UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE ISTORIE...

UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE ISTORIE, MUZEOLOGIE ŞI ARHIVISTICĂ

GHID PENTRU STUDII UNIVERSITARE DE LICENłĂ

anii universitari 2008-2011

Specializarea • ISTORIE

EDITURA FUNDAłIEI ROMÂNIA DE MÂINE Bucureşti, 2008

2

UNIVERSITATEA SPIRU HARET

în anul de învăŃământ 2008 – 2009

3

Prezentarea Universitatii

1. Cadrul juridic de organizare si functionare ale Universitatii Spiru Haret.

Temeiurile legale ale consolidarii autonomiei depline a Universitatii. La 19 ianuarie 1991, din initiativa prof. univ. dr. Aurelian Gh. Bondrea, ia fiinta, la domiciliul sau din Bucuresti, FUNDATIA ROMÂNIA DE MÂINE – institutie de cultura, stiinta si învatamânt, autonoma, fara scopuri politice sau patrimoniale (nonprofit) –, al carei presedinte a fost ales de adunarea generala constitutiva a membrilor fondatori. Prin Sentinta civila nr. 109 din 12 februarie 1991, Judecatoria Sectorului 1, Bucuresti, admite cererea de înscriere a Fundatiei România de Mâine în Registrul asociatiilor si fundatiilor, prin aceasta devenind persoana juridica de drept privat. În conformitate cu prevederile art. 7 din Statutul Fundatiei România de Mâine, aprobat de adunarea generala constitutiva, scopul si obiectivele propuse se realizeaza prin institutiile sale de profil, care organizeaza si desfasoara, în conditiile legii, activitati de învatamânt, stiinta si cultura. Inspirat de modelul Fundatiei si al Universitatii Harvard, prof. univ. dr. Aurelian Gh. Bondrea, presedintele Fundatiei România de Mâine, a conceput, initiat, organizat si condus, Universitatea Spiru Haret, al carei spirit tutelar este marele om de stiinta, reformator si ctitor al învatamântului modern în România, Spiru Haret. Ca presedinte al Fundatiei România de Mâine, a desemnat membrii primului Senat universitar si conducerile consiliilor stiintifice de profil: acad. Stefan Milcu – presedinte de onoare; prof. univ. dr. Aurelian Gh. Bondrea – presedinte; acad. Nicolae Teodorescu – rector al Universitatii Spiru Haret; acad. Anghel Rugina; acad. Ion Coteanu; acad. N.N. Constantinescu; acad. Radu Voinea; acad. Vasile Gionea; acad. Romulus Vulcanescu; acad. David Davidescu; acad. Cristian

4

Hera; acad. D.R. Popescu; scriitorul Paul Anghel; artistul poporului Radu Beligan; prof. univ. dr. Ion Rebedeu; prof. univ. dr. Adam Popescu; prof. univ. dr. Grigore Posea; prof. univ. dr. Constantin Mecu; prof. univ. dr. Alexandru Zanfir; prof. univ. dr. Iulian Mincu; prof. univ. dr. Ion Tudosescu; prof. univ. dr. Marin Ivascu; prof. univ. dr. Victor Giuleanu; prof. univ. dr. ing. Dan Ghiocel; prof. univ. dr. Corneliu Baloescu; prof. univ. dr. Emil Mihuleac; prof. univ. dr. Ioan Kunst Ghermanescu; prof. univ. dr. Mircea Nicolaescu; prof. univ. dr. Marin Voiculescu; prof. univ. dr. Ion T. Radu; prof. univ. dr. Ioan Pop De Popa; prof. univ. dr. Augustin Gârbea; prof. univ. dr. Ion Dodu Balan; prof. univ. dr. Gheorghe Achitei; prof. univ. dr. Mihai Golu; prof. univ. dr. Ioan Scurtu; prof. univ. dr. Gheorghe Cazan; prof. univ. dr. Virgil Craiu; prof. univ. dr. Constantin Luca; prof. univ. dr. Ion Anghel; prof. univ. dr. Ion Stoica. Componenta primului senat universitar si conducerile consiliilor stiintifice de profil au fost confirmate, ulterior, prin Încheierile Judecatoriei Sectorului 1, Bucuresti, din datele de 30 aprilie 1993 si 30 mai 1994. În cadrul Universitatii Spiru Haret din structura Fundatiei România de Mâine – sub auspiciile careia functioneaza, au luat fiinta, pâna în prezent, 30 facultati cu 49 specializari, care au parcurs, în timp, etapele de autorizare provizorie si acreditare prevazute de legislatia nationala, astfel ca, la 14 februarie 2000, Universitatea Spiru Haret a fost acreditata de Consiliul National de Evaluare Academica si Acreditare, singurul organism abilitat pentru evaluarea si acreditarea institutiilor de învatamânt superior, pentru asigurarea calitatii procesului de învatamânt, aflat sub control parlamentar. Legea nr. 443 din 5 iulie 2002, publicata în Monitorul Oficial al României nr. 491 din 9 iulie 2002, consfinteste faptul ca Universitatea Spiru Haret, acreditata, este „institutie de învatamânt superior, persoana juridica de drept privat si de utilitate publica, parte a sistemului national de învatamânt”. Marca înregistrata la Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci, conform Certificatului de înregistrare a marcii nr. 067666, are denumirea FUNDATIA ROMÂNIA DE MÂINE UNIVERSITATEA SPIRU

5

HARET ÎNVATAMÂNT STIINTA, CULTURA, culorile revendicate fiind rosu, galben, albastru. Durata de protectie a marcii este de zece ani, cu începere de la data de 19.05.2005. Potrivit prevederilor art. 1161(1) din Legea nr. 480/2006 pentru modificarea si completarea Legii învatamântului nr. 84/1995, republicata, Universitatea Spiru Haret, universitate particulara, este „institutie de învatamânt superior libera, deschisa, autonoma atât din punct de vedere academic, cât si economico-financiar, având drept fundament proprietatea privata, garantata de Constitutie”. Art. 1162(1) din aceeasi lege prevede ca „Structurile si functiile de conducere ale universitatilor particulare, atributiile, modul de constituire, durata mandatelor si limitele de vârsta ale cadrelor didactice sunt stabilite de Carta universitatii. Deciziile definitive, în acest sens, revin universitatii”, iar art.1162(2) stipuleaza ca „Universitatile particulare pot înfiinta functia de presedinte al universitatii, ordonator de credite, cu atributii stabilite de Carta universitatii”. În temeiul acestor prevederi legale, prin Hotarârea Senatului Universitatii Spiru Haret, din data de 24 ianuarie 2007, adoptata în unanimitate, presedintele Fundatiei România de Mâine – presedinte al Senatului universitar, precum si rector ales al Universitatii, a devenit, de drept, presedintele Universitatii Spiru Haret, având calitatea de ordonator de credite. Mandatul Presedintelui Universitatii este nelimitat. Universitatea Spiru Haret a aderat la idealurile si principiile înscrise în Magna Charta Universitatum, adoptata la Bologna, în anul 1988, actionând pentru transpunerea, în spatiul învatamântului superior si al cercetarii stiintifice, a reglementarilor, normelor si valorilor promovate în cadrul Procesului Bologna. Presedintele si Rectorul Universitatii a semnat, în anul 2005, la Bologna, Magna Charta Universitatum, angajându-se, în numele Universitatii, sa respecte si sa promoveze autonomia academica, valorile si drepturile universitare fundamentale, sa raspunda eficient provocarilor generate de trecerea la

6

societatea bazata pe cunoastere, de procesul de globalizare. Evolutiile în plan legislativ general, referitoare la autonomia universitara, ca si în plan institutional intern si-au gasit reflectarea în noua Carta a Universitatii Spiru Haret, aprobata, în unanimitate, de Senatul universitar la 27 septembrie 2007. Universitatea Spiru Haret are relatii de interdependenta organica în plan academic, administrativ si economico-financiar, cu celelalte structuri institutionale si unitati din cadrul Fundatiei România de Mâine: Televiziunea si Radio România de Mâine – posturi nationale cu caracter educational, stiintific, cultural, singurele cu acest profil din mass-media româneasca, Institutul de Sociologie si Opinie Publica (ISOP), Institutul de Studii pentru Dezvoltarea Economico-Sociala a României, Institutul de Relatii Internationale si Studii Europene, Academia de Cultura Nationala Dimitrie Gusti, Editura Fundatiei România de Mâine, revista Opinia nationala – saptamânal de opinie, informatie si idei de larg interes national, Complexul tipografic computerizat, Cluburile studentesti, Caminele studentesti, Complexul sportiv multifunctional, Centrul de proiectare si Antrepriza de constructii. Toate acestea asigura suportul necesar pentru desfasurarea unui proces de învatamânt performant, competitiv, de calitate, precum si conditii deosebite de studiu, cazare, masa si recreere pentru studenti.

2. Misiunea si obiectivele Universitatii Spiru Haret

Misiunea Universitatii Spiru Haret consta în:

• formarea de specialisti cu nivel superior de pregatire, asigurând acestora calificari profesionale care sa le ofere sanse reale în competitia de pe piata libera a fortei de munca;

• dezvoltarea activitatii de cercetare stiintifica, stimularea gândirii si fortelor creative, valorificarea multilaterala a procesului de creatie stiintifica, artistica, sportiva etc.

Pentru îndeplinirea misiunii sale, Universitatea a stabilit urmatoarele obiective:

7

1. crearea si organizarea structurilor institutionale necesare predarii, învatarii, evaluarii, cercetarii stiintifice, corespunzatoare exigentelor institutiilor de învatamânt superior performante;

2. modernizarea permanenta a procesului de învatamânt, prin perfectionarea programelor de studii universitare, în strânsa corelatie cu progresul societatii bazate pe cunoastere, cu cerintele vietii economico-sociale;

3. asumarea principiului calitatii în întreaga activitate desfasurata în Universitate;

4. dezvoltarea activitatii de cercetare stiintifica, prin implicarea plenara a cadrelor didactice, cercetatorilor si studentilor si realizarea de parteneriate în acest domeniu cu universitati, institute de cercetare stiintifica, unitati economico-sociale etc. din tara si din strainatate;

5. autoevaluarea/evaluarea periodica a activitatii didactice si stiintifice, având în vedere standardele si indicatorii de performanta care asigura calitatea procesului de învatamânt si a cercetarii stiintifice;

6. promovarea si dezvoltarea programelor de mobilitati nationale si internationale ale studentilor, cadrelor didactice si cercetatorilor;

7. realizarea unui management institutional strategic, performant si transparent;

8. educarea studentilor în spiritul respectarii drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, demnitatii, întelegerii reciproce, tolerantei si colaborarii;

9. mentinerea relatiilor profesionale si stiintifice cu absolventii Universitatii;

8

10. afirmarea performantelor stiintifice ale membrilor comunitatii universitare pe plan national si international;

11. extinderea si diversificarea formelor de cooperare interinstitutionala pe plan national si international;

12. asigurarea surselor de finantare, consolidarea, extinderea si modernizarea permanenta a bazei materiale, gospodarirea lor judicioasa si eficienta.

3. Structura Universitatii Spiru Haret

În prezent, Universitatea Spiru Haret are, în structura sa, 30 de facultati, cu 50 programe de studii universitare de licenta, 58 de programe de studii postuniversitare de masterat si 64 de programe de studii universitare de masterat (ciclul II de studii universitare), care functioneaza în conformitate cu prevederile legale. În baza prevederilor art. 60(1) din Legea învatamântului nr. 84/1995, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, în structura Universitatii Spiru Haret functioneaza, pe lânga învatamântul de zi, formele de învatamânt la distanta si cu frecventa redusa. Indiferent de forma de învatamânt, calitatea trebuie sa fie aceeasi, deoarece continutul învatamântului, personalul didactic, baza materiala, tehnologiile moderne, performante, utilizate atât în realizarea pregatirii, cât si în procesul de evaluare a acesteia, sunt aceleasi pentru toti studentii si masteranzii Universitatii Spiru Haret. Este un fapt binecunoscut ca, în epoca în care traim, învatamântul, stiinta, cultura sunt considerate pilonii dezvoltarii. În absenta unor resurse umane bine pregatite, cultivate, creative, nu putem vorbi de dezvoltare durabila si de prosperitate. În societatea cunoasterii, caracteristica secolului XXI, formelor traditionale de învatamânt – de zi si cu frecventa redusa – li s-a adaugat învatamântul la distanta, considerat a fi învatamântul viitorului. Numit si învatamânt la domiciliu, aceasta forma de pregatire moderna, dinamica, de mare

9

perspectiva nu poate fi conceputa în absenta utilizarii celor mai noi si performante tehnologii, care necesita costuri estimate la zeci de milioane de dolari. Învatamântul informatizat, bazat pe calculator, Internet, televiziune, softuri performante, ofera o flexibilitate mai mare a modalitatilor de pregatire si evaluare, este mai adaptabil la nevoile studentilor, asigura un suport solid pentru realizarea reusitei în competitia de pe piata muncii. Anticipând aceasta evolutie în sfera educationala, determinata de cerintele unei piete tot mai globalizate, de dorinta de pregatire la nivel superior a unor categorii sociale largi, de cele mai diferite vârste, din perspectiva educatiei permanente, de costurile moderate ale scolarizarii, Universitatea Spiru Haret s-a pregatit temeinic pentru a oferi servicii educationale de calitate, construindu-si o infrastructura performanta, competitiva: retea proprie de 10.000 de calculatoare de ultima generatie, racordate la Internet, platforma proprie de e-learning de tip Blackboard, televiziunea si radio-ul proprii România de Mâine, editura si un complex tipografic ultramodern proprii. Promovând un învatamânt cu o pregnanta dimensiune sociala, Universitatea noastra a creat o retea de centre pentru învatamânt la distanta la scara nationala, în fiecare municipiu resedinta de judet functionând un asemenea centru. Totodata, raspunzând, în principal, numeroaselor solicitari ale cetatenilor români rezidenti în alte state din Europa, America de Nord si alte zone ale lumii, precum si cetatenilor straini înscrisi la studii la Universitatea Spiru Haret, au fost înfiintate centre pentru învatamânt la distanta peste hotare, la New York, To ronto, Madrid, Roma, Paris, Viena, Chisinau si Tel Aviv. Pentru studentii si masteranzii arondati tuturor acestor centre au fost asigurate resursele de pregatire (biblioteca virtuala, cursuri tiparite, cursuri sinteza, consultatii si dezbateri la TvRM si Radio România de Mâine, în Opinia nationala), evaluare pe platforma informatica

10

Blackboard (sustinerea examenelor din sesiunile curente, dar si examenele de licenta). Evaluarea computerizata s-a dovedit a fi un succes, eliminând aprecierile subiective, tentativele de coruptie si frauda. Obiectivitatea, transparenta deplina, cunoasterea instantanee a rezultatelor, durata redusa sunt caracteristici ale procesului de evaluare desfasurat computerizat, apreciate elogios de studenti, parinti si cadrele didactice. Mentionam desfasurarea, în premiera nationala, a examenului de licenta on-line, atât în centrele ID din tara, cât si în strainatate. În acelasi timp, beneficiind de facilitatile oferite de platforma de e-learning Blackboard, Senatul Universitatii Spiru Haret a decis organizarea studiilor postuniversitare si a programelor de studii universitare de masterat în forma online. Structura Universitatii Spiru Haret cuprinde, totodata, urmatoarele departamente si centre: Departamentul pentru învatamânt la distanta, Departamentul pentru învatamânt cu frecventa redusa, Departamentul pentru programe de masterat si doctorat, Departamentul pentru cercetarea stiintifica, Departamentul pentru pregatirea personalului didactic, Departamentul pentru tehnologia informatiei, Departamentul pentru studiul limbilor straine, Centrul de consiliere si orientare în cariera.

4. Asigurarea calitatii procesului de învatamânt si cercetare stiintifica, a întregii activitati a Universitatii Spiru Haret

4.1. Calitatea procesului de învatamânt

Un deziderat major, care a jalonat activitatea Universitatii Spiru Haret înca de la înfiintare, a fost cresterea continua a calitatii procesului de învatamânt – concept multidimensional, dinamic si structurat pe mai multe niveluri, corelat cu cadrul contextual al unui model educational, cu misiunea si obiectivele institutiei, precum si cu standardele specifice din interiorul unui sistem, program, discipline date. Însa chiar sporirea calitatii este un proces, care presupune

11

parcurgerea unor etape, mai cu seama când este vorba de o institutie care se construieste din mers si care se autosustine integral. De aceea, paralel cu crearea unei infrastructuri solide proprii, cu asigurarea personalului didactic si auxiliar competent propriu – elemente ce reprezinta ele însele indicatori ai calitatii, s-au facut eforturi constante pentru sporirea calitatii actului educational – continut, forme, modalitati de evaluare a pregatirii, schimbarea accentului pe beneficiar etc. Un moment semnificativ în demersul continuu si constructiv de crestere a calitatii învatamântului l-a constituit trecerea la structurarea studiilor universitare pe trei cicluri, în conformitate cu cerintele Procesului Bologna: licenta, masterat, doctorat (L–M–D), cu o durata a studiilor de 3, 2 si, respectiv 3 ani si un numar de 60 de credite de studiu transferabile pe un an de studiu. Pentru Universitatea Spiru Haret, aceasta trecere a reprezentat o veritabila reforma, o schimbare de fond, concretizata în regândirea continutului învatamântului, prin conceperea unor noi planuri de învatamânt, asigurarea unei mai bune corelari între ciclurile de studii si includerea rezultatelor cercetarii stiintifice în cursuri, seminarii, dezbateri, utilizarea tehnologiilor moderne de predare, seminarizare, învatare, între disciplinele teoretice si cele practic-aplicative, perfectionarea sistemului de credite de studiu transferabile, constructia unui nou sistem de evaluare a pregatirii studentilor si masteranzilor, bazat pe folosirea celor mai performante tehnologii informatice etc., toate având, drept obiectiv esential, cresterea calitatii procesului educational. Aceasta restructurare majora la nivelul Universitatii Spiru Haret, al institutiilor de învatamânt superior din România vizeaza, în principal:

• racordarea învatamântului universitar românesc la spatiul european al învatamântului superior si al cercetarii stiintifice;

• corelarea mai buna a programelor institutiilor de învatamânt superior cu cerintele pietei fortei de munca;

12

• optimizarea activitatilor practice în ansamblul procesului didactic;

• corelarea mai buna a domeniilor si programelor de studii universitare cu nomenclatorul ocupatiilor, care trebuie reactualizat periodic;

• convergenta, comparabilitatea si compatibilitatea programelor de studii;

• extinderea si perfectionarea sistemului de credite de studiu transferabile;

• colaborarea în emiterea si recunoasterea diplomelor de studii universitare;

• promovarea mobilitatii studentilor, a cadrelor didactice si cercetatorilor;

• promovarea valorilor europene autentice.

La nivelul Universitatii Spiru Haret, asigurarea calitatii procesului de învatamânt este coordonata si atent monitorizata de Presedintele si Rectorul Universitatii, de Senatul universitar si Biroul executiv, de Comisia pentru evaluarea interna si asigurarea calitatii procesului de învatamânt, iar, la nivelul facultatilor si al celorlalte structuri ale Universitatii, de comisii de profil special instituite. Problematica asigurarii calitatii în procesul de învatamânt, în întreaga activitate, a fost cuprinsa, ca prioritate, în strategia de dezvoltare a Universitatii Spiru Haret pentru perioada 2008–2012, aprobata de Senatul universitar cu prilejul alegerilor desfasurate în luna martie 2008. a) Calitatea cursurilor, manualelor, auxiliarelor didactice universitare O cerinta expres formulata, izvorâta din respectarea prevederilor legale, pentru ocuparea, prin concurs, a posturilor didactice vacante de profesor, conferentiar si lector universitar este aceea ca titularii de

13

discipline sa fie autori de tratate, cursuri sau manuale tiparite. Totodata, datorita regândirii si conceperii unor noi planuri de învatamânt, acoperind noi continuturi, odata cu structurarea studiilor universitare pe cele 3 cicluri, s-a manifestat necesitatea realizarii de cursuri noi si publicarii a numeroase editii noi, revazute si adaugite ale unor manuale si cursuri editate în anii anteriori. La acestea se adauga alte carti cu destinatie didactica – cursuri de sinteza, caiete de seminar, caiete de lucrari practice, caiete de laborator, culegeri de probleme etc. Rezultatul, în plan editorial, a fost remarcabil. Daca în perioada octombrie 2000–martie 2004, în Editura Fundatiei România de Mâine au aparut 557 titluri de cursuri si manuale, într-un tiraj de aproape 620.000 exemplare, reprezentând o valoare de 62.000.000.000 lei vechi, în intervalul aprilie 2004–1 martie 2008 au aparut circa 1.200 titluri, în valoare totala de aproape 280.000.000.000 lei vechi. Asadar, o crestere de 2,2 ori a numarului de titluri, de 3 ori a tirajului si de 4,5 ori a valorii totale. Tematica abordata în tratatele, cursurile si manualele editate oglindeste probleme majore ale evolutiei României în etapa actuala, ale economiei de piata si integrarii europene, statului de drept si democratiei, ale stiintei, învatamântului si culturii nationale în strânsa corelatie cu evolutiile lumii contemporane, ale globalizarii si relatiilor internationale, în primul rând europene, ale securitatii si pacii. Cadrele didactice, cercetatorii stiintifici, autori ai cursurilor si manualelor, dar si ai tratatelor, monografiilor de specialitate nutresc convingerea ca tinuta stiintifica, expunerea metodica, sistematizarea logica, selectia valorica, noutatea în domeniu, într-un cuvânt înalta calitate a continutului, se constituie în criterii de baza ale transmiterii eficiente a cunostintelor, faciliteaza drumul studentilor spre calificarea competitiva, spre îndeplinirea exigentelor activitatii de cercetare stiintifica în folosul societatii. În prezent, cursurile universitare si lucrarile didactice ajutatoare publicate în Editura Fundatiei România de Mâine acopera în proportie de 85% disciplinele din noile planuri de învatamânt. Subliniem si faptul ca manualele, cursurile si materialele didactice ajutatoare sunt

14

subventionate de Fundatia România de Mâine, fiind vândute studentilor Universitatii Spiru Haret cu o reducere de 30%. b) Diversitatea modalitatilor de pregatire, utilizarea celor mai moderne si competitive tehnologii Alaturi de cursurile, manualele, auxiliarele didactice tiparite, studentii si masteranzii Universitatii Spiru Haret beneficiaza de acces gratuit la biblioteca virtuala a fiecarei facultati, de prelegerile, consultatiile, dezbaterile, lucrarile de laborator prezentate, în direct sau înregistrate, de cadrele didactice la TvRM, post national, universitar si cultural propriu, dar si de consultatiile gazduite în paginile saptamânalului Opinia nationala. Ca urmare, studentii si masteranzii Universitatii Spiru Haret au acces si pot utiliza atât modalitatile clasice de pregatire cât si pe cele moderne, bazate pe noile tehnologii. Se impune, însa, necesitatea unei mai rapide adaptari a unor cadre didactice la exigentele impuse de noile tehnologii – calculator, Internet, televiziune, ca si a utilizarii unor didactici moderne în procesul de predare–învatare. c) Organizarea de studii postuniversitare de masterat, de programe de studii universitare de masterat si doctorat Dupa acreditarea Universitatii noastre au fost întreprinse demersurile necesare pentru obtinerea acordului de organizare a studiilor postuniversitare de tip masterat, cu durata de 3 semestre. Au fost aprobate 58 de programe, în domenii diverse si de mare interes practic si teoretic. Ele au fost si sunt urmate de un numar semnificativ de masteranzi, dovada a interesului si atractivitatii tematicii. Începând cu anul de învatamânt 2008–2009 va debuta ciclul doi de studii universitare – studiile de masterat, cu durata de 2 ani. Universitatea Spiru Haret a pregatit, prin intermediul facultatilor si Departamentului masterate, un numar de 64 programe de masterat într-o arie tematica larga, variata, cu deschidere si finalitate practica nemijlocite. În acelasi timp, din toamna anului 2008 vor fi organizate si studii

15

universitare de doctorat, acoperind, astfel, si cel de-al treilea ciclu al studiilor universitare. d) Finalizarea studiilor universitare Acreditarea Universitatii Spiru Haret a facut posibil ca examenele de finalizare a studiilor de licenta, masterat si a modulului psihopedagogic sa fie sustinute în cadrul acesteia. Din anul 2003 si pâna în prezent, serviciul Diplome de studii a pregatit, pentru eliberarea catre absolventi, 32.600 diplome de licenta, 1.800 diplome de master, cca. 9.000 de certificate de absolvire a modulului psihopedagogic. De mentionat faptul ca, pâna la aceasta data, circa 85.000 de persoane au absolvit Universitatea Spiru Haret, sustinând examenele de finalizare a studiilor fie în institutia în care s-au pregatit, fie, înainte de 2003, în institutii de învatamânt superior de stat. În vara anului 2008 încheie studiile de licenta prima promotie cu studii universitare de 3 ani (ciclul I – licenta), ultima promotie cu durata studiilor de 4 ani, cursuri de zi si o promotie cu durata studiilor de 5 ani, forma de învatamânt cu frecventa redusa. Numarul estimat al absolventilor, promotia 2008, este de peste 40.000. Pentru desfasurarea, în conditii optime, a examenului de licenta pentru un numar record de absolventi, s-au facut si se fac pregatiri serioase: afisarea, din timp, a tematicii si bibliografiei, sprijinirea viitorilor absolventi în promovarea tuturor examenelor, asigurarea infrastructurii necesare, programarea atenta a desfasurarii examenului de finalizare a studiilor. Este un moment de o deosebita importanta în viata Universitatii noastre, care va reflecta si încununa eforturile comune întreprinse, în ultimii ani, de cadrele didactice si studentii Universitatii Spiru Haret, pentru asigurarea unei pregatiri de înalt nivel, care sa permita absolventilor acces si integrare rapida pe piata muncii.

16

4.2. Calitatea personalului didactic

În intervalul 2004–2008, numarul cadrelor didactice titularizate, prin concurs, cu norma de baza la Universitatea Spiru Haret, a crescut de la 592 la 775 cadre didactice, dintre care 27 profesori universitari, 40 conferentiari universitari si 116 lectori universitari. În prezent, 80,8% din totalul posturilor didactice din Universitatea Spiru Haret sunt acoperite de cadre didactice cu norma de baza în institutia noastra, ceea ce exprima atât realizarea dezideratului de a avea cadre didactice proprii, stabile, cât si prestigiul dobândit de universitate. Personalului didactic deja existent i s-au adaugat cadre de valoare, cu vocatie didactica si stiintifica recunoscuta. S-a îmbunatatit substantial raportul dintre cadrele didactice cu experienta didactica si vechime în învatamântul superior si cadrele tinere. În prezent, la marea majoritate a facultatilor, procentul cadrelor didactice sub 40 de ani este de cca. 65%. Merita subliniate, de asemenea, preocuparea si interesul cadrelor didactice tinere de a se înscrie si urma forme de pregatire de nivel postuniversitar – studii de masterat sau doctorale.

4.3. Beneficiarii procesului educational

Evolutia numarului candidatilor admisi, în perioada 2004/2005 – 2007/2008, la Universitatea Spiru Haret confirma nu numai prestigiul, recunoasterea si audienta de care se bucura institutia noastra în rândul opiniei publice din tara si de peste hotare, dar si faptul ca Universitatea Spiru Haret este pregatita sa raspunda, prin conditiile create si facilitatile oferite studentilor si masteranzilor, exigentelor manifestate pentru realizarea unui învatamânt de înalta calitate, la nivelul standardelor nationale si internationale. În anul universitar 2007/2008, numarul candidatilor admisi în anul I a crescut de aproape 5 ori fata de anul 2004/2005.

