Evenimente cardiovasculare la practicanţii sporturilor ...old.unitbv.ro/Portals/31/Sustineri de...

Universitatea Transilvania din Brașov Școala Doctorală InterdisciplinarăDepartament: Discipline Fundamentale, Profilactice și Clinice

Doctorand Gheorghe Gh. BANU

Evenimente cardiovasculare la practicanţii sporturilor montane

Cardiovascular events among practitioners of mountain sports

Conducător ştiinţific

Prof.univ.dr. Mariana RĂDOI

BRAŞOV, 2015

1

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALEUNIVERSITATEA „TRANSILVANIA” DIN BRAŞOV

BRAŞOV, B-DUL EROILOR NR. 29, 500036, TEL. 0040-268-413000, FAX 0040-268-410525RECTORAT

D-lui (D-nei) ..............................................................................................................

COMPONENŢAComisiei de doctorat

Numită prin ordinul Rectorului Universităţii „Transilvania” din BraşovNr. 7123 din 17.12.2014

PREŞEDINTE: - Conf. univ. dr. Alina PASCU PRODECAN – Facultatea de Medicină Universitatea „Transilvania” din Braşov

CONDUCĂTOR - Prof. univ. dr. Mariana RĂDOIȘTIINȚIFIC: Universitatea „Transilvania” din BrașovREFERENŢI: - Prof. univ. dr. Tiberiu NANEA Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” Bucureşti - Prof. univ.dr. Daniel LIGHEZAN

Universitatea de Medicină şi Farmacie „Victor Babeş” Timişoara - Conf. univ. dr. Diana ȚÎNȚ

Universitatea „Transilvania” din Braşov

Data, ora şi locul susţinerii publice a tezei de doctorat: 13.02.2015, ora 14.00, corpul K, sala K.II.7.

Eventualele aprecieri sau observaţii asupra conţinutului lucrării vă rugăm să le transmiteţi în timp util, pe adresa drbanu @ mountainguide.ro .

Totodată vă invităm să luaţi parte la şedinţa publică de susţinere a tezei de doctorat.

Vă mulţumim.

2

mailto:[email protected]



Cuprins

pg.teza/pg.rez.Lista de abrevieri ………………………………………......................……………….........6 11

PARTEA GENERALĂ........................................................................................................7 12

Capitol 1: Aparatul cardiovascular în relație cu mediul alpin și sporturile

montane ...............................................................................................................................7 12

1.1. Reacţia aparatului cardiovascular în condiţii de hipo- şi hipertermie.............................9 -

1.2. Antrenamentul şi efortul în alpinism în relaţie cu aparatul cardiovascular …...............10 13

1.2.1. Principiul creşterii intensităţii efortului ……………….………….............................11 -

1.2.2. Metabolismul energetic …………………………………………...............................13 -

Capitol 2: Adaptarea aparatului cardiovascular și respirator la hipoxia de

altitudine………………………………………....................................................................15 13

2.1. Hipoxia acută şi cronică ………….............………………………................................16 14

2.2. Adaptarea aparatului respirator la hipoxia de altitudine ……....................................... 17 14

2.3. Adaptarea aparatului cardiovascular la hipoxia de altitudine …....................................19 15

2.3.1. Circulaţia coronariană şi modificările electrocardiografice.........................................21 15

2.3.2. Circulaţia cerebrală şi altitudinea ................................................................................22 15

2.3.3. Poliglobulia de altitudine ……....................................................................................22 15

2.5. Aclimatizarea ………………………………….............................................................23 16

Capitol 3: Riscul de evenimente cardiovasculare la practicanţii sporturilor montane..25 16

3.1. Bolile cardiovasculare și altitudinea ...............................................................................26 16

3.1.1. Hipertensiunea arterială ...............................................................................................28 17

3.1.2. Boala cardiacă ischemică .............................................................................................30 17

3.1.3. Infarctul miocardic .......................................................................................................31 18

3

3.1.4. Tulburările de ritm cardiac ..........................................................................................33 18

3.1.5. Moartea subită ..............................................................................................................35 18

3.1.6. Insuficienţa cardiacă.....................................................................................................37 19

3.1.7. Disfuncţie ischemică cardiacă .....................................................................................37 19

3.1.8. Accidente tromboembolice venoase şi arteriale ..........................................................38 19

3.2. Răul acut de munte..........................................................................................................39 19

3.3. Edemul localizat de altitudine înaltă................................................................................42 20

3.3. Edemul cerebral de altitudine înaltă................................................................................42 20

3.5.3. Edemul pulmonar de altitudine înaltă...........................................................................42 20

3.6. Altitudinea şi medicamentele...........................................................................................46 20

3.7. Contraindicaţii medicale înaintea unui sejur la altitudine înaltă.................................... 47 21

Capitol 4: Aspecte psihologice, psihopatologice şi de personalitate la practicanţii

sporturilor montane..............................................................................................................48 -

4.1. Tulburări senzoriale şi motorii ........................................................................................48 -

4.2. Tulburări psiho-fiziologice...............................................................................................49 -

4.3. Tulburări psihologice ......................................................................................................49 -

4.4. Sindromul de astenie de mare altitudine .........................................................................49 -

4.5. Aspecte ale personalităţii alpinistului .............................................................................50 -

PARTEA SPECIALĂ: Evenimente cardiovasculare în sporturile montane .................51 21

Introducere .............................................................................................................................51 -

Obiectivele cercetării .............................................................................................................53 22

Capitol 1: Drumețiile............................................................................................................55 22

1.1.Introducere .......................................................................................................................55 -

1.2. Material și metodă ..........................................................................................................55 22

Analiza statistică a datelor .....................................................................................................57 -

1.3.Rezultate...........................................................................................................................58 23

4

1.3.1.Evaluarea factorilor de risc cardiovascular ..................................................................58 23

1.3.2. Studiul valorilor tensiunii arteriale, a frecvenței cardiace și a simptomelor/evenimentelor

cardiovasculare ......................................................................................................................62 24

1.4. Discuţii.............................................................................................................................74 29

1.5.Concluzii...........................................................................................................................77 30

Capitol 2: Schiul....................................................................................................................79 31

2.1.Introducere .......................................................................................................................79 31

2.2. Material și metodă ..........................................................................................................79 31

Analiza statistică a datelor .....................................................................................................81 -

2.3.Rezultate...........................................................................................................................81 32

2.3.1.Evaluarea factorilor de risc cardiovascular ..................................................................82 32

2.3.2. Studiul valorilor tensiunii arteriale, a frecvenței cardiace și a simptomelor/evenimentelor

cardiovasculare ......................................................................................................................86 33

2.4. Discuţii.............................................................................................................................94 35

2.5.Concluzii...........................................................................................................................96 36

Capitol 3: Altitudinea foarte înaltă

Rolul aclimatizării în prevenirea răului acut de munte....................................................99 37

3.1. Introducere.......................................................................................................................99 37

3.2. Material şi metodă.........................................................................................................100 37

Analiza statistică a datelor ...................................................................................................102 -

3.3. Rezultate........................................................................................................................103 38

3.3.1.Prima etapă: aclimatizarea ..........................................................................................104 38

3.3.2.A doua etapă: ascensiunea spre vârf ...........................................................................107 40

3.4. Discuţii...........................................................................................................................111 40

3.5. Limitele studiului...........................................................................................................114 -

3.6. Concluzii........................................................................................................................115 42

5

Concluzii finale. Contribuții originale. Direcții viitoare de cercetare...........................116 42

Bibliografie..........................................................................................................................119 44

Anexe....................................................................................................................................141 -

1. Chestionar de evaluare a factorilor de risc şi a bolii cardiovasculare la drumeţi şi

schiori...................................................................................................................................141 -

2. Scorul Lake Louise...........................................................................................................142 -

3. Tabele cu simptomele răului acut de munte......................................................................143 -

4. Scurt rezumat....................................................................................................................148 61

5. Curriculum vitae (limba română) ....................................................................................150 62

6. Curriculum vitae (limba engleză).....................................................................................152 64

6

Contents

Abbreviations ……………………………………………………………...........…................6 11

GENERAL SECTION ...........................................................................................................7 12

Chapter 1: The cardiovascular system in relation to the environment and alpine mountain

sports .......................................................................................................................................7 12

1.1. Cardiovascular reaction under conditions of hypo- and hyperthermia ….........................9 -

1.2. Training and effort in climbing ............................................................... .......................10 13

1.2.1. The principle of increasing exercise intensity ………………………..........................11 -

1.2.2. Energy metabolism …………………………………………………...........................13 -

Chapter 2: The adaptation of the cardiovascular and respiratory systems to altitude

hypoxia ………………….........…………….........................................................................15 13

2.1. Acute and chronic hypoxia ……………………………………….................................16 14

2.2. Respiratory adaptation to altitude hypoxia …………………….....................................17 14

2.3. Cardiovascular adaptation to altitude hypoxia…….......................................................19 15

2.3.1.Coronary circulation and electrocardiographic changes ………….........................….21 15

2.3.2.Cerebral circulation and altitude ……………………………….……..........................22 15

2.3.3.Poliglobuly due to altitude.............................................................................................22 15

2.4. Acclimatization ...............................................................................................................23 16

Chapter 3: The risk of cardiovascular events among practitioners of mountain

sports......................................................................................................................................25 16

3.1. Heart diseases at altitude .................................................................................................26 16

3.1.1. Hypertension ................................................................................................................28 17

3.1.2. Coronary artery disease…………………………........................................................30 17

3.1.3. Myocardial infarction ..................................................................................................31 18

7

3.1.4. Heart rhythm disorders ................................................................................................33 18

3.1.5. Sudden death.................................................................................................................35 18

3.1.6. Heart failure...................................................................................................................37 19

3.1.7. Ischemic cardiac dysfunction........................................................................................37 19

3.1.7. Venous and arterial thromboembolic accidents ...........................................................38 19

3.2. Acute mountain sickness..................................................................................................39 19

3.3. Localized edema of high altitude ...................................................................................42 20

3.5.2. High altitude cerebral edema........................................................................................42 20

3.5.3. High altitude pulmonary edema....................................................................................44 20

3.6. Altitude and drugs............................................................................................................46 20

3.7. Medical contraindications before a stay at high altitude .................................................47 21

Chapter 4: Psychological psychopathological and personality aspects with practitioners

of mountain sports.................................................................................................................48 -

4.1. Sensory and movement disorders ....................................................................................48 -

4.2. Psycho-physiological disorders........................................................................................49 -

4.3. Psychological disorders ...................................................................................................49 -

4.4. High altitude chronic fatigue syndrome...........................................................................49 -

4.5. Personality traits of climbers............................................................................................50 -

PERSONAL STUDIES: Cardiovascular events among practitioners of mountain

sports .....................................................................................................................................51 21

Introduction ............................................................................................................................51 21

Research objectives ................................................................................................................53 22

Chapter 1: Hiking ................................................................................................................55 22

1.1. Introduction .....................................................................................................................55 -

1.2. Material and method .......................................................................................................55 22

Statistical analysis ..................................................................................................................57 -

8

1.3. Results..............................................................................................................................58 23

1.3.1.Assessment of cardiovascular risk factors ...................................................................58 23

1.3.2. The study of blood pressure, heart rate and symptoms/cardiovascular events ...........62 24

1.4. Discussions......................................................................................................................74 29

1.5.Conclusions...................................................................................................................... 77 30

Chapter 2: Skiing...................................................................................................................79 31

2.1. Introduction .....................................................................................................................79 31

2.2. Material and method .......................................................................................................79 31

Statistical analysis ..................................................................................................................81 -

2.3. Results..............................................................................................................................81 32

2.3.1.Assessment of cardiovascular risk factors ...................................................................82 32

2.3.2. The study of blood pressure, heart rate and symptoms/cardiovascular events ...........86 33

2.4. Discussions......................................................................................................................94 35

2.5.Conclusions...................................................................................................................... 96 36

Chapter 3: High Altitude

The role of acclimatization in preventing acute mountain sickness.................................99 37

3.1. Introduction......................................................................................................................99 37

3.2. Material and method......................................................................................................100 37

Statistical analysis .................................................................................................................102 -

3.3. Results............................................................................................................................103 38

3.3.1.The first step: acclimatization .....................................................................................104 38

3.3.2 The second step: ascent to the top ...............................................................................107 40

3.4. Discssions......................................................................................................................111 40

3.5. Limitations of the study..................................................................................................114 -

3.6. Conclusions....................................................................................................................115 42

9

Final conclusions. Personal contribution. Directions for the future research..............116 42

Bibliography.........................................................................................................................119 44

Annexes................................................................................................................................141 -

1. Questionnaire for the assessment of cardiovascular risk factors and cardiovascular

disease among hikers and skiers...........................................................................................141 -

2. The Lake Louise score......................................................................................................142 -

3. Tables with symptoms of acute mountain sickness during the acclimatization and ascent

stages.....................................................................................................................................143 -

4. Short summary .................................................................................................................148 61

5. Curriculum vitae (Romanian) ..........................................................................................150 62

6. Curriculum vitae (English) ..............................................................................................178 65

10

Lista de abrevieri

HTA = hipertensiune arterială

BCV = boală cardiovasculară

FRCV= factor (i) de risc cardiovascular

TA= tensiune arterială

TAs= tensiune arterial sistolică

TAd=tensiune arterial diastolică

FC= frecvenţă cardiacă

IECA = inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei

ECG = electrocardiogramă

ST-T= linie dreaptă între complexul QRS şi unda P

HVS=hipertrofie ventriculară stângă

RAM = răul acut de munte

BC= base camp/ tabăra de bază

C1= camp 1/tabăra 1



11

PARTEA GENERALĂ

Capitol 1: Aparatul cardiovascular în relaţie cu mediul alpin şi sporturile montane

Altitudinea montană este descrisă ca medie (1500-3500 m), mare (3500-5500 m) şi

extremă (peste 5500 m) (1).

La altitudinea de 2000 m, presiunea atmosferică este de 604 mmHg, presiunea oxigenului

124,9 mmHg şi temperatura 15 grade; la 3000 m, presiunea atmosferică este 536 mmHg,

presiunea oxigenului 110 mmHg, temperatura - 4 grade; la 5500 m, presiunea atmosferică este

de 394mm Hg, presiunea oxigenului este 80 mmHg, adică la jumătate din valoarea acesteia la

nivelul mării.

Temperatura aerului scade cu un grad la fiecare creştere a altitudinii cu 150m. În general

temperatura este negativă la peste 3000 m şi atinge -37º C la 8000 m. Scăderea importantă a

temperaturii produce hipotermie. Hipotermia este definită ca scăderea temperaturii interioare a

corpului sub 35 º C, temperatura de referinţă fiind cea rectală. Hipotermia generală are risc vital

acut şi impune măsuri urgente de îngrijire (2).

Compensarea scăderii presiunii oxigenului atmosferic determină mecanisme de adaptare

ce includ preluarea oxigenului din aerul alveolar, transportul şi utilizarea acestuia la celule (3).

Reacţia cardiovasculară de adaptare la altitudine este diferită in funcţie de mărimea

altitudinii şi abordarea altitudinii. Frecvenţa cardiacă (Fc) creşte odată cu intensitatea efortului,

dar fără a depăşi o anumită limită: Fc max = 220 – vârsta în ani ± 20 (5). Apare polipneea uşoară

de efort şi creşteri uşoare ale valorilor tensiunii arteriale sistolice.

Creşterea tensiunii arteriale sistolice este determinată de creşterea debitul cardiac (Qc)

deoarece la efort rezistenţa vasculară periferică scade prin vasodilataţia postefort (6). Creşterea

debitului cardiac se realizează prin creşterea inotropismului şi a frecvenţei cardiace. Creşterea

inotropismului creşte debitul sistolic şi limitează intervenţia/nevoia creşterii frecvenţei cardiace

în asigurarea unui debit sanguin periferic necesar efortului şi reducerii presiunii parţiale a

oxigenui de la marile altitudini.

Debitul sanguin la nivel muscular creşte datorită vasodilataţiei, în detrimentul debitului

sanguin destinat altor organe, cu exceptia debtului cerebral (7).

Expunerea cronică la altitudini medii şi înalte determină în timp poliglobulie

compensatorie ce creşte eficienţa transportului oxigenului spre ţesuturi.

În faţa nevoii acute de oxigen (O2), plămânul îşi creşte frecvenţa respiratorie. Creşterea

frecvenţei respiratorii (FR) are ca efect eliminarea bioxidului de carbon (CO2) produs în

cantitate crescută din cauza efortului. Creşterea frecvenţei respiratorii evită astfel acidoza

respiratorie (8).

12

1.2. Antrenamentul şi efortul în alpinism

Antrenamentul contribuie la o mai bună , promptă şi echilibrată adaptere a apartului

cardiovascular, respirator, endocrin, sistemul nervos – inclusiv a celui vegetativ, a circulaţiei

musculare, şi a metabolismului energetic.

Alpinismul este un sport de rezistenţă şi necesită rezistenţă de durată, esenţială pentru

toate sporturile montane. Prin rezistenţă se înţelege capacitatea de a înfrunta oboseala fizică şi

psihică (5). Antrenamentul de rezistenţă poate ajuta aclimatizarea la înălţime, deoarece există

stimulare prin efort a irigării muşchilor şi creşterii tisulare a extracţiei oxigenului.

Aprecierea efectului optim al antrenamentului, foloseşte măsurarea frecvenţa pulsului.

Pulsului optim la antrenament, este apreciat funcţie de obiectivul pe care îl are antrenamentul.

Pulsul optim pentru plimbări: 180 - vârsta în ani; pentru alpinism: 200 - vârsta în ani; pentru

alpinism, la cei trecuţi de 50 de ani: 180 - vârsta în ani (5).

Frecvenţa pulsului în repaus sau în efortul submaximal este cu atât mai scăzută cu cât

nivelul de antrenament atins este mai ridicat (11).

Prin antrenament şi instucţiuni specifice funcţie de tipul sportului montan, se ţinteşte o

frecvenţă a pulsului de 120-150 pulsaţii/minut ce corespunde aproximativ la 50-60% din

solicitarea maximă (5).

Persoanele cunoscute cu hipertensiune arterială, mişcarea regulată la înălţimi de 1800 -

2500 metri are influenţe favorabile asupra controlului tensiunii arteriale, şi al excesului ponderal

(13).

Pentru bolnavii cu afecţiuni cardiovasculare cronice, insclusiv pentru cei cu infarct

miocardic şi revascularizare intervenţională, care au bună tolearnţă la efort estimată prin testare

de efort supravehgeată, sunt permise activităţi montane la altitudinea de 2500 metri cu

respectarea indicaţiilor anterior menţionate referitoare la: măsurarea pulsului, escaladarea

treptată, practicarea progresivă a sportului. În aceste condiţii a fost remarcată ameliorarea stării

clinice (5).

Capitolul 2: Adaptarea aparatului cardiovascular şi pulmonar la hipoxia de altitudine

Majoritatea sporturilor montane se desfăşoară în mediul montan pe o altitudine medie

cuprinsă între 1000 şi 3500 de metri, fiind şi locul unde accesul este rapid şi un număr mare de

oameni pot practica în toate sezoanele sporturi specific montane.

Adaptarea la altitudine este progresivă şi în relaţie cu presiunea atmosferică ce

influenţează presiunea oxigenului în aerul inspirat. La altitudinea 3500m se inspiră cu 40% mai

puţin oxigen iar la peste 5486m cu 50% mai puţin oxigen (1, 2).

13

Scăderea presiunii oxigenului în aerul inspirat prin hipoxemia secundară determină

creşterea efortului ventilator şi normalizarea saturaţiei în oxigen. Astfel, la altitudine medie,

între 1500 şi 2500 m, saturaţia în oxigen a sângelui arterial depăşeşte 90%, inclusiv datorită

creşterii ventilaţiei de repaus în primele zile de staţionare la altitudine, iar oxigenarea ţesuturilor

este normală.

Între 2500 şi 5500m, adaptarea organismului la nivelul jos al presiunii oxigenului include

adaptare respiratorie, circulatorie şi tisulară. Procesul de adaptare implică iniţial creşterea

ventilaţiei relevată prin polipnee, creşterea transportului prin creşterea debitului cardiac şi prin

poliglobulia secundară (3, 4).

2.1. Hipoxia acută şi cronică

În hipoxie acută, organismul mobilizează mecanisme fiziologice imediat disponibile

pentru a asigura un flux suficient de oxigen spre celule, mecanisme ce includ în principal

creşterea debitului ventilator şi cardiac.

În hipoxia cronică modificările fiziologice de adaptare încep prin creşterea capacităţii de

transport a oxigenului datorat eritropoezei mai eficiente – ce induce poliglobulia secundară (5).

2.2. Adaptarea aparatului respirator la hipoxia de altitudine

Hipoxia declanşează hiperventilaţia prin mecanism reflex determinat de stimularea

chemoreceptorilor arteriali sinocarotidieni şi aortici (7). Hiperventilaţia, prin creşterea debitului

de aerul inspirat va induce creşterea presiunii oxigenului în aerul alveolar şi în arteriolă (8).

