UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ

”ION IONESCU DE LA BRAD” IAŞI

FACULTATEA DE AGRICULTURĂ

COMPARTIMENTAREA CEREALELOR

2011

INTRODUCERE

Cerealele sunt o grupă de plante din familia Gramineae care cuprinde: grâul, secara, triticale, orzul, ovăzul, porumbul, sorgul, meiul şi orezul. Tot în această grupă este cuprinsă şi hrişca datorită compoziţiei chimice şi a utilizărilor asememănătoare cu a celorlalte specii, deşi hrişca este din altă familie botanică - Polygonaceae.

COMPARTIMENTAREA ŞI DEPOZITAREA PRODUSELOR AGRICOLE VEGETALE

Compartimentarea produselor reprezintă repartizarea loturilor de seminţe în depozite, după anumite criterii calitative (felul produsului, umiditatea, procentul şi tipul impurităţilor, starea sanitară, masa hectolitrică, etc.).

COMPARTIMENTAREA PRODUSELOR PE SPECII

La recepţionarea produselor, depozitarea se face separat, pe fiecare specie, pentru evitarea amestecului mecanic între produse. Amestecul de produse dintre diferite specii diminuează calitatea loturilor, deoarece în majoritatea cazurilor, seminţele altor plante de cultură sunt considerate corpuri străine.

Produsele de sămânţă certificate biologic în câmp se depozitează pe specii, soiuri, loturi de aceeaşi provenienţă, având la bază acelaşi act de recunoaştere şi caracteristici calitative asemănătoare.

În cadrul fiecărei specii, compartimentarea se face în funcţie de destinaţia produsului pentru săţânţă sau pentru consum.

Produsele de consum se compartimentează pe destinaţii (consum alimentar, furajer, pentru industrializare sau export) în funcţie de caracteristicile calitative ale fiecărui lot şi de condiţiile tehnice de livrare la fiecare destinaţie.

În cadrul acestei compartimentări produsele se grupează în:

Corespunzătoare STAS – ului;

Necorespunzătoare STAS – ului.

Cele necorespunzătoare STAS – ului, se depozitează pe grupe calitative în funcţie de umiditate, corpuri străine, greutatea hectolitrică şi alte caracteristici astfel ca prin cheltuieli minime să poată fi îmbunătăţite până la condiţiile necesare livrării. Se are în vedere şi posibilitatea de îmbunătăţire a unor loturi pentru trecerea lor într-o categorie calitativă superioară şi implicit, creşterea valorii produsului.

1

COMPARTIMENTAREA ÎN FUNCŢIE DE UMIDITATE

Umiditatea este unul dintre indicatorii calitativi de bază care caracterizează masa de cereale. El constituie alături de masa hectolitrică şi conţinutul de corpuri străine, bază de calcul pentru stabilirea valorii cerealelor. Acest indicator are o importanţă deosebită pentru industria morăritului.

Umiditatea de bază a grâului ce urmează să fie prelucrat în unităţile de morărit este de 14%.

Orice diferenţă între umiditatea efectivă a grâului prelucrat şi cea de bază atrage obligativitatea corectării extracţiei totale de făină cu o valoare calculată cu relaţia:

, %

în care

a – umiditatea efectivă, %,

b – umiditatea de bază, 14%,

Când grâul recepţionat are umiditatea mai mică decât umiditatea de bază, 14% se va obţine un plus de extracţie, iar când umiditatea este mai mare decât cea de bază, se va diminua extracţia cu valoarea procentuală calculată.

Pentru determinarea umidităţii cerealelor cu precizie se folosesc:

metoda uscării în etuvă, conform metodologiei prevazută de normele STAS, este utilizată la rezolvarea diverselor litigii care apar între furnizorii şi beneficiarii loturilor de cereale;

umidometre de diverse construcţii, pentru aprecieri orientative.

Metoda uscării la etuvă

Principiul metodei:

2

Metoda constă în aprecierea umidităţii în funcţie de pierderea în greutate a unei probe de aproximativ 5, prin menţinerea ei în etuvă la 130 ±3oC timp de o oră.

Timpul se măsoară din momentul atingerii temperaturii de 130o în etuvă după introducerea fiolei cu proba.

Modul ce lucru:

Proba se obţine din cereale mărunţite la o morişcă de laborator. Este de preferat ca morişca să nu încălzească produsele rezultate din măciniş în timpul mărunţirii pentru a nu pierde o parte din umiditate.

După uscare la 130 ±3oC timp de o oră. Proba se răceşte în exticator şi se cântăreşte. Se fac două determinări paralele pentru aceeaşi probă de cereale.

Calculul şi exprimarea rezultatelor:

Umiditatea se calculează cu relaţia:

, %

unde:

m1 – masa fiolei cu probă, înainte de uscare, g.

m2 – masa fiolei cu probă, după uscare, g.

m – masa probei, înainte de uscare, g.

Exprimarea umidităţii se face printr-o cifră cu o zecimală, prin rotunjirea rezultatelor celor două determinări paralele, între care nu există o diferenţă mai mare de 0,3%. În cazul unei diferenţe mai mari de 0,3% se mai efectuează două determinări paralele. Dacă şi în acest caz se obţine o diferenţă mai mare, se face media aritmetică.

Din acest punct de vedere, produsele cu umiditate scăzută se depozitează separat faţă de cele cu o umiditate mai ridicată care necesită uscare artificială.

La compartimentarea pe grupe de umiditate se ţine seama de: umiditatea loturilor la recepţionare, umiditatea finală necesară livrării sau pentru asigurarea conservării, extracţia maximă de umiditate se poate realiza la o trecere a produsului prin uscător şi numărul de treceri pentru uscarea produsului.

Amestecarea produselor din diferite grupe de umiditate produce dificultăţi în procesul de uscare şi conservare precum şi la prelucrarea industrială a produselor.

3

Alimetarea uscatorului tip coloană se face la partea superioară prin gura de alimentare.

Uscarea artificială se realizează în instalaţii de uscare, prin diferite metode, cea mai frecventă este metoda cu ajutorul aerului încălzit.

Uscarea presupune urmatoarele faze principale: încălzirea materialului solid, difuzia umidităţii către suprafaţa acestuia, vaporizarea umidităţii pe suprafaţa materialului de uscat şi îndepărtarea vaporilor formaţi.

Procesul de uscare este un proces complex de transfer de căldură şi de masă. Uscarea se caracterizează prin:

- viteza de uscare, care reprezintă cantitatea de umiditate eliminată în unitatea de timp de pe unitatea de suprafaţă de material solid supus uscării;

- timp de uscare, care este timpul necesar pentru ca un material solid (uscat cu o anumită viteză de uscare) să ajungă de la o umiditate initială cunoscută la o umiditate mai mică, dată;

- metoda de uscare folosită este cea convectivă care se realizează prin trecerea unui curent de agent de uscare gazos, încălzit în prealabil, peste stratul de material solid umed. Ca agent de uscare, mai des folosit este aerul cald.

