1

UNIVERSITATEA „TRANSILVANIA” DIN BRAŞOV

Facultatea de Silvicultură şi Exploatări Forestiere

Ing. Ilie I. MIHALACHE

STUDIUL POPULAŢIEI DE IEPURE DIN ROMÂNIA ___________________________________________________

STUDY OF EUROPEAN HARE POPULATION FROM ROMANIA

Conducător ştiinţific

Prof. univ. dr. ing. Dieter Carol SIMON

BRAŞOV, 2014

2

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

UNIVERSITATEA „TRANSILVANIA” DIN BRAŞOV BRAŞOV, B-DUL EROILOR, NR. 29, 500036, TEL. 0040-268-413000,

FAX 0040- 268-410525 ___________________________________________________________________________

D-lui/D-nei ..........................................................................................................

COMPONENŢA

Comisiei de doctorat

Numită prin ordinul Rectorului Universităţii „Transilvania” din Braşov

Nr. 6802 / 05.09.2014

PREŞEDINTE:

- Prof. univ. dr. ing. Gheorghe SPÂRCHEZ - PRODECAN – Facultatea de Silvicultură şi Exploatări Forestiere, Universitatea „Transilvania” din Braşov

CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC:

- Prof. univ. dr. ing. Dieter SIMON - Facultatea de Silvicultură şi Exploatări Forestiere

Universitatea „Transilvania” din Braşov

REFERENŢI: - Prof. univ. dr.ing. Paul Corneliu BOIŞTEANU - Facultatea de Zootehnie, U.S.A.M.V. Iaşi

- Prof. univ. dr. Gabriel PREDOI – Facultatea de Medicină Veterinară, U.S.A.M.V. Bucureşti - Prof. univ. dr. ing. Ovidiu IONESCU - Facultatea de Silvicultură şi Exploatări Forestiere,

Universitatea „Transilvania” din Braşov

Data, ora şi locul susţinerii publice a tezei de doctorat: 14.11.2014, ora 12.00, Facultatea de Silvicultură şi Exploatări Forestiere, şirul Bethoven nr. 1, Sala SI.

Eventuale aprecieri sau observaţii asupra conţinutului lucrării vă rugăm să le

transmiteţi în timp util, pe adresa ilie_mihalache@yahoo.com Totodată, vă invităm să luaţi parte la şedinţa publică de susţinere a tezei de doctorat.

Vă mulţumim

3

CUPRINS

RRezumat Teza

INTRODUCERE 7 11

1. STADIUL CUNOŞTINŢELOR (Cuprinde sinteza cap. I – III) 9

1.1 Familia Leporidae 9 23

1.2 Originile genului Lepus 9 26

1.3 Habitatul iepurelui de câmp 9 29

1.3.1 Condiţii ecologice generale 9 29

1.3.2 Exigenţele iepurelui de câmp faţă de condiţiile de mediu 10 44

2. ORGANIZAREA ŞI DESFĂŞURAREA CERCETĂRILOR 11 62

2.1 Scop şi obiective 11 62

2.2 Materiale şi metode de cercetare 12 64

2.3 Recoltarea şi pregătirea probelor 15 67

2.3.1 Recoltarea şi pregătirea probelor de sânge 15 67

2.3.2 Recoltarea şi pregătirea probelor de ţesut muscular 15 68

2.4 Determinări şi analize 15 68

2.4.1 Metodele de caracterizare ecologică şi etologică 15 68

2.4.2 Determinări morfologice 15 69

2.4.3 Efectuarea analizelor sangvine 17 71

2.4.4 Determinarea bonităţii fondurilor de vânătoare 17 73

2.5 Metode de analiză statistico matematice 18 74

3. REZULTATE ŞI DISCUŢII (Cuprinde sinteza cap. V – X) 19

3.1 Determinarea caracteristicilor morfologice ale populaţiei de iepuri 19 75

3.2 Semnificaţia variaţiei caracteristicilor morfologice ale iepurilor de câmp 21 84

3.3 Influenţa altitudinii asupra morfologiei interne la iepurii de câmp 23 89

3.4 Corelaţia între caracteristicile morfologice ale iepurilor de câmp 26 93

3.5 Comparaţii între valorile medii ale elementelor morfologice dintre masculi şi

femele 28 107

3.6 Evaluarea compoziţiei chimice şi a calităţii nutritive a cărnii iepurelui de câmp 29 108

3.7 Rezultate privind hematologia la iepurele de câmp 30 131

3.8 Analiza cantitativă a cheii de diagnoză ecologică a fondurilor de vânătoare pentru

specia iepure de câmp – studiu de caz 35 169

3.9 Dinamica efectivelor de iepuri de câmp din România 39 174

3.10 Relaţia dintre procentul de pădure şi efectivele de iepuri pe fondurile de

vânătoare 40 186

3.11 Stabilirea cotei anuale de recoltă 41 210

3.11.1 Metoda actuală 41 210

3.11.2 Metoda propusă 41 211

4

4. CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI. CONTRIBUŢII PERSONALE.

DISEMINAREA REZULTATELOR. DIRECŢII VIITOARE DE CERCETARE 43 211

4.1 Concluzii 43 215

4.2 Recomandări 43 215

4.3 Contribuţii personale 43 227

4.4 Diseminarea rezultatelor 44 228

4.5 Direcţii viitoare de cercetare 44 228

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ 45 229

REZUMAT 47 14

SUMMARY 51 18

CURRICULUM VITAE – limba română 55

CURRICULUM VITAE – limba engleză 56

5

CONTENTS

Summary Thesis

INTRODUCTION 7 11

1. STATE OF THE ART (Synthesis cap. I – III) 9

1.1 Family Leporidae 9 23

1.2 The origins of the genus Lepus 9 26

1.3 European hare habitat 9 29

1.3.1 General ecological condition 9 29

1.3.2 European hare requirements towards environmental contitions 10 44

2. ORGANIZATION AND CARRYNG OUT OF RESEARCHES 11 62

2.1 Aim and objectives 11 62

2.2 Materials and methods research 12 64

2.3 Harvesting and preparation of samples 15 67

2.3.1 Harvesting and preparation blood samples 15 67

2.3.2 Harvesting and preparation of samples of muscle tissue 15 68

2.4 Determinations and analysis 15 68

2.4.1 Methodes of characterization ecologica and ethologica 15 68

2.4.2 Morphological determinations 15 69

2.4.3 Blood analyses 17 71

2.4.4 Study of quality hunting funds 17 73

2.5 Mathematical statistical analysis methods 18 74

3. RESULTS AND DISCUSSION (Synthesis cap. V – X) 19

3.1 Determination of morphological characteristics of the the population of

european hares 19 75

3.2 Significance of morphological variation of european hare 21 84

3.3 Influence of altitude on the internal morphology of the european hare 23 89

3.4 Corelation between morphological characteristics of european hare 26 93

3.5 Comparisons between average values of morphological elements of males

and females 28 107

3.6 Evaluation of chemical composition an nutritional quality of meat hare

field 29 108

3.7 Results of hematology in european hare 30 131

3.8 Quantitative analysis of ecological diagnosis key to hunting funds for the

hare-case study 35 169

3.9 Dinamic's population of hare in Romania 39 174

3.10 The relationship between procent of forest and population of hare on

hunting funds 40 186

3.11 Determination harvest annual quota 41 210

3.11.1. Current method 41 210

3. 11.2 Proposed method 41 211

4. CONCLUSIONS AND RECOMMENDATIONS PERSONAL

CONTRIBUTIONS. DISSEMINATION OF RESULTS. FUTURE

RESEARCH DIRECTIONS 43 211

6

4.1 Conclusions 43 215

4.2 Recomandations 43 215

4.3 Personal contributions 43 227

4.4 Dissemination of results 44 228

4.5 Future research directions 44 228

SELECTIVE BIBLIOGRAPHY 45 229

SUMMARY 51 18

CURRICULUM VITAE – romanian language 55

CURRICULUM VITAE – english language 56

7

REZUMAT

INTRODUCERE

Despre practicarea vânătoarei la iepuri, pe teritoriul României, vorbesc oasele de

iepuri descoperite în vestigiile culturii Gumelniţa datată in ultima parte a mileniului V a.

Chr. (Udrescu şi Moise, 1996).

Specie de origine stepică, din nordul Africii, iepurele de câmp (Lepus europaeus) a

migrat în perioade preistorice în spaţiul stepic euroasiatic completând paleta de specii ce

aparţin ordinului Lagomorpha prezente astăzi în acest teritoriu.

Dinamica populaţiei acestei specii a urmat o curbă descendentă pe măsură ce

activitatea antropică legată de practicarea intensivă a agriculturii şi distrugerea agriculturii

tradiţionale s-a amplificat afectându-i reproducerea şi supravieţuirea, ajungându-se în unele

ţări europene (Elveţia) ca iepurele de câmp să capete statut de specie protejată.

În România, faţă de sec. 19 când observatorii străini vorbesc cu admiraţie despre

abundenţa acestei specii, în sec. XX şi începutul sec. XXI efectivele de iepurii se reduc sub

influenţa acţiunii antropice. În ultimul timp, pe lângă activitatea antropică, schimbările

climatice, manifestate prin temperaturi extreme vara şi precipitaţii urmate de inundaţii, pun în

pericol efectivele de iepuri, ceea ce impune necesitatea luării unor măsuri adecvate de

management pe fondurile de vânătoare.

În acest sens, prezentul studiu s-a născut din dorinţa de a realiza o radiografie cât mai

fidelă a stării populaţionale a iepurelui de câmp în România, în corelaţie cu factorii de mediu

şi a identificării măsurilor ce trebuie adoptate atât la nivelul fondului cinegetic naţional cât şi

al fiecărui fond de vânătoare pentru păstrarea actualelor efective şi, dacă este posibil, creşterea

efectivelor în zonele unde au înregistrat un regres.Un gând pios şi recunoştinţă primului meu

îndrumător Prof. univ. dr. ing. Aurel Negruţiu.

Mulţumiri deosebite domnului prof. dr. ing. Dieter Simon care a avut bunăvoinţa să

mă accepte ca doctorand, la sugestiile căruia lucrarea a căpătat forma actuală.

Mulţumesc domnului prof. dr. ing. Paul Corneliu Boişteanu, doamnei asistente dr.

Roxana Lazăr şi admirabilului colectiv pe care îl coordonează, pentru ajutorul excepţional pe

care mi l-au acordat.

8

Mulţumesc colegilor mei din cadrul Serviciului Cinegetic de la nivel central şi de la

nivelul Inspectoratelor Teritoriale de Regim Silvic şi de Vânătore, care m-au ajutat şă culeg

date necesare pentru realizarea acestei lucrări.

Mulţumesc multor vânători anonimi care mi-au împărtăşit din experienţa lor impresii

legate de specie.

Mulţumesc familiei mele care m-a îndemnat să-mi continui lucrarea atunci când mi-a

fost mai greu.

Mulţumesc tuturor celor care m-au îndemnat să întreprind acest demers şi tuturor

specialiştilor din domeniu care au avut priceperea şi răbdarea să-mi îndrume efortul.

9

1. STADIUL CUNOŞTINŢELOR (Cuprinde sinteza cap. I – III)

1.1 Familia Leporidae

Iepurele este un mamifer vertebrat a cărui pozitie sistemetică este următoarea (Wilson

şi Reeder, 1993):

Regnul: Animalia (Linnaeus, 1758)

Subregnul: Bilateria (Hatschek, 1888)

Phylum: Chordata (Bateson, 1885)

Subphylum: Vertebrata (Cuvier, 1812)

Superclasa: Tetrapoda (Goodrich, 1930)

Clasa: Mammalia (Linnaeus, 1758)

Subclasa: Theriiformes (Rowe, 1988; McKenna şi Bell, 1997)

Ordinul: Lagomorpha (Linnaeus, 1758)

1.2 Originile genului Lepus

Nu se poate afirma cu precizie, dar nu este improbabil ca strămoşii lagomorfelor să fie

specii de insectivore din perioada Cretacicului care aparţin genului Pseudictops. În acelaşi

timp, stramoşi ai ordinului Rodentia stau la originea Primatelor (Grzimek, 1973). Evoluţia

lagomorfelor începe odată cu apariţia întinselor suprafeţe de păşuni în Miocen (Thomas şi

Spicer, 1986).

Marea răspândire de azi a leporidelor demonstrează că acestea constituie un grup de

mamifere în plină evoluţie. Aproape toate speciile de Leporidae de azi au derivat din genul

Alilepus în Pliocenul inferior (Hibbard, 1963). În procesul evoluţiei lor, lagomorfele originare

nu au dezvoltat multe forme sau adaptări particulare, ci au păstrat mai degrabă multe caractere

primitive (Gidley, 1912).

1.3 HABITATUL IEPURELUI DE CÂMP

1.3.1 Condiţii ecologice generale

Marea familie a iepurilor de câmp trăia, cu cca. 8 milioane de ani în urmă, pe teritoriul

Africii de azi. Originile africane ale iepurelui de câmp au fost puse în evidenţă prin analizele

genetice ale populaţiilor de iepuri de pe continentul african (Lepus starcki şi Lepus capensis)

şi cele ale populaţiilor de iepuri de pe continentul european (Lepus corsicanus, Lepus timidus,

10

Lepus europaeus), efectuate de cercetători italieni (Masimo şi colab., 2003) şi tunisieni (Ben

Slimen şi colab., 2005). După separarea Europei de Africa, la sfârşitul Miocenului, populaţiile

de lagomorfe iau forma de astăzi şi colonizează stepele Eurasiei.

