Urmările Primului Război Mondial

„Părinți îndoliați”, sculptură de Käthe Kollwitz în cimitirulmilitar din Vladslo, Belgia

Luptele din primul război mondial s-au încheiat la ora11:00 a zilei de 11 noiembrie 1918, după semnarea con-venției de armistițiu.Prin urmările sale, încheierea primului război mondi-al a afectat profund ordinea politică, socială și culturală aîntregii lumi, chiar și a zonelor neimplicate direct în con-flagrație. Au apărut noi state pe harta politică a lumii,altele vechi au dispărut sau și-au modificat radical gra-nițele, au fost înființate organizații internaționale, iar noiidei politice și economice și-au câștigat locul în lume.

1 Blocada Germaniei

Deși fusese semnat un armistițiu, Aliații au mențiunut oblocadă navală împotriva Germaniei, blocadă care fuseseimpusă încă din timpul războiului. Termenii armistițiu-lui permiteau transporturile de alimente pe cale maritimăcătre Germania. Aliații au pretins ca Germania să asigu-re vapoarele necesare transportului. Guvernului germani s-a cerut să-și folosească rezervele de aur, după ce nua reușit să obțină un împrumut de la Statele Unite. Uniiistorici merg până acolo, încât afirmă că proasta aprovi-zionare cu alimente cu mijloacele navale a fost una dintreprincipalele cauze ale izbucnirii celui de-al doilea războimondial. Există însă și acum voci care afirmă că trata-mentul aplicat de Aliați Germaniei trebuia să fie mai as-pru.Blocada maritimă nu a fost ridicată până în iunie 1919,când Tratatul de la Versailles fusese semnat de majorita-tea națiunilor participante la conflict.

2 Tratatul de la Versailles

După ce negocierile Conferinței de pace de la Paris din1919 s-au încheiat, a fost semnat Tratatul de la Versail-les pe 28 iunie 1919, document care punea în mod oficialcapăt războiului. Între cele 440 de articole ale tratatuluise aflau cele care cereau ca Germania să-și asume în modoficial responsabilitatea pentru declanșarea conflagrațieiși ca ea să plătească despăgubiri de război foarte ridica-te. Tratatul privea numai Germania, pentru celelalte țărimembre ale alianței Puterilor Centrale fiind semnate dupăcâtăva vreme tratate separate. Tratatul includea o clau-ză pentru crearea Ligii Națiunilor. Senatul Statelor Uni-te nu a ratificat niciodată tratatul, iar Statele Unite nu afăcut niciodată parte din Liga Națiunilor, în ciuda faptu-lui că președintele american Woodrow Wilson a fost celmai mare susținător al acestei organizații internaționale.Statele Unite au negociat o pace separată cu Germania,semnata în august 1921.

3 “Gripa spaniolă"

Un eveniment separat, dar legat de conflagrația mondială,a fost pandemia de gripă. O tulpină nouă de gripă, ori-ginară din SUA, dar denumită în mod eronat ca "Gripaspaniolă", a fost adusă în mod accidental în Europa demilitarii americani. Boala s-a răspândit rapid pe tot con-tinentul american și european, iar până la urmă pe totglobul. Unul din patru americani s-a îmbolnăvit de gri-pă. Numărul exact al morților nu este cunoscut, dar esteapreciat ca fiind între 20 și 40 de milioane de oameni înîntreaga lume. În 2005, conform unui studiu, “virusul din1918 dezvoltat la păsări a fost similar cu „gripa aviară”care ne amenință cu o nouă epidemie mondială.”