Hiperventilaţia apare după câteva ore de şedere la altitudinea 2000-3000m. La peste

3000m, presiunea oxigenului în aerul alveolar este sub 60 mmHg, hiperventilaţia se instalează

rapid şi creşte în primele zile de expunere atingând un platou, pentru ca după câteva săptămâni –

luni, nivelul hiperventilaţiei să scadă, fără a ajunge la nivelul valorilorilor de la nivelul mării. S-a

observat că hiperventilaţia are un nivel maxim până la 5800 m, apoi scade cu altitudinea (9).

Hipoxia alveolară determină vasoconstricţie arteriolară pulmonară şi creşterea rezistenţei

vasculare în circulaţia pulmonară. Creşterea rezistenţei vasculare pulmonare determină

hipertensiune pulmonară hipoxică (14).

În hipoxemia cronică, modificările majore adaptative sunt reprezenatte de poliglobulia

secundară, hipertensiune pulmonară cronică, hipertrofia ventriculului drept, scăderea volumului

plasmatic (16).

14

2.3. Adaptarea aparatului cardiovascular la hipoxia de altitudine

Modificări importante cardiace apar secundar creşterii rezistenţei vasculare pulmonare şi

a presiunii în circulaţia pulmonară, care creşte postsarcina ventricolului drept determină

modificări ale formei şi funcţiei ventricolului drept.

Disfuncţia ventricolului drept ce apare la altitudine, nu are aspectul clinic al cordului

pulmonar acut determinat de creşterile bruşte ale presiunii pulmonare din embolismul pulmonary

(19).

2.3.1. Circulaţia coronariană şi modificările electrocardiografice

Vasoconstricţia pulmonară hipoxică duce la o creştere a tensiunii în antera pulmonară şi

la modificări morfologice ale EKG-ului: deviaţie axială dreaptă, bloc de ramură dreaptă şi

schimbări în amplitudine ale undei P şi T, frecvent întâlnite în ascensiune şi care dispar după

întoarcere la altitudine joasă. Aritmia ectopică atrială şi ventriculară, deşi frecventă este

intermitentă şi fără efecte hemodinamice. Tahiaritmiile sunt rare la subiecţii sănătoşi, dar la cei

cu boală cardiacă mediul hipoxic expune subiecţii la ischemie, cu risc de moarte subită de cauză

cardiacă (23).

Electrocardiograma la altitudine arată în unele cazuri o creştere în amplitudine a undei P,

deviaţie axială dreaptă şi semne de supraîncărcare a ventriculului drept cu sau fără hipertrofie

după sejur prelungit. Uneori EKG-ul poate rămâne neschimbat până la altitudine extremă,

îndeosebi la subiecţii bine aclimatizaţi (18).

2.3.2 Circulaţia cerebrală şi altitudinea

Debitul sangvin cerebral creşte după câteva secunde de expunere la hipoxie şi persistă la

această valoare timp de câteva zile. În hipoxia cronică prelungită, debitul cerebral este scăzut

(24, 25).

2.3.3. Poliglobulia de altitudine

Poliglobulia de altitudine este produsul activităţii crescute a eritropoezei la nivelul

măduvei osoase (5).

Creşterea semnificativă a masei de globule roşii se produce după un sejur de 3 săptămâni

la peste 2100 m (27, 28).

Performanţa maximă după aclimatizare estimată prin apariţia poliglobuliei este atinsă

între 2-4 săptămâni pentru o altitudine între 2000 şi 4000m, iar hematocritul optim la peste 3800

m este atins la 40 de zile (6).

15

2.4. Aclimatizarea

Cardiologia marilor altitudini a fost centrată pe rolul aclimatizării în prevenţia răului acut

de munte. Aclimatizarea defineşte procesul de adpatare al oganismului la hipoxie şi necesită 2-3

zile pentru adaptarea la 3000 m, durata de timp necesară aclimatizării crescând cu nivelul

altitudinii. Adaptarea pentru 4000 m necesită 3-6 zile, iar pentru ascensiunea la peste 5000 m,

între 2 şi 3 săptămâni (31).

Pentru o aclimatizare optimă se recomandă a nu se urca foarte repede şi foarte sus. Viteza

medie de ascensiune între două nopţi consecutive şi la peste 3500 m recomandată este în medie

de 400 m diferenţă de altitudine, iar la peste 5500 m ideal ar fi 150 m ascensiune diferenţă de

altitudine între două nopţi consecutive (32).

Capitol 3: Riscul de evenimente cardiovasculare la practicanţii sporturilor montane

Activitatea fizică regulată reduce riscul de evenimente coronariene, iar activitatea fizică

intensă creşte riscul acut de moarte subită, infarct miocardic acut sau tulburări de ritm cardiac.

Evenimentele cardiace asociate cu efortul fizic şi hipoxia apar de obicei la persoane cu afecţiuni

cardiovasculare subclinice sau manifeste (1).

3.1. Bolile cardiovasculare şi altitudinea

Toleranţa la altitudine a pacienţilor cu boli cardiovasculare depinde de severitatea bolii,

nivelul de altitudine, timpul de ascensiune şi activitatea fizică desfăşurată (9). Riscul efectelor

adverse, mai mare în primele zile de expunere la altitudine, scade progresiv pe măsură ce

mecanismele fiziologice de adaptare-aclimatizare îmbunătăţesc aportul şi consumul de oxigen la

nivel celular (10, 11).

Riscul de ischemie miocardică, amplificat prin creşterea activităţii cardiace din timpul

primelor zile la altitudine, se reduce progresiv o dată cu scăderea activităţii cardiace (9, 10).

Rezerva de flux coronarian s-a dovedit a fi semnificativ mai scăzută la 2500 m, la pacienţii cu

boală coronariană şi test de efort pozitiv pentru ischemie miocardică. În general, altitudinea de

2500-3000m nu pune în pericol pacienţii cu boală coronarienă stabilă şi cu toleranţă la efort bună

la efort.

Aritmiile pot fi precipitate ca urmare a creşterii activităţii simpatice, hipopotasemiei şi

suprasarcinii ventriculare drepte determinată de hipertensiunea pulmonară hipoxică.

Hipertensiunea arterială poate evolua cu creşterea la altitudine, a valorilor tensiunii

arteriale care cresc mai mult la subiecţii hipperetnsivi decât la normotensivi. Creşterea tensiunii

arteriale este de cele mai multe ori uşoară, la altitudinea 1200 - 3000 m.

Studii referitoare la valorile tensiunii arteriale în condiţii de altitudine s-au efectuat pe

loturi diferite de subiecţi, practicanţi ai schiului, drumeţiilor sau alpinismului. Cei mai mulţi

16

oameni au valori normale ale tensiunii, dar un numar redus dintre ei reacţionează cu creşteri

moderate ale tensiunii arteriale sau hipotensiune. Sub 4000 m, nu s-au consemnat salturi

hipetensive la normotensivi (15).

3.1.1. Hipertensiunea arterială

Este cea mai frecventă afecţiune printre alpiniştii de toate vârstele Tensiunea arterială se

modifică puţin in raport cu altitudinea în perioadele de şedere prelungită. În perioadele de

aclimatizare, apar creşteri ale valorilor tensiunii arteriale la pacienţii hipertensivi (15, 17). Un

număr redus dintre hipertensivii cu hipertensiune controlată fac creşteri importante ale ale

tensiunii arteriale activării sistemului adrenergic în condiţii de hipoxie.

Eficienţa antihipertensivă a medicamentelor scade cu altitudinea. Există particularităţi ale

terapiei antihiperetnsive la practicanţii spoorturilor montane. Se apreciază că betablocantele şi

antagoniştii de calciu nondihidropiridinici reduc frecvenţa cardiacă, reducând daptarea la

altitudine prin tahicardie. Verapamil, Diltiazem cresc riscul de edeme periferice la altitudine

(11).

Antagoniştii sistemului renină-angiotensină-aldosteron par mai indicate in terapia la altitudine a hipertensiunii arteriale deoarece au fost asociate cu efecte neutre asupra frecvenţei cardiace şi toleranţei la efort (11).

Diureticele nu sunt recomandate pentru în şedereile prelungite la altitudine din cauza

accentuării potenţiale a hipovolemiei de altitudine – şi riscului protrombotic; a inducerii

tulburărilor hidroelectrolitice (20).

La hipertensivii cu valori controlate ale tensiunii arteriale, nu trebuie schimbată strategia de tratament (21).

3.1.2. Boala cardiacă ischemică

Hipoxia de altitudine în mod normal la subiectul sănătos produce vasodilataţie

coronariană. La bolnavii coronarieni, acest efect este diminuat şi aportul de oxigen necesar

miocardului este scăzut.

Unele studii au arătat că la altitudini sub 3200 m accidentele coronariene sunt rare în

bolala coronariene stabile, tratată. Riscul este crescut în perioada de adaptare din primele 2-3 zile

când creşte consumul miocardic de oxigen (5).

Riscul de tromboză este crescut la altitudinea de peste 3500m (25), aşa încât există

rezerve teoretice privind expunerea la altitudine a pacienţilor cu boală coronariană şi

revascularizare intervenţională cu stentare.

Schiul implică efort fizic intens în condiţii de frig şi altitudine mare cu efect direct asupra

circulaţiei coronariene. Înregistrarea de trasee electrocardiografice prin telemetrie la 149 de

bărbaţi în timpul schiului de agrement la altitudinea de 3100 m a arătat o creştere a ritmului

17

cardiac cu 80% la 2/3 din subiecţi. Cinci bărbaţi au prezentat modificări modificări de segment

ST în timpul sau imediat după exerciţiu ( 5,6%). Toţi cinci au avut vârsta peste 40 de ani (26).

3.1.3. Infarctul miocardic

Pentru a determina toleranţa la efort şi altitudine a subiecţilor cu istoric de infarct

miocardic unele cercetări au comparat pacienţii sănătoşi şi cei cu infarct miocardic în

antecedente. Un studiu comparativ între 8 pacienţi cu istoric de infarct miocardic şi 7 subiecţi

sănătoşi, cărora li s-a monitorizat frecvenţa cardiacă la altitudinea joasă şi la 4200 m, după 10

zile de aclimatizare a concluzionat că atât la subiecţii sănătoşi, cât şi la cei cu istoric de infarct

miocardic, capacitatea de efort la 4200 m a fost scăzută (29).

Riscul de evenimente cardiovasculare la practicanţii activităţilor fizice în mediul montan

este scăzut comparativ cu alte grupuri populaţionale şi afectează îndeosebi bărbaţii de peste 40

de ani care nu practică regulat o activitate fizică, iar evenimentele au legătură mai redusă cu

mediul montan, cum ar fi altitudinea, temperatura scăzută sau dificultăţile terenului (31).

3.1.4. Tulburările de ritm cardiac

Studiile privitoare la tulburările de ritm care apar la altitudine sunt limitate. Monitorizarea

Holter a arătat că majoritatea aritmiilor sunt benigne, survin atât în stare de veghe cât şi în somn

şi au incidenţă direct proporţional cu altitudinea (34).

Mecanismul de declanşare al aritmiilor montane implică hipertonia simpatică, hipoxemia,

alcaloza respiratorie, hipokalemia, hipertensiunea pulmonară hipoxică, de obicei în realţie cu

boli cardiace preexistente şi cel mai adesea asimptomatice (25).

3.1.5. Moartea subită

Moartea subită cardiacă este cauză majoră a deceselor la bărbaţi de peste 34 de ani, în

timpul activităţilor de drumeţie şi schi alpin (38). Studii făcute la schiorii care au evoluat la

altitudinea de până la 4000 m, îndeosebi în Austria, au identificat factori de risc care asociază

moartea subită în timpul acestor activităţi şi au arătat că riscul de moarte subită a fost mai mare

în prima zi la altitudine.

Un studiu de caz control (38) a fost efectuat prin compararea factorilor de risc la 247 de

barbati de peste 34 de ani, care au suferit moarte subită în timpul drumeţiilor pe munte, comparat

cu un grup de control de 741 de cazuri. Concluzia a fost că riscul de moarte subită a fost mai

mare în prima zi la altitudine. În schiul de agrement, schiorii care au decedat subit au avut în

antecedente semnificativ mai frecvent infarct miocardic (41% vs 1,5%), hipertensiune arterială

(50% vs. 17%), boală coronariană cronică, fără infarct miocardic (9% vs 3%), fiind mai puţin

implicaţi într-un program de efort fizic intens şi regulat (4% vs 15%) (38).

18

3.1.6. Insuficienţa cardiacă

Insuficienţa cardiacă moderată stabilizată prin tratament medical optim permite o activitate

profesională aproape de normal. Înainte de ascensiune este necesar un bilanţ cardiac riguros al

pacienţilor cu disfuncţie/insuficienţă cardiacă. (32).

3.1.7. Disfuncţia ischemică cardiacă Se apreciază că persoanele diagnosticate cu disfuncţie ventriculară stângă ischemică

stabilă pot desfăşura activităţi în mediul montan. Toleranţa la efort este variabilă în funcţie de

altitudine, intensitatea efortului, stadiul aclimatizării şi tratamentul urmat (41).

3.1.8. Accidente trombo-embolice venoase şi arteriale

Accidentele trombotice arteriale în mediul alpin sunt favorizate de poliglobulie,

deshidratare şi hemoconcentraţie, vasoconstricţia hipocapnică şi discrazia sanguină provocate de

hipoxia hipobară (10).

Tromboza venoasă a fost semnalată mai frecvent la vârstnicii cu migrene sau cefalee de

altitudine. Tratamentul antiagregant la aceştia a crescut riscul de accidente hemoragice şi

hemoragii retiniene (46).

3.2. Răul acut de munte

Răul acut de munte este definit prin simptomele ce apar la altitudinea înaltă.

Incidenţa răului acut de munte este prioritar determinată de nivelul de altitudine şi timpul

în care este atins acesta.

Prevalenţa răului acut de munte are variaţii individuale şi creşte la cei care nu respectă

etapele aclimatizării, în particular prin nerespectarea numărului de zile necesare aclimatizării.

Diagnosticul raului acut de munte foloseşte Scorul lui Hackett sau Scorul Lake Louise

(52), 1993. Simptomele diagnostice sunt cefaleea, tulburările digestive, insomnia, oboseala,

ameţelile.

Subiecţii cu anomalii cardiace şi pulmonare pot avea simptome ale răului de munte, ce

reapar în general la aceeaşi altitudine (50).

Formele răului acut de munte pot fi moderate, severe şi extrem de severe. Formele

moderate sunt diagnosticate prin folosirea scalei Lake Louise. În formele severe, asociat

manifestărilor anterior descrise, apar simptome precum: dificultatea în respiraţie şi respiraţia

scurtă, instabilitatea la mers, descreşterea stării mentale şi retenţia pulmonară de fluide. Formele

extrem de severe includ edemul pulmonar de altitudine şi edemul cerebral.

Profilaxia răului acut de munte este aclimatizarea.

19

Formele severe necesită coborârea de urgenţă la altitudine mai joasă, care poate fi măsura

salvatoare de viaţă.

3.3. Edemul localizat de altitudine înaltă

Se referă la edemul facial, edemele mâinilor ce apar la marile înălţimi se datorează

retenţiei de lichide datorate scăderii debitului urinar, urmare a creşterii secreţiei hormonului

antidiuretic indus de hipoxie. (55).

3.4. Edemul cerebral de altitudine înaltăEdemul din ţesutul cerebral se produce prin creşterea presiunii osmotice extravasculare

sau prin presiune hidrostatică intravasculară foarte crescută. (56).

Edemul cerebral de altitudine apare la ascensiuni de peste 3000 m, iar riscul ţine de

factori umani, de mediu, de viteza ascensiunii la altitudine, de rezidenţa pe termen lung la o

anumită altitudine şi istoric de rău acut de munte (50).

Subiecţii care dezvoltă edem cerebral la altitudini extreme au avut simptome de rău acut

de munte la altitudini mai joase. Simptomele răului acut de munte pot progresa în câteva ore la

peste 4730 m şi pot să se complice cu edem cerebral şi pulmonar dacă ascensiunea este rapidă

(50).

3.5. Edemul pulmonar acut de altitudineEdemul pulmonar acut de altitudine este edem pulmonar non-cardiogen indus de o

creşterea presiunii hidrostatice la nivelul capilarului pulmonar, secundar vasoconstricţiei

arteriolare pulmonare indusă de hipoxie (58).

Diagnosticul de edem pulmonar se stabileşte în funcţie de o serie de semne clinice.

Stadiul clinic este manifest prin cianoză, dispnee de rapaus, tahicardie, febră, expectoraţie

hemoptoică, raluri pulmonare de stază cu topografie adesea asimetrică sau chiar unilaterală,

sugerând pneumonie sau bronhopneumonie acută. Auscultaţia cardiacă este normală, tensiunea

arterială sistemică este normală sau uşor scăzută (62).

3.6. Altitudinea şi medicamentele

Diureticele, îndeosebi furosemidul, cresc riscul de deshidratare şi nu sunt cea mai bună

soluţie pentru terapia creşterii valorilor tensiunii arteriale la altitudine. Betablocantele pot

provoca la persoanele în vârstă o desaturare a oxigenului arterial în timpul efortului submaximal

la altitudine moderată, inducând scăderea toleranţei la efort, corelată cu neadaptarea frecvenţei

cardiace (67). Toleranţa la efort la pacienţii cu hipertensiune arterială nu pare influenţată de

terapia cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei şi antagonişti de calciu

dihidropiridinici (19, 68).

20

Folosirea spray-urilor (ex. Nitromint) la altitudine poate să modifice cantitatea per priză,

astfel că apare preferabilă utilizarea comprimatelor (68, 69).

Subliniem că furosemidul nu este indicat tratamentul edemului pulmonar de altitudine

(17). Administrarea de Digoxin în edemul pulmonar de altitudine este ineficientă pentru că

edemul pulmonar este non-cardiogen (70).

3.7. Contraindicaţii medicale înaintea ascensiunilor la altitudine înaltă

Contraindicaţiile absolute includ boli cardiovasclare: hipertensiunea arterială pulmonară;

hipertensiune arterială rezistentă sau greu controlată prin mediacţia antihipertensivă, bolile

valvulare aortice şi mitrale mderate/severe; boala coronariană severă; insuficienţa cardiacă;

tratamentul anticoagulant; Contraindicaţii relative: hipertensiune arterială controlată; antecedente

de tromboflebită, antecedentele de edem pulmonar de altitudine; diabetul, obezitatea, bronşitele

cronice, astmul bronşic indus de efort şi frig (71).

PARTEA SPECIALĂ

Evenimente cardiovasculare la practicanţii sporturilor montane

Introducere

La nivel naţional, nu au fost publicate cercetări sau observaţii în domeniul medicinei

montane care să evalueze prevalenţa factorilor de risc cardiovascular, a bolii cardiovasculare,

toleranţei la efortul drumeţiei, modificărilor tensiunii arteriale, apariţiei simptomelor sau/şi a

evenimentelor cardiovasculare la participanţii la sporturile montane. În România, studiile de

prevalenţă a factorilor de risc si a bolilor cardiovasculare s-au orientat pe grupuri populaţionale

din diferite zone ale ţării (1-3) la altitudine joasă.

Experienţa acumulată ca medic şi alpinist, practicant al sporturilor montane în ţară şi în

10 expediţii în munţii foarte înalţi, şi colaborarea cu serviciile Salvamont mi-au oferit

posibilitatea culegerii, documentării şi analizei unui important material medical în domeniul

menţionat şi exprimat în timpul activităţilor sportive montane. Asistenţa medicală pe care am

acordat-o în mediul montan a inclus adeseori rezolvarea de urgenţă, a unor evenimente acute

netraumatice, imprevizibile, frecvent evaluate ca evenimente cardiovasculare perturbatoare ale

stării de sănătate.

Prevalenţa tot mai mare a evenimentelor cardiovasculare fatale sau non-fatale,

consemnate personal sau documentate de serviciile Salvamont în colaborare cu serviciile de

urgenţă, m-au determinat să mă implic în acest studiu.

Am ales ca domeniu al cercetării evaluarea stării de sănătate a practicanţilor sporturilor

montane: drumeţii şi schi, prin determinarea prevalenţei factorilor de risc cardiovascular, a bolii

21

cardiovasculare şi a riscului evenimentelor cardiovasculare fatale şi non-fatale la subiecţi

practicanţi ai acestor sporturi montane pe Valea Prahovei şi în Poiana Braşov.

Experienţa acumulată în escaladarea munţilor înalţi: Huascaran, Peru (6768 m); Huyana

Potosi, Bolivia (6080 m); Stok Kangri, India (6150 m); Baltoro Glacier, Pakistan (5800 m);

Muztagh Ata, Tibet (7546 m) mi-a înlesnit culegerea de date privitoare la rolul aclimatizării în

riscul apariţiei răului acut de munte la altitudine foarte înaltă (de până la 7546 m).