Figura 2.1 Harta răspândirii naturale a iepurelui de câmp

Figura 2.1 European Hare map

Astăzi, aria sa naturală de răspândire (figura 2.1) se întinde în toată Europa, la sud de

paralela de 64º latitudine nordică, cu excepţia taigalei ruseşti, a Portugaliei şi a unei mici părţi

din Spania sudică. La est el populează sudul câmpiei siberiene, până la poalele Munţilor Altai

şi până în apropiere de lacul Baikal.

În mod artificial a fost introdus în America de Nord şi de Sud la începutul secolului al

XX-lea, în Australia şi în Canada.

1.3.2 Exigenţele iepurelui de câmp faţă de condiţiile de mediu

Se pare că zona geografică în care trăieşte iepurele de pe teritoriul ţării noastre nu se

încadrează decât parţial în arealul optim solicitat de această specie. După Comşia (1961),

acest optim al condiţiilor ecologice pentru iepurele de câmp l-ar forma teritoriul european

delimitat la nord şi est de linia Magdeburg-Leipzig-Wroclav-Praga-Brno-Viena-Bratislava-

Budapesta.

Partea răsăriteană a Europei are un climat continental. În România, doar Banatul

prezintă un climat mai blând faţă de restul ţării.

11

2. ORGANIZAREA ŞI DESFĂŞURAREA CERCETĂRILOR

2.1 SCOP ŞI OBIECTIVE

Scopul cercetărilor este acela de a realiza un studiu al populaţiei de iepuri din

România pe baza unei analize polifactoriale şi identificarea complexului de măsuri tehnice de

management care să ducă la dezvoltarea speciei, conservarea durabilă şi asigurarea

biodiversităţii în condiţiile acţiunii antropice agresive, de modificare a habitatelor.

Evaluarea capacităţii suport (bonitatea) reală a fondurilor cinegetice din România în

ceea ce priveşte efectivele de iepuri, comparativ cu bonitatea teoretică a acestora şi

identificarea factorilor care influenţează în mod negativ efectivele de iepuri reprezintă o

necesitate obiectivă a studiului propus.

Obiectivele cercetărilor sunt:

caracterizări morfologice şi interpretări fiziologice privind interacţiunea

complexă cu factorii de mediu a populaţiei de iepuri de câmp în condiţiile diverse ale

habitatului din România;

identificarea factorilor ce acţionează asupra morfologiei speciei şi a

răspunsului dat de organismul iepurilor în manifestările complexe dintre multitudinea

factorilor exogeni şi modularea celor endogeni privind manifestările reactive organice;

semnificaţia variabilităţii caracteristicilor morfo-anatomice ale iepurilor în şi

între nivelele altitudinale;

determinări anatomice la iepurele de câmp;

evaluarea compoziţiei chimice şi a calităţii nutritive a cărnii de iepure pentru

asigurarea unor preferinţe culinare;

caracterizarea fiziologică a iepurelui de câmp prin determinări hematologice;

studiul bonităţii fondurilor cinegetice pentru specia iepure de câmp;

studiul dinamicii populaţiei de iepure de câmp din România pe baza

înregistrărilor multianuale, distribuite pe zone şi nivele altitudinale;

măsuri tehnice de îmbunătăţire a managementului privind gestionarea

populaţiei de iepuri pe fondurile de vânătoare din România;

12

2.2 MATERIALE ŞI METODE DE CERCETARE

Materialul biologic utilizat este reprezentat de 124 iepuri de câmp (62 masculi şi 62

femele) proveniţi din 104 fonduri de vânătoare, situate în toate regiunile geografice ale ţării,

în cele trei nivele altitudinale: câmpie, deal, munte, conform tab. 4.1.

Tabelul 4.1/Table 4.1

Caracterizarea fondurilor de vânătoare de pe care s-au recoltat probele

Characterization of the hunting funds from which the samples were harvested

Nr.

crt

Denumirea

fondului de

vânătoare

Suprafaţa

(ha)

Etajul

altitudinal

Regiunea

fitoclimatică

Număr de

probe

recoltate

1 23 Cricău 7.725 deal Podişul

Transilvaniei

1

2 24 Gâlda 10.665 deal Podişul

Transilvaniei

1

3 36 Berghin 9.428 deal Podişul

Transilvaniei

1

4 1 Frumuşeni 15.221 câmpie Câmpia de Vest 1

5 2 Aradul Nou 13.500 câmpie Câmpia de Vest 1

6 11 Ceala 9.593 câmpie Câmpia de Vest 1

7 43 Şerboieni 14.946 câmpie Câmpia Română 1

8 44 Furdueşti 14.706 câmpie Câmpia Română 1

9 50 Malu 15.403 câmpie Câmpia Română 3

10 38 Sânmihai 15.028 deal Podişul

Transilvaniei

2

11 39 Cincu 20.698 deal Podişul

Transilvaniei

1

12 18 Timiş 12.446 munte Carpaţii Meridionali 2

13 16 Cristian 8.745 deal Podişul

Transilvaniei

1

14 20 Prejmer-

Cernatu

9.257 deal Podişul

Transilvaniei

1

15 33 Strâmba 7.247 deal Podşul Transilvaniei 1

16 38 Făgăraş 9.382 deal Podişul

Transilvaniei

1

17 21 Plopu 8.577 câmpie Câmpia Romănă 1

18 7 Filipoiu 11.817 câmpie Câmpia Română 1

19 26 Surdila 13.370 câmpie Câmpia Română 1

20 30 Oprişeneşti 9.105 câmpie Câmpia Română 1

21 11 Brăila 9.891 câmpie Câmpia Română 1

22 29 Perişoru 12.555 câmpie Câmpia Română 2

23 43 Boianu 9.773 câmpie Câmpia Română 1

24 31 Urleasca 13.379 câmpie Câmpia Română 1

25 32 Varaşti 8.033 câmpie Câmpia Română 1

26 2 Ileana 12.103 câmpie Câmpia Română 1

27 13 Răzvani 10.281 câmpie Câmpia Română 1

28 39 Greaca 7.051 câmpie Câmpia Română 1

29 31 Ciornuleasa 11.639 câmpie Câmpia Română 3

13

30 32 Triteni 7.235 deal Podişul

Transilvaniei

1

31 16 Livezi 10.111 deal Podişul

Transilvaniei

1

32 33 Luna 7.758 deal Podişul

Transilvaniei

1

33 33 Cornăţelu 7.767 câmpie Câmpia Română 2

34 38 Ciocăneşti 9.345 câmpie Câmpia Română 1

35 34 Dăbuleni 11.237 câmpie Câmpia Română 1

36 74 Filiaşi 7.178 câmpie Câmpia Românâ 1

37 21 Mihăileni 10.167 munte Carpaţii Orientali 3

38 29 Piliske 15.670 munte Carpaţii Orientali 3

39 32 Baia Mare 10.099 deal Podişul

Transilvaniei

1

40 25 Jiana 15.057 câmpie Câmpia Română 1

41 17 Corcova 16.795 deal Subcarpaţii Getici 1

42 13 Ilovăţ 14.624 deal Subcarpaţii Getici 1

43 15 Cârlogani 10.032 câmpie Câmpia Română 1

44 16 Moroneşti 5.762 câmpie Câmpia Română 1

45 44 Caracal 13.205 câmpie Câmpia Română 1

46 8 Caşolţ 7.449 deal Podişul

Transilvaniei

1

47 35 Biertani 10.556 deal Podişul

Transilvaniei

1

48 1 Pinu 12.351 munte Carpaţii Orientali 2

49 46 Berchişeşti 7.019 deal Subcarpaţii Orientali 1

50 65 Ciumuleşti 11.284 deal Subcarpaţii Orientali 1

51 22 Panic 8.084 deal Subcarpaţii

Occidentali

1

52 28 Chiejd 8.526 deal Subcarpaţii

Occidentali

1

53 81 Bulgaruş 10.190 câmpie Câmpia de Vest 1

54 45 Birda 14.392 câmpie Câmpia de Vest 1

55 70 Sânmartin 8.197 câmpie Câmpia de Vest 1

56 52 Jebel 11.840 câmpie Câmpia de Vest 3

57 13 Cozia 14.261 munte Carpatii Meridionali 2

58 46 Făureşti 10.124 deal Subcarpaţii Getici 1

59 2 Dobrunu 10.163 munte Carpaţii Meridionali 2

60 19 Olăneşti 17.916 munte Carpaţii Meridionali 2

61 38 Dobruşa 7.019 deal Subcarpaţii Getici 1

62 57 Chişindia 15.700 deal Subcarpaţii

Occidentali

1

63 37 Matei 9.299 deal Podişul

Transilvaniei

1

64 36 Felmer 11.144 deal Podişul

Transilvaniei

1

65 34 Călăraşi 7.305 deal Podişul

Transilvaniei

1

66 5 Ion Corvin 15.108 câmpie Podişul Dobrogei 1

14

67 15 Cernavodă 17.057 câmpie Podişul Dobrogei 1

68 25 Pantelimon 8.945 câmpie Podişul Dobrogei 1

69 1 Ostrov 16.173 câmpie Lunca Dunării 2

70 38 Murfatlar 13.097 câmpie Podişul Dobrogei 1

71 63 Cernele 6.577 câmpie Câmpia Română 1

72 73 Brădeşti 7.010 câmpie Câmpia Română 1

73 72 Melineşti 10.444 câmpie Câmpia Română 1

74 30 Segarcea 11.357 câmpie Câmpia Română 1

75 71 Izvor 7.896 câmpie Câmpia Română 1

76 70 Ungureni 9.733 câmpie Câmpia Română 1

77 15 Barcea 12.902 câmpie Podişul Moldovei 1

78 9 Crivăţ 8.654 câmpie Câmpia Română 1

79 24 Dărăşti 5.274 câmpie Câmpia Română 1

80 15 Colibaşi 5.726 câmpie Câmpia Română 1

81 13 Călugăreni 5.125 câmpie Câmpia Română 1

82 4 Căscioarele 8.283 câmpie Câmpia Română 1

83 38 Turceni 12.833 câmpie Câmpia Română 1

84 2 Voivodeasa 19.576 munte Carpaţii Orientali 1

85 17 Gropniţa 7.658 câmpie Câmpia Moldovei 2

86 18 Belceşti 8.346 câmpie Câmpia Moldovei 1

87 34 Erbiceni 13.091 câmpie Câmpia Moldovei 1

88 35 Sineşti 7.582 câmpie Câmpia Moldovei 1

89 21 Stârmina 11.655 câmpie Câmpia Română 1

90 26 Cioroboreni 10.913 câmpie Câmpia Română 1

91 35 Iablaniţa 14.621 câmpie Câmpia Română 1

92 17 Călui 6.134 câmpie Câmpia Română 1

93 18 Păuca 8.835 deal Podişul

Transilvaniei

1

94 46 Căprăreţ 10.160 munte Carpaţii Meridionali 1

95 85 Tomnatec 9.044 câmpie Câmpia de Vest 1

96 71 Diniaş 10.464 câmpie Câmpia de Vest 1

97 53 Stamora 9.707 câmpie Câmpia de Vest 1

98 39 Boldur 11.708 câmpie Câmpia de Vest 1

99 32 Nicolae

Bălcescu

8.923 deal Subcarpaţii

Meridionali

1

100 47 Răcoasa 7.827 deal Subcarpaţii

Meridionali

1

101 12 Bălteni 10.299 câmpie Câmpia Română 1

102 55 Corabia 7.925 câmpie Câmpia Română 1

103 30 Caraştelec 17.303 deal Subcarpaţii

Occidentali

1

104 55 Vadu Paşii 7825 câmpie Câmpia Română 1

Total 1.118.585 124

Fondurile de vânătoare alese pentru observaţii şi recoltări sunt reprezentative din punct

de vedere al efectivelor speciei, al condiţiilor de mediu şi al modului de gospodărire a

efectivelor de vânat pentru judeţele în cauză şi, mai ales, pentru zona geografică respectivă.

15

Suprafaţa totală a fondurilor de vânătoare cercetate este de 1.118.525 ha. Suprafaţa acestora

pe niveluri altitudinale este proporţională cu suprafaţa productivă pentru specia iepure pentru

nivelul altitudinal respectiv, astfel: 60% câmpie, 28 % deal şi 12 % munte. Fondurile de

vânătoare alese sunt de bonitate medie ceea ce presupune condiţii de habitat şi de cultură

cinegetică medii, reflectate în efectivele de iepuri.

2.3 RECOLTAREA ŞI PREGĂTIREA PROBELOR

Recoltarea indivizilor de pe fondurile de vânătoare situate pe cele trei nivele

altitudinale s-a efectuat prin împuşcare şi prin prindere cu capcane autorizate.

2.3.1 Recoltarea şi pregătirea probelor de sânge

Probele sangvine provin de la animale vânate, clinic sănătoase, care au fost supuse

unor factori de stres înaintea exitusului propriu-zis.

La recoltarea sângelui s-a utilizat sistemul cu holder Becton – Dickinson, prin puncţie

la nivelul venei femurale efectuându-se prelevarea probelor sangvine în vacutainere cu sau

fără anticoagulant.

2.3.2 Recoltarea şi pregătirea probelor de ţesut muscular

Prelevarea s-a realizat din carcasele eviscerate (masculi şi femele). Această operaţiune

a constat în evidenţierea strictă, prelevarea propriu-zisă şi formarea eşantioanelor musculare,

conform STAS ISO 3100-1-92, destinate analizelor fizice şi chimice.

