AnulÜ II « l a t a * * * , i (13) Februariu 1892. rVr. 3.

~ M I N E R V A 1 piarü literarü, beletrist icü şi de distracţiune.

Pretnlu: pe anú 4 fl., pe Va anü 2 11., pe V» 1 Pentru România si străinătate: Pe ană 10 fr.

Preţuia e a sé solví înainte.

Apare in 1 (13) şi 15 (27) a fie-cărei hurí.

Proprietarii, editora şi redactorii responsabilii

G e o r g e O v i r t e a a . ' t t -

Olympia, templulü şi statua lui Joe olympiculíi, jocurile olympice, computarea timpului după olympiade

(Urmare.)

Chipurile de pe partea dinainte a cubului, pe care era asedatú întregii lucrulü, representan Olynipulü cu cele 12 deităţî mar i . L a o margine se înălţa Helios (sórele), chipulii dimineţei, pe caruhi séu; urma J o e şi Junona cu o graţia, Mercuriu şi Vesta ; Amorü, care primesce pe Vinerea încoronată de Pitho la eşirea ei din mare. Apolo şi Diana, Minerva şi Hercule, Neptun şi Amphitrite şi în fine Luna, chipulü sérei, coboríndu-se- pe carulü séu. Tablourile făcute de P a n á m u s pe partea din afară a păre-telui, ce încunjura tronulü şi statua deului, representau scene însemnate din vieţa eroiloră, cari se destinseră ori îşi câşt igară merite în jocurile olimpice. Fie-care lăture a păretelui era împărţită după datina vechia în mai multe câmpuri mici, dintre cari fie-care conţinea o re-presentaţiune de sine stătătore. Pes te toţii erau 9 câmpuri : 1) Atlas ţine pe umérii ceriulü, Hercule stă lângă dénsulü gata a primi sarcina, 2) Theseu cu Pir i thou; 3) Helias şi Salamis, represéntate prin figuri femeiesc!. I n ce raportă stau acestea cu celelalte figuri e forte obscurü. După lămuririle înveţaţiloră, pote, că au fostă pe t impulă lui Pausanias şi alte figuri accidentale amestecate; Helias sé fi stătu în raportul cu Hercule, ai cărui descendenţi au trăi tă aci ună timpă îndelungată ; Salamis în raportă cu istoria eleiană, căci Oenomaus avea de soţia o princesa din Salamis, iar o nepotă de a lui P e -lops fii mări tată după Telomon, ună principe din Salamis şi amică alui Hercule şi Theseu. 4) Hercule ucide leulă nemeică; 5) Infamia

comisă de Ajax faţă de Casandra. Deorece ! acesta obiectă e cu totulă străină de celelalte,

Siebenkees e de credinţă, că Pausanias fii înşelată de ciceronele seu, spunândă nume false la acesta locu. U n ă măiestru chiar aşa de bine a putută înfăţoşa seducerea Helenei din par tea lui Theseu ori Pirithou, ori a Hesionei din partea lui Telomon ca şi răpirea Cassandrei. U n a

I din aceste doue scene, sau o altă asemenea din vieţa lui Theseu, ori Hercule s'ar fi potrivită

j mai bine la celelalte figuri şi astfelu e de totu verosimilă, că Pausanias a greşită ori a fostă înşelată; 6) Hippodomia cu mamă-sa ; 7) Pro-metheu ţintuită pe stâncă, vis-â-vis de elă Hercule ; 8) Achile sprijinesce pe muribunda Pen-thesilea. Aci încă p6te fi sedusă Pausan ias prin ignoranţa ciceronelui seu, deorece scena e cu totulă străină de celelalte. împrejurarea, că pe

! o pet ră preţiosă din cabinetulă regescă neapo-| l i tană se află o representare analogă a unei

scene cu Theseu, care asemenea ţine pe braţe j cu compătimire o fată muribundă, pe carea o \ rănise densulă în lupta cu Amazonele, ni dă

dreptulă a crede, că uşoru a putută se fia re-presentată şi acolo acesta, ori altă scenă analogă de a lui Hercule ori Theseu din lupta cu acelea; 9) Doue Hesperide cu merele încredinţate loră spre pază.

înăl ţ imea statuei deului în raportă cu înălţ imea templului fii obiectulă atenţiunei multora dintre anticii erudiţi şi cunoscetorî de arte. Mai mulţi împută lui Phidias, că a fostă prea cu puţ ină băgare de semă la înălţimea templului,

căci s tatua fii de înaltă, încâtu când s'ar cugeta, că deulu s'ar putea scula, ar fi fosta cu neputinţă se o facă, fără ca se arunce aco-perişulu templului. înăl ţ imea ei, dîce Hygin , că a foştii de 60 de urme. Acesta ar fi fostu cu putinţă numai în casulu, dacă înălţimea pusă de Pausa-nias de 6 8 urme a templului s'ar fi luata numai pană la corona acoperişului, dacă înţelege densulu înălţ imea întregului edificiu pană la cresta acoperişului, în casulu acesta înălţimea internă n ' a putută fi mai mare de 54 de urme şi statua fără de cubulu, pe care era aşedată, încă n ' a pututu fi mai înaltă decâtu pană la 40 urme, ce şi în casulu acesta a fostu prea mare în proporţiune cu înălţimea templului.

Deorece statua a fostu de fildeşii trebuia se fiă scutită atâtii de uscătiune. câta si de umedală. De umedală era cu deosebire ameninţată, căci templulu fii edificata în unii locti băltosu. Spre a o scuti de acesta, dîce Pausa-nias, se ungea din când în când cu oleu. Acesta lucru a fostu încredinţaţii descendentilorii lui Phidias . P e lângă tote acestea a trebuiţii se se repareze statua odată de cătră măiestrulu me-senianu Damsphon.

Despre sortea ulterioră a acelui lucru măreţii alii lui Phidias nu se scie nimicii. Impe-ratulii Cajus a fostu destula de neprecugetata , când a concepută planulii de a o transporta la Roma, cea ce ar fi avuta dreptu urmare ruinarea aceleia; dela acestu cugeta înse îlu abătu Memmius Regulus. Că fost'a transportată cu timpula din Olimpia, că aflatu-şî-a mormentulii sub ruinele templului, ori ca s'a ruinaţii cu timpulu, ne mai avenda nime grijă de dânsa, după încetarea jocurilorii olympice, nu aflămii amintire la scriitori. Statua lui Joe , despre care elice Cedrenus, că s'a adusu dela Olympia la Constantinopole şi s'a arşii, verosimilii nu a foştii s tatua făcută de Phidias, ci o altă statuă dedicată lui Joe olympiculu.

4. J O C U R I L E O L Y M P I C E , după cum s'a amintiţii la începută au fostu cele mai serbătoresci, mai mar i şi mai renumite jocuri sânte în întregă Grecia. E le sau că îşi avea numirea dela loculii unde se serbau, sau dela J o e olympiculu, care îşi avea aci templulu şi statua pană aci descrisă. Tradiţiunile despre originea acelora suntu deosebite. D u p ă unii se fi întemeiaţii acestea jocuri însuşi J o e după învingerea, ce a raportaţii asupra Titaniloru, în care timpii se fi câştigată premiulu în lupta cu pumnulu Marte şi Apolo faţă de Mercuriu. După

