ORADEA-MARE (N. VÁRAD) 26 novembre st. v.

8 decembre st. n.

Ese in fiecare duminecă

Redacţiunea: \NT. ^.8. Strada principală J7J a.

A N U L XXXI. 1895.

Preţul pe un an 10 fl. Pe '/, de an 5 fl.

Pe l/,e de an 2 fl. 70 cr. Pentru Rmânia pe an 26 lei

D e s p ă r ţ i ţ i .

J ' a u cunoscut demult , şi totuş abiá la despărţire au wînceput să se iubescă ! Numai in momentul des-; .păr t in i au vëdut şi ei că prietenia lor proprie e -amor, şi că Domne greu e să se despartă pent ru ca să nu se mai revedă !

Când ş-au strîns mâna, ochii li s 'au umplut de lacremi, iar când au rostit ultimul adio, ş-au cădut in braţe, şi ascunsa lor iubire isbucni in valuri din ini-mele lor — şi s'au des tă inui t !

„Adio!" tu tristă lozincă a despărţirii, mult amară eşti tu pen t ru inimele iubitóre !

Ea s'a dus, şi El iarăş s'a dus, pornind amân­doi despărţiţi de sorte pe căi opuse, avênd de soţi ne­despărţiţi in pribegie — deseverşita lor dragoste !

Ce a simţit El când s'a vëdut s ingur?

Cine ar puté descrie durerea lu i ! A plâns o nópte intregă, cât in la­cremi ş-a scăldat aşter­nutul, şi dile întregi sin­gur cu chinul şi cu do­rul lui, fugit de lume pribegia pr in locuri tă i ­nuite !

Din visător ce a fost s'a făcut şi mai visător, din palid s'a făcut um­bră ; sub povara ascunsei lui dureri , privirea stinsă a negrilor lui ochi, pu ­rurea inundată in la­cremi, te umplea de milă şi compătimire ! Durerea lui sémën şi capet nu avea, sortea i-a despăr­ţit pentru totdauna, şi El şciea că n 'are s'o mai revedă !

N'are s'o mai revedă ! . . . Ce dureros i resu-nau lui pr in minte a-ceste cuvinte !

Cu vremea inse s'a ELEONÓRA DUSE.

dedat cu durerea ca şi cu un tovarăş bun şi cre­dincios, ea i-a devenit elementul de traiu, şi nebăgând in séma povara ce-i apesá inima — El uitá că sufere ! I se părea că fără durerea lui nu ar mai pu té trăi, cugetul la Ea i erá hrana dilnică a inimei sale, şi precum altora iubirea, aşa lui durerea iubirii, incepù a-i da vieţă !

Numele Ei îl şoptia arborilor din pădurea pr in care rătăcia des, iubirea şi dorul şi—1 destăinuia zefiru­lui, florile şi paserile şciau durerea lui, şi in mijlocul atâtor martori compătimitori , lui i se părea că nu e singur !

In societatea damelor şi la petreceri mergea rar, şi atunci numai şi numai să se convingă, că : „nu-i ca Ea nici una" , şi acesta convingere îl făcea vesel şi mândru in suferinţe !

S'a făcut o petrecere la care n u a pu tu t să lipsescă, trebuia să mergă, unele impregiurări îl si-liau ! S'a dus ! La înce­put a stat indiferent. Cu ochii privind in gol o vedea pe Ea, şi nu voiá să danseze . . . mai bine îşi petrecea el as t ­fel. Deodată privirea lui aiurită se aţinti asupra unei copile, care semăna cu EA, dar puţin de t o t . .

Numai ochii copilei pă­reau a fi ochii Ei, aveau aceeaş blândeţă inchie-gată in aceeaş lumină part iculară !

A simţit deodată un dor fierbinte de a-ş petrece cu acea copilă. Cât a ţ inut petrecerea, numai cu ea a dansat ! Erá bă­tător la ochi. toţi i pr i -viau cu mirare, şi co­pila órecum fermecată priviá cu drag in ochii lui plânşi, cari de astă-da tă luciau in vraja unei dulci mulţămiri !

Erá vals, şi ei dansau 48

566 F A M I L I A

Deodată privind in ochii copilei, i se păru că pri-veşce in ochii Ei . . .

— Cât îmi place să dansez cu dta — şopti El dulce.

— Mie şi mai mult — respunse copila t remu­rând şi plecându-şi ochii . . .

El in estas lipi buzele lui fierbinţi pe gâtul gol al copilei şoptindu-i „Te iubesc" . . .

Copila in vraja unui sentiment necunoscut, se lipi mai aprópe de sinul lui, respundêndu-i : „Şi eu" . . .

Valsul s'a sfârşit ! El simţia o năduşelă, o ceţă, care i acoperiá

mintea, incât nu mai putea cugeta, şi eşi din sală in liber ! Rëcorea nopţii îl readuse la realitate . . . rend pe rend i treceau prin minte scenele din aceea seră . . .

El a dis alteia că o iubeşce şi a tradat-o pe Ea ! Se lovi cu palma peste frunte şi incepù a plânge cu hohot, lipindu-şi fruntea fierbinte de zidul rece !

„Iubi to!" puté-vei tu să-mi ierţi ce ţ-am făcut ? Eu ţ-am necinstit iubirea ta, d 'cêndu-i alteia că o iu­besc . . . îmi e martor inse Ddeu, fără voia mea . . . ochii ei erau ca ai tei, nu am şciut ce fac . . . Iubită, iertá-me-vei pe mine care aşa de mult ţ-am greşit ? ! " . . Şi plângea . . . plângea smulgendu-şi perul cu desnă-déjduire.

Atunci nóptea încă părăsi petrecerea . . . ***

Ea din momentul despărţirii suferiá ca şi El. Faţa i se făcu palidă, iar in farmecul durerii părea şi mai frumosă. Frumoşii ei ochi căprii t rădau ascunsa-i durere, şi in melancolica-i privire, nu mai puteai recu-noşce pe sburdalnica şi sglobia copilă de odinioră !

In dilele pr ime ale despărţirii credea că o să inoră de dorul lui, cu vremea inse durerea i se pre­făcu şi Ei in fire, şi nici nu mai şciea că sufere ! Şei ea numai că mereu se gândeşce la El şi numele lui m e ­reu i erá pe buze.

0 urmăriau mulţi, şi mulţi i oferiau inima şi iu­birea — pentru că, câte flori nu se desvoltă sub lu­mina sórelui, şi câte inimi nu se apr indeau sub privi­rea Ei ! Dar Ea cu un zimbet dureros i respingea pe toţi, icóna lui cuprindea intréga Ei inimă !

Intr 'o (Ji şedea singură in grădină. Deodată s'a apropia t de Ea un tiner — unul dintre adoratorii Ei — erá un tiner palid şi visător, semená mult cu El . .

— De ce nu me iubeşi ? — d i s e tinerul după o conversaţie lungă, pr indênd-o de mână.

Ea privind in ochii tinerului, i se păru că se pierde in vraja privirii Lui şi i şopti : „Spereză, póté că te iubesc!" . . . Un cald sărut i depuse tinerul pe mână ca atr ibut al acestei mărturisiri.

1 sosi o serisóre, o recunoscu, erá de la El ! R e ­pede se smulse de lângă tinerul ce o priviá dornic, şi fugi in boschetul tăinuit să o cetescă ! O desfăcu t r emu­rând şi o ceti cu privirea inundată in lacremi !

Ce sincer i scrie El la sferşitul epistolei : — Te-am visat fără de a te cunoşce, cunoscên-

du-te te-am iubit şi iubindu-te nu te Jvoi mai uitá . . . Sterşind de cetit, isbucni in un plâns amar şi

sfâşietor . . . — Cum te-am uitat eu pe tine iubitul meu . . .

cum te-am trădat . . . dar să me ierţi . . . tu eşti aşa de bun . . . si dornic i săruta serisórea !

Tinerul apropiindu-se de boschet, o vëdù cum dornic şi plângând săruta epistola, şi înduioşat eşi din grădină pentru a nu së mai reintórce nici odată. Ea privind in u rma celui ce se depă r t a . . . îsi rădica ochii

Anu l XXXI"

spre cer şi i se păru că-1 vede pe El si in estas i r e ­cita cuvintele :

— Te-am visat fără de a te cunoşce, cunoscên-du-te te-am iubit, şi iubindu-te nu te voi mai uitá . . . Da ! nu te voi mai uitá nici odată . . . nici oda tă . . . oftà Ea după o scurtă pausă, plângênd iarăş şi săru-tându-i serisórea . . .

*** Dómne ! de ce ai despărţit atâta iubire, de ce laşi

să se stingă de dor, departe de-olaltă doue t inere inimi in văpaia amară a suferinţei — de ce n u le uneşc i?!

(Aiton.) E m i l i u S a b o _

Cântece le m e l e ! Un an se ' mplinî-aseră decană n'am mai scris versuri.,

Un an de grea 'ncercare, ce nu-o să-l uit nici când — Linişte! vino-mi iară, gândirea să-mi împresuri, Să pot să-o fur din suflet, şi-o vorbă cu 'nţelesuri

Să mai aud odată din lira mea curgênd.

In vieţa-mi sbuciumată atâta mângâiere Mi-aţi reversât in suflet, şi me re'ntorc la voi

Dragi cântecele mele! şi-acum, cu-a mea durere Mai grea decât famentül, că n'am altă putere —

Şi bat la uşa vostră ca 'n dile de nevoi.

Eu am iubit pe omeni cu dragoste creştină Şi tuturor din giuru-mi eu tote m'am făcut,

Uitat-am nedreptatea, iertat-am ori ce vină, Iar ei m'au pus pe cruce, m'au târâit prin tină,

Mi-aic închinat paharul cu lacrime umplut.