2.4 DETERMINĂRI ŞI ANALIZE

2.4.1 Metodele de caracterizare ecologică şi etologică

Pentru determinările privind etologia şi ecologia iepurelui s-au efectuat observaţii în

teren. În timpul observaţiilor s-au realizat fotografii color şi înregistrări audio. Locurile în care

au fost efectuate observaţiile au fost terenuri cultivate cu diverse culturi agricole (lucernă,

grădini de zarzavat, pepeni verzi, plantaţii de vii si pomi fructiferi etc.) mai ales vara şi

toamna, precum şi arborete de salcâm, culturile de cereale păioase (grâu, orz) şi rapiţă – iarna.

2.4.2 Determinări morfologice

Determinările biometrice şi morfologice s-au realizat prin cântăriri şi măsurători, pe

materialul biologic luat în studiu. Pentru fiecare exemplar analizat s-au întocmit fişe.

Cântăririle au fost realizate cu ajutorul cântarului electronic.

16

Determinările morfologice au vizat un număr de 35 de elemente de studiu care permit

discriminarea diferitelor categorii. Corespondeţa elementelor utilizate luate în studiu este

prezentată în tab. 4.1.

Tabelul 4.1/Table 4.1

Corespondenţa elementelor morfologice utilizate în studiile efectuate

Correspondence of morphological elements used in the studies

Nr. crt. Element Acronim

1 Lungimea totală cm Lt

2 Lungime cap cm Lcap

3 Lungime gât cm Lgât

4 Lungime trunchi cm Ltrunchi

5 Lungime crupă cm Lcrupă

6 Lungime coadă cm Lcoadă

7 Lungime membre anterioare cm Lma

8 Lungime membre posterioare cm Lmp

9 Lăţime labe anterioare cm lla

10 Lungime labe anterioare cm Lla

11 Lăţime labe posterioare cm llp

12 Lungime labe posterioare cm Llp

13 Înălţime urechi cm Hurechi

14 Distanţa dintre urechi cm Disturechi

15 Înălţimea la greabăn cm Hgreabăn

16 Înălţimea crupei cm Hcrupă

17 Circumferinţa gâtului cm Circumf. gât

18 Circumferinţa toracelui cm Circumf. tor.

19 Circumferinţa abdomenului cm Circumf. abd

20 Greutatea totală g Gtot

21 Greutate blană g Gblană

22 Greutate cap g Gcap

23 Greutate stomac g Gstomac

24 Greutatea intestinelor g Gintest

25 Lungime intestine cm Lintest

26 Greutate inimă g Ginimă

27 Greutate plamâni g Gplamâni

28 Greutate ficat g Gficat

29 Greutate rinichi g Grinichi

30 Greutate splină g Gsplină

31 Greutatea testiculelor/ovarelor g Gtesticul/ovar

32 Diametrul globului ocular mm Dgloboc

33 Greutatea globului ocular g Ggloboc

34 Lungimea craniului cm Lc

35 Lăţimea craniului cm lc

Disecţiile au fost urmate de descrierea particularităţilor diferitelor organe, oaselor şi

muşchilor, cântărirea acestora realizându-se fotografii şi schiţe.

17

Datele biometrice pentru studiul morfologiei iepurilor s-au obţinut prin măsurători de

lungimi şi determinări de greutaţi pe toate exemplarele recoltate.

2.4.3 Efectuarea analizelor sanguine

a) Determinarea hemoleucogramei

Determinarea hemoleucogramei s-a realizat pe un analizor automat de hematologie, ce

permite determinarea a 20 de parametrii

Analizele hematologice ale probelor de sânge ÷ anticoagulant (EDTA) au inclus

determinarea parametrilor eritrocitari (numărul total de eritrocite (RBC); hemoglobina (HGB);

volumul eritrocitar mediu (MCV); hemoglobina eritrocitară medie (MCH); concentraţia medie a

hemoglobinei (MCHC)), parametrilor leucocitari (numărul total de leucocite (WBC)) şi

trombocitari (numărul total de trombocite (PLT)).

b) Determinarea compoziţiei chimice brute din muşchii analizaţi s-a efectuat prin

metoda spectrofotometrică, cu ajutorul analizorului Food Check, metoda de lucru

corespunzând manualului standard de utilizare al spectrofotometrului compatibilă cu SR ISO

937: 2007.

2.4.4 Determinarea bonităţii fondurilor de vânătoare

Determinarea bonităţii s-a realizat prin completarea chestionarelor de diagnoză model

ICAS 2002 şi interpretarea datelor înscrise, pentru fiecare din cele 104 fonduri cinegetice

supuse studiului.

Completarea chestionarelor de diagnoză ecologică a fost făcută după culegerea datelor

pe teren şi la birou, prin utilizarea valorilor înscrise în următoarele documente:

amenajamentele silvice, registrele agricole ţinute la nivelul primăriilor, evidenţele gestionarior

fondurilor de vânătoare, cu ajutorul personalului cu atribuţii cinegetice din cadrul

inspectoratelor teritoriale de regim silvic şi cinegetic pe a căror rază de activitate se află

fondurile de vânătoare studiate.

Studiul de caz privind cheia de diagnoză ecologică model ICAS s-a realizat prin

analiză bazată pe date de teren şi are drept scop stabilirea factorilor celor mai importanţi,

pentru o eventuală modificare şi o evaluare ulterioară cât mai corectă a potenţialului biogenic

al fondurilor de vânătoare.

Analiza a fost efectuată în raport cu efectivele şi recoltele raportate în perioada 2001-

2010 şi pe baza fişelor de diagnoză ecologică întocmite pentru cele 104 fonduri de vânătoare

supuse studiului, conform modelului ICAS.

18

Variabilele cuprinse în modelul ICAS au fost analizate din punctul de vedere al

acţiunii asemănătoare a acestora, utilizând şi posibilitatea grupării acestora în grupuri

asemănătoare, care să estimeze mai bine caracteristicile fondurilor. În vederea testării

relaţiilor dintre efective şi diferitele covariabile explicative s-a folosit o tehnică de analiză

multivariată - analiza multivariată a factorilor, ce permite atât variabile cantitative, cât şi

calitative. Metoda permite o analiză simultană atât a variabilelor incluse în analiză, cât şi a

eventualelor grupuri în care acestea pot fi clasificate. Datele au fost analizate cu aplicaţia

statistică R (R Core Team 2014), respectiv biblioteca FactoMineR (Husson şi colab., 2008).

2.5 METODE DE ANALIZĂ STATISTICO - MATEMATICE

Datele obţinute în urma determinărilor şi analizelor de laborator au fost prelucrate şi

interpretate statistic. Astfel, s-au calculat estimatorii statistici primari, de poziţie şi de variaţie

(media aritmetică x , respectiv varianţa S2, deviaţia standard s, deviaţia standard a mediei xs

şi coeficientul de variaţie V%), stabilindu-se semnificaţia diferenţelor, acolo unde au existat.

În funcţie de valoarea coeficientului de variaţie se stabileşte omogenitatea populaţiei

astfel: pentru o populaţie omogenă V% < 10%; la omogenitate medie, 10 < V% < 20 iar la o

populaţie foarte heterogenă V% > 20%.

Semnificaţia diferenţelor între mediile stabilite pentru probele provenite de la cele trei

loturi experimentale (L1, L2, L3) a fost calculată prin intermediul programului statistic IBM

SPSS 20.0 prin intermediul testului T cu două variabile (T-Test (2-tailed).

Coeficientul de corelaţie Pearson produs – moment este o formulă stabilită de Karl

Pearson în 1895 (Rogers şi Nicewander, 1988), fiind un indice notat cu r, ce arată puterea de

asociere între două variabile cantitative continue normal distribuite.

19

3. REZULTATE OBŢINUTE ŞI DISCUŢII

(Cuprinde sinteza cap. V-X)

3.1 DETERMINAREA CARACTERISTICILOR MORFOLOGICE ALE

POPULAŢIEI DE IEPURI

Prin calculul estimatorilor statistici au fost stabilite valorile medii, abaterea standard şi

coeficientul de variaţie ale elementelor morfologice luate în studiu, pe niveluri altitudinale şi

pe sexe.

Variabilitatea elementelor luate în studiu în cadrul grupelor a fost exprimată prin

intermediul coeficientului de variaţie.

Variatia caracterelor morfologice pe niveluri altitudinale

0,00

5,00

10,00

15,00

20,00

25,00

30,00

Lt

Lcap

Lgat

Ltrunch

i

Lcrupa

Lcoa

da

Lma

Lmp lla Ll

a llp Llp

Hurech

i

Disturech

i

Hgreab

an

Hcrup

a

Circ

umf.g

at

Circ

umf. To

r.

Circ

umf. ab

d.

Caractere morfologice

Co

efi

cie

ntu

l d

e v

ari

ati

e%

C1

D1

M1

Fig. 5.1 Variaţia caracterelor morfologice la masculi

Fig. 5.1 Variation of morphological characteristics for male

Fig. 5.2 Variaţia

caracterelor morfologice la

femele

Fig. 5.2 Variation of

morphological

characteristics for females

Analizând valorile

coeficientului de variaţie

se constată că acestea

Variatia caracterelor morfologice pe niveluri altitudinale

0,00

5,00

10,00

15,00

20,00

25,00

30,00

Lt

Lcap

Lgat

Ltru

nchi

Lcru

pa

Lcoa

daLm

aLm

p lla Lla llp Ll

p

Hur

echi

Distu

rech

i

Hgr

eaba

n

Hcr

upa

Circ

umf.g

at

Circ

umf.

Tor.

Circ

umf.

abd.

caractere morfologice

co

efi

cie

ntu

l d

e v

ari

ati

e%

Cf

Df

Mf

20

realizează valori sub 30% pentru toate cele trei nveluri altitudinale, atât la femele cât şi la

masculi, relevând astfel omogenitatea eşantioanelor.

Analizând graficele din fig.5.1 şi 5.2, se poate face însă observaţia că, în cadrul acestor

eşantioane, relaţia dintre limitele de variaţie a caracterelor morfologice şi influenţa condiţiilor

de mediu poate genera diferenţe.

Valorile coeficienţilor de variaţie pentru iepurii de ambele sexe din zonele de deal şi

de munte sunt mai apropiate în cazul majorităţii elementelor morfologice prezentate în

graficele nr. 1 şi 2, ceea ce poate indica faptul că în zonele de deal şi de munte condiţiile de

habitat sunt mai omogene decât cele din zona de câmpie. Câmpia, ca nivel altitudinal în

România, cuprinde prin poziţionarea sa geografică mai multe zone fitoclimatice decât nivelul

altitudinal al dealului, sau cel al muntelui, ceea ce determină o variabilitate mai mare a

condiţiilor de habitat, cu reflectare directă asupra gradului de variaţie a trăsăturilor

morfologice ale iepurilor.

Analizând graficul mediilor elementelor morfologice pentru masculi în cele trei niveluri

altitudinale, respectiv câmpie, deal şi munte (fig. 5.3), se poate observa că valorile medii

reflectă o distribuţie apropiată în cele trei nivele altitudinale. Acelaşi lucru se poate observa pe

eşantionul reprezentat de femele (fig. 5.4).

Valorile medii ale elementelor morfologice pe niveluri altitudinale

0,00

10,00

20,00

30,00

40,00

50,00

60,00

70,00

Lt

Lcap

Lgat

Ltru

nchi

Lcru

pa

Lcoa

daLm

aLm

p lla Lla llp Ll

p

Hure

chi

Dis

ture

chi

Hgre

aban

Hcr

upa

Circ

umf.g

at

Circ

umf.

Tor.

Circ

umf.

abd.

Elemente morfologice masculi

Va

lori

me

dii

(cm

)

C1

D1

M1

Fig. 5.3 Distribuţia valorilor medii ale caracterelor morfologice la masculi

Fig. 5.3 The average values of the distribution of morphological characteristics of males

21

Valorile medii ale elementelor morfologice pe niveluri altitudinale

0,0000

10,0000

20,0000

30,0000

40,0000

50,0000

60,0000

70,0000

Lt

Lcap

Lgat

Ltru

nchi

Lcru

pa

Lcoa

daLm

aLm

p lla Lla llp Ll

p

Hure

chi

Distu

rech

i

Hgre

aban

Hcr

upa

Circ

umf.g

at

Circ

umf.

Tor.

Circ

umf.

abd.

Elemente morfologice femele

Va

lori

me

dii (

cm

)

Cf

Df

Mf

Fig. 5.4 Distribuţia valorilor medii ale caracterelor morfologice la femele

Fig.5. 4 The average values of the distribution of morphological characteristics of females

Valorile medii apropiate indică o populaţie de iepuri omogenă la nivelul ţării.

Fiind un animal de talie mică şi care utilizează habitate specifice, chiar dacă habitatul

diferă din punct de vedere altitudinal şi climatic, diferenţele morfologice nu realizează valori

semnificative care să indice heterogenitate, sugerând astfel că biotopul din care a fost extras

nu ar avea o influenţă foarte mare asupra acestora, în comparaţie cu determinismul genetic.

Totuşi, deşi sunt apropiate, valorile medii ale elementelor morfologice nu sunt egale, fapt ce

poate reflecta influenţa condiţiilor de mediu specifice celor trei niveluri altitudinale,

diferenţele înregistrate fiind consecinţa variabilităţii condiţiilor particulare de viaţă. Aceste

diferenţe au fost studiate cu ajutorul analizei de varianţă, pentru a determina care dintre ele

sunt semnificative, în vederea explicării cauzelor care le-au determinat.

Deşi populaţia de iepuri este omogenă la nivelul ţării, există variabilitate între indivizi

atât în cadrul aceluiaşi nivel altitudinal, cât şi între nivele altitudinale.

Reiterând această ipoteză, s-au realizat testele de normalitate în vederea aplicării

ulterioare a unei analize dispersionale.