Cunoaşterea prevalenţei bolilor cardiovasculare, a factorilor de risc cardiovascular,

măsurilor de prevenire a evenimentelor medicale înainte şi în timpul unei astfel de activităţi

recreative, are importanţă în stabilirea unei strategii de supraveghere şi de intervenţie medicală în

timpul drumeţiilor, aspect cu importante implicaţii în organizarea sporturilor montane. Turismul

montan „în masă” în sezoanele de vârf, implică serviciile locale de asistenţă medicală -

salvamont, serviciile de urgenţă din mediul spitalicesc sau de intervenţie la locul evenimentului.

Obiectivele cercetării

I. Pentru subiecţii participanţi la sporturi montane – drumeţii şi schi, de până la 2500 m

altitudine :

§ Identificarea factorilor de risc cardiovascular şi a bolilor cardiovasculare la grupuri

populaţionale care practică drumeţiile montane la altitudine medie.

§ Studierea modificarilor tensiunii arteriale sistolice (TAs) si diastolice (TAd), a frecvenţei

cardiace, electrocardiogramei la începutul drumeţiei, după efortul de urcare de la atitudinea de

850m m la 2500 m şi după efortul de coborâre la 850 m a subiecţilor normotensivi sau a celor

cunoscuţi cu hipertensiune arterială.

§ Aprecierea toleranţei subiective a efortului şi a apariţiei simptomelor cardiovasculare în

relaţie cu modificarile tensiunii arteriale şi frecvenţei cardiace .

II. Pentru subiecţii practicanţi ai ascensiunii la altitudine foarte înaltă, între 3800 şi 7546 m

§ identificarea tipului, frecvenţei, intensităţii şi duratei simptomelor care definesc răul acut de

munte în raport cu altitudinea, rata de ascensiune între două tabere şi altitudinea atinsă, în raport

cu vârsta, starea de sănătate, nivelul de antrenament al unui grup de alpinişti care urcau de la

3600 m la 7546 m

§ identificarea factorilor ce declanşează, agravează sau previn răul acut de munte

§ evaluarea rolului aclimatizării în prevenirea răului acut de munte

Capitol 1: Drumeţiile

1.2.Material şi metodă

22

Studiul a inclus, practicanţi ai drumeţiilor, aleşi aleator, care se angajau într-o urcare pe

un traseu cu altitudinea între 850 şi 2505 m, între Buşteni şi vârfului. Omu, în perioada iunie-

septembrie 2011, 2012, 2013.

Supraveghera obiectivelor studiului s-a realizat prin date înscrise de fiecare participant

într-un chestionar prestabilit, măsurători ale tensiunii arteriale şi frecvenţei cardiace,

supravegherea simptomelor, înregistrări ECG.

Chestionarele au inclus date de identificare, demografice, evaluare a stării de sănătate,

antrenamentului, factorilor de risc cardiovascular: hipertensiune arterială (HTA), fumat, diabet,

dislipidemie, obezitate, sedentarism şi a bolii cardiovasculare cunoscute: infarct miocardic,

angină pectorală, arteriopatie periferică, aflate sau nu sub tratament (anexa 1). S-a consemnat

medicaţia antihipertensivă din ultimele 14 zile şi din ziua drumeţiei.

Din 367 chestionare distribuite, 236 au fost corect completate şi valide pentru evaluare.

Au fost făcute măsurători ale TA, frecvenţei cardiace (FC) şi înregistrări ale electrocardiogramei

pe traseul de urcare, la altitudinea de 850 m şi 2000-2500m şi pe parcursul traseului de coborâre

la altitudinile de 2000 şi respectiv 850 m. Măsurătorile TA şi ale frecvenței cardiace, şi

electrocardiograma s-au efectuat după un repaus mediu de 10 minute. Hipertensiunea arterială a

fost definită şi stadializată folosind criteriile din raportul elaborat de Eight Joint National

Committee (JNC 8) (2).

Riscul cardiovascular al hipertensiunii arteriale a fost stabilit prin utilizarea diagramelor

SCORE de risc cardiovascular elaborate de Societatea Europeană de Cardiologie pentru ţările cu

risc cardiovascular înalt (3).

Au fost înregistrate simptomele apărute pe parcursul drumeţiei cu consemnarea durerilor

precordiale cu caracter de angină pectorală, palpitaţiilor, dispneei, vertijului, claudicaţiei

intermitente.

Lotul a fost astfel format din 236 drumeţi, cu vârste între 18 şi 68 de ani, dintre care 160

bărbati (67,79%) cu vârstă medie 42,5±16,20 ani şi 76 femei (32,21%) cu vârstă medie

36,5±13,8 ani.

Datele din chestionare au fost centralizate şi analizate pe şase subgrupe de vârstă: 18-25,

26-35, 36-45, 46-55 şi 56-65 şi peste 65 ani.

1.3.Rezultate

1.3.1.Evaluarea factorilor de risc cardiovascular

Raportată pe grupe de vârstă, HTA a fost anterior diagnosticată la 70 subiecţi din tot lotul

(30%), cu creşterea progresivă prevalenţei HTA de 4,8 % în grupa de vârstă 18-25 ani la 43,8 %

în grupa de vârstă 46-55 ani şi 64,3 % în grupa de vârstă > 65 de ani.

Diabetul zaharat de tip 2 a avut prevalenţă 4,2%, sensibil egal distribuită la grupele de

vârstă de peste 45 de ani.

23

Prevalenţa fumatului fost 25,9% în grupa de vârstă 36 şi 45 de ani şi a scăzut la 14,3% în

grupa de vârstă > 65 de ani.

Prevalenţa dislipidemiei cunoscute a fost de 15,3% în întreg grupul, în creştere de la 2,4%

la grupa 18-25 ani, la 18,8 % la grupa 46-55 ani şi 42,9% la > 65 ani.

Obezitatea, definită prin indice de masă corpotrală > 30, a fost întâlnită la 31 subiecţi

(13,1 %), cu prevalenţă 9,7 % la sub 45 ani şi 18,08% la peste 45 ani. IMC mediu a fost

26,8±3,19 kg/m².

Sedentarismul (36,4%) a fost consemnat la toate grupele de vârstă, cu o medie de 29,1%

până la 45 ani şi de 48,6% la peste 45 de ani.

A fost evaluat consumul de alcool , definit ca şi consum zilnic echivalent a mai mult de

25 ml alcool 400 (5), deoarece acest consum, în condiţii de efort poate influenţa toleranţa la efort,

simptomele şi apariţia evenimentelor cardiovasculare. Astfel definit, consumul de alcool a fost

prezent la 7,6% subiecţi, cu prevalenţă crescută la grupa 46-55 ani (14,6%).

Prevalenţa asocierii factorilor de risc cardiovascular a crescut cu vârsta, prevalenţa

asocierii fiind maximă la vârsta peste 65 ani.

Boala cardiacă ischemică stabilă a fost cunoscută la 5 subiecţi, care au avut angină

pectorală pe parcursul drumeţiei (2,1 %).

Infarctul miocardic vechi şi nevascularizat era cunoscut la 1 subiect ( 0,4 %) şi infarctul

miocardic vechi cu revascularizare coronariană a fost consemnat de 2 subiecţi (0,8 %).

Arteriopatia periferică a fost descrisă de 5 subiecţi (2,1%), fiind mai frecventă la grupa

46-55 ani (4,2%). 4 pacienţi cu arteriopatie au acuzat claudicaţie intermitentă pe parcursul

drumeţiei (1,7%)

Prevalenţa manifestărilor bolii cardiovasculare aterosclerotice creşte cu vârsta.

1.3.2. Studiul valorilor tensiunii arteriale, frecvenţei cardiace şi a

simptomelor/evenimentelor cardiovasculare

Eşantionul la care s-au supravegheat valorile tensiunii arteriale, frecvenţei cardiace şi a

simptomelor cardiovasculare a inclus 164 subiecţi din care 125 bărbaţi (76,30 %) şi 39 femei

(23,70 %) cu vârstă medie 47,15±10,49 ani (vârste cuprinse între 35 si 65 ani).

Cei 164 subiecţi incluşi în această evaluare au fost împărţiţi în subgrupe de vârstă

subgrupul I cu vârsta cuprinsă între 35-45 ani, subgrupul II cu vârsta cuprinsă între 46-55ani şi

subgrupul III cu vârsta cuprinsă între 56 şi 65 de ani.

În subgrupul I au fost incluşi 59 subiecţi (35, 97 %), dintre care 41 subiecţi cu TA

normală şi înalt-normală (69,41 %); 9 subiecţi cu hipertensiune arterială fără tratament (15,25%);

4 subiecţi în tratament cu ß-blocante asociat cu diuretice(6,71%) şi 5 subiecţi sub terapie cu

inhibitori ai enzimei de conversie şi diuretice (8,47%).

24

Din subgrupul II au făcut parte 56 subiecţi (34,14 %) din care 24 cu TA normală şi înalt-

normală (42,85 %), 17 cu hipertensiune arterială fără tratament antihipertensiv (30,35 %), 15

subiecţi cu hipertensiune arterială în tratament (26,78 %), din care 7 subiecţi trataţi betablocante

si diuretice (12,5 %) şi 8 subiecţi cu inhibitori ai enzimei de conversie şi diuretice (15,28% %).

Dintre subiecţii tratati, 10 aveau risc cardiovascular moderat şi înalt (66,66%) şi 5 risc

cardiovascular foarte înalt (33,33%).

În subgrupul III-a au fost monitorizaţi 49 de subiecţi (29,87 %), dintre care 4 cu tensiunea

arterială normală (8,16%) şi 11 cu tensiunea arterială înalt-normal (22,44%), 11 pacienţi

hipertensivi fără tratament antihipertensiv (22,44%), 23 hipertensiv cu tratament antihipertensiv

(46,93), dintre care 9 trataţi cu ß-blocante în asociere cu diuretice (18,36 %) şi 14 cu inhibitori ai

enzimei de conversie şi diuretice(28,57). Dintre subiecţii hipertensivi trataţi, 16 au fost apreciaţi

cu risc cardiovascular moderat şi înalt (69,55%) şi 7 cu risc cardiovascular foarte înalt (30,45%).

Pentru cele trei subgrupe de subiecţi, datele demografice şi anamnestice au arătat că la

subiecţii din subgrupul I valorile medii ale IMC au fost 26,71 kg/m²±2,28 (între 23,74 şi 30,32

kg/m²), 26 subiecţi fiind supraponderali (44 %), 2 subiecţi fiind obezi clasa 1 (3,38% %). La

subiecţii din subgrupul II valorile medii ale IMC au fost 28,29 kg/m²±2,21 (între 23,32 şi 31,40

kg/m²), 36 subiecţi fiind supraponderali (64,28 %), 4 fiind obezi clasa 1 (17,14 %). La subiecţii

din subgrupul III valorile medii ale IMC au fost 27,97 kg/m²±2.71 (între 23,5 şi 31,6 kg/m²), 28

subiecţi fiind supraponderali (57,14 %), 2 subiecţi fiind obezi clasa 1 (4,08 %).

Din 47 de subiecţi (28,62 %) care se aflau în tratament, 25 (53,19%) au fost evaluaţi cu

risc cardiovascular moderat, deoarece asociau TAs peste 140 mmHg şi TAd peste 90 mmHg

obezitate clasa I, dislipidemie; 10 cu risc cardiovascular înalt (21,27%), deoarece asociau

hipertensiune arterială gradul 1 sau 2 cu diabet zaharat tip II (5 subiecţi), obezitate, dislipidemie,

fumat şi 12 cazuri cu risc cardiovascular foarte înalt (23,53%),care asociau, TAs peste 180

mmHg cu diabet zaharat şi dislipidemie (6 subiecţi); TAs sub 180 mmHg, dar cu sechele de

infarct miocardic (2 subiecţi); dislipidemie, obezitate şi arteriopatie periferică (3 subiecţi); HTA

grad 2 şi anamnestic angină pectorală de efort (1 subiect).

Studiul a relevat creşterea semnificativă a valorilor Tas (p<0,0001) şi a frecvenţei

cardiace (p între <0,0001 şi 0,0043) la subiecţii cu tensiune arterială normală la toate subgrupele

de vârstă, după efortul moderat al drumeţiei până la altitudinea de 2500m.

Subiecţii cu tensiune arterială înalt normală au prezentat indiferent de vârstă creşteri

semnificative ale Tas (p între <0,0001 şi 0,0018) şi creşteri moderate ale Tad (p între 0,0190 şi

0,4266), care la 10 minute post efort au fost ≤ 160/95 mmHg.

Subiecţii cunoscuţi hipertensivi şi netrataţi au prezentat la efortul moderat de ascensiune

creşteri semnificative ale mediei TAs (p=0,0284) şi creşteri moderate ale mediei TAd (p=0,1750)

care la subgrupa de vârstă 35- 45 ani au fost ≤ 160/95 mmHg. Subiecţii hipertensivi netrataţi ai

25

grupei 46-55 ani şi cei ai grupei de vârstă 56 – 65 ani au avut la efortul de ascensiune creşteri

semnificative ale mediei Tas (p<0,0001 şi p=0,0148) care fost < 170/100 mmHg.

Subiecţii hipertensivi cu risc aditional cardiovascular înalt din grupa de vârstă 46-55 ani au avut

creşteri semnificativeale TAs (p=0,0025), valorile medii ale TAs >170/100mmHg.

Subiecţii cu vârsta între 46-65 de ani în tratament cu β-blocante, în ascensiunea până la

2500 m, au avut creşteri semnificative ale mediei TAS (p <0,0001 şi0,0183), şi FC (p=0,0006 şi

p=0,0002), iar TAD a înregistrat valori moderate (p=0,1901 şi p=0,2213). Cei în tratament cu

IECA, la aceleaşi subgrupe, au avut creşteri semnificative ale TAS (p=0,0165 şi p=0,0145), iar

TAD a înregistrat creşteri moderate (p=0,5218 şi p=0,0561). Rezultatele studiului relevă faptul

că simptomele sunt frecvente la pacienţii hipertensivi.

Simptomele au fost apreciate la fiecare treaptă a drumeţiei şi au consemnate cele care au

creat discomfort la efort şi care s-au remis tardiv în repaus. Simptomele au fost analizate în

funcţie de datele anamnestice ce au precizat dacă subiecţii aveau boală cardiovasculară

documentată şi în raport cu tipul medicaţiei antihipertensive.

Dintre cei 47 de subiecţi diagnosticaţi cu hipertensiune arterială în tratament, 20 erau

trataţi cu ß-blocante şi diuretic şi 27 cu inhibitori IECA şi diuretic.

Dintre subiecţii trataţi cu ß-blocante, 5 au prezentat palpitaţii mai frecvent între 2000 şi

2500 m, 7 vertij, 7 cefalee uşoară, care nu s-au asociat cu tulburări digestive. Simptomele au fost

mai frecvente între 55 şi 65 de ani, predominant la femei.

Dispneea la efort a fost consemnată îndeosebi în porţiunea finală a urcuşului între 2300 şi

2500 m la persoane cu vârsta între 50 şi 65 de ani. Simptomatic dispneea s-a remis treptat pana

în 15 min. în condiţii de repaus. Durerea precordială a fost prezentă la 2 subiecţi în tratament cu

ß-blocante şi la 4 subiecţi în tratament cu inhibitori.

Analiza statistică nu a arătat corelaţie între simptomele descrise de pacienţi şi tratamentul

cu betablocante asociat cu diuretice sau cu inhibitori ai enzimei de conversie asociat cu diuretice

Din analiza rezultatelor studiului factorilor de risc şi a bolilor cardiovasculare la drumeţi

a reieşit că subiecţii cu vârsta între 46-55 ani pot fi mai expuşi riscului de evenimente

cardiovasculare din cauza asocierii mai multor factori de risc, a numărului mare de subiecţi

hipertensivi cunoscuţi şi netrataţi, a prezenţei asimptomatice a bolii cardiovasculare. Pentru

aceste argumente, la această grupă de vârstă s-a înregistrat traseul electrocardiografic după

efortului de urcare şi coborâre.

S-au înregistrat simptomele şi au fost interpretate în raport cu datele clinice: tensiune

arterială, frecvenţă cardiacă, aritmii. S-au notat stărilor lipotimice: frecvenţa, gravitatea şi s-a

analizat cauzalitatea potenţială.

26

Din 56 de subiecţi din grupa de vârstă 46-55 de ani la care s-a monitorizat tensiunea

arterială pe curbe de altitudine, la 26 subiecţi (46,5%) s-a înregistrat traseu electrocardiografic, la

start, după urcarea la 2500 m şi coborârea la 850 m.

S-au înregistrat 78 trasee ECG la 20% din subiecţii cu TA normală şi înalt normală,37%

din hipertensivii netrataţi, 16,4% din hipertensivii trataţi cu trataţi cu betablocante şi 26,6% din

cei trataţi cu IECA.

La start, pe cele 26 trasee ECG s-a constatat:

- hipertrofie ventriculara stângă ( HVS) la 6 subiecţi (23%)

- modificări de tip ischemic la 3 subiecţi (11,5%)

- infarct miocardic vechi la un bărbat de 48 de ani, în tratament asociat cu ß-blocante şi diltiazem

- tulburările de ritm: 2 subiecţi ( 7,6%) cu extrasistole atriale izolate.

La 2500 m s-au înregistrat 26 electrocardiograme, dintre care:

- hipertrofie ventriculara stângă la cei la care aceasta a fost consemnată pe ECG de la startul

drumeţiei.

- modificări de tip ischemic ST-T prin adăugarea la cele 3 cazuri cu modificări ischemice la start

a încă 3 cazuri cu modificări ischemice noi (11,5%).

- infarct miocardic vechi – la subiectul la care acesta a fost consemnat şi la start. Nu au apărut

modificări ischemice noi, dar simptomatic bărbatul a prezentat dispnee cu recuperare prelungită

La finalul drumeţiei la altitudinea de 850 m s-a constatat că la subiecţii cu modificări

ischemice noi înregistrate pe ECG de la 2500 m, la sosire traseul s-a normalizat.

Menţionăm că pe parcursul traseului de urcare, simptomele au inclus:

- claudicaţie intermitentă la nivelul gambei la doi subiecţi care au nevoie de pauze mai frecvente,

dar nu au întrerupt ascensiunea;

- vertij cu tendinţa la lipotimie, cefalee pulsatilă, greaţă şi palpitaţii, manifeste la 2500 m la trei

subiecţi : un bărbat de 53 ani hipertensiv fără tratament, TA 185/105 mmHg, FC 124b/min; o

femeie 49 de ani, hipertensivă netratată cu TA 176/100 mmHg şi o femeie de 53 de ani cu TA

130/70 mmHg, FC 136 bătăi/min pe ECG – ritm sinusal, fără modificări semnificative;

simptomele s-a remis treptat la coborâre);

La coborâre, subiecţi nu au descris dureri retrosternale cu caracter de angină pectorală, iar

la cei cu dispnee apărută pe traseul de urcare, aceasta a dispărut treptat.

La efortul de urcare până la 2500 m şi de coborâre, în condiţii climatice normale şi pe

parcursul a 10-12 ore apar modificări fiziologice ale tensiunii arteriale la persoanele cu tensiunea

arterială normală, dar şi creşteri ce pot fi semnificative ale tensiunii arteriale şi frecvenţei

27

cardiace ce depăşesc valorile înscrise în parametrii creşterilor fiziologice, modificări care pot fi

simptomatice.

La drumeţii hipertensivi cu vârsta peste 45 ani hipertrofia de ventricul stâng a fost

frecventă şi a asociat dispnee şi durere precordială de tip anginos, uneori însoţită de modificări

ischemice electrocardiografice. Simptomele menţionate s-au remis fără nevoia unei intervenţii

medicamentoase adăugate la tratamentul cronic.

Efortul de drumeţie de la 850 la 2500m la subiecţii cu factori multiplii de risc

cardiovascular sau/şi cu boală cardiovasculară cunoscută poate creşte riscul cardiovascular prin

ischemia miocardică de efort cu sau fără expresia ei clinică – angina pectorală de efort şi de

evenimente ischemice coronariene acute(9).

Dispneea la efort şi prelungită în repaus la hipertensivii peste 50 de ani poate indica

disfuncţie ventriculară stânga, cu risc de agravare şi de apariţie a manifestărilor clinice de

insuficienţă cardiacă (9).

Bolnavul cu infarct miocardic vechi, s-a adaptat progresiv la efortul de urcare ce a

necesitat pauze mai prelungite; a avut dispnee la 2500m, nu a prezentat modificări ischemice noi

pe ECG, dar acest tip de subiecţi trebuiesc mai bine evaluaţi pentru disfuncţia cardiacă şi

toleranţa la effort prin examinare ecocardiografică clasică 2D-TTE şi prin ECG de efort înainte

de decizia unei drumeţii până la 2500m. La aceşti pacienţi apare necesară evaluarea riscului

aritmic datorită riscului de moarte subită aritmică (6).

Evaluarea riscului de deces aritmic poate fi necesar şi la subiecţii cu hipertrofie

ventriculară stângă, ce prin ischemia de effort determinată de efortul drumeţiei poate induce

aritmii ventriculare grave şi deces aritmic (9).

