Acordarea Primului Ajutor - Complet

download Acordarea Primului Ajutor - Complet

of 36

Transcript of Acordarea Primului Ajutor - Complet

CUPRINS

3

Instructiune proprie privind acordarea primului ajutor in caz de accidentare 1. SCOP Art.0. (1) Prevederile cuprinse in Instructiunea proprie privind acordarea primului ajutor in caz de accidentare descriu modul de acordare a primului ajutor de catre salvator in caz de accidentare, in scopul prevenirii producerii decesului, a inrautatirii starii accidentatului si a aparitiei de complicatii, pana la sosirea cadrelor medicale specializate, care trebuie aplicate de personalul din cadrul S.C.INFOSERVICE S.R.L.BAILE OLANESTI. (2) Coninutul instructiunii particularizeaza masurile preventive din Legea nr. 319/2006 privind securitatea si sanatatea in munca si HG. 1425 / 2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Lg. nr. 319/2006, ce reglementeaza activitatile desfasurate in cadrul S.C.INFOSERVICE S.R.L.BAILE OLANESTI. 2. DOMENIUL DE APLICARE Art.2. Prezenta instructiune se aplica de catre personalul S.C.INFOSERVICE S.R.L.BAILE OLANESTI. 3. MOD DE APLICARE 3.1. PREVEDERI GENERALE REFERITOR LA ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR IN CAZ DE ACCIDENTARE Art. 3. (1) Angajatorul trebuie sa doteze toate locurile de munca cu truse cu materiale sanitare si substante adecvarii luarii de masuri urgente, corespunzatoare unor accidente posibile in procesele tehnologice respective, dupa caz. (2) Continutul truselor trebuie sa fie conform reglementarilor emise de MSSF pentru riscurile specifice proceselor de munca desfasurate la locurile de munca. Art. 4. Primele ingrijiri medicale ce pot fi acordate victimelor si modul de solicitare a asistentei medicale trebuie sa fie cunoscute de intreg personal; toti lucratorii trebuie sa indeplineasca criteriile de incadrare in categoria salvatorilor (sa fie instruiti pentru a acorda primul ajutor). Art. 5. In cazul producerii unui accident, interventia imediata a salvatorului trebuie sa aiba in vedere: - analizarea situatiei, care sa conduca la identificarea naturii accidentului, la depistarea eventualelor riscuri care persista si a cailor prin care pot fi anihilate, pentru a proteja victima si a preveni extinderea accidentului; - protejarea victimei(lor) prin suprimarea sau izolarea riscurilor sau prin scoaterea victimei de sub actiunea riscului; - examinarea victimei(lor) daca sangereaza abundent, raspunde la intrebari, respira, ii bate inima; - anuntarea accidentului; - acordarea primului ajutor; - supravegherea victimei si asteptarea echipei de specialitate. Art. 6. Primul ajutor se acorda la locul unde se gaseste accidentatul, actionandu-se rapid dupa urmatoarele reguli: - examinarea exterioara completa a accidentatului, avand grija sa nu se agraveze starea sa prin actiuni bruste si gresite; - respectarea unei asepsii perfecte; - acordarea primului ajutor in ordinea gravitatii, in cazul unui accident colectiv, daca nu sunt suficiente persoane pentru a se ajuta simultan accidentatii si anume: 4

- extrema urgenta hemoragiile la cap, gat, axila, coapse; hemoragiile interne; ranitii in zona toracelui; cei cu arsuri mari; cei cu multe rani grave; - prima urgenta ranitii care au pierderi de sange sau membrele zdrobite; - a doua urgenta fracturile (de craniu, de coloana vertebrala, deschise, ranile adanci); - a treia urgenta fracturile mici inchise; ranile putin adanci. Art. 7. (1) Accidentatii vor fi transportati cu autosanitara (ambulanta). (2) Numai victimele cu leziuni usoare, care nu influenteaza functiile vitale ale organismului, pot fi transportate cu mijloace improvizate. (3) Numai in conditii exceptionale sau cand accidentul s-a produs in locuri izolate, la mare distanta de statiile de salvare, accidentatii grav pot fi transportati cu mijloace improvizate. (4) Niciun accidentat nu va fi transportat inainte de a fi examinat si a i se acorda primul ajutor. In mod obisnuit, numai cadrele medico-sanitare de specialitate au dreptul sa dispuna ridicarea si transportul victimelor de la locul accidentului. Art. 8. Persoana care anunta accidentul serviciilor medicale trebuie sa dea relatii corecte si suficiente: unde este locul accidentului, ce s-a intamplat, daca ranitii sunt blocati, daca drumul este accesibil, cate victime sunt, dintre care cate sunt in stare grava, ce tipuri de leziuni s-au produs, descrierea in special a leziunilor care pot provoca deces, numele sau si numarul de telefon de la care suna. Art. 9. La sosirea autosanitarei, cadrele de specialitate preiau cazul. Art. 10. Pana la sosirea ambulantei, salvatorul(ii), pe langa manevrele de prim- ajutor, trebuie sa urmareasca semnele vitale ale victimei: prezenta respiratiei, a pulsului, starea de constienta, ca si efectele primului ajutor acordat: restabilirea respiratiei si a circulatiei sanguine, oprirea hemoragiilor, starea pansamentelor, imobilizarea fracturilor, pozitia de siguranta. Art. 11. Salvatorul va acorda primul ajutor in functie de starea victimei: - daca victima nu vorbeste (este inconstienta), dar respira si are puls, sunt necesare: asezarea in pozitia de siguranta; acoperirea victimei; alarma; supravegherea semnelor vitale pana la sosirea ajutoarelor medicale; - daca victima nu raspunde, nu respira, dar are puls: degajarea cailor respiratorii; manevra Heimlich; respiratie ,, gura la gura sau ,,gura la nas; - daca victima nu raspunde, nu respira, nu are puls, este necesara reanimarea cardiorespiratorie; - daca victima sangereaza abundent, se aplica: compresie manuala locala; pansament compresiv; compresie manuala la distanta; - daca victima prezinta arsuri provocate de: - foc sau caldura: se face spalare, pentru a evita intinderea arsurii si pentru racorire; - substante chimice: se face spalare abundenta cu apa ( nu se incearca neutralizarea substantei); - daca victima vorbeste, dar nu poate efectua anumite miscari, se va actiona ca si cum ar avea o fractura, evitandu-se deplasarea sa si respectandu-se toate eventualele deformari la nivelul membrului superior, al celui inferior, al coloanei vertebrale. Art. 12. Persoanele care au suferit traumatisme grave nu trebuie deplasate inainte de sosirea unei persoane calificate, in afara cazurilor in care este absolut necesar ca sa fie scoase dintr-o pozitie sau situatie periculoasa, care ar putea agrava vatamarea. Art. 13. Momentele cele mai importante ale transportului (scoaterea victimei de la locul accidentului, ridicarea ei de la sol, transportul, asezarea in pat) trebuie executate in mod diferentiat, in functie de circumstantele in care s-a produs accidentul, de gravitatea si tipul leziunilor provocate, cat si de numarul salvatorilor prezenti. 3.2. ACCIDENTE GENERATE DE CURENTUL ELECTRIC Art.14. In ambele situatii, respectiv cand accidentatul nu se poate desprinde de instalatia electrica si cand accidentatul s-a desprins de instalatia electrica, nemaifiind in contact cu 5

aceasta si nici in imediata ei apropiere, persoana care actioneaza pentru acordarea primului ajutor trebuie sa constate cu operativitate situatia concreta a victimei si sa hotarasca modul de actionare, astfel incat sa nu isi pericliteze integritatea corporala sau chiar viata, expunandu-se aceluiasi risc. 3.2.1. Scoaterea accidentatului de sub influenta curentului electric Art. 15. Daca accidentul s-a produs intr-o instalatie cu tensiunea de lucru sub 1000 V, iar victima este in contact cu instalatia electrica si se afla la inaltime, se va proceda astfel: - se sprijina accidentatul cu proptele izolante sau se organizeaza atenuarea caderii prin prinderea victimei ori prin plasarea pe sol a unor suporturi groase la locul eventualei caderi: paie, materiale textile, crengi; - se actioneaza pentru intreruperea tensiunii; - daca intreruperea tensiunii necesita timp mai indelungat, se scoate accidentatul de sub tensiune prin utilizarea materialelor sau echipamentelor electroizolante aflate la dispozitie; - se aseaza victima in pozitie de siguranta, pe o parte, pentru a evita inundarea cailor respiratorii si inecarea. Art.16. In situatia unui accident in instalatii cu tensiunea de lucru peste 1000 V, este obligatoriu sa se execute mai intai manevra de deconectare a instalatiei. Pentru scoaterea victimei din instalatie se vor folosi mijloacele disponibile: prin strigat, telefonic, prin radio sau prin mesager etc. Art.17. Scoaterea accidentatului de sub tensiune este permisa numai in statiile electrice, unde operatia se va executa de catre personal autorizat, cu mijloacele de protectie electroizolante adecvate (cizme si manusi de inalta tensiune, stanga de manevra, corespunzatoare tensiunii nominale a instalatiei). Art.18. Daca din cauza arcului electric provocat de accidentat ca urmare a atingerii instalatiei electrice, acestuia i s-au aprins hainele, fara ca el sa fie in contact sau in imediata apropiere a instalatiei electrice sub tensiune, se va actiona pentru stingerea hainelor aprinse prin inabusire. De preferinta, in timpul acestor interventii accidentatul va fi culcat la pamant. 3.2.2. Determinarea starii accidentatului Art. 19. Dupa scoaterea accidentatului de sub tensiune si in afara riscului generat de aceasta, se va determina starea clinica printr-o examinare rapida: a) daca accidentatul este constient, concomitent cu actiunea de calmare a victimei, se stabileste un contact verbal cu acesta, sub forma de intrebariI ,,aseaza-te, ,,respira adanc si regulat, ,,cum s-a intamplat accidentul ?, te supara ceva?, ai ameteli?, ai greata?, ai dificultati in respiratie?, te supara inima?. In timpul dialogului se cauta vizual eventuale semne exterioare ale starii de rau (culoarea pielii, mai ales culoarea fetei, transpiratia fetei si a palmelor, prezenta si caracteristicile respiratiei si ale pulsului). La aparitia acestora, se solicita salvarea. b) Daca accidentatul este inconstient si nu prezinta vatamari si leziuni care ar contraindica in mod evident miscarea si deplasarea sa (cadere cu grave leziuni si vatamari, fracturi, hemoragii), victima va fi asezata intr-o pozitie in care sa poata fi examinata culcat pe spate pe o suprafata plana si suficient de rigida, fara a fi miscat inutil, i se desfac hainele la gat, piept si zona abdominala, se verifica starea respiratiei si existenta pulsului. In cazul lipsei functiilor vitale, fara a se mai tine seama de eventuale interdictii de miscare a accidentatului, acestuia i se va face respiratie artificiala sau reanimare cardio-respiratorie. Art. 20. In cazul accidentatilor care si-au pierdut cunostinta, cercetarea vatamarilor trebuie facuta abia dupa ce s-a constatat starea satisfacatoare a respiratiei si circulatiei sanguine, iar examinarea trebuie realizata numai vizual, fara a misca si a dezbraca victima. Art.21. Dupa constatarea starii victimei, se va decide modul de acordare a primului ajutor in functie de tipul vatamarii: arsuri, fracturi, plagi etc. 6