Uscarea convectivă are loc până la stabilirea echilibrului dinamic dintre materialul solid umed si agentul de uscare.

Cantitatea de căldură totală necesară uscării unui produs este compusă din căldura necesară încălzirii aerului şi cea necesară încălzirii produsului.

Căldura specifică depinde de natura şi structura produsului: la grâu, 0,49 Kcal/kg; la porumb, 0,46; la floarea-soarelui, 0,35.

Reducerea umidităţii se realizează la temperaturi ale agentului termic de până la 40°C la seminţele destinate semănatului (pentru a nu afecta germinaţia) şi până da 50°C la cele destinate consumului. La grâu, de exemplu, dacă se trece de 50°C glutenul îşi pierde elasticitatea, fiind afectate însuşirile de panificaţie.

Uscarea seminţelor cu umiditate ridicată trebuie realizată cu temperaturi mai mici decât a seminţelor cu umiditate mai redusă, pentru a preveni sudarea porilor tegumentului şi fisurarea boabelor.

Randamente sporite în procesul de uscare se realizează nu prin mărirea temperaturii agentului de uscare, ci prin mărirea cantităţii de aer cald care trece prin masa de seminţe.

4

Răcirea care se realizeaza cu aerul rece fiind folosit din ce în ce mai des ca metoda de răcire. Aerul rece realizează răcirea de obicei în convecţie, cu ajutorul unor ventilatoare puternice. Ventilatoarele folosite pot fi:

- ventilatoarele axiale funcţionează cel mai bine la presiuni statice sub 101,6 mm de apa, dar poate prezenta o problemă din punct de vedere al zgomotului;

- ventilatoarele centrifugale necesită o mai mare investiţie economică decât ventilatoarele axiale dar sunt mai eficiente la o presiune statică mai ridicată şi sunt mai silenţiose. În mod normal funcţionează la 1750 – 3500 rpm;

- ventilatoare centrifugale in-line funcţionează la presiuni statice mai mari decât ventilatoarele axiale şi la un cost mai scăzut decât ventilatoarele centrifugale normale.

Evacuarea se face prin partea inferioară a uscătorului prin acţionarea unui dispozitiv. Anterior evacuării cerealele cad într-o pâlnie colectoare.

USCĂTOR TURN TIP COLOANĂ

1a - zona de uscare

1b – zona de răcire

2 - dispozitiv

3 - pâlnie colectoare

4 - pâlnie de alimentare

5 - canale de distribuţie

6 - camere de distribuţie

7 - camere de distribuţie din zona de răcire

5

8 - ventilator

9 - camera de ardere

10 – ventilator Fig. 1

11 – jaluzele reglabile

Uscatorul turn tip coloană pentru cereale se compune dintr-o coloană 1, împărţită în doua zone de uscare (1a) şi cea de răcire (1b). Materia primă – cerealele umede – este alimentată prin pâlnia 4.

În coloană au loc două procese:

- uscarea produsului umed în zona de uscare;

- racirea produsului uscat în zona de răcire

Operaţia de uscare se desfăşoară astfel: agentul de uscare (aerul) este introdus în coloana de uscare prin jaluzelele reglabile 11. Combustibilul necesar arde în camera de ardere (focarul) 9, de unde gazele de ardere sunt vehiculate cu ventilatorul 8. Agentul de uscare – aerul încălzit – este distribuit în interiorul coloanei, în zona de uscare, prin camerele de distribuţie 6 şi canalele 5.

Operaţia de răcire se realizează în felul urmator: agentul de răcire (aerul rece) este vehiculat cu ajutorul ventilatorului 10, ajungând astfel, prin camerele de destribuţie 7, în interiorul coloanei 1, şi anume în zona de răcire.

Produsul uscat şi răcit este golit din coloană prin acţionarea dispozitivului 2, cerealele uscate cad astfel în palnia colectoare 3, de unde sunt evacuate.

În timpul operaţiei de uscare prin antrenarea umidităţii printr-un agent de uscare, apa din materialul supus uscării parcurge doua faze:

- difuziune interioara: apa aflată în material în stare lichidă sau de vapori, se deplasează spre suprafaţă, prin capilaritate sau difuziune,

- difuziunea exterioară: apa de la suprafaţa materialului trece în agentul de uscare.

În funcţie de comportarea lor în procesul de uscare, materialele umede pot fi nehigroscopice-capilar-poroase sau higroscopice-capilar-poroase.

O uscare bună a cerealelor depinde atât de debitul de aer asigurat cât şi de capacitatea de retenţie a apei de către aer. Capacitatea unui ventilator de a vehicula aerul prin cereale este dependentă de construcţia ventilatorului dar şi de rezistenţa la debitul de aer. Presiunea pe care trebuie să o dezvolte un ventilator pentru a depăşi rezistenţa cerealelor la debitul de aer este denumită presiune statică.

6

Există diferite tipuri de ventilatoare. Fiecare are caracteristici de functionare specifice. Cele mai utilizate tipuri de ventilatoare folosite pentru uscarea cerealelor sunt ventilatoarele axiale, ventilatoarele centrifugale de joasă şi înaltă presiune şi ventilatoarele centrifugale in-line.

Ventilatoarele axiale se montează pe tubulatură şi au debite cuprinse între 1000 – 155 000 m3/h, iar presiunea maximă este de 920 Pa.

Ventilatoare centrifugale de joasă presiune - au debite cuprinse între 500 – 34000 m3/h şi presiune maximă de 1300 Pa, iar cele de înaltă presiune au debite cuprinse între 280 – 12000 m3/h şi presiunea maximă de 11200 Pa.

Ventilatoarele centrifugale in-line cu carcasa metalică sau de plastic, cu debite cuprinse între 180 – 33600 m3/h, presiuni de la 0 – 2500 Pa.

USCATOR TIP COLOANĂ PENTRU PORUMB

7

Fig.2 Fig.3

Uscătorul tip coloană cu încrucişare de curenţi (figura 2) este cel mai utilizat tip de uscător pentru porumb. Este numit uscător cu încrucişare de curenţi deoarece aerul încălzit se mişcă transversal cu coloana de porumb, perpendicular pe debitul de porumb.Umiditatea şi temperatura porumbului variază de-a lungul coloanei uscătorului cu încrucişare de curenţi, aşa cum este prezentat în (figura 3). Porumbul din interiorul coloanei are o umiditate mai scăzută şi o temperatură mai mare decât porumbul de la exteriorul coloanei. De aceea, chiar dacă umiditatea medie poate fi 14%, umiditatea porumbului din interiorul coloanei poate fi între 6 – 10%, iar cea a porumbului de la exteriorul coloanei poate fi între 16–28%. De asemenea, chiar dacă temperatura medie poate fi 60oC, porumbul din interiorul coloanei poate atinge 93oC, iar cel de la exteriorul coloanei 26,6oC.