alţii se fi fostu întemeiătorulu loru Pişus, dela care şi-a căpătaţii numele cetatea Pisa. Alţii erăsl spună, cumcă le-a întemeiata unu dactylu cu numele Hercule, când a veniţii din Creta în Elis cu pat ru fraţi ai sei : Paoneus, Ida, J a -sius şi Epimede. Aceşti pa t ru fraţi mai tineri se luptară. în fugă de emulare pentru premiu şi Hercule se fi încoronata pe învingătora cu ramură de oliva, carea nu a fosta de olivu comunu, ci dintr 'unu olivu adusfi în bercula sacru din ţera Hyperboreilora. Din acelu oliva s'au luata ramuri pentru încoronarea învingă-toriloru şi în timpurile de dup'acea. A lua ramuri din acela pentru alte scopuri se privia ca sacrilegiu. Din tote acestea se pote luâ ca fapta istorica, că în ţinutula dela P i sa s'au serbată jocuri de atare natură încă din timpurile cele mai vechi ale Greciei, ala cărora scopa, după cum se pote presupune, a fosta religiosu. S'au întrerupta de mai multe ori şi de aci ne putenm esplicâ deosebitele date asupra întemeiătorilora acelora. Astfelu se dîce, că s'au reînoita cu 50 de ani mai târdiu după diluviula deucalionica, ori după chronica par iană pe la 1500 înainte de Chr. din partea unui descendenta ala susu numitului Hercule cu numele Clymenes, regenta în Pisa. P e timpula lui Pausanias era în bercula sacru Altis dela Olympia încă una altariualu lui Hercule idăiculu cuînscripţ iunea: ,,Leu Hercule patronului." După acea a mai ţinuta la Olympia jocuri festive Endymionu, fiula lui Aethliiisşi în-temeiătorula cetăţei Elis, la cari se luptară în fugă de emulare pentru succesiunea pe trona fii se i : Păon, Epeus şi Aetolus între anii 1475 şi 1450 an. Chr. Decâtli tote mai splendide au fosta cele ordinate de Pelops după învingerea, ce o câştiga asupra lui Oenomaus în alergatulîi cu carăle pe la an. 1420 a. Chr. P e t impula lui Pausanias se vedea unu mormentu, care se spunea, că 1-a rădicata Pelops la Olympia în onorea tinerilora eroi, cari îşi perdură vieţa în lupta de emulare cu Oenomaus. D u p ă alungarea Pelopidilord din Elis prin Salmoneus, reînoiră jocurile olimpice Amythaon, nepotulu acestuia şi după densula Pel ias şi Neleus. Hercule, fiula lui Amphitryo serba în onorea lui J o e la Olympia noue jocuri sânte după cucerirea cetăţei El is şi după învingerea sa asupra lui Augias, la 1350 a. Christosa. Elu încorona mai întâiu pe învingători cu ramur i de oliva s6lbaticii şi făcu şi deosebite întocmiri, cari d inpar teaunora s'au ascrisa lui Hercule din Creta. ( V a u r m â )

Piratulu de pe Marea de Ostu. (Romanii de Louis Hakenbroich.)

Era vară. După o căldură do mai multe săptămâni unu uragan a teribilii sbiciuia marea de ostu. Valurile se ridicau şi cădeau în moda de ne mai vedutu pe suprafaţa m-trei, iar prin munţii de apă străbătea vasulu englesă „Camperdown", ce se reîn-torcea eu povară dela St. Petropole spre Anglia.

Era dimineţă pe când naia plutia spre ostu dela insula danesă Borholm. Căpitanula cu ochi ageri şi bine deprinşi priveghia îngrijată de pe catargă, de 6rece de o parte pentru apropierea de insulă, de altă parte pentru marea neliniscită cu greu putea evita pericolulu.

Deodată tresări; privirea sa sigură zări unu obiectu negru, care în continuu era aruncata în direcţiunea năiei prin valurile furiose. Privi îngrijatu cu ochianula şi cunoscîi, cum una omu nu departe de vasu prinsu de o bârnă se lupta cu valurile spre a-sl mântui vieta.

7

Pe unu momentu dispăru şi omulu ca şi bârna în valuri, şi iarăşi se iviră pe suprafaţă. Căpitanula cunoscu, că acela nenorocita are lipsă de ajutoriu.

Câta ce fu informata despre acesta nenorocire, demandâ a se deslegâ o luntre.

Patru matrozi dibaci se suiră în ea, si cu iuti-' 1 7

mea unei săgeţi se răpediră printre valuri... E ra tim-pula suprema. Nenorocituki îşi pierduse puteri le: leşinată şi cu mare pericolu pentru matrozi fii scosa din apă şi transportata la naiă.

Căpitanula lasă a-la conduce numai decâta în cajuta sa: î la desbrăeâ şi-lu înveli în plapome de lână. Medicula năiei î la luă sub paza sa şi pacien-tula adurmi îndată, numai în visa pronunţa din când în când cuvinte în o limbă străină.

Căpitanului i plăcii eleganţa vestminteloru străinului, deşi era fără vestă şi surtucu. De pe îmbrăcăminte se vedea a fi năierU. Pantalonii săi erau lucraţi din o materia fină, iar cingătorea i era înfrum-setată cu o elegantă cusutură de mătasă rosiă: chiar

7 ° _ 7

aşa i era şi cămaşa ţesută din cea mai fină pânză. Ciorapii săi pestriţi erau de o ţesătură frumosă is-landică, iar pe încălţămintele-i uşore se vedeau com-pice de aura. Incingătorea avea una pumnalu cu mănunchiu preţiosu: în busunara afară de câteva mo-nete de aura străine mai avea şi o tabacheră de aura cu inscriptiune danesă; iar în mâna dreptă purta una inela de aura cu sigila. Necunoscutula era de o statură mijlocia; pieptulu şi musculatura î la arătau de o tăria rară ; avea unu capa frumosa, şi arăta după părula seu buclată multa a femeia, de cumva

în trăsurile feţei nu s'ar fi vedutu o energia. Atâ ta barba câ ta si * mustetile i erau frumosu crescute si

7 7 7

bine cultivate. Pe umerula dreptu so vedea o cicatrice afundă şi totil asemenea şi la bratulă stânga.

Se făcu diuă. Marea încă s'a mai liniscita. Din când în când mergea căpitanula vasului „Camperdown" în cajuta sa, pentru a vede pe străinu. Cam pe la amiadl, pe când scria căpitanula în diuariula seu, se tredi pacientulu. Confusu şi neliniscitu privi în j u r a de sine si la cela ce scria la masă,

Căpitanulu se scula si privindu-lu surîdenda, îi d î se :

— Nu-i adeveratu, că te întrebi unde te afli ? Fii fără griji, deorece te afli în bună loctt. VorbescI limba englesă?

— Puţ ina d-le! dîse străinulu reţinendu-se. — Sum convinsa, că mai multu decăta mărtu-

risescl! dîse căpitanula surîdenda. Cum te afli de presentu'?

— Forte bine. Nu sciu, în ce moda se-ml es-prima recunoscinta pentru mântuirea mea?

— Cea-ce amtt făcută noi pentru d-ta, ar face fie-care năiera pentru de-apropele seu.

Căpitanula îi enarâ pe scurtă, în ce moda Fa aflata si cum l'a mântuita.

7

Cu voce tremurătore întrebă străinula despre numele corăbiei, pe care se află.

— E vasula „Camperdown" din Leith; noi veninul din St. Petropole şi căletorimtt la Londra. Numele meu e Charles May. Acum te poţi scula şi se mânci ceva de cumva ai apetita.

Căpitanula demandâ a se aduce puţină mâncare si fiindu-i vestmintele uscate străinula se îmbrăcă. 7

Ambii se asedară la mesă, iar străinula nostru avii una ape t i t a . . . fundă acum pe deplina rehabilitată trupesce.

In decursula mesei căpitanula întreţinu cu strai nulă următorea conversaţiune:

— Nu estl d-ta nă ie ră? si de ce naţionalitate ? 7 7 7

— Sum năieră : după naţionalitate sum danesă. — D-ta vorbescI forte bine limba englesă. — Ca copila am fostă puţinu timpu în Anglia. — S'a cufundata naia d-tale astă-nopte? — Da! Nu mai am nici o naiă! grăi plina de-

amărătiune străinulu. — Şi întregă averea ' ţ i este cufundată? — Eu sjngură am fosta mântui ta — mulţămită

d-tale. — Cum? Singura d-ta eşti mântuita ? —- Asa c redă ; căci eu am fostu uniculu, care

am şi putută fi mântuită. Ela dîse aceste cuvinte în una moda de totu

misteriosa.

— Sărmanii omeni! suspina căpitanulu. — De ce v'aţl lovitü? De stâncile dela Jain-

frou? — O! Câte năi îşi află acolo pe r i rea ! răspunse

danesulü. — In cătrău plutia naia d-tale? — Cătră Copenhaga; veniam dela Stockholm. — A fosta naia proprietatea d-tale ; Străinulu clătina din capü. Dacă căpitanulu era

mai atenta, atunci ar ti observata, că Danesulü nu e a tâ ta de întristata, după cum trebuia se fiă pentru o pierdere de atâta omeni şi de naiă, căci din ochii lui mai multa se vedea o linisce şi o îndestulire internă.

— Ce naiă poşedeai? — Unu brigg ! ! — Cum îlu chiăma? — „Eingsteens Miude." — îmi sună ca hebreiesce ; scrie-mi numele în

diarü. Danesulü se supuse. — Voiescl a-ml scrie şi numele d-tale ? Deórece

numele străine le ţinu anevoiă în memoria, dacă nu le am scrise !

