9998

Anii ”20-”30. Epoca de aur a Hollywood-ului, era Marx Brothers și a primelor piese shakespear-iene televizate (pe BBC, în caz că vreți să știți), a lui Hemingway, Yeats și Pound. Perioada unui Paris extravagant, cu petreceri și prezentări de modă ultra elegante marca Chanel. Timpurile Marelui Gatsby, opulent și glorios, ale dadaismului și suprarealismului. Gershwin a mers la Paris în 1928 și a stat la Hotel Majestic unde a compus „Un american la Paris” inspirat de claxoanele taxi-urilor care circulau prin Place de l‘Étoile. Boemia, opulența și îndrăzneala au creat un mediu hrănitor pentru artă și inovație. Bugatti este unul dintre cele mai bune exemple. de Anca Chelmec, fotografi i Andrei Michailov, arhiva Bugatti

Când INGINERIAINGINERIA

devine ARTÃ

EXC

LUSI

VUp

- 99 -

Era 1935 când primul Type 57 S de la Bugatti a debutat la London Motor Show cu o caroserie în două volume Aérolithe, un stil care a fost în cele din urmă rafi nat în modelul Atlantic coupé. În cele din urmă

numai 48 dintre modele au fost construite și numai 17 dintre acestea au fost Atalante coupé.

Iar în 2017, ca un omagiu adus geniului de atunci, compania Bauer Group a construit un Bugatti Type 57SC Atalante din 1937 la scară 1:12. Heinrich Bauer a fondat Bauer Group în 1961 în Nürnberg. A început prin a importa jucării din diferite țări vest europene, fosta RDG și Asia. Experiența sa în acest business era însă deja bogată pentru că venea după mai mulți ani în care lucrase în vânzări la o companie producătoare de jucării din Franța. Pasiunea sa pentru acest domeniu era mare iar relațiile profesionale bine consolidate. În 2009, Bauer a lansat „Bauer Exclusive Edition”: automobile vechi, de legendă, reproduse manual în cel mai mic detaliu. Cu peste 1900 de piese individuale reduse la scările 1:12 sau 1:18, acestea sunt adevărate opere de artă.

În 2012 a făcut un parteneriat cu italianul Edison Giocattoli. Edison preia distribuția Bauer Spielwaren în țara sa în timp ce Bauer preia produsele din Italia. Astăzi Bauer Group este o companie activă la nivel internațional (China, Austria, Rusia, Italia, Germania) care, pe lângă propriile produse, reprezintă branduri ca Intex și Maisto.

Pentru a-i face dreptate atât din punct de vedere tehnic cât și al expresivității acestei legende auto arhitecturale, Bauer a creat un model Type 57SC în cel mai mic detaliu lucrat manual. Macheta conține 1.104 piese individuale și a fost construită în doar 1.500 de exemplare. Multe dintre elemente, deși minuscule, sunt funcționale, mobile. Capacul de radiator este articulat, indicatorii de direcție se mișcă, clapele de ventilație, precum și ușile și capota pot fi închise și deschise, plăcuțele de frână și roțile pot fi scoase, iar ușița pentru rezervorul de combustibil poate fi deșurubată. La toate acestea se adaugă un interior la fel de elegant și calitativ ca al originalului.

Dar să vă povestesc și despre original. Pentru că, deși este fascinantă macheta, mașina după care

- 100 -

Jean Bugatti, fi ul lui Ettore Bugatti, a creat Type 57 S în 1936 reușind să combine eleganța vremii cu cele mai bune performanțe sport ale momentului.

Bauer a creat un model Type 57SC în cel mai mic detaliu lucrat manual. Macheta conține 1.104 piese individuale și a fost construită în doar 1.500 de exemplare.

- 103 -

a fost creată este de o mie de ori mai fascinantă. În iunie 1937, modelul cu șasiul numărul 57 542 a fost livrat unui anume domn Vidal, un bun prieten al lui Ettore Bugatti din Paris. Era unul dintre cele 17 mașini care aveau sub capotă un șasiu Atalante.

Jean Bugatti, fi ul lui Ettore Bugatti, a creat Type 57 S în 1936 reușind să combine eleganța vremii cu cele mai bune performanțe sport ale momentului. S vine de la „Surbaissé“ care, în limba franceză, înseamnă scăzut. Nivelul mașinii a fost într-adevăr scăzut prin schimbarea poziției axei care în mod normal stătea sub șasiu. Au pus-o să treacă direct prin cadru. 57 S este diferit de 57 și datorită sistemului de arbori cu came cu două arcuri, ungere uscata și aprindere cu magnetou. Doar două mașini 57 S au avut și compresor. Iar 57 542 a fost una dintre ele. 42 de astfel de șasiuri au fost produse și, la acea vreme, puteai cumpăra lejer o vilă destul de confortabilă cu banii pe care îi cerea Bugatti pentru o astfel de mașină.

