— 2013 —

Lua[i cu voi... pu[in leac alin]tor, \i pu[in] miere, mirodenii, smirn], fisticuri \i migdale.

Geneza 43:12

Valentin Popovici

Caietul nr. 2

- -

Lutul 'n m`na olarului

33.

%Vasul pe care-l f]cea n-a izbutit, cum se întâmpl] cu lutul 'n m`na olarului. Atunci el a f]cut un alt vas, cum i-a pl]cut lui s]-l fac]. ^ (Ieremia 18:4)

M-a\ apuca s] spun ce-am v]zut 'n atelierul olarului, fiindc] acolo avem tabloul lui Dumnezeu \i al nostru: El olarul, noi lutul. Dar mai bine s] las s] vorbeasc] o cea\c] de ceai de pe mas], un por[elan fin \i delicat: . . . N-am fost 'ntotdeauna ce vede[i azi. Eram c`ndva o bucat] de noroi, de lut cleios \i ur`t. Dar m-au luat ni\te m`ini puternice \i au 'nceput s] m] fr]m`nte. Nesuferit] lucrare. Tot ce doream, nu se 'mplinea; tot ce nu doream, exact asta c]p]tam. Olarul m] fr]m`nta zdrav]n. Eu m] 'ntrebam, ce rost are toat] lupta, \i str`ngerea, \i tr`nteala, \i fr]m`ntarea aceea? P]rea ceva inutil. C`nd eram jos 'n balta cu noroi eram mai lini\tit, chiar mai vesel. A urmat roata. S] nu v] spun chinul \i ame[eala de pe roata olarului. "nv`rteala aceea face s]-[i \uiere toate 'n jur. |i 'n plus, iar]\i am sim[it m`inile olarului. Acum m] ap]sau, m] 'ntindeau, m] tr]geau c`nd 'n jos c`nd 'n sus. Chiar c] nu mai 'n[elegeam nimic. Degeaba strigam c] m] doare, c] nu mai vreau, c] nu 'n[eleg de ce, c] nu merit a\a ceva. Degeaba, c] nimeni nu m] asculta. Ba, chiar erau ni\te borcane pe un raft care au 'nceput s] chicoteasc] \i s] r`d] de mine. Spuneau c] sunt un prost \i c] n-o s] ias] nimic din mine. Iar eu, pe roata olarului, sufeream \i mai cumplit. Deodat] roata s-a oprit, \i simt c] olarul m] ciupe\te \i rupe ceva. Ascunsesem 'n buzunar c`teva buc][i de piatr]. Erau de fapt pietricele, nu mari, dar frumoase. |i acum, nenorocitul de mine, pl]team. Fiindc] m`inile acelea m-au luat iar]\i \i m-au str`ns, m-au tr`ntit, m-au fr]m`ntat, \i m-au b]tut. "l auzeam pe olar: %O lu]m de la 'nceput. Cred c] am scos tot gunoiul.^ |i iar]\i pe roat]... A fost mult] suferin[] pe capul meu p`n] c`nd l-am auzit pe olar c] zice: %Eh, acuma da. A\a 'mi place!^ |i eu 'mi ziceam, %Bine c] s-a terminat!^ Dar nu s-a terminat deloc. Ce-a urmat, s] nu v] spun, c] v] 'ngrozi[i. Cuptorul! O camer] de tortur] infernal], o fierbin[eal] nemaipomenit]. Ce rug]ciuni am f]cut acolo... ce strig]te: %Strig ziua, Dumnezeule, \i nu-mi r]spunzi; strig \i noaptea, \i tot n-am odihn]!^ Olarul m-a scos din cuptor \i m-a lovit. Nu tare, doar o lovitur] fin]. |i-l aud: %Nu e gata!^ |i iar 'n cuptor, iar fierbin[eal], iar strig]te disperate. Iar m-a scos, iar m-a lovit.. Nu tare, doar o lovitur] fin]. A ascultat atent sunetul, \i-l aud: %Acum aud cum c`nt]. Acum da, e gata!^ M-a luat 'ntre degete, ca \i cum ar fi [inut o capodoper] de art] \i r`dea bucuros: %A\a ceva nu s-a mai v]zut sub soare!^

- 2 -

Izgoni[i p]s]rile r]pitoare

34.

%...P]s]rile r]pitoare s-au n]pustit peste st`rvuri; dar Avram le-a izgonit^ (Gen. 15:11).

O jertf] pus] pe altar \i tr]irea 'n ascultare de Dumnezeu, ne-am a\tepta s] ne aduc] o revela[ie divin] special], o satisfac[ie spiritual] deosebit]. Avram a adus jertfa, a ascultat porunca lui Dumnezeu, \i era pe 'nserate, dar Dumnezeu nu apare, 'ns] apar p]s]rile r]pitoare, ciorile sau vulturii. Te a\tep[i s] vezi seninul bucuriilor l`ng] Domnul, \i apar vulturii r]pitori. %Fiindc] M-ai v]zut, ai crezut,^ 'i spunea M`ntuitorul lui Toma. %Ferice de cei ce n-au v]zut, \i au crezut.” Avram st] l`ng] altar \i nu vede nimic, afar] de p]s]rile r]pitoare. Dar nu pentru ele era jertfa. Nu pentru ciori era altarul. Nu pentru ele venise el acolo. |i l-a apucat o groaz] mare. A\teptarea, fiind un test al credin[ei, aduce adesea p]s]ri r]pitoare 'n via[a noastr]. Adic], din acele %p]s]ri^ care vor s] rup] credin[a, s] clatine 'ncrederea noastr] 'n Dumnezeu. De ce tocmai eu? De ce tocmai acum? De ce at`t de greu? De ce a\a de mult? De ce, de ce, de ce... P]s]ri r]pitoare obraznice, strig]te dureroase, 'ntreb]ri cu m`nie. |i tocmai atunci se face sear]. |i parc] Dumnezeu tocmai atunci, se face c] nu ne vede. O simpl] parafraz] a cuvintelor psalmistului David, ar fi: %Dumnezeu Se 'nconjoar] cu nori negri, Se ascunde 'ntr-un camuflaj de bezn] 'ntunecoas].^ (Ps. 97:2). Sau Psalmul 18:11, %'ntunerecul l-a ales s]-i fie 'nvelitoare, iar cortul 'n care Se 'mprejmuise era o v`ltoare de nori negri...^ Sf. Ioan al Crucii, scrie: %Unirea dintre cele dou] extreme — cea uman] \i cea divin] — este 'ngrozitor de chinuitoare.. E ca \i cum sufletul nostru ar fi 'nghi[it de o jivin] s]lbatec] \i se dezintegreaz] 'n p`ntecele ei, ca Iona prins 'n p`ntecele pe\telui. |i sufletul trebuie s] stea acolo prins 'n capcana 'ntunericului de moarte, p`n] la clipa unei 'nvieri de 'nnoire, c`nd e azv`rlit afar] la lumin].^ — "n 'ntuneric vin \i p]s]rile r]pitoare. Avram le-a izgonit. Poate am fi vrut s] \tim ce sim[ea Avram atunci, ca s] ne d]m seama dac] a sim[it ce sim[im \i noi. Biblia ne d] succint, nu ce sim[ea, ci lucrul pe care l-a f]cut Avram: le-a izgonit. Apuc]-te, \i izgone\te p]s]rile r]pitoare. Oricum te-ai sim[i de p]r]sit \i singur, alung]-le. {i se pare c] e o munc] zadarnic], dar Dumnezeu te vede, e l`ng] Tine, e gata s]-[i dea cuv`ntul de putere al leg]m`ntului S]u. C`ndva, 'ntr-un %'ntuneric ad`nc^, \i 'n mijlocul unui fum ca dintr-un cuptor (Gen. 15:17), vine Dumnezeu s]-[i spun]: %{ara aceasta este a ta!^ Pentru cuvintele f]g]duin[ei sfinte, se merit] s] ai credin[], s] preg]te\ti jertfa, s] gone\ti p]s]rile r]pitoare, \i s] a\tep[i...

- 3 -

T`n]rul bogat... care a r]mas

35.

%C`nd a auzit t`n]rul vorba aceasta, a plecat foarte 'ntristat; pentru c] avea multe avu[ii^ (Matei 19:22).

Privilegiile mari aduc obliga[ii mari. Locuind la Seminarul din Bucure\ti, adesea aveam ocazia s] vorbesc cu seminari\tii. Odat], 'mi aduc aminte, Vasile V]dan s-a uitat la mine \i mi-a spus: %Valentine, tu nici nu-[i dai seama ce mare privilegiu ai s] fi 'n familia 'n care te-ai n]scut \i s] locuie\ti aici 'n mijlocul viitorilor predicatori. Acestea sunt investi[ii ale lui Dumnezeu 'n tine. Ce ai de g`nd s] faci cu ele?^ N-am s] uit niciodat] cuvintele acelea. William Borden s-a n]scut 'n 1887 'ntr-una din cele mai bogate familii din America, dinastia produselor lactate, familia Borden. De\i era mo\tenitorul a milioane de dolari, William Borden a c]utat pe Dumnezeu din fraged] copil]rie. \i la una din chem]rile f]cute de Dr. Torrey la Biserica Memorial] Moody din Chicago, s-a ridicat hot]r`t \i s-a predat Domnului. "n Biblia sa a scris: %F]r] rezerve^! Dup] terminarea liceului, a primit cadou o c]l]torie 'n jurul lumii, \i trec`nd prin Europa \i prin Orient, a v]zut []ri 'ntunecate de supersti[ii \i idolatrie. "ntors 'n America, la Universitatea Yale, 'ntr-o sear] profesorul Samuel Zwemer spunea studen[ilor c] 'n nord-vestul Chinei tr]iesc peste 15 milioane de musulmani, care vorbesc limba arab], mai mul[i dec`t 'n Egipt \i Arabia, dar nu e nici un misionar care s] le spun] despre Hristos. "n noaptea aceea William Borden a sim[it chemarea s] mearg] cu Evanghelia s] le predice pe M`ntuitorul celor din China, \i dup] terminarea cursurilor la Yale s-a 'nscris la Seminarul din Princeton, pentru a se preg]ti pentru c`mpul de misiune. Prietenii, familia, magna[ii economiei americane l-au considerat nebun. S] lase el succesul \i banii \i faima, ca s] mearg] 'ntr-un col[ de lume 'n care nici nu cunoa\te limba, obiceiurile, \i 'n care va fi privit ca du\man? William Borden 'ns], 'n ciuda greut][ilor enorme, era hot]r`t. |i 'n Biblia lui a scris: %F]r] Retragere^! "n 1913 Borden a ajuns la Cairo, av`nd planul s] 'nve[e limba arab] \i s] poat] predica 'n mijlocul popula[iei Kansu din China. Dar 'n Egipt a contractat meningit] cerebral] \i 'n c`teva s]pt]m`ni a murit. Avea doar 26 de ani. Sub perna lui era Biblia, 'n care era scris] a treia fraz]: %F]r] Regrete^! A umblat cu Dumnezeu, \i Dumnezeu la vremea hot]r`t] de El l-a chemat acas]. Au r]mas de la William Borden nu numai exemplul unui zel aprins pentru Domnul Isus \i sacrificiul vie[ii lui 'n slujba Mielului, dar \i cele trei fraze ale consacr]rii 'n ucenicie: F]r] rezerve... f]r] retragere... f]r] regrete!

- 4 -

La picioarele Domnului

36.

Medita[ia sufletului e o stare 'n care cuvintele '\i pierd importan[a, \i marea lor valoare este 'n a nu fi rostite. Adesea uit]m c] iubirea are \i un alt grai, f]r] cuvinte. Arta contempla[iei s-a pierdut 'n \coala de azi a evlaviei, \i folosim la extrem] vehicularea cuvintelor, decibelii megafoanelor. Uit]m sfatul de demult: %T]cere 'naintea Domnului Dumnezeu!^ ({efania 1:7). |i uit]m 'ndemnul din Isaia 30:15, %'n lini\te \i odihn] va fi m`ntuirea voastr], 'n senin]tate \i 'ncredere va fi t]ria voastr].” Profetul Ilie a mers patruzeci de zile \i patruzeci de nop[i p`n] la muntele lui Dumnezeu, \i dup] toat] osteneala drumului prin pustie, Dumnezeu 'l 'ntreab], %Ce faci tu aici Ilie?^ A urmat r]spunsul deprimant: %Am fost plin de r`vn]... am r]mas singur... Izabela vrea s] m] ucid]...^ |i Dumnezeu 'i spune s] ias] din pe\ter] \i s]-L a\tepte acolo. La gura pe\terii din st`nca Horebului, Dumnezeu i-a ap]rut lui Ilie 'n cele din urm] 'n adierea delicat] a unui %susur bl`nd \i sub[ire^, din care urma s]-i vorbeasc]. Dar a urmat aceea\i 'ntrebare: %Ce faci tu aici, Ilie?^ — %Adic] n-am fost destul de clar prima oar] c`nd am r]spuns?^ ar fi putut spune Ilie. |i de fapt, exact a\a r]spunde. %Am fost plin de r`vn]... am r]mas singur... Izabela caut] s] m] omoare...^ Dar 'ntrebarea lui Dumnezeu nu era ca s] afle ce nu \tia, fiindc] %nici o f]ptur] nu este ascuns] de El, ci totul este gol \i descoperit 'naintea ochilor Aceluia, cu care avem a face.^ (Evrei 4:13). Atunci de ce i-a pus a doua oar] aceea\i 'ntrebare? La fiecare pas 'n via[] trebuie s] \tim de ce suntem acolo? Care e misiunea noastr] la coordonata la care am ajuns? Vrem s] vorbim noi, sau s]-L l]s]m pe Dumnezeu s] ne vorbeasc]? Maica Tereza a fost 'ntrebat] la CBS de vestitul ziarist Dan Rather: %Ce 'i spune[i lui Dumnezeu c`nd v] ruga[i?^ Ea a r]spuns smerit]: %Nimic, doar ascult!^ La care, ziaristul a 'ntrebat-o din nou: %|i Dumnezeu ce zice?^ A urmat r]spunsul surprinz]tor: %Nu zice nimic, doar ascult]...^ Dan Rather a r]mas stupefiat \i nu \tia ce s] mai spun]. V]z`ndu-i 'ncurc]tura, maica Teresa a 'ncheiat discu[ia spun`nd: %Dac] nu 'n[elege[i lucrurile acestea, eu nu pot s] vi le explic...^ Maria, sora Martei din Betania, %s-a a\ezat jos la picioarele Domnului, \i asculta cuvintele Lui^. "i sorbea vorbele, a vrut s] fie c`t mai aproape de Domnul, s]-L aud] bine, s]-L priveasc] 'n ochi, s]-I simt] cuvintele iubirii. Nu s] vorbeasc] ea, ci doar s]-L asculte.

