UNIVERSITATEA NAȚIONALĂ DE ARTĂ TEATRALĂ ȘI

CINEMATOGRAFICĂ „I.L.CARAGIALE” BUCUREȘTI

REZUMAT

TEZĂ DE DOCTORAT

BASMUL ȘI POVESTEA ÎN TEATRUL DE ANIMAȚIE

CONDUCĂTOR ȘTIINȚIFIC:

Prof.univ.dr. Cristian Pepino

DOCTORAND:

Drăgan-Stanciu Georgeta

Anul 2020

1

Cuprins:

1. Introducere ..................................................................................................................... 8

1.1. Definirea basmului și a poveștii ………………………………..........…......... 9

1.2. Teorii ale originii poveștilor…………………………………..….…...….…... 9

1.2.1. Basmul, existent din timpuri imemoriale …………..…….………...... 11

1.3. Clasificarea basmelor …………………………………………….…......….… 13

1.4. Metode de analiză a basmului ………………………………………..…..…... 14

1.4.1. Funcții ale personajelor …………….……………….…….….……….. 14

1.4.2. Semantica structurală ……..………………………………...……...….. 14

1.5. Caracteristicile basmelor …………………………………….......................... 15

1.5.1. Structura basmelor............. ………………….……………................… 16

1.5.2. Desfășurarea acțiunii. Personajul și criza …………............................... 17

1.6. Izvoarele basmului ............................................................................................ 19

1.6.1. Rituri …………………………………………………………..….......… 19

1.6.2. Elemente sacre și profane …………………………………….……..…… 20

1.6.3. Mituri, mitosferă………………………………..…………..…....…….… 21

1.6.4. Evoluția, transformarea și degradarea miturilor …………….…….…...... 23

1.6.5. Povestea populară ………………………………………………..……… 23

1.7. O analiză din perspectivă istorică …………………………………..…….…….….. 24

1.7.1. Franța- Perioada Perrault (sec. XVII-XVIII)…………………….….…..... 24

2

1.7.1.1. Sfârșitul secolului al XVII-lea - sfârșitul secolului XVIII. Relația

dintre teatru și povești în Franța……………………..….……...….25

1.7.2. Grimm și Andersen- influențe burgheze (în secolul al XIX-lea) .……….. 26

1.7.3. Secolele XIX-XX : basmul cult în literatura anglo-saxonă …………..…..28

1.7.4. Poveștile în Germania- sec. al XIX-lea- începutul sec. XX …………...... 29

1.7.5. Basmul italian, între burghezie, baroc și romantism ………………..…… 30

1.8. Reprezentarea basmelor în spectacolul de animație …………………………….….. 34

1.8.1. Obiecte. Obiecte magice …………………………….………………..….…34

1.8.2. Păpușile și marionetele, de la obiecte de divertisment, la personaje în teatrul

de animație…………………………………………………………............... 38

1.8.3. Păpușa, ca dublu sau alter-ego ……………………………….………..….... 45

1.9. Basmele si poveștile- surse de inspirație pentru teatrele de păpuși din Romania ....... 46

1.9.1. Jocul păpușilor …………………………………………...........….............. 46

1.9.2. Artisti păpușari la începutul secolului XX.................................................... 47

1.9.3. Apariția teatrului de păpuși profesionist (de Stat) ………........…..........… 48

1.9.4. Primele piese scrise pentru teatrul de păpuși................................................ 48

1.9.5. Primele spectacole montate la Teatrul Țăndărică ……….......................…. 50

2. Ideea de artă pentru copii și basmul ........................................................................... 54

2.1. Basmul si contribuția la maturizarea psihologică a copilului ……………….…57

2.2. Modalități de abordare a basmelor într-o manieră acceptabilă pentru copii ….. 58

2.2.1. Identificarea copiilor cu personajele care trec printr-o criză .................... 59

2.2.2. Comicul. Sursele de comic ………………………………………...…..… 60

3

2.2.2.1. Antagonismul …………………………………………..….…….… 61

2.2.2.2. Distribuirea (voit) neadecvată a actorilor ……………….…..….…. 61

2.2.2.3. Anacronismul ……………………………………………........…... 62

2.2.2.4. Parodia …………………………………………………….…….... 62

2.2.2.5. Teatrul în teatru ………………………………………….…...….... 63

2.2.2.6. Comicul derivat din materialitatea obiectelor ….………….....….... 63

2.2.3. Contextul vizual ……………………………………….…………….…..... 64

2.2.4. Atmosfera sonoră …………………………………….….……..……....….. 65

3. Valorificarea basmelor în teatrul de animație ………………………………..……...... 68

3.1. Poveștile, regăsite și în prezent în repertoriile teatrelor din Europa …….…..…… 68

3.2. Ponderea spectacolelor realizate după basme și povești, în teatrele din

România .……………………………………………………….…………….….… 74

3.2.1. în teatrele de stat ………………………………………….…….……………. 75

3.2.2. în teatrele particulare ......................................................................................... 76

3.3. Spectacole, adaptari după basme si povești, în teatrele de animație -

sec. XX …………………………………………………………………….…......77

3.3.1. Făt-Frumos, erou solar în “Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de

moarte” și „Făt- Frumos din lacrimă”................................................................ 77

3.3.2. Frumoasa și Bestia - din ciclul „om-animal”……………................................ 87

3.3.3. Croitorașul cel viteaz -tipul-Hercule-Păcală ……......…….........................…. 95

3.3.4. Sânziana și Pepelea – de la snoavă la feeria națională ………..….................. 99

4

3.3.5. Harap Alb -Ciclul isprăvilor eroice............................................................. 107

3.3.6. Povești orientale puse în scenă în România ………………….................… 113

3.4. De la clasic, la modern. Noi modalități de abordare a basmului …………….…. 117

3.4.1. Cenușăreasa …………………………………………………….….…....…117

3.4.2. Pinocchio……………………………………………………………….…...129

4. Basmul și povestea în societate ………………………………………….….…...….… 149

4.1. Interculturalitatea- o caracteristică a basmului …………….….………....…...... 149

4.2. Fondul istoric al poveștilor ……………………………………….…...….….… 150

4.3. O mărturie socială …………………………………………………….…….….. 154

4.4. Influențe ale vieții social-politice în basmul cult ………………………..……... 156

4.5. Necesitatea existenței basmului și a poveștilor în societata contemporană ….… 158

4.5.1. De la mituri străvechi, la forme noi ……………………………….…...…. 160

4.6. Basmul și povestea, influența în artele frumoase ………….….……………....… 162

4.6.1. Basmul și povestea în literatură …………………………..…………...…. 162

4.6.2. Basmele, poveștile și familiarizarea copilului cu lectura ……………....… 174

4.6.3. Basmul și povestea în teatru ………………………………….…..….....… 175

4.6.3.1. în teatrul de păpuși și marionete, până în anul 2008 ……………........ 175

4.6.3.2. în teatrul de animație, după anul 2008 și până în prezent ………..…. 178

4.6.3.3 Basmul și povestea în teatrele care nu au ca specific arta animației ..... 179

4.6.3.4. Spectacolele adaptate după basme și povești, oglindă a societății ........ 179

4.6.4. Basmul și povestea în artele plastice …………………………..…...…...… 187

4.6.5. Basmul și povestea în muzică …………………......………………..…….. 190

5

4.6.5.1. Opera cu păpuși …………………………...…………………...… 196

4.6.6. Basmul și povestea în dans (balet) ……………………………….....…... 199

4.6.7. Basmul și povestea în radio și televiziune …………….………….......… 200

4.6.8. Basmul și povestea în filmul artistic și de animație ………….…..…..…. 203

4.6.9. Basmul și povestea, de la discul de vinil, la suporturile digitale ……...... 209

4.6.10. Basmele, poveștile și jocurile video ………………………………....… 210

5. Teorii contemporane despre basm. Rolul basmului în lumea de azi ……………...… 213

5.1. Basmele și interesul științific…………………………………..…….…..…. 213

5.2.Basmul, instrument important în procesul de socializare ……….…….……. 216

5.2.1. Rolul femeilor în răspândirea poveștilor ………………………..…..…… 217

6. Importanța basmului în educarea copilului ……………………….…….…………...219

6.1. Copilul și sensibilitatea la artă ……………..……………………….……..… 219

6.2. De la arta pentru copii la art-terapie ……………………………………….… 221

6.3. Rolul educativ al teatrului de păpuși ………………………………………… 225

6.4. Modalități de adaptare la noile exigențe ale societății ……………..…....…. 231

6.4.1. Tabuuri ……………………………………………..……..………….… 231

6.4.2. “O mie și una de nopți” și erotismul ……………………………..…… 234

6.5. Poveștile populare și psihanaliza …………………………….………..…….. 236

6.6. Noi metode de utilizare a basmelor și a poveștilor: Metodele Kodaly,

Karl Orff, Dalcroze ……………………………………………..…..…....… 238

7. Tehnologii în teatrul de animație …………………………………….…………….… 242

7. 1. Black-light-ul …………………………….………………………....….….... 242

6

7. 2. Lumina de laser ……………………………………………….….…....….... 244

7. 3. Fibra optică …………………………………………………………......….. 244

7. 4. Proiecția în spectacolele de animație ………………………………....….... 245

7. 5. Hoverboard-uri, drone, water ball balons, aplicații mobile ………...…....... 248

7. 6. Animația prin telecomandă ……………………………………..…............. 250

7.7. Tendințe ……………………………………………………….…….….…...251

7.7.1. Utilizarea calculatorului ca metamediu. Forme noi de teatru ….…... 251

7.7.2. Utilizarea tehnicilor digitale ca instrument de prelucrare …………. 251

7.7.3. Imersiunea ………………………………………………..….......…. 251

7.7.4. Interactivitatea ……………………………………………….….…...252

8. Concluzii ....................................................................................................................... 253

9. Bibliografie ……………………………………………………………..…….....…… 256

10. Anexa ………………………………………………………….………….….…. 270

7

CUVINTE CHEIE:

Analiză, animație, arhetip, automate, basm, black-light, cenzură, compozitor, decor,

divertisment, dramaturg, educativ, erou, imersiune, interculturalitate, interactivitate joc, legendă,

marionetă, magie, mit, mitologie, muzică, noile media, opresiune, origini, paravan, pamflet,

parodie, păpușă, pictură, personaj, poveste, promovare, proiecţie, psihanaliză, rol terapeutic,

rituri magice, parodia, rol, sacru, satiră, semantica structurală, simbol, sistem de mânuire,

scenograf, sculptor, spectacol, societate, structură, tabu, talisman, teatru de animație, teatru de

păpuși, tehnologii, tradiţie, umor.