5. Activitatea de cercetare stiintifica – obiectiv strategic al Universitatii Spiru Haret

17

Este, deja, un fapt binecunoscut ca nivelul de dezvoltare a unei societati este dependent, în mod esential, de realizarile din sferele învatamântului, cercetarii stiintifice, culturii, considerate a fi factorii propulsori ai progresului, mai cu seama în lumea de azi. Fara un învatamânt de calitate, performant, fara elite intelectuale, fara scoli de cercetare, fara cultivarea si stimularea creativitatii si a capacitatii de inovare, o societate risca sa involueze si chiar sa dispara. Dinamica si performantele învatamântului superior sunt profund influentate de existenta unui sector puternic de cercetare universitara, a unui cadru legislativ coerent, a resurselor materiale si financiare necesare, a unui sistem de recrutare si selectie a specialistilor cu înalta calificare si potential creator. Eforturile întreprinse de Universitatea Spiru Haret pentru asigurarea integrarii sale în spatiul national si european al cercetarii stiintifice au fost orientate în directia conceperii propriei strategii de cercetare-dezvoltare, pornind de la evaluarea starii de fapt, definirii setului de obiective strategice si specifice ale cercetarii-dezvoltarii, elaborarii planului de cercetare-dezvoltare si stabilirii instrumentelor necesare pentru realizarea sa. Strategia de cercetare-dezvoltare are ca obiectiv definitoriu situarea Universitatii Spiru Haret între cele mai prestigioase universitati din Europa, prin modernitatea procesului de învatamânt, prin cresterea ritmului creatiei, al inovarii si implementarea rezultatelor acestor procese. Este deja o realitate faptul ca diferenta dintre universitati si dintre cadrele didactice este data de capacitatea de cercetare stiintifica pe plan intern, dar, mai ales, international, iar calitatea procesului de învatamânt trebuie sustinuta de cadre didactice care desfasoara activitate de cercetare recunoscuta în plan stiintific. Între obiectivele specifice urmarite de Universitatea Spiru Haret în domeniul cercetarii mentionam: promovarea excelentei în cercetarea stiintifica, transmiterea si utilizarea cunostintelor; stimularea competitiei pentru atragerea de resurse financiare; încurajarea pluralitatii; orientarea spre identificarea si utilizarea de resurse si oportunitati diverse; desfasurarea activitatii de cercetare, pe baza de

18

programe strategice, la nivelul institutelor, facultatilor, centrelor de cercetare; valorificarea plenara si complexa a rezultatelor cercetarii. Pornind de la aceste obiective majore, au fost întreprinse demersurile si activitatile necesare pentru întocmirea si depunerea raportului de autoevaluare a cercetarii stiintifice a Universitatii Spiru Haret la CNCSIS, pentru declansarea procedurilor de evaluare-atestare a capacitatii de a desfasura activitate de cercetare-dezvoltare. Alcatuirea acestui raport de autoevaluare este rezultatul unui minutios proces de analiza detaliata si realista a activitatilor de cercetare realizate în facultatile Universitatii Spiru Haret în perioada 2005–2007. Desi a înregistrat, în ultimul timp, unele progrese meritorii, cercetarea stiintifica în Universitatea Spiru Haret nu se ridica la nivelul potentialului creativ de care dispune institutia, al infrastructurii existente si al resurselor umane deosebite – cadre didactice, studenti, masteranzi, care pot fi si trebuie atrase în activitatea de cercetare. Participarea cadrelor didactice, cercetatorilor, studentilor, masteranzilor la cele peste 80 de contracte de cercetare internationale, nationale, de tip grant CNCSIS, programe COST sau de cooperare bilaterala a fost modesta, neuniforma. Cu toate ca a fost declarat obiectiv strategic al Universitatii, rezultatele sunt departe de asteptari si de cerinte. Consolidarea locului dobândit de Universitatea Spiru Haret pe plan national, european si international trebuie sa-si aiba o puternica sustinere în dezvoltarea accelerata si la standarde ridicate a activitatii de cercetare-dezvoltare, în implicarea fiecaruia si a tuturor în procesul de inovare si de valorificare a rezultatelor acestuia.

6. Infrastructura performanta – suport solid pentru activitatea complexa a Universitatii

Amplificarea, dezvoltarea si consolidarea bazei materiale proprii au constituit preocupari majore ale conducerii Fundatiei România de Mâine si ale Universitatii Spiru Haret. În ultimii 4 ani s-au facut investitii deosebit de importante, care au îmbogatit patrimoniul existent. Volumul cheltuielilor pentru investitii din totalul

19

veniturilor a crescut continuu, de la 155.355.030.000 lei vechi, în 2004, la 709.967.430.000 lei vechi, în anul 2007. În anul 2007, investitiile au sporit, fata de anul 2004, de 4,57 ori, fiind concretizate în: achizitionarea de noi imobile la Sibiu, Timisoara, Viena, Madrid si extinderea celui din B-dul Basarabia din Bucuresti, cumpararea a peste 3.000 calculatoare de ultima generatie, a unui sistem complex de testare psihologica, de mobilier, birotica etc., în valoare totala de 510.014.550.000 lei vechi. În baza unui contract de colaborare, încheiat între Universitatea Spiru Haret si Asociatia Nationala a Caselor de Cultura ale Sindicatelor din România, au fost închiriate, modernizate si dotate spatii corespunzatoare pentru functionarea, în cele mai bune conditii, a Centrelor pentru învatamânt la distanta din municipiile, resedinte de judet. Centrele teritoriale pentru învatamânt la distanta din Ploiesti, Cluj-Napoca, Sibiu, Timisoara, Viena si Madrid dispun de spatiile proprii ale Universitatii Spiru Haret si Fundatiei România de Mâine. În intervalul 2004–2008, au intrat, în patrimoniul Universitatii Spiru Haret si al Fundatiei România de Mâine, doua imobile, monumente istorice si de arhitectura de mare valoare, situate în Bucuresti, str. Otetari nr. 2 si str. Nicolae Iorga nr. 34–36. Totodata, au fost extinse spatiile de învatamânt proprii pentru Facultatile de Sociologie si Asistenta Sociala si Psihologie. Este în proces de finalizare constructia unei cladiri cu o suprafata de cca. 8.500 mp., care va fi pusa la dispozitia facultatilor cu profil economic, din Bucuresti, ale Universitatii Spiru Haret. Recent, au fost închiriate, pentru Centrul de învatamânt la distanta, care functioneaza în Capitala Italiei, spatii decente si au fost dotate corespunzator.

7. Management institutional performant – premisa si factor determinant în realizarea obiectivelor propuse

20

Realizarile remarcabile obtinute, într-un interval de timp scurt, n-ar fi fost posibile fara existenta unui management de înalta calitate. La nivelul Universitatii Spiru Haret s-a constituit, sub conducerea nemijlocita a presedintelui si rectorului Universitatii, o echipa manageriala, care a facut posibila realizarea obiectivelor stabilite. Toate structurile de conducere din cadrul Universitatii Spiru Haret au colaborat strâns, s-au implicat activ în rezolvarea obiectivelor propuse si a problemelor aparute, contribuind decisiv la obtinerea rezultatelor cu care Universitatea se mândreste.

8. Cooperarea interna si externa a Universitatii Spiru Haret

Perioada 2004–2008 a fost marcata de extinderea, amplificarea si diversificarea relatiilor de cooperare, în plan intern si international, dintre Universitatea Spiru Haret si Fundatia România de Mâine si universitati, fundatii, asociatii, alte institutii. Universitatea si Fundatia au facut eforturi remarcabile pentru a-si promova imaginea, a-si face cunoscute realizarile, au participat la manifestari importante, interne si externe, au încheiat parteneriate, conventii, au stabilit relatii de colaborare în diferite domenii. Membra a Aliantei Universitare pentru Democratie înca din 1993, care grupeaza peste 150 de universitati din SUA si tari ale Europei Centrale si de Est, Universitatea Spiru Haret a fost prezenta la reuniunile desfasurate anual, în perioada supusa analizei, având o participare activa, de substanta. Totodata, a fost prezenta, cu contributii notabile, la Conferinta Internationala On-line Educa, Berlin (2005, 2006, 2007), la Forumul Balcanic de Comunicare, Kavala-Grecia (2005, 2006, 2007), The First European Quality Assurance Forum, München (2006), EUA Workshop Managing University Community, Strasbourg (2006), Milano (2007), The EUA fourth Convention of European Higher Education Institutions, Lisabona (2007), la Reuniunea rectorilor europeni, organizata cu prilejul aniversarii a 50 de ani de la semnarea

21

Tratatului de la Roma, de Universitatile Sapienza si Latran din Roma (2007), la The Second European Quality Assurance Forum, Roma (2007), la reuniunea AUF–CONFRECO, Chisinau (2008) etc. Semnatara a Magna Charta Universitatum, la Bologna (2005), Universitatea Spiru Haret a devenit membru al Magna Charta Observatory (2005), membru asociat al Asociatiei Universitare Europene – EUA (2005), membru fondator al Forumului Balcanic de Comunicare (2005), membru al Agentiei Universitare Francofone – AUF (2006) si al Confederatiei Centrelor de Limbi Straine Universitare Europene – Cercles (2006). Universitatea Spiru Haret a încheiat acorduri de cooperare interuniversitara, care prevad schimburi de cadre didactice, cercetatori si studenti, sustinere de cursuri si conferinte, proiecte comune de cercetare, stagii de practica, schimburi de publicatii, cu institutii de învatamânt superior, institute, companii internationale: Universitatea Libera Internationala din Moldova, Chisinau, Republica Moldova; Universitatea Jaume I. Castello, Spania; Universitatea din Perugia, Italia; Universita Ca Foscari di Venice, Italia; Universita degli Studi di Torino, Italia; Université de Liège, Belgia; Universitatea Paris 8, Franta; Universitatea din Salamanca si Universitatea Internationala din Andaluzia, Spania; Archives et Musée de la Littérature din Bruxelles, Belgia; Institutul Francez din Bucuresti; Institutul Dante Aligheri din Bucuresti si Institutul Cervantes din Bucuresti; British Council din Bucuresti; societati si companii: SC Eurocenter AMOBA SRL–ECL; NBCC International, SUA; Compania Torquay – Devon, Marea Britanie; Veneto-Vicenza, Italia etc. Universitatea Spiru Haret si Fundatia România de Mâine au fost vizitate de distinse personalitati ale lumii diplomatice, academice si stiintifice: ambasadorul Republicii Peru la Bucuresti; atasatul cultural al Ambasadei SUA în România; prof. Laurent Macé si prof. Roger-François Gauthier, directori la Centrul de Studii Europene de la Strasbourg; Garrigos Bueno Joaquin, directorul Institutului Cervantes din Bucuresti; prof. arh. Valerio Olgiati de la Academia de Architectura, Mendrísio, Elvetia; prof. dr. Alberto Castaldini,

22

directorul Institutului Dante Aligheri din Bucuresti; prof. Jean-Marc Defergs, directorul Institutului Superior de Limbi Straine, Liège, Belgia; dr. Scott Hincle, Clinical Traning Coordinate for NBCC International, prof. Tom Clawson, presedintele NBCC-US etc. Perioada 2004–2008 a fost marcata de evenimente remarcabile pentru Universitatea Spiru Haret, cu ecou international deosebit. Dupa conferirea titlului de Doctor Honoris Causa Sanctitatii Sale Papa Ioan Paul al II-lea de catre Universitatea Spiru Haret, presedintele si rectorul acesteia a fost invitat de Suveranul Pontif la Castel Gandolfo, în septembrie 2004. Totodata, în luna iunie 2007, presedintele si rectorul Universitatii Spiru Haret a fost primit, la Roma, de presedintele Italiei, Giorgio Napolitano si de Sanctitatea Sa Papa Benedict al XVI-lea. Actiunile, momentele, evenimentele mentionate demonstreaza, cu pregnanta, deschiderea ampla spre lume a Universitatii Spiru Haret si Fundatiei România de Mâine, dorinta de colaborare, pe multiple planuri, în spatiul european si international al învatamântului si cercetarii. Reprezinta, totodata, expresia prestigiului dobândit de institutia noastra, o dovada de necontestat a menirii sale de promovare a valorilor învatamântului, stiintei si culturii românesti în spatiul universal. Succinta prezentare a activitatii si rezultatelor obtinute de comunitatea noastra academica,în perioada 2004–2008,se constituie într-o marturie convingatoare a întelegerii si asumarii marilor raspunderi pentru destinul învatamântului superior national, pentru instruirea, formarea si educarea specialistilor de azi si de mâine, a generatiilor care vor edifica România secolului XXI.

23

FACULTATEA DE ISTORIE, MUZEOLOGIE ŞI ARHIVISTICĂ

Specializarea

ISTORIE

24

PREZENTAREA FACULTĂłII

Istoric, rol şi particularit ăŃi

Înfiin Ńată în anul 1997, Facultatea de Istorie a UniversităŃii Spiru Haret a fost autorizată să funcŃioneze prin Hotărârea Guvernului României nr. 294/1997, fiind acreditată conform Legii nr. 443/2002. În prezent funcŃio-nează cu toate cele trei forme de învăŃământ – Zi, FrecvenŃă Redusă şi ÎnvăŃământ la DistanŃă, pregătind viitori profesori, cercetători, muzeografi, arhivişti etc. la nivelul standardelor învăŃământului şi cercetării ştiinŃifice moderne.

Facultatea oferă studenŃilor po-sibilitatea instruirii temeinice în domeniile Istoriei românilor şi Istorieiuniversale, precum şi în alte domenii, cum ar fi: DiplomaŃia, RelaŃiile diplomatice internaŃionale, Arheologie, Demografie, Paleografie, Istoria religiilor, Limbi ale izvoarelor istorice (limba latină), Numismatică, Epigrafie, Biblioteconomie etc.

O particularitate a studiilor la Facultatea de Istorie a UniversităŃii Spiru Haret constă în atenŃia deosebită ce se acordă – concomitent cu instruirea în problemele fundamentale ale specializării – cunoaşterii valorilor civilizaŃiei şi culturii antice, medievale, moderne şi contem-porane, naŃionale şi universale. Facultatea are mereu în atenŃie misiunea ce revine ştiinŃei istorice, aceea de a pune în lumină adevărul istoric şi de a-l cultiva, de a contribui la realizarea idealului educaŃional al învă-Ńământului, întemeiat pe tradiŃiile umaniste, pe valorile democratice, pe aspiraŃiile de progres ale întregii omeniri.

ConŃinutul procesului de învăŃământ Activitatea didactică se desfăşoară în baza Planului de învăŃământ

elaborat în conformitate cu reglementările legale, adecvat criteriilor de performanŃă, care cuprinde discipline obligatorii, opŃionale şi facultative. Disciplinele obligatorii (fundamentale, de specialitate şi complementare) au în vedere însuşirea de către studenŃi a cunoştinŃelor de bază, specifice istoriei, din preistorie şi antichitate până în zilele noastre. Celelalte discipline sunt menite să asigure completarea şi aprofundarea cunoştinŃelor dobândite de studenŃi în primii doi ani de învăŃământ.

În anul III, studenŃii care urmează specializarea Istorie pot opta pentru discipline din domeniul Arhivisticii şi Muzeologiei.

25

Programele analitice sunt elaborate de către titularii de dis-ciplină în concordanŃă cu Planul de învăŃământ şi reflectă volumul cunoştinŃelor necesare specializării în Istorie. Programele analitice sunt actualizate şi perfecŃionate anual, fiind supuse analizei în catedra de specialitate şi aprobate de Consiliul FacultăŃii.

Practica de specialitate deŃine un loc important în procesul didactic. Cea arheologică se desfăşoară cu studenŃii anului I pe şantiere şi situri arheologice din Ńară, inclusiv la şantierul arheologic propriu al facultăŃii (Militari – Câmpul Boja). Practica muzeologică şi muzeografică se desfăşoară cu studenŃii anului II la Muzeul Municipiului Bucureşti (expoziŃia generală, laboratoare de restaurare – ceramică şi metale, Ńesături, carte rară, icoane, litografii), precum şi la diverse monumente şi case memoriale din Bucureşti şi din Ńară. Practica arhivistică, documentară şi bibliografică, se desfăşoară în arhivele naŃionale şi judeŃene, în biblioteci şi muzee de profil.

Facultatea acordă o atenŃie specială pregătirii psihopedagogice şi metodice a studenŃilor, realizată prin studierea disciplinelor din Planul de învăŃământ al Departamentului pentru Pregătirea Personalului Didactic: Psihologia educaŃiei, Pedagogie, Metodica predării istoriei, Practica pedagogică, Sociologia educaŃiei, Management educaŃional. În urma promovării examenelor şi a colocviilor aferente disciplinelor psihope-dagogice şi metodice, absolvenŃii FacultăŃii de Istorie primesc certificate care le atestă dreptul de a funcŃiona în calitate de cadre didactice.

Pentru studenŃii de la ÎnvăŃământul cu FrecvenŃă Redusă se organizează cursuri de sinteză, prelegerile fiind Ńinute de titularii disciplinelor care vor evalua cunoştinŃele studenŃilor la examene. Programul de pregătire este adus la cunoştinŃa studenŃilor din timp prin intermediul secretariatului FacultăŃii şi al secretariatelor din Centrele teritoriale. Prelegerile de sinteză se desfăşoară la sediul FacultăŃii din Bulevardul Timişoara, nr. 58.

Pentru studenŃii înscrişi la ÎnvăŃământul la DistanŃă sunt ela-borate sinteze ale disciplinelor prevăzute în Planul de învăŃământ, care îi ajută să-şi fixeze mai bine conŃinutul disciplinei după studierea bibliografiei minime obligatorii. Sintezele pot fi consultate pe Internet, în Biblioteca Virtuală. Majoritatea disciplinelor sunt prevăzute cu manuale elaborate de titularii de disciplină şi pot fi procurate din punctele de desfacere carte din incinta UniversităŃii Spiru Haret, cu reducere de 30% din preŃul cărŃii. La dispoziŃia studenŃilor sunt puse şi materialele didactice elaborate de profesori: hărŃi, planşe, crestomaŃii, precum şi colecŃii de reviste de specialitate, în special Analele

26

UniversităŃii Spiru Haret, seria Istorie, care cuprind rezultatele cercetărilor ştiinŃifice ale cadrelor didactice proprii.

În mod continuu, Facultatea de Istorie şi-a perfecŃionat procesul de învăŃământ şi de cercetare ştiinŃifică, asigurând studenŃilor o temeinică pregătire de specialitate şi un larg orizont cultural, astfel încât odată cu încheierea studiilor aceştia să se poată consacra cu competenŃă profesiunii de istoric.

Corpul profesoral Facultatea dispune de un prestigios corp profesoral (toŃi titularii

de disciplină având titlul ştiinŃific de doctor), unii dintre ei fiind şi membri ai altor instituŃii academice şi universitare din Ńară şi din străinătate, cu rezultate remarcabile în activitatea didactică şi ştiinŃifică (premii ale Academiei Române şi ale altor instituŃii reprezentative), coautori la ultima ediŃie a Tratatului de istorie a românilor, autori de lucrări de specialitate de largă apreciere pe plan naŃional şi internaŃional.

FacilităŃi Asemenea celorlalte unităŃi de învăŃământ ale UniversităŃii

Spiru Haret, Facultatea de Istorie beneficiază de condiŃii optime pentru a-şi desfăşura activitatea didactică şi de cercetare ştiinŃifică, acordând o atenŃie deosebită modernizării procesului de învăŃământ. Biblioteca FacultăŃii dispune de un bogat fond de carte, care cuprinde, pe lângă cursurile publicate de cadrele didactice ale facultăŃii, o serie de instrumente de lucru şi cărŃi de referinŃă pentru istoriografia româ-nească şi europeană.

StudenŃii au la dispoziŃie emisiunile Televiziunii România de Mâine – post universitar şi cultural, care transmite prelegeri şi consultaŃii ale titularilor de disciplină –, precum şi facilităŃile oferite de Biblioteca virtuală şi de accesul la Internet. InformaŃiile utile şi consultaŃiile sunt publicate în periodicul Opinia naŃională.

Toate aceste facilităŃi justifică interesul şi preocuparea stu-denŃilor FacultăŃii de Istorie pentru o pregătire cât mai temeinică în vederea obŃinerii unor performanŃe profesionale. Ei participă, în mod activ, la seminarii şi dezbateri, la practica de specialitate, la mani-festările ştiinŃifice de profil. Majoritatea studenŃilor FacultăŃii de Istorie au promovat an de an examenele şi celelalte forme de evaluare a cunoştinŃelor cu medii bune şi foarte bune, cei mai buni dintre ei, care au absolvit anul de studii cu medii generale de peste 9, fiind răsplătiŃi cu burse de merit.

27

Cariere profesionale AbsolvenŃii FacultăŃii de Istorie au multiple posibilităŃi de a se

realiza profesional în instituŃii de învăŃământ (la toate nivelele), institute de cercetare, diplomaŃie, mass-media, administraŃie publică centrală şi locală, fundaŃii culturale, arhive, muzee, biblioteci etc.

În concluzie, Facultatea de Istorie din cadrul UniversităŃii Spiru Haret asigură toate condiŃiile necesare pentru desfăşurarea unui proces de învăŃământ eficient şi modern, eficienŃa sa fiind confirmată de procentul mare de promovabilitate al studenŃilor la examenul de licenŃă şi de prezenŃa absolvenŃilor facultăŃii în remarcabile instituŃii de învăŃământ şi cercetare ştiinŃifică din Ńară.

Examenul de licenŃă Examenul de licenŃă finalizează studiile la Facultatea de

ISTORIE în perioadele iunie – iulie şi ianuarie – februarie şi constă în: evaluarea cunoştinŃelor fundamentale şi de specialitate referitoare la Istoria României şi Istoria Universală, sub formă de răspunsuri la întrebări tip-grilă.

Admiterea în examenul de licenŃă este condiŃionată de obŃinerea unui număr de 180 de credite şi a Certificatului de competenŃă lingvistică.

AbsolvenŃii care promovează Examenul de licenŃă cu media generală minimă de şase primesc titlul de licenŃiat în domeniul ISTORIE, menŃionat pe Diploma de licenŃă. Odată cu diploma de licenŃă, absolvenŃii vor primi şi Suplimentul de Diplomă.

Decan: prof. univ. dr. Alesandru DuŃu Cancelar: conf. univ. dr. Rodica Ursu Şef de catedră: prof. univ. dr. Ştefan Lache Responsabil cu practica: conf. univ. dr. Mircea Negru

28

Structura anului universitar Semestrul I 1 X 2008-17 XII 2008 – Activitate didactică 19 XII 2008-4 I 2009 . VacanŃă de Crăciun şi Anul Nou 5 I 2009-23 I 2009 – Examene de iarnă pentu ID şi FR 24 I 2009-15 II 2009 – Examene de iarnă pentu ZI şi MASTERATE 16 II 2009 – 22 II 2009 – VacanŃă de iarnă pentu studenŃii de la ZI 16 II 2009 – 22 II 2009 – Examene de iarnă pentu licenŃă şi disertaŃie SEMESTRUL II 23 II 2009-31V 2009 – Activitate didactică 17 IV 2009-26 IV 2009 VacanŃă de Paşte 16 V- 28 V 2009 - Examene de vară şi restanŃe, diferenŃe pentru studenŃii in anii terminali şi de la ZI 9 V – 14 VI 2009 – Examene de vară şi restanŃe, diferenŃe pentru studenŃii de la ID şi FR, inclusiv pentu anii terminali 1 VI-28 VI 2009 – Examene de vară şi retstanŃe pentu studenŃii de la ZI şi MASTERATE 1 – 31 VII 2009 Examene de vară de licenŃă şi disertaŃie 1 VII – 21 VIII Vacan Ńă de vară pentu studenŃii de la ZI 22 VIII-6 IX 2009 – Examene de toamnă şi restanŃe, diferenŃe şi reexaminări pentu studenŃii de la ZI şi MASTERATE 22 VIII-20 IX 2009 – Examene de toamnă şi restanŃe, diferenŃe şi reexaminări pentu studenŃii de la ID şi FR

29

Specializarea ISTORIE

ANUL I

• Planul de învăŃământ • Programele analitice

30

În atenŃia studenŃilor

StudenŃii anilor I-III, anul universitar

2008-2009 au toate informaŃiile esenŃiale utile (Planurile de învăŃământ, Programele analitice şi InformaŃii generale) pentru tot ciclul Studiilor universitare de licenŃă.

32

PROGRAME ANALITICE ANUL I

CIVILIZA łIILE ORIENTULUI ANTIC

THE CIVILIZATIONS OF THE ANCIENT ORIENT Disciplină obligatorie, sem. 1; ore săptămânal – învăŃământ

de zi: 2 curs, 1 seminar, total ore semestru 42; 5 credite; examen.

I. CONłINUTUL TEMATIC AL DISCIPLINEI

Cursul tratează primele civilizaŃii şi structuri statale din Orientul antic, urmărind evoluŃia acestora de-a lungul a 4 milenii. Demersul se va axa pe evidenŃierea contribuŃiei civilizaŃiilor antice orientale în materie de construcŃii politico-statale, tipuri de economie, legislaŃie, sisteme religioase şi filosofice, descoperiri tehnice şi ştiinŃifice.

• ApariŃia statelor orientale. Trăsăturile specifice civilizaŃiilor orientale (civilizaŃia egipteană, sumeriană, cannanită, chineză, civilizaŃia vechilor evrei). RelaŃiile comerciale şi difuzarea culturii în Orientul apropiat. Inventarea scrierii. Sistemele de scriere în Orientul antic.

• Oraşul oriental şi funcŃiile lui. • Popoare şi populaŃii. Marile migraŃii în Orientul antic.

Problema indoeuropenilor. ApariŃia statelor indo-europene (statul hittit, arian, med, persan). Trăsăturile specifice.

• Structuri politice şi tipuri de ideologie politică: administraŃie de stat; legislaŃia orientală (legile lui Hammurabi, legile assiriene, codurile de legi hittite).

• Popoarele mării şi declinul marilor civilizaŃii. • Economia orientală: caracter, ramuri de producŃie şi forme de

orga-nizare a muncii; rolul comerŃului internaŃional. • Tipurile de proprietate în Orient (proprietate regală (sau de

stat), proprietate privată (comunitară sau individuală); categoriile sociale.

• CivilizaŃia vechiului Orient: religie, literatură, arhitectură şi artă, tehnică, ştiinŃă.

II. BIBLIOGRAFIE MINIMAL Ă OBLIGATORIE

33

1. Bârzu, L., Ursu Naniu, R., Istoria veche universală. Istoria Orientului Antic, Editura FundaŃiei România de Mâine, 2003.

2. Guilaine, J., Lafforguie, G., Effenterre, H. van, Leveque, P., Rouche, M., Istoria universală, vol.1. De la origini până la sfârşitul marilor imperii, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2005.

3. Amiet, P. , Antichitatea orientală, Bucureşti, 2001.

III. BIBLIOGRAFIE FACULTATIV Ă

1. Brentjev, B., CivilizaŃia veche a Iranului, vol. I-II, Bucureşti, 1976.

2. Kulke, H., Rothermund, D., O istorie a Indiei, Bucureşti, 2003.

3. Laloulette, Cl., CivilizaŃia Egiptului antic, vol. 1-3, Bucureşti, 1976.

4. Moscati, S., Vechile civilizaŃii semitice, Bucureşti, 1975. 5. NegoiŃă, I., Daniel, C., Gândirea assiro-babiloniană în texte,

Bucureşti, 1976. 6. NegoiŃă, I., Daniel, C., Gândirea hittită în text, Bucureşti,

1986. 7. NegoiŃă, I., Daniel, C., Gândirea feniciană în texte, Bucureşti,

1979.

34

ISTORIA GRECIEI ŞI ROMEI ANTICE THE HISTORY OF ANCIENT GREECE AND ROME

Disciplină obligatorie, sem. 2; ore săptămânal – învăŃământ



Cursul îşi propune să prezinte istoria Greciei şi a Romei antice din perspectiva rolului pe care l-au jucat grecii şi, ulterior, romanii în istoria umanităŃii, a evoluŃiilor şi importanŃei celor două civilizaŃii, elenistică şi romană, în constituirea civilizaŃiei europene. Se vor aborda cu precădere instituŃiile, cultura şi civilizaŃia lumii greco-romane, reliefându-se moştenirea clasică – spirituală, culturală şi politică – lăsată de aceasta posterităŃii.

• Lumea egeo-mediteraneană în mileniul III -II î. Hr. Marea colonizare greacă: direcŃii, etape, consecinŃe. Difuzarea civilizaŃiei greceşti în spaŃiul mediteranean şi cel pontic. Societate şi instituŃii în epoca arhaică şi cea clasică. Legislatori şi tirani. Criza secolului IV î. Hr.: conŃinut, caracter, soluŃii. CivilizaŃia elenistică: constituirea regatelor elenistice, instituŃii politice, structuri economice. Regalitate şi ideologie monarhică. Oraşul-stat în epoca elenistică. Ligi şi confederaŃii; Moştenirea lui Alexandru. Cultura în epoca elenistică.

• Începuturile Romei: Italia înainte de romani şi vechi civilizaŃii italice. InstituŃiile în epoca regală. Întemeierea republicii romane: probleme şi semnificaŃii; instituŃii republicane. Conflicte sociale la Roma în secolele V- III î. Hr. Cucerirea Italiei. Expansiunea romană în Mediterană. Criza republicii romane în secolele II-I î. Hr. Reformele Gracchilor. Războaiele civile. Ideologii monarhice în secolele I î. Hr. Originile şi evoluŃia instituŃiei Principatului. Economie şi societate în epoca Principatului. InstituŃii şi administraŃie; administraŃia provincială. Cultura şi civilizaŃia romană în secolele I -II d. Hr. Originea, difuziunea şi triumful creştinismului. Criza secolului III d. Hr.: forme şi caractere. Pătrunderea migratorilor în imperiu. Dominatul şi evoluŃia instituŃiei imperiale. InstituŃii şi administraŃie în perioada Dominatului. Imperiul şi barbarii. Sfârşitul Imperiului Roman: cauze şi consecinŃe.

35


1. Bârzu, L., Ursu Naniu, R., BohîlŃea, Fl., Istoria Greciei antice, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2003.

2. Bârzu, L., Ursu Naniu, R., BohîlŃea, Fl., Istoria Romei antice, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2004.

3. Guilaine, J. şi col., Istoria universală, vol.1. De la origini până la sfârşitul marilor imperii, Bucureşti, 2005.


1. Chamoux, Fr., CivilizaŃia greacă în epocile arhaică şi clasică, 2 vol., Bucureşti, 1985.

2. Chamoux, Fr., CivilizaŃia elenistică, Bucureşti, 1985. 3. Petre, Z., CivilizaŃia greacă şi originile democraŃiei, Bucureşti,

1993. 4. Lévy, E., Grecia în secolul al V-lea, de la Cleisthenes la

Socrates, Bucureşti, 1998. 5. Cizek, E. Istoria Romei, Bucureşti, 2002.

36

PREISTORIE GENERAL Ă ŞI ARHEOLOGIE GENERAL PRE-HISTORY AND ARCHAEOLOGY


de zi: 2 curs, 1 seminar, total ore semestru 42; 4 credite; colocviu.