Temperatura porumbului în uscător creşte pe măsură ce porumbul se usucă. La o umiditate mai mare, bobul este menţinut rece prin efectul de răcire al evaporării apei. În multe uscătoare, temperatura cerealelor este folosită pentru determinarea gradului de uscare a cerealelor.

Uscătorul cu încrucişare de curenţi folosit la uscarea porumbului pentru macinarea umedă trebuie să fie utilizat la o temperatură moderată sau incluzând anumite particularităţi pentru minimizarea variaţiei de-a lungul coloanei.

La unele uscatoare discontinue se poate adauga un dispozitiv de recirculare a aerului. Aceasta are ca scop reducerea variatiei de umiditate de-a lungul coloanei

8

uscatorului. Pentru unele cereale se poate utiliza o temperatura mai inalta cu o recirculare a aerului dat fiind faptul ca miezul cerealelor nu se va afla in apropierea aerului incalzit pe intreaga perioada de uscare, deci prin urmare nu va deveni suficient de cald (figura 4).

Unele uscătoare cu flux incrucişat continuu folosesc un repartitor pentru cereale care întoarce porumbul din interiorul coloanei spre exteriorul acesteia şi pe cel din exterior spre interiorul coloanei (figura 5). Aceasta minimizează timpul în care porumbul este adiacent la interiorul coloanei.

Fig.4Fig.5

O altă particularitate care poate care poate minimiza variaţia de-a lungul coloanei de uscare este tapetarea pereţilor uscătorului, astfel încât cerealele din partea plenară a coloanei să se mişte mai rapid decât cerealele din apropierea exteriorului coloanei. În uscătoarele etajate, cu flux continuu, cu flux încrucişat, etajul superior care conţine porumbul cu cea mai mare umiditate, poate fi prelucrat la cele mai mari temperaturi de procesare, iar etajele inferioare, care conţin porumbul uscat, pot fi procesate la temperaturi mai scăzute.

Capacitatea de uscare

9

Uscătorul tip coloană este umplut complet o singură dată. Un uscător obişnuit este alcătuit din două coloane care înconjoară o cameră plenară (figura 6). Câteva forme de uscare sunt de asemenea disponibile. Aerul fierbinte este forţat să intre în camera plenară printr-o diuză a unităţii de încălzire, trece prin coloanele pline cu boabe şi le usucă. Capacitatea normală a unui astfel de uscător variază între 80 şi 1,000 buşeli. Lăţimea coloanelor unui astfel de uscător este de 25,4 până la 50,8 cm. Sunt caracterizate prin rate înalte de debite de aer şi temperaturi ridicate. Secvenţele tipice de operare sunt: umplere – uscare – răcire – golire. Timpul de operare diferă, dar în medie necesită între 2 şi 3 ore/şarjă. Controlul secvenţial de uscare se poate face manual sau automat.

Fig. 6. Uscătorul tip coloană

Avantajele uscării:

- permite recoltarea cerealelor în condiţii bune şi reduce pierderile de apă.

- măreşte perioada de disponibilitate a recoltei.

- face posibilă recoltarea timpurie.

- uscarea cerealelor dure poate reduce/elimina alterarea la depozitare.

- îmbunătăţeşte calificativul de piaţă şi acceptabilitatea la export.

- permite alternative de piaţă la desfacere.

- elimină necesitatea amestecării.

10

Dezavantajele uscării:

- necesită capital suplimentar pentru echipamente, energie şi manipulare.

- necesită forţă de muncă suplimentară şi inconvenienţa manipulării manuale până când facilitaăţile de centralizare vor fi disponibile.

- necesită experienţă şi operare eficientă.

- poate deteriora calitatea malţifierii orzului dacă nu se operează la temperatură scăzută a aerului.

COMPARTIMENTAREA ÎN FUNCŢIE DE CONŢINUTUL CORPURILOR STRĂINE

Impurităţile din masa de cereale pot fi constituite din alte plante de cultură diferite celei de bază, seminţe de buruieni, pământ, pietre, nisip, fragmente de spice şi paie, spărturi din cereale de bază, resturi de ambalaje din hârtie sau materiale textile, etc.

Impurităţile din masa de cereale se clasifică în:

impurităţi negre sau corpuri străine negre, impurităţi albe sau corpuri străine albe, impurităţi metalice.

În cazul grâului, în categoria impurităţilor negre intră: tot ce trece la cernere prin ciurul din tablă perforată cu orificii de 1,5 mm, de formă rotundă, corpurile minerale ( pietriş, nisip, pământ), corpuri organice ( pleavă, părţi de tulpină, frunze, insecte moarte), boabe de grâu şi de alte plante de cultură putrezite, încinse, mucegăite, cu endospermul alterat sau complet mâncat de insecte, seminţele altor plante de cultură în afară de secară, orz, ovăz,impurităţi vătămătoare (neghina, cornul secarei, boabe atacate de tăciune şi de mălură, seminţe de muştar sălbatic, zâzanie), seminţele altor buruieni.

Impurităţile albe sunt compuse din spărturi de grâu sau alte plante de cultură admise, mai mici decât jumătatea bobului, seminţele unor plante de cultură ( secară, orz şi ovăz), seminţe din cereale de bază sau unele plante de cultură admise, arse, seci, strivite, şiştave, încolţite.

Impurităţile metalice – apar accidental în masa de boabe fiind formate din aşchii metalice, şuruburi, şaibe, piuliţe desprinse în timpul balotării, curăţirii sau transportului.

În cazul grâului destinat obţinerii făinii pentru panificaţie, conform STAS-ului sunt admise maximum 3% impurităţi:

- impurităţi (corpuri străine) negre, maxim 1%11

din care neghină, maxim 0,5%

alte corpuri nevatămătoare, maxim 0,2%

- impurităţi (corpuri străine) albe, maxim, rest până la 3%

din care boabe încolţite, maxim 1%.

Modul de lucru:

Determinarea conţinutului de impurităţi al cerealelor se face prin cernerea acestora prin ciurul a cărui orificii depind de cereala analizată şi prin alegerea impurităţilor cu o pensetă.

Impurităţile, separate pe categorii, se cântăresc la o balanţă tehnică, iar rezultatul se exprimă cu o zecimală.

Repartizarea produselor în depozite se efectuează în funcţie de procentul de corpuri străine şi de componentele acestora, de felul şi numărul operaţiunilor necesare pentru eliminarea corpurilor străine.