4 Consecințe geopolitice și econo-mice

4.1 Revoluțiile

Poate cel mai important eveniment precipitat de lipsurilerăzboiului a fost revoluția rusă din 1917. Un val de revo-luții de orientare socialistă sau comunistă a apărut în maimulte țări europene începând din 1917, cele mai impor-tante fiind cele din Germania și Ungaria.Ca rezultat al refuzului bolșevicilor de a ceda teritorii,

1

2 4 CONSECINȚE GEOPOLITICE ȘI ECONOMICE

forțele germane și austriece au atacat și învins armatelerusești, obligând autoritățile de la Petrograd să acceptesemnarea tratatului de la Brest-Litovsk din martie 1918.Tratatul prevedea ca Rusia să renunțe la toate pretențiileasupra Estoniei, Finlandei, Letoniei, Lituaniei, Poloniei(mai precis asupra așa-numitei Polonii a Congresului afla-tă sub control rusesc), și asupra Ucrainei. Tratatul lăsala latitudinea Germaniei și Austro-Ungariei “să determineviitorul statut al acestor teritorii în înțelegere cu populațiilelocale.” Mai târziu, guvernul lui Lenin, a renunțat la te-ritoriile poloneze ocupate ca urmare a ultima împățire aPoloniei, ceea ce a permis noului constituit stat polonezsă ceară restaurarea granițelor din 1772. Până în cele dinurmă, tratatul a fost anulat, după ce Germania a fost în-frântă în 1918, lăsând ca situația granițelor din răsăritulEuropei să fie cea mai mare problemă interbelică.

4.2 Germania

4.3 Rusia

Rusia, care suferise deja mari pierderi umane și econo-mice, a fost răvășită de un cumplit război civil, în cursulcăruia se apreciază că au fost uciși 15milioane de oameni.În timpul revoluției ruse și a războiului civil care a urmat,mai multe națiuni neruse și-au cucerit independența, une-le numai pentru a o pierde în scurt timp. Republica Po-pulară Ucrainiană și Republica Populară Belarus au avutfost state efemere, ocupate la scurtă vreme după procla-marea independenței de Rusia Bolșevică. Finlanda, dupăproclamarea independenței, a trecut prin războiul civil.A fost nevoie de două războaie cu Uniunea Sovietică (în1939-1940 și 1941-1944) pentru ca Finlanda să-și asi-gure în mod definitiv suveranitatea. Lituania, Letonia șiEstonia și-au cucerit o independență care părea definitivă.În 1939, Uniunea Sovietică avea să anexeze țările baltice,care nu aveau să-și recucerească independența decât dupăprăbușirea Uniunii Sovietice.România, care cuprindea în 1916 teritoriile fostelor Prin-cipate Române Valahia și Moldova, s-a reîntregit prinunirea Basarabiei cu Țara în martie 1918.Armenia, Georgia și Azerbaidjanul au devenit state in-dependente în regiunea Caucazului. În 1922, aceste re-publici au fost invadate de URSS și au fost transforma-te în republici sovietice. Evenimente asemănătoare s-aupetrecut și în Asia Centrală, unde toate statele nou pro-clamate au fost ocupate și anexate de Uniunea Sovietică.Uniunea Sovietică, statul succesor al Imperiului Rus, aavut șansa ca Imperiul German să piardă războiul, Trata-tul de la Brest-Litovsk, care consfințea mari pierderi teri-toriale și de populație pentru Rusia, fiind astfel anulat.

4.4 Imperiul Austro-Ungar

Odată cu schimbarea cursului războiului în defavoareaPuterilor Centrale, populația Imperiului Austro-Ungar

