1

VALORIZAREA ELEVILOR CU CES INTEGRATI IN INVATAMANTUL DE MASA

Prof. itin. VIOLETA WIEDERMAN

CENTRUL SCOLAR SPECIAL

Intr-un cadru educational care se doreste modern si bazat pe dezideratele competitivitatii,

concurentei si care vizeaza atingerea excelentei (supradotatii!), pare dificila abordarea educarii

copiilor cu CES pe criterii de performanta, gandind ca nu performanta este cea care se evidentiaza

in traseul lor educational si mai ales tinand cont de caracteristicile bio-psiho-comportamentale si

afectiv emotionale ale acestora.

Daca punem in balanta si dificultatile mediilor de provenienta – conditii economice, sociale

si de educatie precare, defavorizante- atunci performanta scolara si sociala pentru elevii cu CES

pare o sintagma rupta din contextul unei realitati descurajante.

Si totusi, daca utilizam conceptul de performanta si il atasam practicii educarii elevilor cu CES

integrati in invatamantul de masa, vom constata ca este obligatoriu sa ne raportam la caracteristicile

structurii de personalitate in formare a acestor elevi, la principiile egalitatii sanselor si al

valorificarii oricarui minim progres ca un mare pas catre integrare si normalizare. Daca ne raportam

la categoria mai generala si mai larga a elevilor cu tulburari de invatare care fac obiectul

inteventiilor din programele individualizate de sprijin si recuperare educationala, practica a

demonstrat ca cei mai multi manifesta o acuta lipsa de interes pentru invatare. Sensul initial si cel mai raspândit la ora actuala în lume are în vedere „tulburarile specifice

de învatare” care se refera la tulburare cu dominanta psihomotorie sau psihoafectiva ( fara deviatii

semnificative ale comportamentului), la copiii cu ritm lent de învatare, la cei cu intelect liminal ori

cu deficiente usoare, îndeosebi de ordin perceptiv si cognitiv ( tulburarile instrumentale).

Când elevii cu CES integrati in invatamantul de masa si nu numai sunt depasiti in ceea ce

priveste rezolvarea sarcinilor scolare (in clasa dar si acasa, in efectuarea temelor) acestia traiesc

sistematic un acut sentiment al esecului care se repeta invariabil, zi de zi, cu cat lacunele in

cunostinte se acumuleaza. Corelat cu esecul creste gradul de submotivare, de respingere a oricarui

efort de a invata. Avand repetata experienta nereusitei sistematice, elevul manifesta un acut

dezinteres fata de sarcinile scolare si, inevitabil se diminueaza considerabil increderea in sine, stima

de sine, propria autovalorizare.

Majoritatea cadrelor didactice afirma ca elevii cu dificultati de învatare sunt nemotivati, dar

aceasta submotivare are multiple cauze care tin si de maniera in care cadrele didactice reusesc sa ii

stimuleze, sa ii motiveze si sa ii indrume sa invete pe nivelul lor de intelegere, particular. Aplicand

un modelul educational de tipul “invat ceea ce pot si imi place ”, cu siguranta ca motivatia ar creste

considerabil, dar ar trebui elaborate criterii de evaluare diferentiate de sistemul clasic de evaluare

scolara. Daca elevii încearca sa rezolve doar ceea ce e posibil nivelului lor, succesul pare sa fie

2

garantat. Succesul trezeste interesul; succesele repetate duc la o mai mare încredere în sine, iar daca

acestea sunt continue, vor motiva elevul.

In ajustarile facute pentru a ajuta copilul cu dificultati de învatare, profesorul trebuie sa tina cont de

doua obiective:

Sa scada frustrarea si sentimentul esecului;

Sa creasca motivatia si dorinta de succes.

Aceste obiective majore pot fi atinse tinându-se seama de un singur reper: sa nu ceri niciodata

imposibilul. Este evident faptul ca elevii cu dificultati de învatare au nevoie de o structurare a

mediului în care îsi desfasoara activitatea. Printr-o disciplina adecvata si un bun management al

clasei profesorul îl poate determina pe elevul cu dificultati de învatare sa fie cooperant si atent.