De obicei, în cursul depozitării, în majoritatea cazurilor se realizează precurăţirea prin utilaje de curăţire brută intercalate în releele sau fluxul de transport al produselor spre locul de depozitare. Prin aceasta se reduce în mare măsură procentul de impurităţi grosiere uşoare şi mărunte, astfel că repartizarea în depozit are loc în funcţie de calitatea produsului după precurăţire.

La stabilirea grupelor de compartimentare după criteriul purităţii se ţine seama de gradul de complexitate a curăţirii fine pentru eliminarea unor componente de corpuri străine (greu separabile), de numărul necesar de treceri ale produselor prin utilaje pentru a se obţine puritatea necesară, de felul instalaţiilor şi de fluxul tehnologic de manipulare şi transport utilizate pentru efectuarea curăţirii şi sortării produselor.

12

COMPARTIMENTAREA ÎN FUNCŢIE DE STAREA SANITARĂ

Majoritatea produselor provenite direct din lan, rareori sunt infestate cu dăunători (acarieni, insecte), prezenţa acestora constatându-se mai frecvent la produsele provenite din depozitele producătorilor sau din uiumul morilor.

Când, în cazuri excepţionale, se recepţionează totuşi, produse infestate, ele se repartizează în depozite izolate de celelalte spaţii.

Depozitarea acestor produse la un loc cu cele neinfestate poate duce la deprecierea calitativă a întregului lot, cu efecte economice negative.

La repartizarea în depozite a produselor infestate se ţine seama de metodele ce se vor aplica pentru combaterea dăunătorilor. De exemplu, produsele puternic atacate de gărgăriţe şi care necesită gazare, se vor depozita separat de loturile atacate mai uşor de acarieni şi care se pot îndepărta din produse prin lucrările de curăţire.

Produsele infestate, chiar după ce au fost gazate, nu se vor amesteca cu alte loturi neinfestate, ci se vor livra cu prioritate.

În ceea ce priveşte loturile atacate de deferite boli criptogamice ce se pot extinde şi care pot deprecia apte produse sănătoase, depozitarea acestora trebuie să se facă, de asemenea, separat.

COMPARTIMENTAREA ÎN FUNCŢIE DE MASA HACTOLITRICĂ

Unul dintre indicatorii de bază, în aprecierea calităţii cerealelor, folosit din cele mai vechi timpuri, îl constituie masa unităţii de volum. Ea se determină cu balanţa hectolitrică, care permite stabilirea masei de cereale care ocupă un volum de 1 litru.

Masa hectolitrică este influenţată de o serie de factori ca:

- - masa specifică a cerealelor,- - conţinutul corpuri străine şi natura lor,- - elemente geometrice ale cerealelor,- - coeficientul de frecare al boabelor,- - umiditatea cerealelor.

Masa hectolitrică, constituie în momentul de faţă, un indicator foarte important pentru industria morăritului, deoarece în unităţile de morărit, extracţia totală de făină este stabilită în funcţie de valoarea acestui indicator.

13

Masa hectolitrică de bază pentru grâul destinat panificaţiei, este de 78 kg/hl. În conformitate cu instrucţiunile actuale de măciş, extracţia totală de făină va fi mai mare sau mai mică, cu diferenţa între masa hectolitrică efectivă şi cea de bază.

Aparatură:

Determinarea masei hectolitrice se face utilizând balanţa hectolitrică (figura 7).

Fig. 7. Balanţa hectolitrică1 – cilindru cu pâine, 2 – pâlnie tronconică, 3 – clapetă, 4 – cilindru intermediar, 5 –

disc, 6 – cuţit, 7 – cilindru cu volum etalonat, 8 – piesă de fixare, 9 – orificiu cilindric, 10 – taler pentru greutăţi, 11 – balanţa hectolitrică

Balanţa hectolitrică este o balanţă cu braţe egale, care permite măsurarea masei hectolitrice, prin măsurarea masei cerealelor care ocupă un volum de un litru. De un braţ al balanţei se atârnă un taler pentru greutăţi, iar de partea cealaltă cilindrul cu cereale.

Umplerea cilindrului cu volum etalonat 7, se face utilizând un cilindru intermediar, fără fund, 4, în care cad iniţial cereale din cilindrul 1, prevăzut la partea inferioară cu o gură tronconică 2, pentru curgerea cerealelor. Gura părţii tronconice poate fi închisă de clapeta articulară 3. Îmbinările celor trei cilindri se fac printr-o

14

porţiune cilindrică inferioară cu diametrul interior mai mare decât diametrul exterior al cilindrului cu care se îmbină.

Pentru a elimina influenţa pe care ar putea să o exercite asupra modulului de aranjare al cerealelor din cilindrul etalonat 7, curenţii de aer ce părăsesc cilindrul se utilizează un disc metalic 6 care cade înaintea cerealelor, determinând eliminarea aerului prin orificiul 9, situat la partea inferioară a acestuia.

Cilindrul etalonat 7 se fixează de suportul balanţei hectolitrice prin intermediul unei piese cilindrice 8, cu care se îmbină prin răsucire.

Cuţitul 6, introdus printr-un canal circular prevăzut la partea superioară a cilindrului etalonat, delimitează volumul de un litru.

Modul de lucru:

Pentru determinarea masei hectolitrice, se umple cilindrul 1 cu cereale. Se fixează cilindrul 7 în suportul balanţei prin piesa 8, cu cuţitul 6 introdus, susţinând discul 5. Se fixează apoi cilindrii 4 şi 1.

Se deschide clapeta 3 aşteptând curgerea cerealelor în cilindrul 4. Se trage cuţitul 6, discul, împreună cu cerealele cad în cilindrul 7. Se introduce cuţitul 6, se scot cilindrii 1 şi 4 şi se elimină cerealele aflate deasupra lui. Se înlătură cuţitul şi se determină masa cilindrului cu cereale prin cântărire.

Ca rezultat se ia media aritmetică a două determinări consecutive, între care nu există o diferenţă mai mare de 0,5 kg/hl, se repetă determinările.

Dacă şi în acest caz se obţine o diferenţă mai mare de 0,5 kg/hl, se face media aritmetică a celor patru determinări.

Deoarece masa hectolitrică este influenţată în mare măsură de conţinutul de umiditate şi de corpuri străine, constituie un criteriu secundar în compartimentarea loturilor de produse. În cele mai multe cazuri, prin lucrările de uscare şi curăţire a produselor, greutatea hectolitrică creşte substanţial, modificându-se astfel şi grupa de încadrare a lotului în funcţie de această însuşire.

La produsele pentru care standardele de livrare nu cuprind masa hectolitrică, la compartimentare nu se ţine seama de această caracteristică, de asemenea, nici la floarea-soarelui.