Art. 22. Chiar daca dupa electrocutare, victima nu acuza stari de rau (nici macar trecatoare), ea trebuie tinuta in repaus timp de 0,5 1 ora, dupa care va fi supus unei consultatii medicale. Orice electrocutat se transporta la spital pentru supraveghere medicala. Art. 23. Daca starea de rau persista sua se agraveaza, accidentatul va fi asezat in pozitie culcat, cu picioarele ridicate. Imbracamintea trebuie descheiata si slabita in zona gatului, a pieptului si a abdomenului; se va asigura transportul la un serviciu medical de urgenta. 3.3. STOPUL RESPIRATOR 3.3.1. Faze de interventie Art. 24. Respiratia artificiala trebuie sa inceapa imediat, nedepasindu-se o perioada mai mare de 4 minute. Art. 25. Executarea respiratiei artificiale necesita parcurgerea a 5 faze: - aprecierea capacitatii de raspuns a victimei; - deschiderea (eliberarea) cailor respiratorii; - verificarea existentei respiratiei; - ventilarea plamanilor; - verificarea existentei pulsului. Art. 26. Pentru aprecierea capacitatii de raspuns a victimei se scutura usor umarul si se intreba persoana daca-i este bine. Daca felul in care s-a produs accidentul indica eventuale vatamari ale capului sau gatului, acestea se imobilizeaza (se sprijina) inainte de a solicita raspunsul. Art. 27. Nu se intervine asupra unei persoane aparant inconstienta, pana cand starea de inconstienta nu este confirmata. Art. 28. Pentru eliberarea rapida a cailor respiratorii se efectueaza manevra de tragere a limbii afara, printr-una din urmatoarele modalitati: a) manevra cap rasturnat barbie ridicata Anexa1 , fig. 1- , cand se presupune ca nu exista vatamari ale gatului: se pune o mana pe fruntea victimei, impingand-o inapoi; in acelasi timp, se pun degetele celeilalte maini sub barbie, pe partea osoasa a mandibulei si se ridica; nu se apasa tesutul moale de sub barbie; b) impingerea mandibulei fara rasturnarea capului - Anexa1 , fig. 2 daca se presupune ca exista raniri ale gatului : se pun mainile de ambele parti ale capului, imobilizand capul si gatul; se apuca barbia cu degetele 2-4 ale fiecarei maini, ridicand-o si impigand-o usor inainte (spre torace); folosind degetele mari, se deschide gura accidentatului. Art. 29. Daca stopul respirator a fost cauzat de obstructia cailor respiratorii cu un corp strain, se executa manevra Heimlich sau extragerea manuala. Dupa eliberarea cailor, se va verifica timp de 3 5 secunde, existenta respiratiei: se pune urechea langa gura si nasul victimei si se privesc cu atentie miscarile sus jos ale toracelui - Anexa1 , fig. 3. Art. 30. Ventilarea plamanilor se realizeaza prin insuflarea de aer in plamanii victimei, de catre salvatori, prin gura (metoda gura la gura) sau prin nas (metoda gura la nas). Masurile de aplicare sunt: - verificarea deschiderii cailor respiratorii si a etanseitatii dintre gura salvatorului si caile respiratorii ale victimei; - astuparea celorlalte cai respiratorii deschise; - salvatorul inspira adanc si sufla usor aerul in plamanii victimei; pentru fiecare respiratie se acorda 1 1,5 secunde; - dupa fiecare respiratie, se indeparteaza gura si se priveste toracele victimei, in timp ce se pastreaza urechea si obrazul langa fata sa; daca nu apar semne de miscare a aerului, se repozitioneaza capul, se ridica mai mult barbia, se verifica din nou etanseitatea si se mai incearca odata; in caz de nereusita, se aplica manevrele de prim ajutor in caz de obstructie a cailor respiratorii. 7

Art. 31. Ventilarea plamanilor se va executa lent, cu o durata de 1 1,5 secunde pentru fiecare insuflare, cu o presiune care sa realizeze numai dilatarea toracelui victimei. Frecventa ventilarii trebuie sa fie, pe cat posibil, cat mai apropiata de respiratia normala: aproximativ 12 respiratii pe minut (o respiratie intreaga la fiecare 5 secunde). Art. 32. Daca stomacul accidentatului se umfla in timpul respiratiei artificiale, trebuie sa se verifice si sa se repozitioneze caile respiratorii, sa se urmareasca miscarile toracelui si sa evite presiunea excesiva a aerului in caile respiratorii; se va continua respiratia artificiala; nu se apasa manual abdomenul victimei. Art. 33. Daca tensiunea stomacului este atat de mare incat impiedica umflarea corespunzatoare a plamanilor, inainte de a aplica presiunea abdominala se intoarce victima intr-o parte, cu capul in jos. In caz ca, odata cu aerul, este evacuat si continutul stomacului, trebuie sa i se stearga gura, dupa care se reia respiratia artificiala. Art. 34. (1) Dupa doua respiratii si dupa ce se constata ca toracele se umfla, se verifica existenta pulsului la artera carotida. Pentru atingerea acesteia, se repereaza mai intai laringele si se aluneca cu degetele 2 3 4 lateral, spre muschii gatului. Daca nu se sesizeaza pulsul la una dintre artere, se va verifica si la cealalta (dar nu la ambele artere carotide simultan). (2) Daca intr-un interval de 5 10 secunde nu se deceleaza pulsul la niciuna dintre carotide, se incepe masajul cardiac extern, respectiv reanimarea cardio respiratorie si se solicita urgent ajutor medical calificat. (3) Daca pulsul este prezent, se continua respiratia artificiala si se verifica din nou pulsul dupa un minut. 3.3.2. Metode de respiratie artificiala - Metode directe (gura la gura, gura la nas) Art. 35. Metodele directe se pot incepe imediat ce salvatorul atinge victima si ii curata gura de eventualele materii care ar putea bloca caile respiratorii, fara ca sa fie nevoie sa-i schimbe pozitia. Pe cat posibil, accidentatul va fi asezat pe spate, pe o suprafata solida si dreapta. Este interzisa aplicarea metodelor directe in caz de stop respirator aparut in intoxicatii cu gaze si vapori. Art. 36. la executarea respiratiei artificiale gura la gura, salvatorul va proceda astfel: - se asigura ca sunt deschise caile respiratorii ale victimei; daca aceasta are proteza dentara, care impiedica fluxul de aer, i se scoate proteza; - isi strange narile intre degetul mare si aratator, inspira adanc, deschide gura larg, plasand-o deasupra gurii accidentatului, in conditiile unei bune etansari, si sufla usor in gura acestuia; - dupa fiecare insuflare, ridica gura de pe fata victimei, pentru a permite aerului sa iasa si pentru a privi, asculta si sesizeaza circulatia aerului din gura, nas si miscarea toracelui; - se continua, pastrand ritmul de 12 respiratii pe minut. Art. 37. Metoda gura la nas se va folosi daca exista vatamari ale gurii sau cand nu este posibila acoperirea ei completa. Se procedeaza la fel ca la metoda gura la gura, insufland aer prin nasul accidentatului. Se rastoarna capul spre spate cu o mana, se ridica barbia cu cealalta mana, folosind degetul mare pentru a inchide gura victimei si se aplica doua insuflatii pentru a permite aerului sa iasa prin expiratie. Daca aerul intra in plamani si pulsul este prezent, se continua in acelasi mod cala metoda gura la gura. - Metode indirecte (apasare pe spate brate ridicate, apasare pe piept brate ridicate) Art. 38. In cazul vatamarilor grave ale gurii si fetei sau al otravirii cu gaze toxice se vor folosi metodele indirecte (manuale) de respiratie artificiala. Art. 39. Metoda ,,apasare pe spate brate ridicate (metoda Holger-Nielsen) nu se executa in cazul persoanelor obeze, al femeilor cu stare de graviditate avansata sau al 8

accidentatilor cu rani la gat, spate sau membrele superioare. Manevrele care trebuie efectuate sunt urmatoarele : - se plaseaza victima cu fata in jos, cu fruntea sprijinita pe mainile asezate una peste alta si cu capul intors cu grija intr-o parte; - salvatorul se aseaza cu un genunchi langa capul accidentatului si cu celalalt picior inainte, pentru a asigura o pozitie stabila; - salvatorul pune mainile pe spatele accidentatului, cu palmele pe aceiasi linie cu axila (subsuoara) sa si degetele rasfirate, pastrand bratele drepte; ciclul de respiratie trebuie sa dureze aproximativ 5 secunde, pentru a se asigura o frecventa de 12 respiratii pe minut, si va avea 4 faze: - faza de compresie (expiratia): salvatorul pastreaza bratele drepte, se balanseaza usor in fata, pana cand bratele sunt verticale, apoi se apasa cu greutatea corpului pe spatele victimei, doar atat cat sa se evacueze aerul din plamani; in timpul procedurii numara: 1-1000, 2-1000.....; - faza 1 de tranzitie: salvatorul revine in pozitia initiala, coborand mainile peste umerii victimei, prinzand-o de brate deasupra umerilor si continuand numaratoarea: 31000......; - faza de dilatare (inspiratie); salvatorul executa un balans inapoi, ridicand si tragand de umerii accidentatului pana cand simte o tensiune; bratele trebuie sa fie drepte, nefiind nevoie ca toracele victimei sa se ridice de la sol; in acelasi timp se numara: 41000, 5-1000....; - faza 2 de tranzitie: mainile se duc inapoi pe spatele victimei, cu palmele pe aceiasi linie cu subsuorile pentru a reincepe faza de compresie. Art. 40. Metoda apasare pe piept brate ridicate (metoda Sylvester) se foloseste pentru persoane obeze, femei in stare avansata de graviditate sau in alte cazuri care nu permit asezarea cu fata in jos. Metoda nu este indicata in cazul accidentatilor cu rani ale gatului, spatelui sau membrelor superioare. Manevrele care trebuie executate sunt: - se aseaza victima pe spate, pe o suprafata rigida, cu gatul intins si o patura rulata sub umeri, indepartandu-se orice ar putea bloca gatul sau gura; mainile i se pun pe piept, paralele, una sub alta; - salvatorul se aseaza in genunchi, de o parte si de alta a capului victimei; - cu bratele drepte, salvatorul apuca pumnii victimei si le incruciseaza deasupra partii de jos a sternului (toracelui); ciclul de respiratie trebuie executat asa incat sa se asigure o frecventa de aproximativ 12 respiratii pe minut si va cuprinde 3 faze: - faza de compresie (expiratia) se apuca ferm ambii pumni ai victimei, se balanseaza in fata, apasandu-se cu grutatea corpului, pe toracele sau, pentru a-i evacua aerul din plamani, numarand 3-1000, 4-1000.......; - faza de tranzitie se readuc pumnii victimei pe piept in pozitia initiala, in timp ce se numara : 5 1000............... - pastrand ritmicitatea, se reiau cele trei faze ale ciclului de respiratie. Apasarea se reduce in cazul persoanelor slabe, fragile; trebuie avut in vedere permanent riscul fracturarii coastelor. Art. 41. pentru reanimarea unei persoane aflata in stop respirator si cardiac, se va aplica reanimarea cardio-respiratorie (RCR), realizandu-se urmatoarele sase faze de interventie: a) aprecierea capacitatii de raspuns a victimei: se bate sau se scutura usor umarul victimei, concomitent cu intrebarea Va simtiti bine?, pentru a stabili daca este sau nu constienta; b) deschiderea (eliberarea) cailor respiratorii : se deschid caile respiratorii folosind metoda rasturnarea capului ridicarea barbiei sau impingerea mandibulei fara rasturnarea capului; se verifica respiratia; daca stopul respirator a fost cauzat de obstructia cailor respiratorii, se efectueaza manevra Heimlich sau se extrage manual corpul strain; caile respiratorii se mentin deschise, o a doua persoana putand tine capul victimei inclinat catre spate, in timp ce salvatorul efectueaza respiratia artificiala; 9