8

ARGUMENT

Studiul urmărește modul în care basmele și poveștile se regăsesc în repertoriile teatrelor de

animație, modalitățile în care ajung la public, în diferite variante, mereu adaptate la societate.

Evoluția lor cuprinde o analiză atentă, care le însoțește pornind de la nucleul arhetipal și

metamorfozându-se în spațiu și timp, până la forme noi, originale, în consens cu timpurile

actuale.

Noutatea lucrarii constă în explorarea profundă a fenomenului, din perspectivă

mitologică, literară, artistică, vizuală și educațională, basmul și povestea fiind două specii

literare neanalizate din aceaste unghiuri. Teatrul de animație oferă contextul expandării

fabulosului. Fantasticul nu ramane la nivelul imaginativ, ca în cazul lecturii; în teatrul de

animație, copilul plonjează în miezul lui. Experiența este aproape imersivă, pentru că și tehnicile

teatrului de animație au aceste valențe. Universul fantastic este surprins în variate forme, pornind

de cele mai multe ori de la un nucleu mitologic și îmbrăcând nuanțe diferite în funcție de spațiul

și timpul prin care călătoresc sau de contextul social în care prind identitate. Formele la care

ajung, căpătând viață pe scenă, sunt rezultate ale unui cumul de factori sociali, politici și

culturali, transfigurate artistic în viziuni despre lume. Publicul, cu rol de receptor, are el însuși

puterea de a acționa asupra conținuturilor literare sau dramaturgice, apelând la pârghii de tipul

cenzurii unor opere sau de a evalua impactul noilor media asupra publicului tânăr. În acest

context, basmele și poveștile apar situate la granița fină care delimitează parenting-ul de

libertatea de exprimare. Ca o consecință, deschiderea, acceptarea și înțelegerea par a pierde din

ce în ce mai mult teren, în fața unor situații ce vor fi catalogate drept tabu.

Obiectivul acestei cercetări a constat în realizarea unui studiu care să cuprindă aspecte mai

puțin cunoscute și care pot constitui un punct de pornire pentru orice creator din domeniu sau

analist al fenomenului. Informațiile pot constitui o bază solidă de documentare, fiind în același

timp o sursă de inspirație viabilă. Analiza comparativă a diverselor versiuni litarare și a

9

abordărilor regizorale diferite pot fi o sursă de documentare pentru orice creator din acest

domeniu.

Ca unelte de cercetare, am apelat atât la formele scrise (cronici teatrale, albume,

scenarii, site-uri de pe internet), la spațiile concrete (muzee, galerii, teatre), cât și la elemente

reper supuse efemerului (spectacole, ateliere), dar care au constituit tezaurul cel mai important.

Alte surse prețioase, lucrări la care am făcut referire, le-au constituit mitologia, culegerile de

basme și de povești, între care am făcut comparații și o serie de spectacole din teatrul de

animație, din teatrul dramatic -la multe dintre ele având acces on-line-, filme artistice și filme de

animație și, nu în ultimul rând, muzee și expoziții destinate copiilor, în care am regăsit subiecte

și teme de interes pentru lucrarea mea. Un alt aspect important, legat de latura practică a

cercetarii mele, a constat în dezvoltarea și aplicarea unor tehnici de joc și de învățare destinate

copiilor, care se bazează pe suportul constituit de basme și povești. Povestea devine scop, pretext

și mod de exprimare în același timp.

În capitolul 1 al lucrării, am argumentat alegerea temei de cercetare, evidențiind câteva

aspecte importante, printre care relația indisolubilă dintre basme, povești și teatrul de animație,

teatrul fructificându-le și completându-și astfel misiunea educativă, cognitivă și de divertisment.

Basmele și poveștile sunt prezente în viața socială și în aproape toate domeniile artei. Am definit

basmul și povestea, evidențiind deosebirile dintre aceste două specii literare (traiectoria de la

planul concret în povești, față de planul ireal în basme; prezența personajelor supranaturale, a

mai multor fire narative, desfășurarea amplă- caracteristice basmelor).

Am expus câteva teorii ale originii basmelor, începand cu Jung, care vede în basme

expresia cea mai amplă și cea mai pură a proceselor psihice din inconștientul colectiv,

contribuind la descifrarea proceselor psihicului colectiv; basmele apelează la analogii și

metafore, teorie pe care o completează și Marie-Louise von Franz, punând accent pe semnificația

psihologică exprimată prin imagini și evenimente simbolice. Lingvistul german Max Schmidt

remarca vechimea unor teme din basme, de aproximativ 25000 de ani. Și Lazăr Șăineanu scria

că faraonii Egiptului, întelepții Greciei și cezarii Romei și-au petrecut pruncia în atmosfera

poveștilor, fără a le desconsidera, așa cum făcea Platon, numindu-le “narațiuni băbești”. Bruno

Bettelheim, în lucrarea sa “Psihanaliza basmului”, aprecia rolul pe care basmul îl are în formarea

și educarea copilului, prin necesitatea confruntărilor, învingerea obstacolelor și descoperirea

10

identității. Basmul transmite ideea că și cei mici, slabi, cosiderați inferiori (cu care copiii se

identifică), pot reuși în viață.

Am dezvoltat capitolul continuând cu expunerea teoriei existenței basmului din timpuri

imemoriale. Transmițându-se oral, basmele s-au îmbogățit, s-au transformat, au suferit

modificări, adăogiri, în funcție de timp, spațiu, narator și auditoriu, dovadă de creativitate și

perpetuă adaptare. Fixarea basmelor se realiza pe piatră sau papirus. Exemplu: Povestea “Cei doi

frați”- datând din sec. al XIV-lea, î.Chr. În țara noastră, primul text narativ asemănător

basmului a fost o însemnare-manuscris, “Istoria unui voinic înțălept întrebându-se din ponturi cu

o fată de împărat”, menționat la sfârșitul secolului al XVIII- lea, mai precis în anul 1797. Încă

din secolul al XVIII-lea, cercetătorii au renunțat la abordarea basmelor dintr-o perspectivă

simplistă, acestea suscitând un adevărat interes științific. Basmele românești au fost culese

începând cu frații Schott, din zona Banatului, într-o perioadă în care au și locuit în această zonă.

Le-au publicat în 1845 la Stuttgart, într-un volum intitulat “Basme române”. Este vorba despre

27 de povești, cu interpretări din punct de vedere mitologic.

Nicolae Filimon a publicat basme pentru prima dată într-un ziar, “Țăranul român”, în

1862. În țara noastră, prima colecție importantă de basme este considerată cea publicată de către

Petre Ispirescu, în anul 1872, cu numele „Legende sau basmele românilor. Ghicitori și

proverburi”, după sfatul lui Vasile Alescandri, care consideră acest volum atât de prețios, încât

nu trebuie să lipsească din nicio casă.

Am continuat analiza basmelor din punct de vedere al clasificarii lor: după tematică

(basmele fantastice, basmele animaliere, basmele nuvelistice) sau după autor: basme populare și

basme culte.

M-am referit și la metodele de analiză a basmelor după funcții, conform teoriei lui

Vladimir Propp, care se înșiruie în 31 de trepte, fiind constante (și nu variabile, cum sunt

subiectele, motiv pentru care autorului i se pare îndreptățită analiza după funcții), care se succed

și care sunt, de obicei, perechi. Basmul, văzut ca unitate dialectică, străbate mileniile și lumile

prin tipic. Detaliul se constituie în parte efemeră, schimbătoare. O analiză din punct de vedere al

semanticii structurale a realizat-o A. J. Greimas, care a identificat rolurile actanțiale ale eroului

11

protagonist, aflat în confruntare cu un antagonist și salvat de unul sau mai multe ajutoare magice.

Actanții sunt: Subiectul, Obiectul, Receptorul, Oponentul și Aliatul.