Pentru produsele la care masa hectolitrică are importanţă în procesul de prelucrare industrială este necesară o compartimentare riguroasă în funcţie de acest indicativ, ţinându-se seama şi de valoarea masei hectolitrice la care va ajunge produsul în urma curăţirii şi uscării (de exemplu, la grâu: pentru panificaţie – MH – min 75 kg; pentru paste făinoase, min 77 kg).

15

Determinarea greutăţii hectolitrice şi a umidităţii (GRANOMAT)

Aparat complet automat, combinat, pentru măsurarea rapidă a umidităţii şi a greutăţii hectolitrice a cerealelor în bob întreg. Compensare automată a temperaturii, meniu de utilizare extrem de facil, afişare date pe display-ul digital, cât şi la imprimanta integrată, interfeţe serială şi paralelă pentru imprimantă externă şi PC.

Cereale ce pot fi analizate: grâu, grâu durum, secară, orz, ovăz, rapiţă, seminţe de floarea soarelui, porumb, fasole, mazăre, linte, orez, soia.

Cei doi parametri indispensabili unei recepţii de cereale - umiditatea şi greutatea hectolitrică - se obţin în câteva secunde.

Menţionăm că aparatul are aprobare de model, deci poate fi folosit (şi este) cu succes în tranzacţii comerciale. 

Aparatul Granomat este produs de firma germană Pfeuffer.

COMPARTIMENTAREA ÎN FUNCŢIE DE ALTE PARTICULARITĂŢI

Pentru unele specii, normele de livrare prevăd condiţii tehnice speciale, de care se ţine seama la compartimentarea produselor.

Astfel la grâu, compartimentarea se face şi în funcţie de procentul de sticlozitate, depozitându-se separat cel cu sticlozitate de peste 65% destinat obţinerii făinii pentru paste făinoase; de asemenea, se ţine seama şi de procentul boabelor atacate de ploşniţa cerealelor (care reduce calitatea glutenului). Se vor grupa loturile în funcţie de intensitatea atacului, astfel: fără atac de ploşniţe; cu atac de ploşniţe de 0,1 – 1%; 1,1 – 5%; peste 10% boabe atacate de ploşniţe.

La orz şi orzoaică, compartimentarea se realizează şi în funcţie de uniformitate, depozitându-se separat loturile cu conţinut de peste 70% la orz şi peste 80% la orzoaică, boabe mai mari de 2,5 mm lăţime.

La orez depozitarea se face pe soiuri sau în funcţie de forma şi mărimea boabelor cât şi de procentul de boabe galbene sau brune, astfel: loturi cu 0%; 0,1 – 3%; 3,1 – 5%; 5,1 – 10%; 10 – 15%; 15,1 – 25% şi peste 25% boabe galbene-brune.

La fasole, compartimentarea se efectuează şi în funcţie de soi, iar la fasolea comună, se mai ţine seama de formă, dimensiune, culoarea boabelor şi de conţinutul de boabe pătate.

16

La mazăre, compartimentarea se face şi în funcţie de culoare (galbenă, verde, amestec), de calibrul seminţelor, precum şi de felul tegumentului (neted, zbârcit) şi de forma seminţelor (rotundă, colţuroasă).

La floarea-soarelui compartimentarea se face şi în funcţie de conţinutul de seminţe râncede.

La soia, la compartimentare se ţine seama şi de procentul de seminţe murdare de pământ, grupându-se separat loturi curate, separat cele cu până la 5% seminţe murdare şi separat cele cu peste 5% seminţe murdare.

COMPARTIMENTAREA ÎN FUNCŢIE DE TIPUL DEPOZITULUI

La repartizarea produselor în diferite tipuri de depozite se ţine seama de influenţa fiecărui tip de spaţiu asupra condiţiilor de conservare a produselor.

În celulele de siloz nu se vor păstra produse cu umiditate ridicată, decât pe o perioadă scurtă de timp (1 – 2 zile), pentru a fi curăţite, uscate, tratate.

În celulele mici de siloz, cu suprafaţa sub 12 m2 se pot păstra cerealele şi leguminoasele cu maximim 14% umiditate. În celulele mai mari, la conservarea produselor amintite, umiditatea trebuie să fie sub 13,5%, iar în cele cu diametrul de peste 8 m (cu suprafaţa peste 50 m2) se pot păstra cereale cu umiditatea sub 13% şi temperatura, sub 8oC.

Nu este indicat să se păstreze seminţe de floarea-soarelui în celulele silozurilor deoarece în spaţii închise şi neaerisite, în urma unor procese biochimice se degajă gaze pirofore, care se aprind cu uşurinţă, producând explozii soldate cu însemnate pagube prin avarierea silozului şi degradarea seminţelor.

În afară de aceasta, datorită masei hectolitrice reduse a acestoe seminţe, nu este economic să fie păstrate în silozuri deoarece ocupă un volum aproape dublu faţă de cel al produselor grele. Din aceleaşi motive nu este indicat să se păstreze în silozuri şi alte produse din categoria celor uşoare (ovăz, etc.).

În magazii se depozitează toate toate speciile de produse, indiferent de calitate. Înălţimea stratului de produse depozitate în vrac se stabileşte în funcţie de următoarele elemente:

- stadiul de postmaturare a produselor;

- temperatura atmosferică din zona şi perioada de conservare;

17

- gradul de dotare al depozitului cu instalaţii de aerare, manipulare mecanică, curăţire, uscare;

- umiditatea produsului;

- conţinutul şi natura corpurilor străine;

- tipul magaziei.

Fig. 8 Silozuri pentru cereale

În funcţie de aceste elemente, la depozitarea în magazii, înălţimea vracului variază în principiu, astfel:

- produsele cu postmaturarea terminată se depozitează în straturi mai înalte comparativ cu cele care nu şi-au desăvârşit postmaturarea;

- loturile uscate se depozitează în strat mai înalt decât cele umede;

- în anotimpul răcoros, stratul poate fi îngroşat, iar în cel călduros, produsele se depozitează în strat mai subţire;

- în depozitele cu aerare, grosimea stratului de produse este mai mare decât în cele fără aerare;

- în magaziile în care se poate interveni cu utilajele de manipulare la mişcarea produselor în vederea aerisirii şi prevenirii degradării, produsele se depozitează în strat mai gros decât în cele nemecanizate;

18

- produsele umede şi cele cu un conţinut ridicat de corpuri stăine se depozitează în strat mai subţire decât cele uscate şi cu puritate ridicată.

Datorită multitudinii de factori care influenţează asupra înălţimii stratului de depozitare a produselor, nu se pot stabili norme fixe pentru toate cazurile care apar în procesul de depozitare şi conservare ale acestora.