Acesta întrebare neaşceptată puse pe străina ceva pe cugete. Cu superbia însă privi la capitana şi cu voce respicată d î s e :

— Eu sum Lars Vonved!! — Lars Vonved!? dîse cu mirare căpitanulu. Acesta o dîse ela, ca şi când ar pronunţa nu

mele unui admiralü. îndată îs! scrise Lars Vonved numele in dia-

rulü căpitanului: luâ o bucată de hârt ia , pe care scrise câteva şire , apoi o predete căpitanului cu cuvintele:

.Păstreză-o cu ssumpătate, în o dî pote îtl va fi de celu mai mare preţu."

Căpitanulu primi hârtia şi uimita ceti cuvintele: „Eingsteens Miude. Căpitanului Charles May, de

pe vasulü „Camperdown" în 18 Iunie anulü 1800. Lars Vonved."

Bătrânulu năieru surídéndü, puse hârtia în dia-rulü séu şi mulţumindu-i dîse :

— Sperezü d-le Vonved, că în câteva dîle vei călători bine pană la Copenhaga; pană atunci înse te invita în moda pretinescü a-ţl petrece cu mine în cajuta m e a ; avemü destula timpü sé facemü cunos-cinţă mai de-aprópe... Eu] trebuie aeurri sé urcü pe coperişulu năiei.

— îmi permití a te acompania, d-le căpi tanu?

Ambii se suiră pe coperisü, unde Vonved mulţumi matrozilorü pentru ajutora. In depărtare se vedeau alte năi, şi câteva luntri de ale pescarilorü.

Una din năi atrase cu deosebire atenţiunea lui Lars Vonved.

Căpitanula îla întreba: pentru ce o privesce cu atâta interesa ?

— Mi se pare, că o cunosctt; este o năişoră danesă.

— O năisoră danesă ? — Sigurtt nu-ţl pota spune, de e danesă, sau o

şalupă cnglesă. Vonved luâ unu ochianu, privi... şi-la predete

iarăşi căpitanului. — Cunoscl na i a? — Vei vede! răspunse Vonved. Iute ca cela mai destertt matrozu, se sui Von

ved pe catarga, îşi desfăcu cingătorea şi o acăţâ ca semnala. . .

Căpitanula May observă cu ochianula, cum după câteva minute năierli dela naia respectivă îndată răs-punseră tota asemenea semnalului de pe vasula „Camperdown."

Intr 'acea Vonved se scoborî. Semnalula lui a fostu priceputa. Omenii îşi făceau datoria. Năişora se apropia de vasultt „Camperdown." — înda tă ce ajunse lângă vasula „Camperdown" săriră patru bărbaţ i ro-buştl în o luntre şi cu multă isteţime o îndreptară spre vasa.

•— Lars Vonved! ? str igară denşli, şi toţi patru îşi descoperiră capetele.

— Cum vă merge? îi întreba Vonved. — Forte bine căpi tane! i răspunseră. Vonved se duse la căpitanula May, îi strînse

mâna cu cordialitate si se despărţi cu cuvintele: — Trebue să te părăsescu, d-le căpi tana! Fii

sigura îns6 că nicl-odată nu voiu uita, eă ai fosttt mântuitorula vieţei mele. Păstreză hârtia ce ţl-am d a t a ; se pote, că în o dî să-ţi arătu mulţămita mea. Rămâi sănătosa !

Preste câteva minute Lars Vonved se afla în luntre: iar după o oră nici cu ochianula nu se mai putea observa.

După patru dîle căpitanula May se opri cu vasula seu la Copenhaga.

După ce dete poruncile de lipsă omenilortt săi, întră în cetate şi se opri la o ospătăriă, în carea se îndatinase a petrece de mai mulţi ani.

Afară de densula nime nu era în sală cu cine să-şl fi putută petrece. Din acesta causă luâ unuia din numerli cei mai noi a unui diara locala.

La momenta t resăr i ; îltt cuprinse spaima; deveni ca morttt; şi uimita ceti în diartt mai departe.

— Cu neput in ţă! şopti eltt, dar to tuş i . . . !? Cu voce lină ceti articolula de fonda, ca aşa mai bine să se convingă.

Cuprinsulu articolului e r a : „O veste înfricoşată amu primiţii de pe insula

Bornholm. Bafinatulu Lars Vonved a adusă patriei o atare nenorocire, câtă mai mare nu se pote cugeta. Elu a trăi tă ca necunoscuţii pe insula Bornholm, până ce unulu dintre omenii sel l 'a t răda tă comandantelui năiei „Fa lck . " Comandantulu luă mersurile necesare, aşa câtu lacetorulă de rele fu prinsă şi închisă. Din neatenţiunea comandantului elă fu închisă în apropierea magazinului de prafă. Lars Vonved îns6 cu ceva instrumentă a spartă păretele, care îlă despărţia de magazinulu de prafă, iar pe acesta cale îşi duse în îndeplinire înfiorătorulă seu propusă.

Pe scurtă, cam pe la medulă nopţei spre 27 Iunie, la câteva ore după ce Vonved fă prinsă, se audi o detunătură teribilă la partea de lângă ancora vasului „Falck." înda tă s'a vedută pe apă în locuia năiei de resboiu : ruine şi bârne: cu repediune s'au adusă dela năile vecine luntri şi caice, ca se se mântuiaseă, ce ar fi de mântuită, înse, spre cea mai groznică sfăşiare de inimă, nu s'a aflată decâtă cadavre sdrobite si în starea cea mai demnă de compătimită. Numai ună singură matrozu a putută fi mântuită — dar şi acesta de jumfitate mortă. Dela acela amil primită vestea, că magazinulă de prafă alăturată cu naia de rgsboiu au fostă aruncate în aeră. Tote încercările pentru a se afla cadavrulu lui Vonved au remasă pană acum zadarnice. Se presupune, îns6, că elă cu ocasiunea acelei catastrofe a arsă. Asceptămă scirl nouS."

Diarulu cădu din mâna căpitanului, şi plân-gendă îşi ascunse faţa în palme.

— Şi draculă a şedută cu mine la mesa! murmură căpitanulă; apoi înspăimântată privi în j u r ă de sine, nu cumva se-lă audă cineva, deorece se temea se mărturisescă. că însuşi a mântui tă vieta lui Von-ved în noptea de 27 Iunie şi fără a ceti mai multă se depărta din sală . , y a urma.)

D i n t r e o u t vL Când de amortt şi de iubire

In grădină ţt-am vorbită, Sub întrega mea vorbire

Ai tăcutU şi ai roşită.

Iar când eu frumdsă fată Te 'ntrebai: tu mii, iubescî? . .

Tăcuşi iar, ca de-altă-dată, Şi 'ncepuşi ca se 'nălbesc*.

Dar că eu ce am făcuta, ore Si ţi-o spună (ţiu nu o sciu,

Ci sciu, că şi adi me dâre Cam vorbita când-va ce-ţî scriu.

SaUt-mai*. Antoniu Popii.

Mortea lui Joaehimu Murat.*) de ILLUSTR. W.

Joaehimă Murat, aventurierultt simplu, favoritulă norocului, deveni regele Neapolei. Vieţa lui fă o tragedia, a cărei ultimă scenă pe câtă de instructivă pe atâta e şi de interesantă.

Leuta gonită a cădută în lupta din urmă, — bărbatulu sumeţu, puternică şi demandatoră fu silită a-şl pleca capulă înaintea sorţei neîncunjuravere. Murat deveni prinsonieru.

In 13 Octomvre la 6 ore dimineţa căpitanulă Stratti în t ră în închisorea regelui. Murat dormia liniş-cită. Căpitanulă Stratti, care faţă de regele cădută se purta cu totă stima, nu voi ală conturba în som-nulu seai; se gena a-lu tredi din somnă, pe regele, care se apropia de sfîrşitulă vieţei sale sgomotose, strălucite şi pline de persecuţiunl... Lasă, odihnescă-se în aceste ultime minute.

Eegele înse la audulil sgomotului s6 tredi. Murat strigă aspru pe căpitanu.

— Ce vrei d-ta căpitane? Stratti se găti s6 răspundă, dar cuvintele îi în

gheţară pe buze. — Oh! — dîse apoi Murat — mi se pare, că

d-ta ai primită se in din Neapole!... — Da, sire!