și-au pierdut încrederea în aliați și în victorie, și chiarmai înainte de semnarea armistițiului din noiembrie,naționalismul radical dusese la proclamarea mai mul-tor declarații de independență (septembrie – octombrie1918). Dacă la început Aliații au sperat să menținăAustro-Ungaria (eventual cu un teritoriu redus) pentrucontrabalansarea puterii Germaniei în Europa Centrală,interpretând cele 14 puncte proclamate de președinteleamericanWoodrowWilson ca pe o invitație la federaliza-rea Austro-Ungariei, evenimentele care s-au precipitat audus la dezintegrarea imperiului și proclamarea unei seriide state independente (Cehoslovacia, Austria, Ungaria) șila o importantă creștere teritorială a altora (Regatul Ro-mâniei și Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, viitoa-rea Iugoslavie).Redesenarea frontierelor în Europa de Sud-Est a fost unproces complicat. Cum guvernul central austro-ungar aîncetat să mai fie capabil să controleze periferiile, respec-tivele regiuni s-au trezit fără nicio autoritate care să păs-treze ordinea, numeroase grupuri încercând să punămânape putere. În aceeași vreme, în toate regiunile se manifes-tau lipsurile în aprovizionarea cu alimente, iar populațiaera demoralizată de pierderile aduse de război. Diferitepartide, mergând de la extrema stângă la cea dreaptă, auîncercat să formeze guverne pe principii naționale pentruunele dintre regiunile imperiului. Transilvania era soco-tită de românii din Regat ca un teritoriu care s-ar fi cuve-nit să se unească cu Țara, sentiment care era împărtășităde majoritatea populației din provincie. Astfel de eveni-mente au creat guverne de facto și au pus în fața faptuluiîmplinit pe diplomați, pe idealiști și pe cei mai pragmaticipoliticieni aliați.Aliații occidentali trebuiau în mod oficial să ocupe ve-chiul imperiu, dar nu au avut suficiente trupe pentru aduce la bun-sfârșit această operațiune. Trupele aliate autrebuit să se descurce cu programele diferitelor autoritățilocale, care deseori difereau de programul guvernului dela Viena. La conferința de pace, diplomații au trebuit săîmpace aceste autorități cu cererile naționaliștilor, cu in-teresele politico-economice imediate sau pe termen lungale Aliaților și cu dorința de a implementa cu adevăratcele 14 puncte wilsoniene.De exemplu, pentru a asigura dreptul la autodetermina-re (în conformitate cu prevederile declarației „celor 14puncte”) a germanilor atât din Germania cât și din Aus-tria, aceștia ar fi trebuit să fie capabili să-și exprime dorin-ța cu privire la noua lor formă de guvernare și țara în carear fi trebuit să trăiască. Dar Franța era deja îngrijoratăde formarea unei Germanii Mari (care să cuprindă atâtteritoriile germane cât și pe cele austriece), care să devi-nă o amenințare pentru securitatea europeană. Mai mult,delegații cehi, sloveni și polonezi aveau cereri importantepentru cuprinderea în viitoarele lor state naționale a unorteritorii cu populație vorbitoare de limbă germană.Rezultatul a fost un tratat care încerca un compromis în-tre diferitele dorințe, reușind să nemulțumească pe toată

4.5 Imperiul Otoman 3

lumea, stabilind o nouă ordine în regiune. Oamenii trăi-tori în zonă au sperat că noile state naționale vor permiteapariția unei noi noi ere de prosperitate și pace, liberă deconflictele naționaliste care marcaseră ultimii 50 de ani.Din păcate, aceste așteptări aveau să se dovedească multprea optimiste.Schimbările teritoriale de după Primul Război Mondialinclud:

• Constituirea unor noi republici – Austria și Ungaria– rupând orice continuitate cu fostul imperiu. Fa-milia Habsburg a fost exilată pentru totdeauna.

• Granițele noii Ungarii independente nu cuprindeaudouă treimi din teritoriile fostului Regat al Ungariei,deși includea cele mai multe teritorii locuite majo-ritar de etnicii maghiari.

Dezintegrarea Austro-Ungariei0 300 km

Cisletania (Austria)

Transleitania (Ungaria)

Bosnia și Herțegovina

Granițele postbelice

IMPERIUL AUSTRO-UNGAR State înainte de 1914

State după Primul Război Mondial

Independența față de Austro-Ungaria

SOPRON

IMPERIUL RUSIMPERIUL GERMAN

IMPERIUL AUSTRO-UNGAR

BULGARIA

ROMÂNIA

SERBIA

MUNTENEGRU

ALBANIA

ITALIA

ELVEȚIA

POLONIA UNIUNEA SOVIETICĂ

ROMÂNIA

BULGARIA

REGATUL SÂRBILOR,CROAȚILOR ȘI SLOVENILOR

ALBANIA

AUSTRIA

ITALIA

GERMANIACEHOSLOVACIA

UNGARIA

ITALIA

ELVEȚIA

28.X.1918

12.XI.1918

16.XI.19181.XII.1918

1.XII.1918

28.X.1918

3.X.1918

SOFIA

BUCUREȘTI

TIMIȘOARA

MOSTAR

SARAJEVO

BELGRAD

BUDAPESTA

ZAGREB

LJUBLJANA

TRIESTE

FIUME

POLA

SPLIT

ZARA

BRATISLAVA

PRAGACRACOVIA

LIOV

MÜNCHEN

SALZBURG

VIENA

Împărțirea Austro-Ungariei după Primul Război Mondial

• Boemia, Moravia, Silezia cehă, Slovacia și RuteniaCarpatică au format noua Cehoslovacie.