Am subliniat caracteristicile importante ale basmelor: universalitatea poveștilor,

importanța antropologică: animismul, metamorfoza, visul, puterea monștrilor, credința în

farmece și vrăji, adormirea sau letargia seculară (pietrificarea- urmată de reînviere) și

simbolismul cromatic. Lazăr Șăineanu remarca faptul că “Fondul antropologic al basmelor

cuprinde un număr foarte restrâns de tipuri fundamentale, pe care le variază până la infinit.”1

Caracteristicile lingvistice ale basmului sunt tipice oralității: repetarea unor formule, folosirea

timpurilor verbale perfect simplu și perfect compus (“a fost odată”, “și merse ce merse”…),

accentuând situarea în atemporal a acțiunilor.

În ceea ce privește structura basmelor, se poate vorbi de o schemă pe care se construiește

întreaga lor arhitectură. Eroii, de obicei având însușiri alese, pornesc într-o călătorie, iar după

depășirea unor pericole (de amintit cele trei sarcini), ajung pe cea mai înaltă treaptă socială,

dobândind recunoaștere și bogăție. Spațiul și timpul sunt noțiuni relative, ele se pot ajusta, în

funcție de devenirea eroului. Numerele au o importanță aparte, fiind întâlnite de cele mai multe

ori 3 sau 7, cu multiplii lor. Elementele miraculoase sunt nelipsite, cu proprietățile lor de a învia

(exemplu: “apa vie”), de a vindeca sau de a apăra.

În povești, desfășurarea acțiunii presupune prezentarea unui aspect cotidian, glisând usor

spre fantastic. Urmează evoluția, conflictul și revenirea personajului în registrul terestru,

protagonistul fiind schimbat în bine față de stadiul initial și aureolat de cele mai de seamă virtuți.

În expunerea acțiunii, subiectele pot fi: drumul inițiatic, răpirea, destinul prescris, căutarea

nemuririi, teme inspirate din cotidian, sacrificiul și victima ispășitoare.

Referindu-mă la izvoarele basmului am menționat riturile, în care se foloseau păpuși sau

statuete rituale, în ciuda religiei monoteiste, care lupta împotriva idolatriei. Ioan Massof remarca

faptul că ritualul magic-religios avea rolul de a atrage bunăvoința zeilor, dansul și muzica fiindu-

le dăruite oamenilor de către zei.2 Religia, conform aprecierii lui Nossrat Peseschkian, este un tip

de cadru original de referință pentru povești, parabolele având o semnificație pedagogică în

1 Lazăr Șăineanu, Basmele Române, Editura Minerva, București, 1978, p. 27

2 Ioan Massof, Teatrul Românesc, vol. I, Editura pentru literatură, București, 1961, p. 27

12

diferite religii.3 Am analizat câteva elemente sacre și profane: haosul și cosmosul, axis mundi,

ochiul domnului, timpul sacru și alte elemente sacre care fac parte din fenomenologia inițierii și

care se disting în povești.

In subpunctul Mituri. Mitosfera, am făcut referire la faptul că omenirea are nevoie

de mituri ca o nostalgie a paradisului pierdut, conform aprecierii lui Constantin Noica.

Universul, creat după modelul divin, aduce similitudini în sfera terestră, fiind o copie la altă

scară, în care se regăsesc aceleași elemente, forțe, principii, aceeași lume duală. Lumea creată de

zei este imperfectă. Ea trebuie distrusă și recreată. Temele universale ca viața și moartea,

căutarea nemuririi, lupta dintre bine și rău, iubirea si destinul, prietenia, sacrificiul, își au

originile în mituri. Dramaturgia teatrului de animație se inspiră deseori din surse mitologice.

Cele mai importante motive mitice în basmul românesc sunt: Făt-Frumos-erou solar, Harap Alb,

Greuceanu și motivele arhaice. În cadrul aceluiași basm, temele se pot contopi, ducând la

fenomenul numit contaminație. În “Tratat de istorie a religiilor”, Mircea Eliade abordează tema

„degradării miturilor”: „mitul poate să se degradeze în legendă epică, baladă sau roman, ori să

supraviețuiască sub forma inferioară a „superstițiilor”, obiceiurilor, nostalgiilor etc., fără a-și

pierde însă prin aceasta nici structura, nici importanța”4.

În continuare, am analizat basmele și poveștile din perspectivă istorică, subliniind rolul

autorilor francezi în modernizarea poveștilor populare, cu misiunea culturală durabilă a lui

Perrault și a urmașilor săi (sec. XVII-XVIII) și având rolul de a contribui la procesul de

civilizație a Occidentului. Poveștile transmiteau valori necesare pentru coeziunea socială a

grupului. În această perioadă, companiile de teatru franceze foloseau rareori adaptări după

povești, alcătuindu-și repertoriile cu piese scrise special sau adaptate din alte teatre. Se jucau

totuși, în piețe și târguri, piese ca „Motanul încălțat”, „Cenușăreasa”, „Frumoasa din pădurea

adormită”, luând forme de feerii, pantomime sau opere comice. Actorii improvizau mult,

adaptând piesele pentru a fi pe placul celui care comanda reprezentațiile sau conform ocaziilor

respective. În secolul al XIX-lea, elemental feeric, gustat de public, a dat naștere genului numit

feerie.

3 Nossrat Peseschkian, Povești orientale ca instrumente de psihoterapie, Editura Trei, București, 2017, p.4

4 Mircea Eliade, Tratat de istorie a religiilor, Editura Humanitas, București, 2013, p. 436

13

În Germania, interesul față de origini, folclor, identitate culturală s-a tradus prin

strângerea unui adevarat tezaur de povești, de către Frații Grimm (sec. al XIX-lea). Din scrierile

lor transpare ierarhizarea socială pe ordine biologică. La începutul sec. al XX-lea, s-a încercat

(sub Weimar- 1919-1933) introducerea unui tip de basm proletar și industrial, care nu a reușit să

surclaseze poveștile clasice. Tendințele ca arianismul („Albă ca Zăpada), spiritual de competiție

și de dominare fac posibilă o reinterpretare a operelor pe ansamblu. În literatura anglo-saxonă, în

sec. XIX-XX, un curent anti-conservator, a dezvăluit “bomba socială” pe care povestea o putea

conține. Dickens și Lewis Carrol propuneau o nouă perspectivă asupra societății industriale a

timpului lor. Americanul L. Frank Baum realizează o americanizare a poveștilor, propunând

alternative radicale ale realității sociale, ca în basmul “Vrăjitorul din Oz” (1900). Sfârșitul

secolului al XIX-lea înscrie noua poveste clasică procesului de eliberare socială.

În Italia, basmul nu a prezentat interes decât foarte târziu, fiind considerat un gen

inferior. Italia datorează imortalizarea basmului în scris celor trei autori, Giovanni Straparola (cu

“La piacevoli notti”, respectând structura “Decameronului” lui Boccacio), Gianbatista Basile (cu

cele 50 povești în stil baroc, reunite în “Lo cunti de li cunti”, cu figura centrală a prințesei Zoza,

înșelată de o sclavă) și Carlo Gozzi, care a adus basmele pe scena teatrului italian. Giuseppe

Pitrè culege povești siciliene într-o colecție cu o valoare asemănătoare celei a Fraților Grimm.

În contextul decalajului economic din societatea italiană a sec. XVIII, a analfabetismului, a

burghezificării, a apărut necesară educația făcută pe două căi: editura și școala. Este momentul

apariției operei lui Carlo Collodi, “Aventurile lui Pinocchio”, cu mesaje clare, educative, pentru

copii. El deschide un drum nou în evoluția basmului. Deja, de la mijlocul secolului al XIX-lea,

apare ideea artei destinate copiilor, și odată cu aceasta, basmul va inspira creații care își vor

propune de multe ori transmiterea unui mesaj educativ către micul cititor sau spectator.

În subcapitolul 1.8, dedicat reprezentării basmelor în teatrul de animație, m-am referit

la importanța obiectului, care are valoare de simbol și a stat la baza artei. În basme sunt investite

cu suflet, cu puteri miraculoase, sunt personificate. Am exemplificat folosirea lor în teatrul de

obiecte, unde funcția lor utilitară este diminuată, ilustrând cu câteva creații, în special cu cele ale

lui Philippe Genty, în anii „80, când teatrul de obiecte a atins apogeul, și cu Gyulio Molnar, cu

programul “Les Petits suicides” și remarcabila creație “Tragedia aspirinei”.

14

Am prezentat în continuare rădăcinile teatrului de animație, de la riturile vechi,

sângeroase, transformate apoi în teatru sacru. Păpușile erau obiecte culturale, cu rol ludic,

religios si simbolic. Copiii le foloseau în jocuri, iar dupa moartea lor, acestea deveneau obiecte

funerare. Sunt menționate în surse din antichitatea greacă și romană. În Europa au fost realizate

de poupetièrs (începutul secolului al XVI-lea), concurându-i pe bimbelotièrs, care aveau

monopolul realizării jucăriilor. La mijlocul secolului al XVII-lea se realizau deja după matrițe,

iar în secolul al XIX-a se crease o adevărată industrie. Un fenomen aparte l-au constituit păpușile

negre, imagine a rezistenței sociale și politice din Africa sau America. Neavând funcția de

jucărie, aveau rol magic (exemplu: păpușile Wolof din Senegal, Manechinul cu rol funerar). Cu

totul spectaculoase erau păpușile mascate sau reversibile, simbol al încorsetării sociale, a

compromisului, a lipsei de libertate, dar și a puterii de adaptabilitate, prin găsirea unor soluții

creative inedite. Am prezentat sistemele cele mai folosite în teatrul de animație, dar și câteva

păpuși-automate, mașinării mai neobișnuite, animate cu ajutorul tehnicii.

