Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea de Istorie și Filosofie

Departamentul Istoria Românilor,

Istoria Universală și Arheologie

Referat

„Renașterea națională în Grecia (a doua

jumătate a sec XVIII - prima jumătate a

sec XIX)„

Efectuat de : Porcescu Maria

Istorie, anul I,gr. I

Verificat de: Tomuleț Valentin

doctor habilitat,conf. univ.

Chișinău-2015.

Introducere Renașterea națională este o noțiune pe larg cunoscută în spațiul sud-est european și

anume prin faptul că statele balcanice aflându-se de sute de ani sub administrație turcească ,odată

cu pătrunderea elementelor capitaliste în societate și cu apariția burgheziei încep o amplă

mișcare de eliberare națională .

A doua jumătatea a secolului XVIII este o perioadă cu multă forfotă și zarvă în teritoriile

din dreapta, dar și din stânga Dunării. Statele Balcanice conștientizează sensul termenilor de

naționalism, conștiință națională, etc.

Renașterea națională în Grecia Istoria glorioasă a Greciei antice, venerată tot mai intensiv în anii de renaștere națională a

servit drept imbold pentru elita naționalistă greacă în întreprinderea anumitor acțiuni de eliberare

de sub jugul otoman. Faptul că grecii erau moștenitorii unei avuții admirate pretutindeni, a dus la

infiltrarea naționalismului în viața secolului XVIII.

Moștenirea trecutului a reușit să atragă atenția elitelor intelectuale și politice din Europa

Occidentală, cu convingeri liberaliste și conservatoare, insuflându-le grecilor un sentiment de

admirație pentru moștenirea lor culturală și politică.

Poporul grec a fost primul din sud – estul Europei, care în urma unei îndelungate și

încordate lupte a reușit să formeze un stat independent .Aceasta se datorează mai multor factori

specifici precum : situația geopolitică favorabilă a Greciei, dezvoltarea social-politică avansată și

progresul simțurilor în afirmarea idealului național grecesc, contactul cu iluminismul francez,

influența absolutismului luminat ,existența în aparatul de stat turcesc a funcționarilor fanarioți,

care au contribuit la mișcarea de eliberare națională a grecilor.

Stăpânirea otomană a fost o realitate politico-istorică a veacurilor XIV –XV, care a

uniformizat treptat regimul politic din dreapta Dunării. S-a produs o generalizare a sistemului

otoman în toate domeniile vieții : politie și juridice, administrative și economice, cât și a celei

sociale. Pentru popoarele din această zonă această situație a durat din Evul Mediu și până în

plină modernitate europeană. În astfel de condiții s-a produs începând cu sec al XVIII-lea în

dreapta Dunării, la fel ca ți la românii din stânga Dunării, o amplă mișcare cu caracter național,

denumită în literatura de specialitate „renaștere”, fenomen care a generat, în condiții extrem de

diverse, state naționale moderne ale popoarelor balcanice.

Părțile sudice ale Peninsulei Balcanice erau locuite masiv de către greci intrați și ei sub

stăpânire otomană în veacurile XIV-XV. La începuturile epocii moderne există și o importantă

diasporă grecească răspândită din Levant până în Rusia, centrul și chiar occidentul Europei. La

sfârșitul sec XVIII în Grecia a început să se dezvolte capitalismul, însă dominația turcească frâna

evoluția capitalismului. În cursul acestui secol la greci s-au afirmat cu prioritate o serie de

elemente ale modernității, precum formarea relațiilor burgheze, dezvoltare culturală etc. S-au

răspândit idei liberale si revoluționare, s-au redescoperit tradițiile antichității, s-a desfășurat

astfel o adevărată „renaștere” neo-elenică ilustrată si de figuri emblematice, precum Rigas, A.

Corais etc. Transformări însemnate s-au produs și în viața spirituală a societății grecești .Se

înființează noi instituții de învățământ ,crește numărul cărților publicate în noua limbă greacă

(catarevusa) ,se propagă iluminismul .La evoluția vieții sociale participau numeroși filosofi și

pedagogi. Era în creștere conștiința națională a grecilor, revoluția franceză a avut o influență

asupra ideologilor greci Adamatios Corais și Rigas Velestinlis. S-au format 3 curente ideologice:

1-al fanarioților care tindeau să preia conducerea în Imperiul Otoman, restabilind vechiul

Imperiu Bizantin; 2-al grupării de fanarioți care sperau să elibereze Grecia cu ajutorul marilor

puteri,în primul rând al Austriei și Rusiei; 3 al francofililor (Șuțu,Mavrocordat),promovat de

grecii legați de evenimentele revoluționare din Franța .

În societatea greacă numărul adepților pentru o conștiință națională era în creștere cei ce

respingeau ideea de dominație otomană se înmulțeau. Unul dintre ideologii marcanți ai mișcării

grecești a fost Rigas Konstantinos Velenstinlis. El s-a născut în Grecia , a cutreierat multe țări,

dar perioada cea mai fructuoasă a trăit-o în Țara Românească. Rigas îi atacă pe fanarioții care nu

susțineau mișcarea de eliberare națională El scrie „Declarația drepturilor omului”, „Constituția”,

„Imnul la luptă”, în care a formulat programul politic de luptă a popoarelor balcanice împotriva

jugului otoman.

În lucrarea Noua constituție a locuitorilor Rumeliei, Asiei Mici, Insulelor din Egee și

Principatelor Moldovei și Țării Românești, el vorbește despre instituirea Imperiului Bizantin

renăscut substituind instituțiile republicane franceze cu autocrația Bizanțului. Planul de un nou

imperiu pe scheletul fostului Imperiu Bizantin au pus doar pe foc autoritățile otomane ,care au

încercat să-ți mențină dominația în acest spațiu chiar și de independența defapt formală pe care o

căpătase grecii după procesul de renaștere națională și revoluția din 1821.

Concluzii

În concluzie pot afirma cu certitudine că procesul numit renaștere națională a avut un

caracter motivant pentru eliberarea de sub administrația turcească. Cel de-al doilea deceniu al

sec. XIX-lea se caracterizează prin ascensiunea rapidă a mișcării de eliberare. Se formează

grupări clandestine, care editau publicații periodice care propagau o nouă orientare a luptei care

se baza nu doar pe arme dar și pe întreaga acțiune cultural-politică a elenismului.

Datorită acestor grupări care s-au infiltrat în conducerea statului și au întreprins norme de

trezire a conștiințe și de conștientizare a faptului că eliberarea națională este posibilă numai prin

colaborare cu celelalte state balcanice aflate în aceeași situație ca și grecii. Treptat și burghezia

greacă se orientează spre lupta de eliberare națională

În urma renașterii naționale Grecia se ridică împotriva Imperiului Otoman,cerând

independență și suveranitate .