• Galiția a fost transferată Poloniei.

• Tirolul de Sud și Triestul au fost oferite Italiei.

• Bosnia-Herțegovina, Croația-Slavonia, Dalmația,Slovenia și Voivodina au fost unite cu Serbia șiMuntenegru pentru a forma Regatul Sârbilor, Croa-ților și Slovenilor, viitorul Regat Iugoslav.

• Transilvania și Bucovina s-au unit cu a România.

Aceste schimbări au fost recunoscute, dar nu cauzate, deTratatul de la Versailles. Ele au fost mai apoi recunos-cute în tratatele care au fost semnate mai târziu la Saint-Germain și la Trianon.Noile state apărute în Europa Răsăriteană aveau pe te-ritoriile lor importante minorități naționale. Mai multesute de mii de germani s-au trezit peste noapte minoritariîn noile state naționale apărute. Un sfert dintre unguri seaflau în afara Ungariei independente.Anii interbelici au fost grei pentru evreii din regiune.Mulți naționaliști nu aveau încredere în evrei, pe care

îi considerau incomplet integrat în comunitățile naționa-le. Spre deosebire de vremurile monarhiei austro-ungare,evreii au fost deseori ostracizați și discriminați. Deși ati-tudinile antisemite erau răspândite și în timpul domnieiHabsburgilor, evreii nu trebuiau să facă față discriminăriioficiale, în principal pentru că se dovediseră unii dintrecei mai ardenți sprijinitori ai statului și monarhiei multi-naționale austro-ungare.Problemele economice generate de război și sfârșituluniunii vamale austro-ungare au creat greutăți în diferi-te regiuni ale fostului imperiu. Deși cele mai multe stateapărute după război s-au organizat ca democrații parla-mentare, una câte una au eșuat sub o formă oarecare deautoritarism. Unele dintre aceste state s-au aflat în com-petiție, fără a se ajunge la conflicte cu adevărat importante(cu excepția războiului polono-sovietic). Mai târziu, du-pă reînarmarea Germaniei, statele naționale sud-est eu-ropene au fost incapabile să reziste atacurilor naziste șiau căzut sub o dominație mai grea decât cea a ImperiuluiAustro-Ungar.

4.5 Imperiul Otoman

Palestina și Transiordania au fost incorporate (sub diferite aran-jamente legale și administrative) în Palestina sub Mandat Brita-nic pe 29 septembrie 1923.

La sfârșitul războiului, Imperiul Otoman s-a prăbușitcomplet și a fost împărțit între puterile victorioase aleAntantei, după semanarea Tratatului de la Sèvres de pe10 august 1920. Prăbușirea imperiului a dus la crea-rea Orientului Mijlociu modern. Liga Națiunilor a oferitFranței mandate asupra Siriei și Libanului, iar RegatuluiUnit mandate asupra Irakului și Palestinei (formată dindouă regiuni autonome: Palestina și Transiordania). Oparte a teritoriilor otomane din Peninsula Arabică au de-venit ceea ce sunt azi Arabia Saudită și Yemen. Italiași Grecia au primit de asemnenea părți importante dinAnatolia. La sugestia lui Woodrow Wilson, RepublicaDemocrată Armeană a fost extinsă spre sud-est în teri-toriul Turciei din zilele noastre, ca despăgubire pentru

