Unu

gEra fu plin| vari la Londra, iar pe chipul lui Max

Skinner picatuhle de ploaie pareau aproape calde, ln vreme

ce acesta alerga pe strada Rudand Gate, intind apoi in Hyde

Park. Br$anrl ulma curba din drcpnrl lacului Serpentine ftivreme ce siluet€le celorlald, horarti sa sufere fuainte macar

de a-gi lua micul dejun, se apropiau $i ramineau in urma sa,

in semiintunericul cenugiu dinaintea zorilor, cu fetele lorlucioase din pricina ploii 9i a t'anspiratriei, frecare pas il lorfiind insoft de pleoscaitul umed al pantofilor.

Vrernea li descurajase pe tofi, mai pulin pe alergamrii

inpatimiti. Era prea multa umezeala pntru fetigcanele sal-

tarete, cu obr4ori trandaflii, care uneori ii ofereau lui Max

un nric gi bine-v€nit prilej de distracfie. Era prea multtumezeala pentru vagabondul exhibitionist al parcului, care se

ascundea de obicei in spatele unuia dinEe tufisuxile de linga

chioscul fanfarei, cu rinjetul libidinos si cu balonzaidul gata

de atac. Prca multi umezeali chiar si p€ntru per€chea de c4eiJack Russell, a caror bucurie era si se repeadn cu botul dupl

IJ ] PETER MAYLE

fiecare glezna din perimetru, cu un stalPin ru$inat urmindu-i

anevoie, impalfind in stinga !i-n dreapta scuze $i regrete.

Era prea multa umezeala si poate ca era 5i prea devreme.

in ultima vreme, Max tot intiziase la bhou, uneori ajungind

chiar $i la sapte si jumitate, iar Amis, $eful si blestemul sau,

nu era deloc incintat. ,,Dar dimineata aceasta va fi altfel", igi

promisese Max. Va ajunge primul 5i se va asigura ca lica-

losul acela nenorocit va afla. Aceasta era marea Problema cu

yiala profesionala a lui Max: ii placea postul, insa ura oame-

nii, in special pe Amis.

Cotind la capatul lacului Serpentine, Max facu citiva pa$i

inapoi, spre monumentul Albeft Memorial, cu glndul la ziua

ce se deschidea inaintea lui. Avea un contract pe care il tot

urma{ea de luni bune, un contract care i-ar fi adus o prima

suficient de mare pentru a se achita fata de croitorul sau,

infinit de rabdator de altfel, gi care, mult mai important, i-ar filuat banca de pe cap. Murmurul ocazional de nemultumire

legat de surna cu care dePdqise limita de credit se transformase

in scrisori irnpanaG cu termeni si mai amenintatori, subliniind

faptul ca, pina acun, acest an se dovedise a fi unul deshrl de

slabul. Dar totul avea sa se schimbe, Max era convins. Cu un

avint de optimism, grabi pasul pe Rutland Gate, se scuturar pe

Aepte ca un calel 9i deschise u5a casei cu fatada de stucatura,

in stil georgian, pe care cine gtie ce agent imobiliar odevastase, convertind-o in ceea ce tot el descria ca fiind un

loca; corporatist exrem de dezirabil.

Adminishatorul cladirii, un pitic cu aspect pergamentos,

s bpamintear, ridica privirea de la aspirator 5i plescai din

liEba vazind urmele de apa pe carc Max le lasa pe covor.

- Ma omoriti cu zile, asta faceti. Ia uitati-va la nenoro-

c- tte & nuoi, pe covorul meu de la Axminster!

- Li prc itu- B€rt! Uit mereu sa imi scot incalta,rile-itril

Iln an bun I lt

Bert pufni. Aveau aceeasi conversatie de fiecare data

cind plou4 5i de fiecare data se incheia cu aceeasi inhebare'

Bert urma asiduu oscilatiile bursei si tinjea dupa o $ans'r de a

smulge ceva informatii din int€rior'

- Aveli \Teun Pont Pentru azi?

Max se opri in dreptul usii ascensorului 5i duse un deget

la buze inainte de a rosti o vorba'

- Cumpa,ra la pre[ mic Vinde cind cresc Nu spune

nirnic, nimanui.