În ultimul subcapitol m-am referit la sursa de inspirație pe care au reprezentat-o basmele

și poveștile pentru teatrele de păpuși din România. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, jocul

păpușilor s-a alipit Vicleiului, după ce, inițial, a fost de sine stătător. G. Dem Teodorescu a

publicat primul text de joc de păpuși. Vasile Alecsandri l-a făcut cunoscut în scrierea sa, “Ion

Păpușarul”. Câteva elemente s-au păstrat și le putem regăsi în spectacolul “Vasilache și

Mărioara”, care se joacă și în zilele noastre. Am prezentat câțiva actori păpușari, de la începutul

secolului al XX-lea, care jucau Vasilache (Borțea și Gheorghe Mocanu) sau spectacole cu Gogu

(marioneta uriașă a lui Rudy Nesvadba). Piesele erau, în general, satire. În anul 1945 se

constituie nucleul viitorului teatru Țăndărică, cu Lucia Calomeri, care efectuase un stagiu la

Praga, în anul 1939. Basmele pentru teatrul de păpuși au fost dramatizate pentru prima dată de

contele Franz Pocci. Membru al Curții din Bavaria, contele Franz Pocci a decis să-i acorde

sprijin păpușarului Joseph L. Schmidt, care dorea să înființeze un teatru de păpuși pentru copii.

Municipalitatea îi refuzase această cerere, adresată în 1858. Pentru noul teatru stabil pe care îl

va sprijini, va scrie un numar de 41 de piese, unele fiind incluse în ciclul “Die Kasperliade”.

Printre piesele scrise de el este și cea după “Motanul încălțat”, care a fost pusă în scenă de

Năstasi, cu adaptarea și scenografia Ioanei Basarab, jucat în premieră pe 12 aprilie 1931

(păpușile erau esențializate, cu o influență evidentă a stilului Bauhaus).

15

În al doilea capitol al lucrării am evidențiat faptul că basmul face parte nu numai din viața

copiilor, ci și din cea a adulților. Numeroși scriitori, regizori și artiști au colaborat cu teatrul de

păpuși, unde au găsit un teren liber de exprimare și de dezvoltare (Exemplu: Liviu Ciulei, Gellu

Naum, Cristian Pepino, Mona Marian (Chirilă), Cătălina Buzoianu, Felix Alexa). Literatura

pentru copii a inspirat scriitori ca Nikolai Nosov și Daniil Harms. Oamenii - înțelegând prin

aceasta și adulții- au avut dintotdeauna nevoie de basme. Din acest motiv au fost prezente mereu

pe scenă, deși teatrelor li se impunea în anii „60-„70 o literatură special scrisă pentru copii, cu

piese în care cei mici să se poată regăsi, în contextul social de atunci. Am subliniat, în capitolul

2.1, faptul că basmul contribuie la maturizarea psihologică a copiilor, ei regăsindu-și temerile în

încercările prin care trec diferiți eroi, inconștientul lor lucrând pentru soluționarea problemelor.

Am exemplificat în subcapitolul 2.2. modalitățile prin care basmele pot fi abordate într-o

manieră acceptabilă pentru copii, prin folosirea echilibrată a ansamblului sunet-lumini în

momentele cheie, de conflict, astfel încât scenele cu impact emoțional să nu producă traume, iar

mesajul lor să fie clar. Identificarea copiilor cu protagoniștii care trec printr-o criză, alături de

utilizarea surselor de comic (prezentate fiecare în sub-sub-capitole) și de atmosfera sonoră, sunt

soluții pentru ca mesajele din basme și povești să ajungă la publicul reprezentat de copii, în mod

nedenaturat.

Am consacrat capitolul „Valorificarea basmelor în teatrul de animație” unei analize

obiective a modului în care basmele și poveștile se regăsesc în repertoriile teatrelor de animație.

Studiul l-am realizat analizând concret situația în Europa și cu accent deosebit în ceea ce privește

situația din România. Am remarcat, în subcapitolul 3.1, câteva tendințe ale companiilor de teatru

din Europa, care au în repertoriu povești, clasificându-le în funcție de tendințe, cum ar fi

coabitarea persoanjului principal alături de eroii poveștilor, prezența unor personaje originale,

familiare, alături de protagoniștii lor, parodierea poveștilor, existența unor tipuri de teatru cu rol

terapeutic, a teatrelor care abordează povești și dezvoltă ateliere creative tematice; am adus în

prezentare companii care utilizează diverse tehnici teatrale, teatrul muzical cu marionete și

teatrele ambulante. În subcapitolul 3.2. am prezentat situația repertorială a spectacolelor din

România, unde, atât în teatrele de stat, cât și în companiile private, ponderea spectacolelor

realizate ca adaptări după povești și basme este net superioară celorlalte adaptări. În subcapitolul

3.3, am analizat câteva basme care s-au regăsit în suita de spectacole montate de-a lungul

timpului în teatrele de păpuși: Făt-Frumos, erou solar în “Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de

16

moarte” și „Făt-Frumos din lacrimă”. Analiza a surprins prezentarea tipologiei eroului, a ciclului

de basme din care face parte, a simbolisticii personajului și versiunile pentru scenă care s-au

montat de-a lungul timpului. După aceleași coordonate am analizat basmele “Frumoasa și

Bestia”, „Croitorașul cel Viteaz”, „Sânziana și Pepelea”, „Harap-Alb” și o suită de povești

orientale puse în scenă în România. In subcapitolul 3.4, am cercetat noile modalități de abordare

a basmului, referindu-mă la spectacolele “Cenușăreasa”, „Pinocchio”, comparând atât variantele

basmelor, cât și modalitățile de abordare scenică, cuprinzând aspecte ca viziunea regizorală,

particularități de text, construcția personajelor, rezolvări de situații, scenografia, tipurile de

păpuși folosite, muzica, light-designul și aspecte ale noilor media regăsite în aceste transpuneri.

În capitolul 4 am analizat modul în care basmul și povestea se regăsesc în societate. Am

evidențiat influența reciprocă, teatrul fiind profund social. Am subliniat aspectul

interculturalității, ca trasătură fundamentală a basmului. În subcapitolul 4.2, m-am referit la

fondul istoric al poveștilor. Personalități care au trăit în realitate, consemnate istoric, ca

mareșalul Gilles de Rais, Ludovic al XIV-lea, Harun-al-Rashid, au fost surse de inspirație sau

chiar se regăsesc în povești. Această identificare este relavantă pentru demersul nostru,

personalitățile stând la baza anumitor opere literare. La fel, persoane care au trăit în vremurile

respective au stat la originea lor, lucru pe care l-am exemplificat. Mai clare sunt dovezile din

feeria „Sânziana și Pepelea”, scrisă de Vasile Alecsandri, cu referiri la Alexandru Machedon, sau

referirile alegorice la domnia lui Carol I și la situația politică și socială a țării. În subcapitolul 4.3.

am studiat cum realitatea socială se reflectă în povești, cu aspecte ca ierarhizarea, pauperizarea,

abandonul, până la discriminare și bullyng-ul pe care-l conștientizăm în zilele noastre.

Conjuncturile spațiale au îmbrăcat alte forme în contemporaneitate. Subcapitolul 4.4 se referă la

influențele vieții social-politice în basmul cult. Miturile și realitatea socială au stat la originea

basmelor și a poveștilor. “O mie și una de nopți” sunt o oglindă a Orientului islamic, „Sânziana

și Pepelea” reprezintă o viziune satirizantă a societății. Herman Hesse lăsa să transpară

potențialul omului și idealurile umaniste, iar Andersen a conturat o seamă de personaje alter-ego

(în „Rățușca cea urâtă”, „Mica Sirenă”) sau imaginea unor ființe care l-au marcat (frumoasa cu

inima rece în „Crăiasa zăpezii”). În subcapitolul 4.5, am demonstrat necesitatea exisțentei

basmului și a poveștilor în societatea contemporană, prin nevoia de identificare a adultului și a

copilului. În subcapitolul, 4.5.1, “De la mituri străvechi, la forme noi” am analizat modul în care

societatea contemporană, capitalistă, utilizează conținutul basmelor și al poveștilor, prin tematica

17

din parcurile de divertisment, în advertising, turism, denumiri de instituții etc. sau prin realizarea

unor comparații ale unor persoane cunoscute, mondene, cu personaje din povești.

În subcapitolul 4.6 m-am referit la influența pe care basmele și poveștile au avut-o în

artele frumoase, în literatură, în teatru, în artele plastice, în muzică; am surprins câteva aspecte

ale operei cu păpuși, am evidențiat o serie de balete compuse, pornind de la basme. Analiza a

continuat cu modalitățile prin care au pătruns în radio și televiziune și utilizarea lor ca sursă de

inspirație pentru subiecte în filmul artistic și de animație, inclusiv în filmul românesc. Am

menționat și păstrarea lor pe discurile de vinil, pe suporturile digitale, ca mai nou, sa fie întâlnite

în cea mai modernă versiune, în jocurile video și în VR. Poveștile și basmele își confirmă astfel

vitalitatea, reușind să suscite interesul celor mai noi modalități de divertisment și al unui public

din ce în ce mai evoluat, cu apetență mai degrabă spre tehnică, decât spre lectură. Este

confirmată valoarea unui conținut (peren, cu valoare universală), asupra formei (mereu alta,

mereu în schimbare).