Aida focul arde de piétra o topeşce Şi lacrămi versă ochii din Şiua primă chiar,

Şi fend se aprinde şi 'n flăcări pălpăeşce Şi fratele pe frate persecută şi-ureşce —

Nu-i vorbă de linişte unde-i atâta-amar.

In vieţa-mi sbuciumată-atâta mângâiere Mi-aţi reversât in suflet, şi me rentorc la voi

Dragi cântecele mele! şi-acum cu-a mea durere Mai grea decât pămentul, că n'am altă putere —

Şi bat la uşa vostră ca 'n dile de nevoi.

Voi tinere din crerii-mi veţi resări in vieţă — Eu din betrân m'oi face din di tot mai bëtrân,

Eu plec spre-amurgul dilei, şi voi spre dimineţă — Voi chiar şi de amaruri grăi-veţi cu dulceţă —

Şi-ţi mângâia durerea sărmanului meu sîn.

Grăi-mi-veţi de trecutul cu-a lui comori bogate De dulce amintire, de-ilusii ce s'au stins,

Şi voi uită de-amaruii pe urma lor legate — De visuri dispărute şi nerealisate,

De lacrămile-acelm ce ochii mei le-au plâns;

Şi voi uită de tote amarurile vieţii, De trista prigonire, de traiu-atât de greu,

Cu nedreptăţi şi chinuri — si 'n pragul bătrâneţii Gândi-voi- fa norocuri ca 'n anii tinereţii,

Când pentru prima oră v'aţi smuls din sinul meu.

V. B. M U N T E N E S C U .

Anul XXXI. F A M I L I A 567

A c a d e m i a Română. Raport general asupra lucrărilor comisiunii pentru Pre­miile Năsturel-Herescu şi Eliade-Rădulescu pe anul 1S9Ő.

Doirni lor colegi,

I g p l o m i s i u n e a alesă in sesiunea generală din anul tre-S ^ p c u t spre a cerceta lucrările intrate la concursul

Premiilor Năsturel-Herescu de 4000 lei şi Eliade-Rădulescu de 5000 lei, in sesiunea generală din

(j anul curent , are onóre prin subsemnatul raportor, i a ve face următorea dare de séma despre activi­

tatea sa. Gomisiunea a primit spre cercetare 28 de lucrări

şi a n u m e : 12 pentru Premiul Năsturel-Herescu şi 16 pentru Premiul Statului Eliade-Rădulescu.

Fiind că pentru unele lucrări intrate, nici unul din membri i comisiunii nu s'a considerat competent, comisiunea încă inainte de deschiderea sesiunii a rugat pe colegii noştri din secţiunea şciintifică, dnii dr. D. Brândză, Gr. Ştefănescu, Sp. Haret, iar apoi pe dl ge­neral St. Fălcoianu, să le studieze şi să facă raporturi asupra lor.

La începutul sesiunii actuale, membrii comisiunii s 'au întrunit şi s'au constituit, alegèndu-se preşedinte dl V. A. Ureehiă, secretar dl I. Vulcan, raportor gene­ral dl A. Naum ; intr 'una din şedinţele ultime inse dl A. Naum, din causa de indisposiţiune, a cerut să lie înlocuit prin altul in calitatea sa de raportor-general ; astfel comisiunea a numit raportor-general pe subsem­natul .

Gomisiunea a ţ inut 13 şedinţe, in cari s'au cetit raporturile despre lucrări şi s'au făcut discuţiuni asu­pra lor.

1. Dl V. A. Ureehiă a cetit raportul seu despre lucrarea dlui Ioan Georgian, intitulată „O pagină din vieţa Marelui Ştefan", trimisă la concursul Premiului Statului Eliade-Rădulescu, de 5000 lei. Rapor tu l com­bate şi resfrânge conclusiunea autorului , care susţine că Ştefan cel Mare ar fi domnit 16 ani in Muntenia. Nu, dice dl raportor, Ştefan cel Mare nu a domnit 16 ani la Munteni , ba nici 16 dile. Din conclusiunea că Ştefan cel Mare nu a avut domnie efectivă in Munte­nia, nu urmeză o denegare a subordinării cătră el a Domnitorilor Munteni impuşi de densul Ţeri i-Munte-neşci. Pr in urmare dsa n u póté propune premiarea lu­crării dlui Georgian. Resultatul votului : unanimitate de 5 bile negre in contra.

2. Dl V. A. Ureehiă a cetit raportul seu despre volumul de „Poesii" al dlui Gheorghe din Moldova, presentat la Premiul Eliade-Rădulescu. Raportorul dice că ori-cât i-ar fi plăcut să afle in cele 152 de pagine ale volumului dlui Gheorghe din Moldova unele ver­suri, unele cântări , acestea neconslituind majoritatea cu ­legerii, nu pote présenta volumul pentru premiare. S'a pus la vot premiarea Poesiilor dlui Gheorghe din Mol­dova. Resul ta tul votului : 3 bile negre, 2 albe.

3. Dl V. A. Ureehiă a dat cetire raportului seu despre lucrarea dlor Edgar Th. Aslan şi A. A. Sturdza, „Sofocle," „Oedip rege", traducere in versuri, presen-tată la concursul Premiului Eliade-Rădulescu. Raportul dice, că introducerea făcută de dl A. A. Sturdza e t ractată cu mul tă erudiţ iune. Pent ru compunerea ei, autorul a utilisât numerose isvóre in n u m ë r mai bine de 120. Ori-ce afirmatiune din partea autorului este ba-

sată pe dovedi seriöse din autori vechi şi moderni . Ceea-ce priveşce traducerea dlui Aslan, in total j ude ­cată, este bună ; observă inse şi câteva puţ ine defecte. De aceea propune premiarea. Punêndu-se la vot pre­miarea, lucrarea a obţinut 5 bile negre, 2 albe.

4. Dl V. A. Ureehiă a cetit raportul seu despre cartea dlui Gh. Adamescu, „Noţiuni de istoria limbii şi literaturii româneşci", presentată pentru Premiul Sta­tului Eliade-Rădulescu. Raportul susţine, că manualul dlui Adamescu este astădi cea mai bună şi cu deose­bire cea mai completă lucrare didactică de acesta na ­tură, scrisă intr 'o bună limbă românescă. Deci lucrarea fiind meritorie, a propus-o pent ru premiul , la care a fost presentată. Unii membri ai comisiunii, accentuând valórea lucrării dlui Adamescu, au observat inse, că aceea este o carte didactică, pent ru care esistă un pre ­miu special, cel Craiovén. La votare, lucrarea dlui Ada­mescu a obţinut 4 bile negre, 2 albe.

5. Dl P . Poni a cetit rapor tul despre lucrarea dlui Anton Borneanu, „Resumat despre architectura şi con-strucţiunea practică, special pent ru zidărie şi dulgherie", presentată la Prenuul Năsturel-Herescu. Dl rapor tor (Jice, că din lectura scrierii nu s'a putut convinge, că ea constitue „cea mai bună carte publicată in limba românescă in cursul anului t recut" , de aceea nu o póté recomanda pent ru premiare. La votare, cartea dlui Borneanu a obţinut unanimitate de 5 bile negre.

6. Dl A. Naum a cetit raportul despre volumul de „Poesii" al dlui Artur Stavri, presentat la Premiul Eliade-Rădulescu, conchidênd că nu se pote refusa dlui Stavri o dragoste platonică pentru natură, un fond de simţh'e melancolică bine esprimat câte odată, că este un talent in curs de formaţiune ; dar îi pare reu că premiul, pe care-1 soliciteză, este prea mare pentru opera sa. Punêndu-se la vot premiarea, resultatul a fost : 5 bile negre, 1 albă.

7. Dl dr. I. Felix a dat cetire raportului seu des­pre cartea dlui dr. Al. N. Vitzu „Doctrina secreţiuni-lor in terne" , trimisă pentru Premiul Năsturel-Herescu, spunênd că lucrarea dlui A. Vitzu are un interes ac­tual, dar nu este originală şi se presintă ca o critică a faptelor descoperite de alţii şi verificate de dl Vitzu prin numerose esperimente. Ea este una din cele mai bune lucrări de şciinţă publicate in ultimul t imp, de aceea o şi recomandă atenţiunii Academiei, fără a o pro­pune pent ru premiu. Resultatul votului : 3 bile negre, 2 albe.

8. Dl dr. I Felix a mai cetit raportul despre scrie­rea dlui dr. Ioan Şerbănescu, care portă titlul „Mica chirurgie", ed. III, ce a sosit pentru Premiul Năsturel-Herescu. Rapor torul a scos conclusiunea. că lucrarea dlui dr. I. Şerbănescu póté fi utilă pentru sanitarii ar­matei, dar ea nu insuşeşce condiţiunile cerute de regu-ment, pentru ca Academia să potă acorda autorului un premiu. Premiarea s'a respins cu unanimi ta te de 5 bile negre.

9. Dl V. Maniu a raporta t despre cartea „Ţâra nostră" de Silvestru Moldovan, trimisă la concursul Premiului Nasturel-Herßsu, declarând că de şi lucrarea nu respunde, nici prin formă, ca o descriere de căle-torie, nici prin eronatul sistem de împărţirea materiei şi cu atât mai puţin prin valórea originalităţii, la con­diţiunile stabilite pentru decernerea premilui ; cu tote acestea in mod absolut nu i s'ar puté contesta meritul de a fi utilisât binişor colecţiunea materialului de mo­nografii şi a le fi presentat in t r 'un stil uşor de iţeles, sub forma narat ivă, mai mult prin reproducerea mul -

568 F A M I L I A Anul XXXI.

timilor de legende plăcute. Din acest punct de vedere judecată, scrierea pote face bun serviciu, ca şi carte de lectură pentru tinerimea din şcolele gimnasiale şi pen­tru toţi ; dar nu póté fi recomandată pentru premiu. Gonclusiunea raportului a fost combătută de dl V. Babeş, care a accentuat in favorul lucrării dlui Silvestru Moldovan, că totă presa română de dincolo a int impi-nat favorabil cartea. Resultatul votului pentru premi-are a fost: 6 bile albe şi 1 negră.