Bert clatina din cap. Pugtan $mecher Cu toate astea'

Max era singurul din toata cladirea care tinea minte ziua lui

Bert, marcind momentul cu o sticla de scotch' iar de Craciun

el era cel care il fericea cu un plic bine burdusit' "Un baiat

bun", isi zise Bert' Fecind cu asphatorul peste urmele de

noroi umed. 'Apartame;tul lui Max de la etajul al doilea era mereu in

Iucru; suu, a$a cum ii sPusese un Prieten decorator' ^cu

ochii

la un conhact banos, o simfonie neterminata' In acest

moment, era loc pentru dormit si cam atit De pereb se

sprijineau doui tablouri modeme, citeva piese de mobilier

ang"ular, avangardist, un ficus prafuit' cu un aspect jalnic' o

uaierie de ""hipu-"nt

stereo si video in ciuda faptului ca

shtea aici de mai bine cle doi ani de zile' Max reugise si nu-i

confere apartamentului un iz personal' cu excepiia unei

gramajoare de pantofi sport aruncaii inff-ur col!' Intra in

f,ucataria minuscula, niciodata folositi' deschise frigiderul'

gol - cu exceplia unei sticle de votca $i a unei cutii de suc de

ponocale, 9i lua cutia de suc cu el in baie'

Apa fierbinte $i suc rece Dugul dupa alergarea de

dimineata era o rasplaE zilnica pentru unul dinre pulinele

sale obiceiuri sanatoase' Muncea prea mult' minca in stilul

neregulat al burlacilor, dormea prea Pulin $i cu certitudine

bea i.rai mult clecit cota saptaminala de cinci unita;i de alcool

;] PETER MAYLE

decretata de doctorul firmei. Dar alerga $i era tina(. Mai avea

cidva ani pina la patruzeci, iar pina atunci, igi spunea, igi vapune in ordine viata $i situatia fhanciara, va fi gata sa se

aseze la casa lui si - cine $tie - sa mai faca inca o incercare

galanta de insuratoare,

igi studie reflexia in oglinjoara de ras. Ochii albagtri,

putin injectati; parul castaniu-inchis, tuns scurt, dupa cum

cere modai pielea neteda, intinsa pe pometii inalti. Pina

acum, nici urma de riduri sau de pungi sub ochi. ,,Ar putea fi5i mai rau", igi zise, pasind peste prosopul ud 9i peste hainele

aruncate pe pardoseala baii.

Cinci minute mai tirziu, era gata sa cucereasca universul

finantelor, gadt in uniforma gi cu accesoriile tinarului di-rector din zi]ua de azi: costum inchis la culoare, cama$a al-

bastru-inchis, cravata intunecata, un ceas butucanos proiectat

pentru scufundatori de mare adincime obsedali de punc-

tualitate, telefonul mobil si cheile de la masina la indemina.

Se shecura prin bumila de afara $i intla in BMW-ul negru

obligatoriu pentru orice drum in City1, acolo unde, chiar in

acea zi, era convins, avea sa puna mina pe mult aiteptatulcontract. $i apoi pe primi. Ar putea termina de- amenajat

apartamentul, ar angaja o femeie care sa il pastreze luna, !i-arlua citeva zile libere si ar hage o raita pina la Saint-Tropez,

inainte sa toate letele sa plece inapoi la Paris. Nici macar

buletinul meteo de la radio - precipitalii izolate, urmate de

rafale de ploaie torentriala, $ansa de gdndina - nu ii putea

darima moralul. Avea sa fie o zi buna.

La acea ora a diminelii, douazeci de minute ar fi hebuitsa fie mai mult decit suficiente pentru a ajunge la birourilehrmei i'a1i.tor Lawton, care se gaseau in capatul straziiThreadneedle - ,,la o aruncatura de bat de Banca Angliei",a'a cum ii placea donurului Lawton, fratele cel mai virstnic,

IJn an bun I t3

sd le zicd potentialilor clienti. Fondata spre sfir$itul anilor'80, compania a cunoscut un boom in anii '90, odata cu tuticeilalti din bransa, achizitionind si fuzionind, cind cu unii,cind cu allii, $i cistigind o reputaiie de devoratori salbatici de

active, spre invidia competitorilor mai etici Si mai blinzi. inprezent, compania era adesea descrisa in presa financiara

drept un model de management dur, eficient, in ton cu

vremurile grele. Tinerii aspiranli care suprayietuiau ciliyaani la Lawton puteau supravielui oriunde il lume.

Mobilul lui Max incepu sa zbimiie exact cind tina,rul

cobora pe Ludgate Hill. Era pulin inainte de sase si jumatate.

- Ne-am luat liber in dimineala asta, carevasazica? Era

vocea lui Amis, nazala si agresiya. Nu a$tepta ca Max sa iiraspunda. Trebuie sa discutam. Vezi daca poli sa ajungi aiciinainte de pd{lz. Tracy i1i va spune la ce restauant ne vedem.