%Ea avea o sor] numit] Maria, care s-a a\ezat jos la picioarele Domnului, \i asculta cuvintele Lui.^ (Luca 10:39).

- 5 -

D]r`m]turile sunt multe

37.

%"ns] Iuda zicea: %Puterile celor ce duc poverile sl]besc, \i d]r'm]turile sunt multe; nu vom putea s] zidim zidul.” Neemia 4:10

Puterile 'ntunericului se agit] \i aduc 'mpotrivire 'ntotdeauna c`nd apare lumina. E mare lupt] c`nd Duhul de via[] al puterii lui Dumnezeu 'ncepe s] lucreze. La Rusalii, se face lumin]: Duhul Sf`nt porne\te ofensiva de cucerire a na[iunilor p]m`ntului pentru "mp]r][ia lui Dumnezeului, \i imediat 'ntunericul 'ncepe s] scr`\neasc]: %Sunt plini de must...^ %S-au 'mb]tat...^ %Arunca[i-i 'n temni[]...^ %Opri[i-i s] mai vorbeasc]...^ %Porni[i prigoana...^ Neemia venise la Ierusalim ca s] zideasc] zidul cet][ii. |tia din Susa c] zidurile erau d]r`mate \i por[ile arse de foc. Desigur, se a\tepta ca dinafar] s] fie o opozi[ie, dar nicidecum din]untru, din mijlocul iudeilor. Credea c] iudeii vor porni la lucru imediat cu entuziasm. Au zidit zidul p`n] la jum]tate, \i deodat] au 'nceput murmurele: Suntem mai slabi dec`t du\manii no\tri; planurile lor sunt s] ne distrug]; puterile celor ce duc poverile sl]besc; e 'n pericol chiar via[a noastr]; n-avem nici o perspectiv] de viitor, nu vom putea termina zidul. D]r`m]turile sunt multe... Ca s] zideasc] zidul mai departe, trebuiau s] dea la o parte \i s] cure[e terenul de d]r`m]turi. Era mult moloz, prea mult gunoi, care st]tea 'n calea celor care zideau. "nt`i trebuiau scoase d]r`m]turile din cale. |i echipa de cur][enie, de purtat sacii cu moloz, era obosit]. Noi zidim pe o temelie tare, o temelie de st`nc], pe Isus Hristos! Dar avem probleme cu d]r`m]turile vechi. Nu se poate 'n]l[a noua zidire a Ierusalmului, dac] nu d]m la o parte d]r`m]turile vechi. Lucrarea aceasta 'n via[a fiec]ruia, 'n via[a bisericii, 'n activitatea de transformare sub influen[a Duhului Sf`nt, este obositoare, chiar deprimant], fiindc] nu se vede progresul ci doar scoaterea de\eurilor vechi, \i noi to[i suntem cu defecte. Domnul Isus a lucrat cu ucenici imperfec[i: unul s-a lep]dat de El, altul L-a v`ndut, al[ii L-au p]r]sit. Ce mul[i slujitori ai S]i au l]sat coarnele plugului fiindc] au avut 'n jurul lor oameni care, 'n loc s]-i 'ncurajeze, le-au adus aminte c] %d]r`m]turile sunt multe...^! |i de fapt aceasta e realitatea. Nici predicatorii, nici evangheli\tii, nici 'nv][]torii, nici diaconii, nu sunt perfec[i. La Neemia 4:14, e scris: %M-am uitat, \i scul`ndu-m], am zis: Nu v] teme[i! Aduce[-v] aminte de Domnul!^ Avem nevoie de acest spirit de entuziasm al lui Neemia, s] evalu]m situa[ia (m-am uitat!), s] ne ridic]m deasupra problemelor (\i scul`ndu-m]!), s] rostim cuv`ntul de curaj al credin[ei: %Aduce[i-v] aminte de Domnul cel mare \i 'nfrico\at!^

- 6 -

Cere[i orice, \i vi se va da

38.

%Dac] r]m`ne[i 'n Mine, \i dac] r]m`n 'n voi cuvintele Mele, cere[i orice ve[i vrea, \i vi se va da.^ (Ioan 15:7).

O poveste evreiasc] zice c] 'ntr-o noapte un rabin b]tr`n \i 'n[elept a fost vizitat de un 'nger care i-a spus: — Eu vin de la slava lui Dumnezeu, ca s]-[i aduc un dar din partea Lui. Cere orice \i Dumnezeu '[i 'mpline\te dorin[a. Rabinul s-a g`ndit, \i iar s-a mai g`ndit, \i n-a g]sit ceva s] cear] lui Dumnezeu. Era mul[umit cu ce avea. Bani, n-avea nevoie, \i \tia c] dac] ar cere bani, niciodat] n-ar fi mul[umit. S] cear] via[] lung]? Deja tr]ise mai mult dec`t p]rin[ii lui, \i nu 'n lungimea vie[ii e secretul fericirii. S] cear] 'n[elepciune, ca vestitul Solomon? Desigur, de 'n[elepciune avea nevoie, dar 'n[elepciunea f]r] putere, e de prisos. A\a c]-i zise 'ngerului: — Spune-i lui Dumnezeu c] n-am nevoie de nimic, \i c] sunt mul[umit cu ce am. Ba chiar am mai mult dec`t am nevoie. Nu pot s]-i mul[umesc de ajuns pentru ce am. "ngerul a stat o clip] nedumerit, \i apoi 'i spuse rabinului: — Om nesocotit \i f]r] minte... E\ti un egoist f]r] pereche. Ai fi putut s] ceri orice, \i te-ai g`ndit numai la tine. Ai fi putut s] ceri s] nu mai fie s]raci pe lume... s] nu mai fie r]zboaie \i boli \i molime... Ai fi putut s] ceri de la Dumnezeu s] fie pace 'ntre fra[ii 'nvr]jbi[i... s] fie dreptate 'n lumea 'n care este at`ta jaf \i durere... Ai fi putut cere ca Mesia s] vin] mai cur`nd \i s] aduc] pace pe p]m`nt... Iar tu, tot ce ai f]cut? Te-ai g`ndit numai la tine \i la via[a ta mizerabil]! Povestea e cu t`lc. Din fire, to[i suntem egoi\ti. "ns] dragostea adev]rat] este de esen[] divin], \i ea %nu caut] folosul ei,^ nu se m`nie, nu se g`nde\te doar s] aib] ceva pentru sine, ci caut] folosul altora. La I Corinteni 10:24, apostolul Pavel d] 'ndemnul: %Nimeni s] nu-\i caute folosul lui, ci fiecare s] caute folosul altuia^. Epafra din Colose, fiind 'n temni[] cu apostolul Pavel, se ruga, dar nu pentru starea lui, ci pentru fra[ii de acas]: %Epafra, care este dintr-ai vo\tri, v] trimite s]n]tate. El, rob al lui Hristos, totdeauna se lupt] pentru voi 'n rug]ciunile sale, pentru ca, des]v`r\i[i \i deplin 'ncredin[a[i, s] st]rui[i 'n voia lui Dumnezeu^ (Coloseni 4:12). S] ne uit]m pe lista noastr] de rug]ciune \i poate ne d]m seama c] sunt mai multe cereri pentru noi dec`t pentru al[ii. Sunt at`tea lucruri pe care le putem cere de la Dumnezeu: 'nainte de toate s] nu uit]m m`ntuirea confra[ilor de neam, 'ndurare peste familiile sfin[ilor, har peste misionarii din lume. Domnul Isus a spus: Cere[i orice!

- 7 -

Planuri f]cute cu iubire

39.

%Ce! Mi s-au dus zilele, mi s-au nimicit planurile, planurile acelea f]cute cu at`ta iubire 'n inima mea...^ (Iov 17:11)

Ne place s] facem planuri. ba e chiar recomandabil. Unii fac planuri rele, planuri cu vicle\ug, \i se ridic] 'mpotriva poporului lui Dumnezeu, 'mpotriva celor ocroti[i de El (Psalmul 83:3). Ce nebunie! Diavolul face planuri, are comitete de planificare pentru 'n\el]ciune \i opera[ii secrete de camuflaj \i anarhie ( II Corinteni 2:11 \i 11:14). |i aceasta este o nebunie... Dar de ce ne mir], c`nd are capul zdrobit? Dar \i Dumnezeu are planuri pentru fiecare din noi. "n Psalmul 40:5, este o exclama[ie de mirare: %Doamne, Dumnezeule, multe sunt minunile \i planurile Tale pentru mine: nimeni nu se poate asem]na cu Tine!^ Planurile acestea au str]lucirea lucr]rilor lui Dumnezeu, pentru c] sunt planuri pe care le face Cel ce este Dragostea. Sunt planuri f]cute cu iubire. "n culegerea de medita[ii %Ion Plugarul^, Spurgeon scria: %Oamenii '\i 'nchipuie c] a g`ndi e un act liber, eu 'ns] 'mi aduc aminte c] am citit undeva c] toate g`ndurile, de\i sunt scutite de vam], nu sunt scutite de pedeaps]. Nu putem fi chema[i 'n fa[a niciunui tribunal de pe p]m`nt pentru g`ndurile noastre, dar fi[i siguri c] 'n fa[a judec][ii din urm] vom fi judeca[i pentru ele. G`ndurile rele sunt m]duva p]catului, iasca ce prinde sc`nteile ispitelor diavolului, c]ldarea 'n care laptele 'nchipuirilor se 'ncheag] \i face untul planurilor noastre, cuibul 'n care ou] toate p]s]rile rele. De aceea, s] \ti[i negre\it c], dup] cum focul arde nu numai vreascurile, ci \i lemnele groase, tot a\a \i Dumnezeu va pedepsi g`ndurile rele ca \i faptele rele. S] nu-\i 'nchipuie nimeni c] g`ndurile nu sunt cunoscute Domnului, pentru c] El are o fereastr] 'nspre cea mai ascuns] odaie a sufletului \i aceast] fereastr] nu poate fi 'nchis] cu nici o perdea.^ Contrastul 'ntre planurile urii \i planurile iubirii 'l g]sim 'n Isaia 32:7-8: %Armele mi\elului sunt nimicitoare; el face planuri vinovate... Dar cel ales la suflet face planuri alese, \i st]ruie 'n planurile lui alese.^ Vorbind odat] cu arhitectul care lucra la planurile de construc[ie ale bisericii, am ajuns la subiectul infamului 9-11 (11 septembrie), data atacului 'mpotriva Americii. Era am]r]ciune 'n glasul lui. Dar i-am spus: — Eu \tiu o edi[ie nou] a unui alt 9-11, de fapt e dublu: este 2x9-11. Credea c] \tiu despre o nou] invazie care se preg]tea 'mpotriva Americii. — Fii pe pace, i-am zis. Cite\te Ieremia 29:11, \i g]se\ti invazia planurilor lui Dumnezeu, planuri de pace, n]dejde, de viitor. Doamne, ajut]-m] s]-mi 'mbib buretele planurilor mele 'n iubirea Ta!

- 8 -

Nici m]car miros de foc

40.

%Dreg]torii, 'ngrijitorii, c`rmuitorii, \i sfetnicii 'mp]ratului... au v]zut c] focul n-avusese nici o putere asupra trupului acestor oameni, ...c] nici m]car miros de foc nu se prinsese de ei.^ (Daniel 3:27)

Cei trei tineri din Babilon au vrut s] r]m`n] cura[i, hot]r`[i 'n devotamentul lor fa[] de Dumnezeu, cu o 'nchinare exclusiv] lui Iehova. %S] \tii, 'mp]rate, c] nu vom sluji dumnezeilor t]i.^ Ar fi putut face un compromis aproape neobservat de al[ii, s] 'ngenunchieze doar cu un genunchi, nu cu am`ndoi, 'n fa[a statuii ridicate 'n valea Dura. Sau, c`nd to[i s-au aruncat cu fa[a la p]m`nt, ei s] se fi aplecat doar pu[in \i s]-\i 'ndrepte spatele imediat. Ar fi putut s] strige mai 'ncet, cu jum]tate de gur], uralele de %Slav] 'mp]ratului^, (sau s]-i apuce tusea tocmai c`nd trebuiau s] strige), \i nimeni n-ar fi observat \iretlicul. Dar nu, ei au r]mas drep[i, s] fie v]zu[i c] nu se 'nchin]. De ce au r]mas ei 'n picioare, c`nd to[i s-au plecat la p]m`nt? De ce s-au expus vizibil, direct, ostentativ, 'n hot]r`rea lor s] nu se 'nchine chipului de aur al 'mp]ratului?. A fost 'n gestul lor, ceva eroic, dar mi se pare, totodat], foarte natural, f]r] s] fi fost o lupt] intern] patetic]. Chiar 'n fa[a 'mp]ratului, n-a fost o discu[ie 'ntre ei, s] 'ncerce un compromis sau alt] ie\ire. Care a fost secretul lor? "ncrederea total], f]r] rezerve, f]r] nici o alternativ]. S-au 'ncrezut 'n Dumnezeu \i at`t. Indiferent de rezultate. Indiferent de urm]ri. Problema, care pentru noi e mare problem], pentru ei n-a existat deloc. Au r]mas ferm hot]r`[i s] nu se 'nchine dec`t lui Dumnezeu cel Adev]rat, indiferent... Indiferent ce zice lumea. Indiferent ce spune 'mp]ratul. Indiferent c`t de 'nalt] e statuia de aur sclipitor. Indiferent c`t de fierbinte e cuptorul aprins. |i indiferent... ce vrea Dumnezeu cu ei. Uimitor! Ei nu se despart de Dumnezeu, chiar dac] El nu-i scap].. "n ace\tia trei, Hanania, Mi\ael \i Azaria, n-a fost nici m]car miros de 'ndoial]. E \i normal s] nu fi fost miros de foc dup] ce au ie\it din cuptor. Pasajul acesta din Sf`nta Scriptur] l-am avut ca model 'n anii tinere[ii. Eroismul celor trei tineri mi-a luminat \i mie c]rarea ca o tor[] de lumin] 'n 'ntuneric. |tiam c] mai devreme sau mai t`rziu voi trece prin valea Dura \i eu, c] va fi un cuptor aprins \i pentru mine. |i au fost! Dar, au disp]rut \i statuia impresionant], \i cuptorul 'nfrico\]tor, \i satrapii lui Nebucadne[ar. |i la urm] n-a r]mas nici miros de foc prins de hainele mele.