Se cunoaşte că activitatea fizică echilibrată şi antrenamentul progresiv premergător

ascensiunii montane are efect benefic pe cordul sănătos. Efecte benefice sunt descries şi la

subiecţii cu boală cardiacă care a căror capacitate de efort a fost evaluată prin testare de efort şi

la care recuperarea prin exerciţiu fizic cu identificarea calităţii efortului ce nu asociază risc

cardiovascular a fost stabilită în urma unor programe de testare şi recuperare desfăşurate sub

supravegherea unei echipe competente cu pregătire specifică în acest domeniu. În afara unei

evaluări corecte, există riscul evenimentelor cardiovasculare declanşate de efort (10).

Subiecţii cu boală cardiovasculară aflaţi în prevenţie secundară vor fi monitorizaţi pentru

reducerea intervenţiei factorilor de risc cardiovascular până la nivelul „ţintă“ precizat în Ghidul

de prevenţie a elaborate de Societatea Europeană de cadiologie, asimilat în ţara noastră (11).

28

1.4.Discuţii

Interesul pentru această temă este justificat deoarece hipertensiunea arterială este frecvent

întâlnită la practicanţii drumeţiilor la altitudine medie, iar exerciţiul fizic moderat este

recomandat pacienţilor hipertensivi (10).

Efortul este recunoscut ca “a drug-free approach to lowering high blood pressure” atunci

când este moderat şi susţinut, ghidurile de management a hipertensiunii arteriale indicând ca

metodă nefarmacologică pentru reducerea valorilor tensiunii arteriale exerciţiu fizic prin efort

moderat de 30 min/zi zilnic sau cel puţin 5 ori/saptamămână (12). Ghidul ESH/ESC 2013 pentru

managementul tensiunii arteriale recomandă ca tip de efort moderat pe primul loc plimbarea,

urmată de jogging, mers pe bicicletă sau înot 5-7 zile pe săptămână (10).

Scăderea prin efort moderat a valorilor tensiunii arteriale se referă la valorile tensiunii

arteriale obţinute între perioadele de efort moderat, realizat printr-un program constant de

exerciţii fizice, timp de săptămâni sau luni. La antrenaţi tensiunea arterială sistolică scade la efort

cu până la 15 mmHg, iar scăderea cu peste 15 mmHg la cei neantrenaţi poate indica boală

coronariană sau deshidratare (13).

În timpul efortului, inclusiv a celui moderat, la persoanele neantrenate, adaptarea la efort

se realizează prin intervenţie simpatică ce determină creşterea frecvenţei cardiace şi a tensiunii

arteriale sistolice. Vasodilataţia metabolică determinată post efort de eliberarea de metaboliţi

(14) previne creşterile mari ale tensiunii arteriale şi influenţază comportamentul postefort al

tensiunii arteriale la pacienţii antrenaţi.

Subiecţii cu tensiune arterială normală şi cei cu tensiune arterială înalt normală se

adaptează la efort prin creştere moderată a TAS, TAD şi FC. Creşterile mari ale tensiunii

arteriale la efort, definesc „hipertensiunea de efort” prin valori ale TA ≥ 250/130mmHg

înregistrate la efortul maximal standardizat.

La subiecţii cu tensiune arterială normală în repaus apariţia „hipertensiunii de efort”

identifică un subset populaţional ce va dezvolta hipertensiune arterială de repaus, la pacienţii

hipertensivi creşterile mari ale TAS fiind potenţial implicate în declanşarea evenimentelor

cardiovasculare. Disfuncţia endotelială şi creşterea rigidităţii vaselor mari sunt descrise ca

mecanisme patogenice ale hipertensiunii de efort (15, 16).

După efort valorile tensiunii arteriale scad prin apariţia vasodilataţiei postefort

determinată de descreşterea activităţii sistemului nervos simpatic şi de vasodilataţia metabolică

(14). Scăderea postefort a tensiunii arteriale începe la 3 minute de la întreruperea efortului (13).

Studiul a relevat creşterea semnificativă a valorilor tensiunii arteriale sistolice (p<0,0001)

şi a frecvenţei cardiace (p între <0,0001 şi 0,0043) la subiecţii cu tensiune arterială normală şi

tensiune sistolică înalt-normală, la toate subgrupele de vârstă, după efortul moderat al drumeţiei

până la altitudinea de 2500m.

29

Subiecţii cu tensiune arterială înalt normală au prezentat indiferent de vârstă creşteri

semnificative ale tensiunii arteriale sistolice şi creşteri moderate şi nesemnificative ale tensiunii

arteriale diastolice, care la 10 minute post efort au fost ≤ 160/95 mmHg.

Subiecţii cunoscuţi hipertensivi şi netrataţi au prezentat la efortul moderat de ascensiune

creşteri semnificative ale mediei tensiunii arteriale sistolice care la subgrupul de vârstă 35- 45

ani au fost ≤ 160/95 mmHg. Subiecţii hipertensivi netrataţi ai grupei 46-55 ani şi cei ai grupei de

vârstă 56–65 ani au avut la efortul de ascensiune creşteri semnificative ale mediei tensiunii

arteriale sistolice care fost < 170/100 mmHg.

Subiecţii hipertensivi cu risc adiţional cardiovascular înalt din grupa de vârstă 46-55 ani

au avut creşteri semnificative ale valorile medii ale tensiunii arteriale sistolice la valori

>170/100mmHg.

Subiecţii hipertensivi cu vârsta între 46-65 de ani în tratament cu β-blocante, în

ascensiunea până la 2500 m, au avut creşteri semnificative ale mediei TAs iar cei aflaţi în

tratament cu IECA, au avut creşteri semnificative ale tensiunii arteriale sistolice şi ale frecvenţei

cardiace.

Rezultatele studiului relevă faptul că simptomele sunt frecvente la pacienţii hipertensivi,

că acestea pot fi uneori corelate cu creşterea tensiunii arteriale, dar că nu sunt influenţate de

calitatea medicaţiei antihipertensive. Observaţii clinice au sugerat că tratamentul cu betablocante

prin reducerea frecvenţei cardiace, pot determina reducerea toleranţei la efort şi apariţia

simptomelor la pacienţii cu hipertensiune arterială (17).

Date recente incluse în Australian Association for Exercise and Sports Science Position

Statement on Exercise and Hypertension. subliniază despre betablocante că “[i]t may, therefore,

be more appropriate to use rating of perceived exertion, rather than target heart rates to gauge the

intensity of prescribed exercise” (18).

Date referitoare la medicaţia antihipertensivă şi efortul fizic subliniază că diureticele pot

limita toleranţa la efort prin hipovolemia pe care o determină (14) şi că medicamentele ce produc

vasodilataţie moderată fără tahicardie compensatorie par cele mai bine tolerate între drogurile

antihipertensive la pacienţii ce desfăşoară efort fizic.

1.5.Concluzii

1. Prevalenţa hipertensiunii arteriale la subiecţii ce fac drumeţii montane până la altitudinea de

2500m apare mai mică decât prevalenţa hipertensiunii arteriale în populaţia generală a României,

cu respectarea creşterii prevalenţei odată cu înaintarea în vârstă.

2. Asocierea factorilor de risc cardiovascular creşte de asemenea în paralel cu înaintarea în vârstă

la subiecţii ce fac drumeţii montane până la altitudinea de 2500m

30

3. Efortul asociat ascensiunii până la 2500m determină indifferent de vârstă creşteri uşoare şi

fiziologice ale tensiunii arteriale sistolice la normotensivi, şi creşterei semnificative ale tensiunii

arteriale sistolice la subiecţii cu tensiune arterială înalt-normală, creşteri ce pot ajunge la

valoarea de 170mmHg la vârsta peste 45 ani.

4. La drumeţii hipertensivi, indiferent de vârstă, ascensiunea la 2500m a determinat creşterea

semnificativă a tensiunii arteriale sistolice şi a frecvenţei cardiace. Creşterea tensiunii arteriale

sistolice a fost mai mare la hipertensivii netrataţi dar şi la cei trataţi cu combinaţia inhibitori ai

enzimei de conversie plus diuretic sau betablocante plus diuretic. Creşterile tensiunii arteriale

sitolice au ajuns la o medie de 160mmHg pentru hipertensivii cu risc cardiovascular moderat şi

înalt şi la o medie de 170mmHg pentru hipertensivii cu risc cardiovascular înalt.

5. Frecvenţa cardiacă a crescut semnificativ la efortul asociat drumeţiei montane până la

altitudinea de 2500m, creşterile fiind moderate indifferent de grupele de vârstă, şi semnificativ

mai mici la hipertensivii trataţi cu betablocante.

6. La hipertensivii cu vârstă 46-55 ani şi risc adiţional înalt, valorile medii ale tensiunii arteriale

au depăşit 170/105 mmHg şi au fost frecvent simptomatice.

7. Medicaţia antihipertensivă nu pare să influenţeze diferenţait creşterile tensiunii arteriale şi nici

apariţia şi tipul simptomelor din timpul drumeţiei.

8. Simptomele au inclus angina pectorală, dispeneea sugestivă pentru insuficenţa ventriculară

stângă şi palpitaţiile corelate frecvent cu apariţia aritmiilor atriale sau ventriculare.

9. Infarctul miocardic vechi reduce toleranţa la efortul drumeţiei, iar hipertrofia de ventricul

stâng poate asocia ischemie miocardică nou apărută, aspect ce sugerează nevoia evaluării

cardiologice a subiecţilor cu facotri de risc cardiovascular sau cu boală cardiacă cunoscută.

10. La subiecţii cu vârsta peste 46 ani şi hipertrofie de ventricul stâng diagnosticată

electrocardiografic pot asocia modificările ischemice noi, remisibile la finalul drumeţiei.

11. Aspectele menţionate susţin nevoia evaluării cardiologice a persoanelor ce practică drumeţii

pentru aprecirea severităţii riscului cardiovascular ischemic şi aritmic şi program de evaluare a

toleranţei la efort şi a recuperării prin efort a persoanelor cu boală cardiovasculară cunoscută.

Capitol 2: Schiul

2.1. Introducere

Schiul de agrement în munţii Carpaţi a devenit un sport în masă practicat de persoane de

toate vârstele, sănătoase sau cu afecţiuni cardiovasculare subclinice sau diagnosticate.

2.2. Material şi metodă

Supravegherea obiectivelor studiului s-a realizat prin date înscrise de fiecare participant

într-un chestionar prestabilit, măsurători ale tensiunii arteriale şi frecvenţei cardiace şi

supravegherea simptomelor.

31

Chestionarele au inclus date de identificare, demografice, evaluare a stării de sănătate,

antrenamentului, factorilor de risc cardiovascular.

La telecabinele din Poiana Braşov au fost distribuite 520 de formulare, la Predeal, Azuga

şi Sinaia 422. Din totalul de 942 de formulare au fost returnate 714 dintre care 632 au fost corect

completate, cu informaţii relevante pentru a fi analizate şi incluse în studiu.

Au fost făcute măsurători ale tensiunii arteriale (TA) şi frecvenţei cardiace (FC) la 164 de

subiecţi la start (Poiana Braşov, 1020 m) şi la a coborârea a 3-a de la 1775 m la 1020 m (Poiana

Braşov). Măsurătorile TA şi ale frecvenței cardiace s-au efectuat după un repaus mediu de 10

minute.

Traseele de coborâre au fost pârtiile de schi din Poiana Braşov, cu coborâre de la

altitudinea de 1775 m până la 1020 m. Perioada studiului a fost în sezonul de schi din ianuarie-

februarie 2011, ianuarie- februarie 2012 şi februarie-martie 2013.

Au fost înregistrate simptomele apărute la 1020. m, după coborârea a 3-a, cu

consemnarea durerilor precordiale cu caracter de angină pectorală, palpitaţiilor, dispneei,

vertijului, claudicaţiei intermitente.

2.3. Rezultate

Datele din chestionare au fost centralizate şi analizate pe şase subgrupe de vârstă: 18-25,

26-35, 36-45, 46-55 şi 56-65 şi peste 65 ani.

Lotul de 632 de schiori a fost format din subiecţi cu vârsta între 18 şi 68 de ani, dintre

care 466 (73,6%) erau bărbaţi, cu vârsta medie 43,66 ani±17.23 şi 166 (26,4% ) femei, cu vârsta

medie 37,13 ani±12,26.

Grupa de vârstă 18-25 de ani fost reprezentată de 142 de schiori (22,46%), grupa 26-35

de ani de 168 (26,58%), grupa 36-45 de 154 (21,2%), grupa 46-55 ani de 106 (16,77%), grupa

56-65 de 58 (9,7%), iar grupa de peste 65 de ani (cu vârsta medie 67,11 ani±0.68) de 24 (3,70%).

2.3.1. Evaluarea factorilor de risc cardiovascular

Factorul de risc nemodificabil (vârsta peste 55 de ani la bărbaţi şi peste 65 de ani la

femei) a fost reprezentat astfel: 62 (9,8%) au fost bărbaţi peste 55 de ani şi 5 (0,79%) femei peste

65 de ani.

Din 632 de subiecţi, 433 (68,51%) au fost anterior diagnosticaţi cu valori normale ale

tensiunii arteriale.

Hipertensiunea arterială, anterior diagnosticată la 199 de subiecţi (31,49%), cu o

prevalenţă de 7% la subgrupa de vârstă 18-25 de ani, este în creştere după 45 de ani (49,1%)

până la 75% la peste 65 de ani; dintre aceştia, 88 (44,22%) urmau permanent tratament, iar 111

(55,78%) nu se tratau.

32

Diabetul de tip 2 a reprezentat 6,3%, iar diabetul tip 1 0,5%.

Fumatul a fost raportat la 132 de subiecţi (20,9%), fiind mai frecvent între 26 şi 45 de ani,

după care numărul fumătorilor scade cu înaintarea în vârstă.

Dislipidemia (36,6%), în creştere de la 8,5% la grupa 18-25 de ani până la 75% la grupa

de peste 65 de ani, cu valoare de 58,5% la grupa 46-55 ani.

Obezitatea a fost consemnată la 137 de subiecţi (21,7%), cu prevalenţă crescută între 46-

55 de ani (32,1%).

Sedentarismul a fost consemnat la 38,9% dintre subiecţi şi este factorul cel mai frecvent

întâlnit la toate grupele de vârstă cu prevalenţă variabilă de la sub 40% până în 45 de ani şi peste

41,7% după 46 de ani.

Consumul de alcool a fost prezent la 5,9% dintre schiori cu prevalenţă crescută la grupa

46-55 ani (13,2%).

Prevalenţa asocierii factorilor de risc cardiovascular a crescut cu vârsta, prevalenţa

asocierii fiind maximă la vârsta peste 65 ani.

Boala cardiacă ischemică stabilă a fost consemnată la 8 subiecţi (1,3%), nefiind raportate

de cei cu sechele de infarct miocardic.

Infarctul miocardic vechi nevascularizat a fost consemnat la 5 schiori (0,8%), iar infarctul

miocardic vechi cu revascularizare coronariană la 6 (0,9%).

Arteriopatia periferică descrisă la 12 subiecţi (1,9%), fiind mai frecventă la grupa 56-65

ani (10,3%). 9 pacienţi cu arteriopatie au acuzat claudicaţie intermitentă pe parcursul drumeţiei

(1,4%).

Aritmiile descrise ca palpitaţii spontane sau la efort (fără a avea o înregistrare ECG) au

reprezentat 8,9% din cazuri (56 de subiecţi).

Prevalenţa manifestărilor bolii cardiovasculare aterosclerotice creşte cu vârsta.

2.3.2 Studiul valorilor tensiunii arteriale, frecvenţei cardiace şi a

simptomelor/evenimentelor cardiovasculare

Eşantionul a cuprins 164 subiecţi din care 104 bărbaţi (63,41 %) şi 60 femei (37,80 %) cu

vârstă medie 45,8±9,7 de ani (vârste cuprinse între 35 si 65 de ani), cu condiţie fizică

autoapreciată de subiecţi ca relativ bună şi corespunzătoare unui efort de 5-6 coborâri cu un timp

mediu de 20 de minute pe o coborire

Cei 164 subiecţi incluşi în această evaluare au fost împărţiţi în subgrupe de vârstă

subgrupul I cu vârsta cuprinsă între 35-45 ani, subgrupul II cu vârsta cuprinsă între 46-55ani şi

subgrupul III cu vârsta cuprinsă între 56 şi 65 de ani.

Din cele 5 coborâri monitorizate, efortul maximal a fost consemnat în coborârea 3.

33

În subgrupul I au fost incluşi 56 de subiecţi (34,14%), dintre care cu TA normală 21

(37,5%) şi înalt-normală 15 (26,7%); 11 (19,64 %) cu hipertensiune arterială fara tratament, 9

pacienţi cu HTA în tratament (16,07%), dintre care 3 (5,35%) în tratament cu ß-blocant cu

diuretice şi 6 (10,71%), în terapie cu inhibitori ai enzimei de conversie cu diuretic asociat.

Din subgrupul II au făcut parte 66 de subiecţi (40,24%) din care 9 (13,6%) cu TA

normală şi 21 (31,8%) cu tensiune arterială înalt-normală, 16 (24,24%) cu HTA fără tratament

antihipertensiv, 20 (30,30%) subiecţi cu HTA în tratament, dintre care 7 cu betablocante si

diuretice (10,62%) şi 13 în tratament cu inhibitori ai enzimei de conversie şi diuretice (19,69%).

Dintre subiecţii trataţi, 16 (80%) aveau risc cardiovascular moderat şi înalt şi 4 (20%) risc

cardiovascular foarte înalt.

În subgrupul III au fost monitorizaţi 42 de subiecţi (25,60 %), dintre care 3 (7,1%) cu

tensiunea arterială normală şi 10 (23,8%) cu tensiunea arterială înalt normal, 9 (21,42 %)

pacienţi cu hipertensiune, fără tratament antihipertensiv, 20 (47,61) în tratament pentru

hipertensiune arterială, dintre care 6 (14,28 %) cu ß-blocant în asociere cu diuretice şi 14

(33,33%) în terapie cu inhibitori ai enzimei de conversie şi diuretice. Dintre subiecţii trataţi, 14

(70 %) aveau tensiunea arterială cu risc moderat şi înalt şi 6 (30 %) cu risc foarte înalt.

Pentru cele trei subgrupe de subiecţi, datele demografice şi anamnestice au arătat că la

subiecţii din subgrupul I valorile medii ale IMC au fost 27,42±4.06 kg/m², 24 de subiecţi fiind

supraponderali (42,83 %), 3 fiind obezi clasa 1 (5,35 %). La subiecţii din subgrupul II valorile

medii ale IMC au fost 28,20±1.32 kg/m², 40 dintre subiecţi fiind supraponderali (60,60 %), 7

fiind obezi clasa 1 (10,60 %). La subiecţii din subgrupul III valorile medii ale IMC au fost 27,92

±1.63 kg/m², 24 dintre subiecţi fiind supraponderali (57,14 %), 5 fiind obezi clasa 1 (11,09 %).

Din 49 de subiecţi (29,87 %) care se aflau în tratament, 23 (46,93%) au fost evaluaţi cu

risc cardiovascular moderat, deoarece asociau TAs peste 140 mmHg şi TAd peste 90 mmHg

obezitate şi dislipidemie; 16 cu risc cardiovascular înalt (32,65%), deoarece asociau

hipertensiune arterială cu diabet zaharat tip 2 (6 cazuri – 37,5%) şi 10 cu obezitate, dislipidemie

şi fumat; 10 cazuri cu risc cardiovascular foarte înalt (20,40%), care asociau TAs peste 180

mmHg cu diabet zaharat şi dislipidemie (8 cazuri); TAs sub 180 mmHg, dar cu sechele de infarct

miocardic (2 cazuri), unul cu sechele infarct miocardic tratat medical şi unul cu implantare de

stent.

Valorile medii ale TAs şi FC determinate la 1200m, înainte de a urca cu telecabina la

1775 m, şi la coborârea a 3-a, după un repaus ≤ 10 minute, au arătat că subiecţii grupei 35-45 ani

cu tensiune arterială normală şi înalt normală, în a treia coborâre de la 1775 m, au prezentat o

creştere semnificativă a valorilor medii ale tensiunii arteriale sistolice şi ale frecvenţei cardiace.

La subiecţii hipertensivi netrataţi a fost înregistrată creştere semnificativă a valorilor

medii ale tensiunii arteriale sistolice şi ale frecvenţei cardiace.

34

La hipertensivii aflaţi sub tratament cu inhibitori ai enzimei de conversie şi diuretice

tiazidice s-au înregistrat creşteri semnificative ale tensiunii arteriale şi ale frecvenţei cardiace, iar

la cei aflaţi în tratament cu ß-blocante şi diuretiuce tiazidice valorile medii ale TAs s-au

modificat semnificativ.