3.2. SEMNIFICAŢIA VARIAŢIEI CARACTERISTICILOR MORFOLOGICE

ALE IEPURILOR DE CÂMP

Analizând distribuţiile valorilor caracteristice elementelor morfologice pentru masculi

şi femele la o probabilitate de transgresiune α =0,05% s-a constatat că acestea respectă legea

distribuţiei normale, permiţând astfel continuarea cercetărilor utilizând analiza dispersională.

Din analiza datelor s-a constatat că masculii prezintă cele mai multe diferenţe

semnificative între deal şi câmpie. Astfel, lungimea membrelor anterioare şi posterioare

alături de înălţimea la grebăn şi la crupă sunt semnificativ mai mari la exemplarele din zona

22

de câmpie faţă de cele din zona de deal, ceea ce presupune indivizi cu înălţimi ale corpurilor

mai mari la câmpie. Această caracteristică poate avea ca explicaţie faptul că în zona de

câmpie, cu teren mai mult plan, este nevoie de o înălţime mai mare a indivizilor pentru a

observa mai uşor, mai repede şi de la o distanţă mai mare, pericolul din partea prădătorilor.

Viaţa în câmp deschis presupune observarea permanentă, de la o înalţime suficientă, a

mediului înconjurător în timpul hrănirii. La deal, dar şi la munte, înălţimea exemplarelor la

crupă este semnificativ mai mică faţă de cele de la câmpie, adaptare la traiul în teren acoperit

de vegetaţie în care trebuie să se strecoare cu uşurinţă pentru a se apăra.

Exemplarele din zona de deal au mediile lungimii trunchiului, circumferinţei

abdominale şi circumferinţei gâtului semnificativ mai mari decât cele ale exemplarelor din

zona de câmpie ceea ce poate indica o robusteţe mai mare a acestora datorită condiţiilor mai

grele de viaţă în care trebuie să supravieţuiască. În zonele de deal hrana este în cantităţi cel

puţin la fel de mari ca la câmpie, dar prădătorii sunt mai numeroşi, ceea ce duce la

supravieţuirea exemplarelor mai dezvoltate din punct de vedere fizic. La munte, însă, hrana

devine factor limitativ, supravieţuirea se face uneori în condiţii extreme, astfel că trunchiul

devine semnificativ mai scurt decât în zona de deal, ca adaptare la condiţiile de hrană şi de

adăpost mai dificile.

Distanţa între urechi la exemplarele de la munte şi deal este mai mare decât cea a

exemplarelor din zona de câmpie, ceea ce poate fi explicat prin necesitatea de a creşte

acuitatea auditivă în zonele de deal şi munte, unde prădătorii sunt mai numeroşi şi mai bine

ascunşi decât la câmpie.

Analiza varianţei privind caracterele morfologice s-a realizat şi la femele.

Din analiza datelor obţinute la exemplarele femele, lungimea membrelor anterioare

(Lma) şi posterioare (Lmp), alături de înălţimea la grebăn (Hgrebăn) şi la crupă (Hcrupă) sunt

semnificativ mai mari la exemplarele din zona de câmpie faţă de cele din zona de deal, ceea

ce presupune înălţimi ale corpurilor mai mari la câmpie, caracteristica având aceeaşi

explicaţie ca la masculi respectiv faptul că în zona de câmpie, cu teren mai mult plan, este

nevoie de o înălţime mai mare a indivizilor pentru a observa mai uşor, mai repede şi de la o

distanţă mai mare, pericolul din partea prădătorilor.

Greutatea totală (Gtot) la femele este semnificativ mai mare în zona de câmpie decât

în zona de deal şi de munte consecinţă a unor condiţii mai bune de hrană.

Existenţa unei varianţe semnificative între etajele altitudinale, în ceea ce priveşte

dimensiunile unor elemente corporale ale exemplarelor de iepuri, indică o mare putere de

adaptare a acestora la condiţiile de habitat.

23

3.3 INFLUENŢA ALTITUDINII ASUPRA ANATOMIEI LA IEPURII DE CÂMP

Valorile medii ale greutăţii organelor interne pentru exemplarele femele prezentate în

fig. nr. 5.5 sunt relativ apropiate între cele trei nivluri altitudinale. Cu toate acestea, greutatea

stomacului este mai mare în zona de câmpie, explicabil prin cantitatea mai mare de hrana ce

se găseşte în mod natural în această zonă. Greutatea intestinelor este mai mare în zona de

munte, sugerând o hrană de calitate mai slabă decât în zona de câmpie şi de deal, care trebuie

să rămănă mai mult timp în intestine pentru a fi digerată şi metabolizată.

Valorile medii ale elementelor anatomice pe niveluri altitudinale

0,0000

50,0000

100,0000

150,0000

200,0000

250,0000

300,0000

350,0000

400,0000

Gstomac Gintest Ginima Gplaman Gficat Grinichi Gsplina Govare

Elemente anatomice femele

Valo

ri m

ed

ii (

gra

me)

Cf

Df

Mf

Fig. 5.5 Distribuţia valorilor medii ale organelor interne la iepurii de câmp la femele

Fig. 5.5 Distribution of average values of internal organs of European hare females

Valorile medii ale greutăţii organelor interne la masculi sunt relativ apropiate între

cele trei niveluri altitudinale. Cu toate acestea, valorile medii pentru plămâni şi ficat sunt mai

mari în zona de munte, ca adaptare la efort.

Valorile medii ale elementelor anatomice pe niveluri altitudinale

0,00

50,00

100,00

150,00

200,00

250,00

300,00

350,00

400,00

Gstomac Gintest Ginima Gplaman Gficat Grinichi Gsplina Gtesticule

Elemente anatomice masculi

Val

ori

med

ii (

gra

me)

C1

D1

M1

Fig. 5.6 Distribuţia valorilor medii ale organelor interne la iepurii de câmp la masculi

Fig. 5.6 Distribution of average values of internal organs of European hare males

Valorile coeficientului de variaţie ale greutăţilor medii pentru organele interne la

femele prezentate în fig. nr. 5.7. sunt mai mari la deal şi la munte ceea ce sugerează condiţii

de efort mai diverse decât în zona de câmpie.

24

Variatia elementelor anatomice pe niveluri altitudinale

0,00

5,00

10,00

15,00

20,00

25,00

30,00

35,00

40,00

Gstomac Gintest Ginima Gplaman Gficat Grinichi Gsplina Govare

Elemente anatomice

Co

efi

cie

ntu

l d

e v

ari

ati

e %

Cf

Df

Mf

Fig. 5.7. Coeficientul de variaţie al greutăţii organelor interne la iepurii de câmp femele

Fig. 5.7 The coefficient of variation of the weight of the internal organs of European hare

females

La masculi, aşa cum se poate observa în fig. nr. 5.8, coeficientul de variaţie pentru

greutatea organelor interne este ca şi la femele mai mare în zonele de deal şi de munte decât

în zona de câmpie, ca adaptare la condiţiile mai diverse de efort din aceste zone.

La masculii din zona de câmpie valorile coeficienţilor de variaţie pentru greutatea

rinichilor, greutatea ficatului şi greutatea testiculelor sunt mai mari decât la deal şi la munte ca

expresie a diversităţii mai mari a condiţiilor de habitat.

Variatia elementelor anatomice pe niveluri altitudinale

0,00

5,00

10,00

15,00

20,00

25,00

30,00

35,00

Gstom

ac

Gintest

Ginim

a

Gplam

an

Gfic

at

Grin

ichi

Gsp

lina

Gtesticule

Elemente anatomice

Co

efi

cie

ntu

l d

e v

ari

ati

e %

C1

D1

M1

Fig. 5.8. Coeficientul de variaţie a greutăţii organelor interne la iepurii de câmp masculi

Fig. 5.8 The coefficient of variation of the weight of the internal organs of European hare

males

Prezentarea grafică a relaţiilor dintre influenţa condiţiilor altitudinale reflectate asupra

greutăţii totale a indivizilor studiaţi a permis şi analizarea caracteristicilor blănii, ca element

morfologic ce reacţionează prompt la climă, hrană şi stare de sănătate.

Variaţia greutăţilor medii pe niveluri altitudinale pentru masculi nu este foarte mare.

Se poate observa, totuşi, o greutate medie crescătoare de la câmpie spre munte (fig. 5.9).

25

Explicaţia ar putea fi selecţia mai aspră la altitudini ridicate şi adaptarea la temperaturi mai

scăzute conform teoriei lui Bergmann (Bergmann, 1847).

Valorile medii ale greutăţii totale şi greutăţii blănii pe niveluri

altitudinale

0,00

500,00

1000,00

1500,00

2000,00

2500,00

3000,00

3500,00

4000,00

4500,00

5000,00

Gtot Gblana

Greutăţi masculi

valo

ri m

ed

ii (

gra

me)

C1

D1

M1

Fig. 5.9 Variaţia mediei greutăţii totale şi greutăţii blănii pe niveluri altitudinale la masculi

Fig. 5.9 The variation of the average total weight on different height levels of males

Coeficientul de variaţie pentru greutatea totală a masculilor este mai mic în zona de

câmpie, faţă de munte, ceea ce poate indica o selecţie mai aspră la altitudini ridicate, întrucât

la deal şi la munte condiţiile de relief sunt mult mai diverse decât la câmpie, ceea ce face ca şi

greutăţile indivizilor să fie mai diverse.

Variaţia greutăţii totale şi a greutăţii blănii pe niveluri

altitudinale

0,00

5,00

10,00

15,00

20,00

25,00

Gtot Gblana

Greutăţi masculi

Co

efi

cie

ntu

l d

e v

ari

aţi

e (

%)

C1

D1

M1

Fig 5.10. Coeficientului de variaţie a mediei greutăţii totale pe niveluri altitudinale la masculi

Fig. 5.10 The coefficient of variation of the mean total weight on different height levels of

males

La femele greutatea totală medie este mai mare în zona de câmpie (fig. 5.11). Această

trăsătură poate reprezenta doar un caz particular având în vedere că majoritatea exemplarelor

femele au fost recoltate în a doua parte a lunii ianuarie, în ierni blânde, fără zăpadă în zona de

câmpie, cu puţin timp înainte de împerechere, femelele din această zonă constituidu-şi

rezervele de grăsime necesare pe perioada lactaţiei. Dimpotrivă, în zonele de deal şi de

munte, cu strat consistent de zăpadă, împerecherea are loc spre sfârşitul lunii februarie, sau

chiar în luna martie, femelele din aceste zone neavând condiţii de hrană pentru constituirea

26

rezervelor de grăsime. De aceea, considerăm creşterea greutăţii iepurilor de la câmpie spre

munte ca fiind tendinţa normală, aşa cum se prezintă la masculi.

Valorile medii ale greutăţii totale şi greutăţii blănii pe niveluri

altitudinale

0,0000

500,0000

1000,0000

1500,0000

2000,0000

2500,0000

3000,0000

3500,0000

4000,0000

4500,0000

5000,0000

Gtot Gblana

Greutăţi femele

Val

ori

med

ii (

gra

me)

Cf

Df

Mf

Figura 5.11 Variaţia mediei greutăţii totale şi a greutăţii blănii pe niveluri altitudinale la

femele

Fig. 5.11 The variation of the average total weight on different height levels of females

Greutatea medie a blănii pentru exemplarele femele mai mare în zona de munte, decât

la câmpie şi deal, arată o adaptare la condiţiile mai aspre de temperatură din zona de munte

(fig. 5.12).

Variaţia greutăţii totale şi a greutăţii blănii pe niveluri altitudinale

0,00

5,00

10,00

15,00

20,00

25,00

Gtot Gblana

Greutăţi femele

Co

efic

ien

tul

de

vari

aţie

( %

)

Cf

Df

Mf

Fig. 5.12 Coeficientului de variaţie a mediei greutăţii totale pe niveluri altitudinale la femele

Fig. 5.12 The coefficient of variation of the mean total weight on different height levels of

females

3.4 CORELAŢIA ÎNTRE CARACTERISTICILE MORFOLOGICE ALE

IEPURILOR DE CÂMP

Exprimarea legăturilor dintre elementele analizate s-au concretizat prin intermediul

coeficientului de corelaţie, stabilirea semnificaţiei acestor legături fiind realizată pentru o

probabilitate de transgresiune α = 0,05%.

Calculul corelaţiei între diferitele elemente morfologice este necesară atunci când se

urmăreşte reconstituirea corpului, sau a unei părţi din acesta, pe baza unui element de care

27

dispunem. În baza unei ecuaţii de regresie se poate calcula o variabilă în funcţie de o altă

variabilă.

Pentru reconstituirea unui exemplar braconat, de la care nu am mai găsit de exemplu

decât blana, se poate determina greutatea totală.

Pentru unele elemente, atât la femele cât şi la masculi, se constată că anumite elemente

obţin corelaţii inverse, iar altele nu intră în corelaţie. Pentru elementele care nu intră în

corelaţie explicaţia este că elementul măsurat, ca situare, nu participă semnificativ la definirea

greutăţii totale.

Corelaţiile distinct semnificative dintre lungimea membrului anterior (Lma), lungimea

membrului posterior (Lmp), circumferinţa abdominală (Circumf. abd.), înălţimea la greabăn

(Hgreabăn), greutatea capului (G. cap.) şi greutatea totală (G. tot) la masculi, sugerează o

strânsă legătură între aceste elemente în baza selecţiei care acţionează concomitent şi în

acelaşi sens asupra acestor parametri.

În cadrul grupului de femele se observă că, pe lângă corelaţiile semnificative de la

masculi, lungimea cozii şi lăţimea labei anterioare intră în corelaţie cu greutatea totală.