Pentru elevii cu dificultati de invatare sau tulburari asociate (instrumentale), dobandirea

cunostintelor de baza, formarea unor competente verbale, logico-matematice sau instrumentale

(scris citit si socotit) este legata de adaptarea ariilor curriculare (flexibilizarea continuturilor de

invatare si evaluare diferentiata). Utilizand un curriculum adaptat Planului de interventie

personalizat/ PIP devine instrument de lucru extrem de util in efortul de integrare scolara a elevilor

cu CES, care variaza in functie de tipul cerintei educationale speciale- dificultati de invatare sau

deficiente asociate. Modelul integrarii pe baza adaptarii curriculare ca modalitate concreta de

interventie educationala integrativa da mai bune rezultate in cazul elevilor cu deficiente usoare si

moderate integrati in scoala de masa.

Pentru elevii cu deficiente fizice sau senzoriale, integrati in invatamantul special si special

integrat, adaptarea curriculara se face prin extensiune, urmarind elemente precum orientarea spatio-

temporala, demutizarea, socializarea, dezvoltarea capacitatii de comunicare prin limbaje specifice

sau activitati practice destinate pregatirii profesionale (necesara invatarii si apoi practicarii unei

meserii utile). Problema de baza in invatamantul de masa si invatamantul integrat tine de

curriculum-si face obiectul unei parti a reformei invatamantului.

Respectand principiul drepturilor egale la educatie, scoala pentru toti, prin curriculum

adoptat, va putea sa estompeze diferentele, decalajele dintre elevi, sa compenseze deficientele prin

punerea in valoare a ceea ce poate sa faca elevul bine si util.

Modelul integrarii si incluziunii vine in prelungirea filosofiei umaniste care valorizeaza

omul si potentialul sau, incurajeaza experientele pozitive ale invatarii active, cu si fara sprijin,

socializarea si formarea unor deprinderi adaptative de viata si actiune.

In procesul de valorizare si valorificare a capacitatilor fiecarui elev un rol esential il are

stimularea motivatiei pentru a invata care poate insoti succesul scolar, satisfactia si chiar

performanta. Motivatia intrinseca este cea cea care poate mobiliza elevul sa treaca la actiune- sa

invete si sa acumuleze cunostinte utile. De regula, oamenii lucreaza mai productiv si mai intensiv

atunci cînd sînt motivati.

Legata de motivatie, o dimensiune a interesului pentru invatare este curiozitatea, care la

elevul cu CES este sensibil diminuata deoarece si practica acumularii de cunostinte si experiente

este limitata. In planul învatarii, pentru a descrie dimensiunile cu cea mai mare influenta asupra

reusitei scolare, stimularea curiozitatii elevilor asigura reusita procesului de predare- invatare.

Sarcina majora a instruirii rezida în a educa si a creste curiozitatea elevilor si de a o cultiva

considerind-o potential motiv de învatare. Oferirea unor stimuli inediti, dar nu foarte diferiti de ceea

ce stiu deja elevii, stimuleaza mult curiozitatea. Prezentarea unor continuturi informationale

complexe peste nivelul de intelegere si total nefamiliari elevilor poate produce mai curand anxietate,

decat curiozitate, provocand chiar refuzul de a invata. Mijloacele moderne audio-video, IAC pot

ajuta foarte eficient invatarea la elevii cu CES.

Eficienta in invatare la elevul cu CES, care are un ritm de invatare lent si diferit de restul

clasei, poate fi atinsa daca elevul ajunge sa traiasca sentimentul de autoeficienta.

3

Autoeficienta este, de fapt, ceea ce psihologii descriu prin „încrederea în propriile forte” si

„prezenta convingerii de reusita”. Abordat din aceste perspective, acest concept poate fi aplicat cu

maxima relevanta motivatiei de a învata. Elevii demotivati si carora li se intareste sentimentul de

incompetenta la scoala si acasa, se poarta ca niste perdanti, lipsindu-le placerea de a invata, de a

comunica si chiar de a se bucura de statutul de scolar.