La subiecţii din subgrupa de vârstă 46-55 ani, coborârea de la 1775 m a determinat

creşteri semnificative ale mediei valorilor TAs şi ale frecvenţei cardiace, atât la subiecţii cu

tensiune arterială normală, cât şi la cei cu tensiune arterială înalt-normală, cu creşteri moderate,

dar fără semnificaţie statistice a valorilor medii ale TAd. La această subgrupă de vârstă, atât

hipertensivii sub tratament cu inhibitori ai enzimei de conversie, cât şi cei în tratament cu ß-

blocante şi diuretice au prezentat valori semnificativ crescute ale tensiunii arteriale sistolice şi ale

frecvenţei cardiace, TAd nefiind semnificativ influenţată de efortul de coborâre.

La această grupă de schiori, creşterile medii ale tensiunii arteriale au fost < 168/98

mmHg la subiecţii netrataţi şi <158/98,8 mmHg la subiecţii hipertensivi cu risc adiţional moderat

şi înalt şi <168/104,5 mmHg la subiecţii hipertensivi cu risc adiţional foarte înalt. La subiecţii

hipertensivi în tratament cu ß-blocante şi diuretice tiazidice, în coborârea a treia, tensiunea

arterială a avut valori semnificativ crescute de până în 156/94 mmHg, iar frecvenţa cardiacă

medie a fost < 80 b/min. Subiecţii trataţi cu inhibitori ai enzimei de conversie au avut creşteri

semnificative ale tensiunii arteriale sistolice şi ale frecvenţei cardiace, cu valori medii de sub 106

b/min., iar TAd nu a fost semnificativ influenţată.

La subiecţii subgrupei 56-65 ani, cu tensiune arterială normală şi înalt-normală s-au

înregistrat creşteri semnificative ale valorilor medii ale tensiunii arteriale sistolice, iar tensiunea

arterială diastolică a avut creşteri semnificative la subiecţii cu tensiune arterială înalt-normală.

2.4. Discuţii

Valorile medii ale TAs şi FC determinate la 1200m, înainte de a urca cu telecabina la

1775 m, şi la coborârea a 3-a, după un repaus ≤ 10 minute, au arătat că subiecţii cu tensiune

arterială normală au avut creşteri semnificative ale mediei TAs (p între <0,0001 şi 0,0031) la

toate subgrupele de vârstă. TAd nu s-a modificat semnificativ (p între 0,1139 şi 0,3799) la

niciuna dintre subgrupe, iar FC a crescut semnificativ(p între <0,0001 şi 0,0320) în corelaţie cu

creşterile TA.

Subiecţii cu TA înalt normală au prezentat creşteri semnificative ale TAs medii

(p<0,0001), cu valori de sub 148 mmHg la grupa 35-45 ani, până la 160,5 mmHg la grupa 46-55

ani şi de sub 165,8 la subgrupa 56-65 ani.

Subiecţii hipertensivi fără tratament, după efortul de coborâre, au prezentat creşteri

semnificative (p=0,029) ale mediei TAs cu valori de sub 160 mmHg la subgrupa 35-45 şi de sub

170 mmHg între 46-65 de ani (p=0,0044 şi p=0,0045). FC a crescut semnificativ (p între

35

=0,0001 şi 0,0006) la toate subgrupele de vârstă. TAd a crescut moderat la toate subgrupele până

la valori de 100,8 mmHg la subgrupa 56-65 ani.

Subiecţii cu HTA, în tratament cu β-blocante şi diuretice au avut creşteri semnificative

( p între 0,0032 şi 0,0084) ale mediei TAs la toate subgrupele de vârstă, cu creşteri de până la

160 mmHg, iar valorile medii aleTAd la toate subgrupele de virsta nu au înregistrat creşteri

semnificative (p între 0,0488 şi 0,1240) la niciuna dintre subgrupe. FC, cu valori de sub 80

b/min, nu a prezentat creşteri semnificative, ci moderate (p între 0,0877şi 0,2399) la subgrupa

35-55 ani şi creştere semnificativă (p=0,0006) la subgrupa 56-65 ani.

În tratamentul cu IECA, valorile medii TAs au crescut semnificativ (p între <0,0001 şi

0,0334) la toate subgrupele de vârstă până la valori de 165 mmHg la subiecţii între 46-65 ani.

TAd a înregistrat creşteri semnificative (p<0,0001) la grupa de vârstă 56-65 ani, iar FC a crescut

semnificativ la subgrupele între 46-65 ani (p=0,0002 şi p<0,0001).

Bolnavii hipertensivi cu risc adiţional moderat şi înalt au avut creşteri semnificative

(p=0,0040) ale mediei TAs cu valori de sub 160 mmHg la grupa 46-55 ani şi valori de până la

172 mmHg la subgrupa 56-65 ani (p=0,0054). La hipertensivii cu risc foarte înalt şi între 46-65

ani, TAs a crescut semnificativ (p=0,0334 şi p=0,010) până la valori de sub 170 mmHg la

ambele subgrupe, iar TAd nu a înregistrat creşteri semnificative (p=0,8505 şi p=0,5889).

În timpul efortului de coborâre pe schiuri, TA creşte semnificativ atât la subiecţii cu TA

înalt normală, cât şi la subiecţii netrataţi sau trataţi cu β-blocante şi IECA în asociere cu

diuretice. TAd nu creşte semnificativ în relaţie cu creşterea TAs şi a FC.

Nu s-au înregistrat diferenţe semnificative între creşterile TA la subiecţii în tratament cu

β-blocante faţă de cei cu IECA. Rezultatele studiului arată însă că FC este mai scăzută la

subiecţii în tratament cu β-blocante, iar la subiecţii în tratament cu IECA FC creşte în paralel cu

TAs.

2. 5. Concluzii

1) La coborârea de la 1775 m la 1020 m, la schiorii hipertensivi, efortul intens şe pe o durată

medie de 20 minute a determinat creşterea semnificativă a tensiunii arteriale sistolice şi a

frecvenţei cardiace. Creşterea tensiunii arteriale sistolice a fost mai mare la hipertensivii netrataţi

dar şi la cei trataţi cu combinaţia inhibitori ai enzimei de conversie plus diuretic sau betablocante

plus diuretic. Creşterile tensiunii arteriale sitolice au ajuns până la o valoare medie de 168

mmHg, atât la hipertensivii cu risc cardiovascular moderat şi înalt cât şi lacei cu risc

cardiovascular foarte înalt.

2) Atât la subiecţii cu tensiune arterială înalt normal, cât şi la cei hipertensivi netrataţi sau în

tratament cu inhibitori ai enzimei de conversie, frecvenţa cardiacă a crescut semnificativ în

36

raport cu tensiunea arterială, iar la subiecţii în tratament cu betablocante, frecvenţa cardiacă a

avut creşteri moderate, indiferent de grupele de vârstă.

3) La hipertensivii subgrupei de vârstă 56-65 şi cu risc adiţional înalt şi foarte înalt, valorile

medii ale tensiunii arteriale au fost de până la 168/107 mmHg şi au fost frecvent simptomatice.

Capitol 3: Altitudinea foarte înaltă. Rolul aclimatizării în prevenirea răului acut de munte

3.1. Introducere

În România nu cunosc a se fi făcut studii în domeniul medicinii de altitudine, ci doar

preluări de informaţii din literatura de specialitate, de regula sub forma de articole informative pe

diverse site-uri (11-12). Prin prezentul studiu am dorit să contribui la dezvoltarea cercetării în

acest domeniu în contextul în care sporturile montane sunt practicate de tot mai mulţi în munţii

mari ai lumii.

3.2. Material şi metodă

Cercetarea s-a desfăşurat în perioada iulie-august 2012 în masivul Muztagh Ata (7546

m), în Tibet şi a urmărit influenţa aclimatizării asupra apariţiei răului acut de munte, ale cărui

simptome au fost evaluate prin chestionarul de autoevaluare Lake-Louise (Lake Louise Scoring

System) (LLS) (13).

Scorul de autoevaluare are în vedere 5 simptome, pe o scară de la 0 la 3:

- Cefalee – Lipsă- 0, uşoară - 1, moderată - 2, severă -3

- Semne digestive – apetit normal - 0, apetit diminuat sau greaţă - 1, greaţă sau vărsături

moderate - 2, greaţă şi vărsături severe - 3

- Oboseală – lipsa oboselii - 0, se simte o oboseala uşoară - 1, oboseală moderată - 2, oboseală

severă, epuizare - 3

- Ameţeală – lipsa - 0, senzaţii uşoare de ameţeală şi urechi înfundate - 1, moderată - 2, severă;

invalidantă - 3

- Insomnie – ca de obicei - 0, ceva mai mult decât de obicei - 1, trezire de mai multe ori în cursul

nopţii - 2, impresia că nu s-a dormit deloc – 3 (13).

Diagnosticul de rău de munte a fost stablit plecând de la un scor Lake Louise mai mare

sau egal cu 3 conform scorului de autoevaluare prezentat în cadrul lucrărilor celui de-al optulea

simpozion despre hipoxie, de la Lake Louise, Canada, din 1993 (13).

A fost apreciată influenţa vârstei, indicelui de masă corporală, bolilor asociate, şi

antrenamentului asupra apariţiei răului acut de munte..

Masivul Muztagh Ata (7546 m) este situat în vestul Podişului tibetan. Faţa vestică a

muntelui, tehnic, poate fi urcată pe zăpadă începând de la 5000 m, pe schiuri de tură şi rachete de

zăpadă. Condiţiile meteo la peste 4500 m sunt variabile de la o zi la alta, frecvent ceaţă, ninsori

37

abundente şi vânt, temperatura medie noaptea sub -24° C la 6800 m şi sub -10 °C în tabara de

bază (4450 m), ziua temperaturile fiind pozitive.

Aclimatizarea este obligatorie la peste 3000 m şi se face prin urcare progresivă, astfel: la

începutul ascensiunii, în etapa de aclimatizare, se recomandă urcarea cu mai puţin de 400 m între

2 nopţi consecutive la peste 3500 m; spre exemplu, 1 noapte la 3500 m, a doua la 4300 m şi a

treia noapte la 4300 m. La peste 5500 m se recomandă ascensiunea cu 150 m între două nopţi

consecutive (15). Pentru ascensiunea la peste 7000 m se recomandă fixarea taberei de bază între

4800 şi 5200 m.

Ascensiunea a pornit de la 3600 m şi a avut ca obiectiv atingerea altitudinii 7546 m a

vârfului Muztagh Ata. Pentru urcarea la 7546 m au fost programate 2 etape: prima etapă, de

aclimatizare, între 3600 - 6800 m, care a durat 7 zile; a doua etapă, de ascensiune pe vârf, de la

4450 la 7546 m, care a durat 6 zile.

3.3. Rezultate

Lotul a fost format din 36 alpinişti, bărbaţi cu vârsta între 35 şi 64 de ani, de naţionalităţi

difertite: 23 alpinişti din ţări UE, din zonele de altitudine medie din jurul munţilor Alpi, 6

alpinişti din Rusia şi 6 din Iran din zone cu altitudine joasă şi 1 alpinist din România, autorul

studiului.

Cei 36 alpinişti au fost împărţiţi în subgrupe de vârstă: subgrupul I – 24 alpinişti cu vârste

între 35-50 ani, subgrupul II – 12 alpinişti cu vârste între 51-64 ani. Vârsta medie a grupului a

fost de 48,29 (±10,5) de ani.

În primul subgrup, 21 subiecţi s-au declarat clinic sănătoşi (87,5%), 3 cu afecţiuni cornice

(16,6%): bronşită cronică – 1 subiect, hipertensiune arterial – 1 subiecţi şi 1 subiect cu

acrocianoză. 5 alpinişti erau fumători (20,8%).

În al doilea subgrup, 7 alpinişti s-au declarat clinic sănătoşi (58,3%), 5 cu afecţiuni

cronice (41,6%): 4 cu hipertensiune arterială şi unul cu angioplastie percutană cu implantare de

stent, 4 alpinişti fiind fumători (33,3%). Valorile medii ale IMC la subiecţii din subgrupul I au

fost 25,8±2 kg/m², iar la cei din subgrupul II - 27,2±3 kg/m².

Datele arată că nu există corelaţie semnificativă statistic între vârsta alpiniştilor şi nivelul

de antrenament pentru astfel de ascensiuni.

3.3.1. Prima etapă: aclimatizarea

În prima etapă, la 3600 m, răul acut de munte a fost diagnosticat la la 9 alpinişti

(24,48%). La această altitudine s-a ajuns cu mijloc de transport, deci nu au depus efort. 27

alpinişti au fost asimptomatici sau cu 1-2 simptome, care s-au remis în repaus.

38

La 4450 m, răul acut de munte a fost diagnosticat la 14 alpinişti (38,33%), 22 de alpinişti

nu au avut rău acut de munte (61,67%).

După trei nopţi în BC (4450 m), au plecat spre 5300 m (diferenţă de nivel 850 m) 36 de

alpinişti, urcând în 5-6 ore cu un echipament mediu de 20 kg şi pe teren combinat cu zăpadă.

Dintre aceştia, 19 (50,55%) au prezentat RAM. 17 alpinişti au avut 1-2 simptome uşoare, dar

fără rău de munte.

În ziua a doua, toţi alpiniştii au plecat spre C2 (6200 m), diferenţă de nivel 900 m. 14

dintre ei (38,88%) au urcat pe schi de tură şi 22 (61,11%) pe rachete de zăpadă.

Între 5300 m şi 6200 m, 9 alpinişti s-au retras acuzând stare de rău manifest prin oboseală

intensă, cefalee şi greaţă. Dintre aceştia, 5 ar fi putut continua urcarea, dar din experienţă

anticipau că nu se vor ameliora şi s-au întors în C1. În decizia de întoarcere din traseu sau de a

continua, factorul psihologic este foarte important, uneori decisiv.

Astfel, în C2 (6200 m), au ajuns 27 (75%) de alpinişti în echipe de 2 şi 4 membri. Dintre

aceştia, la 17 s-a consemnat răul acut de munte, iar 10 alpinişti (27,77%) au declarat sub 3

simptome uşoare şi moderate remisibile.

Între 6200 (C2) şi 6800 (C3) m (diferenţă de nivel de 600 m, parcursă în medie în 6-7

ore), dintre cei 27 de alpinişti 8 s-au retras la altitudini diferite. La 6800 m au ajuns 19 (52,77%)

alpinişti. 3 dintre aceştia au avut simptome severe (greaţă, vărsătură, cefalee). Pentru a preveni

agravarea stării lor peste noapte, la doi dintre ei s-a administrat oxigen până ce s-au ameliorat

simptomatic. A doua zi, aceştia au coborât în C2.

În tabăra de la C3 (6800 m), 14 alpinişti (73,68%) au prezentat RAM şi 5 (18,51%) nu. În

total, între 3600 şi 6800 m, RAM a fost manifest la 31 de subiecţi (86,11%).

La 3600 m, s-au înregistrat 34 simptome appreciate ca uşoare (18,88%) şi 10 moderate

(5,55%).

La 4450 m, s-au consemnat 49 (27,22%) simptome uşoare şi 20 simptome moderate

(11,11%).

La 5300 m, s-au consemnat 53 (29,44%) de simptome uşoare, 36 (20,55%) simptome

moderate şi 2 (1,11%) simptome severe. Simptomele au fost îndeosebi cefalee uşoară şi

moderată, insomnie şi oboseală.

La 6200 m (C2) numărul simptomelor uşoare a fost 38 (28,14%), moderate 39 (28,88%)

şi severe 9 (16,66%).

Între 6200 şi 6800 m, simptomele uşoare au fost în număr de 29 (30,52%), moderate 32

(33,68%), iar numărul simptomelor severe a fost de 11 (11,57%), fiind prezente la 3 subiecţi.

Viteza medie a ascensiunii între 2 nopţi consecutive şi între 3600 şi 6800 m a fost de 750

m/zi, cu 400-600 m mai mult decât media recomandată, creându-se riscul de rău acut de munte.

Rata medie de ascensiune raportată la diferenţa de altitudine de 4200 m şi 7 nopţi a fost de 600

39

m/zi. Viteza medie de ascensiune între 4450 şi 6800 m a fost de 390 m/zi, faţă de media optimă

de 150-200 m/zi.

3.3.2. A doua etapă: ascensiunea spre vârf

În a doua etapă, de ascensiune spre vârf, cei 36 de alpinişti, au plecat spre vîrf din BC

(4450 m), fără simptome ale RAM , în echipe de 2, 4, 6 oameni, la un interval de 1-2 zile.

Taberele superioare erau parţial echipate până la 6200m (C2), reducându-se astfel efortul

de transport. Vremea a fost instabilă cu strat gros de zăpadă proaspătă, îngreunând urcarea.

La 5300 m (C1), 8 subiecţi (22,22%) au prezentat RAM. 28 de alpinişti (77,77%) nu au

prezentat RAM.

La 6200 m (C2) au urcat 36 de subiecţi. 15 alpinişti (41,66%) au avut RAM şi 21 (58,33)

au avut 1-2 simptome uşoare, remisibile. Dintre cei cu RAM, 2 (6,55%) s-au retras datorită unei

stări de epuizare extremă, astfel că, la 6200 m, au înnoptat 34 de alpinişti.

Spre 6800 m (C3) au plecat 34 de alpinişti. Efortul intens, prin zăpadă proaspătă, asociat

cu RAM a determinat 10 alpinişti (24,41%) să coboare la taberele inferioare, astfel că la 6800 m

au ajuns 24 (66,60%). Dintre aceştia 15 (44,11%) au prezentat RAM în C3 (6800 m). În total,

între 6200 şi 6800 m RAM a fost înregistrat la 66,65% dintre subiecţi.

După 2 nopţi de stat în C3, 24 au plecat spre vârf în cursul nopţii a doua, în condiţii de

vânt intens. În traseul spre vârf, 12 (50%) s-au retras din motive de oboseală extremă, tulburări

digestive şi cefalee, iar 12 (50%) au continuat ascensiunea spre vârf (8 pe schi de tură şi 4 pe

rachete). Au ajuns pe vârf după 6-8 ore, cu un timp de retragere în C2 de 4 ore.

Din examinarea fişelor şi anamnestic, din cei 12 alpinişti care au ajuns pe vârf (7546 m),

8 (66,7%) au relatat simptome uşoare şi moderate de RAM, iar 4 (33,3%) au fost cu oboseală

moderată, fără RAM. Toţi s-au întors în C2 (6200 m) şi a doua zi în BC (4450 m).

Frecvenţa simptomelor care au definit RAM între 5200 şi 7546 m a fost îndeosebi

oboseala (26,45%) şi tulburările de somn (21,07%), cu 4,93 % cu forme severe care asociau

simptome premergătoare edemului cerebral, dar care s-au remis după coborârea în taberele

inferioare.

Din totalul de 36 de alpinişti care au dorit să atingă vârful, doar 12 (33,83%) au reuşit să

atingă obiectivul propus (7546 m). Dintre aceştia, 4 (11,11%) nu au prezentat RAM.

3.4. Discuţii

Datele au arătat că nu există o corelaţie semnificativă între nivelul de antrenament şi

vârstă, nici la subiecţii din prima subgrupă de vârstă de sub 50 de ani (p=0,273), nici la cei de

peste 50 de ani (p=0,083).

40

Dintre subiecţii care s-au declarat antrenaţi (61,1%), 33,3% aveau experienţă la altitudine

la peste 4500 m.

Nu s-a înregistrat o corelaţie semnificativă statistic între prevalenţa răului acut de munte

şi vârsta subiecţilor (p=0,815), starea de sănătate a subiecţilor (p=0,267), statusul de fumător

(p=0,879), nivelul de antrenament (p=0,841) şi experienţa la peste 4500 m (p=0,188).

Cele mai frecvente simptome care au definit răul acut de munte au fost cefaleea, oboseala

şi tulburările de somn. Frecvenţa şi intensitatea simptomelor a crescut în raport cu altitudinea,

astfel că la 5200 m predominau simptomele uşoare şi moderate, iar la 6800 m simptomele

moderate. Simptomele severe cu risc de pre-edem cerebral sau/şi pulmonar au apărut la 6200 m

(1,8%) şi au crescut la 6,5% la 6800 m.

Analiza statistică arată că nu există o diferenţă semnificativă între prevalenţa răului acut

de munte din etapa de aclimatizare şi cea din a doua etapă, de ascensiune, nici între 5200 şi 6800

m (p între 0,128 şi 0,546), nici pe parcursul expediţiei (p=0,686).

În etapa de aclimatizare numărul subiecţilor cu rău acut de munte a scăzut de la 31 (etapa

de aclimatizare), la 27 (etapa de ascensiune), rezultat ce poate însemna că aclimatizarea nu a

atins parametrii optimi pentru a preveni răul acut de munte din etapa de ascernsiune. În mod

normal, o aclimatizare optimă durează 2-3 săptămâni.

Prevalenţa crescută a răului acut de munte atât în etapa de aclimatizare, cât şi în cea de

ascensiune se datorează îndeosebi nerespectării timpilor de aclimatizare, a ratei de ascensiune

(calculată între două nopţi consecutive) cu peste 400 m faţă de cea recomandată (15).