Preistorie generală 1. Introducere. Scurt istoric al cercetărilor arheologice

preistorice. Istoricul teoriilor privind cronologia preistoriei. 2. Antro-pogeneza. Predecesorii. ApariŃia omului şi evoluŃia sa. Răspândirea omului pe glob. 3. Paleoliticul. Etapele paleoliticului. Aşezări şi adăposturi. Economia. ViaŃa socială. ViaŃa spirituală. 4. Mezoliticul. Aşezări şi mişcări de populaŃii. Economia. ViaŃa socială. ViaŃa spirituală. 5. Neoliticul. EvoluŃia generală. Aşezări. Economia. ViaŃa socială. ViaŃa spirituală. Sfârşitul neoliticului. 6. Epoca bronzului. Periodizare. Origini şi arii de difuziune. Aşezări şi locuinŃe. Economia. ViaŃa socială. ViaŃa spirituală. 7. Epoca fierului. Periodizare. Aşezări. Economia. ViaŃa socială. ViaŃa spirituală. Sfârşitul preistoriei.

Arheologie 1. NoŃiuni generale. Obiectul arheologiei. Scurt istoric al

arheologiei. 2. Metode şi tehnici de cercetare (situri, contexte, tehnici de săpături arheologic; înregistrarea informaŃiei ştiinŃifice; metode şi tehnici de cercetare interdisciplinară ; cronologie, metode şi tehnici de datare ; valorificarea rezultatelor cercetărilor arheologice). 3. Habitat şi organizare socială. Tipuri de aşezări. Structuri sociale în lumina datelor arheologice. 4. Materialele arheologice. 5. ComerŃul. 6. ViaŃa spirituală.


1. Negru, M., Preistorie generală şi arheologie, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2004.

2. Turcu, M., Arheologie. NoŃiuni generale, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2004.

3. Bârzu, L., Curs de Preistorie Generală, Bucureşti, 1991.

37

4. Ghimbutas, M., CivilizaŃie şi cultură, Bucureşti, 1989. PRE – ŞI PROTOISTORIA DACIEI

PRE- AND PROTO-HISTORY OF DACIA Disciplină obligatorie, sem. 1; ore săptămânal – învăŃământ



Cursul îşi propune să explice locul şi rolul pre- şi protoistoriei Daciei în context european, fiind abordate, pe rând, aspecte ce Ńin de evoluŃia culturilor arheologice din spaŃiul carpato-dunărean în contextul schimburilor inter-culturale. Accentul se va pune pe specificul cultural al tracilor şi geto-dacilor, pe evoluŃia organizării politice până la apariŃia statului.

• Paleoliticul pe teritoriul românesc (caracteristici generale;

culturile şi faciesurile culturale din paleoliticul inferior, mijlociu şi superior);

• Epipaleoliticul – Mezoliticul pe teritoriul românesc (Caracteristicile generale; culturile şi faciesurile culturale epipaleolitice şi mezolitice);

• Neoliticul din spaŃiul carpato-dunărean (Caracteristicile generale; culturile neoliticului timpuriu, mijlociu şi târziu; caracterul şi conŃinutul economiei neolitice; arta şi cultele neoliticului);

• Perioada de tranziŃie de la neolitic la epoca bronzului pe teritoriul românesc (Caracteristicile generale; problema indoeuro-penizării; culturile arheologice din această perioadă);

• Epoca bronzului tracic în spaŃiul carpato-dunărean (Caracteristicile generale; apariŃia şi dezvoltarea prelucrării bronzului; arta aurului; culturile tracice din bronzul timpuriu, mijlociu şi târziu);

• Prima epocă a fierului sau hallstatt-ul traco-geto-dacic din spaŃiul carpato-dunărean (Caracteristicile generale; culturile şi grupurile culturale din Hallstatt-ul timpuriu, mijlociu şi târziu; apogeul metalurgiei bronzului; apariŃia şi răspândirea metalurgiei fierului; contactele geto-dacilor cu grecii şi cu sciŃii);

• A doua epocă a fierului sau Latène-ul geto-dacic (Caracteristicile generale; triburi şi uniuni de triburi sau regate geto-dacice atestate între secolele V-II î.Hr.; relaŃiile lor cu sciŃii,

38

macedonenii, grecii pontici, tracii sudici, celŃii şi bastarnii; viaŃa economică (agricultura, creşterea vitelor, meşteşugurile şi schimburile comerciale), socială şi spirituală a Daciei între secolele V-II î.Hr.);

• Dacia în sec. I î.Hr – I d.Hr. (ViaŃa economică şi socială. Agricultura şi creşterea vitelor. Meşteşugurile specializate (olăritul, prelucrarea fierului, arta argintului, arhitectura etc.). Schimburile comerciale şi tipurile de monede. Aşezările şi funcŃiile lor. Structura socială; viaŃa politică şi militară. Statul dac condus de Burebista. Statul dac de la Deceneu la Duras. Statul dac în vremea lui Decebal. ViaŃa spirituală. CunoştinŃe şi practici tehnice şi ştiinŃifice. Arta. Religia).


1. Petrescu, DâmboviŃa, M. şi colab., Istoria României de la începuturi până în secolul VIII e.n, Bucureşti, 1995.

2. Dumitrescu, V., Vulpe, A., Dacia înainte de Dromihete, Bucureşti, 1988.

3. *** Istoria românilor, vol I, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2001.

39

ISTORIA ANTIC Ă A ROMÂNILOR (SECOLELE II - VII D. HR.)

THE ANCIENT HISTORY OF ROMANIANS (II-VII A.D.)




Cursul îşi propune evidenŃierea locului şi a rolului civilizaŃiei daco-romane în contextul istoriei antice universale. Accentul se va pune, cu precădere, pe schimbările majore care s-au produs în spaŃiul carpato-dunărean în urma cuceririi romane, a romanizării dacilor şi a formării poporului român.

• Dacia romană în secolele II-III d.Hr. (Hotarele şi organizările administrative. Armata. PopulaŃia – colonişti şi autohtoni; structura socială. ViaŃa economică. Oraşe, sate şi drumuri. Limba şi scrierea. Arta şi religia. Factorii, intensitatea şi consecinŃele romanizării în provincia Dacia. Retragerea aureliană şi consecinŃele ei).

• Dobrogea sub stăpânirea romană în secolele I-III d. Hr. (Aşezările. PopulaŃia. ViaŃa economică. Armata şi organizarea militară a provinciei. ViaŃa spirituală. Romanizarea).

• Dacia liberă în secolele II-III d. Hr. (CivilizaŃia şi istoria costobocilor (cultura Lipita). CivilizaŃia şi cultura carpilor (cultura Poieneşti). CivilizaŃia şi istoria dacilor „mari” din Crişana, Maramureş şi Slovacia (cultura Sântana – Medieşul Aurit). CivilizaŃia şi istoria dacilor din Muntenia (cultura Mătăsaru-Chitila-Militari). RelaŃiile dacilor liberi cu romanii şi începutul romanizării).

• Dacia în secolele IV-VII d. Hr. (PopulaŃia şi civilizaŃia daco-romană în secolele IV-V; dovezi arheologice şi scrise. PopulaŃia şi civilizaŃia daco-romană în secolele V-VII; dovezi arheologice şi scrise. Sate şi obşti săteşti. Agricultura, creşterea vitelor; schimburile. RelaŃiile daco-romanilor cu Imperiul în condiŃiile revenirii stăpânirii acestuia la nord de Dunăre. Răspândirea creştinismului (în limba latină) în Dacia. RelaŃiile daco-romanilor cu populaŃiile migratoare – goŃi, huni, gepizi, avari şi slavi; caracterul şi consecinŃele acestor relaŃii.).

• Dobrogea în secolele IV-VI d. Hr. (PopulaŃia, viaŃa econo-mică, viaŃa spirituală. Romanitatea şi creştinismul în Dacia pontică).

40

• Formarea poporului român (Teorii privind spaŃiul, timpul şi modul formării poporului român. Dovezile (arheologice, epigrafice, literare şi lingvistice) continuităŃii autohtonilor din Dacia şi Moesia în sec.I-III d. Hr. Etapele şi factorii procesului de romanizare a Daciei şi Moesiei; constituirea populaŃiei daco-romane. Dovezile (arheologice, epigrafice, literare şi lingvistice) continuităŃii şi evoluŃiei daco-romanilor şi, apoi, a străromânilor în spaŃiul carpato-danubiano-balcanic (secolele IV-VIII). Romanitatea şi creştinismul în spaŃiul carpato-danubiano-balcanic (secolele IV-VIII)).


1. *** Istoria românilor, vol. II, Bucureşti, 2001. 2. Petrescu-DâmboviŃa, M. şi colab., Istoria României de la

începuturi până în secolul VIII, Bucureşti, 1995. 3. Petolescu, C., Dacia şi Imperiul roman, Bucureşti, 2000.


1. Macrea, M., ViaŃa în Dacia romană, Bucureşti, 1965. 2. Vulpe, R., Barnea, I., Din istoria Dobrogei, II, Românii la

Dunărea de Jos, Bucureşti, 1968. 3. Russu, I.I., Etnogeneza românilor, Bucureşti, 1981. 4. Giurescu, C.C., Formarea poporului român, Craiova, 1973.

41

STRUCTURI ETNO-POLITICE ŞI SOCIO-ECONOMICE ÎN EVUL MEDIU

ETHNICAL-POLITICAL AND SOCIO-ECONOMICAL STRUCTURES IN THE MIDDLE AGES (II-VII C. A.D.)




• Introducere în medievistică. Cadrul spaŃial şi temporal al istoriei medievale. Periodizare. Marile arii de civilizaŃie şi compo-nentele acestora. Structurile socio-politice şi culturale. Medievalul şi trecerea la civilizaŃia modernă. EvoluŃia concepŃiilor istoriografice.

• SpaŃiul european în evul mediu timpuriu. Criza şi prăbuşirea lumii imperiale romane. Marea migraŃie a popoarelor. Formarea noilor popoare. Geneza relaŃiilor feudale. Forme statale timpurii. Statul franc merovingian. Regatele anglo-saxone. Formele politice ale vandalilor şi vizigoŃilor. Rusia kieviană. Încercări de restaurare imperială. Reconquista lui Justinian. Imperiul carolingian de la formare la destrămare. Restaurarea otoniană. Raporturile politice ale Occiden-tului cu lumile bizantină şi musulmană.

• Economie şi societate feudală în Europa secolelor X-XIV. Economia rurală. Domeniul feudal. łărănimea: categorii şi regim socio-juridic. Frământări şi mişcări ale Ńărănimii medievale. InstituŃii feudale. Raporturile feudo-vasalice. Fenomenul urbanizării. Sectoare şi trăsături ale economiei orăşăneşti. Organizarea corporativă şi regimul politic al oraşelor medievale. Schimburi şi circulaŃia monetară. Modificări în structura socială a oraşului medieval: începuturi ale burgheziei.

• ViaŃa politică în evul mediu dezvoltat. Centralizarea statală în lumea occidentală. Instrumentele şi metodele centralizării politice: regalitatea, justiŃia, armata, birocraŃia centralizată, instituŃiile reprezen-tative, fiscalitatea. Primele state naŃionale. Centralizarea statală în FranŃa. EvoluŃia statală în lumea anglo-saxonă. Începuturile parlamentului englez şi crizele politice. EvoluŃiile politice în Peninsula Iberică. FărâmiŃarea politică în spaŃiul germano-italian. Imperiul romano-german. Locul şi rolul papalităŃii. Comunele italiene, organizarea şi evoluŃia lor politică. VeneŃia şi Genova în cadrul lumii

42

mediteraneene. EvoluŃii politice la popoarele din Europa răsăriteană şi sud-estică. Formarea statului rus. Regalitatea poloneză. EvoluŃii politice în Sud-Estul Europei. Românii medievali şi statele lor în cadrul lumii europene. RelaŃiile internaŃionale în plan european în secolele XI-XV. Raporturile cu lumile islamică şi bizantină: cruciadele. Războaiele de investitură. Războiul de 100 de ani şi expansiunea germană spre răsărit. Noul asalt dinspre Asia: începutul expansiunii otomane.

• Cultura medievală în lumea europeană. Declinul culturii antice şi noi realităŃi culturale. Trăsăturile generale şi evoluŃia lor. Rolul bisericii creştine pe plan cultural. Teologie şi filosofie. Literatură cavalerească, urbană şi populară (genuri şi realizări). Istoriografia medievală şi reprezentanŃii ei semnificativi. Arta medie-vală (stiluri şi monumente). Premise şi începuturi ale umanismului. Renaşteri şi Renaştere în lumea medievală.


1. Lung, E., Zbuchea, Gh., Structuri etno-politice şi socio-economice în Evul Mediu, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2007.

2. Manolescu, R. (coord.), Istoria evului mediu, vol. I, p. 1, Bucureşti, 1993.


1. Bernstein, S., Milza P., Istoria Europei, vol. I-II, Iaşi, 1998. 2. Drâmba O., Istoria culturii şi civilizaŃiei, vol. II, Bucureşti,

1987, vol. III, Bucureşti, 1990 (şi reeditări succesive în mai multe volume).

3. Murgescu B. (coord.), Istoria lumii în texte de la începuturi până în zilele noastre, Bucureşti, 1999.

43

CIVILIZA łIA ŞI CULTURA EVULUI MEDIU THE CIVILIZATION AND CULTURE OF THE MIDDLE AGES




• Lumea extraeuropeană în evul mediu (secolele V-XVII). ViaŃa materială, politică, spirituală în cadrul marilor arii de civilizaŃie între asemănări şi deosebiri. SocietăŃile orientale, asiatice: specificul structurilor economice şi al exporturilor umane. Forme statale şi evoluŃia acestora în Califatul arab, China, Japonia, India, Iran etc. Cazul mongolilor. EvoluŃia otomanilor de la tribalism la imperiu universal. Cultură şi civilizaŃii în lumea asiatică medievală: manifestări, influenŃe şi însemnătate. Africa neagră în evul mediu (cultura materială şi spirituală, aspecte istorice). CivilizaŃiile Americii precolumbiene (aztecii, maiaşii, incaşii). Cucerirea şi formarea primelor imperii coloniale moderne.

• Economia şi societatea europeană la sfârşitul evului mediu şi începutul epocii moderne (secolele XV-XVIII). ApariŃia şi evoluŃia relaŃiilor capitaliste: aspecte generale şi manifestării regionale între unitate şi diversitate. Sectoarele economice şi raporturile dintre ele. Structuri sociale noi: burghezie şi muncitorime. Soarta lumii Ńărăneşti. ContradicŃii şi conflicte în societate.

• Descoperirile geografice şi începutul expansiunii europene. Cauze şi premize. Circumnavigarea Africii. Descoperirea Lumii Noi; noile raporturi ale Europei cu celelalte continente. Repercusiunile adânci şi multiple asupra ansamblului umanităŃii.

• RealităŃi politice naŃionale în spaŃiul european de la statul medieval la cel modern. Progres şi stagnare. Fenomenul absolutismului în FranŃa, Anglia, Spania etc. între general şi particular în evoluŃia sa istorică. RealităŃile politice ale Europei centrale şi răsăritene. Imperii multinaŃionale şi frământări politice.

• RelaŃiile internaŃionale. Formarea şi evoluŃia sistemului politic european. Naşterea diplomaŃiei şi a dreptului internaŃional modern. Teoria echilibrului european. Rivalitatea marilor puteri pentru dominaŃie în Italia, bazinul mediteranean, lumea baltică etc. Politica de expansiune şi lupta pentru apărarea independenŃei (cazul łărilor

44

Române). Războiul de 30 de ani şi noile realităŃi continentale. Universalizarea relaŃiilor internaŃionale.

• Renaşterea şi Reforma. Renaşterea intelectuală. Umanismul (geneză şi evoluŃii, domenii şi forme, realizări şi exponenŃi în diferite Ńări). Renaşterea artistică: arhitectură, sculptură, pictură. Principalele şcoli, creatori şi monumente. Diversitatea culturii între tradiŃie şi înnoire, între medieval şi modern.

• Bisericile reformate: apariŃie, doctrine, evoluŃie. O încercare de istorie comparată: popoare şi civilizaŃii la sfârşitul evului mediu. Locul şi moştenirea evului mediu în istoria universală.


1. Lung, E., Zbuchea, Gh., CivilizaŃia şi cultura Evului Mediu, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2007.

2. Manolescu R., Istoria Evului Mediu, vol. I, p. 2, Bucureşti, 1993.


1. Braudel, F., Mediterana şi lumea mediteraneeană în epoca lui Filip al II-lea, vol. I-VI, Bucureşti, 1985-1986.

2. Bernstein, S., Milza, P., Istoria Europei, vol. II-III, Iaşi, 1998. 3. OŃetea A., Renaşterea şi Reforma, Bucureşti, 1968. 4. Geiss, I., Istoria lumii. Din preistorie până în anul 2000, Bucureşti, 2002. 5. Murgescu B. (coord.), Istoria lumii în texte de la începuturi

până în zilele noastre, Bucureşti, 1999.

45

IDENTITATEA STATAL Ă A ROMÂNILOR ÎN EVUL MEDIU

ROMANIANS’ STATE IDENTITY IN THE MIDDLE AGES




• Izvoare şi stadiul actual al cercetărilor consacrate istoriei medievale a românilor.

• Organizarea populaŃiei din Dacia în timpul migraŃiei „barbarilor”.

• Constituirea statului româno-bulgar. • Societatea românească în secolul al XIII-lea. • De la cnezate şi voievodate la statele româneşti de sine

stătătoare. • Cultura în spaŃiul românesc până la jumătatea secolului

al XIV-lea. • Principatele Române în secolele XIV-XVI. PopulaŃie şi

realităŃi socio-economice dintre łările Române. Caracterul complemen-tar al economiei medievale româneşti.

• Structura socială. Clasele şi categoriile sociale; evoluŃia raporturilor sociale.

• Organizarea internă a Principatelor Române. Organizarea politico-administrativă; evoluŃia instituŃiilor centrale şi locale; evoluŃia organizării teritoriale.

• În apărarea Europei. Consolidarea poziŃiei Principatelor Române pe plan internaŃional; expansiunea regatelor polon şi maghiar în direcŃia Dunării de Jos şi a Mării Negre (a doua jumătate a secolului al XIV-lea – prima jumătate a secolului al XV-lea); lupta antiotomană – problemă europeană. Cruciada târzie la Dunărea de Jos (sfârşitul secolului al XIV-lea – sfârşitul secolului al XV-lea).

• Rolul românilor în lupta pentru bararea expansiunii otomane. Întărirea legăturilor politice dintre Principatele Române în lupta împotriva primejdiei otomane; augmentarea conştiinŃei unităŃii de neam.

46

• Echilibrul de puteri în spaŃiul carpato-dunărean. Imperiul Otoman, Ungaria şi Polonia (sfârşitul secolului al XV-lea – 1521); caracterul raporturilor dintre Principatele Române şi Imperiul Otoman până la sfârşitul secolului al XVI-lea.

• Noua alianŃă a puterilor creştine şi războiul antiotoman (sfârşitul secolului al XVI-lea). Crearea Daciei româneşti sub conducerea lui Mihai Viteazul.

• Cultura în secolele XV-XVI. Cultura populară; învăŃământul; începuturile şi dezvoltarea tiparului; istoriografia; cărŃile de legi; literatura religioasă şi beletristică; circulaŃia de carte; arhitectura şi artele; curente cultural-spirituale în Europa central-răsăriteană; husitismul. Unirea de la FlorenŃa (secolul al XV-lea.). Reforma şi Contrareforma.


1. Ştefănescu, Şt., Istoria medie a României, vol. 1 şi 2, Bucureşti, 1991-1992.

2. Ştefănescu, Şt., Istoria românilor de la afirmarea etnică românească la crearea „Daciei româneşti” sub conducerea lui Mihai Viteazul, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2005.

3. Brătianu, Gh. I., TradiŃia istorică despre întemeierea statelor româneşti, ediŃie îngrijită, studiu introductiv şi note de Valeriu Râpeanu, Bucureşti, 1980.


1. Brătianu, Gh. I., Sfatul domnesc şi adunările de stări în Principatele române, Bucureşti, 1995.

2. Cernovodeanu, P., Societatea feudală românească văzută de călători străini (secolele XV-XVIII), Bucureşti, 1973.

3. Constantiniu, Fl., O istorie sinceră a poporului român, Bucureşti, 1997, ediŃia a II-a 1999.

47

łĂRILE ROMÂNE ÎN SISTEMUL RELA łIILOR INTERNA łIONALE MEDIEVALE

THE ROMANIAN COUNTRIES WITHIN THE SYSTEM OF MEDIEVAL INTERNATIONAL RELATIONSHIPS




• PoziŃia internaŃională a Principatelor Române în secolele XVII-XVIII. Organizarea internă a Principatelor Române. Politica Transilvaniei în prima treime a secolului al XVII-lea. SituaŃia politică a łărilor Române în timpul domniilor lui M.Basarab, V.Lupu şi Gh. Rakózy I. Conflictele dintre grupările boiereşti din łara Românească, Moldova şi Transilvania. Şerban Cantacuzino, promotor al luptei pentru independenŃă. Rolul diplomaŃiei şi dimensiunile naŃionale şi europene ale politicii lui Constantin Brâncoveanu.

• Politica Moldovei în a II-a jumătate a secolului al XVII-lea şi primul deceniu al secolului al XVIII-lea. Dimitrie Cantemir.

• Instaurarea dominaŃiei habsburgice în Transilvania. • Cultura în łările Române. Umanismul românesc. ÎnvăŃămân-

tul; tipografiile; istoriografia moldovenească, munteană şi transilvană. • Secolul al XVIII-lea (dezvoltarea economică, structura şi

relaŃiile sociale). Consolidarea regimului habsburgic. Contrareforma şi Unirea cu biserica Romei. Răscoala lui Francisc Rakózy II. Anexarea Olteniei şi Banatului de către Imperiul habsburgic. Pacea de la Pasarowitz (1718). Obiectivele politice austriece în Transilvania, Oltenia şi Banat. Instaurarea şi caracteristicile domniilor turco-fanariote. Criza puterii centrale otomane şi soluŃia fanariotă. Autonomia łărilor Române în condiŃiile domniilor turco-fanariote. „CapitulaŃiile” cu Poarta Otomană. Iluminism şi modernism în politica reformatoare a unor domni fanarioŃi. OpŃiuni politice româneşti. Etapele luptei politice de emancipare naŃională; continuarea programului politic în acŃiunea culturală. Mişcarea politică din łara Românească şi Moldova. Continuarea luptei de eliberare de sub dominaŃia otomană; acŃiuni politice româneşti în cadrul „prelimina-riilor problemei orientale”; războaiele din perioadele 1716-1718, 1735-1739, 1768-1774. Caracterul general şi unitar al mişcării de

48

emancipare naŃională a românilor. Elaborarea Supplex-ului în Transilvania şi conŃinutul său. Recunoaşterea naŃiunii române ca naŃiune politică. Mişcarea de emancipare naŃională în łara Româ-nească şi Moldova.

• Proiecte de reorganizare a łărilor Române şi politica europeană. Planurile „regatului dacic”. Rapturi teritoriale. Răscoala lui Horea. Cauzele şi desfăşurarea ei; obiectivele; programul şi caracterul ei social şi naŃional în condiŃiile afirmării iluminismului; consecinŃele răscoalei; accentuarea crizei regimului socio-politic.

• Iluminismul şi societatea românească. Preiluminismul românesc; principalele orientări. Afirmarea iluminismului în łările Române; cultura românească şi contactele europene; noua generaŃie iluministă; domenii de creaŃie; rolul filosofiei; primatul istoriei şi filologiei; încercări de instituŃionalizare a culturii; ascendentul laicului; cultură şi naŃiune; iluminismul românesc în context european.


1. Ştefănescu, Şt., łările Române în sistemul relaŃiilor inter-naŃionale medievale (secolele XVII–XVIII), Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2006.

2. Ştefănescu, Şt., Istoria medie a României, vol. 3 şi 4, Bucureşti, 1992-1999.

3. Theodorescu, R., CivilizaŃia românilor între medieval şi modern, vol.I, Bucureşti, 1996.


1. Berindei, D., Românii şi Europa în perioadele premodernă şi modernă, Bucureşti, 1997.

2. Djuvara, N., Între Orient şi Occident şi łările Române la începutul epocii moderne (1800-1848), Bucureşti, 1995.

49

EUROPA ÎN PERIOADA MARILOR MIGRA łII (SECOLELE III – V D.HR.)

EUROPE DURING THE GREAT MIGRATIONS (III-V C. A.D.)




Cursul prezintă modul în care lumea romană şi populaŃiile migratoare au interacŃionat de la conflicte la influenŃe şi sinteze etnoculturale. Accentul se pune pe identificarea rolului jucat de barbari în căderea Imperiului barbar şi la geneza civilizaŃiilor Europei, respectiv geneza popoarelor neolatine şi uniformizarea evoluŃiilor istorice pe continentul european.

• Introducere. Problema migraŃiilor. Izvoarele scrise. Istoriografia temei.

• Criza Imperiului Roman. Conflictele politice şi militare: romani şi barbari în perioada secolelor III-V d. Hr. InterferenŃe economice şi culturale

• Marile migra Ńii din secolele III-V. Invaziile populaŃiilor germanice (goŃii, vandalii, suebii, burgunzii, francii, alamanii, anglii, iuŃii şi saxonii). Invaziile populaŃiilor celtice (scoŃii şi picŃii), turanice (hunii) şi iraniene (alanii).

• Destrămarea Imperiului Roman. Geneza regatelor „barbare”. Pierderi teritoriale şi infiltrarea populaŃiilor migratoare. Formarea şi evoluŃia regatelor barbare. Divizarea Imperiului Roman. Căderea Imperiului Roman de Apus.

• Continuitate şi discontinuitate etnoculturală. Continuitatea populaŃiei autohtone în Europa. Romanizare şi rezistenŃă din perspectivă arheologică. Schimbări în configuraŃia etnoculturală a continentului. Geneza popoarelor neolatine.

• Către o istorie unitară a Europei. TradiŃiile romane şi inovaŃiile barbare.

50


1. Negru, Mircea, Europa în perioada marilor migraŃii (III-V d.Hr.), Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2006.

2. Gibbon, E., Istoria declinului şi prăbuşirii Imperiului Roman, Bucureşti, 1976.

3. Grimal, P., CivilizaŃia romană, Bucureşti, 1973. 4. Musset, L., Invaziile. Valurile germanice, Bucureşti, 2002. 5. Nistor, V.Gh., Colapsul unei societăŃi complexe, Bucureşti,

1993.

51

CREDINłE ŞI PRACTICI RELIGIOASE ÎN ANTICHITATEA GRECO-ROMAN Ă

RELIGIOUS BELIEFS AND PRACTICES IN THE GREEK-ROMAN ANTIQUITY



1. CONłINUTUL TEMATIC AL DISCIPLINEI

Studiul abordează, comparativ, sursele scrise şi arheologice privitoare la religia greacă şi cea romană, evocând influenŃa spiritualităŃii greco-romane asupra lumii barbare, care a dat naştere unui interesant fenomen religios sincretic.

• Rememorarea unor definiŃii şi probleme: sacrul şi profanul, conceptul de „universalii”, magie, religie, şamanism, rituri de trecere, moartea şi practicile funerare; natura şi simbolismul sacrificiului.

• Izvoarele religiei greco-romane: valoarea descoperirilor arheologice şi subiectivismul interpretării urmelor materiale; surse literare antice şi importanŃa analizelor comparatiste;

Religia greacă • Abordări istoriografice. Surse. ParticularităŃile religiei greceşti; • Panteonul grecesc. SpaŃiul cultural. Ceremonial şi oficianŃi; • CredinŃe şi practici funerare în lumea greacă; • Fenomenul misterelor (misterele de la Eleusis, sărbătorile

închinate cultului lui Dionysos, misterele orfice). Orfismul în lumea greacă;

• Mitologia greacă. Religia la romani • Caracteristicile generale. Sursele de documentare asupra

fenomenului religios la romani; • Panteonul roman. Organizarea spaŃiului cultural. Ceremonial şi

oficianŃi; • CredinŃe şi practici funerare în lumea romană; • Sincretismul religios în Imperiul roman; • Cultul imperial în lumea romană.

52


1. Bârzu L., Ursu R., BohâlŃea Fl., CredinŃe şi practice religioase în preistorie şi antichitatea greco-romană, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2001.

Izvoare: • Herodot, Istorii • Strabon, Geografia • Diodor din Sicilia, Biblioteca istorică • Lucanus, Pharsalia • Pausanias, Călătorie în Grecia, vol. I –II. • Pliniu cel Bătrân, Istoria naturală, VII, XXX, XXXIII-

XXXVI • Pomponius Mela, Descrierea pământului • Procopiu din Cesarea, Războiul cu goŃii • Platon, Dialoguri • Cicero, Despre divinaŃie • Macrobius, Saturnalele

53

MENTALIT ĂłI ŞI INSTITU łII MEDIEVALE MENTALITIES AND INSTITUTIONS OF THE MIDDLE AGES




Disciplina realizează o introducere în istoria evului mediu european, punând un accent special pe problematica legată de instituŃii medievale, dar şi de mentalităŃile aferente acestei epoci.

• Introducere: conceptele de ev mediu, feudalism, instituŃie, mentalitate. • Statul şi instituŃiile sale la începuturile evului mediu. • Statul şi instituŃiile sale în evul mediu central şi târziu. • Feudalismul şi instituŃiile feudo-vasalice. • InstituŃiile senioriale. • MentalităŃi feudale. • Biserica până la Reforma gregoriană. • Biserica în secolele XII-XV. • MentalităŃi şi atitudini religioase în evul mediu. • Cultura şi mentalitatea la începuturile evului mediu. • InstituŃiile culturale în evul mediu central şi târziu. • Arta medievală. • MentalităŃi legate de riturile de trecere şi de viaŃa cotidiană în

evul mediu.