Pentru a fi în asentiment cu prețiozitatea acestui șasiu avangardist, Jean Bugatti însuși a gândit designul mașinii sport care avea să-l adăpostească – o caroserie sport, o mașină în două uși care și astăzi este considerată una dintre cele mai frumoase Type 57 S. Și i-a pus numele Atalante. O caracteristică unică a acestui model era grila de radiator în forma literei V, un detaliu care dădea o notă ceva mai agresivă decît cea plată folosită de Bugatti pînă la acest moment. Faptul că multe dintre modelele Atalanate erau vopsite în două tonuri era un alt element care atrăgea atenția.

Astăzi nu se știe exact unde se afl ă toate cele 17 modele. Așa cum se întâmplă cu piesele rare de artă, acestea s-au plimbat din colecționar în colecționar învăluite de mister, protejate, ascunse uneori, admirate obsesiv și apoi vândute iar la licitații. 8,7 milioane de dolari pentru Aerolithe, un model care nu mai are motorul original. 7,9 milioane de dolari pentru modelul despre care se crede că ar păstra

cel mai mult din elementele originale. 4,5 milioane de dolari pentru unul dintre cele patru modele cu faruri raționalizate. 4,4 milioane de dolari pentru un model găsit abandonat într-un garaj - un Bugatti Type 57 S afl at într-un garaj din Gosforth, Newcastle. Un Atalante sport în două uși, deținut inițial de pasionatul de curse Earl Howe, primul președinte al British Racing Drivers‘ Club. Al doilea proprietar, Dr Harold Carr, l-a cumpărat în 1955. La începutul anilor ”60 acesta l-a parcat în garajul său unde a rămas aproape 50 de ani, până la moartea proprietarului. Mașina are încă motorul și caroseria originale.

Nu este una dintre cele 17, dar nici foarte departe de acestea nici Bugatti-ul lui Ralph Lauren. Modelul din 1936 este un Type 57 SC cu numele de Atlantic și poate ajunge la 200 km/h. Este prima „supermașină” creată vreodată. Jean Bugatti însuși a gândit designul caroseriei – o combinație interesantă de elemente aeronautice și linii care defi nesc forma unei picături de apă. Sub capotă tronează același șasiu care le-a făcut celebre pe cele 17 Atalante.

CU PASIUNE PENTRU INOVATIE Istoria Bugatti este de fapt istoria lui Ettore Bugatti. Acesta provenea dintr-o familie de artiști italieni. Tatăl său, Carlo Bugatti, era un celebru designer de mobilă exotică iar fratele său, Rembrandt Bugatti, era și el un sculptor faimos. Ettore a fost îndrumat și încurajat să se dezvolte prin artă. Ingineria a fost a doua sa pasiune. La vârsta de 17 ani a început un program de ucenicie la Prinetti&Stucchi, o fi rmă producătoare de biciclete și triciclete. Aici a construit primul său vehicul, o tricicletă cu două motoare De Dion. Această extraordinară realizare a fost rapid urmată de una și mai impresionantă – primul automobil creat în 1900. Construcția a fost fi nanțată de Contele Gulinelli care a văzut talentul tânărului inginer. Acest automobil i-a adus lui Bugatti primul premiu

- 104 -

la un târg de renume mondial organizat la Milano. Acesta a fost primul pas din istoria automobilelor Bugatti. Ettore s-a mutat în Alsacia în 1901 (care era în Germania pe atunci) ca director tehnic la fabrica auto De Dietrich. Aici dezvoltă primele sale mașini și începe să participe la curse. Dar, pentru că era încă minor, primul său contract a fost semnat de tatăl său, Carlo, în numele lui. După ce a petrecut puțin mai mult de trei ani aici, Bugatti a pornit pe propriul drum profesional. Era 1907, anul în care se căsătorește cu Barbara Maria Giuseppina Mascherpa, cu care are doi băieți și două fete. În același an, în prima zi a lui septembrie, Ettore a semnat un contract pe mai mulți ani cu Gasmotoren-Fabrik Deutz din Cologne, Germania. Trebuia să se mute din nou, numai că de data aceasta mergea în Cologne-Mulheim împreună cu soția sa. Odată mutat, Ettore a continuat să-și urmeze visul așa că a început construcția unei mașini extrem de ușoare. Lucra la acest proiect în subsolul noii sale case. După ce a terminat, în 1909, a încheiat contractul cu Gasmotoren-Fabrik Deutz, imediat după nașterea fi ului său, Jean. Cu banii

obținuți din rezilierea contractului plus cele câteva economii strânse până atunci Ettore a cumpărat o fostă vopsitorie în Molsheim, Alsacia, unde a început să producă Bugatti T13.

În anii ce au urmat noua fabrică Bugatti a început să se extindă. Ettore a dezvoltat proiecte noi ca de exemplu modelul „Bébé” bé pentru Peugeot. Licențele sale de design au fost cumpărate de Diatto în Turin, Rabag din Dusseldorf și Crossley din Manchester, Marea Britanie.

Când a început Primul Război Mondial familia Bugatti s-a mutat înapoi la Milano și apoi la Paris, unde Ettore a început să proiecteze avioane cu 8 și 16 cilindri. După ce s-a terminat războiul s-a mutat înapoi la Molsheim, care devenise între timp teritoriu francez, și a continuat să producă mașini sport. A câștigat cu mașinile sale curse în 1920 la Le Mans și în 1921 la Brescia. Până în 1925 avea să aibă peste 400 de victorii.