Pentru greutatea totală s-au analizat şi reprezentat grafic corelaţiile dintre lungimea

membrului anterior (Lma), lungimea membrului posterior (Lmp), circumferinţa abdominală

(Circumf. abd.), înălţimea la grebăn (Hgreabăn), greutatea capului (G. cap.) şi greutatea

totală (G. tot), şi s+au calculat ecuaţii de regresie. Toate graficele au fost realizate pentru ca în

situaţia unor exemplare braconate, să se poată reconstitui greutăţile indivizilor braconaţi, sau

dimensiunile fizice ale acestora, în vederea stabilirii prejudiciului material adus gestionarului

de fond de vânătoare. Această reconstituire se realizează fie prin corelaţiile directe pozitive

ale greutătii totale cu un element morfologic, fie prin intermediul altor elemente cu care intră

in corelaţie semnificativă.

Reprezentată grafic interpretarea corelaţiilor devine sugestivă în evidenţierea relaţiilor

dintre elementele morfologice analizate ca perechi (fig. 5.13).

28

Fig. 5.13 Corelaţia dintre lungimea totală (Lt) şi lungimea capului (Lcap)

Fig. 5.13 The correlation between total length (Lt) and the length of the head (Lcap)

3.5 COMPARAŢII ÎNTRE VALORILE MEDII ALE ELEMENTELOR

MORFOLOGICE DINTRE MASCULI ŞI FEMELE

Pentru a compara mediile valorilor pentru caracteristicile morfologice dintre masculi

şi femele la nivel de populatie, prin intermediul testului( t) a fost verificat daca mediile

elementelor morfologice înregistrate la masculi si femele se diferentiaza semnificativ(cele

roşii sunt semnificative pentru probabilitate de transgresiune α = 0,05%).

Elementele care se diferenţiază semnificativ între femele şi masculi sunt următoarele:

Lcap, Disturechi, Circumf.gât, Circumf. trunchi, L. intest, G.tot. cu valori mai mari la masculi

sugerează o robusteţe mai mare a organismului masculilor, trăsătură specifică majorităţii

speciilor de mamifere. Este nevoie de această trăsătură, care s-a dezvoltat în timp prin luptele

pentru dreptul la împerechere cu alţi masculi, rezultat al efortului fizic şi al acţiunii hormonilor

masculini.

Pentru a deservi funcţional un corp mai robust L.intest este mai mare la masculi,

adaptare la prelucrarea unei cantităţi mai mari de hrană şi asimilarea mai bună a substanţelor

nutritive pe un traiect digestiv mai lung.

Femelele au Lcap mai mică, sugerând o fineţe mai mare în ceea ce priveşte

conformaţia. Înălţimea urechilor (Hurechi) mai mare la femele sugerează o adaptare mai bună

pentru a contracara pericolele, printr-un auz mai bun.

G. inimă şi G. rinichi mai mari la femele reflectă o adaptare la nevoile fiziologice

specifice pentru femele, trăsătură foarte importantă pentru conservarea speciei şi adaptarea la

mediu.

29

Deşi în teren deosebirile între sexe nu sunt vizibile, acestea există, masculii având

trăsături morfologice mai robuste decât femelele, adaptare la comportamentul poligam al

speciei.

3.6 EVALUAREA COMPOZIŢIEI CHIMICE ŞI A CALITĂŢII NUTRITIVE A

CĂRNII IEPURELUI DE CÂMP

Aprecierea caracterelor morfologice la iepurele de câmp (Tărnăuceanu (Frunză) şi

colab., 2011) pentru masculi şi femele a permis şi o evaluare a elementelor ce reflectă

valorificarea economică pentru consumul alimentar.

Parametrii utili în interpretare se referă la determinarea compoziţiei chimice a cărnii la

iepurele de câmp (tab. 5.14.).

Tabelul 5.14/Table 5.14

Compoziţia chimică a cărnii la iepurele de câmp

The chemical composition of meat from European hare

Paramet

rul

studiat

Se

x x ±S x S

2 V% Minim

Maxi

m

Proteine

%

♂ 21.60±0.0

6

0.0

23

0.7

00 21.50 21.90

♀ 21.52±0.0

9

0.0

35

0.8

79 21.40 21.80

Grăsimi

%

♂ 1.52±0.13 0.1

01

10.

69 1.5 3.3

♀ 1.75±0.34 0.4

8

23.

56 1.3 3.6

Apă

%

♂ 75.15±0.1

0

0.0

6

0.3

1 74.90 75.50

♀ 75.05±0.3

0

0.3

5

0.7

9 74.50 75.70

Se remarcă conţinutul în proteine totale (Koohmaraie, 1996) mai crescut (21.6/21.52)

la masculi decât la femele pentru procentul de proteine din ţesutul muscular studiat. Valorile

obţinute pentru grăsimile totale reflectă valori mai ridicate la femele faţă de masculi

(1.75/1.52).

30

Tabelul 5.15/Table 5.15

Conţinutul în acizi graşi a cărnii de iepure de câmp

The content of fatty acids in European hare meat

Tipul de

acizi graşi x ±S x S

2 V% Minim Maxim

AGS 500.37±57.89 40.04 40.08 322.8 784.27

AGM 376.34±45.53 24.86 41.91 224.1 602.14

AGP 373.97±23.09 64.08 21.39 300.67 487.48

n3(ω3) 60.79±2.04 50.34 11.67 53.36 70.71

n6 (ω6) 301.44±19.01 43.15 21.85 235.27 399.94

ω3/ω6 5.04±0.15 0.30 10.93 4.54 5.82

AGP/AGS 0.85±0.08 0.09 36.19 0.40 1.15

AGS-acizi graşi saturaţi, AGM-acizi graşi mononesaturaţi, AGP-acizi graşi polinesaturaţi

Evaluarea prin prisma datelor analizate permite afirmaţia că din punct de vedere

nutritiv biologic carnea de iepure reprezintă un aliment cu influenţe benefice asupra

consumatorului uman prin conţinutul bogat în acizi graşi polinesaturaţi respectiv ω3 şi ω6 ce

reprezintă un criteriu de apreciere a unei bune utilizări fiziologice în organism uman.

3.7 REZULTATE PRIVIND HEMATOLOGIA LA IEPURELE DE CÂMP

Examenul hematologic a constat în determinarea numărului total de leucocite (WBC),

a numărului total de eritrocite (RBC), determinarea hemoglobinei (HGB), hematocritului

(HCT) plachetelor sangvine (PLT) şi a constantelor eritrocitare.

În urma determinărilor efectuate pe sânge integral privind numărul total de leucocite

(WBC) la femele şi masculi (fig. 7.1) s-a observat o variaţie a parametrului de la un minim de

2.1 x103/mm

3 la un maxim de 20.5 x10

3/mm

3 la indivizii de sex femel. Media WBC a fost de

5.9 x103/mm

3. Leucocitoza observată la femela nr. 6 corelată cu scăderea numărului de

eritrocite şi cu creşterea numărului de trombocite poate fi asociată cu o infecţie parazitară dar

care nu a putut fi diagnosticată din punct de vedere parazitologic.

La masculi, numărul total de leucocite a variat între un minim de 1.9x103/mm

3 şi un maxim

de 6.40 x103/mm

3 cu o valoare medie de 3.62 x10

3/mm

3. În urma analizei acestui parametru la

masculi observăm o uşoară leucopenie la individul nr.5 (1.9x103/mm

3) şi la individul nr. 2

(2.1x103/mm

3), valori care în aceste condiţii le-am asociat condiţiilor de recoltare a probelor de

sânge.

31

Fig. 7.1 Variaţia numărului de leucocite la masculi şi femele

Fig. 7.1 The variation in the number of leukocytes in males and female

Comparând rezultatele obţinute privind WBC (fig.7.1) la cele două sexe observăm că

cele mai mari valori au fost înregistrate la femele.

În urma determinărilor efectuate numărul total de eritrocite la femele a oscilat între un

minim de 8.34 x106/mm

3 şi un maxim de 11.73 x10

6/mm

3, valori care se încadrează în

limitele fiziologice ale speciei.

Fig. 7.2 Variaţia numărului total de eritrocite la masculi şi femele

Fig. 7.2 The variation of the total number of red blood cells in males and female.

În urma analizei datelor reprezentate în figura.7.2 observăm că valorile cele mai

ridicate au fost înregistrate la femele.

Hemoglobina este o hemoproteină constituită dintr-o componentă proteică, globina, şi

o grupare prostetică, hemul fiind prezent exclusiv în citosolul eritrocitar. Comparând valorile

obţinute la masculi şi femele observăm şi de această dată superioritatea valorică la indivizii de

sex femel.

32

Fig. 7.3 Variaţia hemoglobinei la masculi şi femele

Fig. 7.3 The variation of hemoglobin in males and females

Valorile hemoglobinei au variat între 4.6 g/dL la femele (fig. 7.3) şi 23.2 g/dL la

masculi.

Fig. 7.4 Variaţia hematocritului la masculi şi femele

Fig. 7.4 Hematocrit variations in males and females

Hematocritul (fig.7.4) a înregistrat o curbă ascendentă la femele pornind de la un

minim de 48.7% şi un maxim de 70 % , valoare care a corespuns şi cu cea înregistrată la

masculi.

Fig. 7.5 Variaţia volumului eritrocitar mediu

Fig. 7.5 Variation in mean cell volume environment

33

Volumul eritrocitar mediu (MCV) a oscilat între un minim de 58 µm3 la indivizii de

sex femel, valoare foarte apropiată faţă de minimul observat la masculi (59 µm3). Valorile

maxime s-au obţinut la masculi fiind de 71 µm3.

Fig. 7.6 Variaţia concentraţiei de hemoglobina

Fig. 7.6 Variation of the concentration of hemoglobin

Concentraţia de hemoglobină medie (fig. 7.6) a variat 14.5 pg la masculi şi 20.80 pg la

femele cu o medie de 19.08 pg obţinută la masculi.

Fig. 7.7 Variaţia concentraţiei de hemoglobină eritrocitară medie

Fig. 7.7 Mean variation of concentration of red cell hemoglobin

Concentraţia de hemoglobină eritrocitară medie (fig. 7.7) a avut valori relativ

apropiate între cele două sexe, având valori medii de 29.02 g/dL la masculi şi 30.85 g/dL la

femele.

34

Fig. 7.8 Variaţia plachetelor sangvine

Fig. 7.8 Variation of blood stickers

Analizând figura nr. 7.8 observăm o variaţie deosebită a acestui parametru ajungând

până la un maxim de 675 x 103/mm

3. Trombocitopatiile pot fi consecinţa unor anomalii

structurale sau mai curând a unor anomalii metabolice sau a inhibării funcţiilor plachetelor

morfologic normale ca urmare a prezenţei în mediul plasmatic a unor metaboliţi toxici.

Fig. 7.9 Diferenţieri între valorile hematologice obţinute de la indivizii sănătoşi şi cei

diagnosticaţi cu coccidioză

Fig. 7.9 Differences between haematological values obtained from healthy individuals and

those diagnosed with coccidiosis

În urma analizelor efectuate atât pe indivizi sănătoşi cât şi la indivizi diagnosticaţi cu

coccidioză (fig. 7.9) observăm diferenţe pentru constantele sangvine luate în studiu. Dacă

numărul total de leucocite are o valoare relativ apropiată de cea a indivizilor sănătoşi, se

observă diferenţe foarte mari în privinţa heterofilelor dintre iepurii bolnavi (68%) şi cei

sănătoşi (42%).

Mărirea numărului de eozinofile la iepurii cu coccidioză 16% se explică prin acţiunea

pe care o au eozinofilele la stimulii eozinotactici, în cazul nostru fiind vorba de

heteroproteinele de natură parazitară.

35

Evaluarea periodică a parametrilor fiziologici din punct de vedere hematologic şi

biochimic rămâne o cale necesară de investigare în abordarea celor mai oportune metode de

management cinegetic al speciei în dezvoltarea durabilă pe fondurile de vânătoare.

3.8 ANALIZA CANTITATIVĂ A CHEII DE DIAGNOZĂ ECOLOGICĂ A

FONDURILOR DE VÂNĂTOARE PENTRU SPECIA IEPURE DE CÂMP – STUDIU

DE CAZ

Analiza a fost efectuată în raport cu efectivele şi recoltele raportate în perioada 2001-

2010 şi pe baza fişelor de diagnoză ecologică întocmite pentru cele 104 fonduri de vânătoare

supuse studiului, conform modelului ICAS.

Variabilele cuprinse în modelul ICAS au fost analizate din punctul de vedere al

acţiunii asemănătoare a acestora, utilizând şi posibilitatea grupării acestora în grupuri

asemănătoare, care să estimeze mai bine caracteristicile fondurilor. În vederea testării

relaţiilor dintre efective şi diferitele covariabile explicative s-a folosit o tehnică de analiză

multivariată - analiza multivariată a factorilor, ce permite atât variabile cantitative, cât şi

calitative.

În cazul de faţă, datele existente s-au grupat în mai multe categorii: factori climatici

(a), caracteristici cu privire la pădure (b), caracteristici cu privire la culturile agricole (c),

hrană disponibilă (d), dăunători (e), punctaj total şi efective (f).

Factorii fiecărei categorii sunt:

a) altitudinea medie a terenului (m), temperatura medie a lunilor martie-mai (°C),

grosimea medie a stratului de zăpadă (cm), perioada medie cu strat de zăpadă (zile),

cantitatea medie de precipitaţii martie-mai (mm/m²);

b) mărimea trupurilor de pădure (ha), procentul de împădurire (% din suprafaţa fondului

de vânătoare), suprafaţa ocupată de subarboret (% din suprafaţa pădurii), lungimea

lizierei de protecţie (km/100 ha), densitatea reţelei de drumuri (km/km²);

c) culturi agricole (numar de specii/100 ha), mărimea medie a loturilor agricole (ha),

vegetaţia lemnoasă în teren agricol (vii, livezi tufărişuri, haturi) - % din suprafaţa

terenului agricol;

d) terenuri furajere, biomasa accesibilă în timpul iernii (kg/ha), ogoare specifice cu hrană

pe timpul iernii (număr ha/100 ha pădure), hrană administrată pe timpul iernii şi

modul de distribuire al acesteia;

e) combaterea câinilor şi pisicilor hoinare, raportul numeric prădători naturali/iepure;

f) punctaj total, efective anii 2001-2010.