1. Lung E., Zbuchea, Gh., Structuri etnopolitice şi socio-economice în Evul Mediu, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2007.

2. Manolescu, R., Istoria evului mediu, vol. I, p. 1-2, Bucureşti, 1993.


1. Bernstein, S., Milza, P., Istoria Europei, vol. II-III, Iaşi, 1998. 2. Jacques Le Goff, CivilizaŃia Occidentului Medieval, Bucu-

reşti, 1980. 3. Manolescu, R., Societatea feudală în Europa Apuseană,

Bucureşti, 1974. 4. Brown ,P., Întemeierea creştinismului occidental, Iaşi, 2003. 5. Paul Jacques, Biserică şi cultură în Occident, Bucureşti, 1996. 6. Platon, Fl., MentalităŃi medievale, Iaşi, 2001.

54

ŞTIIN łE AUXILIARE ALE ISTORIEI AUXILIARY SCIENCES OF HISTORY




• Introducerea în studiul istoriei. Cum se scrie istoria. Izvoarele istorice: definiŃie şi clasificare. ImportanŃa izvoarelor istorice.

• Critica izvoarelor istorice. Cum se face critica izvoarelor. Ce este critica izvoarelor. EdiŃii şi colecŃii de izvoare şi cărŃi. EdiŃii de autor, reeditări, ediŃii adnotate, ediŃii critice. Cum se alcătuiesc ediŃiile critice. Cum se alcătuieşte o lucrare ştiinŃifică.

• ŞtiinŃele auxiliare ale istoriei. DefiniŃii, clasificare, prezentare generală.

• ŞtiinŃele auxiliare majore. Prezentare generală: antropologia, arheologia, arhitectura, astronomia, biologia, dreptul, filologia, geografia, geologia, geopolitica, lingvistica, paleontologia. DefiniŃii şi obiect de cercetare. ImportanŃa lor.

• ŞtiinŃe auxiliare minore. DefiniŃie şi prezentarea generală. Arhivistica, biblioteconomia, caligrafia, codicologia, critica textelor, cronologia, diplomatica, etimologia, genealogia, grafologia, heraldica, iconografia, medalistica, metrologia, miniaturistica, muzeistica, numis-matica, onomastica, paleografia, sfragistica (sigilografia), toponimia.

• Arhivistica, arhivologia şi arhivalii. Constituirea şi organizarea arhivelor. Documente de cancelarie. Acte obişnuite. Păstrarea şi recondiŃionarea actelor, mânuirea actelor, studierea lor.

• Biblioteconomia şi bibliografia. Bibliologia. ApariŃia şi evoluŃia cărŃii. Organizarea bibliotecilor. Lucrul cu cartea. Fişa de autor şi fi şa de carte. Păstrarea şi mânuirea cărŃilor.

• Caligrafia, codicologia şi critica textelor. ApariŃia şi evoluŃia scrisului. Tipuri şi forme de scrieri. Manuscrise şi acte. Codex-uri, alcătuirea lor. Acte de cancelarie. Critica actelor : externă şi internă.

• Cronologia şi metrologia. Medalistica şi numismatica. UnităŃile de măsură a timpului. Vechi unităŃi de timp. UnităŃile de

55

măsură. Lungime, suprafaŃă, volum, capacitate, greutate. Vechi unităŃi de măsură. Monede şi medalii. Monede reale şi monede de calcul.

• Genealogia, heraldica, onomastica şi sfragistica. DefiniŃii şi importanŃă. Neamuri şi dinastii. Steme şi simboluri. Herburi. Numele şi originile lor. Sigilii şi ştampile proprii. ImportanŃa lor.

• Diplomatica, grafologia, miniaturistica şi paleografia. Limbi de cult şi limbi de cancelarie.

• Limba slavonă. EvoluŃia ei în spaŃiul românesc în secolele X – XVI. De la alfabetul glagolitic la cel chirilic. EvoluŃia în secolele XVII-XIX

• EvoluŃia scrisului slavon. Semne şi litere. Cele mai vechi texte slave la noi. Diplomatica slavă în secolele XIV-XVI. Diplomatica documentelor româneşti.

• EvoluŃia scrisului în evul mediu românesc. Forme de scriere. Prescurtări. Elemente ajutătoare ale srisului. Scris chirilic şi vorbire românească. Cuvinte româneşti în textele slave şi greceşti.


1. Andreescu M., Introducere în studiul istoriei şi al ştiinŃelor auxiliare, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2007.

2. Berciu-Drăghicescu, A., ŞtiinŃele auxiliare ale istoriei. I, Bucureşti, 1994.


1. Edroiu, N., ŞtiinŃele auxiliare ale istoriei, Oradea, 1982.

56

ISTORIA BIZAN łULUI THE HISTORY OF BYZANTIUM




• Introducere. Cadrul geografic, demografic şi cronologic. ImportanŃa istoriei BizanŃului din punct de vedere al istoriei naŃionale şi universale. Sinteza bizantină şi componentele sale. Imaginea BizanŃului de-a lungul timpului (evoluŃia studiilor de bizantinistică).

• Epoca BizanŃului timpuriu. Imperiul roman cre ştin (330-717). Întemeierea Constantinopolului şi victoria creştinismului. SituaŃia economică, realităŃi sociale şi forme organizatorico-statale. Epoca de criză politică şi socială a BizanŃului în secolul VII (602-717).

• BizanŃul de mijloc (clasic). Imperiul grec medieval (717-1081). Obştea bizantină. Oraşul bizantin clasic. Specificitatea raporturilor sociale: problema relaŃiilor feudale în lumea bizantină şi sud-slavă. AdministraŃia centrală şi provincială: principalele instituŃii statale şi evoluŃia lor. Epoca luptelor iconoclaste 717-867. Reformele isaurienilor. Politica externă cu privire specială asupra relaŃiilor cu Occidentul (cazul lui Carol cel Mare) şi cu hanatul bulgar. Etnogenezele popoarelor din spaŃiul balcanic şi realităŃile etnodemografice în jurul anului 1000 în sud-estul Europei. Istoria politicii interne şi externe sub dinastia macedoneană. Apogeul statului bizantin (867-1025). Politica internă. Restaurarea frontierelor şi expansiunea în Balcani şi Orient. Revenirea BizanŃului la Dunărea de Jos. Criza secolului XI (1025-1081).

• Epoca BizanŃului târziu (1081-1453). Declinul şi dispariŃia lumii bizantine.

• Criza vieŃii economice. Afirmarea negustorilor italieni. Societatea feudală şi instituŃiile ei. Modificări în ideologia şi organizarea de stat (administraŃia centrală şi provincială). Istoria politică internă şi externă în perioada decăderii (1081-1204). Regimul aristrocraŃiei militare. Succesele Comnenilor şi criza din timpul dinastiei Anghelilor. Cruciada a IV-a: premise, realităŃi, consecinŃe. Epoca fărâmiŃării (1204-1282). State bizantine şi stăpâniri latine.

57

EvoluŃii politice interne şi relaŃii externe în perioada prăbuşirii (1282-1462). Crize interne şi războaie civile. Pierderi teritoriale în favoarea statelor balcanice. Raporturile cu otomanii. Căderea Constantinopolului şi a ultimelor formaŃiuni bizantine. Problema moştenirii bizantine.

• Cultura Bizantin ă. Sursele şi componentele sintezei culturale bizantine. Teologie şi filosofie în spaŃiul bizantin. Forme de educaŃie. Literatura BizanŃului: genuri şi evoluŃii; istoriografia bizantină în mileniul existenŃei sale. „Umanisme” în evoluŃia culturală. Arta BizanŃului. „Renaşteri artistice”, manifestări postbizantine („BizanŃ după BizanŃ”).

• Formarea şi afirmarea statelor balcanice medievale. General şi particular în structura şi evoluŃia lor. Cazurile bulgarilor, popoarelor iugoslave (sârbi, croaŃi, slavo-macedoneni etc.), albanezilor. Stabilirea şi stăpânirea otomanilor în spaŃiul sud-european. Românii sud-dunăreni, descendenŃi ai romanităŃii orientale. Etnogeneză şi ramuri componente. Mod de viaŃă şi de organizare: forme ale autonomiilor. Statul româno-bulgar al Asăneştilor.


1. Zbuchea, Gh. Dobre M., Istoria BizanŃului, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2007.

2. Brezeanu, S., O istorie a BizanŃului, Bucureşti, 2004. 3. Manolescu, R. (coordonator), Istorie medie universală, Bucu-

reşti, 1981 (p. 52-83, 112-116, 242-250).


1. Brehier, L., CivilizaŃia bizantină, Bucureşti, 1994. 2. Obolensky, D., Un commonwealth medievală: BizanŃul,

Bucureşti, 2002. 3. Treadgold,W., O scurtă istorie a BizanŃului, Bucureşti, 2003. 4. Lung., E., Zbuchea Gh., Europa medievală, Bucureşti, 2003.

58

DEMOGRAFIE ISTORIC Ă HISTORICAL DEMOGRAPHY

Disciplină facultativă, sem. 1; ore săptămânal – învăŃământ

de zi: 2 curs, 1 seminar, total ore semestru 42; examen.


Demografia istorică, ca disciplină specială a istoriei, are drept scop reconstituirea ştiinŃifică a caracterelor demografice ale populaŃiei din trecut cu ajutorul acelor izvoare istorice apte să permită descrierea populaŃiei din punctul de vedere al numărului, structurii, evoluŃiei şi caracteristicilor ei generale. John Maynard Keynes consideră că „Marile evenimente istorice sunt adesea datorate schimbărilor lente în creşterea populaŃiei”.

• Obiectul demografiei istorice. Raportul între demografie şi istorie.

• Izvoare ale demografiei istorice. • Istoria doctrinelor demografice. • Faptele demografice. • Istoria populaŃiei umane. • PopulaŃia României. • Prognoză demografică. • Omul şi resursele naturale în viitor.


1. Ştefănescu, Şt., Demografia – dimensiune a istoriei, Timişoara, 1974.

2. Giurescu, C.C., Principatele Române la începutul secolului al XIX-lea. Constatări istorice, geografice, economice şi statistice pe temeiul unei hărŃi ruse din 1835, Bucureşti, 1957.

3. Trebici, Vl., Demografie. Excerpto et selecto, Bucureşti, 1996.


1. Cernovodeanu, P., Binder, P., Cavalerii Apocalipsului, Bucu-reşti, 1993.

2. Retegan, Gh., Dezvoltarea demografiei româneşti în perioada 1859-1916, în Studii de statistică, Bucureşti, 1972.

59

LIMBA ENGLEZ Ă ENGLISH LANGUAGE

Disciplină facultativă, sem. 1–2 ; ore săptămânal – învăŃământ

de zi: 2 seminarii, verificare pe parcurs.


Introducere Introduction to specialized texts and development of students

ability of understanding specific terms in history.

• Communication: introductions and greetings, socializing, telephoning, appointments and arrangements, asking for information, shopping

• At the hotel, at the restaurant, at the post office, indicating directions;

• Introduction to the European Union (the Language Passport: planning your own learning)


1. Ştefan R., Vasilescu R., Marcoci S., Beldea E., Come along. Curs practic de limba engleză, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2006.

2. Barbu Adina Mihaela, Sebastian Chirimbu, English Language in Daily Use, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2006.

3. *** English for Business and Administration, 1996. 4. Chiriacescu A., Tomosoiu N., Practice in English Grammar,

1998.

60

LIMBA FRANCEZ Ă LA LANGUE FRANÇAISE

Disciplină facultativă, sem. 1–2; ore săptămânal – învăŃământ



• Cunoaşterea literaturii de specialitate şi a surselor scrise. • RelaŃii socio-profesionale; • SituaŃii de comunicare curentă socio-profesională, orală şi

scrisă; • Morfosintaxa propoziŃiei.

Componenta lingvistică L’article (défini, indéfini, partitif). Le nom. L’adjectif qualificatif.

Les degrés de signification de l’adjectif. L’accord de l’adjectif. L’adjectif possessif et l’adjectif démonstratif. L’adjectif numéral. Les adjectifs exclamatifs. Les adjectifs indéfinis. Les pronoms. Les pronoms personnels-compléments. Le pronom personnel réfléchi et le pronom possessif. Les pronoms adverbiaux. Les pronoms démonstatifs. Le verbe. Les temps simples de l’indicatif (présent, futur, imparfait, passé composé). L’impératif. Le conditionnel présent.

Practici comunicative Saluer. Se présenter. Prendre congé. Poser des questions.

Demander son chemin. Refuser. Conseiller/recommander/suggérer. Se renseigner. Téléphoner. Demander à quelqu’un de faire quelque chose. Se plaindre/exprimer sa satisfaction. Proposer. Demander un avis/donner un avis.


1. Drăgoi S., Bondrea, E., Le français en situations, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2005.

2. Bondrea Emilia, Gabriela IliuŃă, Le français en situations. Discours quotidien, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2006.

61

PSIHOLOGIA EDUCA łIEI PSYCHOLOGY OF EDUCATION

Disciplină obligatorie în cadrul trunchiului comun al curri-

culumului pentru formarea ini Ńială a cadrelor didactice; sem. 1; ore săptămânal – învăŃământ de zi: 2 curs; 2 seminar; total ore semestru 56; 5 credite; examen.


1. Specificul studiului psihologiei educaŃiei. Statutul episte-mologic al psihologiei educaŃiei. Clasificarea fenomenelor psihice. PriorităŃi ale studiului psihologiei educaŃiei. EvoluŃia şi dezvoltarea psihologiei educaŃiei. Psihologia educaŃiei în sistemul ştiinŃelor psihologice şi pedagogice – probleme introductive.

2. Dezvoltarea psihică şi educaŃia. Problematica dezvoltării în psihologie. Educabilitatea şi factorii dezvoltării psihice: ereditatea, mediul, educaŃia. Periodizarea dezvoltării psihice. EducaŃia şi dezvoltarea cognitivă: caracteristici pe perioade de vârstă, modele explicative şi consecinŃe în plan educativ. EducaŃia şi dezvoltarea emoŃional-afectivă: dinamica vieŃii afective, conŃinutul şi teoriile asupra afectivităŃii, consecinŃele în plan educativ. EducaŃia şi dezvoltarea socio-morală: puncte de vedere asupra dezvoltării raŃionamentului moral, factorii dezvoltării morale, teorii asupra dezvoltării psihomorale, corolare educative.

3. Formarea şi dezvoltarea personalităŃii. Delimitări conceptuale. Structura personalităŃii: temperamentul, caracterul şi aptitudinile. Posi-bilităŃi de influenŃare educativă. Creativitatea şi cultivarea ei în şcoală.

4. Elemente de psihologia învăŃării. Delimitări conceptuale, tipuri, forme şi niveluri ale învăŃării. Caracteristicile învăŃării. CondiŃiile învăŃării. Rolul motivaŃiei în învăŃare. Teoriile învăŃării şi practica instruirii, aplicaŃii la problemele educaŃiei şcolare. Modelul învăŃării depline. Specificul învăŃării la adulŃi. Stilurile de învăŃare şi metodele de învăŃare eficientă şi rapidă.

5. Succesul şi insuccesul şcolar şi social. Delimitări conceptuale. Problematica diferenŃelor individuale. Factorii care modelează succesul

62

şcolar. ModalităŃile de evaluare şi prevenire a insuccesului şcolar. DevianŃa comportamentală – soluŃii educative.

6. Dimensiuni psihologice ale activităŃii profesorului. Compe-tenŃa profesională şi personalitatea profesorului. Rolurile profesorului. Stilul profesorului şi relevanŃa educativă.

7. Orientarea carierei şi metode de cunoaştere psihologică a elevilor. Necesitatea orientării carierei elevilor. Metode de cunoaştere psihologică a elevilor.


Cosmovici Andrei, Iacob LuminiŃa, Psihologie şcolară, Ed. Polirom, Iaşi, 1999

Sălăvăstru Dorina, Psihologia educaŃiei, Ed. Polirom, Iaşi, 2004 Radu N.(coord), Psihologia educaŃiei, Editura FundaŃiei

România de Mâine, Bucureşti, 2005 Sion G., Psihologia dezvoltării , Ed. FundaŃiei România de

Mâine, Bucureşti, 2003

63

PEDAGOGIE I INTRODUCERE ÎN PEDAGOGIE FUNDAMENTALS OF PEDAGOGY

TEORIA ŞI METODOLOGIA CURRICULUMULUI THE THEORY AND METHODOLOGY

OF THE CURRICULUM

Disciplină obligatorie în cadrul trunchiului comun al curri-culumului pentru formarea ini Ńială a cadrelor didactice; anul I, sem. 2; ore săptămânal – învăŃământ de zi: 2 curs, 2 seminar; total ore semestru 56; 5 credite; examen.


Modulul I Fundamentele pedagogiei

Ştiin Ńele educaŃiei şi pedagogia. EvoluŃia şi dezvoltarea ştiinŃelor educaŃiei; pedagogia, ştiinŃă a educaŃiei; relaŃia pedagogiei cu alte ştiinŃe;

EducaŃia şi societatea contemporană. Perspective asupra educaŃiei; educaŃia şi provocările societăŃii contemporane; educaŃia permanentă;

EvoluŃii ale mediilor educaŃionale. EducaŃia formală, educaŃia nonformală, educaŃia informală; şcoala – un posibil model pentru şcoala viitorului; parteneriatul şcoală-familie-comunitate;

ConŃinuturile educaŃiei. ConŃinuturile generale ale educaŃiei; noile educaŃii-caracteristici şi modalităŃi de realizare.

Modulul II

Teoria şi metodologia curriculum-ului

Teoria şi metodologia curriculum-ului ca disciplină peda-gogică. Conceptul de curriculum – evoluŃia conceptului, semnificaŃii, tipuri de curriculum; domenii de cercetare-analiza multidimensională a conceptului;

Componentele curriculum-ului. FinalităŃile educaŃionale; conŃinuturile învăŃământului; timpul de învăŃare;

64

Produsele curriculare. Planul-cadru de învăŃământ, programa şcolară şi manualul şcolar; produsele curriculare auxiliare; diferenŃiere şi personalizare în proiectarea curriculum-ului.


Cerghit, I.; Neacşu, I.; NegreŃ-Dobridor, I.; Pânişoară, O. (coord.), Prelegeri pedagogice, Editura Polirom, Iaşi, 2001

CreŃu, Carmen, Curriculum diferenŃiat şi personalizat, Editura Polirom, Iaşi, 1996

Cucoş, C., Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi, 2002 Florea, Nadia Mirela., łăranu Adela Mihaela (coord.), Pedagogie.

Curs de formare iniŃială pentru cariera didactică, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2007

MEN, Dezvoltarea educaŃiei permanente în România, 1998 Păun, E., Şcoala. O abordare sociopedagogică, Editura Polirom,

Iaşi, 2002 Văideanu, G., EducaŃia la frontierele dintre milenii, Editura

Politică, Bucureşti, 1988 Vlăsceanu, L. (coord.), Şcoala la răscruce, Editura Polirom,

Iasi, 2003

65


ANUL II


66

În atenŃia studenŃilor anului II StudenŃii anului II, anul universitar

2007-2008, au, în continuare, toate informaŃiile esenŃiale utile (Planuri de învăŃământ, Programe analitice şi InformaŃii generale pentru următorii 2 ani – II şi III, respectiv anii universitari 2007-2010).

Ghidul va constitui un îndrumar până la finalizarea ciclului de studii universitare de licenŃă.

67

PROGRAMELE ANALITICE

68

ANUL II

REVOLUłIILE LUMII MODERNE THE REVOLUTIONS OF THE MODERN WORLD




• Introducere în studiul istoriei universale moderne. TranziŃia spre modernitate. ForŃele şi sursele schimbării. RevoluŃiile - emblemă a istoriei lumii moderne. Crearea sistemului mondial modern.

• Capitalism şi expansiune. Ascensiunea burgheziilor. Europa între Stări şi absolutism. Expansiunea colonială şi capitalis-mul. RevoluŃia în łările de Jos. Olanda - o republică burgheză.

• RevoluŃia originară a Europei: RevoluŃia engleză (1640-1660, 1688/1689). Domnia StuarŃilor. Războaiele civile. Republica Angliei. Protectoratul. RestauraŃia. „RevoluŃia glorioasă”. Regimul politic monarhic parlamentar şi guvernământul contractual.

• Secolul al XVIII-lea - sub zodia Luminilor. Epoca Luminilor şi critica Vechiului Regim. Despotismul luminat - asaltul cărturarilor asupra monarhiei. Reformele absolutismului luminat.

• Lumea Nouă. Naşterea Statelor Unite ale Americii (1607-1789). DominaŃia colonială şi rivalităŃile dintre marile puteri. RevoluŃia americană. Crearea unui nou sistem de guvernare.

• RevoluŃia franceză I (1789-1799). Originile revoluŃiei franceze. RevoluŃia moderată. Originile revoluŃiei radicale. ConvenŃia naŃională. Prima republică francez.

• RevoluŃia franceză II (1799-1814/1815). Consulatul. Primul Imperiu. Războaiele napoleoniene. Sfârşitul Imperiului. Impactul revoluŃiei franceze.

• RevoluŃii europene: 1820-1832. Prima revoluŃie împotriva restauraŃiei - Spania (1820). RevoluŃia din Italia (1821). RevoluŃia greacă şi revoluŃia română (1821). RevoluŃia decembristă din Rusia (1825). RevoluŃia din FranŃa (1830). Mişcări revoluŃionare în Belgia, Polonia şi Italia (1831).

69

• RevoluŃia hispano-americană. Cauzele revoluŃiei. Etapele războiului de independenŃă al coloniilor spaniole. Urmările războiului de independenŃă.

• RevoluŃia europeană de la 1848/1849. Caracterul unitar al revoluŃiei. RevoluŃia în FranŃa, Germania, Austria şi Italia. Sfârşitul epocii revoluŃiei în Europa.


1. Bratu Doru, RevoluŃiile lumii moderne, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2007.

2. Berstein, S., Milza, P., Istoria Europei, vol. III, Iaşi, 1998. 3. Geiss, I., Istoria lumii. Din preistorie până în anul 2000, Bucureşti,

2002.


1. Anderson, A., Războaiele civile (1640-1649), Bucureşti, 2000. 2. Barber J.R., Istoria Europei moderne, 1998. 3. Liu, N., RevoluŃia franceză, Bucureşti, 1994. 4. Mureşan, C., RevoluŃia burgheză din Anglia, Bucureşti, 1964. 5. Oppenheim, W., Europa şi despoŃii luminaŃi, Bucureşti, 1998. 6. Styles, A., Napoleon, FranŃa şi Europa, Bucureşti, 2001.

70

CONSTITUIREA ŞI EVOLU łIA STATELOR NA łIONALE (SECOLUL XIX -1918)

THE FORMING AND EVOLUTION OF THE NATIONAL STATES (THE XIX-th CENTURY – 1918)




• Europa secolului al XIX-lea. EvoluŃia capitalismului industrial. Gândirea social-politică. EvoluŃii în cultura secolului al XX-lea. NaŃionalismul şi sacralizarea naŃiunii. Naşterea naŃionalis-mului modern

• Unificarea Italiei. ForŃe împotrivă şi pentru unire. Cavour şi victoria asupra Austriei. Garibaldi şi victoria în Sud. Împlinirea unificării italiene.

• Unficarea Germaniei. Prusia, agent al unificării. Bismarck şi drumul către unitate.

• Puterile mondiale. Anglia, putere mondială dezvoltată: industrie, reforme, imperiu (1825-1914). Rusia, putere mondială subdezvoltată: expansiune între autocraŃie şi revoluŃie (1825-1914).

• FranŃa între 1848 – 1914. Epoca lui Napoleon al III-lea. Naşterea celei de a Treia Republici

• Italia între 1870 - 1914. EvoluŃii economice, sociale şi politice.

• Regimuri politice autoritare. Agonia Imperiului otoman. Dualismul austro-ungar (1867). Imperiul german (1871).

• Criza vechilor centre de cultură şi ascensiunea unor noi Mari Puteri. China şi India (1850-1911). Japonia şi S.U.A. (1853-1914)

• Drumul către primul r ăzboi. DominaŃia colectivă a Europei asupra Lumii - imperialismul şi colonialismul (1882/1884-1914). ÎmpărŃirea lumii în sfere de influenŃă. Crizele marocane. Războaiele balcanice.

71

• Primul r ăzboi mondial - catastrofa originară a secolului XX (1914-1918). Caracterul conflagraŃiei. Declanşarea şi desfăşurarea războiului.


1. Bratu, Doru, Constituirea şi evoluŃia statelor naŃionale (sec. XIX-1918), Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2008.

2. Berstein, S., Milza P., Istoria Europei, Vol. IV, Ia şi, 1998. 3. Brendon, V., Primul război mondial, Bucureşti, 2003


1. Carpentier, J., Lebrun, Fr., Istoria Europei, Bucureşti, 1997. 2. Geiss, I., Istoria lumii. Din preistorie până în anul 2000, Bucureşti,

2002. 3. Popa, M., Primul război mondial, Bucureşti, 1979. 4. Remond, R., Istoria SUA, Bucureşti, 1999.

72

łĂRILE ROMÂNE ÎN EPOCA RENA ŞTERII NA łIONALE (SFÂRŞITUL SECOLULUI Al XVIII-LEA – 1866)

THE ROMANIAN STATES DURING THE NATIONAL RENAISSANCE PERIOD (THE END OF THE XVIII CENTURY–

1866) Disciplină obligatorie, sem. 3; ore săptămânal – învăŃământ



• Curs introductiv ; criterii de periodizare; consideraŃii generale privind problematica formării şi afirmării naŃiunii române; consideraŃii privind literatura istorică de specialitate.

• łările Române în context european, la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea (1774/1784 –1821). EvoluŃia statutului politic internaŃional sub semnul politicii de expansiune a marilor puteri. Începuturile mişcării de redeşteptare naŃională a românilor, în spirit modern.

• EvoluŃia Principatelor Române între 1821 şi 1829. SemnificaŃia revoluŃiei condusă de Tudor Vladimirescu. Însemnătatea restabilirii domniilor pământene. MutaŃii în evoluŃia statutului politic internaŃional.

• Principatele Române sub impactul regimului regulamentar (până la 1848). Regulamentele Organice. Domniile regulamentare şi ingerinŃele protectoratului rus. MutaŃii în structurile social-economice. Contestarea regimului regulamentar şi afirmarea spiritului revolu-Ńionar; mişcări şi societăŃi secrete premergătoare revoluŃiei de la 1848.

• SituaŃia provinciilor româneşti aflate sub stăpâniri str ăine, între 1821 şi 1848; de la starea politică şi social-economică la evoluŃia mişcării de emancipare naŃională

• Cultur ă, conştiin Ńă naŃională şi spirit european în deceniile premergătoare revoluŃiei de la 1848; rolul Bisericii şi Şcolii naŃionale în edificarea conştiin Ńei civice şi a moralei creştine

• RevoluŃia de la 1848 în łările Române

73

• Modificări ale statutului politic interna Ńional al Princi-patelor Române între 1849-1856. EmigraŃia română după 1848 şi mişcarea democratică europeană. Congresul de pace de la Paris.

• Înf ăptuirea statului naŃional român şi organizarea vieŃii de stat moderne (1856-1859-1866)

• Provinciile româneşti din afara grani Ńelor statului naŃional (1849-1866). SituaŃia Transilvaniei; alte provincii româneşti aflate sub stăpâniri străine; situaŃia românilor sud-dunăreni.

• Cultura română în slujba edificării statului na Ńional, a aspiraŃiilor de emancipare politică şi socială (1848-1866).


1. Isar, N., Istoria modernă a Românilor, Partea I (1774-1848), Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2005.

2. Isar, N., Istoria modernă a Românilor, Partea a II-a (1848-1878), Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2005.

3. Isar N., Istoria modernă a românilor. 1774/1784-1918, Editura Universitară, Bucureşti, 2006.


1. Isar N., Principatele Române în epoca Luminilor (1770-1830), ediŃia II-a, Bucureşti, 2005.

2. Isar N., Din istoria politică a Principatelor Române. De la FanarioŃi la Domniile naŃionale (1774-1829), Editura UniversităŃii din Bucureşti, 2008.

3. Isar N., RevoluŃia de la 1848 în łările Române, Editura Universitară, Bucureşti, 2008.

74

ROMÂNIA SUB SEMNUL MODERNIZ ĂRII (1866-1918)

ROMANIA UNDER THE SIGN OF MODERNIZATION (1866 – 1918)




• Consolidarea statului naŃional român şi câştigarea independenŃei de stat sub Carol I (1866-1878). Instaurarea regimului monarhiei constituŃionale în România. Câştigarea independenŃei de stat a României.

• Edificarea deplină a regimului politic din România, în spirit european, la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX.

• Trăsături ale vieŃii politice din România după războiul de independenŃă şi etapele sale; succesiunea guvernamentală în baza sistemului electoral cenzitar.

• Principalele laturi ale dezvoltării economice şi mutaŃiile în structurile sociale (1878-1918). Problematica edificării industriei naŃionale şi integrării în sistemul economic european. SemnificaŃia legislaŃiei de încurajare şi protejare a industriei naŃionale de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea. Dezvoltarea sistemului bancar şi de credite. Rolul agriculturii. MutaŃii în evoluŃia structurilor sociale. Problema agrară şi răscoala din 1907.