*) J o a c h i m â Murat, rege de Neapole, mareşalii de Francia, cumnaţii cu Napoleon I, a tostri nulii unui otelieru din Bastide în Francia şi s'a născuta în 25 Martie 1771. Mai ântâiu se aplica la teologia, dar apoi abdîse de acesta staţii şi intra ca voluntarii în armată. La 1794 ajunse la rangulu de colonelă, iar la 179G la rangulu de generalii de brigadă. însoţi pe Napoleon în Egiptu, de vinde întorcendu-se primi comanda preste garda consulară şi în 20 Ianuarie 1800 se căsători cu sora cea mai teneră a lui Napoleon, cu Carolina. La proclamarea imperiului deveni mareşalii, prinţii împerătescu şi mare admiralu. Se distinse în lupta dela Austerlitz, er după pacea dela Tilsit primi supra-comanda peste armata din Spania. Când Iosifil Napoleon, fratele celii mai betrânii a lui Napoleon, primi corona Spaniei, atunci Murat primi trpnulu Neapolei. După-ce ajunse rege — dela 1810 încependu — se încerca a se subtrage de sub supremaţia lui Napoleon, pentru care seopu pacta cu Austria şi cu admiralulu britanicii Bentinek, dar în curendu perdu încrederea acestora. Ba în cele din urmă cu Austriacîi deveni în inimiciţia şi în 12 Aprilu 1815 avu cu aceştia o luptă la Ferrara, unde fii învinsă cu desevîrşire şi fu silita se fugă la Neapole. Aci de asemenea avendti duşmani în diua următOre se refugia pe insula Iscbia, de unde firji în Francia. Dar fi-indu persecutată şi acolo fugi iarăşi în Corsica, de unde în 28 Septemvre îmbarcă pentru Neapole. In 8 Octomvre debarca la Pizzo, unde a foştii prinsă şi ca usurpătorii de tronii fu dejudecatu la m

— Şi ce scirl?

— A sosita sentinţa de morte, sire! — Cine a edisu acesta sentinţă, dacă e iertaţii

a întreba — dîse Murat cu sumetiă. Unde sunta „pair"-i (Patres), cari potu s6 mg judece pe mine cu dreptulu. Şi daca sum rege şi ca pe rege mfi judecă, atunci numai adunarea regiloru pote sS mfi judece; dacă ca pe mareşalulă Franciei, atunci judece-mfi mareşalii, dacă în fine m6 privescă ca pe generalii, cine pote sS m6 judece dacă numai uu eolegiulu generaliloru.

— Sire, d-ta eşti priviţii ca duşmanii alu ţfirei, si ca atare eşti supusa comisiunei militare. D-ta însuţi ai dată acesta ordinaţiune contra rebeliloru.

— Aşa-i, d-le, eu o-am datti, dar contra unora lotri, bandiţi si nu contra unortt regi încoronaţi! Dar toţii una, eu sum g a t a . . . Bine omorîti-mfi! dar atâta neruşinare nu am pututii se presupună în Ferdinand.. .

— Sire! voiescl se scil numele acelora, cari te-au osenditu?

— Ridiculii — cetesce căpitane.

Stratti ceti, Murat asculta cu unu surîsii sarcasticii şi amarii pe buze.

— Oh! — dîse după ce fini căpitanulii cetirea — trebue sfi mărturisescu, că au fostu forte precauţi. Judecătorii mei, afară de Francesco Froio, toţi îmi mulţămescă pentru statuia loru onorifică. Doră s'au temuţii, că vorii fi acusaţl cu virtutea recunoştinţei. Nefericiţii de ei, toţi m'au condamnată cu unanimitate.

— Sire, dacă d-ta tc presentai în personă înaintea comisiei şi te apărai.. .

— Taci căpitane, taci, striga Murat, acesta fora e necompetentu înaintea mea, — ar fi ruşine s6 mfi presentezti înaintea unui atare foni! acesta ultimă ruşine voiescu se o încunjuru. . . Vieţa acum nu ml-o mai potu scăpa dar onorea, reputăţiunea mea re-gescă da!

In minutulu acesta intra locoteueutulii Francesco Froio, ca s6 asculte pe prinsonieru: îlu întreba după totă regula, numele regelui, etatea, locuiţi naseerei. Murat ea fiera rănită îşi înălţa capuhi cu demnitate.

— Eu sum Joachimti Murat, regele ambeloru Sicilil, şi-ţi demândti, ca se te depărtezi!

Murat începu a se îmbrăca, si între acestea, în tonii liniscitu întreba pe Stratti, că aplicată ar fi sfi aducă soţiei şi prunciloru lui ultimulu rfimasu bunii. Căpitanulu nu putu grăi, îşi pleca numai capulii triştii si tăcută. Î

Murat sS puse la mesă şi scrise următorele or-durl :

„Iubită Carolină! „A sositu timpulii despărţirei, eu trebue sfi moru,

„peste o oră nu vei mai ave bărbaţii, pruncii noştri „nu voru mai ave tată. AduţI aminte de mine, — nu „m6 uita.

„Moru nevinovata, — o sentinţă nedreptă mfi „lipsesce de vieţă. — Dumnedeu cu tine Achilles, „Dumnedeu cu tine Laetiţia, Dumnedeu cu tine Luc i a n a , Dumnedeu cu tine Louise!

„Fiţ i demni de mine. Vfi lasă în o ţeră, în o „patria, care e plină cu duşmani de ai mei. Nu vfi „dejosiţl în miseriă, aduceţi-vfi aminte, că ce a-ţi fostu. „— Nu blăstfimaţl numele m e u . . . Aduceţi-vfi aminte, „ c ă m o r t e a î m l este amară, că trebue sfi moru departe „de mama vostră şi de voi, că nu am ună prietina, „care sfi-ml închidă ochii.

„Dumnedeu cu tine scumpă Carolină, Dumnedeu „cu voi dragi pruncii mei. Primiţi binecuvântarea pă-„rintescă, ultimulu sărută si lacrfimile ferbinţl vfirsate „pentru voi.

„Dumnedeu cu voi, Dumnedeu cu voi. Nu uitaţi „pe nefericitulă vostru tată ."

„ P i z z o , 13 Octomvre 1615. Joach imt i Murat."

Tăia apoi o buclă din pfirulu sfiu şi o aşedă în epistolă. In minutulii acesta intră generalula Nun-ziante. Murat se scula, merse înaintea lui şi îi întinse mâna.

— Generale — îi dîse — d-ta estl b j rba tu si ^ ) i

tată, — d-ta încă potl sfi simtesci cândva în vietă, ce e a lăsa aici soţia si prunci. J6ră-te, că vei mijloci, ca acesta epistolă sfi ajungă în mâna celoru adresaţi.

— Pe omenia mea, sire, o voiu face, respunse generalulu si se întorse, ca sfi nu-i vadă lacrfimile.

— Şi acum susa, vesela generale — dîse Murat — noi suntemii ostaşi si cunoscemu bine mortea. — Dar încă una — îmi veţi concede, ca la esecutarea mea sfi comandeză cu'?!

Generalulu facu numai din capii că da. Atunci intra auditorultt, în mână avea sentinţa. Murat gâci, că ce c acea şi rece se întorse spre elii.

— Citesce domnule, eu te ascultă! Auditorulu ceti sentinţa. Murat o ascultă pană

in capfita cu totă liniscea.. Nu s'a înşelată, toţi. pană la unulu i-au votată „morte ."

După cc se fini, Murat se întorse spre generală. — Generale! crede-mfi, că inima mea scie face

deosebire între mijloculu, care mfi va ucide şi între mâna, care o ţine... Nici când nu asi fi credutu, că Ferdinand sfi mfi împusce ca pe una câne miserabilu. Acesta pată se va usca pe sufletulă lui. Dar sfi lă-

săma sé nu vorbima mai multu despre acestea. La câte óre va ii esecutarea.

— Când vei demandâ, sire! — răspunse generalula.

Murat îşi scése orologiulu, pe dosula căruia era portretulu soţiei sale. Din întâmplare chiar acesta la-ture i se ivi înaintea ochiloru. Murat o privi multu timpii cu sete.

— Uită-te generale! — dîse — acesta e portretulu reginei, d-ta o cunoscl, aşa-i, că e bine nimer i tă?

Generalula îşi aţînti ochii la paméntù. Murat îşi băga orologiulu în busunaru.

— Sire care oră o alegi? — întreba auditorulu. — Dreptù ai — dîse surîdenda — am uitaţii

pentru ce am scosti orologiulu, — eu numai trăsurile soţiei mele le-am privita ! I la scése deci erăşl.

— Puncta la patru óre, acum sunta trecute trei óre. CincI-decI de minute cera, — nu vă para prea multe ?

Auditorulu se plecă şi se duse, generalula încă se găta se mergă.