36

Variabilele pentru care nu au existat diferenţe la nivelul setului de date analizat şi au fost

eliminate din calcul au fost: chimizare (% din suprafaţa terenului agricol), mecanizare (% din

suprafaţa terenului agricol), păşunat (% din suprafaţa fondului de vânătoare).

Primele două componente din analiză (Dim. 1 şi Dim. 2) (graficul 8.2) explică

împreună 26% din variabilitatea factorilor analizaţi. Atunci când în locul efectivelor au fost

utilizate valorile recoltelor, rezultatele au fost similare.

Prima componentă (Dim. 1) poate fi asociată condiţiilor de habitat (factori climatici -

34% şi caracteristici ale pădurii – 27%), iar a doua (Dim. 2) prezenţei hranei (30% şi pădurii (23

%)(tab. 8.7). Toţi factorii menţionaţi sunt cei reprezentativi pentru componentele respective,

aspect confirmat prin valoarea rădăcinii cosinus(cos2).

Tabelul 8.7/Table 8.7

Contribuţia diferitelor grupuri de variabile

The contribution of various groups of variables

Variabila Dim.1

(%) Contr.

(%) Cos.2 (%)

Dim.2 (%)

Contr. (%)

Cos.2 (%)

Mediu 0.844 33.981 0.622 0.024 1.412 0.000 Pădure 0.6660 26.578 0.211 0.388 23.095 0.073 Culturi 0.368 14.806 0.082 0.286 17.025 0.050 Hrană 0.389 15.640 0.047 0.499 29.661 0.077 Dăunători 0.026 1.038 0.000 0.300 17.387 0.037 Efective 0.198 7.956 0.034 0.185 10.971 0.030

Notă. Dim.1,2 – coordonatele componentei (dimensiunii), Contr. (%) – contribuţia variabilei la componentă, Cos.2 – calitatea reprezentării variabilei la nivelul componentei (exprimată prin cos

2).

Dacă se analizează rezultatele la nivel de variabilă, în ordinea contribuţiei (tab. 8.8) cele

mai importante pentru prima componentă sunt: procentul de împădurire (Pimp - % din suprafaţa

fondului de vânătoare), altitudinea (Altm), mărimea trupurilor de pădure (Smtp - ha) şi

grosimea medie a stratului de zăpadă (Gz - cm). Pentru cea de-a doua componentă, ordinea este

următoarea: lungimea lizierei (Llz - km/100 ha) şi suprafaţa ocupată de subarboret (Ssb - % din

suprafaţa pădurii).

37

Tabelul 8.8/Table 8.8

Contribuţia primelor 10 cele mai importante variabile

The contribution of the first 10 most important variables Variabila Dim.1

(%) Contr.

(%) Cos.2 (%)

Dim.2 (%)

Contr. (%)

Cos.2 (%)

Altitudinea 0.067 10.104 0.751 -0.037 0.028 0.001 Temperatura medie martie-mai

-0.359 1.728 0.129 0.224 0.996 0.050

Grosimea medie a stratului de zăpadă

0.848 9.672 0.719 -0.079 0.123 0.006

Perioada medie cu strat de zăpadă

0.682 6.262 0.466 0.106 0.223 0.011

Cantitatea medie de precipitaţii martie-mai

0.680 6.215 0.462 0.046 0.042 0.002

Densitatea reţelei de drumuri 0.398 3.593 0.159 0.028 0.025 0.001 Suprafaţa medie a trupurilor de pădure

0.659 9.825 0.434 0.088 0.260 0.008

Pocentul de împădurire 0.746 12.604 0.557 0.096 0.309 0.009 Suprafaţa ocupată de subarboret

-0.143 0.462 0.020 0.447 6.667 0.199

Lungimea lizierei -0.065 0.095 0.004 0.688 15.834 0.474 Notă. Dim.1,2 – coordonatele componentei (dimensiunii), Contr. (%) – contribuţia variabilei la componentă, Cos.2 – calitatea reprezentării variabilei la nivelul componentei (exprimată prin cos

2).

Analiza rezultatelor prezentate în fig. 8.2 indică o corelaţie pozitivă între punctajul

final şi suprafaţa ocupată de iepure şi negativă (pentru ambele) cu majoritatea variabilelor

climatice (excluzând temperatura medie din perioada martie-mai). Graficul pune în evidenţă

şi variabilitatea anuală a efectivelor incluse în calcul (an 2001-an 2010), cu cele mai

importante contribuţii pentru anii 2006-2008, precum şi influenţa negativă asupra acestora a

factorilor: lungimea lizierei (Llz - km/100 ha), culturi agricole (CA - numar de specii/100 ha)

şi a suprafeţei ocupată de subarboret (Ssb - % din suprafaţa pădurii).

Evaluarea polifactorială a pus în evidenţă o variabilitate de cca 26% (fig. 8.2-

Dim.1+Dim.2) a factorilor analizaţi, majoritatea dintre aceştia fiind de natură climatică, de

habitat (pădure) şi hrană. Raportat la contribuţia în cadrul primei componente, altitudinea poate

fi folosită ca o mărime surogat pentru factorii climatici, împreună cu grosimea stratului de

zăpadă. Dintre caracteristicile legate de pădure, procent de împădurire, mărimea lizierelor şi a

trupurilor de pădure, proporţia subarboretului sunt cei mai importanţi factori care explică

variabilitatea setului de date.

Relaţiile dintre diferitele variabile sunt prezentate în graficul biplot din fig. 8.2.

38

Fig.8.2 Graficul biplot al relaţiilor dintre variabilele incluse în analiză

Fig.8.2 Graph biplot of the relationships of the variables included in the analysis

Et - Denumirea fondului/etaj altitudinal, Alt - Altitudinea medie a terenului (m), T35 -

Temperatura medie a lunilor Martie-Mai (°C), Gz - Grosimea medie a stratului de zăpadă

(cm), Pmz - Perioada medie cu strat de zăpadă (zile), P35 - Cantitatea medie de precipitaţii

martie-mai (mm/m²), Smtp - Mărimea trupurilor de pădure (ha), Pimp - Procentul de

împădurire (% din suprafata fondului de vanatoare), Ssb - Suprafata ocupata de subarboret

(% din suprafata padurii), Llz - Lungimea lizierei (Km/100 ha), Ddr - Densitatea reţelei de

drumuri (Km/Km²), CA - Culturi agricole (numar de specii/100 ha), Smla - Mărimea medie a

loturilor agricole (ha), Pvegl - Vegetaţia lemnoasă în teren agricol (vii, livezi

tufărişuri,haturi)- % din suprafaţa terenului agricol, PCT - Total punctaj, Si - Suprafaţa

ocupată de iepure (% din suprafaţa totală a fondului de vânătoare).

În setul de date utilizat, punctajul este mai curând un indicator al suprafeţei ocupate de

iepure şi al mărimii medii a loturilor agricole, neexistând nicio relaţie cu efectivele (poziţie

aproximativ ortogonală pe figură).Tendinţa observată în figura 8.2 indică o condiţionare

negativă a efectivelor în raport cu mărimea lizierelor, numărul de specii din culturile agricole

şi proporţia subarboretului.

Pe baza rezultatelor din setul de date folosit, se poate concluziona că actuala cheie de

bonitare poate fi comprimată, iar la unele dintre variabile se poate renunţa. Având în vedere

că unele variabile precum: Tfj - Terenuri furajere, Bi - Biomasa accesibilă în timpul iernii

(kg/ha), Ohi - Ogoare specifice cu hrană pe timpul iernii (numar ha/100 ha padure), Hi -

Hrană administrată pe timpul iernii şi modul de distribuire, Cmb - Combaterea câinilor şi

pisicilor hoinare, Br – Braconaj incluse în calcul au fost nesemnificative în analiza factorială

efectuată poate fi considerat, de asemenea, un argument în vederea unei neincluderi, sau a

unei includeri a lor în grupuri de variabile, într-o viitoare cheie.

39

3.9 DINAMICA EFECTIVELOR DE IEPURI DE CÂMP DIN ROMÂNIA

Dinamica efectivelor de iepuri în perioada 1950 - 2013 a cunoscut o creştere la nivelul

ţării, aşa cum rezultă din tab. 9.1 şi fig. 9.1.

Tabelul 9.1/Table 9.1

Istoricul efectivelor de iepuri evaluate în România în perioada 1950-2013

Population history of hare evaluated in Romania in the period 1950-2013

Anul Efective

iepuri

Anul Efective

iepuri

1950 266.000 1982 1.030.000

1951 333.000 1983 1.011.000

1952 394.000 1984 1.173.000

1953 382.000 1985 1.160.000

1954 330.000 1986 1.176.000

1955 392.000 1987 1.197.000

1956 459.000 1988 1.204.000

1957 446.000 1989 1.149.000

1958 477.000 1990 1.104.000

1959 500.000 1991 1.091.000

1960 700.000 1992 1.068.000

1961 680.000 1993 1.054.000

1962 780.000 1994 1.031.610

1963 920.000 1995 1.066.627

1964 930.000 1996 1.067.320

1965 1.066.000 1997 1.071.200

1966 1.140.000 1998 1.070.400

1967 1.150.000 1999 1.069.236

1968 1.118.000 2000 1.069.107

1969 1.101.000 2001 1.108.020

1970 1.039.000 2002 1.169.107

1971 1.007.000 2003 1.196.220

1972 1.006.000 2004 1.176.800

1973 956.000 2005 1.185.690

1974 977.000 2006 1.177.023

1975 1.049.000 2007 1.142.760

1976 1.145.000 2008 1.148.982

1977 1.330.000 2009 1.131.357

1978 1.282.000 2010 1.145.482

1979 1.188.000 2011 1.123.132

1980 1.150.000 2012 1.084.134

1981 1.035.000 2013 1.126.108

Aşa cum arată datele din tabelul şi fig. nr 9.1, efectivele de iepuri cresc de la un număr

de 266.000 exemplare în 1950 pâna la un număr maxim de 1.330.000 exemplare în 1977 pe

40

un trend pozitiv. În perioada 1978 - 2013, curba efectivelor de iepuri se aplatizează foarte

mult; efectivele rămân relativ constante, sub 1.200.000 de exemplare.

Fig. 9.1 Evoluţia efectivelor de iepuri în perioada 1950 – 2013

Fig. 9.1 Evolution of populations of hares during the period of 1950-2013

3.10 RELAŢIA DINTRE PROCENTUL DE PĂDURE ŞI EFECTIVELE DE

IEPURI PE FONDURILE DE VÂNĂTOARE

O abordare interesantă în ceea ce priveşte utilizarea resurselor habitatelor luate în

studiu (munte, deal, câmpie), variaţia acestora în fondurile de vânătoare o constituie corelaţia

dintre procentul de pădure existent şi mărimea efectivelor de iepuri.

Analiza corelaţiei privind procentul de pădure şi efectivele de iepuri s-a concretizat

prin calcularea coeficienţilor de corelaţie, stabilirea semnificaţiei acestora fiind realizată

pentru o probabilitate de transgresiune α = 0,05%.

Valorile şi semnificaţia acestor coeficienţi se regăsesc în tabelul 9.9

Tabelul 9.9/Table 9.9

Corelaţia între procentele de pădure şi efectivele de iepuri pe niveluri altitudinale

The correlation between percentages of forest and numbers of hares on height levels

Forma de relief Interacţiune Coeficient de

corelaţie (r)

Probabilitate de

transgresiune α

Câmpie Procent pădure x efectiv 0,5847* 0,05%

Deal Procent pădure x efectiv 0,1036nes

0,05%

Munte Procent pădure x efectiv 0,3961* 0,05%

Analizând datele din tabelul de mai sus se pot face următoarele observaţii : corelaţia

dintre procentul de pădure şi efectivele de iepuri existente în zona de munte realizează o

corelaţie pozitivă semnificativă.

41

Existenţa acestei legături poate fi pusă pe seama faptului că în zona de munte

cantitatea de hrană existentă în teren deschis (câmp) este redusă, suplimentul fiind asigurat de

subarboret. În ceea ce priveşte adăpostul, desigur pădurea este cea care are rolul determinant.

Apelând la acelaşi raţionament poate fi explicată şi corelaţia pozitiv semnificativă

obţinută pentru terenurile de la câmpie. Valoarea coeficientului de corelaţie mai mică

sugerează că aceiaşi factori de influenţă luaţi în considerare pentru zona de munte au însă

evident o mai mică pondere.

În ceea ce priveşte zona de deal, valoarea nesemnificativă a coeficientului de corelaţie

sugerează faptul că în acest habitat pădurea nu influenţează în mod semnificativ efectivele de

iepuri.

O explicaţie pertinentă a acestui fapt este că zonele de deal, ca formă de trecere între

munte şi câmpie, integrează habitate comune acestora, ca urmare, o sedimentare tranşantă a

factorului pădure nu a putut fi regăsită în analiză.