Descoperirea si valorificarea posibilitatilor personale de invatare ale elevului cu CES se

poate realiza prin evaluare complexa si prin divizarea sarcinilor pe secvente si crearea conditiilor de

a obtine succes in fazele de inceput ale invatarii, ceea ce dezvolta încrederea în sine a elevului.

Divizarea si clarificarea sarcinilor de invatare, dirijarea invatarii cu ajutorul cadrului didactic

de sprijin si aprecierea pozitiva a reusitei sunt modalitati practice de a asigura o baza motivationla a

invatarii si autoeficientei. Autoeficienta are patru surse de baza: realizarea performantelor,

experienta indirecta, persuasiunea verbala si starea psihologica.

Realizarea performantelor sunt situatiile în care elevii au avut succes si amintirea acestora, în

continuare, îi sporesc autoeficienta. Experienta indirecta apare atunci cand elevul constientizeaza

rolul unui model de succes (permanent sau situational) si încearca sa adopte comportamente sau

atitudini ale acestuia. Persuasiunea verbala este secventa în care intervine cineva încercand sa

convinga elevului ca este capabil sa realizeze cu succes sarcina respectiva. Sursa finala posibila a

autoeficientei este starea psihologica – acele sentimente si trairi interioare care „asigura” elevul de

iminenta esecului sau de obtinerea succesului. Exista o stransa interdependenta intre motivatie

pentru invatare in particular si nevoile specifice manifestate la un moment dat; Elevii nu ar fi

pregatiti sa învete, daca nu si-ar satisface nevoile de la nivelurile inferioare, fiind, de exemplu,

flamanzi sau fara adapost.

Exista cateva elemente practice care pot asigura valorizarea pozitiva si performanta in

invatare atat la clasa cat si in familia elevului cu CES, si nu numai :

Captarea atentiei

Mentinerea acesteia pe parcursul întregii lectii este o arta – o provocare pentru profesor. Este

cazul sa oferim elevilor o varietate de prezentari si demonstrari realizate cu ajutorul mijloacelor

concret – intuitive pentru elevii cu dificultati de invatare, dar si a celor audio-video, discutii în grup.

Materialul didactic utilizat, fisele de lucru realizate pentru sprijinul invatarii elevilor cu CES, pot

avea unele caracteristici (marime diferita, culori variate, simboluri imagistice ajutatoare etc).

Relevanta

Este unanim acceptat faptul ca ceea ce este familiar elevilor se însuseste cu o mai mare

usurinta. Pentru profesori este dificil sa concorde continuturile cu interesele si necesitatile tuturor

elevilor. De aceea este important sa se stabileasca acele „interese comune” ale întregii clase de

elevi, iar relevanta o vor percepe fiecare în mod individual. Instruirea este relevanta pentru elevi

atunci cand are tangente cu experientele acestora. Pentru cei cu CES, relevanta au experientele de

invatare repetitive, consolidarea celor invatate si exersarea unor deprinderi.

Dezvoltarea increderii in sine

Pentru dezvoltarea încrederii în sine propunem urmatoarele sugestii:

Creati elevilor asteptari pozitive în ceea ce priveste obtinerea succesului. Divizati scopurile

complexe în secvente mai mic.

Oferiti elevilor posibilitati de a obtine succese. Elevii castiga o încredere mai mare în sine

daca li se acorda asistenta suficienta pentru a realiza sarcina pe care nu o pot executa fara

ajutorul cuiva.

Acordati-le elevilor posibilitatea de a-si controla într-o masura anumita propria instruire.

Ajutati-i sa înteleaga ca învatarea este o consecinta directa a eforturilor depuse de ei.