- 9 -

O durere necurmat]

41.

%Spun adev]rul 'n Hristos, nu mint; cugetul meu, luminat de Duhul Sf`nt, 'mi este martor, c] simt o mare 'ntristare, \i am o durere necurmat] 'n inim]...^ (Romani 9:1-2)

Senza[ia de durere e nepl]cut]. O evit]m c`t putem \i c`t mai repede, fiindc] produce o nelini\te, o iritare 'n tot corpul. Durerea se transmite rapid. De la degetul mic de la picior pe care l-ai lovit de o piatr], sim[i c] te dor toate, te doare capul, nu mai po[i g`ndi corect, nu mai po[i vorbi cum trebuie, p`n] nu rezolvi problema cu degetul mic. Binecunoscutul medic \i autor cre\tin dr. Paul Brand scrie: %Slav] Domnului pentru durere!^ Ceea ce nu ne place, medicii recunosc c] e necesar, \i 'nainte ca s] dea diagnosticul ne 'ntreab], ce ne doare, unde ne doare, c`t de grav ne doare? Durerea e un dar de la Dumnezeu, ca s] \tim c] ceva nu e bine. Exist] 'n trupul uman o re[ea de comunicare a semnalelor, \i senzorii plasa[i de Dumnezeu 'n fiecare m]dular al nostru percep \i transmit alarma c] ceva v]t]m]tor a intrat 'n cas]. F]r] ca s] spun c] orice durere e bun], sau binevenit], sau binef]c]toare, durerea e mijlocul de semnalizare \i protec[ie pe care 'l avem 'n corp. Tot dr. Brand scrie: %Singura nemul[umire a mea 'n leg]tur] cu acest mecanism al durerii din corp este c] nu poate fi oprit c`nd vrem, fiindc] e nepl]cut, dar este bine proiectat de Dumnezeu ca metoda de supravie[uire a vie[ii pe planeta aceasta deseori ostil].^ "ntocmai a\a e durerea din Trupul lui Hristos, Biserica Lui. Duhul lui Dumnezeu pune 'n noi o sensibilitate special] ca s] suferim din cauza p]catului, din cauza invaziei microbilor firii p]m`nte\ti, \i durerea aceasta e un semnal de alarm]. C`nd p]catul ajunge s] se cuib]reasc] 'n via[a unui credincios al Domnului, cel mai mare r]u ar fi ca el s] nu simt] durerea, s] fie indiferent fa[] de ceea ce se petrece, \i s] lase r]ul acela distrug]tor s] avanseze. De fapt a\a se 'nt`mpl] cu p]catul tolerat 'n via[a celor credincio\i; e ca o anestezie periculoas], mortal], produs] de p]cat. La Apocalipsa 21:4 e scris: %El va \terge orice lacrim] din ochii lor. \i moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici t`nguire, nici [ip]t, nici durere, pentru c] lucrurile dint`i au trecut.” Lucrurile dint`i..., cele 'nchise sub st]p`nirea p]catului, nu vor mai fi. Sfin[enia lui Dumnezeu va penetra toate aspectele "mp]r][iei viitoare, \i atunci nici durerea nu va mai fi necesar]. P`n] atunci, m] doare pentru nepoc]in[a unora, \i trebuie s] m] doar]. M] doare pentru 'mpietrirea inimii unora fa[] de Evanghelie, \i trebuie s] m] doar]. M] doare pentru c] uneori "l simt pe Hristos cum pl`nge, \i \tiu c] 'n Trupul tainic al Bisericii Lui, e un microb de boal], o infec[ie grav].

- 10 -

Nimeni s] nu-[i dispre[uiasc] tinere[ea

42.

%Nimeni s] nu-[i dispre[uiasc] tinere[ea; ci fii o pild] pentru credincio\i: 'n vorbire, 'n purtare, 'n dragoste, 'n credin[], 'n cur][ie^ (I Timotei 4:12).

"n iarna aceea murise la Br]ila bunica mea, Elena Sezonov. Era o femeie credincioas], bl`nd] \i harnic]. Am iubit-o mult. Am sim[it atunci, la 'nmorm`ntarea ei ceva care mi-a schimbat via[]. Ceva s-a schimbat 'n mine, ceva care mi-a aliniat g`ndurile cu planul lui Dumnezeu. C`teva luni mai t`rziu, eram 'n Bucure\ti. "n g`ndirea mea se amestecau 'ntreb]ri de r]scruce: %Tu cu cine e\ti? Acas] credincios, la \coal] ca unul din lume? E\ti al lui Hristos sau al lui Marx? Cine '[i dirijeaz] g`ndurile, dialectica marxist] sau Evanghelia lui Hristos?^ S-a 'nt`mplat atunci un lucru la care nu m-am a\teptat, ceva ce era dincolo de mine, o stare pe care n-am putut s-o explic niciodat], nici acum. Un sim[]m`nt unic 'n care parc] Domnul Isus Hristos era l`ng] mine, L-a\ fi putut atinge, "i sim[eam parc] radia[ia 'nconjur]toare unic]. De\i mergeam 'n r`nd cu al[ii pe strad], parc] eram singur cu El. Tocmai m] 'ntrebasem 'n leg]tur] cu Domnul: %Cum pot s] explic minunile Lui din Biblie altfel dec`t c] El este cu adev]rat, cu siguran[], f]r] 'ndoial], Dumnezeu venit pe p]m`nt? N-am altceva de f]cut dec`t s]-I spun: Domnul meu \i Dumnezeul meu!^ |i deodat], L-am sim[it l`ng] mine at`t de intens, de miraculos, de palpabil, 'nc`t parc] nu mai umblam pe caldar`mul Bucure\tiului. Ceva de tremur zefiric, de bucurie amestecat] cu extaz, 'mi inunda sufletul. M-am oprit ca s] m] 'ntreb, ce se 'nt`mpl] cu mine? "n jurul meu oamenii mergeau pe strada Buze\ti spre pia[a Matache, al[ii intrau 'n cafeneau armeneasc], al[ii a\teptau s] traverseze strada. Da, m-am convins: eram acolo. Totu\i nu eram acolo. Au trecut secunde, minute? Tot trupul acum sim[ea ceva inexplicabil, un sentiment al unei Prezen[e de dincolo de mine, o Prezen[] a Celui C]ruia "i spusesem: Cred, cred! Cred 'n Tine, Isuse! M-am 'ntors spre cas]. G`ndul mi-a fugit atunci la un adev]r colosal, \i de atunci aproape obsedant: %Cum? Dumnezeu care conduce universul \i cu m]re[ia Sa umple 'ntreg p]m`ntul, S-a apropiat de mine, un b]iat de 15 ani? |i 'n 'nv]luirea aceea cald], invizibil] dar penetrant], nu m-a strivit, nu m-a dobor`t, ci doar parc] m-a 'mbr][i\at \i m-a m`ng]iat...^ La 5 mai 1957 am intrat 'n apa botezului \i L-am m]rturisit pe Hristos ca M`ntuitor \i Dumnezeu Atotst]p`n 'n via[a mea. "nainte ca s] fiu scufundat 'n ap] am auzit cuvintele botez]torului Alexa Popovici, cu o voce tremurat] \i 'necat] 'n lacrimi: %Nimeni s] nu-[i dispre[uiasc] tinere[ea, ci fi o pild] pentru credincio\i...^ De atunci au trecut ani. Dar parc] a fost ieri.

- 11 -

Ea a f]cut ce a putut

43.

%Ea a f]cut ce a putut; Mi-a uns trupul mai dinainte, pentru 'ngropare^ (Marcu 14:8).

Avem tendin[a s] lucr]m c`t mai repede, c`t mai ieftin, \i c`t mai u\or. De fapt, ast]zi industria, economia \i produc[ia m]rfurilor pe pia[] are principiile acestea. Dac] a\a ar fi fost s] fie arta lui Michelangelo, n-ar mai fi ie\it niciodat] picturile din Capela Sistin], nici la Beethoven simfoniile sale glorioase, nici la Grigorescu picturile f]r] egal. Pentru Dumnezeu \i slava Numelui S]u trebuie s] aducem tot ce avem mai scump, mai frumos. "n vechime jertfa trebuia s] fie f]r] cusur, f]r] defecte. Pentru Domnul trebuie s] avem excelen[] 'n tot ce facem \i tot ce-I d]m. David 'i spunea lui Ornan iebusitul: %Nu voi aduce o ardere de tot care s] nu m] coste nimic.” (I Cronici 21:24). Iar fra[ii din Macedonia, spunea apostolul Pavel, %au dat de bun] voie dup] puterea lor, \i chiar peste puterile lor^ (II Cor. 8:3). "n casa lui Simon leprosul, 'n Betania, a venit o femeie, nu ca s] vorbeasc], nici ca s] cear] ceva, ci ca s] ung] pe Unsul Domnului. Altceva nu putea face, altceva nu \tia ce s]-I aduc] Domnului. I-a adus parfumul ei cel mai scump. Era s]pt]m`na din urm], 'nainte de cruce. "n gunoiul def]im]rilor \i a comploturilor preo[e\ti, a r]s]rit o floare. |i s-a umplut toat] casa cu mirosul ei. Domnul Isus a spus despre ea: %A f]cut un lucru frumos pentru Mine... A f]cut ce a putut.^ Sadhu Sundar Singh istorise\te: %"ntr-una din c]l]toriile mele 'n mun[ii Himalaia am trecut 'ntr-o zi pe l`ng] un sat grozav de murdar. O gr]mad] de gunoi mirosea a\a de puternic, c]-mi venea r]u. Mai t`rziu am trecut din nou pe acolo, \i am observat o schimbare minunat]. Gunoiul era tot acolo, nu se schimbase, dar ni\te flori 'nc`nt]toare crescuser] 'n mijlocul gr]mezii de gunoi. Parfumul pl]cut al florilor biruia mirosul greu al gunoiului. Murd]ria slujise ca 'ngr]\]m`nt pentru flori. Florile \i-au 'ntors fa[a c]tre soare, \i razele soarelui le-au dat culoare. "n mijlocul stric]ciunii a str]lucit gloria lui Dumnezeu. Adev]ra[ii cre\tini sunt 'n aceast] lume ca florile. Ei au o via[] frumoas] chiar 'n mijlocul noroiului, al p]catului. Fa[a lor e 'ntoars] spre Soarele drept][ii \i lumina Lui str]luce\te 'n inimile lor.^ Credincio\ii Domnului arat] c] Domnul Isus Hristos este viu \i lucreaz] 'n via[a lor. Ei sunt ca parfumul pl]cut 'n aceast] lume de p]cat \i ur]. Domnul Isus a spus: %Ei vor str]luci ca soarele 'n "mp]r][ia lui Dumnezeu.^ Tot ce facem pentru M`ntuitorul va avea o r]splat]. Nu fiecare poate ajunge predicator, dar fiecare din noi poate fi o predic]!

- 12 -

Ca \i cum...

44.

%Aduce[i-v] aminte de cei ce sunt 'n lan[uri, ca \i cum a[i fi \i voi lega[i cu ei; de cei chinui[i, ca unii care \i voi sunte[i 'n trup.^ (Evrei 13:3)

De dou] ori 'n Epistola c]tre Evrei apare expresia %ca \i cum^. De fiecare dat] e vorba de o identificare 'n spirit, de ceva care explic] \i demonstreaz] ce 'nseamn] credin[a. Primul caz: %Prin credin[] a p]r]sit el Egiptul, f]r] s] se team] de m`nia 'mp]ratului; pentru c] a r]mas neclintit, ca \i cum ar fi v]zut pe Cel ce este nev]zut^ (Evrei 11:27). Zeii Egiptului erau vizibili, erau desena[i pe pere[ii piramidelor, dar erau o minciun], o 'n\el]ciune dr]ceasc]. Dumnezeu cel adev]rat e nev]zut, invizibil cu ochii no\tri fire\ti. Credin[a lui Moise nu era 'n zeul vac] sau zeul ceap] sau zeul soare. Moise avea o credin[] 'n Dumnezeu care i s-a ar]tat \i i-a vorbit din flac]ra rugului 'n pustie, un Dumnezeu real, viu, atotputernic. — De unde are ciobanul acesta Moise at`ta curaj s]-l 'nfrunte pe Faraonul cel mai puternic de pe p]m`nt? — Are o credin[] de neclintit. Nu l-au speriat palatele Egiptului, poruncile lui Faraon, armata lui Ramses, a r]mas neclintit, ca \i cum ar fi v]zut pe Cel ce este nev]zut! Aici e o alt] defini[ie (uimitoare) a credin[ei sfin[ilor lui Dumnezeu. Al doilea caz: %Aduce[i-v] aminte de cei ce sunt 'n lan[uri, ca \i cum a[i fi \i voi lega[i cu ei... (Evrei 13:3). C`t] vreme exist] undeva pe p]m`nt un credincios al Domnului 'n lan[uri, 'n prigoan], sub amenin[area persecu[iei, to[i cre\tinii suntem 'n lan[uri. %Saule, Saule, pentru ce M] prigone\ti?^ 'l 'ntreba Domnul Isus pe Saul din Tars c`nd acesta mergea spre Damasc. Dar cineva ar putea spune: Saul persecuta pe cre\tini, nu pe Hristos. Identificarea aceasta pe care o arat] Domnul Isus 'ntre El \i cei prigoni[i, sau cu cei care primesc un pahar de ap] 'n Numele Lui, sau cu cei bolnavi care sunt vizita[i, sau 'n alte fapte m]runte, mici, f]cute celor mai ne'nsemna[i fra[i ai S]i, leg]tura aceasta o cere apostolul s] fie 'ntre noi ca fra[i, ca m]dulare 'n Trupul Bisericii lui Hristos. %Deci Petru era p]zit 'n temni[], \i Biserica nu 'nceta s] 'nal[e rug]ciuni c]tre Dumnezeu pentru el^ (Fapte 12:5). Petru e 'n lan[uri, \i biserica simte lan[urile acelea. Nu demult a venit un frate s]-mi spun]: %Ceva lipse\te credin[ei mele: "l m]rturisesc pe Domnul, dar nu sunt persecutat. De ce nu m] socote\te Domnul vrednic s] fiu \i eu persecutat?^ I-am r]spuns: %Frate drag, to[i ne socotim 'n lan[uri cu fra[ii din Iran, Afganistan, sau China.^ Aici e o alt] defini[ie (poate, incomod]) a p]rt]\iei celor credincio\i.