10. Dl Spiru Haret a dat cetire raportului despre lucrarea „Curs complect de aritmetică raţionată pentru usul şcolelor secundare in genere" de dl I. Otescu, ve­nită la Premiul Năsturel-Hereseu, constatând că cartea dlui Otescu represintă o mare sumă de muncă şi este cel mai complet curs de aritmetică raţionată, din câte s a u t ipărit pân ' acum in România ; materia este t rac­tată cu multă estensiune şi in detaliu, şi ra ţ ionamen­tul este destul de riguros. Socoteşce inse, că mai ales in unele părţi, espunerea putea fi mai condensată. La vot lucrarea dlui Otescu a intrunit 6 bine negre, 1 albă.

11. Dl A. Naum a dat lectură raportului seu asu­pra volumului dlui Rădulescu-Niger, „Rustice", Nuvele şi Poesii, volumul al III, presentat la Premiul Eliade-Rădulescu. Cetirea volumului dlui Rădulescu-Niger a lăsat raportorului impresiunea următore : un talent compromis prin o prea mare uşurinţă la scris ; varie­tate in imaginaţiune, dar o lipsă de ar tă completă p re ­tutindeni. De aceea Academia nu póté resplăti opera cu un premiu aşa de însemnat. Punêndu-se la vot premiarea lucrării dlui Rădulescu-Niger, resultatul a fost : 6 bile negre şi 1 albă.

12. Tot dl A. Naum a cetit un raport despre „Isrpăvile lui Păcală" de dl P . Dulfu, venită pentru Premiul Eliade-Rădulescu. Raportorul dice, că poemul are un fond popular , pe care autorul l'a tractat cu multă simplicitate şi cu mult natural . Versul corect, limba curată, aşa cum se vorbeşce in adevër la ţeră, fără nici o afectaţiune. Câte odată sub o glumă, sub forma veselă a frasei, se ascunde un sentiment de a-dâncă melancolie. Literatură netendenţiosă şi prin u r ­mare socială, poemul acesta este o carte bună in lite­ratura nostră. De aceea a conchis la premiarea lui. La votare poemul acesta a obţinut 5 bile albe şi 2 negre.

13. Dl I. Vulcan a cetit raportul seu despre „A-milcar Barca", generalism al Cartaginei, tragedie in 5 acte, de dl G. Bengescu-Dabija, presentată la Premiul Eliade-Rădulescu, ară tând că lucrarea dlui Bengescu nu este o tragedie, ci o legendă inspirată de romanul lui Flaubert „ Sa lammbô" şi înjghebată din mai multe t ab­louri spectaculóse, ca să producă efect ; caracterele inse nu sunt bine potrivite, iar persónele vorbesc afară din cale mult ; versurile sunt destul de armonióse, dar in multe locuri sintaxa şi rima se bat in capete. Din causa dfeectelor sale organice, nu o póté recomanda pentru premiu. La votare, „Amilcar Barca" a avut 4 bile ne­gre şi 2 albe.

14. Dl Gr Stefănescu şi-a presentat rapoitul des­pre cartea dlui I. P . Licherdopol, „Fauna malacologică a României , No. 2, Moluscele de uscat şi de apă dulce ale judeţului P rahova" , venită la Premiul Năslnrel-He-rëscu. Dl raportor este de părerea, că „Fauna mala­cologică a României" merită să fie p remia tă : 1 pentru valórea sa intrinsecă ; 2, pentru că asemenea lucrări cer multe cheltueli din partea autorului şi 3, mai cu séma pen t ru a incuragiá şi pe alţii să intre pe acesta cale dificilă a studiilor speciale. Punêndu-se la vot p re -miarea, resultatul a fost : 4 bile negre, 3 albe.

15. Dl dr. D. Brândză a rapor ta t despre lucrarea dlui dr. Leon C. Cosmovici, „Studii morphologice, taxio-nomice, psychologice şi contribuţiuni la studiul Faunei României" , presentată la Premiul Năsturel-Hereseu. Gonclusiunea raportului este a n u se acorda dlui Cos­movici premiul , scrierea sa nefiind o lucrare de valóre. La votare, lucrarea dlui Cosmovici a int runi t 6 bile negre şi 1 a lbă.

16 Dl V. Maniu ceteşce raportul seu despre „Cursul de Procedură civilă", al dlui G. G. Tocilescu Par tea III, venită pentru Premiul El iade-Rădulescu; şi termină a dice, că cursul dlui Tocilescu este un s tudiu complet, critic, istoric, juridic, metod ic ; un s tudiu sci­entific de doctrină şi jur isprudenţă presentat in t r 'un stil magistral, corect şi despicat ; cu un cuvent o operă erudită, unică in acest gen ; prin u rmare meri tă a i se decerne premiul solicitat. Punêndu-se la vot p remi­area lucrării dlui G G. Tocilescu, ea intruneşce 6 bile albe, 1 negră.

17. Dl I. Vulcan raporteză despre lucrarea dlui N. Petraşcu, „Vasile Alecsandri", presentată la con­cursul Premiului Eliade-Rădulescu. Rapor toru l con­chide, că scrierea acesta este o lucrare cu pretenţ iuni serióse, care t inde să ficseze esact totă activitatea lite­rară a poetului. Ca fond, ea cuprinde studii amënun te , aprecieri întemeiate şi conclusiuni j u s t e ; ca formă se presintă in nişte condiţiuni forte avantagióse, avênd o limbă clară, uşoră şi p tăcută . In unele locuri au mai remas lacune de suplinit ; da r in general, autorul ne-a dat o carte remarcabilă şi de valóre. De eceea o pro­pune pentru Premiul Eliade-Rădulescu. — Dl T. Ma-iorescu combate conclusiunea raportului , pen t ru cuvên-tul că aprecierile dlui N. Petraşcu nu sunt originale, ci compilate din diverse publicaţ iuni anter iore . Dl Ma-iorescu este secundat de dnii A. Naum şi V. Babeş. — in sfârşit, făcendu-se votarea, resultatul votului este 5 bile negre, 2 albe.

18. Dl I. Vulcan, rapor torul volumelor dlui Gr. N. Lazu, „451 Traducer i libere şi imitaţiuni de poesii an­tice şi moderne din Orient şi Occident", t r imise la P r e ­miul Eliade-Rădulescu, relateză că coleeţiunea acesta n u intră in condiţiunile premiilor Academiei nástre , care premieză numai scrieri originale ori t raduceri fă­cute direct din limba autorului , iar n u şi t raducer i li­bere şi imitaţiuni. Votarea a produs 6 bile negre, 1 albă.

19. Dl I. Vulcen şi-a comunicat impresiunile, ce i-a produs lectura volumului de „Nuvele" al dlui Boure­anul, trimise la Premiul Eliade-Rădulescu. Autorul n ' a re nici o vocaţiune literară. Nici una din nuvelele şi schi­ţele sale nu oferă absolut nimic ce ar a ră ta v re -un ta­lent nuvelistic. De aceea n u póté p ropune cartea pen ­tru premiare. Resultatul votului a fost : unanimi ta te de 6 bile negre

20. Dl V. Babeş a da t lectură raportului seu des­pre „Iconologia creştină occidentală şi or ientală" a dlui dr. Sever Mureşianu, tr imisă la Premiul E l iade-Rădu­lescu, dicênd, că pe lângă tote micile defecte, cartea din punctul de vedere al scrierii ei, ni se i m p u n e ca bună şi bogată ; dar, cum Academia n 'a re secţiune specială pen t ru literatura şi şciinţa bisericescă, ea n u póté fi chiemată a da un verdict ; prin u r m a r e cartea nu se póté recomanda pen t ru premiare. — Dl P. Poni observă, că n u impărtăşeşce motivele conclusiunii , de a delătura lucrarea pent ru motivul, că Academia n'ar fl competentă a se p ronun ţa asupra unei cărţi, din causă că are un conţinut religios. Dsa crede, că Aca­demia trebue să fie condusă in apreciarea unei cărţi

Bulgară de la Dunăre.

670 F A M I L I A Anul XXXI.

prin valórea sa, si că se pot premia şi opere, cari au subiecte relative la religiune. Făcendu-se votarea, re-sultatul a fost : i bile albe şi 3 negre.

21. Dl T. Maiorescu face dare de séma despre .Rsplicaţiunea teoretica şi practica a Dreptului civil rnmân in comparatiune cu legile vechi şi cu principa­lele legislatiuni streine*, volumul al IV-lea. de dl Di-mitrie Alesandresco. presentatâ la Premiul Năsturel-Herescu. E o carte mai ales de compilare din alţi au­tori, cartea nu póté intra in cestiune la hotârlrea pre­miului; cât pentru putinele caşuri, in cari autorul propune părerile dsale distinctive, acestea sûnt de un interes special juridic, iar Academia nu are voraţiune a se pronunţa asupra controverselor Codului civil. Deci este de părere, că nu i se pole acorda premiul. La vo­tare, autorul a avut 6 bile negre, 1 albă.

22. Dl T. Maiorescu ceteşce raportul seu despre .Gramatica istorică şi comparativă a limbii romane de I. Manliu, care solicitera Premiul Eliade-Rădulescu. Raportorul accentuând, că Academia a publicat pentru acest an un concurs special pentru cea mai bună carte didactică, d'ce că, decă dl Manliu nu şi-a presentat lucrarea la acel concurs, al cărui valóre bănescă, ce e drept, este mai mică. se cuvine că şi mesura de apli­cat in judecarea noslră asupra Gramaticei autorului să (le mai intinsă şi să privescă valórea ei generală, lite­rară séu .«ciintiflcă. Dl Manliu, <Ji»-i- raportorul, se in-cercă să introducă numërosele distinctiuni ale grama­ticei şi stilisticei germane in limba romană Dar ces-tiunea nu stă aici. Originea etimologică, articolul, su-flcscle, dialectele, loponimia, adoptările din limbi streine, e l e , pentru tôle aceste cestiuni şi pentru mai tote a-11) ' ' I I I i 111 « * I « - in lăuntrul lor, dl Manliu n'a contribuit ni­mic. De aceea lucraren sa nu póté fi consacrată de Academia HomAnă, prin acordarea premiului cerut, ca o gramatică a limbii române in înţelesul şciintific. La volare, Gramatica dlui Manliu a avut 5 bile negre, 2 albe.