c) verificarea existentei respiratiei : se urmareste orice miscare de aer pe o durata de 3 5 secunde; d) ventilarea plamanilor: se realizeaza timp de 1 1,5 secunde pentru fiecare insuflare si cu pauze pentru a permite victimei sa expire, astfel incat sa se execute 12 cicluri respiratorii pe minut; cand este confirmata absenta respiratiei, se incepe cu doua respiratii; pe durata RCR, respiratiile ulterioare se coordoneaza si cu compresiile toracelui, intr-un raport dependent de numarul de salvatori: - un salvator dupa fiecare secventa de 15 compresii se aplica 2 respiratii intr-un raport de 15:2; - doi salvatori dupa fiecare secventa de 5 compresii se aplica 1 respiratie, intr-un raport de 5:1. e) verificarea existentei pulsului : se apasa usor zona corespunzatoare cu degetele 24, evitandu-se compresia arterei, fara graba, pentru detectarea chiar si a unui puls slab si neregulat; daca inima bate este interzis sa se aplice apasari ale toracelui; verificarea initiala poate dura 5 10 secunde, iar cele ulterioare nu trebuie sa depaseasca 5 secunde; daca pulsul nu se deceleaza la o artera carotida, se verifica si la cealalta (dar nu la ambele artere carotide simultan); apsarile toracelui se intrerup daca se detecteaza aparitia spontana a pulsului; daca acesta nu a reaparut, se continua respiratia artificiala si verificarea pulsului la fiecare cateva minute; verificarea pulsului se va face: - dupa primele doua ventilatii (insuflatii); - dupa primul minut de RCR; - la cateva minute in timpul RCR; - de catre al doilea salvator, inainte de a prelua RCR; - de o a doua echipa de salvatori, inainte de a prelua RCR si cand se schimba pozitiile; - continuu, pentru a verifica eficienta compresiilor la RCR executata de doua echipe de salvatori; f) masaj cardiac extern (M.C.E., compresia toracelui). Art. 42. Masajul cardiac extern se realizeaza astfel: - se aseaza victima pe o suprafata plana si tare; i se ridica membrele inferioare; - salvatorul ingenuncheaza pe o parte a victimei, in dreptul umarului acesteia; mana cea mai apropiata de picioarele victimei se foloseste pentru marcarea zonei de interventie; se localizeaza marginea inferioara a cutiei toracice a victimei cu degetele aratator si mijlociu al mainii; cu aceste degete se urmareste conturul coastelor pana la plexul solar, in locul unde coastele intalnesc sternul; se lasa degetul mijlociu in dreptul plexului solar si se plaseaza aratatorul deasupra acestuia, pe terminatia inferioara a sternului; se pozitioneaza cealalta mana langa degetul aratator, astfel incat podul palmei sa fie asezat dea lungul sternului, cu degetele ridicate transversal pe piept; mana folosita pentru marcare se aseaza peste cealalta cu degetele paralele si ridicate sau inlantuite; - se aplica presiunea (apasarea) in jumatatea inferioara a sternului, pe lungime, exercitand suficienta forta pentru a comprima pieptul intre 3,8 si 5,0 centrimetri; este interzis sa se aplice presiuni asupra coastelor si asupra varfului sternului; presiunea se aplica vertical pe stern, numai prin intermediul podului palmelor, cu umerii pozitionati deasupra mainilor si coatele blocate, astefl incat bratele sa fie perfect intinse; in aceasta pozitie, folosind greutatea corpului, se opreste complet apasarea pentru a permite sangelui sa inunde inima, dar se pastreaza mainile in pozitia initiala, cu contact usor cu toracele; - se repeta cele doua faze (apasare si relaxare) ritmic, asa incat durata lor sa fie egala; se foloseste orice metoda mentala pentru a mentine un ritm constant (de exemplu, numaratoarea de tipul: si 1, si 2, si 3 s.a.m.d); se fac pauze dupa 5 sau 15 apasari pentru ventilarea plamanilor sau pentru a schimba cu un alt salvator; se marcheaza din nou pozitia, folosind aceeasi tehnica pentru pozitionarea mainilor, daca aceste au fost deplasate pentru ventilarea plamanilor. 10

3. 4. OBSTRUCTIA CAILOR RESPIRATORII Art. 43. (1) Inainte de a stabili manevra de prim ajutor cea mai indicata, se va evalua daca schimbul de aer este suficient sau nu. (2) Tusea fortata, chiar si cu suieraturi intermediare, indica un bun schimb de aer. In acest caz, se va supraveghea victima, care va fi incurajata sa tuseasca si i se vor aplica lovituri ferme cu palma pe spate. Nu se intervine pentru eliberarea cailor respiratorii. (3) Tusea slaba si ineficace, respiratia zgomotoasa si dificila si cianoza (invinetirea) sunt semne ale schimbului insuficient de aer. (4) In cazul obstructiei complete a cailor respiratorii, victima este incapabila sa respire, sa tuseasca sau sa vorbeasca si va duce mainile la gat. Congestia initiala se va schimba in cianoza, dupa care urmeaza rapid pierderea cunostintei. Art. 44. In functie de varsta si starea fizica a victimei, in cazul obstructiei cailor respiratorii se vor aplica : compresii (apasari) abdominale (manevra Heimlich); compresii (apasari) pe torace; explorarea si scoaterea cu degetele din gura a obiectului strain; ventilarea plamanilor. Se interzice exersarea acestor manevre pe persoane sanatoase; pentru insusirea lor se vor folosi manechine. 3.4.1. Compresii abdominale (manevra Heimlich) Art. 45. Daca victima este in picioare sau asezata, presiunea se aplica cu pumnul pe abdomenul superior. Daca victima este asezata pe spate, apasarea se face cu podul palmelor. Compresiile abdominale nu vor fi aplicate la persoane obeze sau la femei gravide in ultimile luni de sarcina. Art. 46. Daca victima este constienta, in pozitie in picioare sau asezat, salvatorul se va plasa in picioare in spatele acesteia si ii va cuprinde talia cu mainile. Se localizeaza varful sternului cu degetul mijlociu al unei maini si ombilicul cu degetul mijlociu al celeilalte maini. Fara a schimba pozitia, se strange pumnul si se rasuceste astfel incat degetul mare sa fie indreptat in jos, pe mijlocul abdomenului, intre ombilic si varful sternului. Se acopera pumnul cu cealalta mana si se apasa rapid, cu forta, pentru a dizloca obstructia. Se efectueaza apasari abdominale pana la evacuarea obstacolului sau pana ce victima isi pierde cunostinta. Art. 47. Daca victima este inconstienta, asezata pe spate, salvatorul va ingenunchea deasupra sa, cu genunchii situati de o parte si de alta a corpului acesteia, asa incat podul palmelor sa atinga comod zona abdominala a victimei. Localizeaza varful sternului victimei cu degetul mijlociu al uneia din maini si buricul degetului mijlociu al celeilalte maini. Fara a schimba pozitia, aseaza mana de la stern astfel incat podul palmei sa cada deasupra ombilicului. Plaseaza cealalta mana deasupra, pastrand degetele paralele cu linia mediana a corpului. Degetele se mentin ridicate sau stranse; se apasa deasupra rapid, intr-o serie de sase pana la zece apasari distincte, pentru a disloca obstacolul. Fiecare din seriile de 6 10 apasari este urmata de incercari de ventilare a plamanilor; apasarile se intrerup daca se obtine eliberarea cailor respiratorii. Art. 48. O persoana constienta poate sa efectueze singura apasari abdominale pentru a elimina prin tuse corpul strain. Pentru aceasta va strange pumnul unei maini si va plasa degetul mare pe linia mediana a abdomenului, mai sus de ombilic si mai jos de stern. Se prinde pumnul cu cealalta mana si se preseaza cu forta si rapid spre diafragma. Se repeta pana la eliminarea corpului strain. Pot fi folosite pentru apasarile abdominale autoadministrate si spatarul unui scaun tapitat sau marginea unei mese. 3.4.2. Compresii (apasari) pe torace Art. 49. In cazul persoanelor obeze sau in stare avansata a sarcinii se vor folosi compresiile toracice. Ele pot fi aplicate numai persoanelor constiente asezate in picioare sau, in cazul pierderii cunostintei, culcat pe spate. 11

Art. 50. Daca victima este constienta, salvatorul, stand in picioare in spatele ei, isi petrece mainile pe sub bratele acesteia si isi pozitioneaza pumnul unei maini, avand degetul mare din interior pe mijlocul sternului victimei. Trebuie evitate varful sternului si coastele. Se prinde pumnul cu cealalta mana si se impinge cu forta spre spate. Se efectueaza apasari pana la eliberarea cailor respiratorii sau pana cand victima isi pierde cunostinta. Art. 51. Daca victima este inconstienta, se plaseaza culcata cu fata in sus, pe o suprafata tare si plana, cu bratele situate lateral. Salvatorul ingenuncheaza aproape de pieptul victimei si identificata jumatatea inferioara a sternului in acelasi mod ca la RCR. Se aplica o serie de sase pana la zece apasari pe torace, lent si distinct, presand sternul cu 3,8 5 cm. Fiecare serie de 6 10 apasari pe torace va fi urmata de explorari in gura victimei si incercari de ventilare a plamanilor. 3.4.3. Explorarea si scoaterea cu degetele a obiectului strain din gura Art. 52. Manevrele care trebuie efectuate pentru explorarea si scoaterea cu degetele a obiectului strain din gura sunt: - salvatorul pune degetul mare al mainii in gura victimei, ca sa ii tina limba; cu celelalte degete ale aceleiasi maini ii tine barbia; - tinand ferem barbia si limba, salvatorul trage mandibula, deschizand mai mult gura victimei (ridicare limba mandibula); daca este eliberat corpul strain, se extrage din gura victimei cu degetul aratator al celeilalte maini. 3.4.4. Ventilarea pulmonara Art. 53. Dupa fiecare manevra de explorare cu degetul pentru scoatertea corpului strain, se deschid caile respiratorii pentru a ventila plamanii. Daca cutia toracica nu se ridica, se efectueaza respiratie artificiala. Daca plamanii nu se umfla, se continua primul ajutor pentru a elibera caile respiratorii. 3.5. PRIMUL AJUTOR IN CAZ DE SOC Art. 54. Pana la obtinerea asistentei medicale, victimei in stare de soc i se aplica urmatoarele masuri de prevenire a instalarii si evolutiei socului: - se trateaza cauzele evidente ale socului, precum si sangerarea, fracturile si arsurile; - se linisteste si se incurajeaza victima; - se controleaza pulsul si tensiunea arteriala; - victima trebuie miscata cu grija, pentru a nu-i provoca dureri; - se dezgoleste victima in jurul cefei, al pieptului, taliei; - se previne pierderea caldurii corpului victimei, punand paturi sub si deasupra ei, dar fara a o supraincalzi; nu trebuie folosite sticle cu apa fierbinte, patura electrica etc., decat la recomandarea medicului; nu i se da nimic pe gura unei persoane aflate in stare de inconstienta sau de soc sever. Daca victima se plange de sete i se umezesc buzele. Accidentatul se va pozitiona astfel inact sa i se asigure confort maxim, pe cat posibil pe spate , cu capul mai jos si membrele inferioare ridicate cu 15 20 cm. Daca victima are o fractura pelviana se va mentine intinsa pe spate, preferabil pe o brancarda. Victimile care au suferit raniri la torace, care au o boala pulmonara sau care tocmai au suferit un atac de cord, vor fi asezate semiculcat, in capul oaselor. Accidentatii in stare de inconstienta sau care dau semne de voma trebuie plasati in pozitie de siguranta, conform prevederilor capitolul 6, din prezentele instructiuni. 3. 6. PIERDEREA CUNOSTINTEI Art. 55. In cazul pierderii cunostintei, indiferent de stadiul tulburarii, singura actiune permisa consta in asezarea victimei in pozitie de siguranta, pe o parte, pentru a evita inundarea cailor sale respiratorii si inecarea.