4 4 CONSECINȚE GEOPOLITICE ȘI ECONOMICE

genocidul armenilor. Kurzilor le-a fost promis un terito-riu autonom.Până în cele din urmă, revoluționarii turci conduși deMustafa Kemal Atatürk au respins prevederile cu privi-re la împărțirea Anatoliei și au respins trupele grecești șiarmenești, cele italiene neajungând încă să ocupe terito-riile prevăzute în tratatul de pace. Atatürk a înăbușit ten-tativele din deceniul al treilea ale kurzilor de a-și procla-ma independența. După ce revoluționarii turci au preluatferm controlul aupra întregii Anatolii, Tratatul de la Sè-vres a fost înlocuit de Tratatul de la Lausanne, care a puscapăt în mod oficial tuturor ostilităților și a dus la creareaRepublicii Turce moderne. Noul tratat recunoștea man-datele Națiunilor Unite din Orientul Mijlociu, cedarea deteritorii otomane din Peninsula Arabică și suveranitatabritanică asupra Ciprului. De asemenea, acest tratat defi-nitiva frontierele nord-estice ale Turciei cu Uniunea So-vietică, așa cum fuseseră determinate prin Tratatul de laKars. Tratatul de la Kars stabilea că bolșevicii cedau fos-tele provincii armenști și georgiene Kars, Iğdır, Ardahanși Artvin Turciei în schimbul Adjariei. Tratatul a fost se-mant la Erevan pe 11 septembrie 1922, după ce retsulArmeniei devenise parte a URSS-ului.

4.6 Regatul Unit

Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei, finanțând răz-boiul, a ajuns să aibă probleme economice și sociale im-portante. Regatul s-a transformat din cel mai mare inves-titor în străinătate în cel mai mare debitor internațional,cu rate ale imprumuturilor externe care reprezentau la unmoment dat 40% din cheltuielile bugetare. Inflația a cres-cut de mai mult de două ori între 1914 și 1920, în timpce valoarea lirei sterline a scăzut cu 61,2%. Reparațiilede război germane plătite în natură sub formă de cărbuneau adus mari greutăți industriei locale, precipitând izbu-cnirea grevei generale din 1926.Investițiile particulare în străinătate erau solide, aproxi-mativ 550 de milioane de lire. În timpul războiului sefăcuseră investiții noi de 250 de milioane de lire. Pier-drile financiare nete erau de aproximativ 300 de milioanelire.[1] Pierderile materiale erau considerate “moderate":cea mai importantă fiind considerată scufundarea de cătresubmarinele germane a 40% din flota de vase comerciale.Cele mai multe vapoare scufundate fuseseră înlocuite cualtele noi în timpul războiului și imediat după război.[2]Istoricul militar Correlli Barnett a afirmat că “adevărulobiectiv este că Marele Război nu a produs în niciun feldistrugeri devastatoare Angliei”, dar războiul “a schiloditdoar psihologic Anglia... ".[3]

Printre schimbările mai puțin vizibile s-a numărat creș-terea încrederii în propriile puteri a națiunilor dinCommonwealth. Bătălii precum cel de la Gallipoli pentruAustralia și Noua Zeelandă, și de la Vimy pentru Canadaau avut ca rezultat creșterea mândriei naționale dar șia împotrivirii la subordonarea față de britanici, ceea ce

a dus la creșterea în deceniile următoare a autonomieidiplomatice. Dominioanele care erau tradițional loiale,precum Newfoundland au fost puternic deziluzionate deaparenta indiferență a britanicilor față de soldații lor, ce-ea ce a dus în cazul Newfoundlandului la unirea cu ve-cinul Confederația Canadiană. Colonii precum India sauNigeria au devenit din ce în ce mai conștiente de puterealor și de fragilitatea crescută a metropolei.În Irlanda, întârzierile în rezolvarea problemei autono-miei provinciei, cauzate în parte de război, dar și deRăscoala de Paște din 1916 și de încercara eșuată derecrutare a irlandezilor, au crescut sprijinul pentru se-paratiștii radicali, și a dus în mod indirect la izbucnirearăzboiului anglo-irlandez din 1919.