La depozitarea produselor în magazii se ţine seama, în special, de umiditatea loturilor, dotarea depozitelor cu instalaţii de aerare activă şi de grupa de plante.

Scopul aerării

1. Controlul temperaturii cerealelorCele două obiective principale ale aerării sunt menţinerea unei temperaturi

uniforme în masa de cereale şi în acelaşi timp temperatura trebuie să fie cât mai mică din punct de vedere practic. Cu anumite excepţii, ce vor fi menţionate, discuţiile se referă la uscarea cerealelor până la un nivel optim pentru depozitare. În mod normal, aerarea nu înseamnă deplasarea unui volum de aer care să asigure şi uscarea cerealelor.

Depozitarea la temperatură scăzutăAproape toate alimentele se păstrează mai bine la temperaturi mai scăzute şi deşi

cerealele nu sunt la fel de perisabile ca majoritatea produselor alimentare, totuşi temperaturile scăzute de depozitare sunt benefice. La aceste temperaturi este inhibată nu numai dezvoltarea mucegaiurilor, ci şi infestarea datorită dăunătorilor. Conform Burges şi Burrell (1964) răcirea cerealelor la temperaturi de până la 17oC inhibă suficient de repede ciclul de dezvoltare al insectelor dăunătoare cerealelor, astfel încât acestea nu se mai pot înmulţi şi nu mai degradează calitatea cerealelor. Calderwood (1984) a arătat că controlul dezvoltării insectelor prin metoda aerării este cel mai important criteriu în cazul depozitării pe termen lung a orezului brut.

Dezvoltarea microorganismelor este de obicei accelerată prin creşterea temperaturii. Se estimează o creştere de două până la cinci ori a populaţiilor de microorganisme pentru fiecare creştere cu 10oC a temperaturii, dacă valoarea temperaturii nu depăşeşte valoarea optimă pentru dezvoltarea mucegaiurilor. Există numeroase specii de mucegaiuri de depozit, iar domeniul lor optim de temperaturi este cuprins între 23 - 40oC. Alte microorganisme de depozit, cum ar fi actinomicetele şi bacteriile termofile au domenii optime de temperatură mai mari; dacă umiditatea cerealelor este foarte mare, microorganismele se pot dezvolta la temperaturi de până la 65 - 75oC. Căldura rezultată din procesul de respiraţie a mucegaiurilor şi altor microorganisme de depozit determină creşterea temperaturii în masa produsului, ceea ce duce la accelerarea dezvoltării microorganismelor. Acest efect ciclic este prevenit printr-o aerare adecvată, dar numai dacă temperatura mediului este suficient de scăzută.

19

Migrarea umidităţiiTemperaturile neuniforme din masa de cereale duc la formarea de curenţi de aer

de convecţie care determină migrarea umidităţii. Aceasta constituie o problemă mai ales în cazul zonelor în care se înregistrează variaţii mari de temperatură de la un anotimp la altul, aşa cum este de exemplu centura de porumb a Statelor Unite.

O masă de cereale de 50 t nu se poate răci sau încălzi uniform datorită variaţiilor de temperatură între anotimpuri. Deoarece masa de produs uscat are efect de izolant termic, produsul situat pe laturile celulei îşi schimbă temperatura mai repede decât masa de produs situat în centrul celulei de depozitare. Diferenţele de temperatură în cadrul masei de produs determină apariţia unor curenţi de aer dinspre masa caldă spre masa rece de produs. Direcţia acestor curenţi depinde de modul în care se răceşte produsul în cazul în care temperatura exterioară celulei scade sau se încălzeşte dacă temperatura exterioară creşte în timpul primăverii şi verii.

Deoarece umiditatea aerului cald este mai mare decât a aerului rece, curenţii de aer convectivi preiau umiditatea din masa de produs cu temperatură mai mare. Când curentul de aer trece prin masa de produs cu temperatură mai mică se răceşte, iar umiditatea sa relativă creşte până la punctul la care are loc transferul de umiditate de la aer la masa de produs. Dacă diferenţele de temperatură sunt suficient de mari, vaporii de apă condensează pe cerealele reci. Toamna şi iarna masa de produs aflată lângă pereţii celulei şi sub acoperiş este mai rece, masa de produs din mijlocul celulei având temperatură mai mare. Aerul încărcat cu umiditate se ridică, trece prin stratul de produs mai rece unde lasă umiditatea. Apoi curentul de aer se deplasează în jos pe lângă peretele celulei pentru a înlocui volumul de aer cald din centrul celulei, în felul acesta închizându-se ciclul de convecţie.

În timpul primăverii şi verii în mod normal deplasarea curenţilor de aer în masa de produs este inversată şi acesta se răceşte. Produsul mai rece este situat în centrul celulei, stratul de produs din vecinătatea pereţilor şi de sub acoperiş având temperatură mai mare. Pe măsură ce aerul cald se ridică pe lângă pereţii celulei este înlocuit cu aer mai rece din centrul celulei. Pe măsură ce curentul de aer cald coboară prin centrul celulei este răcit, umiditatea sa relativă creşte şi apare un transfer de umiditate către produsul mai rece. Viteza transferului de umiditate este mai mică în timpul încălzirii decât în timpul răcirii produsului toamna. În zona centrală a centurii porumbului din SUA acumularea de umiditate în zona de subsuprafaţă nu este dăunătoare pentru un produs uscat normal înainte de sfârşitului lunii iulie, începutul lui august.

Grâul este mult mai rezistent la circulaţia aerului şi de obicei este depozitat cu umidităţi mai mici decât în cazul porumbului. Hellevang şi Hirning (1988) au arătat că în cazul grâului depozitat pe timpul verii în Dakota de Nord, umiditatea creşte cu până la 0,45% în stratul de produs aflat imediat sub acoperiş. În urma unor simulări în laborator s-au evidenţiat creşteri similare ale umidităţii.

20

2. Eliminarea mirosurilor străineMirosul de mucegai, mirosurile datorate funcţionării defectuoase a uscătorului,

precum şi cele asociate cu utilizarea unor substanţe chimice conservante pot fi eliminate sau intensitatea lor diminuată prin aerare. Unele mirosuri pot fi disipate rapid cu o aerare minimă, în timp ce mirosurile mai persistente necesită o aerare mai îndelungată. Mirosul de acru sau de fermentat şi mirosurile asociate cu conservanţi organici acizi sunt rareori eliminate complet prin aerare. Din păcate, eliminarea mirosului de mucegai prin aerare nu duce şi la îndepărtarea defectelor produse de acesta.