23. Dl T. Maiorescu a raportat despre volumul de .Poesii* al dlui loan N. Roman, trimis la concursul Premiului Eliade-Rădulescu, dicônd că autorul este un om inteligent, care — cunoscënd multe poesii ale al­tora — s'a deprins fireşce cu ritmul, cu rimele, cu comparnliunile, cu forma eslernă a poesiei. Poesiile proprii sunt unele imitate din Emincscu, dar sunt aşa de slab imitalc, inent nu if.(elege de ce Ic-a mai pub­licat dl Roman P Versurile traduse sunt cunoscute prin deosebita lor gingăşie — in original. Deci .Poesiile* dlui I. N. Roman nu merită să fie premiate de Aca­demie. Votarea a confirmat acesta, cu 7 bile negre con­tra, 1 albă.

24. Dl T. Maiorescu şi-a făcut raportul despre .Mama Soeră* a dlui Th. D. Speranţa, volum presen­tat la Premiul Năsturel-Heresru, arătând prin mai multe citn|iuni, că nu pole ii vorba de premiaren unor asemenea scrieri, conclusiunea care s'n aprobat prin unanimitate de 8 bile negre.

26. Dl T. Maiorescu işi presinlu raportul despre volumnl .Popa cel de Irebă* nl dlui Tb. L). Speranţa, présentât la Premiul Nftsturel-Hero*I-u. Volumul con­ţine un fel de i-lorii-anerdotc, scrise inlr'iiii slil. care vre s8 fie umoristic. Conţinutul este sérbëd şi ca idee şi ca slil. Vorbirea nepotrivită, nefirescă, situnţiunile imposibile, totul fără mied şi fără spirit. Votarea a dat 6 bile negre şi 2 albe.

26. Dl T. Maiorescu raporteză despre .Reforma metodelor in şciinţa şi practica şi teoria consecutismu-

lui universal* a dlui loan Pop Florentin, intrată la Premiul Năsturel-Herescu, arătând că broşura autoru-nu introduce nici o reformă şi consecutismul dsale nu are nimic nou. Dar ceea ce este nou in scrierea dlui Florentin, este modul cum Îşi esemplifică ideile, şi, drept modele, raportorul reproduce tecstual câteva pa-sage, incheiànd, că astfel de glume nu merită un pre­miu academic. La votare, unanimitatea de 8 bile ne­gre a confirmat conclusiunea raportului.

27. DI V. Babeş arată in raportul seu despre .Ta­tăl nostru* al dlui I. Neniţescu, venit la Premiul Eli­ade-Rădulescu, că lucrarea este forte bună şi folositóre, special pentru instrucţiunea religiosă in şcolele nóstre primare şi rurale, deci din acest punct de vedere e demnă de totă recunoşcinţa ; cu tote acestea nu o póté recomanda pentru premiare : intêi, pentru că cartea are numai 70 de pagine, şi a doua, pentru că este de cu­prins bisericesc, religios, asupra căruia are să se pro­nunţe competent autoritatea bisericescă. La votare, car­tea intruneşce 4 bite neg.e, 2 albe.

28. Dl V. Babeş ceteşce raportul dlui general St. Fălcoianu despre cartea dlui G. Iannescu, .Studii de Geografie militară*, care concurezăla Premiul Năsturel-Herescu, observând că aderă şi dsa la opiniunea dlui general Fălcoianu, care susţine că lucrarea dlui Ian­nescu este o carte meritorie şi pe care o recomandă pentru premiu. Votul a fost următorul : 3 bile negre, 3 bile albe.

In urmarea acestora, comisiunea are onóre a ve recomanda pentru Premiul Năsturel-Herescu de 4000 lei .Ţera Nostră" de dl Silvestru Moldovan, singura lu-care n întrunit majoritatea voturilor in comisiune şi anume G bile albe şi 1 negră.

Iar pentru Premiul Statului Eliade-Rădulescu, co­misiunea ve propune următorele lucrări :

G. G. Tocilescu, .Curs de Procedură civila. Pâr­lea III*, care a întrunit 6 bile albe şi 1 negră;

P. Dulfu, .Isprăvile lui Păcală", epopee poporală in 24 civili uri, care a obţinut 5 bile albe şi 2 negre;

Dr. Sever Mureşianu, .Iconologia creştină occi­dentală şi orientală*, care a avut 4 bile albe şi 3 negre.

IOSIF VULCAN.

Paserile nóstre cântăreţe , vin

ijMaiiifurid (Oriolus gălbuia, aureus, garullusj die •^Goldamsel, Golddrossel. Este unul dintre cântăreţii

J J . noştri înaripaţi cei mai sirguincioşi. Colórea lui -^-•principală este galbenă ca aurul, aripele sale şi

7 coda sûnt negre, numai capetele penelor estremi-* taţilor acestora sûnt de colore deschisă, ochii lui

au roşeţa carminului, ciocul ii este roşu inchis. Feme-iuşa e pe părţile deasupra galbenă-verdie, pe partea dedesubt de colore albie inclusă Mărimea gangurului e cam ca a unei gaiţe séu ca a mierlei nóstre. Ca să-1 poţi vedé pe.gangur, trebue să-l pândeşci. Cei ce nu caută anume ocasiunea, de a-1 vedé, imbëlrânesc şi nu-1 yëd. Gangurul nu se espune bucuros vederii omului, ci caută a se ascunde necontenit in frundişul arborilor de codru şi mai cu séma al pomilor din gră­dini cu pomete mai spaţiose.

Şuerul puternic al gangurului duréia tót& diua cu

Anul XXXI. F A M I L I A 571

forte puţine intrerumperi. Strofele cântării sale sunt puţin vnrióse, inse constau din sunete pline, curate şi de-o putere slräordinarä. Gangurul invioşeză cu sune­tele glasului seu grădinile unui sat séu ale unui ora? intreg. El se nutreşce numai din insecte, din care causa e folositor pometelor. Tomna se nfruptă si cu pome. Cu deosebire iubesc gangurii fragele agudilor.

Vocea gangurului me fascina intr'atata, incat în­dată ce făcui cunoşcintă cu el, li compusei şi un cân­tec. Poesia gangurului meu esagerotă póté in privinţa valorii cântecului seu. Totuş cred, că a mai bine, a dice mai mult, decât mai puţin, decum i s'ar cuveni

Gangurul.

Ai venit, copil sburdalnic. Aşteptat de-o Iun' acum ? Cucu-a fost cu mult mai harnic Calelor de-acelaţ drum !

— Am venit!

Unde ţi-ai lAsat sol ia. De le 'nverţi ca şi-un burlac. ArAtAndu-ţi isteţim. Şuerând din crac in crac ?

— N'a sosit !

Pole Negrii cei sébatici Ţi-au repus-o prin s ă g e ţ i .

Séu vre-un şoim de cei năvalnici Ţi-o râpit, fiind drume(i?

— Iaca vine !

Ce-a(l făcut voi de-astâ tomna Când in sbor v'a|i rădicat, Tu cu gingaşa ta dómna Şi grAdinele-a|i lăsat ?

— Nici un bine!

Ce ! nu-i bine la veratic. Unde n stoluri pribegiţi, Tu si cucul porumbatic, Sturdi şi graurii peatri(i ?

— Nu. neieu(A!

Dar' apoi de ce de d u d Ve gâli(i, cum a|i simţit. Ci recelele v'apuci. Cerul cA-i posomorit ?

— Nu-s musent» !

lan mai stâi puţin la vorbA ! Ce te tot ascund! furiş? CAci eu nain săgeţi in torbA, Ce me tot priveţei piezi; (

— Cuib imi cat !

C a u ţ i cuib ? dar' (ii tu minte, C u m c i n véra. c e a trecut. La vecinul meu. Arvinte, Cuibu n soc ţi l'ai făcut ?

— Hai aşa!

Şeii cá cuibul ( i - l stricară NI~t«- proci>t i de l..i»ţi Şi-ai jelit o 'ntrégA vérA K.ir.i pui şi cuibule( ?

— Lume rea !

Deci grljesce. tnei frtţene. S i nu mai pA(e;ci nevoi. P u n e ţi cuibul lâng* mine. Colo n ulmul de la noi !

— Voi vede !

Astfel intr'o dalb* d' din mAndrul maiu SvAlmam cu mândrul c i n i i n ţ de raiu. Dar' pe neaşteptata vorba ni-« curmar» Un concert de paseri, ce se adunarA. — Astf I lAbAn-sce cela de nuntaşi Şi-I primesc pe-un mire scump si drAgAlaţ Sligl»(ul aprinlen. guraliv de veste, C i n i i ţ » limbuU. ca lunga poveste, Piţigoiul cri|A. crudul bArbAcuţ. CAIftfesul gingaş, nobilul stegul, Sfiea pitulice, presura (Albie Şi ciocânitorea rece si sglobie, Draga tremurice. chiombul caprimulg. Boiu de rúndunele, ce prin aer curg. Codobaturi aure, ochrşe, pudrate, Vrâbii indrAtne|e si ne-aslcmperate, Ciocârlanii tuisi, leneşii botgrosi, GurAslrâmbi boblelici, cucul porumbac. PupAiA cretttplA. pescArei de lac . . . Tóté la primirea óspelui din calc IntonarA vesel cântecele sale. Dulcea iil• .in»-1 -\ din frumjosu-i staur Le 'ntrecii pe tote cu-al ei glas de aur Gangurul slrunindu-ţi cordele sonore Gâlgâl cu falA falnici cAntare

— Mâţa-; hoibâ ochii intr'un verde cot ş i cu poftA rar.i ae lingea pe bot ş i râpit de-asâ cântare şi uimit de-aşâ minune. Care n vis numai se vede şi n poveşti numai se

spune. Adumbrit de-o verde tufa capul mi-l descoperii, ş i 'ndreptându-me spre gangur. me plecai, me umili i tl rugai, SA mai aştepte, in lufi; sA nu s'ascundA, SA depun devolamcntu-mi, sA-i vorbesc ţi sA-mi res-

pundA :

Esti frumos, tu craiu de vArâ, Ce prin cântec ne rApeşci şi cu-a togei tale parA Pomii venji li auresci !