• EvoluŃia mişcării na Ńionale a românilor din provinciile aflate sub stăpâniri str ăine. Cauzele instaurării dualismului austro-ungar şi consecinŃele sale. Organizarea şi evoluŃia mişcării naŃionale a românilor din Transilvania şi Bucovina. Manifestări ale conştiinŃei naŃionale la românii sud-dunăreni.

• EvoluŃia politicii externe a României la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX.

• România şi războaiele balcanice (1912-1913). • România în timpul primului r ăzboi mondial. • Marea Unire din 1918 şi însemnătatea sa istorică.

75

• Dezvoltarea culturii române moderne (1866-1918). Moder-nitate şi tradiŃionalism. Mari curente socio-culturale: junimism; sămănătorism; poporanism. Biserica şi spiritul modern. Dezvoltarea învăŃământului şi ştiinŃei în spirit european; însemnătatea reformelor lui Spiru Haret.


1. Isar N., Istoria modernă a românilor, Partea a II-a, 1848-1878, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2005.

2. Isar N., Istoria modernă a Românilor. 1774-1918, Editura Universitară, Bucureşti, 2006.

III: BIBLIOGRAFIE FACULTATIV Ă 1. Isar N., Doctrina junimist-conservatoare în dezbaterile Parlamentului Român. 1891-1895, Editura UniversităŃii din Bucureşti, 2007. 2. Isar N., RelaŃiile Stat-Biserică în România modernă (1821-1914), Editura FundaŃiei Romînia de Măine, Bucureşti, 2007. 3. Manina I., Bulei I., Guverne şi guvernanŃi, Bucureşti, 1994.

76

ISTORIA CONTEMPORAN Ă UNIVERSALĂ (1918 – 1945)

CONTEMPORARY UNIVERSAL HISTORY (1918 – 1945)




• ConsecinŃele primului r ăzboi mondial şi a sistemului de organizare a păcii.

• ConferinŃa de pace de la Paris (1919 – 1920) şi tratatele conexe.

• Societatea NaŃiunilor şi rolul ei. • Fenomenul totalitarismului: comunismul în Uniunea

Sovietică; fascismul în Italia; nazismul în Germania; Franco în Spania. • Prăbuşirea imperiilor multina Ńionale şi formarea statelor

naŃionale. • Regimurile democrate: Statele Unite ale Americii; Marea

Britanie; FranŃa. • Alte state europene. Cazul Portugaliei. • America latină. • Asia. Cazurile Japoniei şi Chinei. • RelaŃiile internaŃionale în epoca interbelică. • Agresiunea statelor revanşarde. Eşecul conciliatorismului.

Pactul Ribbentrop – Molotov.


1. Onişoru, Gh., Istoria contemporană universală 1917–1945. Curs, Bucureşti, Editura FundaŃiei România de Mâine, 2004.

2. Bold, E., Ciupercă, I., Europa în derivă, 2001. 3. *** Regimuri fasciste şi totalitare din Europa, vol. 1-3,

Bucureşti, 1979, 1980, 1983. 4. *** Marea conflagraŃie a secolului XX. Al doilea război

mondial, Bucureşti, 1971.

77

ISTORIA CONTEMPORAN Ă UNIVERSALĂ DUPĂ 1945

CONTEMPORARY UNIVERSAL HISTORY AFTER 1945 Disciplină obligatorie, sem. 4; ore săptămânal – învăŃământ



• Al doilea război mondial. Originile celui de-al doilea război mondial. Începutul războiului. „Războiul ciudat”. Anul 1940: căderea FranŃei şi bătălia Angliei. Frontul din Africa. Atacarea Uniunii Sovietice. Intrarea Statelor Unite în război. Luptele din 1942. 1943, „războiul total”. Debarcarea din Normandia. Victoria aliaŃilor.

• Organizarea postbelică a lumii (1945-1947). ConferinŃele interaliate de la Yalta şi Potsdam. Capitularea Germaniei. Capitularea Japoniei. Pregătirea păcii – germenii viitorului conflict. ConferinŃa de la Paris şi tratatul din 10 februarie 1947.

• Războiul rece. SemnificaŃie şi terminologie. Cronologie. Principalele etape.

• SituaŃia internă a Marilor Puteri. SUA, Marea Britanie, FranŃa, Germania, Italia, Japonia. ViaŃa politică în alte Ńări occidentale: cazul Spania.

• Lumea comunistă. URSS, Europa de Est, China. Comunismul în Asia. Cuba.

• SituaŃii în America Latin ă, Africa şi Asia. Regimurile dictatoriale din America de sud. ApariŃia statelor independente în Africa. Asia şi cazurile specifice: Vietnam, Coreea etc.

• Lumea arabă şi conflictul cu Israelul. • Căderea comunismului. Preliminarii la 1989. Căderea zidului

Berlinului. Noi relaŃii politice. • De la războiul din Irak la 11 septembrie 2001.


1. Onişoru, Gh., Istorie contemporană universală după 1945, Bucureşti, Editura FundaŃiei România de Mâine, 2004.

78

2. Scurtu, I. (coord.), Structuri politice în Europa Centrală şi de Sud Est (1918-2001), Bucureşti, 2003.

3. Stănescu-Stanciu, T., Structuri politice în Europa Centrală şi de Sud-Est (1918-2000), Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2005.

4. Constantiniu. Fl., De la războiul fierbinte la războiul rece, Bucureşti, 1998.

5. Fontaine, A., Istoria războiului rece, vol. I-IV, Bucureşti, 1992-1994.

79

EVOLUłIA STATULUI NA łIONAL UNITAR ROMÂN (1918 – 1940)

THE EVOLUTION OF THE ROMANIAN UNITED NATIONAL STATE (1918 – 1940)




• Noul cadru de evoluŃie a poporului român. Schimbări materiale (suprafaŃă, populaŃie, bogăŃii naturale, medii de locuire etc.). Modificări în mentalul colectiv: rolul Unirii, al reformelor; radicalizarea stării de spirit; mitul Averescu. Confruntări de idei: neoliberalismul, Ńărănismul, naŃionalismul, marxismul.

• Dezvoltarea economiei naŃionale. Creşterea rolului industriei. EvoluŃia agriculturii, finanŃelor, transporturilor, comerŃului. Nivelul economiei româneşti în 1938, comparativ cu al altor state europene.

• Dinamica structurilor sociale; viaŃa cotidiană a românilor în perioada interbelică. Clase şi categorii sociale. Reforme şi confruntări sociale; legislaŃia muncitorească, legislaŃia privind Ńărănimea; mişcări greviste. Modul de viaŃă între tradiŃionalism şi modernizare.

• ViaŃa politică în perioada interbelică. Impactul votului universal şi al celorlalte reforme. Partidele politice, parlamentul, monarhia, activitatea guvernamentală. Dinamica regimului politic: de la democraŃie la dictatură; confruntarea între forŃele politice; aspecte pozitive şi negative. Regimul de autoritate monarhică al lui Carol al II-lea.

• Cultur ă şi societate. ÎnvăŃământul, cultura, artele, ştiinŃa; impactul lor asupra vieŃii sociale. Cultura şi ştiinŃa românească în lume.

• România în relaŃiile internaŃionale. Tratatele de pace din 1919-1920. AlianŃe politico-militare (Mica ÎnŃelegere, ÎnŃelegerea Balcanică). RelaŃiile cu FranŃa, Marea Britanie, Uniunea Sovietică, Germania, Polonia, Ungaria, Bulgaria. România şi Societatea NaŃiunilor. Pierderile teritoriale din vara anului 1940.

• Un bilanŃ istoric: 22 de ani de existenŃă a României Mari. Realizări şi limite în economie, politică, cultură. Rolul unor

80

personalităŃi (regele Ferdinand, Ion I.C.Brătianu, Carol al II-lea, Iuliu Maniu, Armand Călinescu etc. ). Raportul dintre factorii interni şi cei externi în dezvoltarea şi prăbuşirea României Mari.


1. Scurtu, I., Istoria contemporană a României (1918-2007), Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2007.

2. Scurtu, I, Stanciu-Stănescu, T., Scurtu G. M., Documente şi materiale privind istoria României (1918-1940), Bucureşti, 2001.


1. Scurtu, I. (coord.), Documente privind istoria României intre anii 1918-1944, Bucureşti, 1995.

2. Scurtu, I., Buzatu, Gh., Istoria românilor în secolul XX (1918-1948), Bucureşti, 1999.

3. *** Istoria românilor, vol. VIII, România întregită (1918-1940), Bucureşti, 2003.

4. Moisuc, V., Premisele izolării politice a României, Bucureşti, 1991.

81

ISTORIA CONTEMPORAN Ă

A ROMÂNIEI DUP Ă 1940 THE CONTEMPORANY HISTORY

OF ROMANIA AFTER 1940

Disciplină obligatorie, sem. 4; ore săptămânal – învăŃământ de zi: 2 curs, 1 seminar, total ore semestru 42; 4 credite; examen.


• România şi războiul mondial din anii 1939 – 1945. Contextul

internaŃional de la declanşarea războiului până în vara anului 1941. Guvernarea Ion Antonescu. România în războiul contra URSS. Actul de la 23 august 1944 şi trecerea României de partea CoaliŃiei NaŃiunilor Unite. Campania din Vest.

• România în anii 1945 – 1947; instaurarea regimului socialist totalitar. ViaŃa politică după 23 august 1944. Ascensiunea Partidului Comunist. Puterea şi opoziŃia după 6 martie 1945. „Greva regală” şi alegerile parlamentare din 1946. Instaurarea regimului socialist totalitar.

• România în perioada 1948 – 1970. Sistemul politic; partidul unic şi „democraŃia populară”. Transformarea radicală a societăŃii româneşti; naŃionalizarea, industrializarea şi colectivizarea agriculturii. Prefaceri în domeniile învăŃământului, ştiin Ńei şi culturii. Politica extern ă; reacŃia societăŃii româneşti la dominaŃia sovietică; relaŃiile cu puterile occidentale.

• Criza şi prăbuşirea regimului socialist totalitar. Agravarea situaŃiei economice şi sociale; degradarea structurilor politice şi culturale. AcŃiuni protestatare. Izolarea internaŃională a României. RevoluŃia din decembrie 1989.

• România după decembrie 1989. Tranzi Ńia posttotalitară a societăŃii româneşti. Restaurarea democraŃiei, a sistemului politic pluralist; revenirea la economia liberă de piaŃă. Aderarea României la structurile europene şi euroatlantice.


82

1. DuŃu, Alesandru, România în istoria secolului XX, Editura

FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2007, pp. 128-187. 2. Lache, Ştefan, România în relaŃiile internaŃionale 1939 –

2006, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2007, pp. 113-392.

3. Scurtu, Ioan, Istoria contemporană a României (1918-2007), Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2007, pp. 90-204.

III. BIBLIOGRAFIE FACULTATIVĂ

1. Constantiniu, Florin, O istorie sinceră a poporului român,

EdiŃia a II-a revăzută şi adăugită, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1999, pp. 355-511.

2. DuŃu, Alesandru, EvoluŃii diplomatice şi teritoriale în Europa în secolele XIX-XX, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2008.

3. Retegan, Mihai, 1968. Din primăvară până în toamnă. SchiŃă de politică externă românească, Editura RAO, Bucureşti, 1998.

4. Scurtu, Ioan, RevoluŃia Română din decembrie 1989 în context internaŃional, Editura Enciclopedică, Editura Institutului RevoluŃiei Române din decembrie 1989, Bucureşti,

ISTORIOGRAFIE GENERAL Ă ŞI ROMÂNEASCĂ I

GENERAL AND ROMANIAN HISTORIOGRAPHY I Disciplină obligatorie, sem. 3; ore săptămânal – învăŃământ



• Istoriografie – istoria scrisului istoric. DefiniŃie. Istoria şi societatea; viaŃa politică; ansamblul culturii. Istoria (ca ştiinŃă) şi filosofia istoriei. Începuturile scrisului istoric.

83

• Istoriografia antică greacă şi latină: Herodot, Tucidide, Polibiu; Titus Livius, Tacitus, Caesar. AlŃi istorici reprezentativi: Suetoniu, Sallustiu, Plutarh. Trăsături comune şi aspecte distinctive ale scrisului istoric la istoricii antichităŃii clasice. Istoria între adevăr şi legendă. Documentare, adevăr şi măiestrie literară în scrisul autorilor clasici.

• Istoria în perspectiva viziunii creştine. Mari reprezentanŃi ai reflexiei religioase asupra istoriei: Eusebiu din Caesareea, Sfântul Augustin, Toma din Aquino.

• Istoriografie medievală: analistica şi cronistica. Orizont spiritual; acumulări faptice; tematică. SemnificaŃia istoriografiei bizantine pentru cunoaşterea trecutului poporului român. Cronici şi letopiseŃe româneşti.

• Realizări de seamă ale lumii islamice în domeniul istoriografiei : Ibn Haldun.

• Începuturile istoriografiei moderne. Umanismul şi Renaşterea. Reînnoirea concepŃiei şi metodei istorice. ReprezentanŃi ai istoriografiei italiene, franceze, engleze. Istoriografia umanistă românească. Probleme, documentaŃie, percepŃia timpului istoric.

• Ascensiunea istoriografiei sociale şi culturale. Istoriografia iluministă. ReprezentanŃi de seamă ai istoriografiei iluministe în Occident: A. Sclötzer, Gibbon, Montesquieu, Voltaire, W. Robertson, Hume. Iluminismul românesc şi triumful ideii naŃionale. Şcoala ardeleană. Scrieri istorice în łara Românească şi Moldova.

• Istoriografia romantic ă. Viziune, concepŃie şi metodă istorică. „Reabilitarea evului mediu”. Progrese în reprezentarea istoriei ca istorie a civilizaŃiilor. Guizot, Michelet, Gervinius, Carlyle, Karamzin. Şcoala romantică cehă, poloneză, ungară. Impactul filosofiei istoriei asupra cercetării istorice. Romantici români: Nicolae Bălcescu, Mihail Kogălniceanu, Al. Papiu Ilarion. AlŃi istorici şi oameni de cultură romantici cu preocupări în domeniul istoriografiei şi arheologiei.


1. Hurezeanu, D., Istoriografie generală şi românească. Partea I, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2006.

2. Cristian, V., Istoriografie generală, Iaşi, 1979

84

ISTORIOGRAFIE GENERALĂ ŞI ROMÂNEASCĂ II

GENERAL AND HISTORICAL HISTORIOGRAPHY II Disciplină obligatorie, sem. 4; ore săptămânal – învăŃământ



• Istoriografia sub influenŃa naŃionalismului şi liberalismului . Mari colecŃii de surse istorice ale istoriilor naŃionale. Sybel (Germania), F. Mignet, A. Thiers (FranŃa), T.B. Macaulay (Anglia).

• Istoria pozitivistă. ErudiŃie şi critică istorică. Leopold von Ranke şi Şcoala germană. Theodor Mommsen. Dopsch (Austria), Herbert Osgood (SUA), Ernest Lavisse, Alfred Rambaud. Mari istorici români la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX: B.P.Hasdeu; A.D.Xenopol; N.Iorga istoricul total al românilor; Dimitrie Onciul.

• Ascensiunea istoriei civilizaŃiilor (Kulturgeschichte). Karl Lamprecht; J.W.Draper (SUA); J.Burchardt (ElveŃia); Hyppolite Taine, Ernest Renan, Charles Seignobos.

• Istoriografia şi curentele socialiste de gândire • Istoriografia după primul r ăzboi mondial. H.Berr şi sinteza

în istorie; „New-History”, prezenteismul nord-american; „Şcoala Analelor”: Marc Bloch, Lucien Febvre, Fernand Braudel; G.M.Trevelyan (Anglia). Filosofi ai istoriei şi totodată istorici: Benedetto Croce; Arnold Toynbee. Istoriografia română în perioada interbelică: N.Iorga, Vasile Pârvan, „Revista istorică română” şi „Noua şcoală istorică” – George Brătianu, P.P.Panaitescu, C.C.Giurescu, I. Lupaş, S. Dragomir. Sinteze, instituŃii şi publicaŃii istorice reprezentative. Istorie şi sociologie; istoria civilizaŃiei române moderne: C.Dobrogeanu Gherea, Şt.Zeletin, Eugen Lovinescu, H. Stahl. Istorie şi Istoria economiei naŃionale. V.Madgearu, Victor Slăvescu.

• TendinŃe, curente şi metode noi în istoriografie după al doilea război mondial. Dilemele istoriografiei române după al doilea

85

război mondial. Istoria României în preocupările unor istorici de peste hotare (SUA, Anglia, Germania, FranŃa etc.).


1. Cristian, V., Istoriografie generală, Iaşi, 1979. 2. Pompiliu, T., EvoluŃia istoriografiei româneşti, Cluj Napoca,

1971. 3. Zub, Al., A scrie şi a face istoria, Iaşi, 1981.

86

RELAłIILE INTERNA łIONALE ÎN PERIOADA RĂZBOIULUI RECE

THE INTERNATIONAL RELATIONS DURING THE COLD WAR




Modelul relaŃiilor interna Ńionale în timpul Războiului Rece: bipolarismul militar şi condominiumul hegemonic al superputerilor

Strategia atomică a Războiului Rece de la sindromul distrugerii asigurate, echilibrul terorii la riposta flexibilă.

Dimensiuni strategice ale raporturilor mondiale: de la cortina de fier/bambus la „crizele calde” şi „r ăzboaiele prin procură” (proxi wars).

Politicile de securitate ale actorilor majori: – S.U.A.: containment policy („îndiguire”), roll-back („descurajare

extinsă”). – U.R.S.S.: „doctrina suveranităŃii limitate”, „ brâul de

securitate al democraŃiilor populare”. Războiul Rece instituŃionalizat. N.A.T.O. (1949)/U.E.O. (1948)

versus Pactul de la Varşovia. Subsisteme de securitate: ANZUS, SEATO.

Nealiniere, neutralitate, revoluŃie guevaristă şi finlandizare. Policentrism în blocul sovietic. Raporturile Nord-Sud.

Dosarul nuclear al Războiului Rece. Proliferarea nucleară verticală (înarmarea nucleară a superputerilor) şi orizontală (clubul nuclear).

DiplomaŃia de conferinŃe şi „diploma Ńia atomică”. Procesul C.S.C.E., Ostpolitik.

Sistemul tripolar al politicii de putere mondiale: S.U.A.-U.R.S.S. – R. P. Chineză (anii ’70); Pentagonala S.U.A.- U.R.S.S. - C.E.E. – Japonia – R.P. Chineză (anii ’80).

„Al doilea Război Rece” (1981-1989). Sfârşitul conflictului – Charta de la Paris pentru o Nouă Europă (1990). Dezintegrarea U.R.S.S. (1991).

87


1. Boniface, P., RelaŃiile Est-Vest între 1945-1991, Iaşi, 1998. 3. Constantiniu, Fl., De la războiul fierbinte la războiul rece,

Bucureşti, 1998. 3. Fontaine, A., Istoria Războiului Rece, vol. 1-4, Bucureşti,

1992-1994.


1. Calvocoressi, P., RupeŃi rândurile. Al doilea Război Mondial şi formarea Europei postbelice, Iaşi, 1999.

2. Fontaine, A., Europa de la Bismarck la Gorbaciov, Iaşi, 2003. 3. Loch, W., Istoria războiului rece (1941-1955), Bucureşti,

1997. 4. McCauley, M., Rusia, America şi Războiul Rece, 1949-1991,

Iaşi, 1999. 5. Parish, Th., Enciclopedia Războiului Rece, Bucureşti, 2002.

88

STRUCTURI POLITICE ÎN EUROPA CENTRALA ŞI DE SUD-EST. SECOLUL XX.

POLITICAL STRUCTURES IN CENTRAL AND SOUTH-EASTERN EUROPE. THE 20TH CENTURY

Disciplină obligatorie, sem. 3; ore săptămânal – învăŃământ de zi: 2 curs, 1 seminar, total ore semestru 42; 4 credite; examen.

1. CONłINUTUL TEMATIC AL DISCIPLINEI

o Departajări conceptuale: structuri politice: structuri politice. Europa Centrală şi de Sud-est – percepŃii diferenŃiate temporal şi geopolitic. RealităŃi politice la început de secol XX – moştenire şi inovaŃie.

o Redefinirea Europei Centrale şi de Sud-Est – structuri politice în perioada interbelică (1918-1939). Analize comparative. Studii de caz. Structuri singulare, structuri comune. Elite politice. MutaŃii în structurile politice ale Europei Centrale şi de Sud-Est în preajma celui de-al doilea război mondial. Fenomenul de tip „front”.

o Dinamica structurilor politice între anii 1945 – 1948. Preluarea puterii. Scenarii şi abordări comparative. Regimul comunist la putere. Organisme şi idei politice locale şi de import. Perspective comparative.

o Noile structuri politice – de la impunere la contestare – 1948 – 1985. Caracteristici generale. Comunismul naŃional. Modele, charisme şi rezultate. Fenomene politice – Epurările. “Noul curs” şi crizele Europei Centrale şi de Sud-Est. Între liberalizare şi “Primăvara de la Praga”.

o RevoluŃia din 1989 şi revenirea la structurile politice democratice. Evenimente, mecanisme, structuri. Anii schimbării – 1988-1989. Studii de caz. Structurile noului regim democratic. Privire comparativă. ConfiguraŃii de preluare a puterii şi funcŃionarea mecanismului constituŃional. Între avatarurile tranziŃiei şi integrare euro-atlantică. Studiu de caz: naŃionalismul.

89

ConŃinutul activit ăŃii de seminar

• Anii treizeci. Crizele democraŃiei şi Europa central-estică. • Regimul comunist – aspecte comune, aspecte diferenŃiatoare. • Prăbuşirea comunismului. Drumul spre Uniunea Europeana şi

N.A.T.O. Metode didactice utilizate

prelegere clasică - 25%; workshop – 30%; prezentarea de proiecte, studii de caz, etc. (individuale sau de grup) – 25%; prezentare şi analiză de documente clasice, multi-media... – 20%. II. BIBLIOGRAFIE MINIMAL Ă OBLIGATORIE

• Teodora Stănescu-Stanciu, Structuri politice în Europa Centrală şi de Sud-Est (1918-2000), Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2005.

• J. M. Le Breton, Europa Centrală şi Orientală între 1917-1990, Bucuresti, Ed. Cavallioti, 1996.

• J. Rotschild, Întoarcerea la diversitate. Istoria politică a Europei Centrale şi de Est după al doilea război mondial, Bucureşti, Ed. Antet, 1997.


• I. Scurtu, coord., Structuri politice în Europa Centrală şi de Sud-Est (1918-2001), 2 vol., Editura FundaŃiei Culturale Române, Bucureşti, 2003.

90

CIVILIZA łIA ROMÂN Ă MODERNĂ MODERN ROMANIAN CIVILIZATION

Disciplină obligatorie, sem. 4, ore săptămânal – învăŃământ



• Curentele de idei din România având ca dominantă preocuparea pentru a descifra caracteristicile şi specificul evoluŃiei societăŃii. Marile construcŃii teoretice explicative. Ideologie şi cunoaştere în Ńesătura doctrinelor. Studii de caz: Nicolae Bălcescu, Ştefan Zeletin.

• Perioada premodernă a civilizaŃiei române moderne (1821-1859). Sensul novator al revoluŃiei de la 1848.

• Realizarea unităŃii naŃional-statale (1859). Programul de modernizare al lui A. I. Cuza. ReconstrucŃia politico-instituŃională. Reformele în domeniul jurisdicŃiei, administraŃiei, armatei, educaŃiei, învăŃământului etc. Restructurarea raporturilor agrare.

• Monarhia şi ConstituŃia din 1866. Traseul noului sistem global al societăŃii româneşti.

• Societate şi putere politică. Sistemul electoral – exteriorizarea în plan politic a raporturilor socio-economice la sate. Urbanizare şi ruralism. Creşterea demografică. EducaŃie şi cultură.

• CivilizaŃia română modernă – civilizaŃia occidentală. DemarcaŃii necesare.

• Problemele istorice aflate la începutul secolului al XX-lea în faŃa societăŃii şi a poporului român. Problema agrară. Modernizarea vieŃii politice. Problema naŃională.

• Încercarea de deschidere prin reformele din 1913-1914 inaugurate de Partidul Liberal.

• România în anii primului război mondial. • Unirea din 1918. Noua construcŃie politică a societăŃii

româneşti. DemocraŃia liberală – angajarea forŃelor politice în cursa pentru promovarea ei. Limitări şi obstacole în calea instituirii unui regim democratic. Grila liberală a modernizării politice a României după primul război mondial. Alternativa funcŃional-Ńărănistă a modernizării. Concept şi practică politică.

• Economie şi societate între cele două războaie mondiale.

91

• Mişcări şi curente doctrinare de extremă dreaptă în România interbelică. Fragilitatea curentelor de extremă stângă. InaderenŃa la comunism a structurilor sociale ale societăŃii.

• Nicolae Titulescu – promotorul unei noi culturi politice a raporturilor internaŃionale.

• Cultura română modernă – sincronism şi autohtonism. Portretul psihic-spiritual al poporului român. Însemnele tradiŃionalismului şi ruralismului în orizontul sufletesc al comunităŃii române. DistincŃia acestui tip de existenŃă faŃă de orizontul cultural occidental.

• Modernizarea României. CivilizaŃia română modernă – tipologia distinctă de modelul european până la primul război mondial; neputinŃa eliminării decalajelor între cele două războaie.


1. Braudel, F., Gramatica civilizaŃiilor , vol. I, II, Bucureşti, 1994. 2. Hurezeanu, D., CivilizaŃia română modernă şi problema

tranziŃiei, în Radu Florian, Damian Hurezeanu, Alexandru Florian, TranziŃii în modernitate, Bucureşti, 1997, p. 83-215.

3. Lovinescu, E., Istoria civilizaŃiei române moderne, ediŃie de Z. Ornea, Bucureşti, 1972.

4. Zeletin, Şt., Burghezia română. Originea şi rolul ei istoric, Bucureşti, 1925.


1. Bulei, I., ViaŃa cotidiană în timpul lui Carol I. Lumea românească 1900-1908, Bucureşti, 2004.

2. Scurtu, I., Buzatu, Gh., Istoria românilor în secolul XX (1918-1948), Bucureşti, 1999, p. 53-92.

92

LIMBI ALE IZVOARELOR ISTORICE (LIMBA LATIN Ă)

LANGUAGES OF THE HISTORICAL SOURCES Disciplină opŃională, sem. 3, ore săptămânal – învăŃământ de

zi: 2 curs, 1 seminar, total ore semestru 42; 4 credite; colocviu


NoŃiuni generale de fonetică Morfologia. Declinările substantivelor. Adjectivul şi comparaŃia

lui. Pronumele. Numeralul. Verbul. Adverbul. (PrepoziŃiile şi conjunc-Ńiile sunt studiate în cadrul sintaxei cazurilor, respectiv sintaxei frazei).

Sintaxa propoziŃiei. Sintaxa cazurilor. Nominativul. Genitivul. Dativul. Acuzativul. Vocativul. Ablativul. Locativul.

Sintaxa frazei. Modurile în propoziŃiile independente: indicativ, conjunctiv, imperativ, infinitiv. Juxtapunerea. Coordonarea. Subordonarea: Subordonatele completive: infinitivale, conjunctivale, interogative indirecte, cu conjuncŃia quod; Subordonatele relative: determinative şi circumstanŃiale; Subordonatele circumstanŃiale: finală, consecutivă, temporală, comparativă, concesivă, condiŃională, cauzală; Sintagmele gerunziale şi gerundivale; Consecutio temporum; Oratio obliqua.


1. Franga, M., Franga, L., Compendiu de limba latină, vol. I, Morfologia, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2006.

2. Franga, M., Franga, L., Elemente de sintaxă latină. Note de curs, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2006.

3.Franga M., Limba latină. Sintaxă şi morfologie, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2007.

4. Lascu, N., Manual de limba latină pentru învăŃământul superior, Bucureşti, 1958.


1. *** Istoria limbii române (col.), vol. I, Limba latină, Bucureşti, 1965.

2. Sluşanschi, D., Sintaxa limbii latine. vol. I, Sintaxa propoziŃiei. vol. II, Sintaxa frazei, Bucureşti, 1994.

3. Matei, V., Gramatica limbii latine, Bucureşti, 1994. 4. Pârlog, M., Gramatica limbii latine. EdiŃie revăzută şi

adăugită de Gabriela CreŃia, Bucureşti, 1996.

93

ISTORIA ECONOMIEI ROMÂNE ŞTI MODERNE HISTORY OF MODERN ROMANIAN ECONOMY

Disciplină opŃională, sem. 3, ore săptămânal învăŃământ de

zi: 2 curs, 1 seminar, total ore semestru 42; 4 credite; colocviu


• EvoluŃii economice în Europa în secolul al XIX-lea. • Economia în zona carpato-dunăreană la începutul epocii

moderne. • TendinŃe de modernizare a economiei româneşti în epoca

regulamentară. • Economia românească în anii domniei lui Alexandru Ioan Cuza. • Economia în anii 1866-1877. • Eforturi de modernizare economică la sfârşitul secolului al

XIX-lea.


1. Axenciuc, Victor, Introducere în istoria economică a României. Epoca modernă şi contemporană, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2000.