- 13 -

Vino \i vezi

45.

%De aceea, simt pl]cere 'n sl]biciuni, 'n def]im]ri, 'n nevoi, 'n prigoniri, 'n str`mtor]ri, pentru Hristos; c]ci c`nd sunt slab, atunci sunt tare.^ (II Corinteni 12:10).

Un predicator c]l]torea cu avionul. L`ng] el s-a a\ezat un t`n]r la costum \i cravat], foarte elegant. Din polite[e, predicatorul l-a 'ntrebat ce servici are. T`n]rul i-a r]spuns cu importan[] 'n glas c] tocmai a fost angajat la compania %Figure Salon^, care folose\te tehnica cea mai modern] pentru a 'mbun]t][i linia trupului uman, pentru a da celor din executivul companiilor mari confiden[a de care au nevoie. Predicatorul s-a sim[it pu[in umilit de felul cum era el 'mbr]cat lejer, de vacan[], c`nd t`n]ul 'l 'ntreb]: %|i dumneatale ce lucrezi?^ — Interesant, lucrez 'ntr-o companie similar]. Tu lucrezi 'n transformarea trupului, \i eu 'n transformarea personalit][ii umane. Aplic]m principiile cele mai avansate teocratice pentru modific]ri indigene genetice radicale. — Da, am auzit despre descoperirile acestea. Ave[i sediul 'n California. — O, avem multe birouri 'n multe ora\e. De fapt, avem birouri mari 'n fiecare ora\ din [ar], \i aproape 'n toate []rile din lume. — |i cum face[i coordonarea lucr]rilor? — Compania noastr] e o companie de familie: E condus] de Tat]l \i Fiul. — Domnule, dar probabil e vorba de un capital enorm. — Noi spunem despre Tat]l c] %ale lui sunt toate animalele p]durilor!^ — Deci sunte[i difersifica[i \i 'n cre\etrea de animale? — Nu, e doar o expresie, pe care o folosim noi. — Cum rezolva[i problema leg]turii dintre companie \i angaja[i? — Cei care lucreaz] la noi, dac] i-ai vedea... To[i au un Duh care p]trunde 'ntreaga corpora[ie. Leg]tura 'ntre Tat] \i Fiu este at`t de str`ns] 'nc`t se reflect] 'n toat] compania. Ai fi uimit s] vezi pe angaja[i la lucru. Unii sunt gata s]-\i dea via[a, ca s] 'mplineasc] misiunea pe care o au. — Dar beneficiile sunt mari? — Substan[iale. Eu, de exemplu, am asigurare de via[] sut] la sut], \i chiar asigurare 'mpotriva focului. Ba am \i investi[ii 'ntr-o cas] pe care Fiul o construie\te pentru mine, ca s] am unde s] ies la pensie. — Domnule, am citit \i am 'nv][at multe, dar n-am mai auzit a\a ceva? — Compania mea exist] de peste dou] mii de ani. T`n]rul s-a luminat. A 'n[eles cam despre ce e vorba. — Dumneatale e\ti predicator... — Da, vorbesc despre Biseric], organiza[ia cea mai bun] 'n care po[i lucra. Vorbesc despre Biserica lui Hristos. Nu vrei \i tu s] te angajezi 'n ea?

- 14 -

Dincolo de pustie

46.

%Moise p]\tea turma socrului s]u Ietro, preotul Madianului. Odat] a m`nat turma p`n] dincolo de pustie \i a ajuns la muntele lui Dumnezeu, la Horeb^ (Exod 3:1).

Pustia, oric`t de mare \i istovitoare ar fi, are un cap]t, are o margine, \i drumul care trece prin pustie, trebuie s] duc] undeva dincolo de pustie. Exist] o zi a pustiei, ziua necazului; dar Dumnezeu vrea s] ne duc] dincolo de ea, dincolo de pustie. Exist] un drum al pustiei, drumul suferin[elor; dar Dumnezeu are putere s] ne duc] dincolo de ele, dincolo de pustie. Exist] un drum al umilirii, al r]t]cirii prin labirintul de cuptor al pustiei am]girilor \i dezam]girilor; dar exist] \i un cap]t al pustiei. Dac] exist] lacrimi ale pustiei, e \i un %dincolo de pustie^ al bucuriei. Poate ai ajuns 'n pustia unui [inut nemilos al Madianului, 'n care jocul 'n\el]tor al fierbin[elii nisipului '[i creaz] iluzii morgane \i se pare c] nu mai e nici o speran[]. {ine str`ns toiagul 'n m`n] \i mergi mai departe; exist] un %dincolo de pustie^, \i acolo, undeva, deodat], [i se va ar]ta ca o minune 'n fa[] Muntele lui Dumnezeu. Acest %dincolo de pustie^ e pentru cei temerari ai credin[ei, pentru vis]torii lui Dumnezeu, pentru cei care str]pung dunele de nisip \i praf ale pustiei, sparg \abloanele nisipurilor \i le dep]\esc, merg mai departe de ele, trec spre ceea ce nu se vede. Muntele lui Dumnezeu se arat] celor care au trecut prin pustie, dar n-au r]mas acolo, au trecut dincolo de monotonia ei sufocant]. Pustia e doar o perdea care acoper] viziunea noilor orizonturi pe care le are Dumnezeu pentru noi. Pustia e ca %perdeaua din]untru^, care ascunde ceva frumos \i care ne apropie de ceva divin, fiindc] dincolo de ea este chivotul lui Dumnezeu, tronul 'ndur]rii. E ca oceanul 'nfrico\]tor dincolo de care se 'ntinde un nou continent, o lume nou]. %Dup] ce a rostit aceste vorbe, Isus a plecat cu ucenicii S]i dincolo de p`r`ul Chedron, unde era o gr]din], 'n care a intrat El \i ucenicii Lui^ (Ioan 18:1). Dincolo de pustie, \i dincolo de p`r`u, \i dincolo de necazuri, dincolo de prigoan], se afl] o gr]din]. Moise a a\teptat patruzeci de ani p`n] la ziua aceea, p`n] la acel %odat]^, c`nd a m`nat turma p`n] dincolo de pustie. Ai trecut prin pustie? Sau poate e\ti chiar acum 'ntr-o pustie? Sim[i singur]tatea din \uieratul v`ntului fierbinte? Treci dincolo de pustie! Prin credin[] dep]\e\te de\ertul 'n care ai ajuns, \i '[i vei da seama c] Domnul a fost mereu l`ng] tine. Dumnezeu '[i deschide poarta spre o gr]din] a 'ndur]rilor: ai ajuns la Muntele lui Dumnezeu. Ai ajuns la Dumnezeu acas].

- 15 -

Suprastructura lui Marx

47.

%C]uta[i mai 'nt`i 'mp]r][ia lui Dumnezeu \i neprih]nirea Lui, \i toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra^ (Matei 6:33).

Karl Marx a studiat istoria \i a ajuns la concluzia c] motorul istoriei este economia, de fapt mijloacele de produc[ie, ma\inile. Dac] mijloacele de produc[ie sunt bazate pe proprietatea particular], vine Marx \i spune, societatea e prins] 'n lupta de clas] 'ntre cei care au mijloacele de produc[ie \i cei care nu le au. Societatea, pentru Marx este un c`mp de lupt] 'ntre unii care exploateaz] \i al[ii care sunt exploata[i. Religia, credin[a 'n Dumnezeu, pentru Marx, era doar o %suprastructur]^, un apendice demodat \i inutil. C`nd baza societ][ii e schimbat], vechea suprastructur] cade. Adic], schimba[i baza economic] \i l-a[i eliminat pe Dumnezeu din via[a oamenilor. Teoria a fost 'ncercat], \i la proba istoriei a fost dovedit] ca minciun]. "n cele mai crunte prigoane comuniste anticre\tine din secolul XX, biserica n-a disp]rut ci a crescut, s-a purificat, s-a 'nt]rit 'n leg]tura cu Cel care este Capul Bisericii, s-a dovedit invincibil]. Fiindc] omul nu e un mijloc de produc[ie, ci o crea[ie unic], av`nd o natur] spiritual]. Credin[a 'n Dumnezeu nu este o suprastructur]. Evanghelia vine 'n contrast direct cu principiile lui Marx. El lupta pentru schimbarea economiei, ca s] ajung] la dispari[ia credin[ei 'n Dumnezeu. Dar 'n Predica de pe Munte, M`ntuitorul spune: %C]uta[i mai 'nt`i 'mp]r][ia lui Dumnezeu \i neprih]nirea Lui, \i toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra^ (Matei 6:33). Aici sunt alte reguli: Baza societ][ii nu este economia, ci credin[a; iar suprastructura (rezultanta bazei) este economia. Lumea 'n care tr]im se dirijeaz] dup] principii sucite. "nv][]turile din capul zdrobit al \arpelui au ajuns s] fie principii de via[] 'n societatea de azi, s] ne dea graficul prosperit][ii lumii. Preocuparea cea mai mare este pentru oameni s] aibe, s] apuce, s] posede. Vorbind simplu, am zice c] Marx vine \i spune: Cine are, este! Cine are bani, cine e bogat, cine e propritar, acela este cineva, acela e puternic. Domnul Isus Hristos spune exact invers: Cine este, acela are! Cine este credincios Domnului, cine p]streaz] credin[a curat] \i caut] "mp]r][ia de lumin] a lui Dumnezeu, acela are bel\ug din toate. Domnilor mini\tri, domnilor economi\ti! M]sura[i puterea unui popor \i prosperitatea lui, dup] c`t de mult se 'ncrede 'n Dumnezeu, nu dup] c`t aur a[i adunat 'n saci; nu Produsul Na[ional Total este indicele de baz] al unei []ri, ci credin[a 'n Dumnezeu. %Ferice de cei bl`nzi, c]ci ei vor mo\teni p]m`ntul!^ (Matei 5:5) \i

%Ferice de poporul, al c]rui Dumnezeu este Domnul!^ (Psalmul 33:12).

- 16 -

Domnul umbl] 'n furtun]

48.

%Domnul este 'ndelung r]bd]tor, dar de o mare t]rie; \i nu las] nepedepsit pe cel r]u. Domnul umbl] 'n furtun] \i 'n v`rtej, \i norii sunt praful picioarelor Lui.^ (Naum 1:3).

Cartea proorocului Naum e prevestirea c]derii falnicei cet][i Ninive. Acolo se ticluiau planuri de lupt] 'mpotriva lui Dumnezeu, planuri r]ut]cioase 'mpotriva poporului S]u. |i Dumnezeu a v]zut, a auzit, a r]bdat, a c`nt]rit, \i la cap]tul 'ndelungei Lui r]bd]ri a pornit cu furtun] \i v`rtej. Nimeni din cei ce se ridic] 'mpotriva lui Dumnezeu nu r]m`n p`n] la urm] 'n picioare. To[i se pr]bu\esc. Exist] pentru to[i vr]jma\ii Domnului o zi a socotelilor, c`nd urgia Lui se vars] ca un potir al r]zbun]rii Sale 'mpotriva celor ce-\i bat joc de Numele S]u cel mare! A\a s-a 'nt`mplat cu m`ndra cetate Ninive! Ninive era o cetate puternic]. Locul ei \i primele fortifica[ii fuseser] alese de Nimrod, un str]nepot vestit al lui Noe, pe malul de r]s]rit al fluviului Tigru. Avea o circumferin[] de 90 Km, cu ziduri 'nalte de 45 metri (cam zece etaje) \i late tot de 45 metri. Era 'nconjurat] de \an[uri pline cu ap] pentru ap]rare. "n Biblie, Ninive e numit] %cetatea cea mare^. Pe vremea lui Iona era %o cetate foarte mare, c`t o c]l]torie de trei zile^. Ninive avea o civiliza[ie avansat]. Arhitectura \i sistemnatizarea urban] erau bine puse la punct. Palatele erau enorme, colosale, \i de o frumuse[e rar]. Exper[ii spun \i ast]zi c] mult l]uda[ii egipteni erau inferiori asirienilor 'n ce prive\te avansul tehnic \i arhitectonic. Posedau cuno\tin[e vaste de aritmetic], geometrie \i astronomie. Ninivenii au fost primii care au 'mp]r[it cercul 'n 360°, de la ei avem ziua de 24 de ore \i ora 'n 60 de minute. La Ninive era templul lui Nebo \i alte temple m]re[ 'mpodobite. Tot aici s-a descoperit cea mai mare bibliotec] a lumii vechi, cu 30.000 de exemplare. Ninive avea o armat] puternic]. Era p]zit] de osta\i viteji. Erau supranumi[i: %pui de lei^. Proorocul Naum face aluzie la aceast] denumire, c'nd spune: %Unde este acum culcu\ul acela de lei?^ {ara lor era numit] %b'rlogul leilor.^ Sargon \i urma\ul lui, Sanherib, au adus Ninive la gloria ei cea mai mare, st]p'nind peste Babilon, Fenicia, Samaria, Moab, Egipt, Saba, Arabia, Elam, Hamat, Arpad, Armenia, Capadocia \i altele []ri. Un a\a popor s] poat] fi 'nfr'nt? Omene\te era greu de crezut. Totu\i proorocul a v]zut distrugerea acestei cet][i, c]ci: %Domnul este un Dumnezeu gelos \i r]zbun]tor... Domnul Se r]zbun] pe protivnicii Lui \i [ine m`nie pe vr]jma\ii Lui!^ (Naum 1:2). Ruinele cet][ii de demult strig]: Dumnezeu nu-|i uit] poporul pe care-l iube\te. |i oric`t ar fi vr]jma\ii de puternici, El 'i culc] la p]m`nt...

- 17 -

Vorbi[i st`ncii, n-o lovi[i!

49.

%S] vorbi[i st`ncii acesteia 'n fa[a lor, \i ea va da ap]!^... Moise a ridicat m`na \i a lovit st`nca de dou] ori cu toiagul. (Numeri 20:8, 11).

