Vanatoare, De Ana Blandiana - Comentariu Literar

2
V ânătoare – comentariu literar  Ana Blandiana ( pe num ele său adevărat , Otilia Valeria) , cunoscut ă  pentru curaju l și inițiativa sa manifestat ă în operele literare, a fost o scriito are și luptătoare pentru libertate civică în România.  Ion Pachia Totomirescu afirmă că ”eul liric blandianic se învulturează la scară cosmică, dobândind conștiința unui resurecțuinal modernism al existenței etice”.  Poezia ”Vânătoare” este o confesiune lirică în care sinceritatea sporește expresivitate a operei prin inocența ce rezidă în versurile : ”N -am alergat niciodată după cuvinte.... N -am vânat/ Decât umbrele vorbelor”. Verbele la  persoana întâ i singular mar chează prezența eului liric care, p rin intermediul conotațiilor, devine glasul cretorului însetat de perfecțiu ne. Timpul perfect compul ( ” n -am alergat”, ”am căutat”) sugerează ideea de acțiune trecută și terminată, rolul său fiind, de fapt,  acela de a releva stasifacția generată de împlinirea idealului conștiinței demiurgice estetice.  Tema este creația și condiția creatorului, care vede în cuvânt o formă de  geneză a Univers ului, materia p rimă pentru crearea artei din nimic. Întrucât  pune problema me nirii artistului ca făuritor de frumos și reflectă principii despre artă ( ” Tot ce -am căutat/Au fost umbrele lor”), opera ”Vânătoare” este o artă poetică. Cuvântul, parte integrantă a ”cosmosului literar”, preia caracterul unui element material, concret, deoarece forța sa evocatoare este pregnantă; cuvântul devine sentiment, gând, trăire sau intenție , iar acestea se  află în concordanță cu ființa umană. Așadar, cuvântul cunoaște mai multe fenomene de tranziție până să ajungă în starea sa finală : artă.  Titlul sincretic, alcătuit dintr -un singur substantiv comun, este o conotație ce relevă pasiunea pentru cunoaștere, înțelepciune. Lipsa articolului  generalizează terme nul ”vânătoare”; sensul să u de bază se ra mifică, dând naștere altor sensuri   figurate asociate luptei, cercetării necesare pentru dobândirea unei superiorități etice : ” E o foarte iscusită vânătoare/ Învățată de la bătrâni”.  Metafora ”umbrele” semnifică latura ezoterică a cuvintelor, sensurile lor absconse, o ”dublă identitate” care asigură farmecul operelor literare. Prin atribuirea adjectivului ” argintii” substantivului ” umbrele”, se conturează un oximoron cromatic, a l luminozități i. Cuvântul at rage și induce în eroare prin  polivalența s a la fel ca și contrastul cl ar -obscur. Astfel, lectorului i se oferă libertatea de a interpreta o operă literară în funcție de sensibilitatea sa.  

description

Comentariul literar al poeziei "Vanatoare", de Ana Blandiana

Transcript of Vanatoare, De Ana Blandiana - Comentariu Literar

Vntoare comentariu literar

Ana Blandiana ( pe numele su adevrat, Otilia Valeria), cunoscut pentru curajul i iniiativa sa manifestat n operele literare, a fost o scriitoare i lupttoare pentru libertate civic n Romnia.Ion Pachia Totomirescu afirm c eul liric blandianic se nvultureaz la scar cosmic, dobndind contiina unui resurecuinal modernism al existenei etice.Poezia Vntoare este o confesiune liric n care sinceritatea sporete expresivitatea operei prin inocena ce rezid n versurile : N-am alergat niciodat dup cuvinte.... N-am vnat/ Dect umbrele vorbelor. Verbele la persoana nti singular marcheaz prezena eului liric care, prin intermediul conotaiilor, devine glasul cretorului nsetat de perfeciune. Timpul perfect compul ( n-am alergat, am cutat) sugereaz ideea de aciune trecut i terminat, rolul su fiind, de fapt, acela de a releva stasifacia generat de mplinirea idealului contiinei demiurgice estetice.Tema este creaia i condiia creatorului, care vede n cuvnt o form de genez a Universului, materia prim pentru crearea artei din nimic. ntruct pune problema menirii artistului ca furitor de frumos i reflect principii despre art ( Tot ce-am cutat/Au fost umbrele lor), opera Vntoare este o art poetic. Cuvntul, parte integrant a cosmosului literar, preia caracterul unui element material, concret, deoarece fora sa evocatoare este pregnant; cuvntul devine sentiment, gnd, trire sau intenie , iar acestea se afl n concordan cu fiina uman. Aadar, cuvntul cunoate mai multe fenomene de tranziie pn s ajung n starea sa final : art.Titlul sincretic, alctuit dintr-un singur substantiv comun, este o conotaie ce relev pasiunea pentru cunoatere, nelepciune. Lipsa articolului generalizeaz termenul vntoare; sensul su de baz se ramific, dnd natere altor sensuri figurate asociate luptei, cercetrii necesare pentru dobndirea unei superioriti etice : E o foarte iscusit vntoare/ nvat de la btrni.Metafora umbrele semnific latura ezoteric a cuvintelor, sensurile lor absconse, o dubl identitate care asigur farmecul operelor literare. Prin atribuirea adjectivului argintii substantivului umbrele, se contureaz un oximoron cromatic, al luminozitii. Cuvntul atrage i induce n eroare prin polivalena sa la fel ca i contrastul clar-obscur. Astfel, lectorului i se ofer libertatea de a interpreta o oper literar n funcie de sensibilitatea sa.Antitezele soare-iarb i lun-mare simbolizeaz drumul iniiatic parcurs de cuvnt n procesul de divnizare estetic. Cuvntul reprezint starea iniial, brut a Universului cuprinznd att spaiul teluric ( Trte de soare prin iarb), ct i pe cel cosmic (mpinse de lun pe mare). Marea este o proieciei material a conceptului de infinit, asciat evoluiei spirituale.Autoarea nu se conformeaz structurii sau prozodiei tradiionale, versurile sunt libere, fr rim, ritm sau msur. Ritmul interior provine din asocierile inedite de termeni. Lipsa muzicalitii versurilor este compensat prin simetria asigurat de repetarea unor termeni : umbrele, cuvinte, vnat.n concluzie, poezia Vntoare de Ana Blandiana reprezint un elogiu adus tuturor pstorilor de cuvinte, harului de o profunzime inefabil al cititorului.