,,Si, cu asta, s-a zis cu ziua mea buna", conchise Max.Desi, daca era sincer cu el insu$i, nici o zi care il include pe

Amis nu putea fi intru totul buna. Antipatia s-a instaurat

intre ei din prima clipi cind s-au intilnit, cind, proaspat

reintors dupa tlei ani petrecutri la New York, Amis a pa$it

non$alant in peisaj ca $eful biroului londonez. De la bun

inceput, relalia lor a fost afectata, asa cum se intimpla adesea

in Anglia, de simpla diferenta in felul in care vorbeau

engleza. Accentul era diferit.Max era produsul unei mici $coli priyate, crescut in

confortul verde, de clasa de mijloc, al dealurilor din Surrey.

Amis se nascuse $i copilarise in cartierele ma,rginage ale su-

dului Londrei, deloc verzi gi deloc confortabile. De fapt, cei

doi copilarisera la mai putrin de treizeci de kilometd distanla,

dar ar fi putut foaxte bine sa fie si douazeci de mii. Lui Max iiplacea sa creada c,r n-avea nici urma de snobism in el. LuiAmis ii placea sa creada ca nu e plin de resentimente.

Arnindoi se ingelau. Dar fiecare, fa,ra voia sa, avea lespectI l he City, cenrrul financiar al Londrei (n.tr )

IJ I PETER MAYLE

pentu abilitatile celuilalt, si a$a, cu dificultate, se tolerau

unul pe altul.

Srecudnd elegant BN{W-ul in locul sau din parcarea sub-

terana, Max incerca sa ghiceasca motivul pentru intilnireadin acea zi. Prinzul la Lawton insemna in mod normal un

sendvis mincat la masa de lucru, cu ochii lipili de monitor

,Pdnzul e pentru cei nevolnici", suna o fraza pe care Amis oprinsese la New York. $i totusi iatal vorbind despre un

pdnz serios, cu culite si cu furculite - prinzul unui nevolnic

la restaurant. Era ceva curios. Max inca mai medita la asta in

timp ce pa$ea afara din cabina liftului, indreptindu-se prhfferindurile de mese spre propriul separeu.

Firma Lawton ocupa un etaj intreg a.l unui cub din sticla

$i din beton. Cu exceplia splendorii in mahon 9i in piele dinbiroul uria$ impa4it de cei doi frati, patronii, birourile

fusesera proiectate sa reflecte spiritul companiei: fara fara-

fastic, f,[,] rafinamente estetice. Aceasta era o fabrica de

bani unde domnea austeritatea. Fralii Lawton aveau obiceiul

sa invite clienti intr-un mic tur al salii motoarelor, cum iispuneau ei, pentru a observa personalul la lucru. ,,Iata-i,patruzeci dintre cele mai bune creiere din City' fi tofi sintprcocupaSi de probl emele dwnitale-"

Nesatisfacut de convorbirea telefonica de mai devreme,

An,is ii trimisese lui Max un e-mail in care ii dadea

instrucliuni sa nu intirzie la prlnz. Max ridica privirea de pe

monitor catre biroul cu pereti din sticla dintr-un coll al

incaperii, unde, in mod normal, Amis putea fi vt\Zut

plimbindu-se de colo-colo cu receptorul telefonului lipit la

ureche; in acea dinineap, biroul era gol.,,Ticalosul e

probabil la vreun mic dejun de afaceri, pe undeva, gindi

Max, sau poate ca a tulit-o la lectii de dictie."Ma,r igi puse haina in cuier si se apuca de treaba,

verificind penftu ultima oar6L cifrele pentru TrzmsAx 9i

Un an bun I t5

pentru Richaxdson Bell, cele doua companii ale caror graliiincerca sa le vinda unuia dintre clienlii importanti ai firmeiLawton, isi calculase ca, daca incheia contractul, afacereaavea sa ii aduca o prima care constituia o suma considerabilmai mare decit ci$tiga prim-ministrul intr-un an de zile.Facea verificari peste verificiri gi rezultatele iegeau bine defiecare daa. Era pregatit sa le prezinte totul fratilor Lawton.Proiectul era demaxat, iar el devenea cu gase cifre mai bogat.Se lasa pe speteaz a scaunului, se intinse Si axunca o privire laceas. Era trecut de ora douasprezece $i realiza ca nu aveanici cea mai vaga idee unde trebuia sa se prezinte pentrumasa de prinz.

Traversa etajul spre locul unde Tracy, o tinara vioaie sibine implinita, era de garda in fata biroului de sticla. Recentfusese prorfqvata din secretara in asistenta perconala a luiAmis (un pas inainte, rezultatul dircct al unui final desaptamina nebunatic cu Amis la Paris - cel putin, aga se

zvonea prin birou). Din nefericire, promovarea i se urcase lacap, transformind-o intx-o fata tupeista Si plina de aere.

Max se rezema de marginea biroului ei gi facu semn dincap cafre bircul vacant.

- A ramas pentru pdnz, sau e prea ocupat sa stimeascahaos la bursa?