S] vorbi[i st'ncii, n-o lovi[i, spunea Domnul. Dar Moise a lovit st`nca de dou] ori, \i nu i-a vorbit. Lumea 'n care tr]im e o lume violent], brutal]. Mai repede ne lovim unul pe altul dec`t s] ne privim \i s] ne spunem o binecuv`ntare, \i mai ales 'ntr-o pustie, 'n ar\i[], 'ntr-un loc f]r] ap], c`nd suntem osteni[i \i cu sufletele r]zvr]tite. Cine mai are r]bdare s] vorbeasc] st`ncii? Dar Domnul a poruncit lui Moise \i Aaron, %Vorbi[i st'ncii!^ Duhul Sf`nt are o sensibilitate \i o ging]\ie diafan], cu frumuse[i cum numai dragostea pur] le are. "l putem jigni foarte u\or. "l putem 'ntrista (Ef. 4:30). |i Duhul Sf`nt atunci se retrage u\or, de parc] ar vrea, sfios, s]-\i ascund] durerea. Fiarele s]lbatice sunt st]p`nite cu funii \i gratii, cu lovituri \i strig]te, cu priviri aprige. Dar inima 'ndr]gosti[ilor e cucerit] de \oaptele iubirii, se scald] 'n miresmele alint]rilor dulci, se delecteaz] 'n m`ng]ierile duioase ale cuvintelor 'mbibate 'n dragoste. Vorbi[i st'ncii, n-o lovi[i! Noi, nici 'ntre noi, nu \tim s] vorbim frumos. %Vorbi[i 'ntre voi cu psalmi, cu c'nt]ri de laud] \i c'nt]ri duhovnice\ti^! "n pustia disper]rii, e o st`nc] a speran[elor. "n pustia neputin[elor, e o st`nc] a harului. S] privim la St`nca vie[ii \i s]-i vorbim. S] n-o lovim. Floarea '\i 'ntoarce privirea dup] soare. Stelele sclipesc mai luminoase cu c`t e noaptea mai 'ntunecat]. Duhul Sf`nt are pentru noi \oapta iubirii, \i a\teapt] s]-i vorbim \i noi cu acela\i grai. Lumea vrea s] ne umple pumnii cu pumnalele r]zvr]tirii, dar Duhul a\teapt] un grai dulce. Lumea are strig]te de ceart] \i r]scoal] 'n amintirea castrave[ilor din Egipt, dar Duhul are \oapte sfinte ca amintirea umbl]rilor din r]coarea zilei din Eden. Ce vei face Moise, 'n fa[a st'ncii? Moise a c]zut sub presiunea pustiei. A lovit st'nca 'n loc s]-i vorbeasc]. |i st'nca se 'ncrunt]. Colosul acela de cremene ursit s] fie imaginea de har a M`ntuitorului nostru (%\i St'nca era Hristos!^ — I Cor. 10:4), St`nca aceea a r]mas uimit]: — De ce m-ai lovit, Moise? Chiar tu, bl`ndul \i blajinul Moise? De ce nu-mi vorbe\ti? A\tept un cuv`nt de dragoste, \i tu m] love\ti? Iar Moise, mai 'nd`rjit 'n m`nia sa oarb], a mai lovit-o o dat]. |i st'nca atunci a dat ap]. ...Sau, erau lacrimi!

- 18 -

F]li[i-v] cu Numele Domnului

50.

%F]li[i-v] cu Numele Lui cel sf`nt! S] se bucure inima celor ce caut] pe Domnul! (Psalmul 105:3).

Psalmul 105 e plin de armoniile c`nt]rilor de biruin[] ale unui popor 'n s]rb]toare. C`ntarea 'ncepe cu Aliluia, (%L]uda[i pe Domnul^) \i se termin] cu Aliluia (%L]uda[i pe Domnul^). Acesta e motivul tematic al c`nt]rii \i ne 'nva[] simplu c] marginile vie[ii noastre sunt %L]uda[i pe Domnul^. Noi suntem oamenii Aliluilor. Cu Aliluia 'ncepem, cu Aliluia termin]m, \i 'ntre 'nceput \i sf`r\it tot Aliluia c`nt]m. Iat] partitura vie[ii noastre. Iat] parametrii glorio\i ai "mp]r][iei lui Dumnezeu. F]li[i-v], e o porunc] aici, dar e o porunc] dat] pentru cei care-L cunosc pe Domnul, "i cunosc Numele Lui de slav] \i putere. F]li[i-v] 'nseamn] s] vorbim frumos despre Domnul Isus, cu bucurie, entuziasm, 'n cuvintele cele mai alese. Numele Lui ne face s] tres]rim de emo[ii sfinte. Prea des \i prea repede ne speriem de r]cnetele ca de leu ale du\manului care d] t`rcoale 'n jurul nostru. Ar trebui s]-i r`dem 'n pumni \i s]-i ar]t]m bra[ele Domnului, bra[e tari care ne poart], c]ci 'n El este t]ria noastr]. Numele Domnului e o fort]rea[] de neclintit. Ne ad]postim 'n El. Dosoftei c`nta 'n Psaltirea sa: %V] l]uda[_ cu sv`ntul Lui nume!^ Avem cu ce s] ne f]lim! Psalmistul are 'n vedere confruntarea dintre Dumnezeu \i idolii p]g`ni. Idolii sunt buc][i moarte de lemn \i piatr]; idolii sunt f]r] grai \i f]r] putere; idolii sunt o ru\ine, o supersti[ie. "n schimb, Dumnezeu e viu \i adev]rat; Dumnezeu e sf`nt, sf`nt 'i este Numele, \i sfinte sunt lucr]rile Sale; Dumnezeu e credincios f]g]duin[elor Sale, \i din cei ce s-au 'ncrezut 'n El nimeni n-a fost f]cut de ru\ine. %Unii se bizuiesc pe carele lor, al[ii pe caii lor; dar noi ne bizuim pe Numele Domnului, Dumnezeului nostru^ (Psalmul 20:7). Da, unii se bizuiesc pe zuruiala banilor din buzunar, al[ii pe catifeaua canapelelor din casele lor luxoase; unii '\i pun n]dejdea 'n 'n[elepciunea lor, al[ii 'n frumuse[ea chipului din oglind]; unii '\i zidesc casa pe putere, al[ii pe pl]cere. Dar to[i idolii cad, oric`t ar fi de str]lucitori se pr]bu\esc la p]m'nt. "ns] Numele Domnului r]m`ne 'n picioare. Ne f]lim cu Numele Lui, fiindc] avem cu ce s] ne f]lim! Dumnezeu spune poporului Israel: %Toate popoarele vor vedea c] tu por[i Numele Domnului, \i se vor teme de tine^ (Deutr. 28:10). Ca o pecete invizibil], dar clar], avem peste noi Numele Lui. Textul din Ieremia 23:6, 'mi place tradus 'n francez]: %L_Eternel, Auteur de notre felicité^— Autorul fericirii noastre. O, ne place at`t de mult s] vorbim despre Numele Lui!

- 19 -

F]r] limb] 'n gur]

51.

%C]ci noi nu putem s] nu vorbim despre ce am v]zut \i am auzit.^ (Fapte 4:20)

1963. Iarn] grea, 'n preajma Cr]ciunului, 'n ora\ul Barnaul, pe malul r`ului Ob, 'n stepa Kulund] din Rusia. "n fa[a judec]torilor sovietici, trei credincio\i, Nicolai, Vasili \i Liubov Hmara. Fra[i de corp, fra[i 'n Hristos. — De ce trebuie s] spune[i altora ce crede[i voi despre Dumnezeu? {ine[i-v] ideile pentru voi. Nu contamina[i ora\ul nostru cu credin[a voastr]! Nicolai r]spunde lini\tit, cu un z`mbet senin pe fa[]: — Eram un mare be[iv, b]t]u\, om r]u, dar am ajuns s]-L cunosc pe Hristos. El mi-a schimbat via[a, am fost eliberat de poftele mele rele, \i mi-a dat 'n schimb bucurie \i speran[]. E at`t de frumos s] tr]iesc cu Domnul meu. Cum pot s] tac \i s] nu spun altora despre El? Din sal] se aud strig]te de batjocur]. Sala procesului e plin] cu activi\ti de partid. Unul din fa[] strig] mai tare \i plin de m`nie: — N-avem nevoie s] ne predice, tovar]\i judec]tori! Da[i-le o s]pt]m`n] de 'nchisoare \i s] vedem atunci ce bucurie \i n]dejde le mai d] Hristosul lor. Verdictul a fost imediat: Trei ani de munc] silnic] pentru fiecare. Nicolai \i Maria aveau patru copii. S] stea trei ani f]r] Nicolai? Dar n-au fost trei ani. Dup] dou] s]pt]m`ni, poli[ia a chemat-o pe Maria s]-\i ridice so[ul. Murise la 'nchisoare. Nimeni n-a crezut c] Nicolai a murit de moarte bun]. Nu era b]tr`n \i nici bolnav. Au desf]cut sicriul sigilat. Trupul lui Nicolai era plin de r]ni. Palmele \i t]lpile aveau urme de arsuri. Degetele de la m`ini erau zdrobite, \i unghiile de la m`ini \i picioare smulse. Pieptul 'i fusese str]puns de c]rbuni aprin\i. "ngrozit] Maria a observat c] gura lui era plin] cu vat]. I-a scos vata \i a observat ceva oribil: Nicolai n-avea limb] 'n gur]. "i fusese smuls]. "ncet, 'ncet, fra[ii din Barnaul au reconstituit ce se 'nt`mplase: Nicolai a spus acolo despre Domnul Isus. L-au torturat, dar el a spus mai departe despre dragostea Domnului. L-au torturat cu \i mai mult] ur], dar el a spus cu \i mai mult entuziasm despre Hristos. Atunci, i-au scos limba din gur], s] nu mai spun] nimic despre Domnul. Dar El a ar]tat 'n sus spre Cer. I-au zdrobit degetele. El a f]cut cu m`inile semnul r]stignirii. I-au smuls unghiile. El a ridicat m`inile 'n semn de mul[umire \i rug]ciune. Atunci i-au pus pe piept buc][i de jar aprins, p`n] ce Nicolai a plecat de la chinuri la glorie. "nmorm`ntarea a fost simpl]: credincio\ii spuneau, 'mbr][i\`ndu-se: %Fratele Nicolai tr]ie\te. L-a biruit pe Satana. I-au scos ei limba, dar acum el c`nt] 'n m]rire! Aliluia! Biruin[a este a Domnului nostru Isus Hristos!^

- 20 -

Praful \i pulberea p]m`ntului

52.

%Domnul Dumnezeu l-a f]cut pe om din []r`na p]m`ntului, i-a suflat 'n n]ri suflare de via[] \i omul s-a f]cut astfel un suflet viu.^ (Geneza 2:7)

"n Geneza 2:7 este scris c] Dumnezeu a f]cut pe om din %[]r`na^ p]m`ntului. Cuv`ntul %[]r`n]^ ese 'n ebraic] %afar^, \i a fost tradus 'n mai multe feluri 'n limba rom`n]. {]r`n] 'nseamn] p]m`nt. Dar %afar^ poate fi tradus mai aproape de 'n[elesul real, cu %praf^. Acela\i cuv`nt, %afar^ 'n Geneza 13:16, e tradus cu %pulbere^, %'[i voi face s]m`n[a ca pulberea p]m`ntului de mare; a\a c] dac] poate num]ra cineva pulberea p]m`ntului, \i s]m`n[a ta va putea s] fie num]rat].^ Iar 'n Geneza 18:27, e tradus %praf^, %Avraam a luat din nou cuv`ntul \i a zis: Iat], am 'ndr]znit s] vorbesc Domnului, eu care nu sunt dec`t praf \i cenu\].^ Biblia e foarte precis] 'n folosirea cuvintelor, \i nu face confuzie 'ntre ele. C`nd g]sim referin[] la om, Biblia folose\te %afar^, praf. E bine s] 'n[elegem c] arhaicul []r`n], e de fapt cuv`ntul %praf^. La I "mp]ra[i 16:2 e scris: %Eu te-am ridicat din []r`n], \i te-am pus mai mare peste poporul Meu Israel... La Iov 10:9 sunt cuvintele, %Adu-[i aminte c] Tu m-ai lucrat ca lutul; \i vrei din nou s] m] prefaci 'n []r`n]?^ Iar Psalmul 103:14 spune: %C]ci El \tie din ce suntem f]cu[i; '\i aduce aminte c] suntem []r`n].^ "n toate aceste cazuri, \i multe altele, cuv`ntul []r`n] 'nseamn] praf. P]m`ntul 'l sapi cu h`rle[ul, 'l [ii 'n m`n]; dar praful e pulberea p]m`ntului. P]m`ntul poate prinde o s]m`n[], are substan[e nutritive pentru plante, are consisten[], se 'nt]re\te sub picioare. Dar praful e dus de v`nt, se a\eaz] aici \i e dus dincolo. Praful nu [ine un gr]unte ca s]-l hr]neasc] \i s]-l ajute s] 'ncol[easc]. Praful e f]r] nici un folos. Acum \tiu din ce sunt f]cut. Unul din aspectele cele mai ciudate ale crea[iei este \i aceasta. C`nd Dumnezeu a vrut s]-l creeze pe om, coroana crea[iunii Sale, coroana slavei puterii Lui, c`nd a vrut s]-\i imprime chipul 'ntr-o crea[ie care s]-I devin] p]rta\] la gloria Sa sc`nteietoare, Dumnezeu l-a f]cut pe om din praful p]m`ntului. Nu ne-a luat din cernoziomul negru, sau din argila galben], ci ne-a f]cut din praf. Nu ne-a luat din sclipirea soarelui, din str]lucirea stelelor, din razele luceferilor, ci a str`ns 'n m`inile Sale praful p]m`ntului. %|i i-a suflat 'n n]ri suflare de via[]...^ Ce moment f]r] egal: Dumnezeu sufl] din El via[] peste praful de p]m`nt. |i din ceva f]r] valoare, din cel mai de jos lucru din univers, Dumnezeu creaz] capodopera neasemuit de scump] a sufletului omenesc. %C`nd privesc cerurile — lucrarea m`inilor Tale — luna \i stelele pe care le-ai f]cut, 'mi zic: «Ce este omul, ca s] Te g`nde\ti la el? |i fiul omului, ca s]-l bagi 'n seam]?»^

- 21 -

R]sufletul lui Dumnezeu

53.

%Toat] Scriptura este 'nsuflat] de Dumnezeu \i de folos ca s] 'nve[e, s] mustre, s] 'ndrepte, s] dea 'n[elepciune 'n neprih]nire...^ (II Timotei 3:16).