În capitolul 5 am prezentat teoriile cele mai cunoscute, care susțineau diferite ipoteze

referitoare la originea poveștilor. Pentru Hyacinthe Husson, miturile erau interpretate prin prisma

fenomenelor naturale: soarele-mitul solar (la Leo Frobenius), luna, răsăritul, furtuna, viața

vegetației. Johan Georg Herder regăsea în povești urme ale vechilor credințe, transformate în

simboluri.

În lucrarea sa, “Mitul nașterii eroului”, Otto Rank susținea existența a trei teorii

mitologice5:

1. ideea oamenilor (susținută de Adolf Bastian și Adolf Bauer), care se baza pe

similitudinea minții umane și a manifestării ei aproape identice, în timpuri și locuri

diferite, explicând astfel răspândirea largă a miturilor eroului;

2. explicația comunității originare (îmbrățișată de Th. Benfey și Rudolf Schubert- susținător,

în plus, al miturilor eroice-), care pornea de la plasarea nucleului în India, vazută ca un

spațiu favorabil, de unde s-ar fi răspândit la popoarele înrudite primar, iar apoi, grație

trăsăturilor primare comune, s-ar fi propagat pe întreaga suprafață a pământului;

5 Otto Rank, Mitul nașterii eroului. O interpretare psihologică a mitologiei, Editura Herald, București, 2012, p. 8-11

18

3. teoria modernă a migrației și împrumutului (Winckler, Stucken). Theodor Benfey lansa

ipoteza potrivit căreia originea basmelor ar fi fost babiloniană, iar de acolo ar fi călătorit

de-a lungul întregului glob.

Am considerat ca fiind de interes și alte teorii, care fie contrazic, fie le completează pe cele

anterior enunțate. Astfel, Hartmut Winkler și Eduard Stucken, cercetători mai recenți, susțineau

teoria migrației și a „furtului”, respingând astfel teoria gândurilor elementare a lui Bauer. Antti

Arne susținea existența mai multor locuri de origine pentru basme, dar numai cea mai bogată

variantă, mai plină de înțelesuri și de metafore ar fi fost sursa tuturor celorlalte. Ludwig Laistner

era adeptul ideii că visele stau la originea motivelor primare din basme și folclor. Teoria cea mai

apropiată de conceptele de arhetip și imagine arhetipală ale lui Jung (mitul eroului), a cărui adept

era Adolf Bastian, pornea de la convingerea că motivele mitologice din basme sunt „idei

elementare” ale omenirii, înnăscute în fiecare persoană și apărând în diverse forme în spații

etnice și culturale.6

În subcapitolul 5.2, „Basmul, instrument important în procesul de socializare”, am

evidențiat tenta subversivă a basmelor și a poveștilor, acestea erijându-se deseori în discursuri

pentru respectarea regulilor și chiar impunând conduite sociale. În sub-subcapitolul 5.2.1, am

prezentat rolul femeilor în răspândirea poveștilor, cu referiri pornind de la Platon, cu percepția sa

dominată de prejudecăți, atât din perspectiva speciei literare pe care o deprecia, cât și din cea a

discreditării femeilor. Alfred Adler este cel care le conferă locul meritoriu, remarcându-le

valoarea în diverse domenii. Chiar Frații Grimm au menționat o singură sursă de inspirație,

Dorothea Viehmann, o femeie simplă, de la țară. Charles Perrault, ca și alți autori, au cules

povești de la femei, dar fără a le menționa, publicându-și operele sub nume propriu. Rolul lor

este cu atât mai important, cu cât ele au fost cele cale au menținut tradiția orală, păstrând

izvoarele populare și răspândindu-le, în contextul lipsei mijloacelor informaționale și

educaționale.

Al șaselea capitol constituie o atentă observare a rolului pe care îl are basmul în educarea

copilului. Sensibilitatea pe care o are copilul la artă a determinat educatorii să le ofere acces la un

spectru cât mai larg pentru asemenea întâlniri, cuprinzând muzee și experimentând programe de

6 Teoria a fost lansată de Adolf Philipp Wilhelm Bastian (1826-1905), antropolog și etnograf german, în lucrarea sa,

Beitrage zur vergleichenden Psychologie – Berlin 1868

19

tipul „teatru și muzeu”. În subcapitolul 6.2, „De la arta pentru copii la art-terapie”, am subliniat

rolul vindecător al teatrului, exemplificând cu experiența din copilărie a muzicologului Iosif

Herțea.

Freud, tributar principiului realității, a respins conceptul de iluzie, el fiind adeptul unei

educații pentru realitate. Donald Winnicott consideră că iluzia este esențială, deoarece copiii au

tendința de a acorda obiectelor exterioare valori care provin din resursele interne, personale,

transfigurând astfel realitatea. Este ceea ce se întâmplă în mod obișnuit în procesul jocului, când

subiectivismul se convertește în creativitate.

Jocul, conform teoriei lui Piaget7, îmbracă trei aspecte esențiale: cel primitiv (senzorio-

motoriu), cel de exercițiu (cu rol funcțional) și cel simbolic, cel mai important dintre ele, un fel

de apogeu al jocului copilăresc, care înseamnă “nu doar asimilarea realului la eu, ca jocul în

general, ci asimilarea asigurată (ceea ce o întărește) de un limbaj simbolic construit de eu și

modificabil pe măsura trebuințelor.”8 În acest tip de joc, copilul trebuie să țină cont de reguli, să

relaționeze eficient, să caute soluții, să gestioneze conflicte, toate acestea ducând la dezvoltarea

creativității și implicit, a intelectului său. Conflictele afective care apar în jocul simbolic se pot

regăsi ulterior în jocul cu păpuși, în care copilul poate dezvolta cele mai potrivite metode

coercitive.

În subcapitolul 6.3 am făcut referire la personalități, directori și critici de teatru, directori

de festival, care au înțeles importanța educației prin teatru și responsabilitatea abordării unor

teme potrivite în spectacolele pentru copii. În subcapitolul 6.4, m-am referit la modalitățile de

adaptare la noile exigențe ale societății, din ce în ce mai sensibile și predispuse să cenzureze atât

poveștile, cât și reprezentarea lor pe scenă. Am prezentat tabuurile și câteva povești culese de

Frații Grimm, atât de înspăimântătoare, încât este puțin probabil că vor putea fi transpuse

vreodată pe scenă. În sub-subcapitolul 6.4.2. m-am referit și la erotismul din poveștile orientale.

În continuare, în sub-subcapitolul 6.5, “Poveștile populare și psihanaliza”, am analizat câteva

abordări diferite, cea a lui Freud, care vedea în povești o formă atenuată a mitului, care ar fi

existat dintotdeauna în umanitate și în toate națiunile și cea a lui Jung, care susținea teoria care

conferea importanță afectului (teorie anunțată înainte de Adolf Bastian) și care a fost considerată

7 Jean Piaget, psiholog de origine elvețiană, care a trăit între anii 1896-1890, a avut o contribuție importantă prin

lucrările sale dedicate studiului dezvoltării copilului 8 Piaget, Jean, Inhelder Barbel, Psihologia copilului, Editura Cartier, Chișinău, 2011, P. 64

20

ca neștiințifică, afectul fiind exclus din obiectivismul cercetării stiințifice. Cele două tipuri de

interpretări, jungiană și freudiană, sunt diferite prin faptul că prima lasă povestea liberă să se

dezvolte (individul fiind fundamentul pentru motivele simbolice), iar cea freudiană încadrează

fiecare basm într-o schemă predefinită. Jung era de părere că anatomia comparată a psihicului se

poate studia cel mai bine cu ajutorul basmelor, ele oglindind tiparele de bază ale psihicului.

Utilizarea poveștilor din punct de vedere terapeutic a creat fenomenul numit “Psihoterapia

pozitivă”. Un exemplu foarte relevant în acest sens este ciclul de povești din “O mie și una de

nopți”. Nossrat Peseschkian, specialist în psihoterapia cu povești, în lucrarea sa “Povești

orientale ca instrumente de psihoterapie”, aprecia existența unor funcții importante: funcția de

oglindire, cea de model, funcția de mediator, efectul de depozitare, transmițători ai tradiției

(mitul lui Oedip, care a derivat în metoda psihanalitică a complexului oedipian), transmițători

transculturali, ajutor în regresie, contracepte (oferind posibilitatea de a alege una din două

variante prezentate), schimbarea perspectivei.

În subcapitolul 6.6, cercetarea mea a surprins o latură practică, referindu-mă la “Noi

metode de utilizare a basmelor și a poveștilor în educație: metodele Kodály, Karl Orff,

Dalcroze”. Sincretismul artelor stă la baza acestui mod de lucru. Un rol important îl reprezintă

muzica elementară, copiii fiind sensibili la muzică încă de la naștere.