Acest fapt s-a datorat timpului limitat (16 zile-conform permisului validat de

administraţia taberei de bază) alocat pentru aclimatizare şi ascensiune, cât şi a vremii

nefavorabile, care a întârziat plecarea spre vârf cu 2-3 zile. La aceşti factori s-au adăugat efortul

crescut în primele zile din perioada de aclimatizare pentru echiparea taberelor superioare, în

condiţii meteo nefavorabile.

Într-un studiu similar, dar la altitudine între 3879 m şi 4793 m, desfăşurat în Nepal,

rezultatele nu s-au diferenţiat semnificativ de cele obţinute în acest studiu. S-a demonstrat că

prevalenţa răului acut de munte nu a fost semnificativ diferenţiată în funcţie de vârstă. Nu au fost

înregistrate corelaţii semnificative între prevalenţa RAM şi starea de sănătate, statusul de

fumător şi nivelul de antrenament (16).

Prezentarea în sinteză a răului acut de munte în munţii foarte înalţi din lume a arătat:

- în Himalaya, India, la 5949 m, după 1-2 zile RAM a fost diagnosticat la 49 %, iar edemul

pulmonar la 2,5 % până la 15,5% în raport cu zilele de aclimatizare;

- în Himalaya, Nepal, între 3000 şi 5000 m, după aclimatizare de 10-13 zile, RAM a fost prezent

la 23%;

41

- în Denali, Alaska, 6194 m, după 3-7 zile, RAM a fost prezent la 33%, iar edemul pulmonar sau

cerebral 2-3 % (18).

Primele cercetări pe care le-am efectuat în domeniul aclimatizării şi ale RAM au fost

începute în 1997, expediţia din Huascaran (6768 m, Peru). O abordare mai sistematică a fost

efectuată în expediţia de pe gheţarul Baltoro (Pakistan) în 2010, între altitudinea de 2500 m

(oraşul Skardu) şi pasul Gondogoro La (5650). A fost un studiu comparativ între 18 porteri cu

zona de reşedinţă între 2500 m (oraşul Skardu) şi satul Askole (3060 m), care însoţeau alpiniştii

în expediţii şi erau bine aclimatizaţi şi 16 alpinişti. Aclimatizarea între 2500 m (Skardu) şi 5150

m (tabăra de bază K2) s-a făcut în 12 zile prin tabere succesive. Răul acut de munte a fost

diagnosticat la altitudinea de 5150 m la 4 membri (25%) care au prezentat forme moderate de

RAM.

3.6. Concluzii

- Prevalenţa RAM în etapa de aclimatizare a crescut între 3600 şi 6800 m în raport cu rata de

ascensiune (numărul de nopţi între două tabere), efortul crescut din primele zile pentru echiparea

taberelor superioare.

- În etapa de ascensiune spre vârf, simptomele RAM au apărut la altitudine mai înaltă (peste

5300 m), au fost predominant uşoare şi moderate. RAM s-a datorat ratei de ascensiune rapidă, cu

mai mult de 600 m între tabere şi la peste 5200 m, între două nopţi consecutive şi efortului intens

de urcare pe zăpadă proaspătă şi ceaţă.

- În total, 32 de alpinişti (88,8% dintre alpinişti) au prezentat RAM în total şi în ambele etape, în

forme uşoare şi moderate, şi 11,5% forme severe, de pre-edem pulmonar şi cerebral, simptome

care s-au remis treptat prin coborâre la altitudine mai joasă. Au ajuns pe vârf alpiniştii cu

experienţă în altitudine înaltă, antrenaţi, mai bine aclimatizati (ghizi montani) şi cei care s-au

antrenat prin urcări şi coborâri succesive între 5300 şi 5800 m.

- În prevenirea RAM factorul cel mai important este respectarea timpilor de aclimatizare, a ratei

de ascensiune şi evitarea efortului intens în primele zile.

Concluzii generale

Cercetarea oferă date legate de prevalenţa factorilor de risc cardiovascular şi a bolii

cardiovasculare în rândul practicanţilor sporturilor montane (drumeţii, schi) şi particularităţile

comportamentului tensiunii arteriale, frecvenţei cardiace şi ale simptomelor asociate creşterilor

tensiunii arteriale la efort şi altitudine medie.

Din datele studiului a reieşit că atât la drumeţi, cât şi la schiori prevalenţa factorilor de

risc cardiovascular şi a bolii cardiovasculare este crescută, dar sub valorile raportate de alte studii

pe grupuri populaţionale din România.

42

Hipertensiunea arterială anterior diagnosticată creşte în raport cu vârsta la ambele loturi;

până la 45 de ani cel mai frecvent se asociază cu fumatul, iar la peste 45 de ani se asociază cu doi

sau mai mulţi factori de risc, mai frecvent dislipidemia şi diabetul.

Sedentarismul a fost raportat la toate subgrupele de vârstă, cu o prevalenţă mai crescută

după 45 de ani. La drumeţi, atât sedentarismul, cât şi obezitatea au avut o prevalenţă mai scăzută,

ceea ce sugerează că aceştia practică regulat şi alte activităţi sportive.

5,5% dintre drumeţi şi 4,9 % dintre schiori suferă de cel puţin o boală cardiovasculară,

care, în asociere cu factori de risc şi efortul la altitudine creşte riscul de eveniment

cardiovascular.

Prin monitorizarea tensiunii arteriale şi a frecvenţei cardiace în efortul de urcare sau

coborâre, s-a ajuns la concluzia că subiecţii cu tensiunea arterială normală prezintă creşteri

uşoare, fiziologice ale tensiunii arteriale sistolice şi ale frecvenţei cardiace la toate subgrupele de

vârstă.

Subiecţii cu tensiune arterială înalt normală au preyentat creşteri semnificative ale

tensiunii arteriale sistolice şi ale frecvenţei cardiace.

Hipertensivii netrataţi au făcut creşteri semnificative ale valorilor medii ale tensiunii

arteriale sistolice de până la 170 mmHg, îndeosebi la subiecţii subgrupelor de peste 46 de ani.

Tratamentul cu beta-blocante şi inhibitori ai enzimei de conversie, în asociere cu diuretic, nu a

prevenit creşterile tensiunii arteriale sistolice, iar frecvenţa cardiacă a fost frecvent peste 100

b/min la cei în tratament cu inhibitori ai enzimei de conversie şi sub 90 b/min. La cei în

tratament cu beta-blocante.

Subiecţii hipertensivi cu risc cardiovascular adiţional moderat şi înalt au avut creşteri

semnificative ale valorilor medii ale tensiunii arteriale sistolice până în 170 mmHg, iar subiecţii

hipertensivi cu risc cardiovascular adiţional foarte înalt au prezentat frecvent creşteri ale

tensiunii arteriale de peste 170 mmHg.

Din analiza rezultatelor a reieşit că valorile medii ale tensiunii arteriale diastolice nu

urmează creşterile tensiunii arteriale sistolice în efortul dinamic de urcare sau coborâre şi nu a

înregistrat creşteri semnificativ statistic.

Din analiza rezultatelor studiului factorilor de risc şi a bolii cardiovasculare la drumeţii cu

vârste între 46 şi 55 de ani a reieşit că aceştia sunt mai expuşi riscului de evenimente

cardiovasculare din cauza asocierii mai multor factori de risc şi a numărului mare de subiecţi

hipertensivi netrataţi. Astfel, acestora li s-au înregistrat traseele EKG, atât la urcare, cât şi la

coborâre. S-a observat că, în timpul efortului, hipertrofia ventriculului stâng poate asocia

ischemie miocardică nou-apărută.

43

În timpul efortului creşterile tensiunii arteriale la subiecţii subgrupelor de vârstă de peste

45 de ani au devenit simptomatice. Dispneea la efort a fost sugestivă pentru insuficienţa

ventriculului stâng, iar durerea precordială pentru angina pectorală.

Palpitaţiile, corelate cu apariţia aritmiilor atriale sau ventriculare au fost mai frecvente la

subiecţii vârstelor de peste 45 de ani, care asociau hipertensiunea arterială cu boala

cardiovasculară.

Practicanţii sporturilor montane cu infarct miocardic vechi au prezentat o scădere a

toleranţei la efort. În loturile studiate sau prezentate nu s-au diagniosticat subiecţi cu evenimente

cardiovasculare acute.

La subiecţii cu factori de risc cardiovascular sau cu boală cardiacă cunoscută se

recomandă evaluare cardiologică înaintea efortului în mediul montan.

În studiul despre altitudinea foarte înaltă, referitor la rolul aclimatizării în prevenirea

răului acut de munte, prevalenţa răului acut de munte a fost semnificativ crescută atât în etapa de

aclimatizare, cât şi în etapa de ascensiune spre vârf şi nu s-au consemnat diferenţe semnificative

între alpiniştii.

Nu s-a înregistrat o corelaţie semnificativă statistic între prevalenţa răului acut de munte

şi vârsta subiecţilor, starea de sănătate a subiecţilor, statusul de fumător, nivelul de antrenament

şi experienţa la peste 4500 m.

Rezultatele au arătat că la lotul de alpinişti luat în studiu prevalenta crescuta a raului acut

de munte atit in etapa de aclimatizare cit si in cea de ascensiune pe virf s-a datorat ratei crescute

de ascensiune datorat numarului redus de zile avizate pentru stationare in tabara de baza si in

Tibet a efortului intes din primele zile pentru echiparea taberelor a vremii nefavorabile din

etapa de ascensiune cit si de multipli factori individuali.

Bibliografie

PARTEA GENERALĂ

Capitol 1: Mediul alpin şi sporturile montane în relaţie cu aparatul cardiovascular

1. Gallagher, S.A., Hackett, P.H. (2004) High-altitude illness; Emerg Med Clin N Am; 22

(2004):329–355.

2. Deussen, A. (2007) [Hyperthermia and hypothermia. Effects on the cardiovascular system];

Anaesthesist; 56(9):907-11.

3. Naeije, R. (2010) Physiological Adaptation of the Cardiovascular System to High Altitude;

Progress in Cardiovascular Diseases; 52 (2010):456–466.

4. Nummela, A., Rusko, H. (2000) Acclimatization to altitude and normoxic training improve

400-m running performance at sea level; Journal of Sports Sciences; 18(6): 411-419.

44

5. Berghold, Franz (1987) Bergmedizin heute. Ratgeber fur gesundes Wandern und Bergsteigen.

Bruckmann Munchen.

6. Mazzeo, R.S. (2008) Physiological responses to exercise at altitude: an update; Sports Med. ;

38(1):1-8.

7. Higgins, J.P., Tuttle, T., Higgings, J.A. (2010) Altitude and the heart: is going high safe for

your cardiac patient?; Am Heart J.;159(1):25-32.

8. Lipsitz, L.A., Hashimoto, F., Lubowsky, L.P., Mietus, J. et al. (1995) Heart rate and

respiratory rhythm dynamics on ascent to high altitude; Br Heart J.;74:390-396.

9. Deussen, A. (2007) [Hyperthermia and hypothermia. Effects on the cardiovascular system];

Anaesthesist; 56(9):907-11.

10. Buscho, K. (2014) Outdoor Action Guide to Hypothermia and Cold Weather Injuries;

http://training.cal-esar.org/Home/external-

links/hypothermiacollectedarticles/outdooractionguidetohypothermiaandcoldweatherinjuries;

accesat la 28 nov. 2014

11. Drosescu, P. (2006) Efectele antrenamentului asupra aparatului cardio-vascular;

http://www.medicinasportiva.ro/dr.drosescu/ro/efect_antrenament_aparat_cardio-vascular.html;

accesat la 25 nov. 2014.

12. Bezruchka, S. (2005) Altitude Illness: Prevention and Treatment: How to stay healthy at

altitude: from resort skiing to Himalayan climbing; a II-a ediţie (prima ediţie: 1994); Seattle:

The Mountaineers Books.

13. Nourshahi, M., Abdoli, B., Rajaeian, A. Rahmani, H. et al. (2011) Effects of Mountaineering

on Physical Fitness and Quality of Life in Aged People; World Journal of Sport Sciences;

5(3):149-157

14. Chos, D. (2003) Biologie et suivi nutritionnel du sportif de haut niveau; Revue Francaise des

Laboratoires; 2003(350):31-40(10).

Capitol 2: Adaptarea aparatului cardiovascular şi pulmonar la hipoxia de altitudine

1. Hubble, F. (1995) High Altitude Illness; Wilderness Medicine Newsletter; March/April.

2. Hubble, F. (1995) The Use of Diamox in the Prevention of Acute Mountain Sickness;

Wilderness Medicine Newsletter; March/April

3. Grover, R.F., Weil, J.v., Reeves, J.T. (1986) Cardiovascular adaptation to exercise at high

altitude; Exerc. Sport Sci. Rev.; 14:269-302.

4. Lankford, H.V. Swenson, E. R. (2014) Dilated Hearts at High Altitude; High Altitude

Medicine & Biology;15(4)511-519

45

http://www.medicinasportiva.ro/dr.drosescu/ro/efect_antrenament_aparat_cardio-vascular.html

http://training.cal-esar.org/Home/external-links/hypothermiacollectedarticles/outdooractionguidetohypothermiaandcoldweatherinjuries

http://training.cal-esar.org/Home/external-links/hypothermiacollectedarticles/outdooractionguidetohypothermiaandcoldweatherinjuries

5. Bartsch, P., Saltin, B. (2008) General introduction to altitude adaptation and mountain

sickness; Scand J Med Sci Sports; 18(Suppl. 1): 1–10.

6. Taylor, A.T. (2011) High-Altitude Illnesses: Physiology, Risk Factors, Prevention, and

Treatment; Rambam Maimonides Medical Journal; 2(1):1-18.

7. Shresta, P., Basnyat, B., Kupper, T., van der Giet, S. (2012) Cerebral venous sinus thrombosis

at high altitude; High Alt Med Biol.; 13(1):60-2.

8. Brij, S.O., Peacock, A.J. (1998) Cellular responses to hypoxia in the pulmonary circulation;

Thorax;53:1075-1079.

9. Grocott, M., Montgomery, H., Vercueil, A. (2007) High-altitude physiology and

pathophysiology: implications and relevance for intensive care medicine; Critical Care; 11:203.

10. Xu, H.Q., Jing, Z.C. (2009) High-altitude pulmonary hypertension; Eur Respir Rev; 18(111):

13-17.

11. Burtscher, M. (2008) Arterial oxygen saturation during ascending to altitude under various

conditions: lessons from the field; J Sci Med Sport; 11(6):535-7.

12. Burtscher, M., Faulhaber, M., Flatz, M., Likar, R. Nachbauer, W. (2006) Effects of short-

term acclimatization to altitude (3200 m) on aerobic and anaerobic exercise performance; Int J

Sports Med; 27(8):629-35.

13. Schirlo, C., Pavlicek, V., Jacomet, A., Gibbs, J.S. et al. (2002) Characteristics of the

ventilatory response in subjects susceptible to high altitude pulmonary edema during acute and

prolonged hypoxia; High Alt Med Biol.; 3(3):267-76.

14. Bärtsch, P. (1997) High Altitude Pulmonary Edema; Respiration; 64(6):435–443.

15. Bartsch, P., Gibbs, J.S.R. (2007) Effect of Altitude on the Heart and the Lungs; Circulation;

116: 2191-2202.

16. Richalet, J.P. (2005) Physiology de l’hypoxie d’altitude: adaptations cardiovasculaires;

Cardio Sport; 4:10-14.

17. Hallagan, L.F., Pigman, E.C. (1998) Altitude: Acclimatization to Intermediate Altitudes;

Encyclopedia of Sports Medicine and Science;

http://www.sportsci.org/encyc/altitaccl/altitaccl.html?referer=www.clickfind.com.au; accesat la

28 nov. 2014

18. Naeije, R. (2010) Physiological adaptation of the cardiovascular system to high altitude; Prog

Cardiovasc Dis; 52(6):456-66.

19. Bartsch, P., Swenson, E.R. (2013) Acute High-Altitude Illnesses; The New England Journal

of Medicine; 368: 2294-2302.

46

http://www.sportsci.org/encyc/altitaccl/altitaccl.html?referer=www.clickfind.com.au

20. Mosso, A. (1897) Fisiologia dell’uomo sulle Alpi: studii fatti sul Monte Rosa; Milano:

Treves.

21. Huey, S., Faoro, V., Vachiery, J.L., Unger, Ph. Et al. (2007) High Altitude Induced Right

Heart Failure; Circulation; 115:e308-e309

22. Brunner-La Rocca, H.P. (2012) High altitude in the heart of healthy and sick;

Cardiovascular Medicine; 15(2):41–47.

23. Windsor, J.S., Rodway, G.W., Montgomery, H.E. (2010) A review of electrocardiography in

the high altitude environment; High Altitude Medicine & Biology; 11(1): 51-60.

24. Taillie, J. (2003) High Altitude Cerebral Edema: Pathophysiological mechanisms and

treatments associated with HACE; GUJHS; 1(1);

https://blogs.commons.georgetown.edu/journal-of-health-sciences/issues-2/previous-

volumes/vol-1-issue-1-february-2006/high-altitude-cerebral-edema/ ; accesat la 20 nov. 2014.

25. Richalet, J.P. (2005) Cœur et montagne adaptation cardiovasculaire à l’altitude: En altitude,

la pression et les gradients d’O2 diminuent à tous les niveaux: débit ventilatoires et cardiaques

doivent augmenter; Archives des Maladies du Coeur et des Vaisseaux-Pratique; 2005(143):15–

18.

26. Anand, I.S. (1994) Hypoxia and the pulmonary circulation; Thorax; 49 Supplement: S19-

S24.

27. Zubieta-Calleja, G. (2007) Human adaptation to high altitude and to sea level. Acid-base

equilibrium, ventilation and circulation in chronic hypoxia;

http://www.altitudeclinic.com/Copenhagen/Dissertation10b.pdf; accesat la 15 oct. 2014.

28. Zubieta-Calleja, G.R., Paulev, P.E., Zubieta-Calleja, L., Zubieta-Castillo, G. (2007) Altitude

adaptation through hematocrit changes; J Physiol Pharmacol; 58 Suppl 5(Pt 2):811-8.

29. Hurtado, A., Escudero, E., Pando, J., Sharma, S., Johnson, R.J. (2012) Cardiovascular and

renal effects of chronic exposure to high altitude; Oxford Journals, Nephrology Dialysis

Transplantation; 27 (4):iv11-iv16.

30. Penaloza, D. (2012) Effects of High-Altitude Exposure on the Pulmonary Circulation; Rev

Esp Cardiol.; 65 (12):1075-8.

31. McArdle, W.D., Katch, F.I., Katch, V.L. (2000) Essentials of Exercise Physiology: 2nd

Edition Philadelphia, PA: Lippincott Williams & Wilkins

32. Comisia medicală a Federaţiei Franceze de Alpinism şi Escaladă (2014) Le Mal Aigu des

Montagnes http://www.ffme.fr/uploads/medical/documents/mal-aigu-montagne.pdf; accesat la

15 dec. 2014.

47

http://www.ffme.fr/uploads/medical/documents/mal-aigu-montagne.pdf

http://ndt.oxfordjournals.org/

http://ndt.oxfordjournals.org/

http://services.oxfordjournals.org/cgi/tslogin?url=http%3A%2F%2Fwww.oxfordjournals.org

http://www.altitudeclinic.com/Copenhagen/Dissertation10b.pdf

https://blogs.commons.georgetown.edu/journal-of-health-sciences/issues-2/previous-volumes/vol-1-issue-1-february-2006/high-altitude-cerebral-edema/

https://blogs.commons.georgetown.edu/journal-of-health-sciences/issues-2/previous-volumes/vol-1-issue-1-february-2006/high-altitude-cerebral-edema/

33. Bernaciková, M. (2012) Physiology; Masaryk University, Brno

Capitolul 3: Evaluarea riscului de evenimente cardiovasculare la practicanţii sporturilor

montane

1. Ponchia, A., Biasin, R., Tempesta, T., Thiene, M., Volta, S.D. (2006) Cardiovascular risk

during physical activity in the mountains; J Cardiovasc Med ; 7(2):129-35.

2. Mellwig, K.P., van Buuren, F., Gohlke-Baerwolf, C., Bjornstad, H.H. (2008)

Recommendations for the management of individuals with acquired valvular heart diseases who

are involved in leisure-time physical activities or competitive sports; Eur J Cardiovasc Prev

Rehabil.; 15(1):95-103.

3. Windsor, J.S., Firth, P.G., Grocott, M.P., Rodway, G.W., Montgomery, H.E. (2009) Mountain

mortality: a review of deaths that occur during recreational activities in the mountains; Postgrad

Med J.; 85(1004):316-21.

4. Donegani, E., Hillebrandt, D., Windsor, J., Gieseler, U. et al. (2014) Pre-existing

cardiovascular conditions and high altitude travel. Consensus statement of the Medical

Commission of the Union Internationale des Associations d'Alpinisme (UIAA MedCom); Travel

Med Infect Dis.; 12(3):237-52.