3.11 STABILIREA COTEI ANUALE DE RECOLTĂ

3.11.1 Metoda actuală

Stabilirea cotei anuale de recoltă se face ţinându-se cont de efectivele evaluate,

efectivele optime pentru fiecare fond de vânătoare şi de sporul anual estimat, stabilit pentru

specia iepure, astfel:

- dacă I= Efev/Efo este mai mare de 1, atunci Cr = sporul anual + 25% din Efev – Efo;

- dacă I = 1, Cr = sporul anual;

- daca I =75% , Cr = 25% din sporul anual;

- daca I <75% atunci nu se acordă cotă de recolta unde,

Efev= efectivul evaluat; Efo= efectivul optim; Cr= cota anuală de recoltă.

Sporul anual luat în calcul pentru condiţiile din România este de 30% în zona de câmpie şi

de 20% în zona de deal. Procentele se aplică la efectivele integrale (femele şi masculi) şi

reprezintă valori maximale pe toate tipurile de fonduri de vânătoare (Anexa nr. 2 la Ordinul nr.

478/2002).

3.11.2 Metoda propusă

- Evaluarea să fie efectuată în două etape:

a) etapa de toamnă, la începutul sezonului de vânătoare, pentru determinarea sporului

anual prin stabilirea numărului de juvenili (J1) şi a numărului de adulţi (A1) din totalul

iepurilor împuşcaţi cu ocazia primei partide de vânătoare, pe fiecare fond de vânătoare în

42

parte. Partidele de vânătoare trebuie să acopere minim 30% din suprafaţa fondului de

vânătoare parcurgând o singură dată toate categoriile de teren (pădure, teren arabil, păşuni şi

fâneţe);

-se stabilesc indicii J şi A la nivelul întregului fond de vânătoare;

b) etapa de primăvară, în perioada februarie – martie, pentru determinarea numărului de

reproducători (R1) şi a procentului de supravieţuire pe timp de iarnă, după sezonul de

vînătoare (Y1). Suprafeţele de probă trebuie să însumeze minim 25 % din suprafaţa fondului

de vânătoare şi să cuprindă toate categoriile de teren (pădure, teren arabil, păşuni şi fâneţe);

- se stabilesc indicii R şi Y la nivelul întregului fond de vânătoare;

c) stabilirea numărului de exemplare recoltate plus cele găsite moarte din cauza bolilor şi

prădătorilor pe toată suprafaţa fondului de vânătoare (Z);

d) indicele R trebuie să se încadreze în urmatorii parametri: R ≤ (A+J) – Z.

Din observaţiile făcute şi din literatura de specialitate (Pepin, Birkan, 1981; Spagnesi,

Trocchi, 1992) rezultă că procentul de supravieţuire a reproducătorilor pe timpul perioadei de

reproducere este de cca 80% (Sv). În cazul nostru Sv = Y.

Cota de recolta (Cr) la nivelul fondului de vânătoare are următoarea formulă de

calcul:

Cr = (R x Y) x J/A.

Exemplu:

În toamnă au fost evaluaţi juvenili (J) = 20 ex şi adulţi (A) = 100 ex.

Spor anual = 20%.

În primăvară: R = 100 ex., Y = 83%

Cr (ex) = (100 x 83/100) x 20/100 =16 ex.

La un spor anual de 20%, rămâne o rezervă de 20% pentru evenimente neprevăzute.

Consideram că această formulă, simplificată, aplicată unitar la nivelul ţării, aduce mai

aproape de realitate mărimea cotei anuale de recoltă, ţinându-se seama de principalii

parametri ai populaţiei de iepuri de-a lungul întregului an calendaristic. Cota de recoltă nu

trebuie să depăşească sporul real determinat pe fiecare fond de vânătoare în parte.

43

4. CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI. CONTRIBUȚII PERSONALE. DISEMINAREA

REZULTATELOR. DIRECŢII VIITOARE DE CERCETARE

În urma analizei materialului bibliografic, a cercetărilor efectuate şi a rezultatelor

obţinute privind studiul populaţiei de iepuri din România în ceea ce priveşte caracteristicile

morfofiziologice şi comportamentale pot fi desprinse următoarele concluzii generale şi

recomandări:

4.1 CONCLUZII

1. Dependența distribuţiei populaţiei de iepuri de o anumită pondere a suprafețelor cu

vegetație forestieră în fondurile de vânătoare, pusă în evidență prin intermediul coeficienților

de corelație și calculată prin ecuații de regresie, mai ales în zonele de câmpie și munte,

indică importața pădurii în răspîndirea speciei.

2. Variaţia greutăţilor medii a indivizilor pe etaje altitudinale nu este foarte mare. Se

poate totuşi observa, în general, o creșțere a greutății medii de la câmpie spre munte.

Explicaţia ar putea fi selecţia mai aspră a indivizilor în zonele altitudinale mai înalte, în

condiţiile unui habitat dificil pentru specie (ierni mai grele, prădători mai numeroşi etc) şi a

adaptării organismelor la temperaturi scăzute, conform regulii lui Bergmann.

3. Existenţa unui coeficient de variaţie semnificativ între nivelele altitudinale, în ceea

ce priveşte dimensiunile unor elemente corporale ale exemplarelor de ambele sexe, reflectă o

mare putere de adaptare a acestora la condiţiile de habitat.

4.2 RECOMANDĂRI

1. Actuala cheie de bonitare a fondurilor de vânătoare pentru specia poate fi regândită,

cu modificarea unor variabile şi a ponderii lor, astfel încât rezultatele aplicării ei să se

concretizeze în stabilirea cât mai corectă a efectivelor optime.

4.3 CONTRIBUȚII PERSONALE

Rezultatele obținute în urma activităților științifice specifice desfășurate cu ocazia

elaborării tezei de doctorat și concluziile desprinse în urma analizei și interpretării acestora au

condus la identificarea unor contribuții știintifice personale, cu caracter de originalitate, în

ceea ce privește iepurele de câmp, după cum urmează:

1. Punerea pentru prima dată în evidență a variabilității caracterelor morfologice și

anatomice, pe baze statistice, separat pe sexe, la nivelul României, ca manifestări ale

organismelor la acțiunea factorilor de habitat.

44

2. Stabilirea pentru prima dată a unor corelații multiple ale parametrilor morfo-

anatomici, asigurate statistic, având ca scop reconstituirea unor parametri, în special a

greutății totale și a mărimii, în situații de braconaj când se găsesc doar părți din animal pentru

stabilirea prejudiciului. Pentru cazuri practice s-au calculat ecuații de regresie.

3. Prezentarea unui mod rapid de evaluare a statusului de sănătate a populației dintr-

un fond de vânătoare prin analize hematologice și biochimice, necesar de efectuat pe fiecare

fond, pentru prevenirea transmiterii la om a unor zoonoze din mediul sălbatic prin intermediul

cărnii infestate.

4. Prezentarea pentru prima dată a unei analize multivariate a cheii de bonitate tip

ICAS 2002, printr-un program de analiză statistică ce a permis decelarea factorilor ce prezintă

corelații semnificative cu efectivele de iepuri pe o perioadă de 10 ani (2000-2010) de cei care

nu prezintă corelații, în vederea stabilirii unei noi chei de diagnoză care să aibă la bază un

număr mai mic de factori, grupați în covariabile, măsurabili cantitativ în timp real, pentru

eliminarea subiectivismului din vechea cheie de diagnoză.

4.4 DISEMINAREA REZULTATELOR

În perioada elaborării tezei de doctorat au fost desfășurate următoarele acțiuni de

diseminare a rezultatelor acțiunilor de cercetare în domeniul cinegetic:

Articole publicate în reviste cotate BDI:

• Mihalache I.,Munteanu M., Lazăr R., Boișteanu P. C., Characterisation of

Physiological Status of Hare Herds, Scientific Papers Animal Sciences,Vol.61(19), Editura

“Ion Ionescu de la Brad” Iași, 2014.

• Mihalache I.,Munteanu M., Lazăr R., Boișteanu P. C., Study Regarding the

Assessment of Morfo – Physiological Hare Populations., Scientific Papers Animal

Sciences,Vol.61(19), Editura “Ion Ionescu de la Brad” Iași, 2014.

4.5 DIRECȚII VIITOARE DE CERCETARE

Având în vedere necesitatea stopării fenomenului de reducere a efectivelor de vânat în

general și a celor de iepuri, în special, este nevoie de elaborarea a unor noi chei de diagnoză

ecologică pentru principalele specii de vânat, pe nivele altitudinale, al căror punctaj să

exprime influența complexă a factorilor ce influențează efectivele și testarea noilor chei prin

metoda analizei multivariate.

45

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

1. Ben Slimen, H., Suchentrunk, F., Memmia, A., Ben Ammar Elgaaied, A. – Biochemical

genetic relationships among Tunisian hares (Lepus sp.), South African cape hares (L.

capensis), and European brown hares (Lepus europaeus), Laboratoire de Genetique

Moleculaire, Faculte des Sciences de Tunis, 2005.

2. Bergmann, C. – Über die Verhältnisse der Wärmeökonomie der Thiere zu ihrer Grösse,

Göttinger Studien 3 (1) pg. 595–708, 1847.

3. Comşia, A., M., -Biologia şi principiile culturii vânatului, Editura Academiei R.P.R.,

Bucureşti, 1961.

4. Gidley, J, W., - The Lagomorphs an independent Order, Science, 1912.

5. Grzimek, B. – Vita degli animali, Bramante Editrice, Milano, 1973.

6. Hibbard, C. W. – The origin of the pattern of Sylvilagus, Caprolagus, Oryctolagus and

Lepus, Journal of Mammalogy, 1963.

7. Hirakawa, H. –– Coprophagy in leporids and other mammalian herbivores; Mammal

Review, vol. 31, nr. 1, 2001.

8. Husson, F., Lê, S., Josse, J., - FactoMineR: An R Package for Multivariate Analysis;

Jurnal of Statistical Software, 25 (1). pp. 1-18, 2008.

9. Koohmaraie M. – Muscle proteinases and meat aging, Meat science, 36, 1994.

10. Masimo, P., Francesco, R., Valter, T., Ettore, R. – Hare population in Europa; intra and

interspecific analysis of mt DNA variation, Instituto Nazionale per la Fauna Selvatica, 2003.

11. Spagnesi, M., Trocchi, V., - La Lepre. Biologia, allevamento, patologia, gestione.

Edagricole, Bolognia, 1992.

12. Spagnesi, M., Trocchi, V. – La lepre comune, Instituto Nationale per la Fauna selvatica,

1993.

13. Tărnăuceanu (Frunză) Gabriela, Lazăr Roxana, Boişteanu P.C., - Researches regarding

histological characterization of muscles harvested from hares (Lepus Europaeus pallas),

Lucrări ştiinţifice , Seria Zootehnie, vol.58,2011.

14. Thomas, B. A., Spicer, R. A. – The evolution and Paleobiology of land plants. Croom

Helm, Beckenham, Kent, 1986.

15. Udrescu, M., Moise, D. – Studiul arheologic al faunei eneolitice (Cultura Gumelnita)

descoperite în tell-ul de la Vlădiceasca (jud. Călăraşi), Muzeul Naţional de Istorie, Bucureşti,

1996.

46

Ordin nr. 478/2002, al ministrului agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale, privind

aprobarea Normelor de întocmire a studiilor de specialitate pentru gestionarea durabilă a

vânatului şi a Instrucţiunilor de aplicare a Normelor de întocmire a studiilor de specialitate

pentru gestionarea durabilă a vânatului.

Evaluarea efectivelor de vânat în perioada 1950 - 2013, Autoritatea publică centrală

care răspunde de silvicultură.

47

REZUMAT

Teza de doctorat reprezintă o caracterizare a speciei în condiţiile specifice de habitat

din România, înscriindu-se în sfera cercetărilor actuale la nivel intern şi internaţional privind

identificarea factorilor ce influenţează populaţia de iepuri de câmp în contextul reducerii

continue a efectivelor nu numai în România ci în întregul său areal şi stabilirea măsurilor de

management care să ducă la stoparea acestui fenomen.

Scopul cercetărilor este acela de a realiza un studiu al populaţiei de iepuri din

România pe baza unei analize polifactoriale şi identificarea complexului de măsuri tehnice de

management care să ducă la dezvoltarea speciei, conservarea durabilă şi asigurarea

biodiversităţii în condiţiile acţiunii antropice agresive, de modificare a habitatelor.

Obiectivele cercetărilor sunt următoarele :

caracterizări morfologice şi interpretări fiziologice privind interacţiunea complexă cu

factorii de mediu a populaţiei de iepuri de câmp;

identificarea factorilor ce acţionează asupra morfologiei speciei şi a răspunsului dat de

organismul iepurilor;

semnificaţia variabilităţii caracteristicilor morfo-anatomice ale iepurilor în şi între

nivelele altitudinale;

determinări anatomice la iepurele de câmp;

evaluarea compoziţiei chimice şi a calităţii nutritive a cărnii de iepure;

caracterizarea fiziologică a iepurelui de câmp prin determinări hematologice şi

biochimice;

studiul bonităţii fondurilor de vânătoare pentru specia iepure de câmp;

studiul dinamicii populaţiei de iepure de câmp din România;

măsuri tehnice de îmbunătăţire a managementului privind gestionarea populaţiei de

iepuri pe fondurile de vânătoare din România.

Teza este structurată pe 12 capitole. În primele trei capitole este realizată o încadrare

sistematică a speciei iepure de câmp şi o descriere a cerinţelor ecologice, biologice şi

etologice ale acesteia necesare ca repere pentru investigaţiile proprii, consecutive.

Capitolul IV expune obiectivele, locul de desfăşurare a cercetărilor, materialul şi

metodele de lucru.

Materialul biologic este reprezentat de 124 de iepuri, 62 femele şi 62 masculi, recoltaţi

conform tabelului 4.1 din cele trei nivele altitudinale considerate: câmpie, deal, munte şi

48

distribuit pe 104 fonduri de vânătoare a căror suprafaţă reprezintă 5% din fondul cinegetic

naţional.