Pentru Kodály, actul de canto a fost baza pentru consolidarea conceptului de sunet. Pentru

Orff, cuvântul, discursul constituiau baza muzicii în tiparele sale ritmice. Individul este în centru,

iar scopul este formarea unor elevi creativi, care să experimenteze. Jacque Dalcroze miza pe

mișcarea corpului, legată intrinsec de muzică și care putea consolida sunetul, cu accent pe

importanța ritmului, pe dans. Atât Orff, cât și Dalcroze, considerau ca improvizația are un rol

pregnant în înțelegerea muzicii, toți trei admițând importanța dezvoltării urechii interne, prin

crearea de imagini cu ajutorul sunetelor, și în plus, la Kodály, prin sunete și cântec. În prezent,

în educația non-formală, se pune un accent sporit pe dezvoltarea aptitudinilor copilului într-un

sistem sincretic, prin cumularea de informații diferențiate, care converg în rezultate inedite.

Pentru copii, programele de acest tip asigură transmiterea de cunoștințe de bază (abilități),

importante în procesul de comunicare și de integrare în comunitate.

O notă distinctă în lucrarea mea o constituie capitolul 7, în care am facut referire la

tehnologiile din teatrul de animație, exemplificând utilizarea lor, în subcapitole, pornind de la

21

primele tehnologii, până la cele mai noi: black-light-ul, lumina de laser, fibra optică, proiecția,

retroproiecția, hoverboard-uri, water-ball baloons și aplicații mobile, animația prin telecomandă

și terminând cu tendințele contemporane: utilizarea calculatorului ca metamediu, imersiunea

spectatorului în VR, utilizarea tehnicilor digitale ca instrument de prelucrare, imersiunea

(“Trickster”, după basmul Hansel și Gretel) și interactivitatea.

În finalul lucrării am prezentat concluziile cercetării mele, punând accent pe perenitatea

basmelor, pe importanța lor în societate și recurgerea la conținutul lor chiar în perioadele dificile.

Teatrul de animație trece prin cea mai ofertantă perioada tehnologică, teren al experimentelor,

ținând pasul cu noile generații. Tema cercetată ar putea aduce o contribuție importantă pentru

viitorii regizori, critici de teatru, cadre didactice interesate de fenomenul teatral și de aceste

specii literare, chiar și pentru părinții cărora li se pot elucida câteva aspecte esențiale referitoare

la utilizarea lor în educația copiilor, dincolo de evaluări superficiale, care exclud valențele

mitologice ancestrale sau simbolistica intrinsecă. Basmele și poveștile își confirmă valoarea

inclusiv în perioade cu restricții sociale (sanitare, pandemice) sau în situații de imposibilitate a

participării la produsele transpunerii lor scenice. O mare parte a actorilor (nu numai din teatrul de

animație), dar și a cadrelor didactice sau a părinților, au recurs la prezentarea, citirea on-line sau

interpretarea lor, utilizând diferite modalități tehnice (înregistrări, filmări live, filmări în decor

realist sau virtual) sau artistice (teatru de obiecte, théȃtre de papier, teatru de umbre). Nu numai

profesioniștii din domeniu, ci și alte entități au ales reprezentări ale teatrului de animație pentru a

da o formă vizuală lumilor create pentru diversele contexte educative sau de divertisment. Este

dovada cea mai concretă a forței germinative și a perenității, atât a basmului și a poveștilor, cât și

a teatrului de animație. Tandemul lor se concretizează necondiționat într-o forță care va rezista

peste timp, chiar extra-spațiului scenic.

22

BIBLIOGRAFIE

Adler, Alfred, Cunoașterea omului, Editura Litera, București, 2019

Alecsandri,Vasile, Sânziana și Pepelea, Editura Aldo Press, București, 2003

Andreatta Marriella, Picolli personaggi grandi incanti, Palazzo dei Trecento, Treviso, 2002

Appia, Adolphe, Opera de artă vie, Editura Unitext, București, 2000

Arnheim, Rudolf, Arta și percepția vizuală. O psihologie a văzului creator, Editura

Polirom, Iași, 2011

Bachleitner, Anton, Die Düsseldorfer Marionetten, Düsseldorf, 2003

Banu, George Teatrul de artă, o tradiție modernă, Editura Nemira, București, 2013

Banu, George, Scena Lumii, Editura Polirom, 2017, Iași

Bettelheim, Bruno, Psychanalyse des contes de fées, Editura Robert Laffont, Paris, 1976

Bettelheim, Bruno, Psihanaliza basmelor, Editura Univers, București 2017

Boccaccio, Giovanni, Decameronul, vol. I, Editura Apollo, Craiova, 1993

Brakhage, Stan, Metaphors of vision, 1963, scanată în 2012 pentru colecția Niles Essanay

Silent Film Museum

Brion, Marcel, Arta fantastică, Editura Meridiane, București, 1970

Bucă, Marin, Dicționar de expresii românești, Editura Vox, București, 2007

Călinescu, George, Estetica basmului, Editura pentru Literatură, București, 1965

Craig, Gordon, Dialogul neîntrerupt al teatrului în sec. XX, vol 1, Editura Minerva,

București, 1973

Collodi, Carlo, Pinocchio, Editura Garamond, București, 1995

23

Da Vinci, Leonardo, Jurnal, Editura Aldo Press, București, 2013

Durand, Gilbert, Structurile antropologice ale imaginarului, Editura Univers Enciclopedic,

București, 1998

Eco, Umberto, Istoria urâtului, Enciclopedia RAO, București, 2007

Eco, Umberto, Istoria Tărâmurilor și locurilor legendare, Editura Rao, București, 2018

Eco, Umberto, Pe umerii giganților, Editura Rao, București, 2018

Eliade, Mircea, Sacrul și profanul, Editura Humanitas, București 2017

Eliade, Mircea, Tratat de istorie a religiilor, Editura Humanitas, București, 2013

Florea,Vasile, Szekely,Gheorghe, Dicționar de artă universală, Editura Litera

Internațional, București, 2003

Floret, Anne, Cum să înlăturăm stările de teamă ale copiilor prin povești terapeutice,

Editura Orizonturi, București, 2015

Freud, Sigmund, Die Zukunft einer Illusion, Leipzig, Vienna and Zürich, Internationaler

Psychoanalytischer Verlag, 1927

Gaiman, Nail, Mitologie Nordică, Editura Arthur, București, 2017

Gavrilescu, Liliana, Animația în timp real în televiziune și film, Editura UNATC Press,

București, 2007

Goleman, Daniel (ed.), Emoții vindecătoare, Editura Curtea Veche, București 2008

Greimas A.J., Semantique Structurale, Editura Larusse, Paris, 1966

Iamblichos, Viața lui Pitagora, Editura Sinapsa, București, 2001

Ichim, Florica Zlotea Irina, Cătălina Buzoianu magie, abur, vis…, vol. 1 si 2, antologie,

supliment al Revistei Teatrul Azi, prin Editura Cheiron, București, vol. 1, 2018

Jung, C.G. Arhetipurile si inconstientul colectiv, Opere complete, vol. 9/2, Editura Trei,

București, 2003

Jung G. Carl, M.- L von Franz, Joseph L. Henderson, Jolande Jacobi, Aniela Jaffe ,

Abordarea inconștientului -Omul si simbolurile sale, Editura Trei, București,

2017

24

Jurkowski, Henryk, Métamorphoses, Editura Institut International de la Marionnette,

Charleville- Mézières, 2008

Juul, Jesper, Copilul tău competent, Editura Univers, București, 2017

Kaduson Heidi Gerard și Schaefer E. Charles, 101 tehnici favorite ale terapiei prin joc,

Editura Trei, București, 2015

Kernbach, Victor, Miturile esențiale, Editura Știintifică și enciclopedică, București, 1978

Krafft Ludwig, Malik Jan, Mȁser Rolf, Niculescu Margareta, Schrȍder Carl, Figur und

Spiel im Puppentheater der welt, Henscherverlog Kunst und Gesellschaft,

DDR-Berlin, 1977

Lévi-Strauss,Claude, Les structures élémentaires de la parenté, Editura Muton, Paris, 1981

Malinowski, Bronislaw, Magic, Science and Religion, Beacon Press, Massachusetts, 1948

Manson, Michel, Poupees et Tabous, le double jeu de l’artiste contemporain, Editura

Somogy, Paris, 2016

Marriella, Andreatta Picolli personaggi grandi incanti, Palazzo dei Trecento, Treviso, 2002

Martoiu,Georgeta, Tavitian, Anaid, Thalia ex ponto la cumpana de milenii, Editura

Muntenia & Editura Leda, Constanța, 2001

Massoff Ioan, Teatrul Romanesc, Editura Minerva, București, 1974

McLuhan, Marchal, Era New Media, 1988

Meisnner, W. Psychoanalysis and Religious Experience, Yale University Press, New

Haven/London, 1984

Mils, J.C și Crowley R., Therapeutic Metaphors for Children and theChild Within, New

25

York: Brunner/Mazel, 1986

Noica, Constantin, Jurnal filosofic, Editura Humanitas, București, 1990

Obrazțov, S.V. Profesiunea mea, Editura Cartea Rusa, București, 1952

Pepino, Cristian, Automate, idoli, păpuși-Magia unei lumi, Editura Alma, Galați, 1998

Pepino, Cristian, Tehnologii digitale în spectacolul de animație, Editura UNATC Press,

București. 2006

Pepino, Cristian, Regia spectacolului de animație, Editura UNATC Press, București, 2007

Pepino, Cristian, Istoria secretă a păpușilor. Teatrul de animație și sacrul, Editura UNATC

Press, București, 2014

Pepino, Cristian, Murgu, Horea, Gavrilescu, Liliana, Stanciu, Daniel, Brancu Ionut,