12

Art. 56. Daca pierderea cunostintei este insotita de obstructionarea cailor respiratorii, prima manevra care se va executa este cea de eliberare a lor si de asigurare a unei respiratii corespunzatoare. Pentru aceasta: - se pastreaza caile respiratorii deschise; - daca victima nu respira, se incepe imediat respiratia artificiala; - daca se observa raniri la fata sau la maxilare se cauta si se scot eventualii dinti rupti din gura victimei; - se largesc hainele in dreptul gatului, toracelui si taliei; - se stabileste cauza care a produs pierderea cunostintei si se acorda primul ajutor in functie de cauza; - se aseaza victima in pozitie de siguranta (de recuperare), daca leziunile permit si i se urmareste respiratia; - se observa gradul de constienta si se retin (in scris sau mental) modificarile survenite si momentele respective. Art. 57. Daca nu este transferata imediat serviciilor medicale, o persoana care si-a recapatat cunostinta se preda spre ingrijire altor persoane calificate. Art. 58. Daca o victima inconstienta, dar care respira, este deja asezata pe burta sau pe o parte, ea nu va mai fi miscata. Se va avea grija sa se faciliteze respiratia si scurgerea eventualelor varsaturi. 3. 6.1. Pozitia de siguranta (de recuperare) Art. 59. Pentru a aseza un accidentat care se gaseste pe spate in pozitia de siguranta se va proceda astfel: - se ingenungheaza pe o parte a victimei, cu fata spre aceasta si se aduce piciorul opus al victimei catre salvator, incrucisand picioarele la nivelul gleznelor; - se aseaza bratul victimei dinspre salvator intins dea lungul corpului, cat mai aproape de corp; se aseaza celalalt brat transversal pe piept; - salvatorul ingenuncheaza aproape de victima, aseaza o mana sub capul acesteia pentru a-l sprijini si apuca hainele sau centura victimei pe partea opusa; - victima este rostogolita de catre salvator dintr-o singura miscare, lina sau ferma, sustinand cu o mana umerii si cu celalalta bazinul, asa incat acestea sa fie deplasate in acelasi timp; se aduc pieptul si abdomenul victimei in sprijin pe coapsele salvatorului; - salvatorul se retrage si indoaie genunchiul piciorului de deasupra victimei, pentru a preveni rostogolirea acesteia in fata; se aseaza capul victimei pentru a preveni caderea in fata si asa incat acesta sa fie intr-o pozitie extinsa (spre spate), pentru mentinerea cailor respiratorii deschise; - se indoaie bratul victimei cel mai apropiat de salvator, pentru a sprijini partea superioara a corpului; se pozitioneaza celalalt brat al victimei confortabil, dea lungul corpului sau intins in fata sa, pentru a preveni rostogolirea spre spate; - se deschide gura victimei, orientand-o spre sol; - se controleaza permanent existenta respiratiei. 3.6.2. Lesinul (lipotimia) si sincopa Art. 60. In cazul observarii unor simptome care preced lesinul (pierderea echilibrului, paliditate, transpiratie) sau al sincopei, masurile preventive care se pot lua sunt: - asigurarea de aer proaspat prin deschiderea usilor/ferestrelor; - slabirea stransorii hainelor la gat, piept, talie; - ridicarea picioarelor la inaltimea de 10 30 cm fata de sol, daca persoana este culcata. Art. 61. Primulor se acorda astfel: - se verifica daca victima are caile respiratorii deschise si respira; - se slabesc hainele la gat, piept si talie; - se aseaja victima in pozitie de siguranta (de recuperare); 13

-

se asigura aer proaspat si se protejeaza victima de temperaturi extreme; se mentine victima intinsa confortabil inca 10 15 minute dupa ce si-a recapatat cunostinta. Art. 62. Daca revenirea din lesin nu este rapida si completa se solicita ajutor medical. 3.7. PLAGI SI HEMORAGII Art. 63. Pentru prevenirea infectiilor in cazul accidentelor care provoaca plagi, trusele de prim ajutor vor fi prevazute cu urmatoarele materiale: - comprese sterile, vata, fesi, leucoplast; - alcool sanitar, tinctura de iod sau metosept; - apa oxigenata sau tablete de perogen (10 tablete/200 ml apa); - solutie de cloramina (4 tablete/1 l apa); solutie de permaganat de potasiu 1 0/00; rivanol 1%; tinctura de iod; apa fiarta 30 minute si racita; - medicamente analgezice: algocalmin, antinevralgic etc. Art. 64. La acordarea primului ajutor in caz de plaga: - nu se va pansa rana decat cu materiale din trusa medicala; - nu se va neglija o hemoragie importanta, pierzandu-se timpul cu pregatirea materialelor pentru pansat; daca sangele tasneste din plaga sau se scurge intr-o cantitate apreciabila, primul ajutor se va adresa hemoragiei; - corpii straini care nu pot fi inlaturati cu apa oxigenata se vor lasa pe loc; - se va proceda asa incat sa nu se accentueze durerea victimei; - nu se va turna pe plaga substante antiseptice iritante (alcool, tinctura de iod); - nu se sterge rana cu comprese; se va proceda lin si bland, fara gesturi dezordonate si inutile; - nu se aplica pe rana proaspata substante grase (alifii, sulfamide sau cu antibiotice); - persoana care acorda primul ajutor se va spala intai bine pe maini; la fel va proceda si dupa acordarea primului ajutor, cand se va spala si pe orice portiune care a venit in contact cu sangele ranitului; - nu trebuie sa tuseasca sau sa respire direct deasupra plagii; - nu se atinge rana sau partea bandajului care a venit in contact cu aceasta; - se acopera rana cat mai repede cu un pansament steril sau macar cu unul care este curat. Art. 65. Acordarea primului ajutor in caz de plaga incepe cu prevenirea suprainfectarii, aplicandu-se urmatoarele masuri, in ordine: - se curata zona cu o comprese sterila, pornind de la marginile plagii spre pielea sanatoasa; este interzis sa se utilizeze vata; - se spala pielea din jur utilizand substante detergente (sapun lichid, bromocet, benzina etc.); - se dezinfecteaza pielea din jurul plagii cu substante antiseptice (alcool, tinctura de iod, rivanol), folosind comprese sterile; se va evita patrunderea solutiei in plaga; - daca este cazul, se toarna apa oxigenata peste plaga, pentru a indeparta eventualii corpi straini; numai pentru corpii straini superficiali si care nu sunt indepartati de lichidul turnat, se poate incerca extragerea cu pensete sterile (eventual sterilizate la flacara) sau cu degetele (unghiile), dupa o buna dezinfectare (alcool, tinctura de iod, apa si sapun); ulterior, rana se dezinfecteaza din nou, cu o solutie de cloramina, permanganat de potasiu, rivanol sau apa oxigenata; - daca rana este situata intr-o zona paroasa, se va realiza, daca este posibil, o barbierire a zonei din jurul plagii, dupa care se va dezinfecta din nou pielea din jurul ranii cu alcool, tinctura de iod etc.; - se acopera plaga cu un strat de comprese sterile, se adauga eventual un strat de vata, dupa care se efectueaza bandajarea; - la ranile care sangereaza, straturile de comprese si vata vor fi mai groase; inainte de bandajare, pe pansamentul aplicat se va pune o fasie nederulata, peste care se aplica 14

3.7.1. Contuzii, vanatai Art. 66. (1) In cazul contuziilor si al vanatailor, se va aplica o compresa rece sau o punga cu gheata (in reprize de 15 minute), persoana vatamata va fi culcata si i se ca ridica membrul ranit. Se mai poate turna din cand in cand apa rece peste compresa sau aceasta poate fi inlocuita cu o alta. (2) compresa rece se poate realiza prin inmuierea unui prosop in apa rece, stoarcerea lui de excesul de apa si infasurarea in jurul partii afectate. (3) Punga cu gheata poate fi pregatita astfel: se umple o punga de plastic sau de cauciuc cu gheata sparta, apoi se scoate aerul din ea si se inchide bine, ca sa nu se scurga apa. Punga se inveleste intr-un prosop si se aplica cu atentie pe rana, in reprize de 15 minute. Schimbati gheata daca este necesar. Este interzis sa se aplice punga cu gheata direct pe piele. 3.7.2. Plagi minore cu sangerari Art. 67. Plagile minore cu sangerari mici, juliturile, taieturile mici si zgarieturile minore vor fi spalate cu apa de la robinet si sapun, daca sunt murdare, dupa care se sterg cu tifon steril si se acopera cu un pansament special preparat sau improvizat. 3.7.3. Plagi grave cu sangerare abundenta Art. 68. In cazul plagilor grave cu sangerare abundenta este necesara o apasare continua si directa. Daca rana este mai mare si marginile sunt desfacute, acestea se vor apropia (marginile) inainte de a apasa. Daca in rana nu se gasesc corpuri straine, se acorda primul ajutor dupa regulile pentru hemostaza. 3.7.4. Plagi cu un corp strain infipt Art. 69. Daca plaga prezinta un corp strain infipt, nu se va modifica pozitia si nu se vor scoate obiectele adanc infipte in rana. Se bandajeaza rana de jur imprejurul obiectului, pentru a impiedica deplasarea lui, cu un bandaj care sa preseze pe locul ce inconjoara obiectul, sa imobilizeaza membrul si sa impiedice o ranire suplimentara. Art. 70. Daca obiectul infipt este mic si nu iese prea mult din rana: - se acopera usor rana si obiectul cu un pansament, fara a se apasa pe obiect; - se face un bandaj circular suficient de mare incat sa acopere toata rana; - se pune bandajul pe pansament astfel incat obiectul sa nu fie presat; - se infasoara bandajul cu o fasa ingusta. Art. 71. Daca obiectul este lung si a ramas mult afara din rana: - se face un pansament in jurul obiectului pentru a acoperi rana; - se pun in jurul obiectului comprese pentru a-l impiedica sa se miste; - se fixeaza compresele cu un bandaj ingust, fara sa se exercite presiune asupra obiectului infipt. 3.7.5. Plagi prin intepare Art. 72. Mai ales daca rana este la torace sau abdomen, plagile intepate se vor trata cu multa atentie: se controleaza sangerarea si se da primul ajutor pentru dezinfectarea si pansarea ranii; pentru masurile ulterioare se solicita interventia unui cadru sanitar. 3.7.6 Plagi prin strivire Art. 73. Chiar daca ranitul nu prezinta semne si simptome de soc la scoaterea de la locul accidentului, in caz de plaga prin strivire trebuie acordat imediat primul ajutor pentru a impiedica instalarea si agravarea socului; - se protejeaza victima fata de alte circumstante de accidentare; 15

bandajul cat mai strans; daca sangele imbiba mai departe pansamentul si nu se opreste, se vor aplica masuri de oprire a hemoragiei. este interzisa sutura ranilor de alte persoane decat cadrele sanitare.

-

se opreste sangerarea (sangerarile); se aplica pungi de gheata pe zona ranita; se aplica manevrele specifice de prevenire a aparitiei si instalarii socului. un sa pe se se pe va

3.7.7. Plagile palmei Art. 74. Daca rana este de-a lungul palmei (transversala), aceasta se acopera cu pansament gros, se indoaie degetele peste pansament ca sa se formeze pumnul si apese pe rana. Se bandajeaza mana inchisa cu un bandaj triunghiular, cu centru interiorul incheieturii pumnului, se aduc capetele de jur imprejurul dosului mainii ca sa incruciseze in diagonala peste degete si se leaga in jurul incheieturii. Se ridica si sprijina mana intr-o esarfa. Art. 75. Daca rana este longitudinala (de-a lungul palmei), se pune pansamentul aceasta si se bandajeaza mana cu degetele intinse. O fasa aplicata in jurul mainii mentine rana inchisa. Se ridica si se sprijina mana cu o esarfa.