Satisfactia

Satisfactia elevilor poate fi intensificata prin aprecierea reusitelor. Recunoasterea succeselor

elevilor, atat în public, cat si în particular, consolideaza comportamente si atitudini care au asigurat

4

obtinerea succesului. În continuare elevii vor tinde sa procedeze în mod similar sau chiar mai

elaborat, avand scopul de a reusi din nou.

Cîteva sugestii pentru a motiva elevii

Explicati. Studii recente demonstreaza ca elevii sunt mai putin interesati de participare sau

evaluare deoarece nu înteleg ce trebuie sa faca sau ce ar trebui sa faca. Profesorii ar trebui sa acorde

mai mult timp explicarii: de ce învatam ceea ce învatam; de ce o anumita abordare / teorie /

activitate este importanta, utila si interesanta etc. În mod similar, profesorii trebuie sa acorde mai

mult timp explicand elevilor ce asteapta de la ei, ce obiectiv urmareste prin realizarea unei activitati

de evaluare etc. Elevii care sunt nesiguri de ceea ce urmeaza sa realizeze sau cunosc vag

instructiunile de executare, vor anticipa din start esecul si nu vor obtine succese in invatare.

Recompensati elevii care nu au înca consolidat un set motivational intrinsec de a învata. Decat

sa blamam si sa criticam distructiv un oarecare comportament sau raspuns neadecvat, recompensati

comportamentele corecte si raspunsurile bune. Oricui îi place sa fie apreciat si recunoscut, iar

recompensele pentru o activitate realizata bine produc repetarea comportamentului reusit(invatarea).

Umanizati-va actiunile si comportamentele. Elevii sînt mai motivati sa comunice cu profesorii

care sînt mai „umani” si carora pare sa le pese de ei, de interesele si scopurile lor. Profesorii pot

„apropia” elevii povestindu-le diverse istorioare din viata personala, recunoscandu-si greselile pe

care le-au facut cand erau copii sau chiar fiind adulti deja. O astfel de personalizare a relatiei

profesor – elev îi ajuta pe acestia sa perceapa profesorii ca fiinte umane apropiate, ci nu ca figuri

autoritare si neplacute. Discutati cu elevii si în afara orelor de curs.

Pentru elevii cu CES o asemenea abordare empatetica poate facilita invatarea si interesul pentru

cunoastere.

Implicati elevii în activitati. Unul din factorii majori ai motivatiei este implicarea elevilor în

propriul proces de instruire. Citindu-le sau prezentîndu-le subiectul fiind postat în fata clasei nu

sunt metodele cele mai eficiente de predare. O ora despre natura ar avea o mai mare eficienta daca

s-ar desfasura în parcul local sau la gradina botanica. Mai mult decat atat elevilor le place sa se

simta utili (ca si adultilor, de altfel!). Implicati elevii in selectarea bibliografiei, in pregatirea salii,

aranjarea posterelor etc. Aceste activitati vor spori considerabil stima de sine a elevilor si vor

intensifica si motivatia acestora pentru a invata. Elevii astfel implicati se vor simti utili, valorizati,

apreciati si vor fi mai responsabili in privinta obligatiilor scolare.

Predati inductiv. Prezentati mai întîi exemplele, iar apoi sa le solicitati elevilor sa generalizeze

cele prezentate si sa elaboreze proprille concluzii. Implicati toti elevii clasei, nu marginalizati pe cei

care nu prea obisnuiesc sa raspunda la ore.

Utilizati emotiile pozitive pentru a creste productivitatea si motivatia. O memorie buna si de

lunga durata este în relatie directa cu starea emotionala traita de subiect în momentul memorarii,

sustin psihologii. Astfel, elevii învata mai bine atunci cand învatarea este „acompaniata” de emotiile

placute. Utilizati umorul, atunci cand e cazul, dar nu exagerati. Stabiliti relatii pline de afectiune atat

între dvs. si elevi, cat si între colegi.

In procesul instructiv-educativ,valorizarea posibilitatilor de invatare ale elevilor la clasa in

general si celor cu CES in particular, devine o componenta definitorie care poate asigura succesul

invatarii si integrarii.