2. Constantinescu, N. N. (coordonator), Istoria economică a României, Bucureşti, 1997.

3. OpriŃescu, Mihail, Economia în principatele Române. 1829-1866, Bucureşti, 2001.


1. Mureşan, M., Mureşan, D., Istoria economiei, Bucureşti, 2003.

2. Vasile, R., De la secolul de fier la al doilea război mondial, Bucureşti, 1998.

94

ISTORIA ARTEI THE HISTORY OF ARTS

Disciplină facultativă, sem. 4, ore săptămânal învăŃământ de

zi: 2 curs, 1 seminar, total ore semestru 42; examen


• Introducere. GeneralităŃi despre artă. Originile artei. Imaginarul şi arhetipurile.

• Arta preistorică. • Arta Orientului antic. Delimitări geografice şi cronologice.

Arta mesopotamiană. Arta egipteană. Arta zonelor periferice (arta hitiŃilor, arta canaaniŃilor, arta Iranului antic).

• Arta civilizaŃiilor mediteraneene (arta cicladică, cretană, egeeană, miceniană).

• Arta clasică greco-romană. InfluenŃe, stiluri, direcŃii. • Arta medievală (arta bizantină, arta islamică, arta Occidentului

medieval). • Renaşterea. Renaşterea italiană. Renaşterea în Europa (Flandra,

FranŃa, Anglia). Barocul. Rococo-ul. Curente postrenascentiste. • Arta modernă. RevoluŃia impresionistă. Postimpresionismul.

Expresionismul. • Noile tendinŃe ale artei contemporane.


1. Botez Crainic, A, Istoria artelor plastice, vol. I-II, Bucureşti, 2004. 2. Florescu, R., Istoria artei, Bucureşti, 1998. 3. Vătăşianu, V., Istoria artei europene, Bucureşti, 1967.

III. BIBLIOGRAFIE FACULTATIV Ă 1. Suter, C., Istoria artelor plastice, Bucureşti, 1967. 2. Daniel, C., Arta egipteană şi civilizaŃiile mediteraneene,

Bucureşti, 1980. 3. Drioron, Etienne, Pierre du Bourguet, Arta faraonilor, I-II,

Bucureşti, 1972. 4. Michalowski, K., Cum şi-au creat grecii arta, 1975. 5. Brilliant, R., Arta romană de la republică la Constantin,

Bucureşti, 1979. 6. Marcu, Al., Valoarea artei în Renaştere, Bucureşti, 1984. 7. Panofsky, E., Arhitectură gotică şi gândire scolastică, Bucureşti,

1999. 8. Zaharia, D. N., Arta modernă, Iaşi, 1999.

95

LIMBA ENGLEZ Ă ENGLISH LANGUAGE

Disciplină facultativă, sem. 3 şi 4 ; ore săptămânal –

învăŃământ de zi: 2 seminarii, verificare pe parcurs.


Introducere Acquisition of oral and written English for historical literature

and written sources, understanding and using reference materials.


1. Ştefan, R., Beldea, E., Pricope, M., Go Ahead, Editura Fundatiei România de Mâine, 2001.

2. Chiriacescu A., Tomosoiu N., Practice in English Grammar, 1998.

III. MODUL DE EVALUARE

• continuous assessment – oral and written tests – mid-term tests.

• seminar activity and attendance. • homework file (grammar exercises, translations, essays).

96

LIMBA FRANCEZ Ă LA LANGUE FRANÇAISE

Disciplină facultativă, sem. 3 şi 4; ore săptămânal – învăŃământ



• Texte de specialitate • ConŃinut lingvistic 1. Morfologie (Verb. Pronume. Adjectivele şi adverbele

recurente, în funcŃie de conŃinutul tematic de specialitate). 2. Sintaxa frazei: coordonarea, juxtapunerea, subordonarea.


1. Bondrea, E., Dumitriu, C., L’entreprise en situations, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2003.

2. Cristea, T., Bondrea, E., Eléments de grammaire française, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2004.

97

DIDACTICA SPECIALIT ĂłII (un semestru pentru o specialitate,

două semestre pentru două specialităŃi) DIDACTIC OF THE SUBJECT TO BE TAUGHT

(one semester for one subject, two semestres for two subjects)

Disciplină obligatorie în cadrul trunchiului comun al curri-culumului pentru formarea ini Ńială a cadrelor didactice; anul II, semestrul 4; ore semestru: 2 curs, 2 lucrări practice; total ore semestru 56; 5 credite; examen.


1. Optimizarea procesului de predare-învăŃare la disciplinele de specialitate prin aplicarea metodologiei noului curriculum. AplicaŃii.

2. Procesul de învăŃământ: structur ă, funcŃionalitate şi transpunere didactică la disciplina de specialitate.

2.1. Strategii, metode şi tehnici didactice adecvate specificului lecŃiei de specialitate. Tipuri de lecŃie şi forme de activitate în studiul disciplinei de specialitate.

2.2. Conceperea instrumentelor de evaluare şi valorificarea rezultatelor elevilor. Elaborarea unui test de evaluare formativă. Tipuri de itemi. Prelucrarea şi analiza rezultatelor probelor de evaluare.

2.3. Proiectarea didactică: lectura personalizată a programei, proiectarea calendaristică (anuală), proiectarea unităŃilor de învăŃare, proiectarea lecŃiei.

2.4. Specificul lecŃiilor desfăşurate la cabinetul de specialitate. 2.5. Domenii de activitate şi principale atribuŃii ale profe-

sorului-diriginte. 3. Demersuri creative şi inovative în Didactica de specialitate.

Coordonate teoretico-metodologice ale modernizării Didacticii de specialitate. Noi tehnologii informatice şi modernizarea Didacticii de specialitate.


1. ***, Didactici (metodici) la disciplina de specialitate.

98

2. Ghid metodologic de aplicare a programelor şcolare din aria curriculară …. (corespunzătoare disciplinei de specialitate), Editura SC Aramis Print, Bucureşti, 2001

3. MEC, Consiliul NaŃional pentru Curriculum, Programele şcolare pentru aria curriculară …… (una din cele şapte arii curriculare, corespunzătoare disciplinei de specialitate), http://cnc.ise.ro/

4. MEC, CNC, Repere privind activitatea educativă, Ghid meto-dologic, 2001

5. Şerdean, I., Goran, Laura, Didactica specialităŃii (cu ilustrări din toate ariile curriculare), Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2007

99

PEDAGOGIE II TEORIA ŞI METODOLOGIA INSTRUIRII

THE THEORY AND METHODOLOGY OF TRAINING TEORIA ŞI METODOLOGIA INSTRUIRII

THE THEORY AND METHODOLOGY OF ASSESMENT Disciplină obligatorie în cadrul trunchiului comun al curri-

culumului pentru formarea ini Ńială a cadrelor didactice; sem. 3; ore săptămânal – învăŃământ de zi: 2 curs, 2 seminar; total ore semestru 42; 5 credite; examen.


Modulul III Teoria şi metodologia instruirii

Instruirea ca expresie a relaŃiei predare-învăŃare-evaluare.

Procesul de învăŃământ-obiect de studiu al teoriei şi metodologiei instruirii; obiectivele procesului de învăŃământ; modele de instruire: modelul behaviorist, modelul cognitivist, modelul integrativist etc;

Stiluri de interacŃiune didactică. RelaŃia profesor-elev în contextul situaŃiilor educaŃionale; stilurile de învăŃare; stilurile de predare; eficientizarea interacŃiunii elev-profesor;

Metodologia instruirii. Delimitări conceptuale. Modele şi forme de organizare a instruirii; metode şi tehnici de formare;

Proiectarea didactică. Proiectarea pedagogică a activităŃilor la nivelul procesului de învăŃământ; etapele lecŃiei; proiectarea curriculară a activităŃilor educative;

Normativitatea activităŃii didactice. Conceptul de principiu didactic; clasificarea şi caracterizarea principiilor didactice.

Modulul IV

Teoria şi metodologia evaluării (T&ME)

Evaluarea rezultatelor şcolare-acŃiune componentă a pro-cesului de învăŃământ. Delimitări conceptuale; funcŃiile evaluării şcolare; impactul evaluării asupra proceselor de predare-învăŃare;

100

Caracteristicile demersurilor evaluative. Evaluarea iniŃială, evaluarea formativă, evaluarea sumativă; evaluarea normativă şi evaluarea criterială; argumente pentru promovarea diferitelor strategii de evaluare a rezultatelor şcolare;

Metodologia evaluării rezultatelor şcolare. Metode de eva-luare. Repere în evaluarea probelor-tipuri de itemi; etape şi norme de elaborare; determinări ale relaŃiei obiective- predare-învăŃare-evaluare; evaluarea formativă şi metodologia reglării procesului de predare-învăŃare;

Efectele aprecierii (notării) rezultatelor şcolare. Sisteme şi criterii de apreciere a rezultatelor şcolare; distorsiuni în aprecierea rezultatelor şcolare; modalităŃi de reducere a subiectivismului în aprecierea rezultatelor şcolare; valorificarea evaluărilor privind rezul-tatele şcolare pentru ameliorarea procesului didactic; autoevaluare.


1. Cerghit, I., Sisteme de instruire alternative şi complementare.

Structuri, stiluri şi strategii, Editura Aramis, Bucureşti, 2002; Metode de învăŃământ, Editura Polirom, Iaşi, 2006,

2. Florea, Nadia Mirela, łăranu Adela Mihaela (coord.), Pedagogie. Curs de formare iniŃială pentru cariera didactică, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2007

3. Ionescu, M.; Radu, I. (coordonator), Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj, 2000

4. Neacşu, I., Instruire şi învăŃare, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1999

5. Păun, E.; Potolea, D. (coord.), Pedagogie, Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative, Editura Polirom, Iaşi, 2002

6. Radu, I. T., Evaluarea în procesul didactic, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2000

7. Stoica, A., Evaluarea progresului şcolar, Editura Humanitas, Bucureşti, 2003

8. Şoitu, L., Cherciu, Rodica (coord.), Strategii educaŃionale centrate pe elev, Editura Alpha, Bucureşti, 2006

101


ANUL III


104

PROGRAMELE ANALITICE ANUL III

INTERFERENłA CIVILIZA łIILOR ÎN EUROPA UNIT Ă THE INTERFERENCE OF THE CIVILIZATIONS IN UNITED EUROPE



I. CONłINUTUL TEMATIC AL DISCIPLINEI • Definirea termenului de civilizaŃiei, înŃelegerea caracteristi-

cilor civilizaŃiei europene şi a deosebirilor ei faŃă de celelalte zone de civilizaŃie.

• Trecerea de la o Europă a ciocnirii civilizaŃilor la o Europă a interferenŃelor de civilizaŃie şi colaborare.

• Cunoaşterea principalelor momente ale constituirii Europei Unite, a principalelor documente programatice şi de civilizaŃie ce au stat la baza experimentului Uniunii Europene.

• Scurt istoric al proiectelor de constituire a unei civilizaŃii europene (Proiectele lui I. Kant, G. W. Leibnitz, proiecte interbelice).

• Planul Schuman şi prima constituire a unei Europe a civilizaŃiilor.

• Principalele civilizaŃii componente ale Europei (după Arnold Toynbee).

• CivilizaŃia catolică (principalele caracteristici). CivilizaŃia ortodoxă (principalele caracteristici) CivilizaŃia protestantă europeană (principalele caracteristici).

• Europa civilizaŃiilor (după E. Haushofer): civilizaŃia latină, civilizaŃia germanică, civilizaŃia slavă.

• Efectele integrării europene asupra civilizaŃiilor componente ale Europei.

• Principalele prevederi legislative şi documente ale Uniunii Europene cu privire la menŃinerea civilizaŃiilor în cadrul noii Europe.

• Conceptul de interferenŃă a civilizaŃiilor în Europa Unită.

105

• România şi rolul ei în interferenŃa civilizaŃiilor, experienŃa românească privind interferenŃa civilizaŃiilor în spaŃiul carpato-danubiano-pontic.

• Viitorul civilizaŃiilor în Europa Unită: asimilare, aculturaŃie sau interferenŃă?

BIBLIOGRAFIE MINIMAL Ă OBLIGATORIE

1. Brucan Silviu, Secolul XXI. Viitorul Uniunii Europene, Iaşi, 2005. 2. Iliescu Adrian-Paul, Anatomia răului politic, Ideea Europea-

nă, 2005. 3. Pecican Ovidiu, România şi Uniunea Europeană, Cluj-

Napoca, 2003.


1. Rüsen Jörg, Keul Hans-Klaus, Iliescu Adrian-Paul (coordona-tori), Drepturile Omului la întâlnirea dintre culturi, Piteşti, 2004.

2. Morin Edgar, Gândind Europa, ediŃie revăzută şi adăugită, 2002.

3. Duculescu Victor, Dreptul integrării europene – tratat elementar, Bucureşti, 2003.

4. Zielonka Jan, Europe as Empire. The Nature and the Enlarged European Union, Oxford, University Press, 2006

5. *** Un concept românesc privind viitorul Uniunii Europene. Cu un cuvânt înainte de Renate Weber, Iaşi, 2001.

106

CIVILIZA łIA ROMÂNEASC Ă ÎN PERIOADA INTERBELIC Ă THE ROMANIAN CIVILIZATION DURING INTERWAR PERIOD




• EvoluŃia civilizaŃiei româneşti până la primul Război Mondial. ComparaŃie cu civilizaŃia din alte state europene. Noul context istoric creat prin Marea Unire din 1918.

• Edificii publice : primăria, prefectura, tribunalul, şcoala, biserica, teatrul, cinematograful, hotelul, banca, uzina etc. Materiale folosite; dimensiuni; compartimentare, funcŃionalitate etc.

• Strada (drumul, uliŃa) – carosabilul, trotuarul, iluminatul public, vitrina; cişmeaua, fântâna. Igiena publică – salubrizarea; probleme ecologice.

• ViaŃa de cuplu: logodna, zestrea, căsătoria, nunta, copii. RelaŃiile părinŃi – copii – bunici (socrii). Familia „lăstar”; aspecte materiale; moştenirea averii.

• LocuinŃa (casa, vila – dimensiuni, structură, utilităŃi); interiorul – mobilierul, lada cu zestre, vesela; camera de curat. Gospodăria, acareturile la Ńară; anexele locuinŃei din oraş. Comoditatea vieŃii la bloc – apartamentul şi facilităŃile sale.

• Hrana – structura pe anotimpuri şi medii de locuire; valoarea calorică. AlimentaŃia Ńăranului, muncitorului, intelectualului, elitei politice. Servirea mesei, tabieturi. ComparaŃia cu alte state europene.

• Igiena la domiciliu şi la locul de muncă; apa, săpunul; curăŃenia zilnică, lunară, anuală. Sănătatea – pe categorii socio-profesionale şi de vârstă. Atitudinea faŃă de bolnav, rolul medicului; tratamentul la domiciliu, în spital; staŃiunea de tratament. Durata vieŃii în România şi în alte state europene.

• Îmbr ăcămintea la sate – între tradiŃie şi modernitate; la oraş – diversitatea pe medii sociale şi ocupaŃii. Moda masculină şi feminină. Haine confecŃionate în gospodărie; haine cumpărate din oraş.

107

• Activit ăŃi economice şi administrative: condiŃii de muncă ; relaŃia patron – muncitor, stat – funcŃionar. MigraŃia forŃei de muncă. LegislaŃia muncii; conflicte sociale.

• Surse de venituri – din agricultură, industrie, activităŃi intelectuale etc. Analize comparative privind veniturile.

• Cheltuielile – generale, familiale, personale. Nivelul de trai pe structuri socio-profesionale şi medii de locuire.

• Transporturile şi comunicaŃiile: căruŃa, caleaşca, tramvaiul, autobuzul, automobilul, trenul, avionul. Poşta, telegraful, telefonul. Rolul mijloacelor moderne în ridicarea nivelului de civilizaŃie al românilor.

• Şcoala, biserica, armata – contribuŃia la creşterea nivelului de civilizaŃie a populaŃiei; forme concrete: diminuarea analfabetismului, cultivarea unor relaŃii inter-umane civilizate, a spiritului de ordine şi disciplină.

• Timpul liber : serbări, baluri, sport, turism. Presa, radioul, teatrul, cinematograful. TradiŃii şi obiceiuri. Impactul modernizării asupra vieŃii cotidiene.

• Concluzii; progresele înregistrate în dezvoltarea civilizaŃiei româneşti din perioada interbelică. ComparaŃie cu situaŃia din alte state europene.


1. *** Istoria Românilor, vol. VIII. România Întregită (coordonator: Ioan Scurtu), Bucureşti, 2003 (cap. IV).

2. Scurtu, I., ViaŃa cotidiană a românilor în perioada interbelică, Bucureşti, 2001.


1. Scurtu, I., Stănescu-Stanciu, T., Scurtu G.M., Documente şi materiale privind istoria României (1918 – 1940), Bucureşti, 2001 (cap. III).

108

EVOLUłII DIPLOMATICE ŞI TERITORIALE ÎN EUROPA ÎN SECOLELE XIX-XXI

DIPLOMATIC EVOLUTIONS AND TERITORIAL IN EUROPE DURING XIX-XXI CENTURIES

Disciplină obligatorie; sem.6; ore săptămânal – învăŃământul

de zi: 2 curs, 1 seminar, total ore semestru 42; 4 credite; examen. I. CONłINUTUL TEMATIC AL DISCIPLINEI

• SituaŃia teritorial ă în Europa la începutul secolului XIX. • Între restauraŃie şi revoluŃie (1815-1848). Deciziile

Congresului de la Viena (1815). Restabilirea echilibrului european. Constituirea, rolul, activitatea şi cauzele destrămării Sfintei AlianŃe. Modificări ale statu-quo-ului politico-teritorial.

• State naŃionale şi imperii multina Ńionale (1848-1914). EvoluŃii politico-diplomatice şi militare. Constituirea de noi state naŃionale (etape, metode şi consecinŃe). Conflicte, războaie, conferinŃe şi congrese de pace. ,,AlianŃa celor trei împăraŃi”, constituirea de grupări politico-militare (cauze şi consecinŃe).

• Europa în timpul primului r ăzboi mondial (1914-1918). Obiectivele marilor puteri şi situaŃia statelor mici şi mijlocii. Confruntări politico-diplomatice şi militare. Destrămarea imperiilor şi constituirea de noi state naŃionale.

• EvoluŃii diplomatice şi teritoriale europene în perioada interbelică (1919-1939). Sistemul tratatelor de pace de la Versailles şi noua configuraŃie teritorială europeană. Revizionism şi conciliatorism. Societatea NaŃiunilor şi instrumentele de menŃinere a păcii. Primii paşi spre război.

• Europa în timpul celui de-al doilea război mondial (1939-1945). Modificări politico-teritoriale. De la Charta Atlanticului la coaliŃia antihitleristă şi victoria asupra fascismului.

• Europa în timpul r ăzboiului rece. EvoluŃii diplomatice şi teritoriale în primii ani postbelici. Declanşarea şi evoluŃia războiului rece. Probleme diplomatice şi teritoriale rămase nesoluŃionate în urma ConferinŃei de pace de la Paris (1946). Crize europene postbelice şi consecinŃe. Încordare şi destindere.

109

• Procesul revoluŃionar din statele din centrul şi estul Europei (1988-1989). Cauze, desfăşurare şi consecinŃe. RevoluŃia română din decembrie 1989.

• Europa în perioada post-război rece (1989-2007). ConsecinŃele prăbuşirii regimurilor comuniste, desfiinŃării Tratatului de la Varşovia şi ale destrămării U.R.S.S. Noi relaŃii politico-diplomatice şi militare europene. Modificări intervenite în statu-quo-ul teritorial. Extinderea integrării europene şi euroatlantice.


1. DuŃu, Al, Modificarea statu-quo-ului teritorial european (1938-1941). Preliminarii, conŃinut şi consecinŃe, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2005.

2. Kissinger H., DiplomaŃia, Bucureşti, 2003. 3. Onişoru G., Istoria contemporană universală, 1917-1945,

Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2005. 4. Onişoru G., Istoria contemporană universală după 1945,

Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2004. 5. Scurtu Ioan, România şi Marile Puteri, 1918-1933 şi 1933-

1940. Documente, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 1999-2000.


1. Breton, J.M., Europa Centrală şi Orientală între 1917-1990, Bucureşti, 1996.

2. Buşă, D., Modificări politico-teritoriale în sud-estul Europei între Congresul de la Berlin şi primul război mondial (1878-1914), Bucureşti, 2003.

3. Carpentier, J., Lebrun, F. Istoria Europei, Bucureşti, 1998. 4. Stănescu-Stanciu, T., Structuri politice în Europa Centrală şi

de Sud-Est. (1918-2000), Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2005.

110

ROMÂNIA ÎN ISTORIA SECOLULUI XX ROMANIA WITHIN THE HISTORY OF THE 20TH CENTURY




• SituaŃia strategică şi geopolitică a României în cursul secolului XX. Teritoriu. PopulaŃie. Vecini. Obiective prioritare de îndeplinit.

• Politica de alianŃe şi dinamica relaŃiilor externe. Principii ale politicii externe. AlianŃe politico-militare încheiate. RelaŃiile cu statele vecine şi cu marile puteri. IniŃiative şi propuneri româneşti în plan internaŃional.

• România în timpul marilor conflagraŃii din secolul XX. Cauze care au determinat angajarea. Participare şi rezultate.

• Congrese şi conferinŃe internaŃionale post-război şi impactul lor asupra României. Problematica generală şi specifică. Probleme româneşti şi modul de soluŃionare.

• Sistemul partidelor politice, regimuri politice şi guvernări. Partide şi regimuri politice, democratice autoritare şi extremiste. Alegeri parlamentare. Guvernări şi reforme.

• EvoluŃii şi involuŃii în cadrul economiei româneşti. Industria. Agricultura. ComerŃul. Bugetul. FinanŃele. Impactul crizelor sociale şi economice.

• Clasele sociale şi raporturile dintre ele. Burghezie. Moşierime. Intelectualitate. Muncitorime. łărănime.

• Spiritualitatea românească în secolul XX. Curente şi realizări în domeniile ştiinŃei artei şi literaturii. ContribuŃii româneşti la dezvoltarea patrimoniului spiritual al umanităŃii.


1. *** Istoria românilor , vol. VII, tom II, De la IndependenŃă la Marea Unire (1878-1918); vol. VIII, România Întregită (1918-1940), Bucureşti, 2003.

111

2. *** Istoria militară a poporului român, vol. 5-6, Bucureşti, 1988-1989.

3. DuŃu, Al., Între Wehrmacht şi Armata Roşie (1941-1945), Bucureşti, 2000.

4. Lache Ş., România în relaŃiile internaŃionale, 1939-2006, Editura FundaŃie România de Mâine, Bucureşti, 2007.

5. Scurtu, I., Istoria contemporană a României (1918-2007), Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2007.


1. Giurescu, Dinu, România în al doilea război mondial, 1939 - 1945, Bucureşti, 1999.

2. Onişoru, G.. (coordonator), Totalitarism şi rezistenŃă, teroare şi represiune în România comunistă, Bucureşti, 2002.

112

RELAłIILE MILITARE EXTERNE ALE ROMÂNIEI ÎN SECOLELE XIX - XX FOREIGN MILITARY AFFAIRS OF ROMANIA

IN THE 19TH-20TH CENTURIES Disciplină obligatorie; sem. 5; ore săptămânal – învăŃământ

de zi 2 curs, 1 seminar, total ore semestru 42; 3 credite; colocviu.

I. CONłINULUL TEMATIC AL DISCIPLINEI

• ConsideraŃii asupra relaŃiilor militare externe ale românilor în perioada 1821 – 1859.

• Politica militară externă a României în timpul lui Alexandru Ioan Cuza.

• RelaŃiile militare externe româneşti în timpul lui Carol I. • ConŃinutul relaŃiilor armatei române cu aliaŃii în cadrul

Antantei, în anii primului război mondial. • Politica de alianŃe militare promovată de România în perioada

interbelică. • Caracterul relaŃiilor militare externe ale României în timpul

celui de al doilea război mondial. • ParticularităŃi ale relaŃiilor militare externe în perioada 1945 – 1955. • Politica promovată de România în relaŃiile cu partenerii din

cadrul Tratatului de la Varşovia. • RelaŃiile armatei române cu armate din Ńări membre NATO, cu

armate din Ńări nealiniate, în perioada 1955 – 1989. • RelaŃiile armatei române în cadrul Parteneriatului pentru Pace şi

NATO. • Rolul instituŃiei ataşaŃilor militari în manifestarea politicii

militare externe a României.


1. DuŃu, Al., Între Wehrmacht şi Armata Roşie, Bucureşti, 2000. 2. Olteanu, C., CoaliŃii politico-militare. Privire istorică, Editura

FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 1996.

III. BIBLIOGRAFIE FACULTATIV Ă 1. Olteanu C., România. O voce distinctă în Tratatul de la

Varşovia, Bucureşti, 1999. 2. OrganizaŃia Nord-Atlantică. Manualul NATO, Ministerul

InformaŃiilor, 2001.

113

ROMÂNIA ŞI MARILE PUTERI

ÎN TIMPUL CELUI DE-AL DOILEA R ĂZBOI MONDIAL ROMANIA AND THE GREAT STATES DURING THE SECOND WORLD WAR

Disciplină obligatorie, sem. 6; ore săptămânal – învăŃământ de

zi: 2 curs, 1 seminar, total ore semestru 42; 4 credite; examen. I. CONłINUTUL TEMATIC AL DISCIPLINEI • Statutul internaŃional al României în preajma

declanşării celui de-al doilea război mondial. De la neutralitate la nonbeligeranŃă. Aderarea la Pactul Tripartit. RelaŃiile cu marile puteri până la intrarea României în al doilea război mondial.

• România în război alături de puterile Axei. RelaŃiile româno-germane în timpul campaniei pentru eliberarea Basarabiei şi a părŃii de Nord a Bucovinei. Starea de război cu Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii.

• DiplomaŃia marilor puteri şi a României în timpul Campaniei din Est. RelaŃiile politico-diplomatice şi militare româno-germane. România în faŃa politicii marilor puteri ale CoaliŃiei NaŃiunilor Unite privind „capitularea necondiŃionată”. ImplicaŃiile internaŃionale ale actului istoric din 23 august 1944.

• ConvenŃia de ArmistiŃiu dintre România şi marile puteri ale CoaliŃiei NaŃiunilor Unite din 12 septembrie 1944. Comisia Aliată de Control (Sovietică). ConsecinŃele ArmistiŃiului asupra vieŃii economice şi social-politice româneşti.

• Statutul internaŃional al României la sfârşitul celui de-al doilea război mondial. România în sfera de influenŃă a URSS. De la „acordul de procentaj” din toamna anului 1944 la ConferinŃa Miniştrilor de Externe de la Moscova din decembrie 1945. Restabilirea relaŃiilor diplomatice între România şi marile puteri ale NaŃiunilor Unite.

• România şi ConferinŃa de pace de la Paris din 1946. Clauzele Proiectului Tratatului de pace cu România în dezbaterile

114

ConferinŃei. Tratatul de pace dintre România şi Puterile Aliate şi Asociate din 1947. Prevederi şi semnificaŃii istorice.


1. Lache, Ştefan, România în relaŃiile internaŃionale 1939 –

2006, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2007, pp. 11-246.


1. Bold, Emilian, Seftiuc, Ilie, Pactul Ribbentrop-Molotov.

Antecedente şi consecinŃe, Institutul European, Iaşi, 1998. 2. Buzatu, Gheorghe, România şi Marile Puteri (1939-1947),

Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003. 3. Dobrinescu, Valeriu Florin, România şi organizarea

postbelică a lumii (1945-1947), Editura Academiei Române, 1988. 4. DuŃu, Alesandru, Între Wehrmacht şi Armata Roşie. RelaŃii

de comandament româno-germane şi româno-sovietice (1941-1945), Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2000.

ISTORIA RELA łIILOR ROMÂNO – AMERICANE

THE HISTORY OF THE ROMANIAN-AMERICAN RELATIONSHIPS

Disciplină obligatorie; sem. 5; ore săptămânal – învăŃământ

de zi: 2 curs, total ore semestru 28; 4 credite; examen.


• Introducere în istoria S.U.A. RevoluŃia americană. Politica externă a S.U.A. de la independenŃă la statutul de mare putere mondială.

115

Participarea S.U.A. la marile conflicte mondiale. S.U.A. în relaŃiile internaŃionale postbelice.

• Începuturile relaŃiilor bilaterale dintre România şi S.U.A. Repere istorice în cunoaşterea reciprocă. Stabilirea relaŃiilor comerciale şi consulare.

• Institu Ńionalizarea relaŃiilor diplomatice dintre România şi S.U.A. Stabilirea relaŃiilor diplomatice. EvoluŃii în relaŃiile bilaterale de la primul la al doilea război mondial.

• România şi S.U.A. în perioada războiului rece. EvoluŃia relaŃiilor diplomatice. Reluarea dialogului bilateral. Reîntoarcerea îngheŃului în relaŃiile bilaterale. Noi perspective în istoria relaŃiilor româno-americane după 1990.

• EmigraŃia românească din S.U.A. Primii români în S.U.A. Etapele emigraŃiei româneşti. Comunitatea românească din S.U.A.

• RelaŃiile româno-canadiene în secolul al XX-lea. Repere cronologice privind istoria Canadei. IniŃierea şi instituŃionalizarea relaŃiilor diplomatice. EvoluŃia relaŃiilor culturale şi economice. EmigraŃia română în Canada.

• Introducere în istoria Americii Latine. Repere cronologice privind istoria continentului sud-american. RevoluŃia hispano-americană: apariŃia statelor independente latino-americane. Partici-parea Ńărilor latino-americane la cele două conflicte mondiale. America Latină în contextul lumii postbelice.