3.7.8. Plagile abdomenului Art. 76. Metoda de pansare a unei rani abdominale se alege astfel: - daca organele nu sunt iesite in afara, se aplica un pansament pe rana si se bandajeaza strans; - daca organele ies in afara, nu trebuie incercata reintroducerea lor; se acopera rana si organele iesite cu un pansament umed mare sau cu un prosop moale umed si apoi se bandajeaza fara a strange; nu se administreaza nimic bolnavului pe gura; daca ranitul tuseste sau vomita, se sprijina abdomenul cu bandaje late; se asigura transportul victimei la o unitate medicala de specialitate. 3.7.9. Ingrijirea segmentelor amputate Art. 77. Partile amputate complet sau partial trebuie conservate, indiferent de conditia in care se afla si duse la spital impreuna cu ranitul Art. 78. Daca partea este amputata partial, se va mentine cat mai aproape posibil de pozitia anatomica normala, se acopera zona cu pansamente sterile, bandajand-o si sprijinind-o. Se pune o punga de gheata sau o alta compresa rece impermeabila pe rana si peste bandajele ce acopera rana. Art. 79. Pentru a asigura ingrijirea partii amputate complet, aceasta se inveleste intr-un pansament curat si umed si se pune intr-o punga de plastic impermeabila. Punga se sigileaza si se ataseaza un bilet cu data si ora cand s-a facut aceasta. Daca nu exista posibilitatea de a umezi pansamentul, se poate folosi un pansamrnt uscat curat. Se pune apoi totul intr-o alta punga de plastic sau un recipient umplut partial cu gheata sfaramata. Art. 80. Pentru ingrijirea unui dinte smuls se apuca dintele din coroana si nu de radacina. Se pune cu grija dintele in alveola, daca este posibil, sau intr-un pansament umed ori intrun pahar cu apa. Art. 81. Partile amputate nu trebuie curatate si nu se vor folosi antiseptice. 3.7.10. Metode de realizare a hemostazei in hemoragiile externe Art. 82. (1) In cazul hemoragiilor mici, hemostaza se realizeaza prin simpla compresiune, obtinuta printr-un pansament corect aplicat. (2) In hemoragiile mijlocii si mari, daca hemostaza spontana nu se produce, se va acorda primul ajutor sub forma unei hemostaze provizorii. Hemostaza definitiva se realizeaza numai de catre medic. Art. 83. In functie de vasul de sange afectat, de volumul sangerarii si de localizare, pentru realizarea hemostazei se pot utiliza: metoda pansamentului compresiv, compresiunea manuala, compresiunea circulara a tesuturilor, compresiunea prin flexie fortata a membrelor.

16

Art. 84. (1) Metoda pansamentului compresiv se foloseste in hemoragiile capilare si in hemoragiile venoase mici, mai ales cand garoul nu poate fi utilizat, dar nu se aplica daca in rana se afla corpuri straine ascutite. (2) Pansamentul compresiv se realizeaza prin asezarea unui strat gros de comprese sterile peste primele comprese cu care se acopera rana (sau a unei bucati de panza curata impaturita la dimensiunile ranii), care se strang cu un bandaj compresiv. (3) Daca pansamentul compresiv este folosit la nivelul unui membru, trebuie urmarita extremitatea acestuia pentru a constata o eventuala racire, coloratie violeta sau disparitia pulsului, caz in care trebuie slabita putin compresiunea; de asemenea, se recomanda ca membrul ranit sa fie ridicat pentru a favoriza circulatia venoasa. Art. 85. Compresiunea manuala se realizeaza numai de salvatori instruiti, prin apasarea arterei afectate pe un plan osos situat intre inima si artera. In functie de calibrul vasului si de profunzimea acestuia, apasarea se va face cu o oarecare forta, cu varful degetrelor, cu unul sau mai multe degete sau chiar cu pumnul. Punctele de compresiune, in functie de artera si locul in care aceasta trebuie comprimata, sunt: - in hemoragiile fruntii si ale pielii capului se preseaza arterele temporale, situate de ambele parti ale fetei, inaintea urechii si deasupra pometilor obrajilor; - in hemoragiile fetei se va presa, cu degetul, santul de pe marginea maxilarului inferior, de partea leziunii, pe unde trece artera maxilara; - in hemoragiile mari alte fetei si gatului, compresiunea se realizeaza pe artera carotida pe fata antero-laterala a gatului spre baza acestuia; in adancime se simte un plan osos, iar in artera se simte pulsul; - in hemoragiile umarului si bratului se apasa artera subclaviculara, patrunzand cu degetul mare deasupra claviculei si comprimand artera pe arcul osos al primei coaste; - in hemoragiile bratului si cotului se comprima artera axilara, patrunzand cu mai multe degete in apropierea axilei, pe fata interioara a bratului; - in hemoragiile antebratului se comprima artera humerala, la brat; artera trece pe fata interioara a bratului, avand dedesupt planul dur al osului humerus; - in hemoragiile mainii se comprima cu ambele degete mari arterele radiala si cubitala, pe fata anterioara a antebratului, in dreptul pumnului (la nivelul locului unde se ia pulsul); - in hemoragiile membrului inferior se comprima artera femurala, la diferite niveluri, in functie de localizarea ranii: - la locul unde se indoaie coapsa pe abdomen (plica inghinala), se apasa cu pumnul strans imediat deasupra zonei inghinale; - se apasa cu amandoua degetele mari sau cu mai multe pe fata antero-interioara a coapsei, avand dedesupt osul femur; - daca hemoragia este mai jos de genunchi, se comprima artera care trece prin gropita dinapoia genunchiului (spatiul popliteu); - in unele cazuri poate fi comprimata si artera abdominala, prin apasarea cu pumnul in partea de jos a abdomenului. Art. 86. In timp ce se realizeaza hemostaza prin compresiunea manuala a unei artere, se va pregati un garou si oprirea sangelui se va completa prin metoda ,,compresiunea circulara a tesuturilor. Art. 87. In absenta unui garou, pentru compresiunea circulara a tesuturilor se pot utiliza: un tub, o banda de cauciuc (80 100 cm lungime) sau o curea, franghie, cravata, fasii textile sau de plastic etc., dar in niciun caz sfoara sau snur subtire ori sarma. Art. 88. La aplicarea garoului trebuie sa se respecte urmatoarele reguli: - garoul trebuie folosit doar in ultima instanta sau pe timpul curatarii si pansarii plagii, numai in cazul ranirii membrelor, infasurandu-se la radacina acestora; - compresiunea se realizeaza dupa ce membrul ranit este ridicat in sus cateva secunde, pentru a se goli de o parte din sangele venos; - garoul se aplica numai peste un invelis textil (panza, vata etc.); 17

-

locul aplicarii garoului difera dupa tipul hemoragiei: venoasa garoul se plaseaza distal, sub nivelul plagii; arteriala garoul se aplica proximal (deasupra plagii); - garoul se aplica acolo unde vasul de sange este mai la suprafata si trece totodata peste un plan osos: la radacina bratelor la patru laturi de deget sub axila, respectiv la radacina coapsei la nivelul zonei inghinale; - garoul nu se aplica pe antebrat sau gamba; - daca vasul de sange este situat mai in profunzime, se va aplica un rulou textil intre piele si garou; se cauta mai intai locul in care se simte sub degete pulsul si se plaseaza in acest loc ruloul prin intermediul caruia se va transmite presiunea exercitata de stransoarea garoului; apoi se trece garoul o data sau de doua ori in jurul membrului, intins ca o coarda, strangandu-se prin innodarea sau rasucirea capetelor sale (eventual utilizandu-se un betisor). Art. 89. daca garoul nu este din cauciuc, se aplica masuri suplimentare: - se face un prim lat de panza, strans la radacina membrului; - in nod se introduce un bat sau creion si se rasuceste la 1800 pentru crestera compresiunii circulare; capatul rasturnat in jos al batului se fixeaza cu un al doilea lat de panza. Art. 90. Deoarece este interzisa mentinerea garoului mai mult de o ora, interval in care trebuie sa se faca hemostaza definitiva, pe un bilet atarnat de garou se va nota ora si minutul aplicarii sale. Daca se depaseste intervalul in timpul transportarii victimei spre spital, se slabeste usor garoul (fara a-l scoate) timp de 1-2 minute la fiecare 15 20 minute, dupa care, de fiecare data, se strange din nou. Pe timpul slabirii garoului, se apasa pansamentul cu palma, comprimand plaga. Desfacerea definitiva a garoului se face lent, prin decompresiune progresiva, timp de 4 5 minute. Art. 91. In anumite situatii, se va inlocui garoul cu metoda compresiunii prin flexie fortata a membrelor, dupa cum urmeaza: - pentru hemoragii la coapse se aplica un sul de tifon (panza) in plica inghinala, dupa care se indoaie gamba pe coapsa si coapsa pe abdomen, fixand aceasta pozitie cu ajutorul unei fasii textile (fular, basma); - pentru gamba sau picior se aplica un sul la indoitura genunchiului, se flexeaza bine gamba pe coapsa si se fixeaza pozitia; - se procedeaza la fel pentru mana, antebrat si brat, aplicand sulul la nivelul articulatiei cotului. Art. 92. Atunci cand accidentatul a pierdut mult sange, el trebuie culcat cu capul mai jos decat picioarele. Daca ii este sete, i se vor da cantitati mici si repetate de bauturi calde, i se vor incalzi mainile si picioarele cu sticle de apa calda si i se vor administra calmante. In situatii extreme in iminenta unui soc hemoragic, atunci cand accidentatul este inconstient, are pulsul rapid si slab, respira artificial si are o paloare extrema, se poate aplica cate un garou la toate membrele, dupa ce acestea au fost ridicate. 3.7.11. Sangerari externe cu localizari diverse Art. 93. In caz de sangerari la nivelul gingiilor, se pune un pansament pe alveola dintelui sau pe rana respectiva, suficient de gros pentru a impiedica muscarea completa. I se pune victimei sa apese pe pansament, sprijinind barbia cu mainile, pana se opreste sangerarea (10 20 minute). Daca nu poate fi controlata sangerarea, se apeleaza la un medic. Dupa ce sangerarea a incetat, nu se clateste gura. Art. 94. Pentru sangerarile din limba sau obraz, se va folosi un pansament steril sau o carpa, cu care se apasa pe rana cu degetul mare si un alt deget. Art. 95. Daca sangerarile la nivelul scalpului (pielii paroase a capului) sunt complicate cu o fractura a craniului sau prin existenta unui obiect infipt, se va evita palparea, sau infectarea ranii. Se curata rana de murdarie, se aplica un pansament gros steril, destul de mare pentru a depasi marginile ranii si se bandajeaza strans. Daca exista si un obiect infipt, se aplica un pansament compresiv in jurul acestuia. 18