— Nu te voiu mai vede? — întreba Murat. — Am poruncă să fiu de faţă la esecutare, dar

sciu, că nu voiu fi in stare a o privi pană în capătă . — Asadară te absolvă dela acesta greutate.

Dar aşi dori, înainte de ce ne-amu despărţi, să te mai îmbrătosezU încă odată.

— Mé vei găsi pe druma, sire. — Mulţămesca generale, — lasă-me singura. — Sire, afară sunta doi preoţi, — îi vei primi ? — Da, sé intre ! — Generalula se depărta. Nu

peste multa apărură pe pragtt doi preoţi; unuia a fosta Francesco Peleg4-ino, unchiulu unuia dintre aceia, cari l 'au osèndita la morte pe Murat, celalalta Anto-nio Masdeo.

— Ce voiţi d-vóstré? — întreba Murat. — Ama venita sé t e în t rebăma , sire, că voiescl

sé mori ca crestina ? — Eu ca soldata voiesca sé morâ ! Lăsaţi-me

în pace. Francesco Pelegrino se depărta. Antonio Masdeo

înse rémase acolo. Audit'ai d-ta, ce am disa? •— întrebă regele.

— Da, — réspunse betrânula. Dar lasă-me sé creda, sire, că nu acesta ţl-a fosta ultimultt cuvânta. Nu e acesta prima ocasiune, că te veda, sire ! Eu te-am mai rugata odată şi Majestatea ta mai ascultata. —

— D-ta mai rugata pe mine? — Da, în dîlele betrâne a gloriei Majestăţei

ta le; când la an. 1810 ai venita în acesta oraşa una betrânu a venita la Majestatea ta. Acela eu am fosta. M'am rugata de 25 mii de franci, ca sé pota termina

edificarea bisericei. Sire ! atunci d-ta mi-ai dattt 40 mii de franci.

— Doră am sciuta, că voiu muri aici! — dise Murat surîdenda.

— Şi acum sire, eu credo, că şi a doua rugare mi-o vei împlini. Sire îngenunchl, te rogu !

Betrânula preota îngenunchiâ la piciorele lui. Murat să uită lunga la elu, se vedea, că se luptă cu sine.

— Intru atâta o dorescl aces ta? întrebă Murat după o lungă pausă.

— Sire, sum omu bătrâna, dar bucurosă mî-aşl jertfi dilele, cari le mai am pentru acela dulce cugeta, că Dumnedeu nu te-a părăsi ta în ora ultimă.

— Fiă dară — dîse Murat emoţionata — as-cultă mărturisirea mea ! Şi cu inimă sinceră începu a-şl spune fragilităţile sale din juneţă , şi după ce spuse tota în tona năbuşită adause :

— Din ce am devenita bărbatu, nu am făcuttt nimica pentru ce m'ar mustra eosneiinţa. Mă simtă curata.

— Sire, voiescl să documentezi înaintea lumei, că ai murită ca c reş t ina?

— Voiesca — răspunse Murat — şi păsinda la mesă cu trăsuri grose scrise acestea cuvinte :

— Eu Joachimă Murat mora ca credinciosa ala bisericei romane,

— Acum părinte, — dîse regele — spune dacă mai dorescl ceva, — peste o jumătate de oră ar fi târdiu. Orologiulu chiar atunci bătu jumătate pe patru.

— Nimica altă-ce, sire — dîse bătrânula şi se depărta.

Murat cu paşi iuţi se preumbla în susa şi în josa prin odaia sa, acuşi se puse pe patu şi cu manile îşi acoperi faţa. In t impa de o jumătate de oră, pe care o petreciî adâncită în cugete, i se înfăţişă înaintea sufletului întrega sa vieţă, încependă dela ospătăria, unde trăi elă ca servienta, pană la pom-posulâ palatu, unde trăi în atâta luxu. în t rega lui vieţă i se arătă ca una visa dulce, o amăgire stră-lucitore, o istoria din poveştile 1001 de nopţi. Vieţa lui fu strălucitore ca eurcubeula şi pe cum estremele curcubeului, asa si a vieţei sale să spălară în norii nascerei şi a morţei sale. Numai încetula cu încetula fu în stare să se scape de cugetele sale. Se sculă şi tre-cendă la oglindă îşi arangiâ părula. Caracterula său originala şi acum şi l'a p ă s t r a t a ; nici mortea să nu afle de obiecţionata în îmbrăcămintea soldatului. In minutula acesta orologiulu bătu 4 6re. Murat îşi deschise uşa... Generalula Nunziante î la aştepta acum.

— Mulţămesca genera le ! tl-ai ţ inuta cuventultt. 7 7 *

Imbrăţişază-mă înc'odată, apoi poţi să mergi. •

G-eneralulü sé aruncă în braţele regelui cu unü plânsu înăbuşita, şi nu putü sé rostescă niel unü cuvéntü.

•— Fii tare — îlu încuragiâ Murat — vedi şi eu sum tare !

Dar acesta tăr ia a t rânta inima generalului. Isl şterse lacrémile şi ca unü nebuna fugi din paiaţa.

Regele ieşi în odorü. Tote erau gata la esecu-tare. Nóué omeni în frunte eu unu generală erau postaţi în portă, faţă de ei era unü părete de 12 urme ínaltü. Déla páretele acesta la o distanţă cam de trei paşi era o rădicătură cam de o urmă înaltă.

Murat cu răcelă păşi pe rădicătură, îşi scóse oro-logiulu, săruta portretulü soţiei sale şi în tonü aspru comanda: , .Focü!"

Dintre cei nóué omeni : numai 5 sl-au descărcată armele. Murat remase stândă. Soldaţiloră le-a fosta ruşine sé pusce pe regele lorii. .Au. înseninată mai susü, glonţele intrară în p ă r e t e , pe désupra capului lui Murat. . :

Atunci aparii euragiulă „liii Murat în modula cela mai s t ră luci tă ; pe faţă ; nu .i-sé produse nici o schimbare, nu tremură de locü:;*>'cji;.-- compătimire du-rerosă se uita la soldat! si le dîse :-

— Vé înţelegu pe voi soldaţii mei, dar fiind-că totü veţi fi siliţi sé faceţi, ca sé însemnaţi bine, vé rogü sé nu-mi prelungiţi lupta din urmă. Numai la una vé rogü : sé ţintiţi, nu faţa, ei inima m e a ! — Sé íncepemü dară.

In acelaşi tonü sí cu aceasl Hnisce comanda si a dóua oră focü. Soldaţii însemnară bine. Murat cădii lovită de 8 glonte, fără sé ii scăpată orologiulă din mână.

Soldaţii rădicară cadavrulü regelui şi ' lü duseră erăşl pe patulü lui de mai nainte. Căpitanulu puse pază la uşa chiliei.

Spre seră întră în paiaţă ună orna străina. Cu ori ce preţă voia se vadă cadavrulü regelui, — pă-zitorulü nu Pa lăsatu sé intre, la ce elü dori sé vor-bescă cu şefulu palatului, aceluia i arăta o epistolă secretă... Merseră apoi ambii şi însuşi şefulu deschise uşa chiliei, în care era culcată mortulü rege şi t r is tă se depărta.

Străinulu cu precauţiune privi în jurulü séu, apoi scoţendă unü cuţitu ascuţită merse la patulü regelui.

Murat cu ochii deschişi înţepeniţi se uita la temerară. . . In privirea lui era blastema şi dispreţă după tronula perdutü.

Peste dece minute străinulu se depărta. Păzito-rula vedú bine, că în o măhramă sângiosă ascunde ceva sub mantaua sa.

Mai târdiu cu o oră veni si mésarulü cu sicriulü.

Acesta cuprinsa de groză sări îndereta dela patula regelui. — Păzitorula fugi înlăuntru. . . Amendoi ste-teră înmărmuriţi.. . Cadavrultt nu avea capă.

Când muri regele Ferdinand, în cabinetulu secreta a la dormitoriului seu, au aflata unu vasu cu spiro în care era ascunsa una capa de oma.

I t t l lu M o l d o v a n u .

A f u n d i m e a m ă r e i . Suprafaţa uscatului în generala o putemtt ţine de

cunoscută, ba putemă susţine, că cam de doué sute de ani încôce avemă despre densa şi concepte curate. Despre afundimea mărei însë pană în timpurile din urmă nu amu sciută nimica si chiar si adî avema des-pre densa nisce cunoscinţe forte obscure. Numai în apropierea ţermuriloră s'a cercată afundimea mărei mai cu acurateţa, încâttt acesta a fostu eu putinţă cu aju-torulă plumbinei de mësuratû. Dar si aceste cercări au avută resultate îmbucurătore. Din acele cercări amu sciutu pentru esemplu, că insulele britice jacu sub luciulă mărei, şi acele au întărită teoria geologiei şi biologiei, că marea Britaniă, partea întregitôre a continentului europenă şi canalulă calaisică în relaţiune suntû de origine mai nouă.