• Începuturile relaŃiilor româno-latino-americane. Lumea Nouă a Americii Latine în conştiinŃa românească. Primii români în America Latină. Începuturile relaŃiilor economice. InstituŃionalizarea relaŃiilor româno-latino-americane.

• România şi America Latin ă în prima jumătate a secolului al XX-lea. RelaŃiile româno-latino-americane în perioada interbelică – aspecte diplomatice, economice, culturale. RelaŃiile în perioada celui de al doilea război mondial.

• Reîntoarcerea diplomaŃiei româneşti în America Latin ă. RelaŃiile bilaterale în contextul declanşării războiului rece. RelaŃiile cu Argentina, Uruguay, Cuba şi Brazilia.

• De la legaŃii la ambasade – dezvoltarea relaŃiilor româno-latino-americane. EvoluŃia relaŃiilor bilaterale cu: Argentina, Brazilia, Bolivia, Chile, Columbia, Cuba, Ecuador, Peru, Uruguay,

116

Venezuela. Istoria relaŃiilor româno-latino-americane în perioada 1972-1989. Noi perspective în istoria relaŃiilor bilaterale după 1990

• Românii din America Latină – contribuŃii la o istorie a emigraŃiei. EmigraŃia interbelică. EmigraŃia în perioada 1945-1970.


1. Bratu, D., Istoria relaŃiilor României cu Ńările Americii Latine, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2004.

2. Cernovodeanu, P., Stanciu, I., Imaginea Lumii Noi în łările Române şi primele lor relaŃii cu Statele Unite până în 1859, Bucureşti, 1977.

3. Răceanu, M., Cronologie comentată a relaŃiilor româno-americane, Bucureşti , 2005.


1. Jenkins, Ph., O istorie a Statelor Unite, Bucureşti, 2002. 2. Linteau, P.A., Istoria Canadei, Editura Corint, Bucureşti,

2000. 3. Sîrbu, V., RevoluŃia hispano-americană, Bucureşti, 1970. 4.Toma, R., Românii din America, Editura Globus, Bucureşti, 1997.

AUTOHTONI ŞI ALOGENI LA DUN ĂREA DE JOS ÎN MILENIUL I D.HR.

AUTOCHTHONS AND ALOGENS AT THE LOWER DANUBE IN THE FIRST MILLENNIUM A.D .

Disciplină opŃională; sem. 5; ore săptămânal – învăŃământ



• Introducere. PrezenŃe şi interferenŃe etnice şi culturale în lumina izvoarelor scrise. Culturi arheologice

117

• Geto-dacii în secolele I a.chr. – I p.Chr. Habitat. ViaŃa economică (agricultura; meşteşugurile; comerŃul; organizarea socială). ViaŃa spirituală (arta; rituri şi ritualuri funerare; manifestări religioase şi de cult).

• Daco-romanii în secolele II-III p.Chr. Autohtonii în Dacia romană. Traco-geto-dacii în Moesia romană

• Geto-dacii în secolele II-IV p.Chr. Geto-dacii din Muntenia. Dacii liberi de la est de CarpaŃi. Costoboci. Cultura tumulilor carpatici. Cultura Sântana-Arad.

• PopulaŃii alogene în secolele I-III p. Chr. SarmaŃii roxolani. Scurt istoric. ViaŃa economică (agricultura; mesteşugurile; comerŃul; organizarea socială). ViaŃa spirituală (arta; rituri si ritualuri funerare; manifestări reli-gioase şi de cult).

• Autohtoni şi alogeni în secolul IV p. Chr. Cultura Sântana de Mureş-Cerneahov. Scurt istoric. Habitat. ViaŃa economică (agri-cultura; meşteşugurile; comerŃul; organizarea socială). ViaŃa spirituală (artă; rituri şi ritualuri funerare; manifestări religioase şi de cult).

• Autohtoni şi alogeni în secolele V-VII. PopulaŃia autohtonă. PopulaŃiile alogene în secolele V-VII (hunii, gepizii, avarii, slavii).

• Etnogeneza românilor în context sud-est european. Arheo-logie şi ideologie. RelaŃia dintre etnic şi cultural în lumina cercetărilor arheologice şi izvoarelor scrise. Continuitate şi/sau discontinuitate: opozabile sau complementare?


1. Negru Mircea, Autohtoni şi alogeni la Dunărea de Jos în mileniul I d. Hr., Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2006.

2. *** Istoria Românilor, Vol. II-III, Bucureşti, 2001. 3. Bârzu, L., S. Brezeanu, Originea şi continuitatea românilor.

Arheologie şi tradiŃie istorică, Bucuresti, 1991. 4. Negru, M., Schuster, C. F., Moise, D., Militari-Câmpul Boja.

Un sit arheologic pe teritoriul Bucureştilor , Bucureşti, 2000.


1. Bichir, Gh., Cultura carpică, Bucuresti, 1973.

118

2. Bichir, Gh., Geto-Dacii din Muntenia în epoca romană, Bucureşti, 1984.

3. Dumitraşcu, S., Dacia Apuseană (teritoriul dacilor liberi din vestul şi nord-vestul României în vremea Daciei Romane), Oradea, 1993.

4. IoniŃă, I., Din istoria şi civilizaŃia dacilor liberi, Iaşi, 1982. 5. Kotigorosko, V., łinuturile Tisei superioare în veacurile III

î.e.n – IV e.n., Bucureşti, 1995. 6. Negru, M., The Native Pottery Of Roman Dacia, British

Archaeological Reports, Is 1097, Oxford, 2003. 7. Protase, D., Autohtonii în Dacia Romană, Bucureşti, 1980. 8. Teodor, D., Teritoriul est-carpatic în secolele V-XI, Iaşi, 1978. 9. Toropu, O., Romanitatea târzie şi străromanii la sud de

CarpaŃi, Craiova, 1978.

ROMÂNII DIN AFARA GRANI łELOR ROMÂNIEI ROMANIANS OUTSIDE THE ROMANIAN BORDERS

Disciplină obligatorie; sem. 5; ore săptămânal – învăŃământ



• ComunităŃile româneşti din cadrul marilor imperii autocrate în Epoca Modernă

• Rapturile teritoriale din spaŃiul românesc, integrarea Transilvaniei, Dobrogei, Banatului şi Bucovinei în Imperiul

119

habsburgic, sultanatul otoman şi Rusia Ńaristă. Obiectivele de stat şi politico-economice ale celor trei mari puteri conservatoare în provinciile de referinŃă.

• Transilvania şi Banatul sub despotismul luminat, neoabsolutismul şi liberalismul regimului habsburgic. Lupta pentru drepturi politice şi unitate naŃională în timpul dualismului austro-ungar.

• Dobrogea în timpul ocupaŃiei otomane. Sinteza românească între Dunăre şi Marea Neagră (dicieni, mocani şi cojani). ConsfinŃirea politico-juridică a revenirii la România (1878).

• Bucovina şi perioada sa habsburgică (1775-1918). Lupta identităŃilor politico-culturale bucovinene pentru lărgirea drepturilor civice şi afirmarea obiectivelor unioniste.

• Basarabia ca gubernie Ńaristă (1812-1918). Eforturile de păstrare a identităŃii naŃionale împotriva rusificării.

• Românii de la Sudul Dunării . ResurecŃia identitară şi raporturile cu oficialităŃile române.

• Românitatea din exterior în epoca contemporană. De la Versailles la sfârşitul Războiului Rece.

• Exilul , emigraŃia şi diaspora în lupta pentru unitate naŃională. Propaganda şi acŃiunea politică românească la ConferinŃa de Pace de la Paris (1919-1920).

• U.R.S.S. şi românii din interiorul grani Ńei imperiale (1918-1991). Efectele politice ale rapturilor teritoriale şi Pactului Ribbentrop-Molotov. Desovietizarea şi românii din Republica Moldova, Ucraina, FederaŃia Rusă, Belarus, Transcaucazia.

• Românii din Europa Centrală şi de Sud-Est (1919-2003). Grupurile etnice româneşti din statele vecine: Ungaria, Bulgaria, Iugoslavia (Serbia –Muntenegru) şi Ńările balcanice: Grecia şi Albania.

• ComunităŃile româneşti din America de Nord, America Latină, Asia, Africa şi Australia.

• Politic şi statal în devenirea comunităŃilor româneşti înstrăinate. 1. Exilul politic şi diaspora din Occident în perioada 1945-2003. 2. Politica statului român în ceea ce priveşte „a doua Românie”. Dimensiunea instituŃionalizată, oficioasă, civică, cultural-religiosă.


120

1. Constantin, I., România, Marile Puteri şi problema Basarabiei, Bucureşti, 1995.

2. IoniŃă, Gh.I., Românii de dincolo de actualele hotare ale Ńării , Bucureşti, 1996.

3. Zbuchea, Gh., O istorie a românilor din Peninsula balcanică, secolele XVIII-XX, Bucureşti, 1999.


1. *** Aromânii. Istorie. Limbă. Destin (coord. Neagu Djuvara), Bucureşti, 1996.

2. Buzatu, Gh., Aşa a început holocaustul împotriva poporului român (Evacuarea Basarabiei şi Bucovinei în 1940), Bucureşti, 1995.

3. Căprean, I., Bucovina, istorie şi cultură românească (1775-1918), Iaşi, 1995.

4. Marinescu, A.S., ContribuŃii la istoria exilului românesc, Bucureşti, 2000

5. Nistor I.S., Istoria românilor din Transnistria, Bucureşti, 1995. 6. Popi, G., Românii din Banatul iugoslav (1918-1941),

Timişoara, 1996. 7. Şişcanu, E., Basarabia sub regimul bolşevic (1940-1952),

Bucureşti, 1998. 8. Nestorescu, V., Românii timoceni din Bulgaria, Bucureşti, 1996. 9. Scurtu, I. (coord.), Istoria Basarabiei. De la începuturi până

la 1998, Bucureşti, 1998. LEGISLA łIE ARHIVISTIC Ă ROMÂNEASCĂ

ŞI EUROPEANĂ EUROPEAN AND ROMANIAN ARCHIVES LEGISLATION

Disciplină opŃională; sem. 5; ore săptămânal – învăŃământul

de zi. 2 curs, total ore semestru 28; 3 credite; colocviu.


• Primele instrucŃiuni şi regulamente care au stat la baza organizării documentelor create la nivelul cancelariile domneşti, alinstituŃiilor laice şi celor ecleziastice româneşti. Prezentarea principalelor fonduri arhivistice create de aceste instituŃii.

121

• CondiŃiile şi cadrul legislativ în care au fost înfiinŃate Arhivele Statului ca instituŃie specializată, menită să administeze toate documentele de arhivă;

• Principalele regulamente şi instrucŃiuni elaborate în prima jumă-tate a secolului al XIX-lea. Rolul lor în perfecŃionarea teoriei şi practicii arhivisticii româneşti;

• Prevederile legale care au stat la baza unificării DirecŃiilor Arhivelor Statului din Iaşi şi Bucureşti. SemnificaŃia constituirii DirecŃiei Generale a Arhivelor Statului;

• EvoluŃia legislaŃiei arhivistice în primele decenii ale secolului XX. Ini Ńiative legislative privind formarea personalului specializat necesar efectuării operaŃiunilor arhivistice

• Noile reglementări legislative adoptate pe tărâm arhivistic după înfăptuirea Marii Uniri din 1918. ÎnfiinŃarea DirecŃiilor regionale ale Arhivelor Statului

• Rolul şi semnificaŃia Legii Arhivelor din anul 1925; • Demersurile legale efectuate de Arhivele Statului pentru

recuperarea documentelor create pe teritoriul românesc şi transferate în diverse arhive străine în timpul primului şi celui de-al doilea război mondial;

• Completări aduse legislaŃiei româneşti după 1930 şi încercările de a se menŃine integritatea fondurior şi siguranŃa documentelor de arhivă;

• Noul cadru legislativ şi hotărârile adoptate după 1950 cu privire la organizarea, funcŃionarea şi atribuŃiile Arhivelor Statului;

• Normele, instrucŃiunile şi reglementările care au stat la baza definirii conceptelor de Fond Arhivistic de Stat şi Fond Arhivistic NaŃional. Locul şi rolul Legii nr. 16/1996 a Arhivelor NaŃionale.

• Studiu comparativ şi analiza raporturilor dintre prevederile legislaŃiei arhivistice româneşti şi europene.


1. *** Arhivele Statului – 125 de ani de activitate 1831-1956, Bucureşti, 1957.

2. SacerdoŃeanu, A., Arhivistica, Bucureşti, 1971.

III. BIBLIOGRAFIE FACULTATIV Ă 1. *** Arhivele înfruntând vremurile. Mărturii documentare,

Bucureşti, 2006.

122

LEGISLA łIE MUZEAL Ă MUSEUM LEGISLATION


de zi. 2 curs, total ore semestru 28; 3 credite; colocviu.


• Prezentarea evoluŃiei conceptelor legislative privind activităŃile şi instituŃia muzeală.

• LegislaŃia de muzeu în România de la legea din 1932 şi legea din 2003.

• Domenii muzeale ocrotite de lege. II. BIBLIOGRAFIE MINIMAL Ă OBLIGATORIE

1. *** Legea muzeelor şi colecŃiilor publice 311/2003. 2. Opriş, I., Ocrotirea patrimoniului cultural, Bucureşti 1986. 3. Opriş, I., Istoria muzeelor din România, Bucureşti 1994. 4. Nistor, S., ProtecŃia patrimoniului cultural în România,

Bucureşti, 2002.


1. *** Ghid legislativ, Bucureşti 2000. 2. NeguŃ, S., Nicolae I., Patrimoniul cultural şi natural

UNESCO, Bucureşti 2005. 3. Opriş, I., Muzeosofia, Ed Oscar Print, Bucureşti 2006.

123

CONSERVAREA ŞI RESTAURAREA FONDULUI ARHIVISTIC NA łIONAL

CONSERVING AND RESTORATION OF NATIONAL ARCHIES FUND


de zi. 2 curs,1 seminar, total ore semestru 42; 5 credite; examen. I. CONłINUTUL TEMATIC AL DISCIPLINEI

• Definirea conceptelor de conservare, prezervare, păstrare a arhivelor. Obiectul conservării: arhivele; mediul în care se află acestea.

• Istoricul şi evoluŃia practicilor privind conservarea de-a lungul timpului

• Clădiri şi localuri de arhivă. Criterii de selecŃie; amplasare; arhitectură, compartimentare.

• Echipamentele de depozitare şi mijloacele de protecŃie a documentelor.

• Conservarea documentelor speciale: hărŃi, planuri, documente sigilate, fotografii, negative, microfilme, înregistrări sonore, docu-mente pe suport magnetic.

• Principii de aşezare a arhivei în depozite • Factori de degradare a documentelor (fizico-chimică, biolo-

gică, socială) • Măsuri de igienă şi conservare a arhivelor • Principiile generale ale restaurării documentelor de arhivă • ProtecŃia arhivelor în situaŃii de urgenŃă. Măsuri de salvare şi

recuperare a arhivelor calamitate. • Noxe şi factori de risc în arhive. • Locurile de păstrare a arhivelor în decursul timpului. • Programe şi foruri internaŃionale relative la conservarea docu-

mentelor. • ParticularităŃi tehnico-funcŃionale şi de compartimentare a

clădirilor de arhivă. • ExigenŃele calitative ale confecŃionării mijloacelor de protecŃie

şi avantajele utilizării acestor mijloace. • ProtecŃia şi asigurarea arhivelor prin microfilmare

124

• Reconstituirea unui document degradat prin fragmentarea mecanică accidentală.

• Organizarea echipelor de evacuare şi stabilirea responsa-bilităŃilor pentru dislocarea unui fond de arhivă.

• Tipologia situaŃiilor de urgenŃă într-o instituŃie păstrătoare de arhivă.

II. BIBLOGRAFIE MINIMAL Ă OBLIGATORIE

1. Duchein, M., Les bâtiments d'archives, construction et équipements, Paris, Archives Nationale, 1985.

2. Hendriks, K. B, The Preservation and Restoration of Photographic Materials in Archives and Libraries, A R. Study with Guidelines, Paris.

3. Oprea F., Cercetări privind restaurarea pergamentelor şi legăturilor din piele, în „Revista Arhivelor”, nr. 1, 1980, p. 58 – 60.

4. Oprea F., Tehnologia de conservare şi restaurare a hărŃilor şi planurilor din fondurile şi colecŃiile păstrate de Arhivele Statului, în „Revista Arhivelor”, nr. 1, 1985, p. 44 – 51.

5. Oprea F., InvestigaŃia de laborator – etapă premergătoare a restaurării, în „Revista Arhivelor”, nr 3, 1985, p. 291 – 301.

6. Oprea F., Principii de bază ale restaurării documentelor istorice, în „Revista Arhivelor”, nr 4, 1994, p. 347 – 352.

7. Oprea F., O problemă fundamentală a arhivelor: spaŃiul de depozitare, în „Revista Arhivelor”, nr 2, 1993, p. 103 – 106.


1. Trandaf, V., Despre igiena în depozitele de arhivă şi unele măsuri de conservare a materialelor documentare, în „Revista Arhivelor”, nr. 1, 1960, p. 282 – 299.

2. Trandaf, V., Factori biologici dăunători arhivelor şi câteva metode de combatere aplicate în Arhivele Statului din Ńara noastră, în „Revista Arhivelor”, nr. 2, 1958, p. 283 – 294.

125

CONSERVAREA PIESELOR DE MUZEU CONSERVING MUSEUM ELEMENTS


de zi. 2 curs, 1 seminar, total ore semestru 42; 5 credite; examen. I. CONłINUTUL TEMATIC AL DISCIPLINEI

• Conservarea bunurilor culturale 1) din muzee 2) din biblioteci • Umiditatea • Analiza calităŃii microclimatului • Temperatura • Iluminatul • Poluarea • Uzura funcŃională • Asigurarea condiŃiilor generale de conservare preventivă • Asigurarea bunurilor culturale • Măsuri preventive împotriva focarelor de incendii • Conservarea preventivă a descoperirilor arheologice


1. Bălulescu P. M., Prevenirea incendiilor, Bucureşti, 1929 2. Logan L. L., La climatisation des musees, în „Museum”,

nr.2/1957 3. Mihalcea M., Conservarea obiectelor de artă şi a monu-

mentelor, Bucureşti, 1970


1. Moldoveanu A., Conservarea preventivă a bunurilor culturale, Bucureşti, 1999

126

CONSTITUIREA ŞI GESTIONAREA ARHIVELOR CURENTE THE CONSTITUTION AND THE MANAGEMENT OF CURRENT

ARCHIVES

Disciplină opŃională; semestrul 6; ore săptămânal – învăŃământul de zi. 2 curs, 1 seminar, total ore semestru 42; 4 credite; examen.


• Definirea conceptelor de constituire şi gestionare a docu-mentelor de arhivă;

• ObligaŃiile persoanelor juridice creatoare şi deŃinătoare de documente de arhivă;

• Întocmirea nomenclatorului dosarelor în cadrul instituŃiei creatoare şi deŃinătoare de arhivă;

• Metodologia înregistrării documentelor la Registratura generală; • Gruparea documentelor în dosare, potrivit problemelor şi

termenelor de păstrare prevăzute în nomenclator; • Verificarea şi prelucrarea de la compartimentele de muncă a

dosarelor de arhivă constituite; • Întocmirea inventarelor pentru documentele fără evidenŃă; • EvidenŃa tuturor documentelor intrate şi ieşite din depozitul de

arhivă pe baza registrului de evidenŃă curentă; • Constituirea Comisiei de selecŃionare pentru analizarea dosarelor

cu termene de păstrare expirate şi care pot fi propuse spre eliminare; • Organizarea depozitului de arhivă după criterii stabilite

conform prevederilor Legii Arhivelor NaŃionale; • Pregătirea documentelor cu valoare istorică (păstrate

permanent) împreună cu inventarele acestora în vederea predării la Arhivele NaŃionale.


1. *** InstrucŃiuni privind activitatea de arhivă la creatorii şi deŃinătorii de documente, Bucureşti, 2001.

2. SacerdoŃeanu, A., Arhivistica, Bucureşti, 1971; 3. * InstrucŃiuni privind activitatea de arhivă la creatorii şi

deŃinătorii de documente, Bucureşti, 2001.


1. Norme Tehnice privind desfăşurarea activităŃilor în Arhivele NaŃionale, Bucureşti, 1996.

127

COMUNICARE ŞI RELA łII CU PUBLICUL MUZEAL COMMUNICATION AND MUSEUM PUBLIC RELATIONS

Disciplină opŃională; semestrul 6; ore săptămânal –

învăŃământul de zi. 2 curs, 1 seminar, total ore semestru 42; 4 credite; examen.


• Prezentarea şi înŃelegerea modalităŃilor de comunicare muzeală (în domeniile: evidenŃă, cercetare, expoziŃii, programe educative, oferte de servicii).

• Analiza serviciilor de relaŃii cu publicul, intra şi extramuros. • Rolul acestora în difuzarea informaŃiilor; modalităŃi şi

beneficiari.


1. *** Pedagogia muzeală şi relaŃiile publice. Muzeul secolului XXI, Colocviul NaŃional de pedagogie muzeală, 2001.

2. Cojocaru, V., Barabaş, N., Mitocaru V., Pedagogie muzeală, Bucureşti, 1998.

3. Florescu, R., Bazele muzeologiei, Bucureşti 2000. 4. Opriş, I., Transmuseographi, Bucureşti, 2003. 5. Opriş, I., Muzeosofia, Ed Oscar Print, Bucureşti, 2006.


1. Roşiu, l., Reinventarea spaŃiului muzeal. De la colecŃie la mediul urban, Bucureşti, 2002.

2. Simion, G., Despre muzeu, muzeologie, muzeografie, Chişinău 2006.

128

MANAGEMENTUL ARHIVELOR ARCHIVES MANAGEMENT

Disciplină opŃională; semestrul 6; ore săptămânal –

învăŃământul de zi. 2 curs, 1 seminar, total ore semestru 42; 5 credite; examen.


• Definirea conceptului şi a conŃinutului activităŃii de management; • EvoluŃia conceptului de management şi principiile şcolii ale

ştiinŃei conducerii; • EvoluŃii şi orientări în activitatea de management în societatea

contemporană; • Procesul de management şi funcŃiile managementului specifice

activităŃilor arhivistice; • FuncŃia de previziune managerială arhivistică; • FuncŃia de organizare a muncii de arhivă; • FuncŃiile de coordonare şi antrenare în activitatea arhivistică; • FuncŃia de îndrumare şi control a întregului proces de muncă

pe tărâm arhivistic; • Stilul de conducere; metode moderne de management

aplicabile în domeniul arhivistic; • Caracteristici, principii şi forme de promovare ale

managementului participativ; • Deciziile şi procesul decizional specifice activităŃilor

arhivistice.


1. SacerdoŃeanu, A., Arhivistica, Bucureşti, 1971. 2. Paul, C., Sorescu V., Abordarea sistematică a metodelor de

înmagazinare şi regăsire a informaŃiilor , în „Revista Arhivelor”, nr.1, 1980, p.49-57.


*** Management. Baze generale, Bucureşti, 1998.

129

MANAGEMENTUL MUZEELOR MUSEUM MANAGEMENT

Disciplină obligatorie; sem. 6; ore săptămânal – învăŃămân-

tul de zi. 2 curs, 1 seminar, total ore semestru 42; 5 credite; examen. I. CONłINUTUL TEMATIC AL DISCIPLINEI

• Prezentarea managementului muzeal în raport cu evoluŃia disciplinelor muzeografiei, muzeologiei şi conservării restaurării bunurilor culturale şi naturale.

• Managementul ca cerinŃă a noi muzeografii şi ca expresie a modernizării şi reformării muzeelor.

• Aprofundarea cunoştinŃelor privind managerul muzeal şi local său în muzeu.

• Managementul funcŃiilor de bază al construcŃiei- adminis-traŃiei-resurselor; tipuri de management şi proiecte manageriale.

• Profilul ideal al managerului de muzeu (cazuri).


1. Florescu, R., Bazele muzeologiei, Bucureşti, 2000. 2. Opriş, I., Managementul activităŃilor muzeale, Bucureşti, 2001. 3. Opriş, I., Transmuseographia, Bucureşti, 2003. 4. Zecheru, V., Managementul în cultură, Bucureşti, 2001.


1. Zan, L., Economia dei musei e retorica del management, Milano, 2003.

130

INSTITU łII MEDIEVALE ÎN SPA łIUL ROMÂNESC MEDIEVAL INSTITUTIONS IN THE ROMANIAN BORDERS


de zi: 2 curs, total ore semestru 28; 3 credite; colocviu.


• Introducere. Obiectul disciplinei; instituŃiile: ce sunt şi cum s-au format; domeniul de definiŃie. Clasificarea instituŃiilor şi criteriile de clasificare; Istoriografia problemei.

• EvoluŃia instituŃiilor medievale în spaŃiul euro-asiatic. • TradiŃie şi continuitate în formarea şi evoluŃia instituŃiilor

medievale româneşti. • InfluenŃele externe asupra instituŃiilor româneşti. InfluenŃele

occidentale în Principatele Române. BizanŃul şi instituŃiile româneşti. InfluenŃe orientale prin Imperiul Otoman.

• Asemănări şi diferenŃe la instituŃiile medievale româneşti. • InstituŃiile fundamentale ale statului: Domnia şi Biserica.

Adunările de stări şi dregătoriile. Dreptul şi judecăŃile. Armata. InstituŃiile financiare. EvoluŃia şi competenŃele instituŃiilor fundamentale.

• InstituŃiile secundare. EvoluŃia lor: Curteni şi slujitori. Micii dregători. Căpitani şi viteji. Alte instituŃii: competenŃe şi evoluŃie.

• InovaŃii şi modificări în evoluŃia instituŃiilor româneşti din secolul al XVII-lea.

• TranziŃia spre modernitate a instituŃiilor medievale româneşti în secolul al XVIII-lea.


1. Andreescu, M., InstituŃii medievale în spaŃiul românesc, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2003.

2. Andreescu, M., Puterea domniei în łara Românească şi Moldova în secolele XIV-XVI, Bucureşti, 1999.

3.Brătianu, Gh. I., Adunările de stări în Europa şi în łările Române în evul mediu, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1996.

131


1. Brătianu, Gh.I., Sfatul domnesc şi Adunarea Stărilor în Principatele Române, Compagnie Française d’Impression, Evry, 1977.

2. Georgescu, V. Al., BizanŃul şi instituŃiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea, Bucureşti, 1980.

3. Grigoraş, N., InstituŃii feudale din Moldova. I. Organizarea de stat până la mijlocul secolului al XVIII-lea, Bucureşti, 1971.

4. Pascu, Şt., Voievodatul Transilvaniei, I-II, ediŃia a 2-a, Cluj-Napoca, 1972-1973.

5. Stoicescu, N., Sfatul domnesc şi Marii dregători în łara Românească şi Moldova (până în secolul al XVII-lea), Bucureşti, 1968.

6. Ştefănescu, Şt., Bănia în łara Românească, Bucureşti, 1965.

132

ISTORIA INTEGR ĂRII EUROPENE THE EUROPEAN INTEGRATION HISTORY

Disciplină opŃională; sem. 5; ore săptămânal –

învăŃământ de zi: 2 curs, total ore semestru 28; 3 credite; colocviu.


• Concepte. Surse. Bibliografie Istoria integrării europene – domeniu al istoriei

recente? • Ideea unei Europe unite – periplu istoric a) perioada AntichităŃii şi a Evului Mediu; b) Filosofia politică a Epocii Moderne. • Ideea Europei unite în dezbaterile politice dintre

cele două războaie mondiale Prezentare comparativă. Modele.

• Necesitatea cooperării în Europa postbelică Organisme internaŃionale de cooperare. Personaje.

Rezultate. • De la Comunitatea Europeană la Uniunea Europeană

a) Preliminariile ComunităŃii Europene (1950-1958); b) CEA şi CEE – două proiecte între eşec şi reuşită; c) Comunitatea celor şase (1959-1972); d) Principiul „deschiderii porŃilor” (1973-1990).

• Sfârşitul Europei „blocurilor” Prăbuşirea comunismului în Europa central estică şi

unitatea europeană. “Drumul spre Europa” • Uniunea Europeană – un proiect devenit realitate

Scurtă cronologie comentată. Politici de integrare est-central europene. Modele.

Rezultate. România – parte a Europei, parte a Uniunii

Europene.

133

ConŃinutul activit ăŃii de seminar • Europa lui Sully • „PărinŃii Europei” • Deschiderea spre Estul Europei. • Proiectul constituŃional al Uniunii Europene. • Uniunea Europeană. Proiecte şi controverse la începutul

mileniului III. Metode didactice utilizate

prelegere clasică - 25%; workshop – 30%; prezentarea de proiecte, studii de caz, etc. (individuale sau de grup) – 25%; prezentare şi analiză de documente clasice, multi-media... – 20%.


• Teodora Stănescu-Stanciu, Istoria integrării europene, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2007.

• *** Documente de bază ale ComunităŃii şi Uniunii Europene, EdiŃia a II-a, Editura Polirom, Bucureşti, 2002.

III. BIBLIOGRAFIE FACULTATIV Ă • Iordan Gheorghe Bărbulescu, UE de la economic la

politic, Editura Tritonic, Bucureşti, 2006. • Iordan Gheorghe Bărbulescu, UE de la naŃional la

federal, Editura Tritonic, Bucureşti, 2006. • Gilles Ferreol (coord.), DicŃionarul Uniunii

Europene, Iaşi, Polirom, 2001. • St. Scăunaş, Uniunea Europeană. ConstrucŃie.