— Nu-s urlt !

Esti frumos, tu scii, şirete, Şi de-acera Int !«• a• ruri.Ji

Şi-ale pomilor verdi plete Le tot cerci si le pí-truniji-

— Ai gAcit!

De deochi'j ai frica mare. Căci ca cucul te relragi Şi trimiţi in depărtare Şuerul de-acorde dragi !

— Sunt ochi rei !

Precum eţli, a;â 'n vecie Firea ta t u ţi-o pierdi, Esti sume( pe-a ta moşie Din palatunle verdi.

— Chiar asá-i!

572 F A M I L I A Anul XXXI.

Numai puşchii făr' de rânză Cuibul teu ţi-1 pot strica, Căci au ochi numai de pânză, Şi ce vëd nu pot lăsa !

— Gogomani !

Dar un suflet, ce simţeşce, Fie domn, fie ţeran, Te-a cruţa cavalereşce, Căci eşti puiu de năsdrăvant

— Gentlemani I

Sucéva, maiu 1880. Cu ciclul acesta al dragelor nóstre cântăreţe in-

cheiu lucrarea mea pentru acuma. Permitêndu-mi t im­pul, o voiu p rourmá şi intregi.

V. BUMBAC.

Mórtea beţivului. Schiţă de Dickens.

^Inll e m ^ m libertatea să afirmăm, că abiá se va aflá S Ï ^ y ï v r e u n om, carele avênd să tracă di de di prin ^j&s, unele strade îmbulzite ale oraşului Londra, să nu iSrcjj^fi putut observa intre omenii cunoscuţi din vë-JC' dute unde fiinţe de o aparinţă miserabilă şi res-al pingëtore, de cari el nu şi-ar puté aduce aminte

să le fi vëdut odată in altă condiţiune mai bună, dar pe cari el i-a observat scăpata nd mereu tot mai in jos, până când a lor figură sdremţosă, murdară şi să-răcăciosă pe urmă l'a atins dureros, când a trecut pe lângă el.

Decă e unul , care s'a mestecat mult prin socie­tăţi séu i-a fost chiemarea să se mestece la un t imp séu altul, de bună séma a făcut observarea la vederea mai multor mişei sdremţoşi, cari vagabundeză acum săraci şi bolnavi pe strade că unii dintr 'aceştia au fost odinioră omeni avuţi , respectaţi séu tineri diligenţi cu prospecte frumóse de viitor ; séu óre nu ne-ar pu té enşişi cetitorii noştri să-şi aducă aminte din lista cu­noscuţilor lor vechi de atari fiinţe decădute, cari tân-dălesc acum pe strade flămândi şi mişei şi de cari toţi omenii oneşti se reintornă cu recela şi dispreţ a c u m ? !

Atari caşuri se intemplă prea des ca să nu ne putem aduce aminte de ele şi tocmai mai des din causa bëuturei, a unui gróznic şi sigur venin, carele face că respectivul uită de tote considerările sociale, lasă Ia o parte femeie, copii, prieteni, bucurie, fericire, cumpël şi îşi împinge victimele sale nebunite in deca-dinţă, la o morte prematură .

Unii dintr'aceşti omeni au fost impinşi de neca-suri şi miserie la pëcatul acesta, care i-a degradat. Ru i ­narea aşteptărilor lumeşci, mórtea celor iubiţi, supörarea care i consumă dar nu le póté rupe inima, i a runcă in vêrtejul acesta, că ei representeză spectacolul cel hi ­dos al fiinţelor omeneşci cari se sinucid incet cu ma­nile proprie . O par te mare dintre bëutori de bună voie cu ochii deschişi s 'au aruncat in vêrtejul acesta, din care cei ce au intrat odată nu se mai smulg, ci se cu­fundă tot mai afund, până când o eventuală trezire e fără speranţă .

Un asfel de om stetea odată la căpeteiul femeii sale murinde, iar copii lor adânc întristaţi ingeuun-chiau impregiur şi îşi mestecau rugăciunile lor ino­cente cu şiroie de lacrămi ferbinţi. Odaia lor abiá avea

cele mai trebuincióse mobile şi numai o scânteie de vieţă mai licurá pe faţa palidă a femeii despre care lumina vieţii mereu trecea.

Cine le-ar fi vëdut tote acestea şi ar fi cunoscut durerea şi lipsele cele multe , nu le-ar mai fi p u t u t uitá nici odată. 0 femee betrână cu faţa scăldată in lacrămi proptiá capul murindei, a fetei sale, pe braţul seu. Dar nu cătră ea erá intorsă faţa palidă şi debilă a mur in ­dei, nu mâna ei ţinea degetele ei reci şi t remurătore încleştat, ci mâna bărbatului ; ochii ei, pe cari acuş îi închidea pentru to tdauna mórtea, priviau in faţa lui, care a tresărit sub privirile ei. Vestmintele lui e rau mur ­dare, faţa lui aprinsă, ochii sei greoi şi roşi. El a t re­buit chiemat din cârciumă la patul ei trist de morte . Lampa inumbri tă de lângă pa t a runca o r adă slabă de lumină prin pregiur şi lăsa cea mai mare par te a odăii in o umbră afundă. In totă odaia domnia o tăcere de morte, numai ticaniturile unui orologiu acâţat şi suspi­nele copiilor se mai audiau in tăcerea profundă. Dar când orologiul a bătut unul , toţi s 'au cu t remura t şci-ind, că înainte de a mai ba te o altă oră, va resuná şi clopotul cel de morte.

E un lucru înfiorător să privighiezi şi să aştepţi apropierea morţii , să şeii că nu mai este speranţă şi o recreare e imposibilă, să stai şi să numer i orele triste şi lungi — lungi şi nopţile mari pe cari numa i aceia le şciu cari veghieză lângă paturile bolnavilor.

La deliriul murindilor tresari şi te trec fiori reci audind cele mai scumpe secrete ale inimei, descuindu-se tainele ascunse cu ani, cari es acum la lumină din gura fiinţei ce zace in apropiere fără cunoşcinţă de sine, — şi cugetând cât e de indiscret omul când fier-binţelele trag jos masca de pe el. Istorii es t raordinare s'au audit vorbind bolnavii din vieţă şi căletorii, în­tâmplări aşa de groznice şi pline de crime, incât aceia cari au stat lângă patul 1er, au tăiat-o la fugă de spaima ca să nu se acaţe şi de ei o a tare bolă.

Dar nu de aşa lucruri ingrozitóre s'au audi t vor­bind aci mur inda pe lângă care ingenunchiau copiii. Aci numai suspinările de jumêta te înecate s 'audiau din gura copilaşilor flămândi şi somnoroşi. Iar când in fine degetele încleştate au mâlcit şi bolnava intorcendu-şi privirea de la copii la tatăl lor, insădar s'a încercat să grăiescă, ci a cădut inapoi pe perini, totul a apăru t aşa de tăcut şi de liniştit, că ai fi cugetat că ea a adormit .

Ei s'au plecat peste ea, au strigat-o mai intêiu incet, după acea tare in vocea petrundetóre a despe­rării, dar acum ea nu le-a mai respuns nimica. Ei i-au ascultat rësuflarea, dar nici un ton n u s'a audi t , i-au pipăit inima, dar nici o batere n'a mai simţit. Inima i erá rup tă şi ea erá mortă.

Bărbatul s'a scufundat intr 'un scaun la căpeteiul ei şi ş-a indásat manile peste fruntea-ş fierbinte. El s'a uitat de la un copil la altul, dar când i s'a intêlnit ochii cu a lor plini de lacrămi, i-a pă ru t că se p repă-deşce sub privirea lor. Nici o vorbă de mângâiere n u le-a şoptit şi nici o privire de dragoste nu i-a luminat din faţă. Toţi au inceput a dispare şi a-1 incungiurá şi când pe u rmă dăndănindu-se s'a sculat , nici unul dintre cunoscuţii nu l 'au consolat. Erá un t imp odată, când mai mulţi amici se îndesau pe lângă el şi îl con­solau când avea vre o durere amară . Unde-s aceia a c u m ? Unul după altul, amici, rudenii , cunoscuţii de odinioră au deşertat şi s 'au lăpedat de el beţivul . Nu­mai femeia lui singură mai ţinea şi in bine la reu cu el, şi in sărăcie şi când erá bolnav — şi cum s'a i n -grigit el de ea? (Va urmá.) D R . T.

Anul XXXI. F A M I L I A 573

« & ;

S A L O N .

Femei şi bijuterii. E evident că pur tăm din di in di niai puţine bi­

juterii şi gustul acesta e pe cale de a disparé, póté fiind că ne-a vindecat ridicolul spectacol al strălucito-rei Otero.

Din când in când pe ici pe colo câte o femee mai intre doue verste o vedem împodobită cu bijuterii; séu femei de bogătaşi, de zarafi, se mai mândresc încă cu petre scumpe. De cele mai multe ori cele mai fru­móse femei se priveză cu bucurie de acest fel de lues şi se arată lumei in totă splendórea f rumuse ţ i lor.