Neefieaee şi cu totulă nepraetieabilă s'a aflată plumbina de mësuratû în oceanulă pacifică. Nu s'a aflată nici ună mijlocă, cu ajutorulă căruia s'ar fi putută judecă, când s'a ajunsă fundulu. De când însë a venită omenimea la gândulă, ca së lege lumea vechia cu cea nouă prin telegrafii pe sub mare, de a-tuncl si măsurarea afundimei mărei a intrată într 'o eră nouă. Aflarea plumbinei de mësurattt Brook a procura tă posibilitatea de a statori eu punctualitate timpula, când se desface globulă delà eapetulu şinorei plumbinei de mësurarc în urma atingerei de fundulă mărei, ba încă prin aparatulă aplicata la capetulă şinorei s'a putută scote din afundime şi unele probe. Apa-rutulă Brook la începută forte simplu mai târdiu însë s'a perfecţionată multă şi astădl la tete vasale mai mari se află cu mulţimea aparatele pentru demësurarea afundimei, cu ajutoriulă cărora suntă în stare a scote din o afundime pană la 5000 de metri măjî de nă-molu şi prin acesta amu ajunsă la posibilitatea, ca së putemă studia mai de apropo caracterstica lume organică din afundimea mărei. Omtt însë nici pană acum şi probabilă nice-eând în venitoră nu va fi în stare a străbate prea afundă, pentru-că nu esistă atare cam-pană de cufundata, carea së învingă presiunea mai multora sute de pături de atmosferă. Chiar şi lumina străbate numai pană la o afundime de 400 de metri, aci este violetă-întunecată, ér mai afundă este nôpte

Armlii î î J i s t x í t á . 15 (27¡ Fe.hrnarift 1892. T%>.T 31

veelnică. Afară de acea şi temperatura scade necurmata, încă şi în jurulü ecuatorului apa din íundulü mărei e rece ca ghieţa, probabila pentru-că înspre aici se revarsă necurmată apa din ţinuturile polare.

înainte de esoperarea mesurăriloră acurate din timpulă de faţă peste totă se credea, că fundulă mărei ca şi suprafaţa continentului constă din locuri de-lóse si din văi si în urmarea acestei credinţe singura-ticele insule mici din oceană a ră fi vérfurile deluriloră, ce se află în mare. Fă ră îndoială, că dacă ar seca apa mărei, pămentulă din fundulă mărei ar fi totă acela ca si celă de continentă si insulele a ră forma nisce munţi uriaşi, este sigură înse, că aşa piscuri de • munţi, precum d. e. Tatra, sub mare nu esistă. Grupele de munţi de pe uscată în generală suntă simple încreţituri ale cójei pămentului, din cari pe încetulă s'au formată la influinţa aerului şi a apei munţii singuratici, până alţii s'au nimicită cu totulă. Formaţiunea e permanentă. După calcululă lui Haim jumeta te din sis-temulă de munţi de ore-când ala Alpiloră a dispărută. Precum se nimicescă popórele astfelă dispară unulă după altuia şi munţii, iar frânturile acelora le transportă rîurile în mare. Rîurile de astădi după calcula îngrijită, cam în 6000 de ani ducă în mare atâta cuantă de pămentă uscată câtă face greutatea tuturora apeloră din ună ană şi ce-să 6000 de ani pe lângă miriadele de ani, de când sustă pămentulă uscată!

Dar pană când suprafaţa uscatului e încă în formaţiune, pană atunci suprafaţa pămentui din fundulă mărei în cele mai multe locuri şi-au ajunsă perfecţiunea. In locuri ce cadă la depărtări de sute şi mii de milo marine afundimea mărei este egală şi ascendenţa ori descendenţa terenului, cu deosebire în oceanulă atlantică e a tâ ta de mică, încâtă în propor-ţiune cu imensulă teritoră dispare. De bună semă nu a fostü asa totdéuna, dar starea de adl a fundului mă-rei îşi ia originea probabilă din acea epocă, când s'a formată suprafaţa pămentului.

Nămolulă si frânturile de pămentă aduse de rîurl de ordinară remână şi în apropierea ţermuriloră mărei şi o parte din acele o aruncă undele apei iarăşi la térmurl, aşa, că orl-ce pămentă uscată are în marginea sa dela mare óre-carl trepte. Numai nămolulă celă mai fină ajunge în marea largă si i dă aceleia în unele caşuri aspectulă ei caracteristică. Acesta o putemă vedé la ţermurli de cătră resăr i tă ai Indiei, unde Hoangho duce pe dî 50 milióne de urme cubice de nămola în marea, ce se numesce de aici marea galbină. încă şi o parte însemnată din nămolulă rîu-riloră Amazoneloră şi Orinoko se vede departe pe marea din spre medănopte-apusă. In oceanulă atlantică şi în parte şi în alte oceanurl se estinde nămolulă aşa numită globigerina, a cărui partea cea mai

de frunte se formeză din crustele nămolului globigerina bulloides foraminifera. Dela insulele Canarice pană la India apusană loculu acestuia îlu ocupă ună Iută roşu forte fină unu fehi de esenţiă de lavă remasă din vulcanii maritimi. In părţile centrale şi apusene a oceanului pacifică la o afundime de 3500—7500 metri ] aflămu nămolulă alcătuită din scorţele radiolariăloră; j-în marea gheţosă de sudă la o afundime de 2000—3000 de metri nămolulă diatomieă.

Cea mai mare afundime a mărei, pe care au m6-surat'o pană acum cu esactitate este în Oceanulă pacifică spre resărită dela insulele Kurile. Plumbina de măsurată a vasului americană „Tuscarora" a străbă-tu tă aici în anulă 1874 până la afundimea de 8513 metri, care andime mai puţină 300 metri corespunde înălţimei piscului Gaurisankar. Vasulă „Challenger" şi în partea nordică a oceanului pacifică a aflată o afundime de 8000 de metri, aşa, că dela Japonia spre resări tă trebue se presupunemă în mare ună canală mare, pe care pe mapă îlu însemnă uue-orl cu numele de afundime „Turscarora." In generală suprafaţa pămentului din oceanulă pacifică c cu multă mai nease-menea ca în oceanulă atlantică şi aci (în oceannlă pacifică) în adev6ră se pote vorbi despre locuri muntose. Deosebirea de înălţime, ce se află între afundimea mărei şi Kordillerli — munţii Americei sudice, face mai multă decâtă 10,000 de metri şi încă numai într'o depărtare de 150—200 de mile marine. Şi în acesta loca este o văgăună de pămentă, pe carea ca si la termu-rulă asiatică o încuugiură munţi vulcanici şi din acesta împrejurare ajungemă la acea conclusiune, că acesta pămentă ar fi din ună timpă mai de dincoce, decâtu cela ală oceanului atlantică. Afundimea de mare a oceanului atlantică a descoperit'o vasulă „Challenger" în 1873 la 7086 metri. Dar acesta afundime au aflat'o la micile Antille spre medă-nopte, prin urmare aprope de ţermă şi nu la mijloculă mărei precum şî-au gândită la începută.

Pe basa mesurăriloră de pană aici Kriimmel a calculată cu ore-care verosmilitate afundimea mijlocia a mărei la 3400 metri şi de aici cantitatea apei mărei la 3.138.000 mile cubice. Suprafaţa uscatului, încâtă se rădică preste luciulu mărei, ar încape cu totulă în acesta văgăună uriaşă si ar micşora afundimea mărei numai cu una a douedecea parte. însuşi rîulu Ama- , zoneloru totă în 2 minute duce în mare 7000 km. de apă, Kongo ¡50,000, Missisipi 23.000 şi mai totu atâta Jangcsekiang şi Laplata, dar totuşi tote rîurile uscatului numai în 60,000 de ani potă da atâta apă, câtă este în mare. Cum s'ar şi pute altmintre, când totă apa pămentului uscata derivă din mare prin ajutoriula puternicei pumpe a aceluia — căldura sorelui, care în continuu aduce din mare umedell pe uscata, iar acele

„Minerva" Nr. 3 ex 1892.

umedell adunându-se la olaltă iarăşi se revarsă în mare, ca astfelu procesulu veclnicu se se sustee pană atunci, pană când sorele încăldesce pămentulu.