Art. 96. Daca sangerarile din nas sunt produse prin ranire indirecta, cum ar fi o fractura a craniului, nu se opreste curgerea sangelui. Art. 97. In sangerari ale nasului rezultate din alte cauze, se aseaza ranitul in pozitie sezand, cu capul usor inclinat in fata si este pus sa-si stranga narile intre degetul mare si aratator circa 10 minute, timp in care respira pe gura. Articolele de imbracaminte se desfac la gat si la piept. Se linisteste victima, pentru a evita cresterea pulsului si a sangerarii. Victima nu trebuie sa isi sufle nasul cateva ore dupa ce sangerarea s-a oprit. Daca in urma acestor masuri, sangerarea nu se opreste, accidentatul trebuie dus la spital. Art. 98. (1) Daca sangerarile din urechi sunt insotite de o eliminare a unui lichid galbui (simpton care indica o fractura craniana), nu trebuie incercata oprirea scurgerii de sange sau de alte lichide si nu se acopera urechea cu tifon. (2) Se anunta imediat medicul si se aplica un bandaj cervical si un pansament steril lejer pe ureche. Ranitul va fi culcat pe partea afectata, sprijinindu-se cu atentie capul si gatul, cu partea superioara a corpului usor ridicata. Daca vomita sau daca trebuie lasat singur, va fi asezat in pozitia de recuperare pe partea afectata. Se controleaza respiratia si circulatia si se iau masurile impotriva socului. Art. 99. In cazul sangerarii varicelor, membrul inferior se ridica cat de mult, pana la limita confortului, se aplica un pansament compresiv si se fixeaza pansamentul cu un bandaj, in timp ce membrul e mentinut ridicat si sprijinit. Se scoate si se desface orice articol de imbracaminte care ar putea impiedica circulatia sangelui. Victima se transporta la spital. 3.7.12. Sangerari interne Art. 100. Sangerarea interna poate fi recunoscuta astfel: - sangele curge din ureche sau nas ori poate sa apara la un ochi puternic injectat sau invinetit, raniri la cap; - se elimina spuma insangerata la tuse datorata traumatismelor toracice; - daca sangele din materialul vomitat este rosu aprins, sangerarea din stomac este recenta; daca este brun si granulat, sangerarea este mai veche; - sangerarile la nivelul superior al intestinelor dau scaunului o culoare neagra, iar cele la nivelul inferior, o culoare rosie; - urina devine rosiatica sau maronie in cazul sangerarii rinichilor sau a vezicii urinare. Art. 101. Primul ajutor in sangerarile interne trebuie sa previna si sa intarzie instalarea starii de soc si sa asigure asistenta medicala de specialitate cat mai curand. Se aseaza ranitul in pozitia culcat, cu picioarele ridicate la 15 30 cm, daca ranile o permit, avertizandu-l sa nu se miste. Daca este in stare de inconstienta, trebuie asezat in pozitia de recuperare. Art. 102. Nu se ofera nimic pe gura, se desfac articolele de imbracaminte stranse in jurul gatului, pieptului sau taliei, se calmeaza ranitul explicandu-i importanta de a se relaxa fizic si psihic. Ranitul trebuie tinut la temperatura confortabila, protejat de temperaturi extreme si transportat de urgenta la spital, daca nu poate fi adus medicul la accidentat. Art. 103. Este obligatoriu sa se noteze datele care l-ar putea interesa pe medic: marimea si calitatea pulsului si a respiratiei, temperatura pielii, simptome cum ar fi voma, urinare necontrolata sau tulburari intestinale, timpul cand au aparut schimbari majore in infatisarea sau starea ranitului. 3.8. FRACTURI 3.8.1. Reguli generale Art. 104. (1) In caz de fracturi, nu se actioneaza brutal si nu i se impun victimei miscari inutile. Ea nu trebuie ridicata in picioare sau transportata inainte de imobilizarea fracturii. (2) Actiunile de prim ajutor trebuie sa asigure imobilizarea focarului fracturii, cu ajutorul atelelor confectionate special sau improvizate. Art. 105. La fracturi deschise, trebuie procedat mai intai la oprirea hemoragiei si la pansarea ranilor. Orice os exteriorizat trebuie protejat cu fese de jur imprejur, dar nu 19

trebuie fortat sa intre inapoi in rana. Se va administra un un calmant (antinevralgic, algocalmin etc.). Art. 106. La imobilizarea fracturii se vor respecta urmatoarele reguli: - orice imobilizare trebuie sa cuprinda doua articulatii: cea de deasupra si cea de sub focarul de fractura (proximal si distal); - la membre, atelele se pun de o parte si de alta a focarului de fractura (sau membrul se aseaza intr-o gutiera speciala); - atelele se invelesc in vata (sau alte materiale moi) pentru a nu leza pielea, a nu stanjeni circulatia sau a nu mari durerea; - se evita aplicarea atelelor pe locul unde osul vine in contact direct cu pielea (fata antero-interna a gambei, de exemplu); - acolo unde atela nu se poate mula exact pe regiunea imobilizata, golurile se umplu cu vata; - se trage apoi o fasa, la inceput circulara, apoi serpuitoare, in jurul atelelor si al membrului fracturat, obtinandu-se astfel o imobilizare provizorie (imobilizarea de durata, in aparat gipsat, se face la un serviciu medical de specialitate); trebuie sa se aiba in vedere ca fasa prea stransa stanjeneste circulatia sangelui si accentueaza durerea, iar fasa prea larga este egala cu lipsa imobilizarii; - orice accentuare a durerii indica agravarea situatiei, ceea ce impune controlarea pozitiei membrelor, a bandajelor, a nodurilor si a circulatiei sangelui la extremitati; nodurile de la materialul utilizat pentru fixarea atelelor vor fi facute peste atela si nu pe zona descoperita; - imobilizarea se va realiza de cel putin doua persoane: una ridica membrul fracturat cu o mana, in timp ce cu palma cealalta sprijina locul fracturii; a doua persoana aplica atelele si trage fasa. Art. 107. Dupa imobilizare, victima se transporta la spital, asigurandu-se pana la destinatie supravegherea accidentatului si masurile necesare pentru prevenirea socului: acoperirea cu pleduri sau haine, administrarea de calmante si de lichide, daca victima este constienta. 3.8.2. Reducerea fracturii Art. 108. Reducerea fracturii prin tractiunea membrului accidentat se executa de doi salvatori: unul ridica membrul deasupra fracturii (proximal), iar celalalt trage cu grija, dar ferm, in josul fracturii, divergent fata de primul si in axul membrului respectiv. La aplicarea tractiunii se iau urmatoarele precautii: - in cazul traumatismelor umerilor, coatelor, incheieturilor mainii sau ale genunchilor nu se va incerca indreptarea articulatiilor; - se aplica o tractiune suficienta numai pentru a alinia membrul si a elibera compresia musculara si a extremitatilor osului fracturat asupra nervilor si muschilor; pentru a realinia membrul poate fi necesara o tractiune mai mare, dar fara a forta; daca exista rezistenta sau durere accentuata, se intrerupe tractiunea si se imobilizeaza in pozitia diformitatii existente; - se mentine tractiunea pana cand membrul este complet imobilizat; - se efectueaza manevra de axare a membrului fracturat numai daca se constata deformarea evidenta a membrului; este bine sa se faca in primele minute dupa accident, cand victima are o scurta perioada de ,,anestezie naturala; - se noteaza ca s-a aplicat tractiune si se informeaza serviciul medical verbal sau printr-o nota scrisa, introdusa in imbracamintea victimei. Art. 109. Daca fractura este la nivelul bratului, se indoaie cotul la 900: primul salvator trage in ax apucand de antebrat, in portiunea sa superioara, imediat sub plica cotului, iar al doilea salvator apuca de brat cu mainile impreunate ca o chinga in axila si trage in sens contrar.

20

Art. 110. Daca fractura este la nivelul antebratului, se indoaie incet cotul victimei la 900: primul salvator trage in ax de degetul mare al mainii, iar al doilea trage tot in ax, in sens contrar, apucand de portiunea inferioara a bratului, imediat deasupra plicii cotului. Art. 111. Daca este fracturat femurul (coapsa), se mentine genunchiul victimei intins si se trage in ax; primul salvator apuca de picior cu mainile sprijinite de glezna si de calcai; al doilea salvator trage in sens contrar de radacina coapsei, cu mainile impreunate in chinga sau cu un cearceaf introdus intre coapse. Art. 112. Daca este fracturata gamba sau glezna, se ridica membrul inferior, indoindu-l la nivelul genunchiului, si se trage in ax: un salvator apuca de laba piciorului, iar cel de-al doilea salvator trage in sens contrar, apucand de genunchi. Art. 113. Cand deformarea se afla la nivelul degetelor, al mainii sau al labei piciorului,se trage intr-un sens de varfurile degetelor corespunzand regiunii deformate, fixand cu putere, cu cealalta mana, pumnul sau glezna victimei, in functie de membrul afectat. 3.8.3. Utilizarea fesilor si a bandajelor la imobilizarea fracturilor Art. 114. Bandajele utilizate pentru imobilizarea fracturilor se trec pe sub victima, folosind scobiturile naturale ale corpului uman situate la ceafa, mijloc (talie), genunchi si glezne. Bandajele trebuie sa fie destul de largi pentru a sprijini ferm, dar fara a crea disconfort, destul de stranse pentru a preveni miscarea segmentelor osoase si innodate pe partea neranita sau peste atela, pentru a micsora disconfortul si a asigura situarea partii mai late a bandajului pe partea ranita. Daca sunt ranite ambele picioare, nodurile se fac pe linia mediana. Bandajele nu trebuie sa franeze circulatia sangelui sau sa produca durere. Art. 115. Partile imobilizate se controleaza la intervale de 15 minute, pentru a fi siguri ca bandajele n-au devenit prea stranse prin umflarea zonelor inconjuratoare. Racirea sau modificarea culorii la extremitati sunt indicatii de circulatie defectuoasa a sangelui, impunand ajustarea bandajelor si a fesilor. Art. 116. Intre partile corpului care sunt bandajate impreuna trebuie sa se intoduca o fasa moale, pentru a preveni frecarea si disconfortul. 3.8.4. Proceduri specifice de prim ajutor in diverse fracturi Art. 117. La fractura de clavicula, se sprijina si se imobilizeaza umarul astfel: - se sprijina bratul pe partea ranita intr-un bandaj tubular Saint John, pentru a-i transfera greutatea pe partea neranita; - se asigura bratul sprijinit pe corp cu un bandaj peste cel tubular, incepand cu punctul median al cotului si legand-ul pe partea opusa a corpului. Art. 118. Pentru a acorda primul ajutor in cazul omoplatului fracturat: - se sprijina bratul pe partea ranita intr-un bandaj tubular Saint John, pentru a-i transfera greutatea pe partea neranita; - se sprijina suplimentar bratul pe piept, asigurandu-l cu un bandaj lat, plasat peste cel tubular. Art. 119. La fracturile humerusului , daca articulatiile nu sunt implicate: - se aseaza antebratul pe coastele inferioare, deasupra abdomenului; - se plaseaza o fasa moale intre piept si brat; - se sustine antebratul printr-o esarfa petrecuta dupa gat; - se asigura pozitia bratului la piept prin bandaje deasupra si sub fractura (proximal si distal); - se controleaza circulatia sangelui. Pentru fracturile de humerus se pot folosi la imobilizare si atele: - se fixeaza o atela in axila, care va depasi linia cotului; - cea de a doua atela se fixeaza pe partea externa, depasind linia umarului si cotului; - se solidarizeaza cele ddoua atele, cu ajutorul a doua fesi amplasate spre extremitati; - se sustine bratul impreuna cu antebratul indoit la 900, cu o esarfa petrecuta dupa gat, sau prin fixarea de torace folosind 2 3 fesi ori o bucata de panza. 21