3. Modificarea sau egalizarea umidităţii în masa de produsPersistă încă întrebările legate de adaosul de umiditate în masa de cereale şi

seminţe oleaginoase prin aerare în perioadele umede. Produsele agricole sunt recoltate frecvent cu umidităţi (sau au fost uscate până la valori ale umidităţii) sub valorile stabilite pentru gradele comerciale. Orice procent de umiditate adăugat peste produsul suprauscat şi care este sub valoarea limită a gradului duce la creşterea greutăţii produsului vândut. Adaosul direct de apă în produs este considerată infracţiune de către autorităţile SUA. Nu s-a încercat încă (nu s-a luat în considerare) adaosul întâmplător de apă prin transfer de umiditate în timpul aerării.

Indiferent de restricţiile reglementărilor în vigoare adaosul de umiditate prin aerare nu este posibil. Debitele de aerare se stabilesc în aşa fel încât să se realizeze modificarea temperaturii în masa de cereale într-un timp real - o săptămână sau 10 zile. Frontul de schimbare de temperatură parcurge o celulă sau un lot de cereale de 20 - 30 ori mai repede decât frontul de uscare sau de umezire care urmează. Deşi o viteză a curentului de aer de 0,1 m3/min*t este suficientă pentru a realiza modificarea temperaturii într-o săptămână, s-ar putea să fie necesare şase luni pentru a realiza modificarea umidităţii în cadrul aceluiaşi lot. Astfel, pentru a realiza transferul de umiditate în timp real, viteza curentului de aer trebuie să fie mult mai mare, similară celei din uscătoarele de mare viteză.

Astfel, la cereale (grâu, secară, orz, ovăz) cu umiditatea între 14,1 – 17%, grosimea stratului de depozitare va fi de 2,5 – 0,5 m în magazii fără aerare activă şi de 3 m în magazii cu aerare activă; la sub 14% umiditate, în ambele tipuri de magazii, grosimea stratului poate ajunge până la înălţimea admisă de rezistenţa magaziei, iar produsele cu peste 17% umiditate se vor depozita până la maxim 0,5 m grosime în magazii fără aerare activă şi la 1,5 – 2 m, în magazii cu aerare activă.

La compartimentarea grâului pentru consum se va ţine seama de următoarele reguli:

- grâul cu umiditate sub 14% şi max. 3% corpuri străine se poate depozita în spaţii pentru depozitare definitivă fără aerare activă;

21

- în cadrul categoriei de grâu cu 13% umiditate şi max. 3% corpuri străine, compartimentarea se va face pe cel puţin două grupe de masă hectolitrică: sub 76 kg şi peste 76 kg;

- grâul cu 14 – 17% umiditate şi max. 6% corpuri străine se va depozita în magazii şi silozuri prevăzute cu instalaţii de aerare activă sau în spaţii provizorii (şoproane, arioaie) de asemenea, prevăzute cu instalaţii de aerare activă;

- grâul cu 14 – 17% umiditate şi max. 6% corpuri străine depozitat în spaţii definitive (cu aerare activă) se poate păstra maximum trei luni fără uscare artificială, însă, în perioada imediat următoare trebuie curăţat pentru reducerea conţinutului de corpuri străine sub limita prevăzută de STAS;

- grâul cu 14 – 17% umiditate şi max. 6% corpuri străine din spaţii provizorii (cu aerare activă) se va curăţi în perioada imediat următoare, se va usca prin aerare în maximum trei luni de la recepţionare şi apoi se va transfera în spaţiile definitive sau se va livra către beneficiari;

- grâul cu peste 14% umiditate şi peste 6% corpuri străine se va depozita în şoproane sau alte spaţii pentru păstrare provizorie prevăzute cu instalaţii de aerare activă, de curăţire şi dacordate la instalaţii de uscare, în vederea curăţirii şi uscării lotului, de urgenţă, după care depozitarea se va face în funcţie de calitatea acestuia.

Grâul pentru panificaţie se va compartimenta după următoarele grupe calitative:

- umiditate: sub 14% (sub 13% pentru celulele circulare);

- corpuri străine: sub 3% şi peste 3%;

- masa hectolitrică: sub 75 kg şi peste 75 kg;

- gluten umed: sub 22% şi peste 22%;

- indice gluten: sub 25% şi peste 25%;

- alte caracteristici calitative.

Pentru paste făinoase şi alte destinaţii se vor identifica loturile de grâu cu masa hectolitrică şi sticlozitate ridicate, cu conţinut redus de umiditate şi corpuri străine, sănătos, fără atac de ploşniţe sau boli criptogamice (min. 77 kg – MH, max. 3% corpuri străine, max 14% umiditate, min. 65% sticlozitate, min. 28% gluten umed, max. 3% boabe prăfuite sau fulguite de mălură şi tăciune, neinfestate cu dăunători).

22

În scopul compartimentării după criteriile amintite, se va întocmi o schemă cu toate spaţiile de depozitare din cadrul subunităţii, cu specificarea tipului şi capacităţii fiecăruia. În funcţie de calitatea probabilă a recoltei şi de calitatea realizată în ultimii 3 ani, se vor stabili grupe calitative care vor fi specificate pe schema de compartimentare.

Pentru identificarea cu uşurinţă de către conducătorii auto a spaţiilor de depozitare unde trebuie descărcat produsul, se recomandă ca pe fiecare spaţiu să se aplice un panou de cca. 0,250 m2, vopsit cu o anumită culoare convenţională în funcţie de sortimentul calitativ al produsului. Culoarea şi numărul de pe panou vor fi identice cu a spaţiului de depozitare din schema de compartimentare. Această schemă se include în fluxul de circulaţie spre toate spaţiile de depozitare şi se montează la: laborator, staţia de cântărire şi în toate intersecţiile din incinta bazei pentru orientarea şi dirijarea cu uşurinţă a conducătorilor auto spre locul de descărcare.

Se va avea în vedere că, în aceeaşi perioadă se primesc la baza de recepţionare diferite specii de produse şi că, în cadrul fiecărei specii există o diversitate de sortimente calitative.

Pentru dirijarea raţională a produselor de la laborator la locul de depozitare, panoul şi bulinele de identificare a depozitului vor avea o anumită formă geometrică în funcţie de specia de produse, de exemplu:

- triunghi, pentru grâu;

- pătrat, pentru secară;

- cerc, pentru orz;

- jumătate cerc, pentru orzoaică;

- pentagon, pentru in etc.

Sortimentul calitativ va fi indicat prin culori diferite. De exemplu pentru grâu:

Umiditate (%)

Corpuri străine

(%)

MH

(kg)

Forma panoului şi bulinei

Culoarea panoului

Sub 14 < 3 < 76 Triunghi verde

< 3 < 76 Triunghi albastru

14 – 17 < 6 - Triunghi galben

> 6 - Triunghi portocaliu

23

Peste 17 < 6 Triunghi roşu

> 6 Triunghi maro

După compartimentarea definitivă, se va face reamplasarea panourilor colorate în funcţie de sortimentele de produse din depozite.