La începutul anilor '30 Ettore a început să producă autoturisme feroviare motorizate – „autorails”. Fiul său, Jean, era deja implicat activ în companie și

Geniul lui Ettore Bugatti trăiește însă prin mașinile pe care acesta le-a creat între cele două războaie. Sunt piese de artă și monumente istorice și în zilele noastre sunt tratate ca atare.

Multe dintre elemente, deși minuscule, sunt funcționale, mobile. Capacul de radiator este articulat, indicatorii de direcție se mișcă, clapele de ventilație, precum și ușile și capota pot fi închise și deschise.

Plăcuțele de frână și

roțile pot fi scoase, iar

ușița pentru rezervorul

de combustibil poate fi

deșurubată.

- 107 -

se dovedea a fi un foarte bun inginer. În 1934 Ettore a început producția infamului și exorbitantului model Type 57 care avea șasiul creat în întregime de fi ul său.

1936 a marcat începutul sfârșitului pentru automobilele Bugatti. Producția de la Molsheim a trebuit oprită din cauza unei greve. Foarte dezamăgit de angajații săi și cu datorii mari, Ettore s-a mutat înapoi la Paris lăsându-l pe fi ul său la conducerea fabricii. Dar începe Al Doilea Război Mondial și sunt nevoiți să mute producția la Bordeaux.

În timpul războiului, Ettore trece prin două decese în familie. Primul, al fi ului său, Jean, este aproape de nesuportat. Acesta moare în timp ce face test drive cu un Type 57 C. Supranumită „tancul”, mașina tocmai câștigase Le Mans și era extrem de puternică. La scurt timp, soția sa, Barbara, a murit și ea.

Războiul a distrus fabrica de la Molsheim și Bugatti a pierdut proprietatea. În acest timp, Ettore s-a căsătorit pentru a doua oară, cu Genevieve Marguerite Delcuze, cu care are un fi u și o fi ică. Plănuiește să deschidă o nouă fabrică în Paris, la Levallois, așa că proiectează mai multe modele de mașini, dar acest vis avea să moară din fașă.

Chiar dacă fratele lui Jean, Roland, a preluat conducerea Bugatti după război, mașinile pe care acesta le-a produs nu au reușit să țină pasul cu dezvoltarea tehnologică a vremurilor, astfel că nu a durat mult până la faliment. Ettore a murit în Paris pe 21 august 1947 și a fost îngropat în Dorlisheim, lângă Molsheim, alături de familia sa. Era anul în care tocmai devenise cetățean francez.

Brandul de automobile rafi nate și avangardiste pe care l-a dezvoltat a încetat să existe o lungă perioadă de timp. Abia de curând a fost reînviat de un avocat italian și apoi de Volkswagen care a reconstruit și vechea fabrică din Molsheim. Geniul lui Ettore trăiește însă prin mașinile pe care acesta

le-a creat între cele două războaie. Sunt piese de artă și monumente istorice și în zilele noastre sunt tratate ca atare.

EXCENTRICITATE SAU AVANGARDISM?Pentru cea de-a cincea aniversare a fi ului său, Roland, Ettore a creat în miniatură o versiune a Grand Prix Bugatti pe care a echipat-o cu un motor electric. Acest model numit „Bébé” a devenit mai târziu un mare succes comercial. Bugatti a produs în jur de 450 de copii pentru fi ii clienților săi.

Bugatti iubea mult animalele. Nu numai că avea o mică grădină zoologică la el acasă dar era și foarte pretențios când venea vorba de breeding. Astfel că a sfârșit prin a crea propriul program de breeding special pentru terrierul său. Când prețul ouălor a crescut, Bugatti s-a enervat (așa cum doar un adevărat businessman poate) și a decis să crească propriile găini. Dar nu oricum, ci într-un coteț special, pe roți. Nu cred că e nevoie să vă mai spunem că ouăle făcute de găinile sale erau considerabil mai scumpe decât orice era pe piață.

Jean Bugatti, fi ul fondatorului, a condus de la Molsheim la Paris în doar 3 ore și 55 minute un Type 43. A fost însoțit de Locotenentul Loiseau care avea să traverseze Sahara într-un Type 40 ceva timp mai târziu. Chiar și astăzi este greu să bateți acest record, în ciuda drumurilor acum moderne. În aceeași perioadă, Ettore a refuzat să vândă o mașină Bugatti unui rege din cauză că acesta nu avea maniere la masă. Pe de altă parte, când cheful italian al lui Ettore s-a plâns că i s-a stricat aparatul de făcut spaghetti și pentru că ar fi durat prea mult să comande unul nou din Alsacia, Ettore a creat imediat el însuși un astfel de aparat și l-a dat în producție în propria fabrică. Ceea ce l-a făcut însă cu adevărat unic a fost că, în locul unei manivele manuale, Ettore a folosit un volan Type 46.