Duhul Sf`nt al lui Dumnezeu, a Treia Persoan] din Divinitate, Cel care a fost trimis la Rusalii ca s] r]m`n] cu noi, \i 'n noi, s] ne 'nve[e, s] ne c]l]uzeasc], s] ilumineze voia lui Dumnezeu 'n mintea noastr], Cel care dinainte de 'nceputuri \i dintotdeauna este Dumnezeu, Duhul are 'n Vechiul Testament numele de Ruach, adic] suflare, mi\care, poate fi observat de noi printr-o mi\care ca a v`ntului, ca p`lp`irea cald] a unei fl]c]ri de foc, sau ca mi\carea vesel] a unor ape care curg la vale. Toate aceste imagini, de\i greu de 'n[eles, sunt adev]rate; dar aceea de Ruach, ca r]suflare, respira[ie, e uimitoare. Duhul Sf`nt "l sim[im ca \i cum am sim[i r]suflarea lui Dumnezeu. |i apostolul Pavel ne spune c] 'nv][]m s]-L auzim pe Dumnezeu, ascult`ndu-I respira[ia 'n Sf`nta Scriptur]. Acesta e 'n[elesul textului, %Toat] Scriptura este 'nsuflat] de Duimnezeu...^ Uimitor. Noi, a\a mici cum suntem, ajungem s] sim[im mi\carea aerului din respira[ia lui Dumnezeu, din suflarea grandioas] a Celui care Se apropie de noi at`t de mult 'nc`t parc] "i sim[im oftatul, g`f`iala, suspinul, suflarea de via[] divin]. Da, a\a 'nv][]m s]-L auzim, s]-L cunoa\tem, s]-L iubim pe Dumnezeu, ascult`ndu-I r]suflarea 'n Sf`nta Scriptur]. Ca s]-I aud r]suflul sf`nt, am nevoie de dou] lucruri: "nt`i, s] tac; \i, al doilea lucru, s] fiu aproape de El. "nt`i, s] tac, s] fac lini\te... %"n lini\te \i odihn] va fi m`ntuirea voastr], 'n senin]tate \i 'ncredere va fi t]ria voastr]” (Isaia 30:15). Elihu spunea c] Dumnezeu %vorbe\te prin visuri, prin vedenii de noapte, c`nd oamenii sunt cufunda[i 'ntr-un somn ad`nc^ (Iov 33:15). Atunci 'n somnul nostru, mai g]se\te Dumnezeu un timp c`nd suntem lini\ti[i \i t]cem. Ziua nu ne tace gura, \i e mereu g]l]gie 'n jurul nostru. Apoi, s] fiu aproape de El... Sulamita din C`ntarea c`nt]rilor '\i aduce aminte de parfumul pe care-l avea Mirele ei. A fost l`ng] El, L-a sim[it aproape, a tr]it 'mbr][i\area Lui drag], \i acum '\i aduce aminte de parfumul pe care-l aveau hainele Lui... A\a e \i r]sufletul drag pe care-l sim[im atunci c`nd ne plec]m capul, ca \i apostolul Ioan, la pieptul Domnului Isus. A cunoa\te pe Dumnezeu nu 'nseamn] un exerci[iu academic, dogmatic, de studiu empiric, ca disecarea unui cadavru 'n laborator, ci 'nseamn] s] fi 'nt`mpinat de un mister inexplicabil, 'n care s] ascul[i o Voce care r]sun] ad`nc 'n tine, l`ng] tine, ca o respira[ie a lui Dumnezeu, \i s]-I auzi ecoul m]iestru sub bol[ile sufletului t]u, \i s] \tii c] e\ti iubit de El.

- 22 -

S-a pogor`t la Timna

54.

%Samson s-a pogor`t la Timna, \i a v]zut acolo o femeie din fetele Filistenilor.^ (Judec]tori 14:1).

C`nd ajunge cineva pe drumul pe care n-ar trebui s] mearg], 'ntotdeauna coboar] 'n jos. Timna era o cetate a filistenilor. De\i era 'n partea semin[iei lui Dan, era ocupat] de filisteni, st]p`nit] de du\manii lui Israel. Samson n-avea ce s] caute acolo. De ce s-a pogor`t la Timna? Probabil a fost curios s] vad] cum tr]iesc filistenii. Samson tr]ise o via[] foarte stric], nazireatul 'l [inea 'ntre margini rigide, iar responsabilit][ile de conduc]tor l-au obosit. Dorea o relaxare \i s-a g`ndit c] la Timna e locul potrivit.. O mic] distrac[ie nu stric]... Se g`ndea c] n-are de ce s]-i fie fric] acolo; el era mai puternic dec`t ispitele filistenilor. |i mergea doar ca s] se relaxeze, doar s] priveasc] dansurile filistencelor, s] se uite la fustele lor colorate, la mi\c]rile suple ale trupurilor lor voluptoase, s] le asculte muzica, s] se plimbe printre bazarurile acelea vestite cu tot felul de lucruri nemaiv]zute 'n Israel. Numai c] drumul la Timna mergea 'n jos, nu 'n sus: Samson s-a pogor`t la Timna, \i a v]zut acolo o femeie. C`nd ne uit]m 'n curtea vecinului \i ni se pare c] iarba e mai verde acolo, ne pogor`m la Timna. C`nd uit]m de 'nv][]tura Scripturii \i ni se pare c] filosofiile lumii sunt mai atr]g]toare, ne pogor`m la Timna. C`nd din curiozitate, gust]m din otrava p]catului, ne pogor`m la Timna. C`nd ne credem tari \i ne umfl]m de curajul c] putem s] ne uit]m la vitrinele sclipitoare ale filistenilor, ne pogor`m la Timna. Dar drumul la Timna nu se termin] la Timna. %Filistenii l-au apucat, \i i-au scos ochii; l-au pogor`t la Gaza!^ (Jud. 16:21). Acolo l-au legat cu ni\te lan[uri de aram], i-au scos ochii \i l-au pus s] trag] la o r`\ni[]. Atrac[ia spectacolelor din Timna a fost doar paravanul ademenitor 'n spatele c]rora era Gaza cu lan[urile de aram], era r`\ni[a filistean], era ru\inea omului lui Dumnezeu cu ochii sco\i din orbite, cu p]rul jur]m`ntului aruncat la gunoi, cu r`sul \i batjocura filistenilor 'nfieb`nta[i de focul iadului. Samson c]utase la Timna doar pu[in] distrac[ie, un divertisment comod fa[] de stricte[ea legilor lui Dumnezeu, o u\urare eliberatoare fa[] de jur]mintele spuse lui Iehova al lui Israel, c]utase o parantez] temporar] 'n lucrurile ne'ng]duite, \i nu \i-a dat seama c] destina[ia nu era Timna dansurilor, ci Gaza lan[urilor! De la Timna p`n] la Gaza, drumul e alunecos 'n jos, pogor`\ul este irezistibil. Oare va citi vreun t`n]r aceste r`nduri? %Fugi de poftele tinere[ii!^ (2 Tim. 2:22). Nu fi p]c]lit de piciorele \i cerceii filistencelor din Gaza!

- 23 -

Buna Lui pl]cere

55.

%... ne-a r`nduit mai dinainte s] fim 'nfia[i prin Isus Hristos, dup] buna pl]cere a voiei Sale^ (Efeseni 1:5).

C`nd a spus M`ntuitorul pilda cu fiul risipitor a spus-o unor oameni respectabili, farisei \i c]rturari. |tim c] vame\ii \i p]c]to\ii se 'mbulzeau s]-L asculte (ace\tia erau cei mai de jos 'n societate), \i cei mai de sus (fariseii \i c]rturarii) au 'nceput s] c`rteasc]. %Dar El le-a spus pilda aceasta,^ deci, celor boga[i cu buzunarele pocnind de drahme. Pildele din Luca 15, nu sunt despre oaia pierdut], sau banul pierdut, sau fiul pierdut... ci despre Dumnezeu care caut] ce era pierdut. Noi punem valoare \i respect 'n cine e mai tare, mai mare, mai popular. M] uit la Dumnezeu, \i e greu s]-L 'n[eleg. S-a uitat la unul ca Avraam, f]r] [ar], f]r] copii, \i pe acesta l-a ales. S-a uitat la urma\ii lui Avraam, o familie din care scoate un t`n]r ca s]-l duc] 'n Egipt, [ara supra-putere de atunci, dar nu alege pe Egipteni, ci se uit] la familia robului v`ndut, un popor care 'n toat] istoria a tr]it mai mult 'n exil, 'n robie, \i chiar azi tr]ie\te 'nconjurat de du\mani care l-ar anihila cu c`teva bombe... Dumnezeu de partea unor oameni slabi, p]guba\i, falimentari, care mereu pierd, sunt victimele istoriei! Din punct de vedere economic, ar fi mult mai simplu s] \tergi o oaie din socoteala turmei, dec`t s] ri\ti 99 de oi. Ce c`\tig e s] cheltui \i s] dai o mas] mare cu vecinii t]i pentru c] ai g]sit un ban pe care-l pierduse\i? |i masa de bun venit dat] pentru fiul care s-a 'ntors acas] dup] ce a cheltuit averea prin cine-\tie-ce []ri cu cine-\tie-ce desfr`na[i, nu pare ceva logic. Nici n-a intrat bine 'n cas] \i deja s] 'nceap] banchetul? Se poate a\a ceva? De ce? Parc] "l v]d pe Dumnezeu cum se mir] de mirarea mea, \i parc] 'mi spune: %Simplu! Pentru c] a\a vreau. "mi face pl]cere lucrul acesta!^ Ce u\or ajung s] g`ndesc ca fariseii, sau s] fac socoteli ca ni\te c]rturari bine educa[i \i ghiftui[i, \i s]-i spun lui Dumnezeu: %Nu e normal a\a ceva. Cred c] ar fi altfel mai bine^. |i iar]\i, parc] "l v]d pe Dumnezeu cum se mir] de capriciile pedante ale g`ndurilor mele, \i zice: %A\a "mi place, \i a\a vreau. Sunt fericit s] pot ajuta pe cei care pierd. S] fiu cu cei batjocori[i. S] 'ntind o mas] pentru cei fl]m`nzi. Ace\tia ajung s] cread] mai u\or 'n Mine.^ Apostolul Pavel scrie c] Dumnezeu ne-a r`nduit s] fim 'nfia[i dup] buna pl]cere a voiei Sale. De ce? Fiindc] a\a I-a pl]cut. Pentru farisei era o problem] de logic], pentru c]rturari o problem] de socoteli \i profit, dar pentru fiul risipitor era o problem] de via[]. |i aceasta e fericirea Tat]lui nostru ceresc, s] ne dea via[a ve\nic]. Dragostea nu face socoteli, nu caut] logic], ra[ionamente. Ce har! Dragostea Lui ne cuprinde \i pe noi.

- 24 -

A c]zut o vr]biu[]

56.

%Nu se v`nd oare dou] vr]bii la un ban? Totu\i, nici una din ele nu cade pe p]m`nt f]r] voia Tat]lui vostru...^ (Matei 10:29).

O 'nt`mplare adev]rat] povestit] de un po\ta\: Merg`nd cu po\ta din loc 'n loc, v]d multe lucruri. "n noiembrie, doi copii pe strad], o feti[] de cinci ani \i fr][iorul ei mai mic. Feti[a m] 'ntreab]: %Cum v] cheam]?^ I-am spus, \i m-am g`ndit, %Poate, s]-i \terg nasul b]iatului. Dar n-am cu ce...^ Veneau dup] mine. Observ c] b]ie[elul n-are nimic pe cap. — Duce[i-v] acas]. O s] r]ci[i pe frigul ]sta. — Nu putem. Mama a plecat \i u\a e 'nchis]. — Vrei s] spui c] nu pute[i intra 'n cas]? A dat din cap, c] nu. — Dar t]ticul unde e? Nu e acas]? — Tata nu st] cu noi. Avem un unchi care st] pe hol 'ntr-o camer]. Au intrat 'n cas], dar nu dup] mult timp i-am v]zut iar]\i pe strad]. A trecut o vreme c`nd nu i-am v]zut. |i apoi, din nou 'n decembrie, 'i v]d pe strad], \i se iau dup] mine. M-am mirat c] feti[a \i-a adus aminte cum m] cheam]. B]ie[a\ului 'i curgea iar]\i nasul 'ngrozitor. — Tr]ge[i-v] gluga pe cap. Lua[i ni\te haine mai groase. O s] r]ci[i. Apoi, dou] s]pt]m`ni nu i-am mai v]zut. |i 'ntr-o zi, apropiindu-m] de blocul unde st]teau, 'i v]d la geam. Dou] fe[e care r`d \i-mi fac de zor cu m`na. Feti[a mai sus, \i b]ie[a\ul mai jos. Parc] voiau s]-mi spun] ceva. Dar le-am f]cut doar cu m`na \i mi-am v]zut de drum. "ntr-o diminea[], 'n ianuarie, venind la lucru, un alt po\ta\ 'mi spune: — Ai auzit? A fost un foc, la adresa cutare.^ Era casa unde locuiau copii. Am aflat c] mama g]tea ceva pe foc, la dou] noaptea, c`nd venise de la lucru. Neatent] la tigaie, s-a aprins perdeaua, \i a ars tot apartamentul. O singur] fatalitate. B]ie[a\ul. Pompierii l-au g]sit pe covor l`ng] ni\te juc]rii. Feti[a nu era acas]. Dormea la ni\te rude. M] g`ndeam mai t`rziu: ...Deci b]ie[a\ul a ie\it de pe scen]. Avusese pu[ine dorin[e. Poate ar fi vrut cineva s]-l bage 'n seam]. Dac] al[ii s-ar fi interesat de el, n-ar fi murit. Dar eu... dac] a\ fi fost pu[in mai atent, a\ fi putut s]-i schimb via[a. E adev]dat c] o vrabie nu cade f]r] de \tirea Tat]lui, c] pe c`mp crinii sunt 'mbr]ca[i mai frumos ca regii, \i p]s]rile din aer sunt hr]nite de Dumnezeu. Desigur, \i de copilul acela a avut grij] Dumnezeu. O vocea 'mi spunea 'ns]: Dar tu n-ai avut grij]. Am continuat s] vorbesc singur: %Domnul a spus: «L]sa[i copila\ii s] vin] la Mine...» Dar eu n-am vrut s]-l ating pe b]iatul acesta cu dragostea mea. De ce am pierdut ocazia? Trebuia s] fac mai mult...^

- 25 -

"nr]d]cina[i \i zidi[i 'n El

57.

%Astfel dar, dup] cum a[i primit pe Hristos Isus, Domnul, a\a s] \i umbla[i 'n El, fiind 'nr]d]cina[i \i zidi[i 'n El, 'nt]ri[i prin credin[]...^ (Coloseni 2:6-7).