Se dice de unii că frumuseţea femeii capCtă un farmec şi mai mare când pietrele preţiose o ornamen-teză. Şi de sigur că toţi bijutierii au aceeaş opiniune.

Suntem de părere, că bijuteria modernă e un ac­cesoriu al toaletei, tot ca şi un voal, un ac de pălărie, un nod de panglică, pus acolo in loc de dincolo. Ea nu are de scop de-a mări valórea unei frumuseţi, ci de a o întovărăşi, după cum e moda dilei. Aşa de esem-ptu o bijută, care s'a pur ta t ieri, fiind că cutare fe­mee a dilei a pur ta t -o , nu mai face doi bani, când acea femee n u o va mai purta, ci va trebui să fie re­făcută . . . d u p ă cum e moda.

Femeile strămoşilor noştri se impodobiau cu fel de fel de flori şi erau care de care mai frumóse.

Se póté forte bine ca bijuteriile să fie nişte ob­iecte de ar tă şi cu tote acestea, când ar fi dintr 'alt se­col nimeni n u le va mai purta, căci „nu mai sûnt la modă" .

Bijuteriile n u pot nici odată să se armonieze cu frumuseţea unei femei, de óre-ce e un produs al in­dustriei moderne şi póté să fie demn de pus pe ace-laş picior ca ori ce obiect de artă. Nici odată inse n u va produce efectul nici măcar al celei mai comune flori, culesă de pe câmp şi pusă in perul unei frumóse fe­mei. Acesta flore se va armonisá cu totul in alt chip, de cum s'ar potrivi or ce fabricat de bijuterie, de ori ce metal ar fi şi ori ce culóre ar avé petrele.

De sigur, in secolul nostru, unde frumuseţea fe­meilor se depărteză aşa da mult de idealul natural , bijuteria póté devini o podobă : pentru femei prefă­cute, podóbe nenaturale. Când a m ajuns la aşa grad de pervesiune a gustului, că ni se pare şi găsim fru-mosă o femee care îşi dă pe obraz cu vopsea albă, cu carmin, cu negru de funingene, cu cobalt şi nu mai şciu cu ce alte ingrediente ; când admirăm talia sa su­grumată , pe când umerii sei de o măr ime estraordi-nară , graţie mânecilor, portă un gât subţirel şi un cap sbârlit, când noi pu tem admira acest tot, e evident că n u mai suntem de loc capabili să înţelegem adevërata frumuseţe, împodobită cu o adevërata podobă. Să pur ­t ăm deci a tunci , tote bijuteriile, Iote pietrele, tote p ie­tricelele, tote metalele, tote cogile de moluşce, tote lemnele trasformate, tote metalele, topite, lucrate şi n i ­meni să n u se mai mire. E vorba numai de-a stabili o metodă in artificialitate şi o oidine m conveninţe. Totul e de acord.

Şi cu tote acestea — o anomal ie ! iată că gustul bijutelor incepe să d ispară tocmai dintre acelea ce-sûnt

reputate ca mai frumóse. Abiá decă pe ici pe colo vre-o frumuseţe se mai găseşce cu perle.

Şi nu căutăm deslegarea enigmei. Nu şcim decă simţul de originalitate or dorinţa de a protesta contra imitaţiunilor, séu nevoia de a face altfel decât altă dată, au călăuzit femeile pe acest drum. Nu le blamăm inse de fel. Bijuteriile nu vor impedicâ nici odată pe o femee de a fi urîtă, când ea e urîtă şi nu vor adăoga intru nimic la frumuseţea unei femei frumóse.

Că ele măresc valórea toaletei sale, da. Că ele initruniseţeză idolul, nu. J.

• -y y y y y -y -y -y; -y; -y- y -y-" y -

Ilustratiunile din nr. aces ta . Eleonóra Duse. De câţiva ani s'a ivit in lumea

artistică teatrală un talent estraordinar. Eleonóra Duse, o artistă dramatică italiană, cunoscută nu numai in patria sa. ci in totă lumea cultă, căci debutfză cu trupa sa prin capitalele Europei, fiind primită pretut­indeni cu mari ovaţiuni.

Marea şi tinera artistă aparţ ine şcolei naturaliste, care represintă persónele aşa precum sunt in adever in vieţă, evitând tot ce este nenatural şi nesfiindu-se a duce pe scenă firea omenescă aşa precum este aieve.

Mişcările, gestul, vorba şi totă ati tudinea sa sûnt copiate din vieţă. Auditorul pare a vedé ensaş realita­tea, de aceea entusiasmul nemărginit şi aplausele ne -sferşite.

Ne mirăm că acesta mare artistă încă nu a de­butat şi la Bucureşci, unde de sigur ar fi intinipinată cu căldură şi mai mare .

Bulgară de la Dunăre. In istoria modernă. Bul­garii sûnt poporul cel mai nou. Scăpaţi de sub vechiul jug turcesc, ci au făcut un progres grabnic şi mare. Poporul acesta, întocmai ca poporul românesc, are calităţi cari i reclamă un loc in concertul popórelor culte. Vitejia, iubirea de ţeră şi rîvna d'a lucra sûnt in deosebi virtuţile sale de frunte. Femeile bulgare sûnt naţionaliste şi luptă alăturea cu bărbaţii . Un tip de bulgareză infăţoşeză şi i lustraţiunea nostră.

LITERATURĂ şi ARTE. Şciri literare. Dl D. C. Ollanescu scrie d o u e

romane, cari vor apare in anul viitor. — Dl D. R. Rosetti (Max) va tipări la Bucureşci un dicţionar al celebrităţilor contimporane. — Dl Sabba Stejanescu, directorul liceului áf. Sava din Bucureşci, a plecat la Paris, unde va sta până la 1 maiu ; dsa se va ocupa in capitala Franţei cu o lucrare însemnată privitóre la geologia României . — Dl dr. Gaster a scris o intro-ducţie la Biblia de la Britisch Museum din Londra, a cărei reproducţie fotografiată s'a tipărit acum de cu-rênd in imprimeria statului in Bucureşci.

Pictorii români. Pictorul Mirea din Bucureşci a espus de câteva dile la geamul redacţiei B L ' Indépen­dance Roumaine" un mare tablou al dsale represen-tând o frumosă ţigancă. — Pictorul huchian din Bu­cureşci va ţ ine p e viitor esposiţie pe rmanen tă a t ab ­lourilor sale de valóre, in s t rada Regală. — Dra Adela Jean, stipendistă a statului român la Par is , unde stu-dieză pictura la şcola de Belle-arte, a tr imis la Bucu-

48

574 F A M I L I A Anul XXXII.

reşci un mare tablou-copie, represintând pe Antisfia dormind.

Cartea nouă a dlui Tocilescu. In cea din u rmă şedinţă publică a Academiei Române, dl Gr. G. Toci­lescu a depus monumentala sa lucrare „Despre monu­mentul de la Adam-Klissi", la care a lucrat aprópe doi-spre-dece ani şi care a apărut nu de mult la Vi-ena in doue ediţiuni, una germană şi alta română, grafie generosită{ii dlui senator macedo-român din Viena Nicolae Dumba, care a dat spesele tipăririi. Cu acesta ocasiune, dl dr. Gr. G. Tocilescu intr 'o frumosă improvisaţie a mulţumit membrilor Academiei de in-demnul şi spriginul ce i-au arătat pentru studiul aces­tei opere mari.

Istoria impëratului Traian şi a contimpora­nilor sei, de dr. H. Francke, in traducere română de Petru Broşteanu, fasciclul V, a apărut cu următorul cu­prins : B) Merită periodul istoriei romane de la Nerva până la M. Aureliu a fi numit un period fericit pen­tru omenime? 1. Imperatul ; 2. Patricianii ; Dreptul civil: a) jus Quir i t ium; b) jus civitatis; e) jus latti séu latinitas ; d) jus italicum ; e) jus coloniarum ; f) prefec­turile ; g) provinciile ; h) străinii ; i) sclavii. — G) Le-gislaţiunea lui T ra i an ; despre jur isprudenţa şi legile r o m a n e : 1. Privilegia ac beneficia vetera superiorum imperatorum confirmata ; 2. Edictum de stateris adul -terinis; 3. De condonatis residuis t r ibu to rum; 4. de pueris pullisque alimentariis. Fasciculul e precedat de următorele doue tablouri : Traian imparte soldaţilor da­ruri ; Tra ian incepe obsediul Sarmisegetusei.

Academiei Române. Dl Nicolae Giurgeanu a dă ­ruit savantului corp o fóie cuprindênd o notiţă au to ­biografică a mitropolitului Moldovei Veniamin Costacbi ; dl I. Codreanu. mecanic a dăruit doue zapise de la 1681 şi 1724; dl C. Erbiceanu, membru corespondent, a dăruit şapte documente vechi. — Secţia II a t r ibu­nalului de Ilfov a deschis testamentul decedatei Maria general Carp. Defuncta lasă Academiei Române moşia Oltenia, din judeţul Teleorman, ca din venitul căreia se vor stipendia studenţi români in strëinâtate, se vor imbrăcâ copii sermani din comuna care depinde de mo­şia Olteniei şi se vor întreţine şcola şi biserica din a-ceeaş comună.

Biblioteca pentru Toţi, redactată de dl Dumitru Stăncescu şi editată de librăria Garol Müller in Bucu-reşci, publică in numerul din urmă nuvelele şi poesiile regretatului Ioan Popovici, tinerul scriitor din Lugoş, a cărui mórte a produs o jale generală in cercurile li­terare române. Volumul, care de as ta-dată e duplu şi costă 30 de bani, e precedat de portretul autorului şi de o prefaţă biografică de dl Titu Maiorescu. Cu asta oca­siune atragem de nou atenţiunea cetitorilor noştri asu­pra acestei publicaţiuni, care merită totă spriginirea. Numerul viitor va cuprinde volumul II din „Povestea vorbii" de Anton Pann .