4.7 Statele Unite ale Americii

În Statele Unite, populația, deziluzionată de refuzul po-liticienilor europeni de a sprijini idealurile de pace alepreședintelui Woodrow Wilson, a ales izolaționismul cacea mai potrivită politică externă. După câțiva ani derecesiune economică, americanii s-au bucurat de câțivaani de prosperitate crescândă în deceniul al treilea, pânăla Crahul de pe Wall Street din 1929. În ciuda izolațio-nismului, capitalul american a finanțat reconstrucția Ger-maniei și plata despăgubirilor de război, cel puțin pânăla izbucnirea Marii Crize Economice. Legăturile econo-mice foarte strânse dintre americani și germani au deve-nit oarecum stânjenitoare după preluarea puterii de cătrenaziști în 1933.

4.8 Franța

Franța a obținut regiunile Alsaciei și Lorenei, care fuse-seră anexate de Prusia în timpul războiului franco-prusacdin 1870. În timpul Conferinței de pace de la Paris din1919, obiectivul urmărit de președintele Georges Cle-menceau era acela de a se asigura că Germania nu va cău-ta să se răzbune în anii care urmau să vină. Pentru a asigu-ra îndeplinirea acestui obiectiv, feldamareșalul FerdinandFoch a cerut ca, pentru protecția viitoare a Franței, râulRin să devină granița dintre Germania și Franța. Ținândseama de precedentele istorice, feldmareșalul era convinscă Germania va redeveni un pericol, iar la aflarea pre-vederilor Tratatului de la Versailles, care lăsa Germaniaaproape neatinsă, el a declarat vizionar: " Aceasta nu esteo Pace. Acesta este un Armistițiu pentru 20 de ani.”

Distrugerile suferite de Franța urmau să fie acoperite dedespăgubirile de război negociate la Versailles. Acest im-perativ financiar a dominat politica externă franceză de-alungul deceniului al treilea, ducând în 1923 la ocupareaRuhrului pentru a forța Germania să-și plătească datori-ile. Totuși, Germania s-a dovedit incapabilă să plăteascăuriașele despăgubiri de război și a obținut sprijinul SUApentru reglementarea situației. Astfel, a fost negociat, du-pă ocuparea regiunii industriale Ruhr, Planul Dawes, iar

5

în 1929, Planul Young.Foarte importantă în război a fost participarea trupelorcoloniale franceze – din Senegal, Indochina Franceză,Africa de Nord și din Madagascar – fără aportul căroraFranța ar fi întâmpinat dificultăți insurmontabile în apă-rarea teritoriului național. Când acești soldați din coloniis-au întors în patriile lor și au continuat să fie tratați cacetățeni de mâna a doua, au devenit rapid membrii ai nu-cleelor grupurilor proindependentiste.Sprijinul socialiștilor francezi pentru guvernul de uniunenațională (Alexandre Millerand fiind ministru de război)a marcat reorientarea politică a partidului către social de-mocrație și participarea la “guvernarea burgheză", în ciu-da retoricii socialiste a lui Léon Blum.

4.9 Italia

După război, Italia nu a reușit să anexeze Dalmația, ceeace a făcut ca unii dintre politicienii peninsulari să vor-bească despre o “victorie mutilată".Se poate aprecia că, dintre Puterile Aliate, Italia a fost ceamai câștigată după încheierea războiului. Regatul Unitși Franța aveau în Germania un potențial adversar, carepăstrase cam 80% din potențialul economic și industri-al, fiind capabil de revanșă în câțva ani. În schimb, Italiascăpase pentru totdeauna de inamicul secular, ImperiulAustro-Ungar, care se împărțise într-un număr de statemici, care nu mai puteau reprezenta un pericol, unele din-tre acestea chiar căzând în sfera de influență italiană.După anexarea orașelor Trento, Triest și Zara, a regiu-nilor Tirolul de Sud, Friuli, Istria și a câtorva insule dinMarea Adriatică, Italia își încheiase expansiunea terito-rială și se putea baza pe granițe sigure. Mai mult, suve-ranitatea Italiei asupra insulelor Rodos și Dodecaneze afost recunoscută în mod oficial, la fel ca și interesele spe-ciale ale Italiei în Albania. Dacă diplomații italieni ar fidat dovadă de mai multă pricepere în negocierile Con-ferinței de pace de la Paris, e de presupus că Italia ar fiputut de asemenea să obțină părți din fostele colonii ger-mane. Toate aceste câștiguri evidente nu au fost luateîn seamă de politicienii italieni, iar mitul “victoriei mu-tilate” s-a dezvoltat, alilmentând propaganda fascistă șifacilitând ascensiunea lui Benito Mussolini.În timpul războiului, Italia a suferit pierderi omenești maimici decât cele britanice și incomparabil mai mici decâtcele franceze, iar problemele sociale cărora a trebuit să lefacă față, (industria de război care trebuia să se conver-tească la producția civilă, invalizii incapabili de muncă,noul rol al femeii, etc), erau comune tuturor participan-ților la război, dintre care numai Italia s-a îndreptat ra-pid către un regim autoritarist. Se poate aprecia că mitul“victoriei mutilate” a fost elementul care a făcut diferen-ța și a provocat, cel puțin în parte, deplasarea politică aItaliei către fascism în 1922.