InstituŃii. Drept, Editura ALLBeck, Bucureşti, 2005.

134

INSTITU łII ALE ROMÂNIEI MODERNE ŞI CONTEMPORANE

INSTITUTIONS OF MODERN AND CONTEMPORANY ROMANIA


de zi: 2 curs, total ore semestru 28; 3 credite; colocviu I. CONłINUTUL TEMATIC AL DISCIPLINEI • InstituŃii şi forme de guvernământ (Domnia, Monarhia, Republica) • InstituŃii cu caracter legislativ (Adunările ad-hoc, Parlamentul, Marea Adunare NaŃională). • InstituŃii cu caracter executiv-administrativ (Guvernul). • JustiŃia. • InstituŃii de învăŃământ, de ştiinŃă şi de cercetare (Şcoala, Academia Română, Cercetarea ştiinŃifică). • Biserica • InstituŃii de apărare, ordine publică, siguranŃă naŃională (Armata, Jandarmeria, PoliŃia, Serviciul Special de InformaŃii, Securitatea Statului, Serviciul Român de InformaŃii, Serviciul de InformaŃii Externe. • Mass-media (Presa tipărită, Radiodifuziunea, Televiziunea). • EducaŃie fizică şi sport (Repere cronologice ale evoluŃiei mişcării sportive din România în secolele XIX şi XX). II. BIBLIOGRAFIE MINIMAL Ă OBLIGATORIE 1. *** Istoria parlamentului şi a vieŃii parlamentare din

România până la 1916, Bucureşti, 1983 2. Berindei, Dan, Istoria Academiei Române, Bucureşti,

2005 3. Cârjan, Lazăr, Istoria PoliŃiei Române de la origini până

în 1949, Bucureşti, 2000 4. Iorga, Nicolaie, Istoria învăŃământului românesc,

Bucureşti, 1971 5. Iorga, Nicolaie, Istoria armatei româneşti, Bucureşti,

1970

135

6. Isar, Nicolaie, RelaŃiile Stat-Biserică în România modernă (1821-1914), Bucureşti, 2007

7. Gl. mr. Silion, Costică, col. dr. Gudacu, Stelian, Renaşterea Jandarmeriei Române, ConstanŃa, 2007

8. Scurtu, Ioan, Monarhia în România (1866-1947), Bucureşti, 1991

III. BIBLIOGRAFIE FACULTATIV Ă 1. Antip, Constantin, Istoria presei române, Bucureşti, 1979 2. Gheorghe, Gheorghe, SeparaŃia puterilor în stat. Teorie şi

realitate, Bucureşti, 1976 3. Olteanu, Constantin, ContribuŃii la cercetarea conceptului

de putere armată la români, Bucureşti, 1979 4. Păcurariu, M., Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. III,

sec. XIX-XX, Bucureşti, 1997 5. Ştefănescu, Paul, Istoria serviciilor secrete româneşti,

Bucureşti, 1994

136

GEOPOLITICA ORGANIZA łIILOR INTERNA łIONALE GEOPOLITICS OF THE INTERNATIONAL ORGANIZATIONS


de zi: 2 curs, total ore semestru 28; 3 credite; colocviu.


• Caracteristicile organizaŃiilor mondiale. • Perspectivă istorică asupra organizaŃiilor internaŃionale. • Tipologia (geo) politică a organizaŃiilor internaŃionale. • Proliferarea organizaŃiilor internaŃionale în epoca contem-

porană. • O.N.U.(OrganizaŃia NaŃiunilor Unite). • O.S.C.E. (OrganizaŃia pentru Securitate şi Cooperare în Europa). • N.A.T.O. (OrganizaŃia Tratatului Atlanticului de Nord).

II. . BIBLIOGRAFIE MINIMAL Ă OBLIGATORIE

1. N.A.TO. Ce este. Ce va fi. Noua Europă şi securitatea statelor mici, Bucureşti, Institutul Român de Studii InternaŃionale, 1996.

2. Bauwens, Werner, Reycher, Luc, Arta prevenirii conflictelor, Bucureşti, 1996.

3. Defarges, Philippe Moreau, OrganizaŃiile internaŃionale con-temporane, Institutul European, Iaşi, 1998.

4. România şi politica de alianŃe, Bucureşti, Institutul Român de Studii InternaŃionale, 1995.


1.Evans, G., Newnham, J., DicŃionar de relaŃii internaŃionale, Bucureşti, 2001.

2. Golstein, J.S., International Relations, New York, 2004.

137

ISTORIA SERVICIILOR ŞI ORGANIZA łIILOR SECRETE

THE HISTORY OF SECRET SERVICES AND ORGANIZATIONS Disciplină facultativă, sem. 5; ore săptămânal – învăŃământ

de zi: 2 curs, 1 seminar, total ore semestru 42; 3 credite; verificare pe parcurs.


• Introducere în istoria serviciilor secrete. Obiectul cursului, metode de cercetare, categorii de izvoare, concepte şi terminologie. Arta informaŃiilor: evoluŃia istorică până la începutul epocii moderne.

• Serviciile secrete britanice. TradiŃii istorice în activitatea de informaŃii. EvoluŃia sistemului informativ în perioada 1789-1914. Serviciile secrete britanice în timpul şi între cele două războaie mondiale: organizare, cazuri, operaŃii. Comunitatea informativă britanică după cel de al doilea război mondial. ParticularităŃi ale sistemului informativ britanic. ActivităŃi desfăşurate de serviciile secrete britanice în România.

• Serviciile secrete franceze. TradiŃii istorice în activitatea de informaŃii. InstituŃionalizarea structurilor informative şi evoluŃia lor până în 1918. Serviciile secrete franceze de la primul la al doilea război mondial.

• Organizarea, obiectivele şi particularit ăŃile serviciilor secrete franceze după al doilea război mondial. Unele activităŃi desfăşurate de serviciile secrete franceze în România.

• Serviciile secrete germane. Primele structuri informative – evoluŃia până la primul război mondial. Serviciile secrete germane în timpul şi între cele două războaie mondiale. Serviciile secrete germane după cel de al doilea război mondial. AcŃiuni desfăşurate de serviciile secrete germane în România.

• Serviciile secrete ale S.U.A. EvoluŃii ale sistemului informativ american de la războiul de independenŃă până la sfârşitul primului

138

război mondial. Sistemul informativ al S.U.A în perioada 1918 – 1945. Comunitatea informativă a S.U.A. după cel de al doilea război mondial: organizare, particularităŃi, cazuri şi operaŃii speciale. Aspecte privind activitatea serviciilor secrete americane în România.

• Serviciile secrete ale Rusiei. TradiŃii istorice în activitatea de informaŃii până în 1917. EvoluŃia organizatorică a serviciilor secrete sovietice. Serviciile secrete sovietice şi acŃiunea de represiune politică internă. AcŃiuni ale serviciilor secrete sovietice în perioada războiului rece. ActivităŃi desfăşurate în spaŃiul românesc.

• Serviciile secrete italiene şi ale Vaticanului. TradiŃii istorice şi organizarea instituŃională în epoca modernă. EvoluŃia activităŃii de informaŃii de la primul la al doilea război mondial. Reforma serviciilor secrete italiene în contextul războiului rece. Serviciile secrete italiene în România.

• Serviciile secrete israeliene. Precursori interbelici ai comunităŃii informative israeliene. Serviciile secrete ale statului Israel: structuri organizatorice. Unele aspecte referitoare la filosofia şi doctrina serviciilor secrete israeliene.


1. Ureche, M., Bratu, D., Istoria serviciilor secrete, vol.I, Marile puteri tradiŃionale, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2004.

2. Faligot, R., Kauffer, R., Istoria mondială a serviciilor secrete, Bucureşti, 2000.

3. Richelson, Jeffrey T., Un secol de spionaj. Serviciile de informaŃii în secolul XX., Bucureşti, 2000.

4. Ureche, M., Rogozan, A., Servicii secrete străine, vol. I şi II, 2000.

139

SOCIOLOGIA EDUCA łIEI SOCIOLOGY OF EDUCATION


culumului pentru formarea ini Ńială a cadrelor didactice; sem. 5; ore săptămânal – învăŃământ de zi: 2 curs, 1 seminar; total ore semestru 42; 4 credite; colocviu.


Sociologia educaŃiei ca disciplină ştiinŃifică. Geneza şi evoluŃia sociologiei ca ştiinŃă sociologică de ramură, domeniul, importanŃa şi actualitatea fundamentării sociologice a teoriei şi practicii educaŃionale; metodologia cercetării sociologice în domeniul educaŃiei; funcŃiile sociale ale educaŃiei;

Societatea şi educaŃia. EducaŃia ca subsistem al sistemului social global; idealul social, idealul uman şi idealul educaŃional; educaŃie şi socializare; sistemul de educaŃie şi dezvoltarea socială; educaŃia ca factor al asigurării şi reînnoirii condiŃiilor existenŃei şi evoluŃiei societăŃii;

Sistemul social instituŃional al educaŃiei. Conceptul de sistem social instituŃional al educaŃiei; şcoala ca organizaŃie şi instituŃie socială; sistemul instituŃional local şi zonal al educaŃiei şi învăŃământului; sistemul instituŃional naŃional al învăŃământului; analiza sistemică a educaŃiei şi învăŃământului;

ŞtiinŃa, tehnologia, cultura şi educaŃia. Cunoaşterea contemporană, educaŃia şi exigenŃele dezvoltării sociale; progresul tehnic, noile tehnologii, „revoluŃia informatică” şi educaŃia; modernizarea continuă a educaŃiei şi învăŃământului în concordanŃă cu evoluŃiile ştiinŃei, tehnologiei şi culturii;

Coordonate sociologice ale continuităŃii şi permanentizării educaŃiei; Continuitatea educaŃiei şi învăŃarea permanentă. Caracteristici şi obiective specifice ale educaŃiei permanente; educaŃia permanentă, formarea şi perfecŃionarea profesională şi pregătirea pentru participare la viaŃa social-politică şi civică; educaŃia

140

permanentă în societatea cunoaşterii, informatizării şi a necesităŃii învăŃării pe parcursul întregii vieŃi;

EficienŃa economico-socială şi umană a educaŃiei. Resursele umane, educaŃia şi dezvoltarea, orientări şi tendinŃe în metodologia evaluării eficienŃei educaŃiei şi învăŃământului; eficienŃa economico-socială a educaŃiei;

EvoluŃii şi tendinŃe în sistemele educaŃionale contemporane. RelaŃiile dintre societate şi educaŃie, astăzi noile exigenŃe şi provocări pentru sistemele naŃionale de învăŃământ şi educaŃie; tehnologiile informatice şi educaŃia viitorului; viitorul educaŃiei şi educaŃia viitorului; politici şi strategii educaŃionale ale proceselor de schimbare şi inovare.


Bernstein, E., Studii de sociologia educaŃiei, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1978

Comisia Europeană, (aprilie, 2001); Memorandum privind învăŃarea permanentă, tipărit şi difuzat sub îngrijirea Centrului NaŃional „Leonardo da Vinci”

Costea, Şt., EducaŃia viitorului şi viitorul educaŃiei (în „Opinia NaŃională” nr. 353, 3 februarie 2003 şi nr. 357, 17 martie 2003);

Delors, Jaques, (coord.), Comoara lăuntrică – Raportul către UNESCO al Comisiei InternaŃionale pentru EducaŃie în secolul XXI, Editura Polirom, Iaşi, 2000

Durkheim, E., EducaŃie şi sociologie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1980

Păun, E., Şcoala ca organizaŃie. Abordare sociopedagogică, Editura Polirom, Iaşi, 1999

Văideanu, G., UNESCO – 50 EducaŃie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1996,

141

MANAGEMENT EDUCA łIONAL EDUCATIONAL MANAGEMENT


culumului pentru formarea ini Ńială a cadrelor didactice; sem. 6; ore săptămânal – învăŃământ de zi: 2 curs, 1 seminar; total ore semestru 42; 4 credite; colocviu.


Managementul ca ştiinŃă. EsenŃa şi obiectivele managementului; funcŃii, activităŃi şi roluri manageriale; tipologia, competenŃele şi calificările manageriale;

UnităŃile şi instituŃiile educaŃionale ca organizaŃii întemeiate pe cunoaştere. Caracteristicile organizaŃiilor sociale bazate pe cunoaştere; gestiunea personalului în organizaŃiile bazate pe cunoaştere; particularităŃile instituŃiilor educaŃionale ca organizaŃii întemeiate pe cunoaştere;

Managementul educaŃional general şi specific în managementul educaŃiei. Problematica managementului educaŃiei; caracteristicile managementului educaŃional; modele manageriale educaŃionale alternative;

Managementul sistemului instituŃional al învăŃământului şi educaŃiei. Natura şi conŃinutul managementului sistemului educaŃional naŃional; managementul unităŃilor şi instituŃiilor de învăŃământ şi mana-gementul formaŃiilor de activitate didactică (clasă, an, grupă de studii etc.), proceselor de învăŃare şi activităŃilor educaŃionale;

Managementul calităŃii în domeniul educaŃiei şi învăŃământului. Conceptul şi sensurile conceptului de calitate; principii şi obiective generale ale politicilor de asigurare a calităŃii; sistemul calităŃii; criterii, indicatori, standarde, acreditare şi certificare a calităŃii;

Principiile, contextul organizaŃional şi cadrul instituŃional al asigurării calităŃii învăŃământului şi educaŃiei în România. Asigurarea calităŃii activităŃilor de învăŃământ şi educaŃia – responsabilitate a fiecărei instituŃii de învăŃământ şi educaŃie; cadrul instituŃional al asigurării calităŃii; evaluarea internă şi externă a calităŃii educaŃiei.

142


Chivu, Roxana, Management educaŃional, Meteor Press, Bucureşti, 2003

Costea, Şt., General şi specific în managementul învăŃă-mântului, în Tratat de management universitar, Editura Lux Libris, Braşov, 1998

Cristea, S., Managementul organizaŃiei şcolare, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1996

Iucu, R., Managementul şi gestiunea clasei – fundamente teoretico-metodologice, Editura Polirom, Iaşi, 2000

JoiŃa, Elena, Management educaŃional. Profesorul manager: roluri şi metodologie, Editura Polirom, Iaşi, 2000

*** Management educaŃional pentru instituŃiile de învăŃământ – MEC, ISE, Bucureşti, 2001

143

PRACTICĂ PEDAGOGICĂ 1 TEACHING PRACTICE 1

Disciplină obligatorie în cadrul trunchiului comun al

curriculum-ului pentru formarea ini Ńială a cadrelor didactice; anul III, sem. 5; ore săptămânal – învăŃământ de zi: 3 lucrări practice/laborator; total ore semestru 42; 2,5 credite.

I. CONłINUTUL PRACTICII

1. Obiectivele practicii pedagogice 2. ConŃinutul şi secvenŃele practicii pedagogice 3. Planificarea activităŃilor de practică pedagogică 4. ActivităŃi de practică pedagogică – întâlnire cu directorul unităŃii de învăŃământ şi cu profesorii-

mentori şi diriginŃi – participarea la unele activităŃi metodice ale catedrei de

specialitate şi/sau întâlniri cu şefii catedrelor de specialitate – asistenŃă la lecŃii sau la alte forme de organizare a procesului

de învăŃământ – activităŃi de practică observatorie (asistenŃă la ore) – discuŃii de analiză în urma orelor asistate – activităŃi extraşcolare: excursii, emisiuni radio-tv, schimb de

experienŃă cu alte unităŃi de învăŃământ de profil s.a. – participarea la o şedinŃă a comisiei metodice 5. ActivităŃi de proiectare curriculară: Planificare anuală,

Proiectul unei unităŃi de învăŃare din trunchiul comun-obligatoriu, Proiectul unei unităŃi de învăŃare din CDS, Proiecte de lecŃie, Proiectul unei unităŃi de învăŃare din CDS (curriculum la decizia şcolii)


1. MEC; Gliga, Lucia (coord), Standarde profesionale pentru profesia didactică, Bucureşti, 2002.

2. Florea, Nadia; Tudorică, Roxana, Caiet de practică pedagogică, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2007.

3. MEC, Consiliul NaŃional pentru Curriculum, Programele şcolare pentru ariile curriculare / disciplinele vizate (http://cnc.ise.ro/)

144

PRACTICĂ PEDAGOGICĂ 2 TEACHING PRACTICE 2

Disciplină obligatorie în cadrul trunchiului comun al

curriculum-ului pentru formarea ini Ńială a cadrelor didactice; anul III, sem. 6; ore săptămânal – învăŃământ de zi: 3 lucrări practice/laborator; total ore semestru 42; 2,5 credite.

I. CONłINUTUL PRACTICII

1. Asumarea rolului de manager al procesului de învăŃământ – proiectarea lecŃiilor de probă şi a lecŃiei finale – realizarea/conceperea unui material didactic personal, necesar în

predarea unei lecŃii/sistem de lecŃii la disciplina de specialitate. – proiectarea a diferite tipuri de probe de evaluare: comune,

pentru toŃi elevii, şi cu caracter diferenŃiat – realizarea lecŃiilor de probă şi a lecŃiei finale – discuŃii de analiză/(auto)evaluare a lecŃiilor 2. Principii în activitatea de consiliere şi de orientare. Proiectarea

şi realizarea unei lecŃii din aria curriculară Consiliere şi orientare 3. Fişa de caracterizare psihopedagogică a unui elev (date

generale şi familiale, date medicale, profil psihopedagogic, situaŃia şcolară)

4. Participarea la unele activităŃi extracurriculare plani-ficate, derulate cu elevii (sesiuni de comunicări, expoziŃii, concursuri, excursii şcolare, întreceri sportive s.a.).


1. Cerghit, I., Metode de învăŃământ, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997 sau Metodologia didactică în „Prelegeri pedagogice”, Ed. Polirom, Iaşi, 2003, p.63-99.

2. Florea, Nadia; Tudorică, Roxana, Caiet de practică pedagogică, Ed. FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2007.

3. MEC, Consiliul NaŃional pentru Curriculum, Ghid metodologic, pentru aplicare programelor şcolare, aria curriculară, liceul şi profilul corespunzător specialităŃii.

146

PROGRAME COMPLEMENTARE ŞI

INFORMA łII GENERALE

148

PREGĂTIREA PRACTIC Ă A STUDENłILOR Practica de specialitate deŃine un loc important în procesul

didactic, aceasta realizându-se în anii I şi II de studii. Obiectivele urmărite sunt cele de a le cultiva studenŃilor abilităŃile

necesare muncii de cercetare în muzee, arhive, instituŃii de cercetare, oferindu-le posibilitatea unei pregătiri complexe, aplicabilă în mai multe domenii, ceea ce creşte substanŃial competitivitatea viitorilor absolvenŃi pe piaŃa muncii.

Pentru desfăşurarea practicii de specialitate se acordă 3 credite în fiecare din cei doi ani.

Practica arheologică se desfăşoară cu studenŃii anului I pe şantiere şi situri arheologice, inclusiv la şantierul arheologic propriu al facultăŃii (Militari – Câmpul Boja). Practica muzeologică şi muzeografică se desfăşoară cu studenŃii anului II la Muzeul Municipiului Bucureşti (expoziŃia generală, laboratoare de restaurare – ceramică şi metale, Ńesături, carte rară, icoane, litografii), precum şi la diverse monumente şi case memoriale din Bucureşti.

Practica arhivistică, documentară şi bibliografică se desfăşoară în arhivele naŃionale şi judeŃene, în biblioteci şi muzee de profil.

– Practica durează două săptămâni şi începe, în fiecare an, în prima zi de luni a săptămânii următoare încheierii sesiunii de vară.

– StudenŃii din anii I şi II pot efectua practica de specialitate în muzee, arhive, institute de cercetare şi alte instituŃii cu profil cultural.

– Evaluarea se face de către profesorii FacultăŃii de Istorie pe baza următoarelor documente, care vor fi depuse de fiecare student la centrul teritorial ID:

A. AdeverinŃa de efectuare a practicii de specialitate eliberată de conducerea instituŃiei unde a fost efectuată practica (aceasta va cuprinde numele şi anul de studiu, respectiv perioada de efectuare a practicii); poate cuprinde observaŃii ale coordonatorilor practicii, nu însă şi nota care se poate acorda doar de către cadrele didactice ale facultăŃii;

B. Caietul de practică al fiecărui student va cuprinde: • Programul de practică, menŃionându-se activităŃile desfăşu-

rate zilnic pe durata celor două săptămâni;

149

• Raportul de practică, în care se vor detalia activităŃile desfăşurate şi se va face o probă a abilităŃilor dobândite în timpul practicii (redactarea unei fişe biliografice, de obiect, des-crierea unui profil sau obiect de pe un şantier arheologic etc.).

Documentele se vor transmite, prin intermediul centrelor teritoriale ID, către Facultatea de Istorie, pentru a ajunge la secretariat până la data de 10 septembrie.

PREGĂTIREA PENTRU CARIERA DIDACTIC Ă Concomitent cu studiile universitare de licenŃă de specialitate,

Facultatea în colaborare cu Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic, entitate academică distinctă a UniversităŃii, abilitată să asigure pregătirea viitorilor profesori, oferă tuturor studenŃilor interesaŃi şi Pro-gramul de pregătire pentru cariera didactică. Programul se realizează potrivit reglementărilor legale în vigoare, în conformitate cu Planul naŃional unitar de formare iniŃială a personalului didactic, C.O.M.Ed.C. nr. 4343/17.06.2005, care prevede studiul Psihologiei educaŃiei, Funda-mentelor pedagogiei, Teoria şi metodologia curriculum-ului, instruirii şi evaluării în învăŃământ, Metodica specialităŃii, Practica pedagogică, Sociologia educaŃiei şi Management educaŃional.

StudenŃii înscrişi la Program au obligaŃia de a participa la cursurile, seminariile şi celelalte activităŃi didactice, de a îndeplini sarcinile specifice disciplinelor de studiu şi de a promova probele de evaluare la toate disciplinele din planul de învăŃământ, precum şi proba de evaluare finală cu care se încheie Programul.

Programul de studii psihopedagogice, în vederea obŃinerii certificatului de absolvire a D.P.P.D., permite exercitarea profesiei didactice şi este structurat în două module:

1. Modulul I (30 credite):

a) Se efectuează în cursul semestrelor ciclului universitar de licenŃă, pe durata programului de studii pentru anii I – III / IV;

b) Absolvirea modulului I se finalizează cu obŃinerea unei „AdeverinŃe de absolvire”, care va avea ca anexă situaŃia şcolară, eliberate de D.P.P.D. şi avizate de rectoratul UniversităŃii;

c) AdeverinŃa de absolvire conferă dreptul de a exercita temporar profesia didactică, până la obŃinerea definitivatului.

150

2. Modulul II (30 credite): a) Se efectuează după obŃinerea diplomei de licenŃă şi anterior

susŃinerii examenului de definitivat; b) Absolvirea modulului II se finalizează cu obŃinerea

„Certificatului de absolvire”, care asimilează şi înlocuieşte adeverinŃa de absolvire eliberată anterior şi conferă dreptul de exercitare a profesiei didactice pe durată nedeterminată.

Absolvirea Programului oferă:

• şanse sporite de inserŃie şi integrare în viaŃa profesională activă, învăŃământul reprezentând un domeniu vast, care, prin natura sa, oferă permanent locuri de muncă pentru absolvenŃii studiilor universitare de licenŃă, calificaŃi pentru munca în învăŃământ;

• oportunităŃi de promovare profesională în carieră, personalul didactic având posibilitatea de a participa, pe întreaga durată a carierei, la programe de formare şi formare continuă şi la concursuri pentru ocuparea posturilor de conducere, de îndrumare şi control din întregul sistem al învăŃământului preuniversitar.

Participarea la program se face pe baza taxei stabilită de Senatul UniversităŃii.

Înscrierea şi înmatricularea la Program se face odată cu înscrierea anuală a studenŃilor la secretariatele facultăŃilor sau la secretariatul Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic din strada Ion Ghica nr. 13, etajul 5, camerele 510 şi 511.

InformaŃii suplimentare la: D.P.P.D., strada Ion Ghica nr. 13, etaj V, camerele 510 şi 511, sector 3, Bucureşti; telefon 3140075/149,353, fax 3121538, e–mail: [email protected].

OBłINEREA CERTIFICATULUI DE COMPETENłĂ LINGVISTIC Ă, NECESAR PENTRU ÎNSCRIEREA LA EXAMENUL DE LICEN łĂ

• Certificatul de competenŃă lingvistică se eliberează gratuit de către Departamentul de Limbaje Specializate studenŃilor facul-tăŃilor în care limba străină este obligatorie şi care au promovat examenul/colocviul de limbă străină, indiferent de forma de învăŃământ (ZI/FR/ID).

151

• Se eliberează Certificate de competenŃă lingvistică, studenŃilor facul-tăŃilor în care limba străină este facultativă, după cum urmează: a) studenŃii de la forma de învăŃământ ZI pot urma cursuri de

limbă străină (2 ore pe săptămână), cu achitarea unei taxe pe semestrul de studii, stabilită de conducerea UniversităŃii, în grupe de 15-20 studenŃi; în urma cursului, li se eliberează gratuit Certificatul de competenŃă lingvistică;

b) studenŃii de la formele de învăŃământ ID/FR, care nu au susŃinut la bacalaureat o probă la limba străină, dar cunosc o limbă străină, pot susŃine un examen, la cerere, la limba străină, în cadrul Centrului de Limbi Str ăine, cu achitarea unei taxe; Certificatul de competenŃă lingvistică se eliberează contra unei taxe;

c) studenŃilor, de la formele de învăŃământ ZI/FR/ID, care au sus-Ńinut la bacalaureat o probă la o limbă străină, li se eliberează Certificate de competenŃă lingvistică în urma achitării unei taxe;

d) punctele b şi c se aplică studenŃilor şi în cazul în care limba străină nu este inclusă facultativ în planul de învăŃământ.

PERIOADA/PERIOADELE ÎN CARE SE OPTEAZ Ă

PENTRU (PACHETE DE) DISCIPLINE OP łIONALE ŞI FA-CULTATIVE cuprinse în planul de învăŃământ al semestrului/anului următor.

• studenŃii admişi în anul I fac opŃiunile odată cu înscrierea în anul I sau cel mai târziu în perioada 20-27 septembrie 2006 (pentru se-mestrul I) şi în perioada 15-25 ianuarie 2007 (pentru semestrul al II-lea);

• studenŃii care au promovat anul I sau îndeplinesc condiŃiile pentru înscrierea în anul al II-lea optează pentru disciplinele opŃionale/ facultative odată cu înscrierea în anul al II-lea sau cel mai târziu în perioada 20-27 septembrie 2006 (pentru disciplinele din semestrul I) şi în perioada 15-25 ianuarie 2007 (pentru semestrul al II-lea);

• studenŃii care au promovat anul II sau îndeplinesc condiŃiile pentru înscrierea în anul III optează, în raport cu structura planului de învăŃământ al anului respectiv de studii, pentru o disciplină/pachet de discipline opŃionale, o dată cu înscrierea în anul III sau în perioada 20-27 septembrie 2006 (pentru disciplinele din semestrul I) şi în perioada 15-25 ianuarie 2007 (pentru disciplinele din semestrul II).

Şcolarizarea la disciplinele facultative se realizează cu perceperea unei taxe.

152

TRANSFERUL DE CREDITE ÎN INTERIORUL UNI-VERSITĂłII SPIRU HARET se poate efectua la orice disciplină, dar îndeosebi, la disciplinele complementare sau de cultură generală şi la disciplinele opŃionale şi facultative.

Transferul de credite se realizează, la solicitarea studenŃilor, prin acordul facultăŃilor în condiŃiile în care:

• numărul de ore de curs la disciplina de la facultatea de la care se face transferul este identic, apropiat (mai mic cu cel mult 10%) sau mai mare în raport cu cel de la facultatea la care se face transferul;

• numărul de credite alocat disciplinelor este identic sau mai mare; • programa analitică a celor două discipline este, în conŃinutul ei

aceeaşi, apropiată sau compatibilă. ACCESUL LA BIBLIOTECA VIRTUAL Ă A UNIVERSIT ĂłII ŞI LA INTERNET StudenŃii FacultăŃii de Istorie au acces gratuit la Avizierul virtual

şi la Biblioteca virtuală ale UniversităŃii Spiru Haret. Accesul la Internet se face prin pagina web: www.spiruharet.ro.

StudenŃii îşi pot crea un cont la Biblioteca virtuală şi la Avizierul virtual, prin completarea unui formular de înscriere: nume, prenume, parola (pe care o alege fiecare student), codul numeric personal, adresa de e-mail. La user name se va introduce codul numeric personal şi la password – parola aleasă la crearea contului. După selectarea formei de învăŃământ, a anului şi a facultăŃii se face clik pe butonul „Trimite ”.

Contul este creat numai dacă datele personale ale studentului: numele şi codul numeric personal sunt incluse în baza de date. Dacă aceste date nu sunt operate şi transmise de secretariatele facultăŃilor studenŃii nu îşi vor putea crea cont la Biblioteca virtuală şi la Avizierul virtual.

PROGRAME DE STUDII DE MASTERAT LA SPECIALIZ ĂRILE DIN CADRUL FACULT ĂłII Facultatea de Istorie organizează cursuri de masterat la două

specializări: 1. România în relaŃiile internaŃionale.

3. CivilizaŃia românească în context european. Politici, doctrine şi structuri de securitate . Istoric şi evoluŃie.

UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE ISTORIE...

Documents

Transcript of UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE ISTORIE...