Lucrul manual educativ. Dl George Moian, p ro­fesor Ia şcola normală de institutori şi la seminariul din Bucureşci, a publicat sub titlul acesta o broşură interesantă şi de folos pentru şcolile nóstre. Broşura acesta conţine : I Par tea istorică descriptivă : Cursul din 1890 la Sibiiu, Cursul din 1892 la Sibiiu, Cursuri ţ i ­nute la diferite epoce, Cursul din 1894 la Bucureşci ; II Par tea pedagogică. Se află de vêndare la Krafift in Sibiiu, Zeidner in Braşov, Librăria archidiecesană Si­biiu, Institutul tipografic Sibiiu.

Societatea de şciinţe fisice din Bucureşci a ţ i ­nut şedinţa in lunia din sëptëmâna trecută. Cu asta

ocasiune un dn profesor universitar a vorbit despre „ 0 sec-I ţ iune a munţilor Carpaţi din punct de vedere geologic

şi mineralogic" ; asistenţă numerosă .

TEATRU şi MUSICĂ. Serata teatrală-musicală română din Buda­

pesta, arangiată de Societatea Pet ru Maior, după programa ce o publicarăm in nr. trecut, a reuşit forte bine. A luat parte totă colonia română de acolo, p recum şi alţi ro ­mâni aflători in Budapesta. Tinerii diletanţi, in deosebi dşora Alma Dunca-Schiau şi dl Ioan Buşita, au obţinut aplause generale şi au produs plăcere mare . După serată a urmat o cină comună, la care s'au rostit mul te toasturi. Se crede că succesul acesta va îndemna t ine­rimea şi la alte petreceri de soiul acesta.

Reuniunea română de musică din Siblin ş-a ţinut adunarea generală in dumineca trecută sub p re -sidiul dlui G. Dima, care a raportat despre debutul de la Bucureşci al corului reuniunii . Cu asta ocasiune s'au adus meritate ovaţiuui dlui Dima, care a condus acel debut şi a câştigat reuniunii lauri binemeri taţ i . Noul comitet s'a constituit astfel : President şi dirigent Ge­orge D i m a ; secretar dr. Ioan Stroia; cassar Cornel Ai-ser ; archivar Constantin Pop ; econom Candid Popa ; membri in comitet : Dr. Pet ru Şpan, Nicolae Benţia şi Victor Tordăşian.

Serate literare şi musicale la Sinaia. In cas­telul Peleş de la Sinaia se dau din când in când se­rate literare-musicale. Cea din septemâna t recută inse s'a amâna t din causa |că Maj. Sa regina Elisabeta erá bolnavă. Acesta serată s'a ţ inut luni.

Corul mitropolitan din Iaşi. La corul ceremo­nial al mitropoliei din Iaşi s'a in t rodus de cătră dl Musicescu şi un numer de vr 'o trei-deci de voci feme-eşci. In vederea acestora, ni se scrie, ministeriul şcole-lor a inscris in bugetul viitor suma de 4000 lei.

BISERICĂ şi ŞCOLĂ. Şciri bisericeşci şi şcolare. Rds. D. canonic

Andreiu Liviu din Lugoş a întemeiat o fundaţiune de 3000 fi. pentru ajutorarea cu stipendii a t ineri lor r o ­mâni gr. c. din diecesa Lugoşului. — Dl dr. Onciul, in urma concursului depus la univesitatea din Iaşi, a fost recomandat de juriul esaminator la catedra de Istoria Românilor până la sferşitul veacului XVII la universi­tatea din Bucureşci. Ni se scrie ca sigur, că minis te­riul a aprobat recomandaţ iunea juriului esaminator . — Dl Gr. G. Tocilescu, profesor la universitatea din Bu­cureşci, va cere trecerea sa de la catedra de istorie an­tică şi epigrafîe, la aceea de archéologie, remasă va­cantă prin încetarea din vieţă a lui Al. Odobescu. — Dl Berget, şeful lucrărilor de fisică de la Sorbona din Paris, va megre in luna acesta la Bucureşci şi precum ni se scrie, va ţine la universitate vr 'o trei conferinţe de fisică generală.

Societatea România yună ş-a compus noul co­mitet pe anul administrativ 1895J96 precum urmeză : Preşedinte stud. techn. Teofil Popovici, vice-preşedinte drd med. Alesandru Crăciunescu, secretar I s tud. med. Titu Pestia, secretar II s tud. jur. Emil Venter, cassar stud. cult. techn. Ilie Pârvulescu, controlor s tud. techn.

Anul XXXI. F A M I L I A 575

Cornel Comanescu, bibliotecar stud. techn. Dionisiu Balossu, econom stud. fores. George Sêrbu. „România Jună" ne-a trimis şi raportul seu pe anul administrativ de la 1 oetombre 1894 până 'n 30 septembre 1895, din care vedem că societatea a reálisat progrese fru-móse. Jubileul de 25 ani se va serba la Paşci.

C E E N O U ? Hymen. Dra Mariana M. Stăneseu, fiica dlui

Mihail G. Stăneseu, comerciant in Braşov, la 28 no­vembre s'a cununat acolo cu dl Emil Dollreder, loco­tenent c. şi r. — Dl dr. Cornel Moldovan, medic in Băita, comitatul Hunedorii. s'a logodit cu dşora Valeria Moldovan, fiica dlui notar Moldovan de acolo. — Dl dr. George Pmnaş, medic in Orlat, la 24 novembre s'a cununat cu dşora Ecatarina Rebega in Gura-riului. — Dl Petru Lucaciu, inginer, s'a cununat cu dşora Lucreţia I. Angelescu, in Rîmnicul-Vêlcii. —• Dl dr. Constantin Adronescu, medic in Bucureşci, s'a cunuat cu dşora Otilia A. Popovici, in dumineca trecută, la Braşov.

Associaţittnea transilvană. Despărţementul Alba-Iulia a ţ inut adunarea sa generală in Teuş la 20 no­vembre, sub presidiul directorului despărţementului . dl protopop Simeon Micu, secretar dl protopresbiter Nico-lae Ivan, cassar dl Fl. Rusan . Dnii Ivan şi Moldovan ş-au cetit lucrările pe care le anunţa răm. S'a incassat 124 fl. 25 cr. Séra a fost bal, la care au luat parte dşorele Victoria şi Lucreţia Raţiu, Laura Dănilă din Teiuş, Aurelia Daramuş şi Cornelia Sava din Cetea, Victoria Marosan din Beldiu, Lucreţia şi Ana Rusu din Ludoş, Cornelia Orăşan din St. lacob şi Victoria Hulea din Cisteiu.

Reuniunea femeilor române din Braşov, in adunarea sa generală, ţ inută la 19 novembre n., sub presidiul dnei Agnes Duşoiu, a constatat, că averea in-tregă a reuniunii s'a urcat la 40.588 fl. 55 cr. ; in anul curent in internatul reuniunii sunt 31 eleve, dintre care 5 gratuit. Dna Octavia M. Stăneseu, din consideraţiuni sanitare, ş-a dat dimisiunea din comitetul reuninnii , tr imiţend 50 fl. pentru creşcerea orfanelor române.

Poeţii la ministeriu. Poetul Dim. Moldovan, li­cenţiat in drept , a fost numit , ni se scrie din Bucu­reşci, şef de biurou in ministeriul cultelor; dsa are ca subşefi pe dnii Radulescu-Niger şi Th. M. Stoenescu. Adevërat biurou poetic ! — observă corespondentul nostru.

Necrológe. Ana Damian, veduvă de preot, a in­cetat din vieţă in Alba-Iulia la 28 novembre şi a fost inmormentată in Zlatna. O jelesc: Simeon Damian a d ­vocat, Victor Damian proprietar, Vasile Damian p r o ­topop, Octavia Mazzuchi n. Damian, ca fiii ; Joe Da­mian n. Ciurcu, Silvia Damian n. Albini, Aurelia D a ­mian n. Cepeş, vëd. Elisa Damian n. Muntean, ca n u ­rori ; Augusta Mazzuchi architect, ca ginere ; Elena Pop , soră ; Aron Pop consilier montan, ca cumnat ; Joe, Iii­ana, Ana, Septimia, Alma, Vasile, Vaier, Aurora, Ge­orge, Vasile, Elena, Octavia Damian ; Marietta, Augusta, Ludovic, Dora, Eugenia Mazzuchi ca nepoţi şi nepóte . — Barnul Popovici, preot gr. or. in Ticvaniul-mic, lângă Oraviţa, a reposât la 19 novembre, in etate de 32 ani . — Maria Popovici n. IÂuba, vëduva reposatu-lui preot R o m u l Popovici din Ticvaniu-mic, a incetat şi ea din veiţă la 23 nov. in Maidan, la 3 dile după

mórtea soţului seu. — Ioan Călciunar, vice-curator al spitalul comitatens al Bihariéi, in Oradea-mare , a repausat la 26 novembre, in etate de 36 ani. — Maria G. Simát/ n. Zanescu a reposât la Braşov in 21 nov. in etate de 82 ani.