(după V. U.)

Literatură poporală. Doine din poporu

Culese din juruiţi Nttseudului de

— Bade de urîtu teu Face-m'oiu trestia 'n tău. — Fă-te mândră ce t e i face, Că şi eu, mândră, m'oiu face, Eu m'oiu face-untt bou de baltă Ş'oiu pasce trestia totă Şi te-oiu pasce şi pe tine: Toţii îi fi mândră cu mine. Ei, bade, de-a teu urîtu Face-m'oiu trestia pe rîtu Ş'oiu li cu florile 'n rendii. — Fă-te, mândră, ce t e i face. Că şi eu, mândră m'oiu face : Unu voinicii cu cosa 'n spate Ş'oiu cosi florile tote Şi te-oiu cosi şi pe tine Totu îi fi mândră cu mine.

Peste Mureştt, peste Tisă Arde-o lumină aprinsă, Diua plouă, noptea ninge, Ninie nu o pote stinge Fără mândra mea cum plânge. — De-ai sci mândră, ce mi gându P lângea i de-ai uda pămentu, De-ai sci mândră ce mi voia Plângeai , de-ai uda ca ploia Cânt'unu cucii ş'o paserea Tare plânge mândra mea, Se teme c'a remâne, Dar taci, mândră, nu mai plânge, Că cu lumea nu-i învinge, C'a 'nvinge lumea cu tine Şi cu tine şi cu mine Până ce n e a pune bine. Dar las', mândră, cum dîcti eu, Se ine 'nsoru, se nu te ieu; Că de te-oiu lua pe tine Se sciî, că n'omii trăi bine : Nici îi fi la măta fată Nici la mine măritată.

Bade struţii de ciucuraşî Audit 'am că me laş i Lasă-me, bădiţă, deu, Că ţie ţî-a pare reu După ce copilă-sii eu. Las ' tu, bade, că-i vede, C ă i veni la vorba mea, N'oru trece nici doue dîle Şi t u i plânge după mine.

Din caracterele lui La Bruyere. Comunicate în romănesce de I. Bariţiii.

(Urmare.)

Dela perfidia femeilorii profitămu acea, că ne eureză de gelosie.

Unele femei au în decursulu vieţei loru a susţine unu angajamentu îndoiţii totti atâtu de g-reu a-lu rumpe ca şi a-lu ascunde: u n u i a n g a j a m e n t u i l i p s e s c e c o n t r a c t u l u , c e l u i l a l t u i n i m a .

Judeeându acea femeia după frumseţa, tine-reţa, mândria şi dispreţuia ei, nimenea nu s'ar pute îndoi, că celu ce o va încânta într 'o dî va fi unu erou; ea şi-a făcuţii deja a legerea : ea e unu micii monstru lipsiţii de spiritu.

Suntu femei deja vescedite, cari în urma complecsiunei sau prin caracterulu loru stricaţii devinu amantele unoru tineri, cari nu au avere. Nu sciu, care e mai de plânsu, o femeia înaintată în etate, care are lipsă de unu cavalerii, sau unu cavalerii, ce are lipsă de o bătrână,

Unu bărbaţii dela oraşu e pentru o femeia din provincia cea ce e pentru o femeia din cetate unu bărbaţii dela curte.

Unii omu vanii, indiscreta, care e mare palavragiu şi bajocoritoru, care vorbesce despre sine cu încredere şi despre alţii cu dispreţu, care e impetuosii, fălosu, întreprindetoru, fără moravuri şi probitate, fără nici o judeca ta şi de o ima-ginaţiune forte liberă aceluia nu-i mai lipsesce, pentru ca se fiă adoraţii de multe femei, decâtîi o fată cu trăsuri frumose si o talia frumosă,

Este ore unii secretu sau unu gustu ipoeon-dru, că femeia acea iubesce unu valetu, cealaltă unu călugăiii şi D o r i n a pe medicuhi ei?

(Voru urma.)

A m i l i i ÍT 15 (27^ Februarie 1892. — 31 —

Scir î po l i t i ce . Alegerile de deputaţi dietall pentru fiitórea dietă ungurescă s'au sfîrşita. In cele 413 cercuri electorale din Ungaria s'au aleşii 242 deputaţi guvernamentali, 63 naţionali (apponiştl), 83 independenţi, 16 ugroniştl, cinci deputaţi fără partidă, în trei cercuri e balotagiu, iar în unu cercii va fi alegere nouă. Dieta ungurescă se va deschide nu în 18, ci în 20 Februarie.

Sc ir i l i terar i . Revista englesă „The ilustra-ted London News" a publicată din balada poporală română „Miora" 6 strofe traduse în limba englesă de d-la G. Garnett. — Asociaţiunea transilvană pentru literatura şi cultura poporului românii a concreduta re-dacţiunea organului seu „Transilvania" până la vii-tórea adunare generală d-lui Zahariă Boiu. — La Cernăuţi în editura d-lui Petru Ionescu stud. teol. apare de dóué ori pe lună o revistă litografiată sub numirea de „Tinerimea Romană." Acesta revistă este orga-nulü tinerimei universitare române din Bucovina si o redacteză d-lü Ştefană Bodnărescu stud. ju r . — In Iaşi sub direcţiunea d-lui Manolescu-Mladinü apare una diarü séptéménala sub numirea de „Strigătulti" şi are de scopü apărarea românismului în contra esploa-tărei ovreiescl.

R e g i n a R o m â n i e i se află mai bine şi în 27 Martie se va întorce în ţeră.

R e g i n a N a t a l i a , se spune, că e greu morbosa de influenţă.

C ă s ă t o r i a mos ten i tor iu lu i R o m â n i e i cu princesa de Edimburg —"după cum spunü diarele din colo — nu se va face, din causă, că familia regală a Angliei ar fi refusatü acesta încuscrire după insisten

ţele familiei imperiale a Rusiei.

A c a d e m i a r o m â n ă îşi va deschide sesiunea generală în 1. Marte c. In anulü acesta se va conferi şi marele premiu Nasturelü-Herescu.

A n i v e r s a r e a unire i pr inc ipa te lorü române . Comitetula Ligei pentru unitatea culturală a Româniloru, secţiunea centrală a hotărîtu, ca Liga sé serbeze diua de 24 Ianuarie în amintirea „Unirei principatelorü române" prin o şedinţă festivă. Serbarea s'a ţinutu în sala „Noului Atheneu."

Dis t inc ţ iun i . Regele României a conferita ministrului francesa de esterne Ribot ordinula „Cor o n a R o m â n i e i " , iar din incidentulü visitei sale în Pesta a conferita: Marea cruce a „Stelei României",

ministrului preşedinte conte S z a p â r y şi prinţului L o b k o v i t z ; marea cruce în gradula de oficera ala acelui ordina primăriului Budapestei C. R a t h ; marea cruce a ordinului „Corona României" locma-reşala br. P f e i f f e r şi marea cruce în gradula de oficera, prefectului poliţiei din Budapesta, consilierului de stătu J o n u T o r o k . Monarchulu nostru a conferita ordinulu „Corona de fiera cl. I I . " d-lui Dr. V. B a b e ş u , profesora universitară în Bucurescl.

Şc61ele ş i g i m n a s i i l e din România întreţinute de comune dela 1 Aprila voră fi luate pe sama statului şi voră fi înscrise în bugetulă ministeriului in-strucţiunei publice.

Ş c o l ă frcebeliană î n B r a ş o v u . Din „Gaz. Trans . " aflăma, că comitetula şi sinodula dela biserica s. Niculae din Brasova a înfiinţata o scolă froebeliană. Conducerea acestei scole e concredută d-sorei A u g u s t a Gl o d a r iu , fiica veteranului profesora gimnasialu Dr. Vasile Glodariu. Numita d-soră acum s'a întorsa dela Budapesta, unde a absolvata scalele froebeliane. Inaugurarea şcolei s'a făcuta Duminecă în 19 Ian. st. v.

L i p s ă d e învăţător i . „Gazeta Bucovinei îm-părtăsesce, că în Galiţia şcolele suferă forte multa din lipsă de înveţătorî. Aşa din acesta lipsă n-au potuta fi deschise 64 şcole, au trebuita se fiă închise 91 scole, iar în 463 de şcole posturile de înveţătorî au fosta ocupate cu candidaţi neeualificaţl. Postula de ala doilea învSţătoru nu a potuta fi ocupata la 1126 şcole.