%Fiind 'nr]d]cina[i \i zidi[i 'n El...^ Doar pu[in] arhitectur] duhovniceasc]: Exist] o temelie, \i exist] o zidire. "n via[a de credin[] \i temelia \i zidirea le avem 'n Hristos Domnul. |i r]d]cina noastr] este 'n El, \i zidirea care se ridic] pe aceast] temelie este tot 'n Domnul. Unii 'ncearc] s] tr]iasc] integru, s] fie oameni morali, cinsti[i, dar f]r] Hristos. Zidirea aceasta poate fi admirat] de oameni, dar nu 'naintea lui Dumnezeu. Toat] structura cade, fiindc] temelia nu e bun]. "n timpul unui cutremur 'n Japonia, temelia unei cl]diri de 16 etaje a fost distrus], \i cl]direa 'ntreag] a fost culcat] la p]m`nt. S-a 'nt`mplat c] structura acestei cl]diri era at`t de puternic], 'nc`t a r]mas intact]. Cl]direa era culcat] la p]m`nt, dar ar]ta ca o cutie r]sturnat]. Cl]direa avea integritate structural], dar temelia n-a rezistat. Cu totul diferit e cazul unei cl]diri din Venezuela. Cutremurul n-a afectat temelia, care era tare, beton turnat ad`nc \i bine armat, dar cl]direa 'n sine s-a f]cut praf. Funda[ia a r]mas intact] dar toat] structura cl]dirii s-a f]cut []nd]ri. Etajele s-au turtit unele peste altele. A r]mas o gr]mad] de moloz. Apostolul Pavel vorbe\te de un alt test, al focului. %C]ci nimeni nu poate pune o alt] temelie dec`t cea care a fost pus], \i care este Hristos^ (I Cor. 3:11). Temelia poate fi bun], a 'nv][]turii drepte \i adev]rate, o credin[] bazat] pe harul adus de Domnul Isus, dar faptele care sunt puse deasupra, e 'ntrebarea, rezist] sau nu la foc? Cl]desc cu lemne? Ard imediat. Zidesc cu trestie? Se face scrum. Zidesc cu f`n? Nu r]m`ne nimic. Ce materiale folosim 'n zidire? Zidim 'n Hristos sau 'n faptele firii? %Dac] cl]de\te cineva pe aceast] temelie aur, argint pietre scumpe, lemn, f`n trestie, lucrarea fiec]ruia va fi dat] pe fa[]... \i focul va dovedi cum este lucrarea fiec]ruia.^ Integritatea bazat] pe Sf`nta Scriptur] 'nseamn] o cl]dire sufleteasc] puternic], zidit] pe o temelie tare, rezistent]; astfel, suntem 'nr]d]cina[i 'n Hristos. Iar pe aceast] temelie, suntem zidi[i tot 'n Hristos, devenim o lucrare a harului S]u, spre slava Sa. %Noi suntem lucrarea Lui, \i am fost zidi[i 'n Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a preg]tit Dumnezeu mai dinainte, ca s] umbl]m 'n ele^ (Efes. 2:10). Apostolul Petru ne nume\te %pietre vii^. Zidarul ne a\eaz] unde vrea El, fiindc] El ridic] zidirea. %|i voi, ca ni\te pietre vii, sunte[i zidi[i ca s] fi[i o cas] duhovniceasc], o preo[ie sf`nt], \i s] aduce[i jertfe duhovnice\ti, pl]cute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos.^ (I Petru 2:5).

- 26 -

"ncotro ?

58.

%Fra[ilor, 'nt]ri[i-v] 'n Domnul \i 'n puterea t]riei Lui^ (Efeseni 6:10).

Credincio\ii Domnului Isus t`njesc dup] apropierea de Domnul \i dup] o leg]tur] str`ns] cu El. Calea 'ngust] %e dreapt] \i e bun] c] duce 'n sus.^ Dar la Efeseni 2:2 apostolul Pavel aminte\te de %mersul lumii acesteia^, direc[ia pe care o are lumea st]p`nit] de cel r]u, o direc[ie de 'ndep]rtare fa[] de Dumnezeu, un drum spre nenorocire. Calea larg] duce 'n jos, la pierzare. Diavolul e expert 'n schimbarea semnelor de circula[ie, ca s] deruteze pe oameni, s] nu mai \tie 'ncotro e drumul bun. Se duce la r]scrucea drumului \i pune semnul invers, \i apoi r`de 'n hohote v]z`ndu-i pe oameni cum cred c] merg spre cer, dar o iau spre iad dup] semnele pe care le-a sucit el. "n acela\i timp, domniile \i st]p`nirile din locurile cere\ti vor s] cunoasc] azi prin Biseric] 'n[elepciunea nespus de felurit] a lui Dumnezeu (Efeseni 3:10). Se uit] la noi, ne v]d fr]m`nt]rile, sufer] la c]derile noastre, aplaud] biruin[ele Domnului. Doar 'nt]ri[i 'n Domnul \i 'n puterea t]riei Lui vom avea 'n[elepciunea lui Dumnezeu. Puterea care ne st] la dispozi[ie e puterea t]riei Lui, a s`ngelui isp]\itor v]rsat la Golgota, e %puterea ce minuni face^. %Mersul lumii acesteia^ poate fi: pentru unii moda, pentru al[ii politica, sau chiar sportul, filmele, revistele, pl]cerile lumii. Dac] ne concentr]m la acestea, chiar dac] unele par inofensive, ne pierdem direc[ia, ne lu]m dup] semnele sucite ale diavolului. Mersul lumii ne trage 'n jos. Amiralul Peary, exploratorul Polului Nord, a pornit cu echipa sa de cercet]tori 'ntr-o diminea[] devreme \i toat] ziua au m`nat c`inii care tr]geau s]niile cu echipament \i alimente. Seara au f]cut popas, \i-au 'ntins corturile, \i Peary a calculat latitudinea la care au ajuns. Spre mirarea lui, 'n loc s] fi ajuns mai aproape de Polul Nord, calculele lui ar]tau c] era de fapt mai departe de Polul Nord, nu mai aproape. |i-a dat seama c] de fapt se aflau pe o imens] calot] de ghea[] care avansa rapid spre sud, mai rapid dec`t goana c`inilor lui care mergeau spre nord. La fel e \i cu cei care urmeaz] mersul lumii acesteia. Lumea vrea s] trag] \i pe credincio\i 'n direc[ia 'n care merge ea. %Voi era[i mor[i 'n gre\elile \i 'n p]catele voastre 'n care tr]ia[i odinioar], dup] mersul lumii acesteia...^ (Efeseni 2:1-2), o calot] gigantic] de ghea[] care avanseaz] 'n direc[ie opus] fa[] de mersul "mp]r][iei lui Dumnezeu. Ce e de f]cut? P]r]si[i calota de ghea[] a viciilor \i poftelor firii. P]r]si[i calota de moarte cu pofta ochilor \i l]ud]ro\ia vie[ii. Vre[i s] mergem 'nainte? Vom merge cu entuziasm \i cu c`nt]ri de veselie, dar numai 'nt]ri[i 'n Domnul \i 'n puterea t]riei Lui!

- 27 -

Scrisoarea aceasta din urm] a fost scris] de apostolul Pavel 'nainte de execu[ie pe la anul 67. Pe tronul Romei, 'n jil[ul 'mp]r]tesc al Imperiului Roman, era un 'mp]rat cu numele Claudius Caesar Augustus Germanicus Nero, un 'mp]rat m`ndru \i dement, a c]rui nebunie se transformase 'ntr-o obsesie de ur] patetic] 'mpotriva cre\tinilor. Din 'nchisoarea Tullianum, temuta temni[] pretorian] subteran], numit] \i %Carcera Mamertina^, apostolul scria 'nainte ca s] fie decapitat, cuvintele: %|tiu 'n Cine am crezut, Cel c]ruia i-am predat via[a mea^. "n limba greac] acest %|tiu 'n cine am crezut,^ sun] cam a\a: %"l cunosc pe Cel 'n care am crezut.^ "L CUNOSC, este emfatic, este o subliniere dramatic]. Un bun profesor de limba greac] spunea: %Aici, 'ntre apostolul Pavel \i M`ntuitorul este din punct de vedere lingvistic o unitate de nezdruncinat. Expresia nu poate fi tradus]: Cunosc ceva despre Hristos. Nu este nici m]car: Cunosc pe Hristos (folosind astfel o prepozi[ie 'ntre a cunoa\te \i Hristos). |i e mai multe dec`t, |tiu 'n Cine am crezut, folosind iar]\i o prepozi[ie de leg]tur].^ Spunea profesorul acesta: %Nici m]car o prepozi[ie c`t de mic] nu poate interveni 'ntre apostol \i Domnul.^ "L CUNOSC, e o leg]tur] ca \i leg]tura dintre Oxigen \i Hidrogen 'n formula H2O a apei. Nu e Oxigenul de o parte \i Hidrogenul de alta. Nu e doar un amestec de Hidrogen \i Oxigen. Nu e un conglomerat de elemente chimice separate. Hidrogenul \i Oxigenul au devenit una. "L CUNOSC, arat] c] unirea e at`t de str`ns] 'nc`t ceea ce vede Hristos 'n Atotputerea Sa cereasc], \i ce simte apostolul Pavel 'n lan[uri, 'n hruba muceg]it] a temni[ei, au devenit acela\i lucru. Pavel vede gloria Cerului \i Hristos simte usturimea din r]nile lan[urilor. Pavel gust] bucatele de la masa regeasc], \i Regele m`n`nc] p`inea muceg]it] a 'ntemni[atului. Pavel simte parfumul trandafirilor de pe aleile Raiului, iar "mp]ratul slavei simte pic]turile de sudoare \i lacrimile unui apostol p]r]sit de to[i. E ca \i cum temni[a a devenit Palat regal, iar Cerul se 'mbrac] 'n zdren[ele lui Pavel. Ce glorie, ce putere, ce lumin] orbitoare, ce sl]vi de nedescris se ascund 'n acest %"l cunosc pe Cel 'n care am crezut!^ |i eu "l cunosc. E l`ng] mine. |i strig Aliluia, Aliluia, Aliluia!

"l cunosc !

59.

%Din pricina aceasta suf]r aceste lucruri; dar nu mi-e ru\ine, c]ci \tiu 'n Cine am crezut. \i sunt 'ncredin[at c] El are putere s] p]zeasc] ce I-am 'ncredin[at p`n] 'n ziua aceea.^ (2 Tim. 1:12).

- 28 -

Izvoare de ap] vie sau gropi cu ap] st]tut]?

60.

%C]ci poporul Meu a s]v`r\it un 'ndoit p]cat: M-au p]r]sit pe Mine, Izvorul apelor vii, \i \i-au s]pat pu[uri, pu[uri cr]pate, care nu [in ap].” (Ieremia 2:13)

Cei care citeau cartea 'n vremea lui Ieremia o 'n[elegeau bine: Izvoarele de ap] vie erau izvoare care [`\neau ap] bun] \i care nu secau niciodat]. Apa izvoarelor era limpede, curat], r]coritoare. "n C`ntarea C`nt]rilor avem portretul Domnului Isus ca %o f`nt`n] din gr]dini, un izvor de ape vii, ce curge din Liban^ (C.c. 2:15). Apele acestui Izvor aduc via[] nou] celor din p]cat, 'nvioreaz] pe cei obosi[i, p]streaz] vigoarea sfin[ilor lui Dumnezeu. |i 'n ziua cea mare a Praznicului, Domnul Isus a ridicat glasul \i a strigat: %Dac] 'nseteaz] cineva s] vin] la Mine \i s] bea. Cine crede 'n Mine, din inima lui vor curge r`uri de ap] vie, cum zice Scriptura!^ (Ioan 7:37-38). Acesta este cu adev]rat izvorul minunilor. P]catul dint`i: Au p]r]sit izvorul apelor vii. Poporul a neglijat izvorul acesta, n-au mai b]ut ap] din el. N-au mai tr]it prin credin[] 'n Dumnezeul adev]rat \i sf`nt. P]catul al doilea: |i-au s]pat pu[uri care au cr]pat 'n cele din urm]. Pu[urile erau gropi f]cute ca s] adune apa de ploaie. Dar apa aici era murdar], noroioas], \i 'n timpul verii se evapora repede sau se scurgea 'n p]m`nt. Uneori gropile acestea erau cu pere[ii cimenta[i, dar p`n] la urm] cr]pau, \i apa se scurgea prin cr]p]turi. Era o nebunie s] preferi gropile murdare fa[] de izvorul din care [`\nea ap] curat]. Cum \i-a pierdut mintea Israel, c] 'n loc s] alerge la Dumnezeu, a alergat la zeii p]g`nilor? "n loc s] se 'nchine \i s] venereze pe Cel care era izvorul apelor vii, \i-a alipit inima de ni\te icoane f]r] via[]? Dar \i noi tr]im aceea\i nebunie azi. Ni se pare mai normal s] ne s]p]m gropile noastre 'n care s] adun]m ap], dec`t s] venim la izvorul vie[ii. Am cunoscut credincio\i buni care aveau o bucurie pe fa[a lor, \i 'n adunare c`ntau cu toat] inima. S-au apucat s] fac] bani, \i din bani idolul vie[ii. Mai veneau pe la biseric], dar le-a disp]rut bucuria. Nu i-ai mai v]zut la rug]ciune. Nu mai deschideau gura s] c`nte. Ba chiar au ajuns s] fie prin\i 'n pofte care le-au distrus sufletul. |i-au f]cut gropile lor cu ap] murdar], infect], gropi care nici m]car nu [in apa mult] vreme, \i s-au 'mboln]vit de la apa st]tut] \i murdar] pe care au b]ut-o din gropile lor cr]pate. David a avut o dorin[]: %Cine-mi va aduce ap] din f`nt`na de la poarta Betleemului?” Acolo unde S-a n]scut M`ntuitorul, la Betleem, 'n casa P`inii, acolo e P`inea cea mai bun]. Acolo e \i cea mai bun] ap]: Isus Hristos Domnul nostru. %|i celui ce 'i este sete, s] vin]; cine vrea, s] ia apa vie[ii f]r] plat]!^ (Apoc. 22:17).

- 29 -

Mirajul transformat 'n oaz]

61.