Tracy il privi de parca ar fi vrut sa-i dea o amenda pentruparcare in zona intezisa.

- Domnul Amis te va vedea la Leadenhall Cellars. Oradouasprezece gi jumatate fix. Nu ai voie sa lntilzii.

Max ridica din sprincene. Cellars, pe vremuri un depozitpentru y€chea piata Leadenhall, fusese transformat intT-unbar aristocratic, unde tinerii razboinici din City se adunau sa

manince prinzuri virile - halci de came ro$ie $i brinzaStilton -, sa bea vin rosu la preluri exorbitante $i sa se

pregateasca pentru rigorile dupa-amiezii cu un vin de Portq

16 PETER MAYLE

rccunoscut pentru A,ria sa. in ciuda zidudlor de caramida Si a

rumegusului de pe podele, era unul dintre cele mai scumpe

restaurante din City.

- A intrat in contul de economii, aga-i? zise Max. Ai idee

despre ce e vorba?

Tracy pleca ochii $i mima ca atanjeaza niite hirtii de

pe birou.

- N-am nici cea mai vaga idee, zise ea.

Tonul voit relaxat al vocii sale i se paru lui Maxneconvirgator $i idtant.

Tracy, de ceva vrerne ma tot tin sa te inheb o chestie.

Ea ridici privirea.

- Cum a fost la Paris?

Aiadar, era adevarat. Lasind-o cu obrajii ei imbujorali cu

tot, Max se lntoarse la biroul sau pentru a-gi lua haina gi oumbrela, ficindu-gi curaj pentru un sprint prin ploaie catre

strada Leadenhall. Ezita in pragul ugii de la intrarea incladirc, inainte de a se avinta in desigul de umbrele mari,rotunde, ca pentru golf - accesoriul in voga al acelei veri -care rasarisera peste tot ca ni$te ciupercule

- multicolore,

blocind trotuarul, fdcind inahtarea prin multime inceata $igreoaie. Avea sa intirzie.

Intra in crama aglomerata $i-l gasi pe Amis deja a$ezat lamasa, cu telefonul mobil la ureche. in timpul petrecut cuzmeii 5i cu zeii de pe Wall Street, Amis deprinsese citeva

dintre cele mai flamboaiante afectarri vestimentare ale

acestora - ca'maSa agresiv dungata cu gulerul alb, briul pur-puriu, cravata improscafi. cu tauri Si cu urgi - inflorituridecorative care contrastau cu chipul sau dur, cu buze subliri,gi cu tunsoarga de pugcariag. Indiferent cu ce se imbraca,arata tot ca un bataug. Dar era un geniu Ar afaceri 5i pentru

asta era tare indragit de fralii Lawton.

l.J n an bun I t7

incheie convorbirea si dinadins se uita la ceas - un ceas

de mina, din aur, mai butucanos decit al lui Max, cu

cadranul incrustat cu o multitudine de fatrete: adincimea inmetri, cronometru si, o caracleristica speciala, suigurile gi

coborigurile bursei Nasdaq.

- Pa,i, ce s-a intimplat cu tine? Te-ai pierdut pe drum?Max i;i tuma un pahar de vin roqu din sticla care se afla

Pe masa.

- Scuze, spuse el. O arnbuscada de umbrele pe Leadenhall.

Amis mormai, facu seml spre una dirrtre chelneri;e gi

deveni brusc jovial.

$tii ce m-ar lerici de-a binelea. frumoaso? ii lacusemn cu ochiul $i rinji cu subinleles. O frip ra mare devita, bine gatita - sa nu vad ca mi-o aduci in singe. Vaddestul singe'La birou. Chelnerila se stradui din rasputeri sa

zimbeasca. $i cartofi prajili. $i pentru desert voi lua cremade zahar ars. Ai relinut?

Telefonul mobil incepu sa-i ciripeasca !i el raspunse

mormi'ind, in r.reme ce Max comanda cotlet de miel !i o salata.

Amis lasa telefonul pe masa si lua o gula de vin.

Bun, atunci, spuse el, zi-mi ce-i cu TransAx si cu

Richardson Bell.in urmatoarea jumatate de ora, Max ii prezenta cifrele

9i previziunile, analiza sa asupra managementului gi

posibilitatile nesfirsite de acaparare si de cotropire corpo-ratista la care lucra de la inceputul anului. Amis lnfulecdmincarea pe tot parcursul prezentArii, luind notile pe uncarnetel pus linga farfurie, fara a oferi insa yreo parere sau

a pune vreo intrebare.Max termina de mincat si dadu deoparte farfuria cu

resturile de miel.

- Ei bine? De-asta m-ai invitat Ia prinz?

- Nu tocmai.