Pentru asigurarea conservării corespunzătoare a cerealelor cu umiditatea critică, temperatura trebuie să fie sub 25 oC în intervalul 1 aprilie – 1 octombrie şi sub 18 oC în intervalul 1 octombrie – 31 martie. Este foarte avantajos, ca pe toată perioada de păstrare a produselor atât temperatura cât şi umiditatea să fie scăzute.

Loturile de orz pentru furaj care au la recepţionare sub 14% umiditatea şi 5% corpuri străine se vor depozita separat în spaţii pentru depozitarea defenitivă (magazii sau silozuri) care pot fi fără aerare activă.

După încheierea lucrărilor pentru îmbunătăţirea calităţii orzului şi orzoaicei (curăţire, sortare, uscare) compartimentarea se va efectua în funcţie de însuşirile calitative: pentru bere şi pentru furaj.

Culoarea panourilor de la depozite şi a bulinelor de pe tichet va fi diferită în funcţie de sortimentul calitativ, astfel:

a) La orzul şi orzoaica pentru bere:

- verde pentru orzoaica şi orzul cu indici calitativi corespunzători pentru industria berii;

- albastru pentru orzul şi orzoaica de bere care necesită operaţiuni de uscare;

- galben pentru orzul şi orzoaica pentru bere care necesită operaţiuni de curăţare sau sortare;

- portocaliu pentru orzul şi orzoaica pentru bere care necesită operaţiuni de uscare, sortare, curăţare, etc.

b) La orzul pentru furaj:

- roşu pentru loturile care corespund indicilor calitativi prevăzuţi în normele de livrare;

- negru pentru loturile care nu corespund condiţiilor de livrare.

La conservarea orzul şi orzoaicei pentru bere se vor lua măsuri pentru accelerarea procesului de postmaturare şi îmbunătăţire a însuşirilor biochimice ale masei de seminţe

24

(prin solarizare, aerare activă cu aer atmosferic cald, etc). Dacă produsul are un conţinut scăzut de umiditate, repaosul germinativ se poate scurta cu 15 – 20 zile fiind apt pentru a fi prelucrat în industria berii. În timpul conservării orzului şi orzoaicei pentru bere se vor lua toate măsurile de evitare a vătămării şi spargerii boabelor.

Orzoaica care are sub 62 kg – masă hectolitrică se va recepţiona şi plăti preţul de contractare a orzului, chiar dacă boabele sunt caracteristice orzoaicei şi îndeplinesc celelalte condiţii prevăzute în normativele de calitate.

Porumbul cu umiditatea mai mică de 15% se poate depozita până la înălţimea admisă de rezistenţa magaziei, cel cu 15,1 – 17% se va depozita în strat de 1,5 – 1 m înălţime în magazii fără aerare activă şi de 3 – 2,5 m în cele cu aerare, iar porumbul cu peste 17% umiditate se va depozita sub 1 m grosime în magazii fără aerare şi în strat de 1,5 – 2 m înălţime în magazii cu aerare activă.

Depozitarea porumbului ştiuleţi – se efectuează în pătule cu lăţimea maximă de 2 m, orientate cu latura mare paralel cu direcţia vântului dominant.

În pătulele mai late se amenajează canale de aerare pentru ventilarea naturală sau forţată a porumbului. La început înălţimea stratului ajunge până la 1 m înălţime, iar după completarea tuturos spaţiilor de depozitare se trece la înălţarea straturilor.

Se va ţine seama la compartimentare, în special, de umiditatea boabelor de pe ştiuleţi, porumbul grupându-se pe categorii de umiditate. Loturile cu probleme (atac de molii, fuzarioză, mucegai, boabe pătate) se depozitează separat, ţinându-se seama şi de umiditatea boabelor.

Produsele destinate însămânţării – se depozitează în magazii cu pardoseală şi pereţi hidroizolaţi şi prevăzute cu instalaţii de aerare (se referă la depozitarea în vrac).

Pentru cereale şi leguminoase boabe cu max. 14% umiditate, seminţe de oleaginoase (cu excepţia soiei) cu max. 8% umiditate şi soia cu max. 12% umiditate, înălţimea stratului de depozitare poate ajunge până la max. 1,5 m în timpul verii şi max. 2 m, în anotimpul rece. Când umiditatea este mai ridicată, seminţele se depozitează în strat foarte subţire şi se iau măsuri pentru reducerea umidităţii prin manipulare, aerare şi numai în cazuri excepţionale se va face uscarea artificială.

Depozitarea produselor în saci, în cazul celor destinate consumului alimentar, furajer sau industrial, nu este economică.

Acest sistem de depozitare se practică îndeosebi, la seminţele destinate însămânţării şi la unele produse pentru export. Produsele care se ambalează în saci trebuie să fie uscate, pure, sănătoase şi ajunse la maturitatea fiziologică.

25

Sacii sunt confecţionaţi din material textil (sau alt material care nu dăunează calităţii produselor). Aceştia se egalizează şi se marchează cu etichete de carton cu două jumătăţi, din care una se introduce în sac iar a doua se lasă la gura sacului.

Pentru produsele de consum destinate exportului, marcarea se face cu vopsea de diferite culori, aplicând pe saci şabloane cu inscripţii pentru identificarea cu uşurinţă a sortimentului.

În magazii, sacii cu produse se stivuiesc la înălţimea medie a 5 – 6 saci, pe grătare de lemn, forma stivelor fiind diferită. Între stive se lasă spaţii cu lăţimea de cca. 1 m pentru circulaţii şi aerisire, iar între stive şi perete trebuie să fie o distanţă de cca. 0,5 m.

În sistem internaţional se folosesc saci cu diferite capacităţi, de a 45 kg până la aproape 2000 kg, însăcuirea făcându-se cu dispozitive semiautomate, sau automate care pot umple de la 40 până la 800 saci/oră.

Firmele Monsanto şi Pioneer au câteva centre la noi în ţară cu dotare la nivelul ţărilor avansate care folosesc saci Jumbo pentru ambalarea porumbului şi florii-soarelui (cu capacitate 1 tonă) aşa cum este cel de la Afumaţi judeţul Ilfov.

26

BIBLIOGRAFIE

1. AGLAIA MOGÂRZAN, TEODOR ROBU, 2005 – Tehnologia păstrării produselor agricole vegetale, Ed. ”Ion Ionescu de la Brad”, Iaşi;

2. http://labshop.ro/Umidometre/Umidometru%20cereale.html

3. http://www.clubafaceri.ro/director/stand/25115/183669/Silozuri+pentru+incarcare+rapida+a+cerealelor.htm

27