L ă u t a r i i r o m â n i sub conducerea lui Joana Negrescu cântă la Lipsea în fiăcare sera cu succesu strălucita. Dela Lipsea se vora duce în Suedia.

O n o u ă c â n t ă r e ţ â r o m â n ă sa ivita. Dna Anghela din Iaşi, care şi-a făcuta studiile la conser-vatorula din Par isa şi a atrasa atenţiunea mai multora artişti de valore din Parisa, în 15 Ianuarie va dâ una concerta în sala Atheneului din Bucurescl.

B l a n c h e t e n o u e pentru t e l e g r a m e se vora introduce în curenda. Cu ajutorula acestora se vora pute preda telegrame şi la oficiele poştali, unde nu sunta staţiuni telegrafice. Aceste blanchete se voru espedâ apoi prin postă pană la cea mai de aprope staţiune telegrafică. Formatula lora e ca si ala carte-lora poştale închise. Una costă 31 cr. fiinda cuprinsă aici şi taxa unei telegrame de 10 cuvinte.

S o c i e t a t e a dâmneloru r o m â n e din B u c o v ina . Domna Măria Brăileana a convocata pe diua de 31 Ianuarie a. c. n. în comuna Bilca o adunare în scopula înfiinţărei unei filiale a „Societăţei domnelora române." La acesta adunare au luata parte 163 persane, cari tote şi-au esprimata dorinţa de a înfiinţa

o filială. De preşedintăa fostă alesă dómna Maria Brăi-leana, iar de secretară d-sóra Eleonora Magiorù, fiindù autorisate a face paşii de lipsă spre activarea filialei.

R o m â n i l a h o t a r ă l e Europe i de c ă t r a Asia., In foiţa „Gaz. Bucovinei" Nr. 6 c. cetimu ur-mâtorele: Résfoindu în tomulu etnograficii alii clasicului Atlanta de geografia fisica alui Berghaus, ed. II, dădusem încă înainte de asta cu mai mulţi ani la harta Europei (Nr. 67) alăturea cu r. Uralului, aprópe de genunchiula acestui rîu, încă în Europa de o insulă cu populatiune romanésca alăturea cu una mai mare serbescă: iar în o schiţă alăturată despre Caucasii, între cele 41 de popóre diverse şi de Români. Aceştia locuescu dincolo de Caucasii, prin urmare în Asia, într 'o pustia nepopulată, remasă deci necolorită, esactii pe meridianulu 40 dela Greemvich spre Est. Aceste dóué fapte, constatate de Gerland, resp. Seidlitz, se păru a nu fi cunoscute limbistilora noştri, deórece nu sciu sé fi luată notiţe despre ea, nefiindă menţionate în vre-unù jurnalù de-alù nostru până acuma. Credo, că ar fi de interesă a sci, când şi cum au ajunsă aceşti Români pe acele locuri. A. Procopianu-Pro-copovici.

Carneva la . Inteliginţa română din Deşiu cu concursulii tinerimei române universitare din Clusiu va aranja în 28 Februarie n. c. în Deşiu In sală hotelului Englesu ună concertă împreunată cu dansii. Venitulu este destinata pentru sporirea fonduriloră de edificare a bisericiloră gr. cath. şi gr. or. din Deşiu. Preţuia în t răre i : 1 fi. 50 cr. de persóna: în familia pentru fiecare persóna 1 fl.; ună bileta de galeria: seria I 2 fl., seria I I a 1 fl. In pausa se vorù esecutâ jocurile naţionale rom, „Căluşerula" şi „Bătuta" . Familiile sunto rogate a se presenta în costuma naţionala. Comitetulu aranjatoru: Dr. Teodora Minali, adv. preşedinte: Ioană R. Cherecheşu, cand. de adv. secretară ; Ioana Velie, prot. gr. cath. : casară ; Teodora

Hermană, prot. gr. or.: controloră.

H y m e n . D-la Joanu Băloia scrietora la pretura cercului J a a d a se va cununa cu d-sóra Maria Catrìciu în 14 Februarie st. n. a. c. în biserica gr. cath. din

Bistriţă la 3 óre d. a. Felicitările nòs t re!

NECROLÓGE. Marica Dolianù, fica d-lui Joanù Doliană factorula tipografiei diecesane din Gherla, a reposata în 23 Ianuarie a. c. st. n. în etate de 19 ani. Ecaterina Popù, veduvită ântâiu Dumitru Mure sana, iar în urmă Joană Popa cancelista c. r. în pensiune, a murită în Năseuda în 30 ianuarie în etate de 67 de ani.

D e s l e g a r e a g â c i t u r e i de sacii din Nr. 9 ala diarului nostru din a. tr. e următorea :

i - . .

Norocuht. Frundă verde ca şi bobulu Mândră flore î înoroculu, „ Dar nu creşce în totă locuia, Că şi eu am semînatu, ŞT-a mea parte s'a uscată; Vai! şi eu am resăditu, Şi-a mea parte s-a topiţii.

Bine o au deslegatu: D-s6rele: Elena Moldovanii, Bdnişoră; Glzela M. Turcii,

Blasiu ; Veturia Lişcanu, Cizeriu; Domniţa Huza, Ciaba; Livia Stanciu, Şardu; Aurelia Georgiţă. Ilvămţcă;

Domnele: Stefania Moldovanii n. -Popii, Bănijorii; Joana Popescu mar. Deacii, Bîpa de ausu; Ludovica Sahanu, C'iaba;

Victoria Dragă, Faz. Var sandu; Domnii: Augustinil Cocorescu, Budapesta:, Dumitru Făgără-

santi, Teure; Joanu Vancai, Gherla. Vasile Gheorghiu, Cernăuţi; Maximă Popa junior, ~$ăsZud?t;

Premiulu 1-a dobenditu d-şora V e t u r i a L işcan i i din Gizeriu.

Logogrifu de Victor i i .

Din următorele 69 de silabe : ra, a, a, beşci, Mo, bu, burg, ca car, ci, co, con, cu, da, dan, dem, do, e, e, e, fa, fe, fio, ga, go, har, i, i, ia, iu, las, li, li, ma, mec, mi, mos, na, ni, nictt, noi, o, or, ori, olt, pi, ra, rea, ren, ri, reşci, ro, ro, sa, sil, slă, sto'n, şi, ta, te fer, ţi, tri, u, ungj ur, ut, vi, vingu s6 se formeze 27 de

cuvinte, a cărora însemnare e următorea: 1. O cetate în Italia. 15. Munţi în Asia. 2. O specia de militari în România. 16. Unu 'căletoru anglezu (lin Africa! B. Unii mctalii preţiosu. 17. Instrumenta musicalfi. 4. Unu cataractă însemnaţii. 18. Loeit ile fericire. 5. O familia domnitore. 19. Unu nume bărbătescu. 6. Unu rîu îii Palestina. 20. Rege în Asia pe timpulu domi-7. Staţiune balneară în România. naţiunei romane. 8. Unu rîu în Africa. 21. Unu comitatu în Ungaria. 9. Unii deu romanii. 22. Locn de închinare alu Molia-

10. Unu judeta în România. medaniloru, 11. O insulă in marea egeică. 23. O capitală. 12. O cetate nimicită în Asia. 24. Loca de pedepsă. 18. Caută fiecine. 25. 0 capitală. 14. O capitală. 26. O naţiune de viţă slavică.

27. Unu locu .renumita pentru vinuri în România.

Literile iniţiale cetite din susă în josu dau numele doni-nitoriloră din o alianţă politică, iar literile finale cetite de josij în susii dau statele, în cari domnnscă. — Timpii de deslegare pană în 1 Martie 1892. Intre gâcitor! se va sorţi o carte.

P O S T A

R E D A C Ţ I U N E I .

„H—a" Lucrurile trămise nu suntu tocmai reuşite. Doră vei reuşi în altele mai bine. Se vedenia vre o novelă din cele

promise. „ H o p t e a î n F". Poesia Vino se va publica. B u d a p e s t a . Lucrurile trămise altora foi nu ni le tră-

mite şi noue. Din cele trămise ce va ti bună vomă întrebuinţa îndată ce vomit dispune de spaţii,

A b r u d u . Logogrifulă trămisă îlu vomă întrebuinţa.

?. S-a succesii de ajunau, i u m e ? Celoriî ce n-au primiţii respunsurî până acum, li vomă

respunde în numerîi venitorî. Cine n a primită vr'unu numeru, binevoiescă a ne avisâ.

Tipografia CAROLtJ ORENDI în Bistriţă.