Art. 120. In cazul fracturilor localizate la partea distala (in apropiere de cot), care se manifesta prin tumefiere accentuata a cotului, se va folosi, daca este posibil, o atela de sarma, care poate fi modelata in unghi drept la nivelul cotului. Art. 121. Pentru o fractura ce include cotul: - se sprijina articulatia in pozitie confortabila, printr-un bandaj intre gat si articulatia pumnului (esarfa, guler si manseta); - se plaseaza o fasa moale intre brat si corp: - se imobilizeaza intregul brat de corp prin bandaje late, unul deasupra si altul sub cot, legate pe partea opusa; - se controleaza frecvent pulsul radial si daca acesta este slab se ajusteaza bandajele si se repozitioneaza bratul; daca pulsul nu se simte, trebuie chemat urgent medicul. Art. 122. Pentru fracturile de radius si/sau cubitus, se va proceda astfel: - se linisteste victima, i se sprijina antebratul si incheietura mainii printr-o tractiune usoara, se plaseaza in cea mai confortabila pozitie si cu palma in jos; - se imobilizeaza antebratul si incheietura mainii pe o atela cu fasa, plasata pe partea palmara a antebratului si intinsa de la cot pana la baza degetelor; - se asigura atela la brat prin bandaje inguste, unul mai sus (proximal) si altul mai jos (distal) de fractura; - se plaseaza antebratul cu atela pe piept, cu mana usor mai ridicata si se sprijina cu o esarfa petrecuta dupa gat; - se controleaza circulatia sanguina. Art. 123. Fracturile localizate la incheietura mainii, se vor imobiliza fara tractiune, pe o atela cu fasa, care trebuie sa fie mulata pe forma incheieturii si a mainii. De preferinta, se vor utiliza atele din sarma. Daca acest lucru nu este posibil, se vor folosi suficiente fesi pe o atela rigida, pentru a aseza incheietura deformata a mainii intr-o pozitie confortabila. Se asigura capetelei atelei la cot si mana si se aplica un bandaj ingust mai sus de fractura. Se evita orice bandaj care ar putea presa fractura. Se sprijina bratul cu atela intr-o esarfa petrecuta dupa gat, avandu-se grija sa se asigure pentru degete o pozitie usor ridicata. Se controleaza circulatia sanguina la degete: pielea sa fie de aspect normal, degetele sa ramana calde si sa se poata misca. Art. 124. (1) Daca ajutorul medical se poate acorda la scurt timp dupa accident, atunci pentru fracturile mai simple ale mainilor se va realiza numai manevra de sprijinire. (2) In caz de mai multe fracturi serioase la maini, sau cand pana la acordarea ajutorului de specialitate va trece mai mult timp, se va proceda astfel: - se infasa mana in pozitie functionala, cu o rola de panza sau alt material moale; - daca degetele sun zdrobite, se plaseaza un pansament moale intre ele; - se imobilizeaza mana cu o atela de-a lungul partii palmare a mainii, intinsa de la mijlocul antebratului pana la varful degetelor (sau se introduce mana intr-o pernuta si se asigura cu bandaje); - se sprijina bratul cu esarfa petrecuta in jurul gatului. Art. 125. Manevrele de prim ajutor in caz de fractura de bazin, se alega astfel: - daca ajutorul medical poate fi acordat rapid: - se aseaza victima in cea mai confortabila pozitie, de obicei pe spate, cu genunchii drepti; la dorinta accidentatului, pot sa i se sprijine genunchii lateral, cu o patura sau o perna; - i se infasa gleznele si apoi labele picioarelor impreuna, cu un bandaj in forma cifrei 8; - se sprijina ambele laturi ale pelvisului cu greutati invelite in material textil; - daca transportul victimei este de durata mai lunga sau mai dificil: - se plaseaza o fasa moale intre picioare; - se aplica un bandaj in 8 in jurul gleznelor si al labelor picioarelor; - se aplica doua bandaje late, suprapuse pe jumatate, in jurul pelvisului; se leaga usor sau se fixeaza bandajul cu un ac de siguranta, pe partea neranita si se sprijina in ambele parti ale bazinului cu saci cu nisip sau alte greutati, pentru a-l imobiliza; 22

- se aplica un bandaj lat in jurul genunchilor;se plaseaza victima pe o scandura spinala lunga, cu fesi folosind manevra de rostogolire. Art. 126. Pentru fracturile de femur, primul ajutor se acorda astfel: - daca ajutorul medical poate fi acordat rapid, se va proceda doar la linistirea victimei si la sprijinirea membrului inferior pana la sosirea medicului; - daca victima poate fi miscata, iar transportul la serviciul de sanatate este de scurta durata: - se linisteste accidentatul si i se sprijina piciorul, tragand cu grija dar ferm de laba piciorului, pastrand varfurile labelor si rotulelor indreptate in sus si mentinand tractiunea pana la imobilizarea completa; - se plaseaza fesi sau o patura rulata intre picioare si se aduce piciorul sanatos langa cel ranit; - se asigura pozitia alaturata a picioarelor cu cinci bandaje late, primul de forma cifrei 8, la glezne, apoi mai sus si mai jos de fractura, urmatorul la genunchi si unul la gambe; - daca victima trebuie sa fie miscata, iar transportul la institutia medicala este lung si dificil: - in timpul tractiunii si sprijinirii piciorului ranit, se aplica sapte bandaje late sub corp si sub ambele picioare; se utilizeaza bandaje inguste numai deasupra si sub fractura si la labele picioarelor; la o victima corpolenta, se folosesc bandaje late si la labele picioarelor; - se slabesc bandajele sub corp si la sale, la genunchi si la glezne si se plaseaza in pozitia respectiva, alunecandu-le in sus si in jos, dupa cerinta; - se pun fesi intre picioare, genunchi si glezne; - se plaseaza o atela infasurata pe latura ranita a corpului, de la axila pana la laba piciorului; - se asigura atela cu bandaje din partea superioara a corpului pana la picioare, in succesiunea urmatoare: - la piept (torace) mai jos de axila; - la pelvis (bazin) in linie cu soldul;la glezne si labe, de forma cifrei 8, pentru a include atela; - la coapse, mai sus si mai jos de fractura; - la genunchi; - la gambe; - se aseaza victima pe o targa. Art. 127. Pentru fracturi in zona genunchiului: - se sprijina piciorul ranit, realiniindu-se cu grija, numai in masura in care nu se accentueaza astfel durerea; nu se practica tractiunea; - se imobilizeaza piciorul pe o atela suficient de lunga pentru ase intinde de la bazin pana dincolo de calcai, cu infasare sub scobiturile naturale la genunchi si glezna; - se asigura atela cu bandaje de forma cifrei 8 in jurul soldurilor si la capatul superior al atelei si un bandaj lat in jurul gambei si al atelei; - se sprijina membrul cu atela intr-o pozitie usor ridicata - se controleaza circulatia sangelui in laba piciorului. Art. 128. (1) Fracturile de tibie si peroneu se vor imobiliza asfel: - daca ajutorul medical se va acorda in scurt timp sau transportul va fi lin, se va face imobilizarea folosind piciorul valid ca atela; - daca distanta este mare sau transportarea victimei la spital presupune teren accidentat, se va aseza o atela intre picioare si una pe partea externa a piciorului; - daca localizarea accidentului impune transportarea in picioare sau pe locul din spate al unui autoturism, victima va trebui sa isi foloseasca piciorul valid si se va proceda astfel: - se linisteste victima si i se sprijina piciorul, aplicandu-se si mentinandu-se tractiunea pana la imobilizarea completa; - se plaseaza 5 bandaje sub picior, utilizandu-se scobiturila naturale de la genunchi si glezna; se largesc bandajele in pozitia de la coapsa, genunchi si glezna si se strang bandajele mai sus si mai jos de locul fracturii; 23

- se plaseaza fesi de-a lungul piciorului, pentru a umple golurile naturale de la genunchi si glezna; se asigura atelele pe ambele laturi ale piciorului cu bandaje la coapsa si glezna, in vecinatatea genunchiului, precum si mai sus sau jos de fractura. (2) Daca piciorul valid este utilizat ca atela, se pozitioneaza la inceput bandajele sub piciorul ranit, iar apoi se plaseaza fasa de-a lungul piciorului. Se aduce piciorul valid langa cel ranit si se infasa ambele picioare impreuna, in ordinea urmatoare: un bandaj ingust la glezne, de forma cifrei 8; un bandaj lat la coapse; bandaje inguste deasupra si sub fractura. Pot fi folosite si alte bandaje, pentru sprijin suplimentar, sau poate fi omis un bandaj, daca acesta preseaza fractura. Art. 129. In cazul unui traumatism al gleznei: - se imobilizeaza glezna cu o perna/patura mica bine fixata; - se pune o compresa rece sau o punga cu gheata; - incaltamintea poate fi lasata, ca ajutor la imobilizarea gleznei, dar se vor slabi sireturile; daca ranile necesita pansamente, incaltamintea se indeparteaza. Art. 130. pentru fracturile labei piciorului se va actiona astfel: - daca sunt prezente rani, se indeparteaza incaltamintea; - daca nu exista rani, se lasa incaltamintea pe picior pentru a ajuta la imobilizare, dar se slabesc sireturile; - se imobilizeaza laba piciorului folosind o atela infasurata, o perna mica, o patura stransa in jurul labei sau chiar incaltamintea, asigurata cu bandaje; se asigura atela/ incaltamintea cu un bandaj in forma cifrei 8: se plaseaza centrul unui bandaj lat pe talpa, se traverseaza scobitura piciorului si se poarta capetele prin spatele gleznei, dupa care se trece peste scobitura labei si inapoi pe sub talpa ghetei; se leaga capetele peste atela sau peste talpa ghetei; - se ridica laba piciorului la 15 30 cm; se sprijina intr-o pozitie confortabila; - se transporta victima la spital pe targa. Art. 131. In cazul fracturarii unui deget de la picior se procedeaza la alaturarea degetului in cauza de cel vecin (dupa ce s-a introdus o compresa intre ele); degetele se fixeaza cu o bucata dubla de leucoplast. Art. 132. In cazul oricarei fracturi de membru trebuie sa se verifice: - existenta pulsului distal de fractura; - coloratia si temperatura pielii; - sensibilitatea cutanata. Modificarea acestor parametri reprezinta semne de gravitate. 3. 9. TRAUMATISMELE TORACELUI Art. 133. In cazul traumatismelor toracelui, se va acorda prioritate asigurarii unei respiratii bune; se va proceda dupa cum urmeaza: - se mentin caile respiratorii libere si daca este cazul, se efectueaza respiratie artificiala; - se pune ranitul in pozitie semisezand, inclinat spre partea ranita. Art. 134. Victima trebuie sa primeasca ingrijiri medicala de urgenta; se va acorda numai primul ajutor necesar pentru un transport in siguranta. Art. 135. Daca s-a produs un traumatism penetrant: - se impiedica accesul aerului in cavitatea toracica prin aplicarea unei bucati de plastic, prinsa cu leucoplast in trei parti; - daca exista vreun obiect infipt, nu trebuie extras; se pune doar pansament in jurul sau; - se sprijina bratul de partea ranita cu o esarfa si se aseaza ranitul in pozitia indicata. Art. 136. La traumatismele produse de explozii: - se aseaza ranitul intr-o pozitie cat mai confortabila, semisezand, cu capul si umerii ridicati si sprijiniti; - se supravegheaza respiratia; - se aplica masurile de incetinire a evolutiei socului; - se transporta ranitul cat mai rapid la spital. 24

Art. 137. sezand.

(1) In fracturile de coaste inchise, accidentatul se va transporta in pozitie

(2) In cazul unei fracturi de coaste deschisa, se panseaza mai intai rana, se sprijina bratul cu o esarfa si se transporta ranitul in pozitie semisezand, inclinat spre partea ranita. (3) Daca s-a produs o fractura multipla a coastelor : - se fixeaza zona ranita prin asezarea bratului victimei peste rana si prinderea lui de piept cu o fasa lata; se pot folosi drept atela: - un obiect mai tare; o perna fixata cu leucoplast; fesi; - se aseaza ranitul in pozitie semisezand, inclinat catre partea ranita; - se transporta victima la spital pe targa. Art. 138. La fracturile de stern, manevrele de prim ajutor sunt: - se desfac obiectele de imbracaminte la gat, piept sau talie; - se acorda ajutorul impotriva instalarii socului; - se aduce asistenta medicala de specialitate. Daca victima trebuie transportata, se va utiliza o targa. 3.10. TRAUMATISMELE CAPULUI SI ALE COLOANEI VERTEBRALE Art. 139. In cazul fracturilor calotei craniene sau aflate la baza craniului: - se imobilizeaza si se sprijina capul si gatul, pentru a impiedica orice miscare, punand mainile pe ambele parti ale capului; - se stabileste receptivitatea victimei, se verifica respiratia si se asigura eliberarea cailor respiratorii; - se aplica metoda impingerii maxilarului fara a inclina capul si se incepe respiratia artificiala, daca este cazul; - se aplica un manson cervical; - se stabileste gradul de constienta; - daca exista scurgere de sange sau de fluid din ureche, se aplica un pansament steril si se fixeaza usor, pentru a permite lichidului sa se scurga; - se protejeaza zonele de depresie, umflaturile, cucuiele sau plagile craniului, acolo unde sunt posibile fracturi craniene, cu pansamente groase, compresibile si moi; nu se vor aplica presiuni asupra locului fracturii; - se avertizeaza victima sa nu isi sufle nasul, daca prin nas se scurge sange sau lichid; nu trebuie obstructionata scurgerea sangelui, astfel incat se va tine doar un pansament la nas; - nu se va lasa victima nesupravegheata si i se asigura transportul de urgenta la un centru medical specializat. Art. 140. In cazul fracturilor oaselor fetei si maxilarelor: - se mentin deschise caile respiratorii si se verifica sa nu fie vreo obstructie in gura; se indeparteaza dintii scosi sau proteza din gura victimei si se mentine o cale de drenare a sangelui si a salivei, folosindu-se un deget pentru a tine calea respiratorie deschisa, daca fata a fost lezata grav; - se controleaza sangerarea; - se sprijina maxilarul traumatizat cu un tampon moale, fixat in pozitie cu mana, nu printr-un bandaj; - se plaseaza victima in pozitie sezand, cu capul mult inainte si se transporta in aceasta pozitie; daca este inconstienta, se aseaza in pozitie de recuperare si i se tine maxilarul mult inainte; daca accidentatul vomita, salvatorul trebuie sa ii sprijine cu palma sa maxilarul si sa ii intoarca capul spre partea nevatamata; - in timpul transportului cu targa, salvatorul trebuie sa se asigure ca exista o buna drenare a gurii si nasului victimei. Art. 141. In cazul comotiei cerebrale si al presiunii intracraniene se aplica aceleasi manevre de prim ajutor ca in cazul pierderii cunostintei. Daca s-a produs o comotie 25