Apostol Gabriel, Furtună Santini Cornel, Tehnologii digitale în

spectacolul de animație, Editura UNATC Press, București, 2006

Persius, A. (AKA Persius), The Satires of A. Persius Flaccus by Flaccus, Editura Harper &

Brothers, New York, 1985

Peseschkian, Nossrat, Povești orientale ca instrumente de psihoterapie, Editura Trei,

București, 2017

Piaget, Jean, Inhelder Barbel, Psihologia copilului, Editura Cartier, Chișinău, 2011

Popa, Victor Ion, Mic îndreptar de teatru, Editura Eminescu, București, 1977

Propp, I. Vladimir , Morfologia basmului, Editura Univers, Bucuresti, 1970

Rank, Otto Mitul nașterii eroului. O interpretare psihologică a mitologiei, Editura Herald,

București, 2012

Rene, Girard, Violența și sacrul, Editura Nemira, București, 1995

26

Spirea, Isabela Elena, Basmul și importanța lui în educație, Editura Ideea Europeană,

București, 2011

Stanciu, Daniel, Ipostaze ale teatrului tradițional - de la rit la divertisment, Editura

UNATC Press, București, 2007

Szebeni, Zsuzsa, Kovacs Ildiko, regizor de teatru de păpuși, Asociația Puppet Media,

Teatrul de păpuși Puck, Cluj Napoca, 2018

Șăineanu, Lazăr, Basmele Române, Editura Minerva, București, 1978

Șăineanu, Lazăr, Basmele române, Editura Enciclopedică, București, 1978

von Franz, Marie-Louise, Interpretarea basmelor, Editura Trei, București, 2019

von Franz Marie-Louise, Problema Puer Aeternus, Editura Nemira, București, 2016

von Franz, M.-L. Joseph L. Henderson, Jolande Jacobi, Aniela Jaffe, C. G. Jung - Omul și

simbolurile sale, Editura Trei, București, 2017

Tavitian, Anaid, Metamorfoza unui vis, pg. 10 Editura Ex Ponto, Constanța, 2011

Tolstoi N. Aleksei, Aventurile lui Buratino sau cheița de aur, Editura Corint Junior,

București, 2004

Vulcănescu, Romulus, Mitologie Română, Editura Academiei Republicii Socialiste

România, București, 1987

Zipes, Jack, Les contes de fees et l’art de la subversion, Editura Payot, Paris, 2007

Albume:

Albumul Țăndărică 1949-1969, București, 1976

27

In punta di mani, Editura Teatro di Figura Cervia, Italia, 1991

DEX, Dictionarul explicativ al limbii romane, editia a II-a, Editura Univers Enciclopedic,

Bucuresti, 1998

UNIMA, Encyclopedie mondiale des arts de la marionnette, UNIMA, Montpellier, 2009

Cristina Pepino, Scenografie, Editura UNATC Press, București, 2014

Black Dolls, la collection Deborah Neff, Editura Fage și La Maison rouge, Paris, 2018

Poupees et Tabous. Le double jeu de l’arte contemporain, Editura Somogy, Paris, 2016

Puck. La marionette et les autres arts. L’opera des marionettes, nr. 19, Editura Institut

International de la Marionnette, Charleville- Mézières, 2009

Revista Fantoche, nr. 0, decembrie, Editura UNIMA, Catalunya, 2006

Revista Scena și Ecranul, nr. 10, mai, 1958, Editura de Stat pentru Imprimate și Publicații,

București, 1958

The Journal of American Folklore, vol. 84, nr. 331, Toward New Perspectives in folklore

(Jan.-Mar, 1971 pp.3-15)

Il était une fois, Les Contes de Feée et Régis Boyer. Les Contes Merveilleux d’ Andersen,

Paris, Edition du Seuil, Bibliothèque Nationale de France

Articole:

Andronescu, Monica, Scufița Roșie sau despre magie și incomunicare, revista “Yorick”,

nr. 386, anul 2017

Dan Ben-Amos, The Journal of American Folklore, vol. 84, nr. 331, Toward New Perspectives

in folklore (Jan.-Mar, 1971 pp.3-15), Editura American Folklore Society,

Illinois, 1971

Crișan, Mihai Teatrul-Nr.6, anul.VIII, iunie.1963, (cimec.ro)

28

Dimiu, Daria Un teatru doar pentru copii, în revista Teatrul Azi, nr. 12 , 1997

Ducea, Valeria, Omuletul de puf, Revista “Teatrul”, 1978 (Anul XXIII), nr. 4

Ducea, Valeria, Sibiu: Sînziana și Pepelea *Copilul din stele, Revista Teatrul, nr. 11, anul XIX-

noiembrie 1974, (scribd.com)

Ducea, Valeria, Harap Alb, Revista Teatrul-Nr.11, anul XXVIII, noiembrie 1983

(cimec.ro)

Piffault,Olivier, “Il était une fois”, Les Contes de Feée et Régis Boyer. Les Contes

Merveilleux d’ Andersen, Paris, Edition du Seuil, Bibliothèque Nationale de

France

Hârtu, Raluca, Magie și perfecțiune în țara Cenușăresei, ziarul Timpul Liber, 18.01.2001

Diaconescu, Sanda, Ivan Turbincă, Revista Teatrul, Nr.7-8, anul. XXVIII, iulie-august,

1983 (cimec.ro)

Kivu, Dinu, Invitatul nostru Brîndușa Zaița-Silvestru “Sint o bibab”, Teatrul, nr. 9.

(septembrie) 1983, anul XXVIII

Morariu, Mircea Em, Teatrul, nr. 7-8,anul XXIX, iulie-august, 1984, www.cimec.ro

Patlanjoglu, Ludmila, Teatrul Patetic, în revista Teatrul, Nr. 10, octombrie 1983, Revistă a

Consiliului Culturii și Educației Socialiste, Anul XXVIII,

Parhon , Victor, Teatrul azi, numarul 4, din 1992

Popovici, Al. Păpuși, păpuși lumești, Revista “Teatrul”, 1965 (anul X), nr. 9

Popovici, Ileana, “cu și despre Ion Lucian”, Revista Teatrul, nr. 2, 1965, (anul X), februarie,

(www.cimec.ro)

Renée, George Silviu, Elemente de expresie în teatrul de păpuși, Revista “Teatrul” nr. 5,

1956 (anul I)

Rumbau, Toni, Indagaciones sobre la marioneta y el doble, Revista Fantoche, nr. 0,

decembrie 2006, Editura UNIMA, Catalunya

Rusiecki, Cristina https://revistacultura.ro/nou/2015/07/fericire-si-obsesie/Cultura

spectacolului, nr. 524, din 12 iulie 2015

29

Sadoveanu, Ion Marin, Albumul Țăndărică 1949-1969, București, 1976

Silvestru, Brândușa Zaița, Însemnări despre turneul păpușarilor români în Africa, revista

Teatrul, Nr.4, (anul.VIII) aprilie.1963

Silvestru, Valentin, Gingașa activitate de formare a spectatorului prim. De vorba cu cei ce

contribuie la formarea publicului de mâine, Revista Teatrul, nr. 3 (anul XIV),

martie 1969,

Voicu, Delia, Osmoza, “Teatrul azi”, 1998, nr. 3-4-5-6

Surse on-line:

www.cimec.ro

www.wikipedia.org

http://www.teatrul-gulliver.ro/spectacole/croitorasul-cel-viteaz/

https://teatrularlechino.ro/croitorasul-cel-viteaz/

http://www.formula-as.ro/2015/1192/mica-enciclopedie-as-27/teatru-de-papusi-tandarica-un-

pustiulica-de-70-de-ani-19985

https://www.viata-libera.ro/vlg-cultura/95950-sanziana-si-pepelea-la-teatrul-gulliver

https://docs.google.com/viewerng/viewer?url=https://www.teatrulalba.ro/wp-

content/uploads/2018/02/Cronica-Sanziana-si-Pepelea.pdf&hl=en

www.cimec.ro Teatrul-Nr.6.anul.VIII.iunie.1963

http://www.cimec.ro/teatre/revista/1984/1984_iul-aug.htm

http://capitalcultural.ro/povestea-lui-harap-alb-in-premiera-la-sibiu/

https://adevarul.ro/cultura/teatru/noua-mii-zambete-1_566587327d919ed50efa86ed/index.html