OGLINDA LUMEI. Cum sunt damele americane. Hepworth Dixon

a observat cu mare pëtrundere obiceiurile din America (Statele-Unite) şi mai ales lumea femeilor, pe care le descrie in trăsături atrăgetore. Iată o anecdotă caracte­ristică comunicată de densul. —• Ce părere ai despre damele nóstre? îl intrebà un Yankee sub veranda ote­lului Saratoga. — Răpitore, naturale , palide, delicate, fermecătore, rëspunse Dixon. — Atunci, striga Yankeul cu ton furios şi batjocoritor: Nu, ele nu fac o para . Nu pot să umble, li e frică să călărescă, nu-ş nutresc co­piii. — O, se vede că n'ai ne vestă, observa Dixon. — Nevestă ? Feréscfl Ddeu, aş ucide-o ! — Da, cu dra­gostea! — Nu, cu văt rar iu l ! Ui-te numai cita, pisicele acelea cum flecăresc colo la fân tână! Ce fac ele acuma şi ce au făcut totă diulica? Au mâncat şi s'au spëlat ! Şi-au schimbat hainele de trei ori, şi-au spëlat përul, şi l 'au frisât de trei ori. Asta-i vieţa lor. Es ele la plimbare pe jos séu călare? Pr ind ele cartea in mână ori să cosă un petecel ? Ţi-ai găsit. Damele nóstre n 'au óse, n 'au muşchi, n 'au sânge, ele au numai nervi. Şi cum vrei să fie altfel, când mănâncă cenuşe-de-perle in loc de pâne şi beau apă de ghiaţă in loc de vin ? Ele portă corsete tari, ghete subţiri şi bluze cu balóne. Cu de-al d'astea nu se ţine vieţa şi, slavă Domnului , in-tr 'o sută de ani nu va fi pe lume nici un u rmaş de ai lor! Yankeul făcea alusiune cu aceste din u rmă la degenerarea puterei porporale şi a anemiei concetăţeni­lor sei, a Yankeilor, cari se nasc cu germenii tu turor bólelor, graţie mamelor lor.

Chestia corsetului. De părerea că corsetul t rebue să fie înlăturat este şi predicatorul Frassier, din Ca­nada. El a ţ inut o predică in contra portului acestor . . . tunuri — căci corsetele se pot numi tunuri pen­tru că ele suprind doue bombe. Iată argumentele ora­torului sacru : — Cum ! a dis el numeróselor femei cari îl ascultau, sunteţi născute cu forme. splendide şi m u ­riţi cu totul prefăcute, pentru că purtaţ i corsete! „Des-baraţi-ve de acesta rea invenţie şi fiţi aşa după cum Dumnezeu v'au făcut. Ardeţi corsetele vóstre, căci asta e mai bine decât să ardeţi voi in flăcările e terne!" A-ceste cuvinte au produs un efect aşa de estraordinar, încât cele mai entusiaste formară in grabă un rug că­ruia îi dădură foc. Apoi ele îş scoseră corsetele lor şi le aruncară in flăcări. Nu mai incape indoelă că preo­tul Frassier a avut unu l din cele mai plăcute specta­cole !

Contra sărutărilor. Melioriştii din Anglia vor să facă o societate nostimă. Meliorişti se numesc aceia cari îşi dau rolul de îndreptători ai lumei. Diarul „Medical Monthly" publică sub ti t lul: „Lucruri molipsitóre" nişte articole, in care se ara tă că sărutările sünt periculóse. Japonezii t rebue să fie omeni cu minte , căci n u se să­rută nici odată ! Englezii ţin calea mijlocie, dar până unde are să se înt indă acesta cale, încă nu-i determi­nat . Lucru firesc, că din par tea autor i tă ţ i lor civile abiá se va face vre-un pas in acest sens. Decă — adaogă un critic — ne-am ţine de prescripţii le medicale, a r

576 F A M I L I A Anul XXXI.

trebui să pur tăm de a pururea cu noi o sticluţă cu medicină. La Englezi nici femeile nu se sărută, ci îşi dau numai manile, plecându-se uşor. Sărutul chiar şi la întâlniri e privit ca un lucru mojicesc.

Papa şi jocul de şah. Jocul de şah este pet re­cerea favorită a Papei şi silinţele lui in acesta şciinţă — decă astfel se póté numi — sunt forte mari . Un preot roman, părintele Guila, care are onórea de a jucá de ordinar cu Leon XIII, implineşce acesta inaltă slujbă de 32 de ani. Când cardinalul Pecci se urca pe tronul pontificial, preotul Guilla se afla la Florenţa. El fu che­mat la Roma de noul ales şi obţinu o locuinţă in chiar palatul Vaticanului. îndemânarea părintelui Guilla la jocul de şah e minunată , dar caracterul seu este forte mânios ; el se infurie adesea tare de tot. Papa atunci întrerupe partida şi îi face intr 'un mic discurs bine simţit elogiul renunţăr i i creştinului şi a stăpânirei de sine ensuş .

împăratul şi prinţul moştenitor. Deunădi copiii împăratului Germaniei, jocându-se s a u luat la certă. Cel mai mare, moştenitorul tronului, s'a supërat pe un frate al seu, care n u voiá să-i asculte poruncile. Ei se jucau de-a soldaţii. Moştenitorul se supêrà şi dă frate­lui seu o palmă, d'cêndu-i : — Trebue să asculţi de ordinele mele, fiind că eu sûnt mai mare şi să şeii că sunt moştenitorul tronului !" Vilhelm II, audind gâlcéva, se duce la băeţi şi-i întrebă ce s'a petrecut. Pr inţul bătut se jelueşce şi spune totul. Pr in ţul moştenitor spune impëratului : — Am voit să-i arăt că eu sûnt moştenitorul tronului ! — Ei şi decă Alteţa ta eşti moş­tenitor, apoi să şeii că eu s ûn t impë ra t " . Cronprinţul a mâncat de la tatăl seu o palmă ceva mai sdravănă de­cât aceea, pe care o dăduse el fratelui seu.

H I G I E N A . In contra arsurilor. De multe ori se întâmplă

ca cineva să se ardă cu gaz séu cu foc făcendu-şi răni forte grave. Pent ru vindecarea acestor răni, se pot între­buinţa cu bun succes următorele pomade : Aristoli i (cinci grame) Lanolină şi Vaselină (câte <ţece grame din j fiecare,) acestea se amestecă făcându-se alifie. Şi cu j acesta alifie va unge bolnavul arsurile odată pe di- !

Forte bună este şi următorea alifie : Reşina Mirdai, Oleum Ricin câte cinci-deci grame din fiecare. In acesta alifie să fie o bucată de olandă de mărimea locului ars, şi se va aplica asupra rănei curăţ i tă de arsură. D'asupra olandei mai trebue să fie o bucată de guta-percă ca să nu se evaporeze curând alifia aplicată. In cas decă s'ar face puroi, se va schimba pansamentul de doue ori pe di, picurându-se oleum olivarium (unt-de-lemn), pe de-asupra olandei. Astfel u rmând rănile se vor vindeca curând.

Călindarul s ë p t ë m â n e i . Dumineca a 26-a după Rosalii Ev. 9dela Luca, c, 12. gl. 1, a inv.4 . Piua sept. Călindarul vechiu Călind, nou II Sórele. Duminecă 26 Cuv. Alimpie Luni 27 Mart. Iacob Persul Marţi 128 Cuv. Stefan Mercuri 29 Păr. Páramon Joi |30;t S. Ap. Andreiu Vineri j 1 Prof. Naum Sâmbătă | 2';Prof. Avacum

8 Zemisl. Nasct 9 Ioachim

lOIuditta 11 Sapienta 12 Epimachuh 1Ş Lucia 14 Nicaş

7 35 7 37 7 38 7 33 7 41 7 42 7 43

3 3 3 320 330 3 3 1 S 30 3 3 3 331

U M O R şi S A T I R A . Un inginer care călătoria prin munţ i face o visită

generalului X . . . care şi-a instalat villa pe vârful unui mun te destul de inalt.

Inginerul felicita pe general, apoi, ca om practic, îl întreba deeă are apă la o înălţime aşa de mare .

— Nu aveam când a m clădit villa, respunse ge­neralul ; apoi adaogă, nu fără mândrie, că a găsit un mijloc pentru a avé apă escelentă.

— Cum dracu aţi pu tu t face? întreba inginerul după ce numărase tote suposiţiile şciintifice.

— Forte simplu. Mi-o aduc doi soldaţi de cor-vadă.

O ovreică îşi trimete pe cei trei copii să se jóce la marginea Dunării.

— Moriţ, striga ea celui mai mare , vedi să nu cadă Iţig in Dunăre.

— Bine mamă, dar de ce nu cjici să bag de séma de Şloîm, că e mai mic ?

— Nu vedi, măgarule , că Iţig are ha ine n o u e ?

Profesorul (cătră elev.) — Cari sûnt filele sëptëmânei ? Elevul. — Luni, marţ i , miercuri, joi, vineri, sâm­

bătă . . . Profesorul. -Elevul tace. Profesorul. -

mă- ta la biserică. Elevul. — Când îi cumperă ta ta pălărie n o u ă !

Mai e una . . . c u m o chiamă?

Ia spune-mi diua când merge ma-

— O, ce bine ar fi, m a m ă dragă, să mor ! — Nu cumva ţi s'a urî t cu vieţa? — Nu tocmai ; dar, Domne, ce bine t rebue sä fie

in cer! — Cum aşa, pentru ce ? — Pen t ru că in cer se încheie căsătoriile ade­

vărate.

— Unde te duc i ? — La croitorul meu. — Cum ! ai un croi tor? Vra sà dică îl plăteşci? — Decă l'aş plăti, a r veni el la mine.

— Dar de ce te închiseră, cumet re? — Pen t ru că am găsit un cal. — Numai pentru atâta lucru? — Apoi l 'am găsit inainte de a-1 fi pe rdu t stă-

pânu-seu.

I ţ ig : Cucóne Guiţă, a m venit să-mi plătiţi poliţa. Cuconul Ghiţă : Nu plătesc nimic unui J idan . Iţig: Bine, cucóne, a m să viu după p r â n d ca pro­

testant.

La esamenul pentru obţinerea titlului d e învă­ţă tor :

Esaminatorul. — Me rog, ce deosebire este intre un învăţător cu titlul provisoriu şi unul supl in i tor?

Candidatul. — Suplinitorul n ' a r e ce mânca ca provisoriu, iar cel provisor rabdă de fóme definitiv.

Proprietar , redactor respundător şi ed i tor : IOSIF V U L C A N .

Cu T I P A R U L L U I I O S I F L Á N G I N O R A D E A - M A R E .