5 Traumele sociale

Experiențele războiului au condus către un tip de trau-mă colectivă națională pentru toate țările participante laconflagrație. Optimismul începutului de secol dispăruseîn totalitate, iar cei care au luptat în război au devenit cu-noscuți ca "generația pierdută", pentru că ei nu au maifost niciodată capabili să-și revină după grozăviile supor-tate pe front. În timpul acestui război, pentru prima oarăîn istoria conflagrațiilor, au murit în luptă mai mulți oa-meni decât de boli, numărul celor căzuți la datorie fiindnemaiîntâlnit până în acel moment. În cinstea celor ucișiîn luptă au fost ridicate monumente în mii de orașe și sate.Trauma socială s-a manifestat în nenumărate feluri. Uniioameni au fost revoltați de naționalismul pe care îl consi-derau vinovat de marile pierderi de vieți omenești și dis-trugerile materiale și de aceea s-au orientat spre o politicăbazată pe internaționalism prin intermediul organizațiilorinternațonale precum Liga Națiunilor. O altă orientarepolitică, pacifismul a devenit tot mai importantă în peri-oada interbelică. A existat și o altă categorie de oameni,care au acționat diametral opus, considerând că doar opolitica demână forte și forța armată pot asigura protecțiaîntr-o lume haotică și inumană care nu respecta niciunadintre valorile recunoscute ale civilizației. S-a manifes-tat tot mai acut un sentiment profund de deziluzie și decinism. Nihilismul s-a dovedit încă una dintre tendințelepolitice influente în acea perioadă. Mulți oameni consi-derau că războiul a marcat sfârșitul lumii așa cum fuse-se ea cunoscută până în acel moment, aducând colapsulcapitalismului și imperialismului. Mișcările socialiste șicomuniste din toată lume s-au întărit foarte mult, plecândtocmai de la prezumția de mai înainte, burându-se de opopularitate nemaiatinsă până atunci. Aceste simțămin-te erau mai pronunțate în zonele cele mai încercate derăzboi, așa cum erau cele din Europa Centrală, Rusia șiFranța.Artiști precum Otto Dix, George Grosz, Ernst Barlach șiKäthe Kollwitz și-au expus propriile experiențe sau ce-le ale societății în picturi și sculpturi sumbre. Scriitorii,precum Erich Maria Remarque, au descris în romane pli-ne de tragism grozăviile războiului. Astfel de lucrări auavut un impact uriaș asupra societății, ducând la contro-verse aprinse și aruncând lumini noi asupra conflictului.În Germania, naționaliștii în frunte cu naziștii consideraucă cea mai mare parte a acestor lucrări de artă sunt pro-dusul unor degenerați, care nu făceau decât să subminezecoeziunea societății.