Pentru fiecare gen de determinări a fost adoptata un protocol conform regulilor

sanitar-veterinare.

Pentru fiecare exemplar supus recoltării şi analizei s-a întocmit o fişă de observaţii.

Pentru determinarea bonităţii celor 104 fonduri de vânătoare s-a completat o fişă

ecologică model ICAS

Prelucrarea datelor cifrice s-a făcut cu programe de aplicaţii statistice consecrate

(“R”), inclusiv teste de omogenitate şi normalitate.

Rezultatele investigaţiilor şi cercetărilor pe obiective sunt următoarele:

1. Determinarea celor 35 parametri morfo-anatomici pe nivele altitudinale, separat pe

sexe, au relevant o variabilitate mică, coeficienţi de variaţie, de regulă, cu valori sub sub 20%,

ceea ce demonstrează omogenitatea probelor.

Testele statistice indică la parametrii morfologici şi anatomici o populaţie omogenă la

nivelul ţării. Totuşi, între diferitele nivele altitudinale sunt diferenţe semnificative mai

frecvente la masculi, supuşi mai puternic selecţiei prin luptele pentru teritoriu şi femele.

Studiul corelaţiilor multiple a parametrilor morfo-anatomici are ca scop reconstituirea

unor parametrii, în special a greutăţii totale, în situaţii de braconaj când se găsesc doar părţi

din animal. Au fost determinate foarte multe corelaţii, pentru ambele sexe, asigurate statistic,

iar pentru unele perechi de parametrii s-au calculat şi ecuaţiile de regresie pentru cazul

practic.

2. Sexele nu se deosebesc prin parametrii vizibili la prima vedere, diferenţele fiind

discrete. Totuşi, s-au dovedit, statistic asigurat, diferenţe privind lungimea capului, distanţa

între urechi, circumferinţa gâtului, circumferinţa trunchiului, lungimea intestinului, greutatea

totală - toate mai mari la masculi, desigur consecinţa evolutivă a luptelor care se dau între

masculi în care are succes individul mai mare şi mai greu, ca la majoritatea mamiferelor.

Parametrii mai mari la femele sunt: înălţimea urechilor (posibil o adaptare mai bună la

apropierea unor pericole) şi greutatea mai mare a inimii şi rinichilor (posibil o adaptare la

solicitarea fiziologică mai mare prin sarcină, naşterea şi alăptarea puilor).

3. Studiul valorii nutritive a cărnii a pus în evidenţă bogătia în acizi graşi

polinesaturaţide tip ω3 şi ω6, ceea ce conferă acesteia calităţi trofice deosebite.

4. Capitolul VI cuprinde un studiu anatomic în detaliu al speciei, cu scopul de a putea

recunoaşte apartenenţa unor piese (de schelet, musculatură, organe, etc.) ca aparţinând

iepurelui de câmp şi nu lapinului.

49

5. Capitolul VII prezintă un studiu al fiziologiei speciei cu ajutorul analizelor

hematologice, ca mijloc rapid de evaluare a stării de sănătate a organismului, în vederea

depistării zoonozelor ce pot afecta indivizii în mediul sălbatic cu posibilă transmitere la om

prin consumul de carne infestată.

6. Capitolul VIII prezintă un studiu de caz privind bonitatea a 104 fonduri de vânătoare,

pe nivele altitudinale, având ca scop punerea în evidenţă a ponderii factorilor ce influenţează

populaţia de iepuri, în vederea decelării celor ce pot fi influenţati prin măsuri de management

cinegetic pentru stoparea fenomenului de scădere a efectivelor.

S-a pus în evidenţă faptul că în zona de câmpie există potenţialul cel mai mare de

creştere a efectivelor având în vedere că factorii abiotici nu influenţează în mod negativ

efectivele iar prin măsuri de management adecvat acţiunea factorilor de cultură cinegetică

poate fi îmbunătăţită iar cea a factorilor antropici negativi poate fi diminuată în interesul

speciei.

S-a efectuat un studiu de caz al cheii de bonitate model ICAS existentă din 2002

pentru a se depista necorelările din cadrul acesteia precum şi variabilele redundante.

7. Capitolul IX prezintă studiul dinamicii efectivelor de iepuri în perioada 1950-2013.

S-au pus în evidenţă corelaţii pozitive semnificative între procentul de acoperire a

fondurilor de vânătoare cu vegetaţie forestieră şi efectivele de iepuri în zonele de munte şi de

câmpie şi s-au calculat ecuaţii de regresie.

8. Capitolul X prezintă măsuri de management al fondurilor de vânătoare şi management

al speciei care să determine stoparea regresului efectivelor.

S-a propus o nouă formulă de calcul a cotei de recoltă pornindu-se de la sporul real.

9. Capitolul XI prezintă concluziile generale şi recomandările tehnice.

Câteva concluzii generale:

• Deşi populaţia de iepuri este omogenă la nivelul ţării, există variabilitate între

indivizi atât în cadrul aceluiaşi etaj altitudinal, cât şi între etajele altitudinale ca răspuns la

acţiunea factorilor de mediu asupra organismelor.

• Rezultatele prelucrării datelor asigurate statistic ne îndreptăţesc să afirmăm că, deşi

există variabilitate între indivizii de acelaşi sex, între indivizii de sexe diferite, între indivizii

din etaje altitudinale diferite, valorile privind variabilitatea elementelor morfologice

corespund caracteristicilor aceleaşi specii, Lepus europaeus, în România, nesugerând

existenţa unor subspecii sau biotipuri separate.

50

Recomandări tehnice:

• Prin politici de stimulare materială a producătorilor agricoli, agreate de Comisia

Europeană, ar trebui încurajată practicarea agriculturii ecologice pe parcele intercalate cu

parcelele în care se practică agricultura intensivă.

51

SUMMARY

The doctoral thesis represents a characterization of the species within the specific

habitat conditions in Romania, ranging among the sphere of current researches on internal and

international level on identifying the factors that influence the population of hares in the

context of continuous reduction of the livestock not only in Romania but on its whole area

and the establishment of management measures leading to stop this phenomenon.

The purpose of the researches is to conduct a survey of population of hares in

Romania based on an polifactorial analysis and the identification of the complex of technical

measures of management leading to the development of the species, to sustainable

conservation and to ensure the biodiversity under the anthropogenic aggressive action

conditions, of the habitats modification.

Theresearch objectives are the following:

morphological characterizations and physiological interpretations on complex

interaction with the environmental factors of the population of hares;

the identification of the factors that acton the morphology of the species and the

response given by the body of the hares;

the significance of the morphological and anatomical variability of the characteristics

of the hareswithin and between altitudinal levels;

anatomical determinations on the hare;

the evaluation of the chemical composition and of the nutritional quality of the hare’s

meat;

the physiological characterization of the hare by hematological and biochemical

determinations;

the study of the creditworthiness of the hunting grounds for the hare species;

the study of the hare population dynamics of Romania;

the technical measures to improve the management on the administration of the hares

population on the hunting grounds of Romania.

The thesis is structured into 12 chapters. In the first three chapters is performed

asystematic classification of the hare species and a description of the environmental,biological

and ethological requirements of this, needed as benchmarks for its own, consecutive

investigations.

52

The Chapter IV exposes the objectives, the place of the ongoing researches, the

equipment and the working methods.

The biological material is represented by 124 hares, 62 females and 62 males,

harvested according to table 4.1 of the three considered altitudinal levels: plain, hill, mountain

and distributed on 104 hunting grounds whose area is 5% of the national hunting grounds.

For each kind of determinations was adopted a protocol according to the sanitary-

veterinary regulations.

For each specimen subjected to harvesting and analysis was compiled a record of

observations.

To determine the credit worthiness of the 104 hunting grounds has been completed an

ICAS(Forest Research and Management Institute) ecological model form.

The digital data processing was done according with the consecrated statistical

applications programs ("R"), including the tests of homogeneity and normality.

The results of the investigations and of the researches on objectives are the following:

1. The determination of the 35 morpho-anatomical parameters on altitudinal levels

separately by gender, revealed a low variability, coefficients of variation, usually with values

below 20%, which demonstrates the homogeneity of the samples.

The statistical tests indicate at the morphological and anatomical parameters a

homogeneous population on the country’s level. However, between the different altitude

levels are significant differences more frequent in males, strongly subjected to selection

through battles for territory and females.

The study ofthe multiple correlations of morphological and anatomical parameters

aims at reconstruction of some parameters, especially of the total weight, in cases of

poaching, when are found only parts of the animal. Many correlations have been determined

for both sexes, statistically ensured, and for some pairs of parameters were calculated also the

regression equations for the practical case.

2. The sexes do not differ by visible parameters at the first glance, the differences being

subtle. However, it has been statistically ensured shown, differences on the length of the head,

the distance between the ears, the neck circumference, the circumference of the stem, the

length of the intestine, the total weight - all much bigger on males, of course the evolutive

consequence of the fights which are given between the malesin which are more successful the

individuals much larger and much heavier, as in most mammals.

The parameters much larger in females are: the height of the ears (possibly a better

adaptation to the proximity of danger) and a greater weight of the heart and of the kidneys

53

(possibly a greater physiological adaptation to request through pregnancy, childbirth and

breast-feeding cubs).

3. The study the nutritional value of the meat revealed polyunsaturated fatty acids of ω3

and ω6 type, which confer special trophic qualities to it.

4. The Chapter VI contains a detailed anatomical study of the species, in order to be able

to recognize the affiliation of some parts (of the skeleton, of the muscles, of the organs, etc.)

as belonging to the hare and not to lapin rabbit.

5. The Chapter VII presents a study of the physiology of the species with the help of the

hematological analysis, as a mean of rapid health assessment of the body to detect zoonotic

diseases that can affect individuals in the wilderness with the possible transmission to humans

by eating the infected meat.

6. The Chapter VIII presents a case study on the creditworthiness of 104 hunting grounds,

on altitude levels, aimed at high lighting the weight factors influencing the population of the

hares, in order to splitting those who may be affected by wild life management measures to stop

the phenomenon of the decrease in the livestock.

It has been emphasized the fact that in the plains there is the biggest potential for

growth in the livestock since abiotic factors do not adversely affect the livestock and by

appropriate management measures the action of the hunting culture factors can be improved

and that of the negative human factors can be reduced in the interest of the species.

It conducted a case study of the keyfor the creditworthiness for existing from 2012

ICAS form to detect mismatches within it and the redundant variables.

7. The Chapter IX presents the study of the dynamics of livestock of the hares in the

period 1950-2013.

It has been revealed significant positive correlations between the percentage of coverage

of the hunting grounds with forest vegetation and the livestock of hares in mountain and plain

areas and were calculated the regression equations.

8. The Chapter X presents management measures of the hunting grounds and

administration of the species in order to determine the stopping of regression of the livestock.

It has been proposed a new formula for calculating the rate of harvesting starting from

the real growth.

9. The Chapter XI presents the general conclusions and the technical

recommendations.

54

Some general conclusions:

• Although the population of hares is uniform throughout the country, there is variability

between the individuals both within the same altitudinal level and between altitudinal levels in

response to action of environmental factors on organisms.

• The result sof processing the statistically ensured data enable to say that although

there is variability between individuals of the same sex, between the individuals of the

different sexes, between the individuals from different altitude levels, the values concerning

the variability of the morphological elements satisfy the characteristics of the same species,

Lepus europaeus, in Romania, not suggesting the existence of separate subspecies or biotypes.

Technical recommendations:

• By material incentive policies to formers agreed by the European Commission

should to be encouraged organic forming plots interspersed with plots where intensive

agriculture is practiced.

55

CURRICULUM VITAE

DATE PERSONALE

Nume: MIHALACHE

Prenume: ILIE

Data nașterii: 11 septembrie 1958

Locul nașterii: Morunglav, Olt, România

Stare civilă: Căsătorit

Loc de muncă: Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice

Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultură

STUDII LICEALE 1973 - 1978: Liceul Silvic Rm. Vâlcea

STUDII UNIVERSITARE 1980 - 1985: Universitatea din Brașov

Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere

ACTIVITATE PROFESIONALĂ

1985–1989, Centrala de Exploatare a Lemnului București

1990–1992, Direcția Silvică București

1993–2003, S.C. Interforest București

2004–2009, Ministerul Agriculturii și Pădurilor

2010–2014, Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice

ACTIVITATE ȘTIINȚIFICĂ

Articole publicate: 2, din care 2 cotate BDI

Cărți și capitol în cărți: 1

Comunicări științifice: -

Proiecte de cercetare -

Limbi străine: Franceză, Engleză

56

CURRICULUM VITAE

PERSONAL INFORMATION

Last name: MIHALACHE

First name: ILIE

Birth date: 11 septembrie 1958

Birth place: Morunglav, Olt, România

Marital status: married

Workplace: Ministry of Environment and Climate Change

Department for water, forests and fish culture

HIGH SCHOOLE 1973 - 1978: Forestry College Rm. Vâlcea

UNYVERSITARY 1980 - 1985: University of Brașov

Faculty of Silviculture and Forest Engineering

OCCUPATIONAL ACTIVITIES

1985 – 1989, Exploitation of Wood Central, Bucharest

1990 – 1992, Forestry Directorate Bucharest

1993 – 2003, S.C. Interforest Bucharest

2004 – 2009, Ministry of Agriculture and Forests

2010 – 2014, Ministry of Environment and Climate Change

SCIENTIFIC ACTIVITIES

Scientific activities: 2, of which 2 in BDI journal

Books and Books chapters: 1

Presentations: -

Research projects -

FOREIGN LANGUAGES: French, English