5. Dehnert, C., Bartsch, P. (2010) Can patients with coronary heart disease go to high altitude?;

High Alt Med Biol.; 11(3):183-8.

6. Wilkerson, J.A., Moore, E.E., Zafren, K. (eds) (2010) Medicine for mountaineering & other

wilderness activities, ediţia a 6-a; prima ediţie în 1967; Mountaineers Books.

7. Bärtsch, P., Gibbs, J.S.R. (2007) Effect of Altitude on the Heart and the Lungs; Circulation;

116:2191-2202.

8. Richalet, J.P. (2012) Altitude et système cardiovasculaire; La Presse Médicale; 41(6P1):638-

643.

9. Fagard, R.h., Bjornstad, H.H., Borjesson, M., Carre, F. et al. (2005) ESC Study Group of

Sports Cardiology recommendations for participation in leisure-time physical activities and

competitive sports for patients with hypertension; Eur J Cardiovasc Prev Rahabil; 12(4):326-31.

10. Naeije, R. (2010) Physiological adaptation of the cardiovascular system to high altitude; Prog

Cardiovasc Dis; 52(6):456-66.

11. Wu, T.Y., Zhan, Z.Y., Wu, Q.L., Baomu, S.L. et al. (2009) Does high altitude increase risks

of the elderly patients with coronary artery disease?; Journal of Geriatric Cardiology; 6(3):137-

141.

48

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/16645373

12. Bernheim, A. (2005) High altitude and cardiac disease; Europa Pubmed Central Journals;

94(45):1760-1764.

13. Woods, D., Boos, C., Roberts, P.R, (2011) Cardiac Arrhythmias at High Altitude; J R Army

Med Corps; 157:59-62.

14. Penaloza, D., Arias-Stella, J. (2007) The Heart and Pulmonary Circulation at High Altitudes.

Healthy Highlanders and Chronic Mountain Sickness; Circulation; 115: 1132-1146.

15. Domej, W., Trapp, M., Miggitsch, E.m., Krakker, T., et al. (2008) [Arterial hypertension due

to altitude]; Wien Med Wochenschr; 158(17-18):503-8.

16. Liu, K., Zhang, J.H., Gao, X.B., Wu,X.J. (2014) Correlation between blood pressure changes

and AMS, sleeping quality and exercise upon high-altitude exposure in young Chinese men;

Military Medical Research, 1:19.

17. Luks, A.M. (2009) Should Travelers with Hypertension Adjust Their Medications When

Traveling to High Altitude? High Altitude Medicine & Biology; 10(1): 11-15.

18. Schobersberger, W., Schmid, P., Lechleitner, M., von Duvillard, S.P. (2003) Austrian

Moderate Altitude Study 2000 (AMAS 2000). The effects of moderate altitude (1,700 m) on

cardiovascular and metabolic variables in patients with metabolic syndrome; Eur J Appl Physiol;

88(6):506-14.

19. ESC Press Office (2014) Everest expedition provides first evidence of effects of altitude on

blood pressure monitored over a 24-hour period; http://www.escardio.org/about/press/press-

releases/pr-14/Pages/evidence-altitude-blood-pressure.aspx; epub. 27 aug.2014; accesat la 10

nov. 2014.

20. Hildebrandt, W., Ottenbacher, A., Schuster, M., Swenson, E.R., Bärtsch, P. (2000) Diuretic

effect of hypoxia, hypocapnia, and hyperpnea in humans: relation to hormones and O2

chemosensitivity; Journal of Applied Physiology; 88(2), 599-610.

21. Hackett, P.H., Shlim, D.R. (2014) Altitude Illness; CDC Health Information for

International Travel; http://wwwnc.cdc.gov/travel/yellowbook/2014/chapter-2-the-pre-travel-

consultation/altitude-illness ; accesat la 12 nov. 2014.

22. Pendergrass, T. (2013) Can I Do Mountain Climbing When I Have High Blood Pressure?;

http://www.livestrong.com/article/366379-can-i-do-mountain-climbing-when-i-have-high-blood-

pressure/ ; accesat la 28 nov. 2014.

23. Faulhaber, M, Flatz, M., Burtscher, M. (2007) Frequency of cardiovascular diseases among

ski mountaineers in the Austrian Alps; Int J Sports Med; 28(1):78-81.

49

http://www.livestrong.com/article/366379-can-i-do-mountain-climbing-when-i-have-high-blood-pressure/


http://wwwnc.cdc.gov/travel/yellowbook/2014/chapter-2-the-pre-travel-consultation/altitude-illness

http://wwwnc.cdc.gov/travel/yellowbook/2014/chapter-2-the-pre-travel-consultation/altitude-illness

http://www.escardio.org/about/press/press-releases/pr-14/Pages/evidence-altitude-blood-pressure.aspx

http://www.escardio.org/about/press/press-releases/pr-14/Pages/evidence-altitude-blood-pressure.aspx

http://europepmc.org/search;jsessionid=lApul3m2ZxCzFBs9WprT.3?page=1&query=AUTH:%22Bernheim+A%22

24. Doutreleau, S. (2005) Pathologies cardiaques en altitude: risques, traitements et prise en

charge; Cardio Sport; 4: 20-22.

25. Brunner-La Rocca, H.P. (2012) High altitude in the heart of healthy and sick Cardiovascular

Medicine; 15(2):41–47.

26. Grover, R.F., Tucker, C.E., McGroarty, S.R., Travis, R.R. (1990) The coronary stress of

skiing at high altitude; Archives of Internal Medicine; 150(6):1205-8.

27. Antman, E.M., Anbe, D.T., Armstrong, D.T.A., Bates, E.R. et al. (2004) ACC/AHA

Guidelines for the Management of Patients with ST-Elevation Myocardial Infarction—Executive

Summary. A Report of the American College of Cardiology/American Heart Association Task

Force on Practice Guidelines; Circulation; 110: 588-636.

28. Messner, T., Lundberg, V., Wikstrom, B. (2002) A temperature rise is associated with an

increase in the number of acute myocardial infarctions in the subarctic area; Int J Circumpolar

Health; 61(3):201-7.

29. de Vries, S.T., Komdeur, P., Aalbersberg, S., van Enst, G.C. (2010) Effects of altitude on

exercise level and heart rate in patients with coronary artery disease and healthy controls; Neth

Heart J.; 18(3): 118–121.

30. Chacornac, M., Baronne-Rochette, G., Schmidt, M.H., Savary, D. (2010) Characteristics and

management of acute ST-segment elevation myocardial infarctions occurring in ski resorts in the

French Alps: Impact of an acute coronary care network; Arch Cardiovasc Dis; 103(8-9):460-8.

31. Faulhaber, M., Flatz, M., Gatterer, H., Schobersberger, W., Brtscher, M. (2007) Prevalence

of Cardiovascular Diseases among Alpine Skiers and Hikers in the Austrian Alps; High Altitude

Medicine & Biology; 8(3): 245-252.



33. Gursoy, M.O., Banu, Ş.Z., Yildiz, M. (2014) High Altitude and Intracardiac Devices

(Pacemakers and Intracardiac Defibrillator and Cardiac Resynchronisation Therapy); Koşuyolu

Heart Journal; 17(3):184-186.

34. Malconian, M., Rock, P., Hultgren, H., et al. (1990) The electrocardiogram at rest and

exercise during a simulated ascent of Mt. Everest (operation Everest II); Am J Cardiol; 22:

1475–1480.

35. Luurila, O.J., Karjalainen,J., Viitasalo, M., Toivonen, L. (1994) Arrhythmias and ST segment

deviation during prolonged exhaustive exercise (ski marathon) in healthy middle-aged men;

European Heart Journal; 15(4):507-513.

50

http://www.researchgate.net/journal/0003-9926_Archives_of_Internal_Medicine

36. Kujanik, S., Snincak, M., Vokal, J., Podracky, J., Koval, J. (2000) Periodicity of arrhythmias

in healthy elderly men at the moderate altitude; Physiol Res.; 49(2):285-7.

37. Kujanik, S., Snincak, M., Galajdova, K., Rackova, K. (2000) Cardiovascular changes during

sudden ascent in a cable cabin to the moderate altitude; Physiol Res.; 49(6):729-31.

38. Burtscher, M. (2007) Risk of Cardiovascular Events during Mountain Activities; Adv Exp

Med and Biol; 618:1-11.

39. Thompson, P.D., Franklin, B.A., Balady, G.J., Blair, S.N., et al (2007) Exercise and acute

cardiovascular events placing the risks into perspective: a scientific statement from the American

Heart Association Council on Nutrition, Physical Activity, and Metabolism and the Council on

Clinical Cardiology; Circulation; 115(17):2358-68.

40. Agostini, P., Gattadori, G., Guazzi, M., Bussotti, M. et al. (2000) Effects of simulated

altitude-induced hypoxia on exercise capacity in patients with chronic heart failure; Am J Med;

109(6):450-5.

41. Vona, M., Mazzuero, G., Lupi, A., Vettorato, V. et al. (2006) Effects of altitude on effort

tolerance in non-acclimatized patients with ischemic left ventricular dysfunction; Eur J

Cardiovasc Prev Rehabil; 13(4):617-24.

42. Schobersberger, W., Hoffmann, G., Gunga, H.C. (2005) Interaction of hypoxia and

haemostasis– hypoxia as a prothrombotic factor at high altitude?; Wien Med Wochenschr;

155:157-162.

43. Baumgartner, R.W., Siegel, A.M., Hackett, P.H. (2007) Going high with preexisting

neurological conditions; High Alt Med Biol; 8(2):108-16.

44. Anand, A.C., Jha, S.K., Saha, A. Et al. (2001) Thrombosis as a complication of extended stay

at high altitude; Natl Med J India; 14(4):197-201

45. Fagenholz, P.J., Gutman, J.A., Murray, A.F., Noble, V.E. et al. (2007) Arterial Thrombosis at

High Altitude Resulting in Loss of Limb; High Altitude Medicine & Biology; 8(4): 340-347.

46. Shresta, P., Basnyat, B., Kupper, T., van der Giet, S. (2012) Cerebral venous sinus

thrombosis at high altitude; High Alt Med Biol.; 13(1):60-2.

47. Basnyat, B., Subedi, D., Sleggs, J., Lemaster, J. et al. (2000) Disoriented and ataxic pilgrims:

an epidemiological study of acute mountain sickness and high-altitude cerebral edema at a sacred

lake at 4300 m in the Nepal Himalayas; Wilderness & Environmental Medicine; 11(2): 89-93.

48. Ren, Y., Fu, Z., Shen, W., Jiang, P. et al (2010) Incidence of high altitude illnesses among

unacclimatized persons who acutely ascended to Tibet; High Alt Med Biol; 11(1):39-42.

51

49. Gallagher, S.A., Hackett, P.H. (2004) High-altitude illness; Emerg Med Clin N Am; 22

(2004):329–355.


of Medicine; 368: 2294-2302.



15 dec. 2014.

52. Roach,R.C., Bartsch, P.,Hackett, P.H., Oelz, O. (1993) T he Lake Louise acute mountain

sickness scoring system; Hypoxia and molecular medicine (proceedings od the 8th International

Hypoxia Symposium held at Lake Louise, Canada), Queen City Printers Inc., Burlington,

Vermont; 272-274.

53. Richalet, J.P., Larmignat, P., Poitrine, E., Letournel, M., Canoui-Poitrine, F. (2012)

Physiological risk factors for severe high-altitude illness: a prospective cohort study; Am J

Respir Crit Care Med; 185(2):192-8.

54. Maggiorini, M., Bühler, B., Walter, M., Oelz, O. (1990) Prevalence of acute mountain

sickness in the Swiss Alps; BMJ; 301(6756): 853–855.

55. Hackett, P.H., Rennie, D., Grover, R.F., Reeves, J.T. (1981) Acute Mountain Sickness and

the Edemas of High Altitude: A Common Pathogenesis?; Respiration Physiology; 46:383-390.

56. Basnyat, B., Murdoch, D.R. (2003) High-altitude illness; Lancet; 361(9373):1967-74.

57. Hackett, P.H., Roach, R.C. (2004) High Altitude Cerebral Edema; High Altitude Medicine

&Biology; 5(2):136-146.

58. Maggiorini M., Leon-Velarde, F. (2003) High-altitude pulmonary hypertension: a

pathophysiological entity to different diseases; EurRespir J; 22: 1019–1025.

59. Maggiorini, M. (2006) High altitude-induced pulmonary oedema; Cardiovascular Research;

72(1):41-50.

60. Sartori, C., Allemann, Y., Duplain, H., Lepori, M. et al. (2002) Salmeterol for the prevention

of high-altitude pulmonary edema; Engl J Med.; 346(21):1631-6.

61. Harris, N.S. (2013) Altitude Illness – Pulmonary Syndromes;

http://emedicine.medscape.com/article/773065-overview; accesat la 25 nov. 2014.

62. Milledge, J.(1983) Acute mountain sickness; Thorax; 38:641-645.

63. Basnyat, B. (2014) Pro: Pulse Oximetry Is Useful in Predicting Acute Mountain Sickness;

High Altitude Medicine & Biology;15(4):440-441

52

http://emedicine.medscape.com/article/773065-overview

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/?term=Oelz%20O%5Bauth%5D

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/?term=Walter%20M%5Bauth%5D

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/?term=B%26%23x000fc%3Bhler%20B%5Bauth%5D

http://scholar.google.com/citations?view_op=view_citation&hl=en&user=bi8bPcUAAAAJ&citation_for_view=bi8bPcUAAAAJ:u-x6o8ySG0sC




64. Ren, Y., Cui, F., Lei, Y., Fu, Z. (2012) High-Altitude Pulmonary Edema Is Associated With

Coagulation and Fibrinolytic Abnormalities; American Journal of the Medical Sciences;

344(3):186-189.

65. Dehnert, C., Berger, M.M., Mairbaurl, H., Bartsch, P. (2007) High altitude pulmonary

edema: A pressure-induced leak; Respiratory Physiology & Neurobiology; 158(2-3): 266-273.

66. Reichenberger, F., Kohstall, M.G., Seeger, T., Olschewski, H. (2007) Effect of sildenafil on

hypoxia-induced changes in pulmonary circulation and right ventricular function; Respir Physiol

Neurobiol; 159(2):196-201.

67. Faulhaber, M., Flatz, M., Burtscher, M. (2003) β-Blockers May Provoke Oxygen

Desaturation during Submaximal Exercise at Moderate Altitudes in Elderly Persons; High

Altitude Medicine & Biology; 4(4): 475-478.

68. Monassier, L. (2005) Medicaments cardiovasculaire: peut-on predire leur effet en altitude?;

Cardio Sport; 4: 14-20.

69. Hurtado, A., Escudero, E., Pando, J., Sharma, S., Johnson, R.J. (2012) Cardiovascular and

renal effects of chronic exposure to high altitude; Nephrol Dial Transplant; 27 Suppl 4:iv11-6.

70. West, J.B. (2014) Altitude diseases;

http://www.merckmanuals.com/professional/injuries_poisoning/altitude_diseases/altitude_diseas

es.html , accesat la 30 nov. 2014.

71. Blue, B. (2010) Journeys to high altitude-risks and recommendations for travelers with

preexisting medical conditions; Journal of Travel Medicine; 17(3):214.

Capitol 4: Aspecte psihologice, fiziopatologice şi de personalitate la practicanţii sporturilor

montane

1. Berghold, F. (1987) Bergmedizin heute. Ratgeber fur gesundes Wandern und Bergsteigen.

Bruckmann Munchen

2. Bartsch, P., Saltin, B. (2008) General introduction to altitude adaptation and mountain

sickness Scand J Med Sci Sports: 18(Suppl. 1): 1–10.

3. Hackett, P.H., Roach, R.C. (2001) High-Altitude Illness; Engl J Med; 345(2):107-114.

4. Hackett, P., Roach, R.C. (2004) High altitude cerebral oedema; HAMB; 5(2):136-146.

5. Burke, S., Orlick, T. (2003) Mental Strategies of Elite Mount Everest Climbers; Journal of

Excellence; 8:42-58.

6. Ryn, Z. (1988) Psychopathology in mountaineering-mental disturbances under high-altitude

stress; International Journal of Sports Medicine; 9(2):163-9.

53

http://www.researchgate.net/journal/0172-4622_International_Journal_of_Sports_Medicine

http://www.merckmanuals.com/professional/injuries_poisoning/altitude_diseases/altitude_diseases.html

http://www.merckmanuals.com/professional/injuries_poisoning/altitude_diseases/altitude_diseases.html

7. Bonnon, M., Noël-Jorand, M.C., Therme, P. (2000) Effects of different stay durations on

attentional performance during two mountain expeditions; Aviat Space Environ Med.; 71(7):678-

84.

8. Basnyat, B., Cumbo, T.A., Edelman, R. (2000) Acute medical problems in the Himalayas

outside the setting of altitude sickness; High Alt Med Biol; 1(3):167-74.

9. Virues-Ortega, J., Garrido, E., Javierre, C., Kloezeman, K.C. (2006) Human behaviour and

development under high-altitude conditions; Dev Sci; 9(4):400-10.

10. Chamarro, A., Fernandez-Castro, J. (2009) The perception of causes of accidents in mountain

sports: a study based on the experiences of victims; Accident; Analysis and Prevention;

41(1):197-201.

11. Hornbein, T.F. (2001) The high-altitude brain; The Journal of Experimental Biology 204:

3129–3132.

12. Brugger, P., Regard, M., Landis, T., Oelz, O. (1999) Hallucinatory experiences in extreme-

altitude climbers; Neuropsychiatry Neuropsychol Behav Neurol; 12(1):67-71.

13. Llewellyn, D.J., Sanchez, X. (2008) Individual differences and risk taking in rock climbing;

Psychology of Sport and Exercise; 9(4): 413–426.

14. Bahrke, M.S., Shukitt-Hale, B. (1993) Effects of Altitude on Mood, Behaviour and Cognitive

Functioning; Sports Medicine; 16(2): 97-125.

15. Lester, J. (2004) Spirit, Identity, and Self in Mountaineering; Journal of Humanistic

Psychology; 44(1): 86-100.

16. Castanier, C., Le Scanff, C., Woodman, T. (2010) Who takes risks in high-risk sports? A

typological personality approach; Research Quarterly for Exercercise and Sports; 81(4):478-84

PARTEA SPECIALĂ

1. Dorobanţu, M., Tăutu O. F. (2005) Proiecte româneşti de cercetare a factorilor de risc

cardiovascular; on (http://www.societate-hipertensiune.ro/articole-proiecte-romanesti-de-

cercetare-a-factorilor-de-risc-cardiovascular-societatea-romana-de-hipertensiune.php.; accesat

la12 oct. 2014

2. Apetrei, E., Kulcsar, I., Stănescu Cioroianu, R., Matei, C. et al. (2008) Studiul Urziceni –

Studiu populaţional prospectiv de depistare a factorilor de risc pentru bolile cardiovasculare şi

intervenţie în populaţie, depistartea precoce a bolilor cardiovasculare; Revista Română de

Cardiologie; XXIII(2):136-145.

54

http://www.societate-hipertensiune.ro/articole-proiecte-romanesti-de-cercetare-a-factorilor-de-risc-cardiovascular-societatea-romana-de-hipertensiune.php


http://link.springer.com/journal/40279

http://www.sciencedirect.com/science/journal/14690292/9/4

http://www.sciencedirect.com/science/journal/14690292

http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S1469029207000684

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/10902930

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Therme%20P%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=10902930

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=No%C3%ABl-Jorand%20MC%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=10902930

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Bonnon%20M%5BAuthor%5D&cauthor=true&cauthor_uid=10902930

3. Cinteză M., Pană B., Cochino M. et al. (2007) Prevalence and control of cardiovascular risk

factors in Romania cardio-zone national study; Maedica – A Journal of Clinical Medicine; 2(4):

277-288.

4. Bara, L.M. (2008) Efortul fizic: dăuneaza sau nu cordului?;

http://www.medicinasportiva.ro/medicina

%20sportiva/articole/Efortul_fizic_dauneaza_sau_nu_cordului.html#continuare; accesat la 12

oct. 2014

5. Drosescu, P. (2014) Efectele antrenamentului asupra aparatului cardio-vascular;

http://www.medicinasportiva.ro/dr.drosescu/ro/efect_antrenament_aparat_cardio-vascular.html;

accesat la12 oct. 2014.

6. Duc, S., Cassirame, J., Durand, F. (2011) Physiology of ski mountaineering racing;

International Journal of Sports Medicine; 32(11):856-63.

7. Praz, C., Léger, B., Kayser, B. (2014) Energy balance during a ski-mountaineering

competition; European Journal of Applied Physiology; 114 (10):2201-2211.

8. Krautgasser, S., Scheiber, P., Duvillard, S.P., Muller, S.P., (2011) Physiologiocal responses of

elederly recreational alpine skiers of different fitness and skiing abilities; Journal of Sports

Science and Medicine (2011); 10: 748 – 753.