%Marea de nisip se va preface 'n iaz \i p]m`ntul uscat 'n izvoare de ape^ (Isa 35:7)

Ce vremuri str]lucitoare vede Isaia! Ce glorii de lumin], ce orizonturi de slav]! Iat], Dumnezeul nostru, El "nsu\i este cu noi ca s] ne dea m`ntuirea! |i 'ntreaga existen[] de sub st]p`nirea p]catului se schimb]. Se deschid ochii orbilor, surzii aud, \chiopii sar ca ni\te c]prioare, \i limba mu[ilor c`nt] de veselie. Nu ne mir]m c] Isaia e supranumit evanghelistul Vechiului Testament. El vedea harul adus prin Domnul Isus Hristos, minunea schimb]rii care are loc sub autoritatea Duhului Sf`nt 'n cei ce vin cu poc]in[] la Domnul. Desigur, cu ochii lui de prooroc, Isaia vedea \i vremurile acelea c`nd puterea p]catului va fi \tears] deplin \i vedea gloria venirii Domnului ca St]p`nitorul suprem al tuturor lucrurilor. Atunci 'n pustie vor [`\ni ape, f`nt`ni arteziene; pustia nu va mai fi pustie, ci o gr]din]. Am fost pustie, am fost usc]ciune, un loc al m]r]cinilor, dar Domnul ne schimb] s] fim gr]dina binecuv`nt]rilor Lui. Versetul 7 are o expresie mai greu de 'n[eles: %Marea de nisip se va preface 'n iaz^. Eram c`ndva o mare de nisip \i devenim un iaz. Dar ce 'nseamn] %marea de nisip^? Cuv`ntul ebraic este %\arab^, care poate fi tradus %ar\i[]^ sau fenomenul produs de ar\i[], adic] refrac[ia razelor de soare pe nisipul fierbinte al pustiei, c`nd jocul 'ncins al aerului d] c]l]torului imaginea unui lac 'n dep]rtare. Cuv`ntul cel mai potrivit ar fi %miraj^, imaginea unor unde, ca ni\te valuri 'ntr-un lac 'n pustie. Pentru c]l]torul setos \i obosit apare ca o oaz] de ap] spre care se apropie. Gr]be\te pasul. G`f`ie, transpir], alearg] \i crede c] ajunge imediat s]-\i r]coreasc] g`tlejul 'n apa care-i apare 'n fa[]. |i dup] ore de umblat, apa nu e nic]ieri. A fost doar o imagine virtual], 'n\el]toare, mincinoas]. Lacul nu exist]. %Marea de nisip^ nu e mare deloc, n-are ap], e doar un joc al aerului 'n cuptorul pustiei. Mul[i sunt p]c]li[i de mirajul de\ertului, fata-morgana a pustiei. Li se pare c] exist], c] e aproape, dar e un miraj doar. Alearg] dup] o fantom], \i la urm] suntem mai 'nseta[i, mai epuiza[i, mai stor\i de puteri. A\a e omul f]r] Domnul Isus Hristos. A\a e fericirea celui care tr]ie\te 'n p]cat. %Inima este nespus de 'n\el]toare \i de dezn]d]jduit de rea^, spunea Ieremia (17:9). Sau poate mirajul e ce vis]m s] ajungem, dar nu reu\im niciodat]. Aparen[e frumoase, realitate 'n\el]toare. Din mirajul fals al inimii f]r] Dumnezeu, Domnul Isus face o oaz] a bucuriilor, ceva real, adev]rat. Psamistul se ruga: %Zide\te 'n mine o inim] curat], Dumnezeule, pune 'n mine un duh nou \i statornic!^ (Ps. 51:10).

- 30 -

Locul lor nu li s-a mai g]sit 'n cer

62.

%|i 'n cer s-a f]cut un r]zboi. Mihail \i 'ngerii lui s-au luptat cu balaurul. |i balaurul cu 'ngerii lui s-au luptat \i ei, dar n-au putut birui; \i locul lor nu li s-a mai g]sit 'n cer.^ (Apocalipsa 12:7-8)

"n limba ebraic], limba Vechiului Testament, cuv`ntul pentru %Ceruri^ este |AMAIM. Cuv`ntul acesta este format din dou] cuvinte: E| \i MAIM. %E\^ 'nseamn] foc, iar %Maim^ 'nseamn] ap]. Focul \i apa nu pot sta 'mpreun], se elimin] una pe alta, se lupt] continuu. Focul evapor] apa, iar apa stinge focul. Sunt dou] lucruri incompatibile. Cine c`\tig] din lupta aceasta? Nici focul, nici apa, ci Dumnezeu, care le-a adus 'mpreun], a supus dou] for[e opuse \i le-a f]cut s] nu se anuleze una pe alta, ci s] stea 'mpreun] 'ntr-un m]re[ echilibru, 'ntr-o extraordinar] armonie: |amaim! Iat] de ce psalmistul intona c`ntarea de laud] Domnului: %Cerurile spun slava lui Dumnezeu!^ (Psalmul 19:1). Crea[ia \i existen[a lumii arat] puterea lui Dumnezeu. P]catul a lovit armonia creat] de Dumnezeu 'n univers, dar Dumnezeu "\i arat] 'n fiecare sear] pe bolta cerului puterea Sa glorioas]. "ngerii la Betleem c`ntau: %Slav] lui Dumnezeu 'n locurile prea'nalte...^ Sus, 'n 'naltul cerurilor are loc o lupt] cumplit] a duhurilor, \i Hristos a ie\it biruitor. Lupta ca lupta, dar mie 'mi place sf`r\itul. Am ascultat de multe ori uvertura lui Ceaikovsky, %1812^. C`t de m]iestru se 'mpletesc 'nver\unate cele dou] imnuri, al Fran[ei \i al Rusiei. Sim[i b]t]lia, sim[i iarna cumplit], sim[i retragerea greoaie a trupelor lui Napoleon, sim[i atacul partizanilor lui Kutuzov, sim[i cum p`r`ie ghia[a lacului Borodino \i auzi gemetele bie[ilor solda[i degera[i de frig. La fiecare pas salt] cu biruin[] \i coboar] 'n 'nfr`ngere c`nd imnul Rusiei, c`nd imnul Fran[ei. Ca \i cum n-am \ti sf`r\itul b]t]liei, suntem curio\i, cum se va termina lupta? Care melodie va r]m`ne imnul final al biruin[ei? Cu o m]iestrie surprinz]toare, Ceaikovsky nu 'ncheie uvertura nici cu imnul [arului Rusiei, nici cu La Marseillaise a Parisului. P`n] la urm], solemn deasupra bubuiturilor lugubre ale tunurilor, \i peste 'nv]lm]\eala celor dou] imnuri 'nvr]jbite, r]m`n clopotele bisericilor din pravoslavnica Rusie, parc] anun[`nd finalul tuturor lucrurilor: Dumnezeu are ultimul cuv`nt 'ntotdeauna! El are biruin[a. %A dezbr]cat domniile \i st]p`nirile, \i le-a f]cut de ocar] 'naintea lumii, dup] ce a ie\it biruitor asupra lor prin cruce^ (Coloseni 2:15). B]t]lia cea mare din ceruri s-a dat aici jos pe p]m`nt, la Cruce, la Golgota. Prin cruce, Hristos a ie\it biruitor asupra celui r]u, %a nimicit moartea \i a adus la lumin] via[a \i neputrezirea, prin Evanghelie^ (II Tim. 1:10). Lupta ca lupta, dar mie 'mi place sf`r\itul...

- 31 -

Arat]-mi slava Ta

63.

%Moise a zis: «Arat]-mi slava Ta!»” (Exod 33:18)

"ntotdeauna dialogul dintre Dumnezeu \i om este emo[ionant, fascineaz], e plin de neprev]zut \i extraordinar. |i a spune numai c`teva cuvinte ('n paragrafele acestea p`n] la cap]tul paginii) despre dialogul dintre Moise \i Dumnezeu mi se pare 'n sine un sacrilegiu. Totu\i 'ncerc. Dumnezeu 'i face lui Moise o f]g]duin[] ca r]spuns la cererea lui Moise de a merge 'mpreun] cu poporul spre Canaan, \i motivul a fost (fi[i preg]ti[i la un \oc puternic!), %c]ci ai c]p]tat trecere 'naintea Mea \i te cunosc pe nume^ (Exod 33:17). Adic] 'n sf`r\it Dumnezeu \tie cum 'l cheam] pe Moise? Nu! Aici e una din defini[iile harului preg]tit pentru fiecare dintre noi: s] c]p]t]m trecere 'naintea Lui \i s] intr]m 'ntr-o intimitate personal] cu Dumnezeu. Am`ndou] aceste st]ri sunt ini[iate \i 'mplinite de Dumnezeu, at`t favoarea 'nalt] pe care ne-o face s] ne arate 'ng]duin[a Sa, c`t \i frumuse[ea p]rt]\iei 'n care "i place lui Dumnezeu s] ne cheme pe nume. Dar urmeaz] un alt \oc: Moise vrea s] vad] slava lui Dumnezeu. Ce curaj! Nu s] vad] degetele cu care a scris poruncile pe piatr]. Nu picioarele care au f]cut s] tremure p]m`ntul. Nici ochii de fulger cu care scruteaz] universul. Moise vrea s] vad] nimic mai pu[in dec`t slava lui Dumnezeu. |i Dumnezeu "l pune 'n cr]p]tura st`ncii. Un alt \oc. Dac] st`nca aceea "l 'ntruchipa pe Hristos Domnul, \i aici e vorba de o cr]p]tur] 'n st`nc], atunci tabloul arat] un Hristos fr`nt, zdrobit. |i 'nv][]tura este c] numai privind prin r]nile \i zdrobirea trupului S]u ajungem noi s] vedem slava lui Dumnezeu. La ce s] ne a\tept]m acum? Ni\te artificii cum n-a mai v]zut Moise niciodat]? O lumin] sc`nteietoare \i un foc care s] prefac] tot muntele 'n scrum? E vorba de slava lui Dumnezeu, acel kabod glorios, acea \ekinah orbitoare. Cum poate Moise s] vad] a\a ceva? "n schimb Domnul trece pe dinaintea lui Moise \i strig]: %Domnul Dumnezeu este un Dumnezeu plin de 'ndurare \i milostiv...^ Iat] slava pe care ne este dat s-o cunoa\tem. Lucrul cel mai uimitor, mai extraordinar 'n leg]tur] cu Dumnezeu e bun]tatea Lui. Aceasta e frumuse[ea lui Dumnezeu. Fiul S-a pogor`t ca s] ni-L arate pe Tat]l, s] ne descopere slava Tat]lui. |i noi to[i privim la Cruce \i vedem (ca 'ntr-o oglind]) slava Domnului, \i suntem schimba[i 'n acela\i chip al Lui, din slav] 'n slav], prin Duhul Domnului (II Cor. 3:18). Adic] privilegiul nostru e mai mare dec`t al lui Moise? Nu doar s] privim slava lui Dumnezeu, dar s] ajungem s] fim schimba[i 'n acela\i chip al Lui, s] fim p]rta\i la slava lui Dumnezeu? O, Doamne, ce vrei s] faci cu noi?

- 32 -

Hristos a "nviat cu-adev]rat!

64.

%Dar acum, Hristos a 'nviat din mor[i, p`rga celor adormi[i.^ (I Corinteni 15:20).

Noi credem pe baza Sfintelor Scripturi 'n 'nvierea mor[ilor, 'n minunea ce va avea loc la venirea Domnului Isus, c`nd într-o clipeal] de ochi, la cea din

urm] tr`mbi[], mor[ii vor 'nvia nesupuşi putrezirii, şi noi vom fi schimba[i.

Cum va fi? Nu ne putem imagina gloria acelei clipe. Dar \tim c] va avea loc, fiindc] Domnul nostru a 'nviat, \i trupul Lui a fost schimbat. Azi se d] atacul filozofic-teologic-pseudo\tiin[ific 'mpotriva 'nvierii mor[ilor. S] nu ne 'n\el]m 'ns]! Dac] n-a 'nviat Hristos cu trupul acela care a fost pus 'n morm`nt, atunci Biserica n-are un Hristos viu, \i credin[a e zadarnic].. A 'nviat trupul Lui mort, carnea Lui zdrobit], corpul Lui str]puns, fruntea Lui sf`rtecat] de spini. A 'nviat trupul pe care Iosif din Arimateia l-a pus 'n morm`nt, acela\i trup pe care Nicodim l-a 'nvelit 'n f`\iile de p`nz] 'mbibate cu smirn] \i aloe. Acelea\i t]lpi murdare de praful Betaniei, 'mbibate cu s`ngele scurs din r]nile sfinte. Acelea\i m`ini de t`mplar zdren[uite de cuie. Aceea\i inim] str]puns] de lance, cu valvele rupte de v`rful suli[ei. S] nu 'nfrumuse[]m sinistrul tenebrelor 'nfior]toare ale mor[ii, parfum`ndu-l cu busuiocul pedanteriei noastre. A fost un trup pe drumul degrad]rii finale, 'n care se oprise metabolismul vie[ii. Cel care a murit pe cruce a fost mort cu adev]rat. Dar mortul acela a ie\it afar] viu, plin de o nou] form] de energie, o via[] nou]. Acela\i Hristos, dar totodat] altfel... S] nu ne batem joc de Dumnezeu cu explica[iile noastre pun`nd analogii s]race peste un moment istoric care n-are asem]nare nici 'n istorie, nici 'n ve\nicie. S] nu ne prefacem c] 'n[elegem cu mintea noastr] ceea ce nici 'ngerii lui Dumnezeu nu 'n[eleg, ci doar privesc cu uimire \i '\i acoper] fe[ele 'naintea unei minuni mai mari dec`t crea[ia lumii. S] nu ne 'n\el]m: Piatra dat] la o parte de la gura morm`ntului n-a fost una din carton vopsit la Hollywood, \i nu era o piatr] virtual], a\a cum mi\c]m cursorul calculatorului \i am f]cut-o s] dispar]. Iar 'ngerii de la morm`nt n-au fost proiect]ri spa[iale, raze ondulatorii criptografice \i fantomatice: au fost fiin[e reale, au avut haine de str]lucire, au avut fe[e de slav], ochi de lumin] ca s] vad], gur] ca s] vorbeasc]. Avea dreptate apostolul Pavel: Dac] n-a 'nviat Hristos, credin[a noastr] este zadarnic]. Dac] numai pentru via[a aceasta ne-am pus n]dejdea 'n Hristos, atunci suntem cei mai nenoroci[i dintre oameni. %Dar acum, Hristos a 'nviat din mor[i, p`rga celor adormi[i!^ Slav] Lui, El e Viu 'n veci de veci! El e Domnul vie[ii, Domnul slavei, Domnul nostru!