cerebrala, se vor urmari cu grija semnele care indica instalarea presiunii intracraniene: starea de inconstienta; spasme ale membrelor sau chiar convulsii in stadiile initiale; respiratie neregulata si zgomotoasa si incetinirea pulsului; cresterea temperaturii corpului si inrosirea fetei; dimensiuni inegale ale pupilelor ochilor (una sau ambele pupile pot fi dilatate si nu raspund la stimului luminosi); stare de slabiciune, miscari dezordonate. Aceste semne vor fi notate si comunicate medicului. Art. 142. Acordarea primului ajutor unei persoane suspectate de traumatism al coloanei cervicale consta in imobilizarea si sprijinirea capului si gatului : - cand victima este culcata, i se mobilizeaza capul si gatul in pozitia in care au fost gasite; daca este nevoie sa i se ralinieze capul pentru a degaja caile respiratorii, aceasta i se va trage usor; imobilizarea se poate realiza cu ajutorul a doua prosoape, paturi rulate sau perne; se pune cate una dintre ele pe fiecare parte a coloanei vertebrale (scandura spinala scurta); - la o victima in pozitie sezand, capul, gatul si partea superioara a corpului trebuie imobilizat ca o unitate, inainte ca victima sa fie miscata: - se sprijina capul si se aplica un manson cervical, ce poate fi realizat din bandaje triunghiulare: se intinde bandajul pe o suprafata plana; se pune un material tare la distanta de 1/3 de la varf, paralel cu baza triunghiului; materialul de umplutura poate fi constituit din bandaje impaturite, cateva esarfe impaturite sau alt material care sa formeze o pernuta adecvata; se aduce varful bandajului catre baza, astfel incat sa acopere baza triunghiului, formand un fular (manson) de cca. 8 - 10 cm diametru, lasandu-se capetele de legare in jurul gatului; - in timp ce se sprijina in continuare capul si gatul, se plaseaza centrul mansonului improvizat sub barbie si se infasoara capetele in jurul gatului, in directii opuse, dupa care se innoada in fata, pe manson; - sprijinirea capului si gatului se mentine pana cand pot fi imobilizate pe o placa atasata in spate: se gliseaza usor o placa din lemn sau din alt material rigid (scandura spinala scurta) in spatele victimei, miscand cat mai putin capul, gatul si spatele acesteia; se fixeaza capul si corpul victimei cu curele prevazute special pentru acest scop sau cu bandaje improvizate. Art. 143. (1) In cazul traumatismelor coloanei vertebrale in zona toracica si/sau lombara, daca ajutorul medical se poate acorda foarte rapid, nu se va proceda decat la manevrele necesare pentru a impiedica miscarea corpului si instalarea socului. De asemenea, se avertizeaza victima sa nu se miste si se acopera, pentru a o incalzi si pentru a incetini evolutia starii de soc. (2) Imobilizarea se va realiza de doua persoane, instruite de salvator, care vor proceda astfel: - o persoana va sprijini capul si gatul victimei ingenunchind in partea capului si tinandu-l usor cu mainile sale puse pe ambele parti ale capului victimei; aceasta persoana va mentine alinierea capului si va impiedica miscarea acestuia in lateral sau caderea in fata; ea trebuie sa supravegheze respiratia si sa anunte imediat daca apar probleme; caile respiratorii se mentin deschise si daca este necesar, trebuie facuta respiratie artificiala; daca victima este asezata pe spate, poate fi necesar sa i se degaje caile respiratorii de mucoase sau fluide cu ajutorul unei pompite; Cea de a doua persoana va sprijini gleznele si picioarele pentru a impiedica miscarea piciorelor si a trunchiului: va ingenunchea la picioarele victimei si va pune o mana sub gleznele acesteia pentru a le sustine; cu cealalta mana va prinde gleznele pe deasupra lor, aceasta persoana va mentine alinierea corpului si va impiedica rotirea acestuia. Art. 144. (1) Daca ajutorul medical nu este disponibil imediat sau victima cu fractura de coloana vertebrala in zona toracica si/sau lombara trebuie mutata, transportarea se va face cu minimum patru persoane, astfel: - se foloseste scandura spinala sau se improvizeaza o placa pentru pus la spatele victimei, dintr-o usa sau din orice alt obiect tare, destul de lung si de lat, dar nu excesiv de mare, pentru a nu impiedica trecerea; 26

-

se umple spatiul liber dintre picioare si toate golurile de-a lungul coloanei vertebrale (sub gat, la talie, genunchi si glezne) cu materiale moi; - se aplica bandaje pentru a imobiliza incheieturile la sold, genunchi, picioare, glezne si laba piciorului si fixat victima de placa). (2) Dupa ce s-au efectuat pregatirile pentru transport, se executa imobilizarea victimei: se asigura sprijinirea capului si a picioarelor in timp ce se aplica un manson cervical si se pun pernute din material moale intre picioare, genunchi si glezne; se aplica bandaje late in jurul coapselor, genunchilor si picioarelor, pentru a imobiliza incheieturile. Toate bandajele se trec nefortat pe sub victima, fara a i se misca corpul. Ori de cate ori este posibil, se folosesc scobiturile naturale ale corpului. In final, se fixeaza cu blandete incheieturile mainilor peste pieptul victimei si se aseaza pe placa, prin manevra de rostogolire. Art. 145. Pentru aplicarea manevrei de rostogalire se va proceda astfel: - se pune placa de-a lungul victimei, dupa ce aceasta a fost imobilizata, avandu-se grija ca pernutele sa corespunda golurilor corpului (la gat, talie, genunchi si incheieturi) si sa nu creeze presiuni asupra zonelor fracturate; - doua persoane, la capul si la picioarele victimei, vor mentine tractiunea corpului pe tot parcursul procedurii si vor mobiliza capul si picioarele victimei numai simultan si la unison cu rotirea corpului; persoana aflata la cap trebuie sa fie deosebit de atenta sa nu cada capul catre inainte; - una sau mai multe persoane se vor aseza de-a lungul victimei, alaturi de placa, in dreptul bazinului si al membrelor inferioare; ele trebuie sa ajunga sa apuce hainele peste corpul victimei; - o alta persoana va controla placa si o va aseza astfel incat victima sa poata fi rostogolita peste ea; de asemenea, va executa ultima aranjare a pernutelor inainte ca victima sa fie rostogolita inapoi pe placa si va ajuta la glisarea ei pe centrul placii; - salvatorul se aseaza in dreptul umerilor, ca sa poata controla echipa si sa fie atent la gat si la partea superioara a spatelui; cand toata lumea este pregatita, salvatorul comanda echipei sa intoarca usor victima pe o parte, dupa ce se asigura ca placa este pozitionata bine; - se acopera ranitul cu o patura, fixata de placa prin bandaje sau curele; se imobilizeaza si capul pe placa; - se controleaza permanent respiratia. 3.11. TRAUMATISMELE MUSCHILOR, LIGAMENTELOR SI ALE ARTICULATIILOR Art. 146. Manevrele pentru primul ajutor in caz de intinderi musculare sunt: - se aseaza victima in cea mai confortabila pozitie; - se aplica comprese reci, de exemplu pungi cu gheata, in secvente de 15 minute aplicare pe locul respectiv si 15 minute pauza. Art. 147. Entorsele trebuie tratate ca si cum ar fi fracturi: - se aplica bandaje usor compresive; - se slabesc bandajele daca circulatia sangelui este jenata sub bandaj, sau daca aceasta cauzeaza dureri; - se imobilizeaza si se ridica articulatia vatamata, daca este posibil; - se aplica pungi cu gheata pe articulatie (in secvente de 15 minute aplicare, 15 minute pauza). Art. 148. Pana la un diagnostic al specialistului, nu trebuie facuta nicio tentativa de aducere a oaselor si a articulatiei in pozitia lor normala. Se vor aplica urmatoarele manevre: - se imobilizeaza si se sprijina articulatia in pozitia ce mai confortabila; se folosesc pernute si o esarfa pentru a sprijini adecvat membrul respectiv; - se aplica pungi cu gheata (15 minute aplicare, 15 minute pauza).

27

-

Se verifica circulatia sanguina controland pulsul si urmarind modificarile de temperatura si de culoare la extremitati; daca apar probleme circulatorii, se solicita asistenta medicala de urgenta.

3.12. TRAUMATISMELE OCHILOR Art. 149. Este interzis sa se incerce indepartarea particulelor din ochi daca particula este pe cornee, este incastrata sau s-a lipit de globul ocular sau nu poate fi vazuta, desi ochiul este umflat si dureros. Art. 150. In cazul prezentei unor corpi straini in ochi se procedeaza astfel : - se avertizeaza persoana sa nu isi frece ochiul; - persoana care acorda primul ajutor se spala bine pe maini; - se inchid pleoapela victimei si se acopera ochiul afectat cu un tampon pentru ochi sau cu tifon; se prelungeste acoperirea pana la frunte si obraz; - se fixeaza bandajul cu benzi adezive; - se solicita asistenta medicala de specialitate. Art. 151. Pentru scoatera unei particule de sub pleoapa superioara, salvatorul ii va cere victimei sa traga pleoapa superioara in jos peste pleoapa inferioara; genele pleoapei inferioare pot sa disloce particula si el o scoate afara . Art. 152. Daca pentru a localiza si a indeparta particula aflata sub pleoape este necesara expunerea suprafetei interioare a pleoapei superioare, se va proceda astfel : - se aseaza ranitul astfel incat fata sa ii fie bine luminata, i se imobilizeaza capul si este rugat sa priveasca in jos; - se pune o bagheta (bat de chibrit curat si neted) la baza pleoapei superioare si se apasa usor pleoapa catre inapoi; - se apuca pleoapa superioara intre degetul mare si index; se ridica pleoapa de pe ochi, in sus si peste bagheta si se ruleaza catre spate; - daca particula poate fi vazuta pe pleoapa, se indeparteaza cu coltul umezit al unei batiste sau al unui pansament curat; - daca dupa indepartarea particulei durerea persista, trebuie sa se solicite asistenta medicala de specialitate. Art. 153. Pentru indepartarea unei particule de sub pleoapa inferioara se procedeaza astfel: - se aseaza persoana cu fata spre lumina; - salvatorul se pozitioneaza in fata ei, ii trage usor pleoapa inferioara catre in jos si departat de globul ocular, in timp ce ranitul misca ochiul in sus; - se indeparteaza particula cu coltul umezit al unei batiste sau al unui pansament curat. Art