30

https://ro.wikipedia.org/wiki/O_mie_%C8%99i_una_de_nop%C8%9Bi

https://archive.org/details/metaphorsonvisio00brak/page/n1

https://ro.wikipedia.org/wiki/O_mie_%C8%99i_una_de_nop%C8%9Bi

https://crispedia.ro/sanziana-si-pepelea-de-vasile-alecsandri-comentariu-literar-rezumat-literar/

http://www.laculturegenerale.com/charles-perrault-contes-oeuvres/

http://www.rador.ro/2018/01/12/documentar-ora-copiilor-cea-mai-populara-emisiune-

radiofonica-pentru-cei-mici

https://en.wikipedia.org/wiki/List_of_Disney_animated_films_based_on_fairy_tales

https://www.historia.ro/sectiune/portret/articol/zeii-nebuni-ai-dansului-serghei-diaghilev-si-

ballets-russes,

https://play3r.net/news/articles/a-storied-history-the-best-video-game-adaptations-of-classic-

fairy-tales/

https://evz.ro/lui-adolf-hitler-ii-placea-alba-ca-zapada-948816.html

https://www.animalzoo.ro/premiera-in-justitie-sentinta-definitiva-pentru-un-braconier-nemilos-

care-a-ucis-sute-de-caprioare/

https://www.qbebe.ro/psihologie/educatie_si_disciplina/adevaratele_povesti_din_spatele_celor_

mai_cunoscute_basme

https://revistacultura.ro/nou/2015/07/fericire-si-obsesie/Cultura spectacolului, nr. 524, din 12

iulie 2015

https://www.familiscope.fr/grand-family/on-partage/faut-il-encore-raconter-des-contes-de-fees-

a-mes-petits-enfants/

http://files.cargocollective.com/260136/contesalouer.pdf

http://townportal.ro/carti/_comentator-mihaela-buna/herman-hesse-pe-urmele-visului-basme/

https://jurnalul.antena3.ro/cultura/teatru/cenusareasa-de-20-de-ani-cu-papusi-561166.html

https://www.larousse.fr/dictionnaires/francais/contre-emploi_contre-

emplois/18767https://www.larousse.fr/dictionnaires/francais/contre-emploi_contre-

emplois/18767

31

https://www.crainou.ro/2015/07/04/cenusareasa-de-azi/

https://capitalcultural.ro/cenusareasa-pommerat/

https://www.youtube.com/watch?time_continue=167&v=cBNrXiDw11I

http://culture.uliege.be/jcms/prod_1423358/fr/les-contes-des-freres-grimm-au-theatre-de-

marionnettes

https://www.google.com/search?q=translate&oq=translate&aqs=chrome..69i57j69i59l2j0l3.2000

j0j8&sourceid=chrome&ie=UTF-8

http://www.cimec.ro/Teatre/revista/1978/Nr.4.anul.XXIII.aprilie.1978/originalimages/14314.197

8.04.pag052-pag053.jpg

https://yorick.ro/scufita-rosie-sau-despre-magie-si-incomunicare/,

https://www.ziarulmetropolis.ro/cenusareasa-in-viziunea-scenica-a-lui-felix-alexa-in-premiera-

la-teatrul-tandarica/

https://www.teatrultandarica.ro/pinocchio/,

https://www.facebook.com/pg/pazzo.cj/photos/?tab=album&album_id=928007974021365,

https://www.9am.ro/stiri-revista-presei/2005-06-09/secretele-povestilor-fratilor-grimm.html,

https://yorick.ro/scufita-rosie-sau-despre-magie-si-incomunicare/

http://www.topbusinessnews.ro/Piata_de_Arta/Aprilie_2019_Piata_de_Arta_5_Cristian_Pepino.

html,

https://mimamuzica.ro/atelierele-de-tip-orchestra-mima-cum-au-aparut-ce-cuprind-in-ce-forma-

ajuta-copilul-in-etapa-de-varsta-in-care-este-si-mai-departe-in-viata-chiar-daca-studiaza-sau-nu-

muzica/

https://medium.com/@denysbakirov/pinocchio-vs-buratino-christianity-vs-communism-

53c25e2c2ef7,

https://agenda.liternet.ro/articol/17255/Oana-Cristea-Grigorescu/La-Steaua-lui-Arlechino-

despre-Mona-Chirila.html,

https://www.telegrafonline.ro/ramas-bun-mona-chirila

https://www.cairn.info/le-conte-populaire--9782130384786-page-44.htm#

http://www.histoiredelafolie.fr/psychiatrie-neurologie/pierre-saintyves-les-guerisseurs-

mystiques-extrait-de-la-revue-danthropologie-paris-1928-pp-71-89

32

https://teatrul-evreiesc.com.ro/portfolio/papusarul/

https://www.teatrultandarica.ro/galaxia-svejk/

https://www.goodreads.com/book/show/21326.Fables_Vol_1

https://www.babelio.com/livres/Dixen-Animale-tome-1--La-malediction-de-Boucle-dOr/803872

https://www.babelio.com/livres/Meyer-Chroniques-lunaires-tome-1--Cinder/798079

http://www.crazy-bookworm.com/2011/08/author-spotlight-anna-sheehan-author-of.html

https://www.babelio.com/livres/Levine-Sonora--La-Princesse-au-long-sommeil/161041

https://www.goodreads.com/book/show/24337.Ella_Enchanted

https://www.goodreads.com/book/show/13273621-snow-white-the-huntsman

https://www.babelio.com/auteur/Chantal-Robillard/210008

https://www.babelio.com/livres/Pearce-Sweetly/388709

https://www.babelio.com/livres/Pearce-Sisters-Red/304573

https://www.babelio.com/livres/Martin-Gaite-Le-Petit-Chaperon-rouge-a-Manhattan/56605

https://www.babelio.com/livres/Lharsson-Billy-Chaperon/467582

https://www.babelio.com/livres/Solotareff-Le-Petit-Chaperon-vert/139812

https://www.babelio.com/livres/Nothomb-Barbe-bleue/391080

https://www.babelio.com/livres/Bousquet-La-marque-de-la-bete/161456

https://www.babelio.com/livres/McKinley-Belle/126788

https://www.amazon.ca/blog-belle-Mary-Temple/dp/274042809X

https://www.goodreads.com/book/show/544891.Beastly

https://www.babelio.com/livres/Simonay-Le-Roman-de-la-Belle-et-la-Bete/68444

33

https://www.amazon.com/Cochon-Neige-tribulations-cochon-origines-magique/dp/2020786346

https://www.babelio.com/livres/Beddor-Les-guerres-du-miroir-Tome-1--Alice-en-exil/107498

https://www.babelio.com/livres/Senecal-Aliss/7934

https://www.babelio.com/livres/Mochizuki-Pandora-Hearts-Tome-1/199294

https://en.wikipedia.org/wiki/Daughter_of_the_Forest

https://www.babelio.com/livres/Beane-Once-upon-a-time--Renaissance/499393

https://www.babelio.com/livres/Pyatt-Revelations-de-la-soeur-pas-si-laidede-Cendrill/266289

https://www.babelio.com/livres/Dufour-Quand-les-dieux-buvaient-tome-1--Blanche-Neige-

et/27096

https://www.babelio.com/livres/Courtade-Loup-y-es-tu-/200328

https://www.goodreads.com/book/show/3598195-the-stepsister-scheme

https://www.babelio.com/livres/Chenu-Contes-de-villes-et-de-fusees/198865

https://www.babelio.com/livres/Colfer-Le-Pays-des-contes-tome-1--Le-Sortilege-perdu/527074

https://www.babelio.com/livres/Fleutiaux-Metamorphoses-de-la-reine/38062

https://www.babelio.com/liste/1577/Contes-de-fees-revisites

https://www.appl-lachaise.net/appl/IMG/pdf/Ren_R_e_George_Silviu___note_biographique.pdf

https://yorick.ro/scufita-rosie-sau-despre-magie-si-incomunicare/,

https://www.ziarulmetropolis.ro/cenusareasa-in-viziunea-scenica-a-lui-felix-alexa-in-premiera-

la-teatrul-tandarica/

https://www.teatrul-merlin.ro/tinerete-fara-batranete-si-viata-fara-de-moarte

https://m.cinemagia.ro/filme/tinerete-fara-batranete-1969/sinopsis/

34

http://www.tnrs.ro/spectacole/tinerete-fara-batranete-si-viata-fara-de-moarte,

https://www.ziarulmetropolis.ro/gavriil-pinte-monteaza-tinerete-fara-batranete-si-viata-fara-de-

moarte-pe- scena-sectiei-germane-a-teatrului-national-din-sibiu/

http://www.cimec.ro/teatre/revista/1982/Nr.10.anul.XXVII.octombrie.1982/originalimages/1716

8.1982.10.pag028-pag029.jpg

,https://fr.wikisource.org/wiki/Op%C3%A9ra_et_Drame_(Wagner,_trad._Prod%E2%80%99ho

mme)/Partie_3/Chapitre_II

https://www.scribd.com/document/71901471/Revista-Teatrul-nr-11-anul-XIX-noiembrie-1974

https://www.teatrultandarica.ro/personalitati-h/

http://www.cimec.ro/Teatre/revista/1983/Nr.7-8.anul.XXVIII.iulie-

august.1983/imagepages/17670.1983.07-08.pag060-pag061.html

https://www.scribd.com/document/64677444/Revista-Teatrul-nr-2-anul-XII-februarie-1967

https://journals.openedition.org/feeries/273#tocto1n1

https://www.academia.edu/16501858/Totem_si_Tabu

https://mythologica.ro/vulturul-animal-simbol/

https://www.youtube.com/watch?v=qwmS2mnqdyY

https://www.youtube.com/watch?v=KbDCEt1uAOs,

https://www.youtube.com/watch?v=k432j-ZKbYE

https://books.google.ro/books?id=-

sj5cJz0_OsC&pg=PA691&lpg=PA691&dq=Novalis+said+about+fairy+tales&source=bl&ots=P

ANEjBjpYX&sig=ACfU3U0_qoKA6YnUyK_p-UbhFDbxOb-

SnQ&hl=en&sa=X&ved=2ahUKEwiPhZPuz4PqAhUzmVwKHTD-

DMUQ6AEwA3oECAYQAQ#v=onepage&q=Novalis%20said%20about%20fairy%20tales&f=f

alse,

35