9. W. Burtscher, M., Faulhaber, M., Kornexl, E., Nachbauer, W. (2005) [Cardiorespiratory and

metabolic responses during mountain hiking and downhill skiing]; Nachbauer W. in Wien Med

Wochenchr; 155(7-8):129-3.

10. Burtscher, M. (2007) Risk of cardiovascular events during mountain activities; Adv Exp Med

Biol.; 618:1-11.




Capitol 1: Drumeţiile

1. Berghold, Franz (1987) Bergmedizin heute. Ratgeber fur gesundes Wandern und Bergsteigen.

Bruckmann Munchen.

2. James, P.A., Oparil, S., Carter, B.L., Cushman, W.C. (2014) Evidence-Based Guideline for

the Management of High Blood Pressure in AdultsReport From the Panel Members Appointed to

the Eighth Joint National Committee (JNC 8); JAMA; 311 (5): 507-520

3. SCORE- European High Risk Chart; European Heart Journal (2012) 33, 1635–1701.

55


http://www.medicinasportiva.ro/medicina%20sportiva/articole/Efortul_fizic_dauneaza_sau_nu_cordului.html#continuare

http://www.medicinasportiva.ro/medicina%20sportiva/articole/Efortul_fizic_dauneaza_sau_nu_cordului.html#continuare

4. World Health Organisation (1997) Obesity: Preventing and Managing the Global Epidemic;

WHO Technical Report Series (894): 1-253.

5. Pearson, A.P. (1996) Alcohol and Heart Disease; Circulation; 94: 3023-3025.

6. Burtscher, M. (2007) Risk of Cardiovascular Events during Mountain Activities; Advances in

Experimental Medicine and Biology; 618:1-11.

7. Burtscher, M., Ponchia, A. (2010) The Risk of Cardiovascular Events During Leisure Time

Activities at Altitude; Progress in Cardiovascular Diseases; 52(6): 507-511.

8. Kujanik, S. (2000) Periodicity of arrhythmias in healthy elderly men at the moderate altitude;

Physiological Research; 49(2):285-7.

9. Vona, M., Mazzuero, G., Lupi, A., Vettorato, V. et al. (2006) Effects of altitude on effort

tolerance in non-acclimatized patients with ischemic left ventricular dysfunction; Eur J

Cardiovasc Prev Rehabil; 13(4):617-24.

10. Mancia, G., Fagard, R., Narkiewicz, K., Redo, J., Zanchetti, A. et al. (2013) 2013 ESH/ESC

Guidelines for the management of arterial hypertension; European Heart Journal; 34:2159-2219.

11. Perk, J., De Backer, G., Gohlke, H. et al. (2012) European Guidelines on cardiovascular

disease prevention in clinical practice; European Heart Journal (2012); 33:1635–1701

12. Haskell, W. L., Lee, I. M., Pate, R. R., Powell, K. E. et al. (2007) Physical activity and public

health: Updated recommendations for adults from the American College of Sports Medicine and

the American Health Association; Medicine & Science in Sports & Exercise; 39(8):1423-1434.



14. Fagard, R.H., Bjornstad, H.H. et al. (2005) ESC Study Group of Sports Cardiology

recommendations for participation in leisure-time physical activities and competitive sports for

patients with hypertension; Eur J Cardiovasc Prev Rehabil; 12(4):326—31.

15. Stewart, K.J., Sung, J., et al. (2004) Exaggerated Exercise Blood Pressure Is Related to

Impaired Endothelial Vasodilator Function; Am J Hypertens; 17: 314-320.

16. Thanassoulis, G., Lyass, A., et al. (2012) Relations of Exercise Blood Pressure Response to

Cardiovascular Risk Factors and Vascular Function in the Framingham Heart Study; Circulation;

125: 2836-2843.

17. Klainman, E. D., Wishnitze, S.R., Yarmolovsky, A., Fink, G. (2008) The Functional Effect

of Beta Blockers vs Vasodilators in Hypertension Treatment. J Clin Basic Cardiol; 11 (online):

8.

56

18. Sharman, J.E., Stowasser, M. (2009) Australian Association for Exercise and Sports Science

Position Statement on Exercise and Hypertension; Journal of Science and Medicine in Sport; 12:

252—257.

Capitol 2: Schiul

1. James, P.A., Oparil, S., Carter, B.L., Cushman, W.C. (2014) Evidence-Based Guideline for

the Management of High Blood Pressure in AdultsReport From the Panel Members Appointed to

the Eighth Joint National Committee (JNC 8); JAMA; 311 (5): 507-520

2. SCORE- European High Risk Chart; European Heart Journal (2012) 33, 1635–1701.

3. World Health Organisation (1997) Obesity: Preventing and Managing the Global Epidemic;

WHO Technical Report Series (894): 1-253.

4. Pearson, A.P. (1996) Alcohol and Heart Disease; Circulation; 94: 3023-3025.

5. Mancia, G., Fagard, R., Narkiewicz, K., Redo, J., Zanchetti, A. et al. (2013) 2013 ESH/ESC

Guidelines for the management of arterial hypertension; European Heart Journal; 34:2159-2219.

6. Burtscher, M. (2007) Risk of cardiovascular events during mountain activities; Adv Exp Med

Biol.; 618:1-11.

7. Dorobanţu, M., Tăutu O. F. (2005) Proiecte româneşti de cercetare a factorilor de risc

cardiovascular; on (http://www.societate-hipertensiune.ro/articole-proiecte-romanesti-de-

cercetare-a-factorilor-de-risc-cardiovascular-societatea-romana-de-hipertensiune.php.; accesat

la12 oct. 2014

8. Apetrei, E., Kulcsar, I., Stănescu Cioroianu, R., Matei, C. et al. (2008) Studiul Urziceni –

Studiu populaţional prospectiv de depistare a factorilor de risc pentru bolile cardiovasculare şi

intervenţie în populaţie, depistartea precoce a bolilor cardiovasculare; Revista Română de

Cardiologie; XXIII(2):136-145.

9. Cinteză M., Pană B., Cochino M. et al. (2007) Prevalence and control of cardiovascular risk

factors in Romania cardio-zone national study; Maedica – A Journal of Clinical Medicine; 2(4):

277-288.




11. Thompson, P.D., Franklin, B.A., Balady, G.J., Blair, S.N., et al (2007) Exercise and acute

cardiovascular events placing the risks into perspective: a scientific statement from the American

Heart Association Council on Nutrition, Physical Activity, and Metabolism and the Council on

Clinical Cardiology; Circulation; 115(17):2358-68.

57



12. Pendergrass, T. (2013) Can I Do Mountain Climbing When I Have High Blood Pressure?;

http://www.livestrong.com/article/366379-can-i-do-mountain-climbing-when-i-have-high-blood-

pressure/; accesat în data de 28 nov. 2014.

13. Schobersberger, W., Schmid, P., Lechleitner, M., von Duvillard, S.P. (2003) Austrian

Moderate Altitude Study 2000 (AMAS 2000). The effects of moderate altitude (1,700 m) on

cardiovascular and metabolic variables in patients with metabolic syndrome; Eur J Appl Physiol;

88(6):506-14.

14. Domej, W., Trapp, M., Miggitsch, E.m., Krakker, T., et al. (2008) [Arterial hypertension due

to altitude]; Wien Med Wochenschr; 158(17-18):503-8.

15. Stewart, K.J., Sung, J., et al. (2004) Exaggerated Exercise Blood Pressure Is Related to

Impaired Endothelial Vasodilator Function; Am J Hypertens; 17: 314-320.

16. Klainman, E D, Wishnitze, S.R., Yarmolovsky, A., Fink, G. (2008) The Functional Effect of

Beta Blockers vs Vasodilators in Hypertension Treatment; J Clin Basic Cardiol; 11 (online): 8

17. Richalet, J.P. (2012) Altitude et système cardiovasculaire; La Presse Médicale; 41(6P1):638-

643.

18. Fagard, R.H., Bjornstad, H.H. et al. (2005) ESC Study Group of Sports Cardiology

recommendations for participation in leisure-time physical activities and competitive sports for

patients with hypertension; Eur J Cardiovasc Prev Rehabil; 12(4), p. 326—31.

19. Drosescu, P. (2014) Efectele antrenamentului asupra aparatului cardio-vascular on

http://www.medicinasportiva.ro/dr.drosescu/ro/efect_antrenament_aparat_cardio-vascular.html,

last accessed on 12th October, 2014.

Capitol 3: Altitudinea foarte înaltă

Rolul aclimatizării în prevenirea răului acut de munte


of Medicine; 368: 2294-2302.

2. Hackett, P.H., Roach, R.C. (2004) High Altitude Cerebral Edema; High Altitude Medicine

&Biology; vol. 5, nr. 2

3. Maggiorini M. (2010) Prevention and treatment of high-altitude pulmonary edema; Prog

Cardiovasc Dis.; 52(6):500-6

4. Leon-Velarde, F., Maggiorini, M., Reeves, J.T., Aldashev, A. et al. (2005) Consensus

statement on chronic and subacute high altitude diseases; High Altitude Medicine & Biology;

6(2):147-57

58




5. White, A.P. (2001) High Life: A History of High-Altitude Physiology and Medicine; Yale J

Biol Med; 74(2): 139–141

6. Maggiorini, M. & al. (1990) Prevalence of acute mountain sickness in the Swiss Alps; British

Medical Journal; vol. 31, nr. 6756 pg. 853-55

7. Ren, Y. et al. (2010) Incidence of high altitude illness among unacclimatized persons who

acutely ascended to Tibet; High Altitude Medicine and Biology; 11(1): 39-42

8. Bjertness, E., Nafstad, P. (2011) Acute Mountain Sickness among Tourists in Lhasa, Tibet. A

Prevalence Study on

https://www.duo.uio.no/bitstream/handle/10852/30038/Labasangzhuxfinalxthesis.pdf?

sequence=1, accesat la data de 13 nov. 2014.

9. Luks, A.M. et al. (2010) Wilderness Medical Society Consensus Guidelines for the Prevention

and Treatment of Acute Altitude Illness; Wilderness Environment Medicine; 21(2):146-155

10. Weiss, E.A. (2005) A Comprehensive Guide to Wilderness Travel, Adventure Medical Kits.

11. Raul de altitudine. Simptome, prevenire, tratament on

http://www.carpati.org/articol/raul_de_altitudine._simptome_prevenire_tratament./1074/, last

accessed on 4th October 2014

12. Afectiuni cauzate de altitudinea ridicata: cum pot fi prevenite si tratate on

http://www.sfatulmedicului.ro/Educatie-pentru-sanatate/afectiuni-cauzate-de-altitudinea-ridicata-

cum-pot-fi-prevenite-si-tratat_9410 , last accessed on 4th October 2014

13. Roach, R.C., Bartsch, P., Hackett, P.H., Oelz, O. (1993) The Lake Louise Acute Mountain

Sickness Scoring System, in Hypoxia and Molecular Medicine (proceedings of the 8th

International Hypoxia Symposium held at Lake Louise, Canada), Queen City Printers Inc.,

Burlington, Vermont, pp. 272-274.

14. Berghold, Franz (1987) Bergmedizin heute. Ratgeber fur gesundes Wandern und

Bergsteigen. Bruckmann Munchen.



15 dec. 2014.

16. Della Santa, Pascale (2000) Comparaison de deux questionnaires d'évaluation du mal aigu

des montagnes. Thèse de doctorat : Univ. Genève, no. Méd. 10102

17. Mairer, K., Wille, M., Burtscher, M. (2010) Prevalence of acute mountain sickness in the

Eastern and Western Alps; High Altitude Medicine &Biology; 11(4):343-48

59


http://www.sfatulmedicului.ro/Educatie-pentru-sanatate/afectiuni-cauzate-de-altitudinea-ridicata-cum-pot-fi-prevenite-si-tratat_9410

http://www.sfatulmedicului.ro/Educatie-pentru-sanatate/afectiuni-cauzate-de-altitudinea-ridicata-cum-pot-fi-prevenite-si-tratat_9410

http://www.carpati.org/articol/raul_de_altitudine._simptome_prevenire_tratament./1074/

https://www.duo.uio.no/bitstream/handle/10852/30038/Labasangzhuxfinalxthesis.pdf?sequence=1

https://www.duo.uio.no/bitstream/handle/10852/30038/Labasangzhuxfinalxthesis.pdf?sequence=1

18. Gallagher, S.S., Hackett, P.H. (2004) High-altitude illness; Emergency Medicine Clinics of

North America; 22:329-355.

19. Baud P. (2014) Quels médicaments contre le mal aigu des montagnes;

http://www.trekmag.com/conseil-quels-medicaments-contre-mal-aigu-montagne.; accesat la 4

oct. 2014.

60

http://www.trekmag.com/conseil-quels-medicaments-contre-mal-aigu-montagne

Anexa 4Evenimente cardiovasculare la practicanţii sporturilor montane/Cardiovascular events among practitioners of mountain sports

Conducător științific: Doctorand:Prof. univ.dr. RĂDOI Mariana BANU Gheorghe

Scurt rezumat

În România, 40% din populaţia adultă suferă de hipertensiune arterialăşi peste 62% din decese sunt de cauză cardiovasculară (studiul SEPHAR). Până în prezent nu cunosc a se fi efectuat studii de prevalenţă a factorilor de risc cardiovascular, a bolii cardiovasculare şi de evaluare a riscului de evenimente cardiovasculare la grupuri populaţionale care practică sporturi montane.

Scopul studiului a fost de evaluare la altitudine medie la un grup de drumeţi şi unul de schiori a prevalenţei factorilor de risc şi a bolii cardiovasculare, a controlului în mediu montan al tensiunii arteriale şi al frecvenţei cardiace la pacienţii hipertensivi şi a riscului de evenimente cardiovasculare la subiecţi sănătoşi, subiecţi cu factori de risc cardiovascular şi subiecţi cu boală cardiovasculară. De asemenea, cercetarea a urmărit evaluarea reacţiei de adaptare cardiovasculară la altitudine foarte înaltă şi extremă.

Rezultatele contribuie la lărgirea domeniului de cercetare în ţară pe această temă şi se alătură altor studii asemănătoare din ţările cu tradiţie în cercetări în domeniul medicinei montane. Evaluarea riscului de eveniment cardiovascular la efort în mediul montan este importantă în elaborarea de protocoale cu măsuri de prevenţie, evacuare şi tratament a bolnavului cardiovascular care evoluează în mediul montan în staţiunile de profil din ţară.

Short summary

In Romania, 40% of the adult population suffers from hypertension and over 62% of deaths are from cardiovascular causes (study SEPHAR). To my knowledge there are no studies on the prevalence of cardiovascular risk factors, cardiovascular disease and on the evaluation of the risk for cardiovascular events in populations practicing mountain sports.

The aim of the study was to evaluate at medium altitude, in a group of hikers and one of skiers, the prevalence of risk factors and of cardiovascular disease, the control of blood pressure and heart rate in mountain environment in patients with hypertension and the risk of cardiovascular events in healthy subjects, subjects with cardiovascular risk factors and subjects with cardiovascular disease. The research also sought to evaluate the cardiovascular adaptation to very high and extreme altitude.

The results contribute to broadening the scope of research on this issue in the country and join other similar studies in countries with a tradition of research in mountain medicine. Assessing the risk of cardiovascular events during effort in mountainous environment is important in the development of protocols on the prevention, evacuation and treatment of cardiovascular patients evolving in the mountain resorts in the country.

61

Anexa 5

Curriculum vitae BANU GHEORGHE

Informaţii personaleNume / Prenume Banu Gheorghe

Adresă(e) Brasov, RomaniaE-mail(uri) [email protected]

Naţionalitate(-tăţi) RomânăData naşterii 07.04.1950

Sex MLocul de muncă vizat/Domeniul ocupaţional

Spitalul Militar de Urgenţă „Regina Maria” Braşov

Experienţa profesionalăPerioada 1993-2014

Funcţia sau postul ocupat Medic primar boli interne, ofiţer medic (r)Activităţi şi responsabilităţi principale Spitalul Militar de Urgenţă „Regina Maria” Braşov

Numele şi adresa angajatorului Tipul activităţii sau sectorul de

activitate1996-2014

Medic primar, competenţă în ecografie, ofiţer medicSpitalul Militar de Urgenţă „Regina Maria” Braşov

1980-1993Medic specialist boli interne, ofiţer medicSpitalul Militar Braşov

1978-1980Medic specialist boli interne, ofiţer medicSpitalul Militar Central Bucureşti

1975-1978Medic secundar, ofiţer medicSpitalul Clinic de Boli Interne Colentina, Bucureşti

Educaţie şi formarePerioada 2009

Calificarea / diploma obţinută Curs Ultrasonografie Doppler – Fizică, aspect normale, semiologie, artefacte

Disciplinele principale studiate / competenţe profesionale dobândite

Universitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu” Cluj Napoca

62

Numele şi tipul instituţiei de învăţământ / furnizorului de formare

2009Curs de Ultrasonografie vasculară – aplicaţii în patologia arterelor şi venelor periferice

Universitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu” Cluj Napoca

2009Curs Noţiuni de ultrasonografie în patologia glandei mamare – corelaţii radio-imagisticeUniversitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu” Cluj Napoca

2009Curs Ultrasonografie Doppler a vaselor visceralUniversitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu” Cluj Napoca

1995Curs de Endoscopie digestivă superioarăSpitalul Clinic Fundeni, Bucureşti

1993Curs de perfecţionare medico-militarăInstitutul de Medicină Militară Bucureşti

1991Curs de perfecţionare ecografieSpitalul Clinic Fundeni, Bucureşti

1989Curs perfecţionare electrocardiografie, ecocardiografie, fonocardiologieSpitalul Clinic Fundeni, Bucureşti

1984Curs de perfecţionare endocrinologieInstitutul de Endocrinilogie „C.I. Parhon”, Bucureşti

1980Curs de acupuncturăMinisterul Sănătăţii, Centrul de Perfecţionare a Personalului Superior Sanitar, Bucureşti

1978Programul de pregătire din cardul învăţământului postuniversitar, specializarea boli interneInstitutul de medicină şi farmacie „Carol Davila” Bucureşti

63

Aptitudini şi competenţe personale

Limba(i) maternă(e) Romană

Limba(i) străină(e) cunoscută(e) Franceză, engleză

Alte competenţe şi aptitudiniPermis(e) de conducere Permis de conducere categoria B

64

Anexa 6

Curriculum vitae

BANU GHEORGHE

Personal InformationFirst name(s) / Surname(s) Banu Gheorghe

Address Brasov, RomaniaE-mail [email protected]

Nationality RomanianDate of birth 07.04.1950

Gender maleJob position/

WorkplacePhysician/Emergency Military Hospital ’Regina Maria’ Braşov

Work experienceYear/Dates (from-to) 1993-2014

Occupation or position held MD internal medicine, medical officer (r)Main activities and responsibilities Emergency Military Hospital ’Regina Maria’ Braşov

Employer’s name and address Type of business or sector 1996-2014

MD, competence in ultrasound examination, medical officerEmergency Military Hospital ’Regina Maria’ Braşov

1980-1993Specialized physician in internal medicine, medical officerMilitary Hospital Braşov

1978-1980Specialized physician in internal medicine, medical officer Central Military Hospital Bucureşti

1975-1978Intern, medical officerColentina Internal Medicine Hospital, Bucureşti

Education and trainingYear/Dates (from-to) 2009

Qualification/diploma awarded Doppler Ultrasound Course - Physics, normal aspects, semiology, artifacts

65

Principal subjects covered/skills acquired

University of Medicine and Pharmacy ’Iuliu Haţieganu’, Cluj Napoca

Name and type of the education/training institution

2009Vascular Ultrasound Course - applications in pathology of arteries and peripheral veinsUniversity of Medicine and Pharmacy ’Iuliu Haţieganu’, Cluj Napoca

2009Ultrasonography in breast pathology course- Radio-imaging correlationsUniversity of Medicine and Pharmacy ’Iuliu Haţieganu’, Cluj Napoca

2009 Doppler Ultrasound for visceral vessels course University of Medicine and Pharmacy ’Iuliu Haţieganu’, Cluj Napoca

1995Upper Endoscopy CourseFundeni Hospital, Bucureşti

1993 Military Health Training Course Institute of Military Medicine, Bucureşti

1991Ultrasound Training CourseFundeni Hospital, Bucureşti

1989Course in electrocardiography, echocardiography, phono-cardiologyFundeni Hospital, Bucureşti

1984Endocrinology Training CourseInstitute of Endocrinology ’C.I. Parhon’, Bucureşti

1980 Acupuncture Course Ministry of Health, Health Superior Personnel Development Center, Bucureşti

1978The training program for postgraduates, internal medicine specializationInstitute of Medicine and Pharmacy ’Carol Davila’ Bucureşti

66

Personal Skills

Mother tongue(s) Romanian

Other languages French, EnglishOther skills

Driving licence(s) Driving licence, category B

67

Evenimente cardiovasculare la practicanţii sporturilor ...old.unitbv.ro/Portals/31/Sustineri de...

Documents

Transcript of Evenimente cardiovasculare la practicanţii sporturilor ...old.unitbv.ro/Portals/31/Sustineri de...