6 Muniția nefolosită

În toate regiunile în care fuseseră tranșee sau lupte, (deexemplu în regiunea Champagne din Franța), rămăsese-ră mari cantități de muniție nefolosită, neexplodată sauuitată de toate calibrele, unele dintre ele cauzând acci-

6 10 LEGĂTURI EXTERNE

Muniţie de artilerie adunată în vederea distugerii lângă Ypres,Belgia în 2004

dente chiar și în zilele noastre. Unele dintre proiectilelerămase din primul război mondial mai sunt găsite și în zi-lele noastre, în special de fermierii care-și ară câmpurile,de aceea această muniție a primit și numele de „recoltăde oțel”. Unele dintre aceste proiectile conțin încărcăturichimice toxice precum gazul muștar. Curățarea principa-lelor câmpuri de bătălie este o sarcină neîntreruptă, carecontinuă de decenii și nu pare să se încheie în curând. Su-te de tone de proiectile neexplodate sunt adunate, stocateși distruse de echipe speciale din Belgia și Franța.Unele estimări merg până acolo încât să aprecieze că, înritmul actual, Franța nu va putea să distrugă întegul stocde muniție neexplodată din primul război mondial decâtîn câteva sute de ani.

6.1 Monumente ale eroilor de război

Memorialul Poarta Menin, din Ypres, Belgia

În diferite localități au fost ridicate monumente dedica-te eroilor războiului. Au fost edificate și un număr demonumente ale soldatului necunoscut.

7 Note

[1] A. J. P. Taylor, English History, 1914 - 1945 (Oxford Uni-versity Press, 1976), pag. 123.

[2] Ibid, pag 122.

[3] Correlli Barnett, The Collapse of British Power (Pan,2002), pag. 424 și pag. 426.

8 Bibliografie• Margaret MacMillan, Paris 1919: Six Months ThatChanged the World John Murray ISBN 0-7195-5939-1

• Harold Nicolson, Peacemaking, 1919, ISBN 1-931541-54-X

• Sir John Wheeler-Bennett, The Wreck of Repara-tions, being the political background of the LausanneAgreement, 1932, New York, H. Fertig, 1972.

9 Vezi și• Primul război mondial

• Republica bănățeană

10 Legături externe• FirstWorldWar.comO istoriemultimedia a primuluirăzboi mondial

• Primul război mondial pe site-ul BBC

• Moștenirea Marelui Război

• Armata britanică în primul război mondial

7

11 Text and image sources, contributors, and licenses

11.1 Text• Urmările Primului Război Mondial Sursă: http://ro.wikipedia.org/wiki/Urm%C4%83rile_Primului_R%C4%83zboi_Mondial?oldid=

9118179 Contribuitori: Vali, Rebel, Mihai Andrei, RebelRobot, Strainubot, CommonsDelinker, Mycomp, Goliath, Radu Gherasim, TXiKi-BoT, RadufanBot, DragonBot, ArkBot, Amirobot, ArthurBot, Xqbot, Ionutzmovie, Terraflorin, EmausBot, RsocolBot, Silviumik, Addbotși Anonim: 9

11.2 Images• Fișier:BritishMandatePalestine1920.png Sursă: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/6/69/BritishMandatePalestine1920.

png Licență: Public domain Contribuitori: Transferred from en.wikipedia to Commons. Artist original: en:User:Aiden, en:User:Ramalliteand Zero0000 at en.wikipedia

• Fișier:DezintegrareaAustroUngariei.svg Sursă: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/1/1a/DezintegrareaAustroUngariei.svg Licență: CC-BY-SA-3.0 Contribuitori:

• File:DisgregacióndeAustriaHungría.svg Artist original: File:DisgregacióndeAustriaHungría.svg: Rowanwindwhistler (<ahref='//commons.wikimedia.org/wiki/User_talk:Rowanwindwhistler' title='User talk:Rowanwindwhistler'>talk</a>)

• Fișier:Het_treurende_ouderpaar_-_Käthe_Kolwitz.JPG Sursă: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/f/f5/Het_treurende_ouderpaar_-_K%C3%A4the_Kolwitz.JPG Licență: Public domain Contribuitori: Operă proprie Artist original: self

• Fișier:Menin-gate-ypres-belgium.redvers.jpg Sursă: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/7/78/Menin-gate-ypres-belgium.redvers.jpg Licență: Public domain Contribuitori: ? Artist original: ?

• Fișier:World-war-one-belgium-iron-harvest-fieldside.redvers.jpg Sursă: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/e/e0/World-war-one-belgium-iron-harvest-fieldside.redvers.jpg Licență: Public domain Contribuitori: ? Artist original: ?

11.3 Content license• Creative Commons Attribution-Share Alike 3.0