1

UNIVERSITATEA "ALEXANDRU IOAN CUZA IAȘI

FACULATEA DE LITERE

ȘCOALA DOCTORALĂ DE STUDII FILOLOGICE

TRANSCENDENTALISMUL AMERICAN:

R.W. EMERSON ȘI H.D. THOREAU – DOUA STUDII DE CAZ

Rezumat teză de doctorat

CONDUCĂTOR ȘTIINȚIFIC:

Prof. univ. dr. Codrin Liviu Cuțitaru

DOCTORAND:

Emanuela Ana Mărgineanu

Septembrie 2016

IAȘI

2

Cuprins

Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1

Capitolul 1. R.W. Emerson și Transcendentalismul Noii Anglii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .6

1.1. Către transcendent, în Nature . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11

1.2. Variațiuni pe tema transcenderii: R.W. Emerson. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .19

1.2.1. Autonomia transcendentalistă, și virtutea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24

1.3. Variațiuni ale transcendentalismului: poezie și umanitate . . . . . . . . . . . . . . . . .29

1.3.1. Poezia Organică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .33

1.4. Transcendentalismul ca atitudine . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35

Capitolul 2. Introducere în literatura lui H.D. Thoreau . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37

2.1. Viața și opera . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37

2.2. Thoreau și transcendentalismul, în Walden . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .40

2.3. Experimentul 'Walden' și Walden . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42

2.3.1. Necesitatea autenticității . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45

2.3.2. Adevărul, între aparență și realitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .47

2.4. Walden, transcendentalism și emersonianismul lui Thoreau . . . . . . . . . . . . . . . 52

2.5. Intertextualitate în scrierile lui Henry Thoreau: A Week și Walden . . . . . . . . . .54

2.5.1. O bază comună în A Week și Walden . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56

Capitolul 3. Transcendentaliștii în câmpul literar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .65

3.1. Artistul-scriitor în secolul al nouăsprezecelea, și funcția poetică . . . . . . . . . . . . 65

3.2.Charles Kraitsir, Thoreau, și puterea cuvintelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 70

3.2.1. Stil, imagini, și magie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73

3.2.2. Experiența lectorului: medierea întâlnirii cu divinitatea . . . . . . . . . . . . . . . . . 76

3.3. Autorul, creator de realitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81

3.3.2. Funcționalitatea metaforei "lanului de fasole" . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83

3.3.3. Munca spre clădirea sinelui . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .86

Capitolul 4. Strategia reformatoare a lui Thoreau . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 90

4.1. Claritatea lentilelor. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .93

4.2.Flexibilitatea gândirii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 96

4.3. Schimbarea atitudinii față de natură. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 98

4.4.Viziunea transcendentalistă asupra societății și singurătății. . . . . . . . . . . . . . . .102

3

Capitolul 5. Perspective thoreauviene expansive . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 108

5.1. Infinitudinea spațiului și illimitabilul interior . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 109

5.2. Viziunea eternității . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 111

5.2.1. Parabola "Indra și furnicile" . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .113

5.2.2. "Timp"și/ ca "iluzie" . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 114

5.2.3. Trezirea la eternitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 118

5.3.Înlocuirea temporalității și ritmul de viață transcendentalist . . . . . . . . . . . . . . 120

5.4. Artă și timp: îmbunătățirea eternității . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 122

Capitolul 6. O explorare a adâncimii minții . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .126

6.1. Traseul spre 'rădăcini' . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .126

6.2. Subconștientul, și subconștientul colectiv . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 128

6.2.1. Procesul unificator. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .131

6.3. Soluția și experimentul thoreauvian de retragere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .133

6.4. Arta și universul mental . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 135

6.5. Arhetipuri în subconștient, și literatură . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .138

6.5.1. Arhetipuri în mitologia biblică. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .140

6.6. Modelarea mentalului de către Thoreau. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .142

6.6.1. La lucru în adâncimea minții . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 144

Capitolul 7. Sacralitatea naturii și "experiența sacrului" în Walden . . . . . . . . . . . . . . . . . 146

7. 1. În natură, și 'dincolo' . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 147

7.1.1. Natura, între amenințare și ceresc . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 148

7.2. Mircea Eliade, spațiul mitic, și sacrul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .153

7.3. Modalități ale apropierii de sacru. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .154

7.3.1. A-temporalitatea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .156

7.3.2. Așezarea în teritoriu. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 158

7.3.3. Locuința. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 160

7.4. Hierophanii și locuri sacre . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 162

7.4.1. Sacralitatea spațiului lui Thoreau . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .163

7.4.1.1. Abolirea "căderii" . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .166

7.4.2. Poveștile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .167

7.4.3. Centralitatea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 169

4

7.4.4. Axa lumii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 174

7.4.5. Zborul ca ascensiune a spiritului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 177

7.4.6. Prietenia cu animalele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .181

7.4.7. Prietenia cu 'Focul' . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 187

Concluzii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 189

Bibliografie. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .193

Cuvinte-cheie: transcendentalism, absolut, ideal, R.W. Emerson, H.D. Thoreau, Walden, Nature,

impersonal, transpersonal, atitudine, poezia organică, unificator, natura, realitate, aparență,

autentic, absolut, temporal, a-temporal, eternitate, infinit, ritm de viață, sine, interior, Suflet

Universal, reformator, transformator, explorare, arta, arhetip(al), adâncime, sacru, divin, univers

mental, mitologie biblică, imagini, experiența sacrului.

În genere, 'transcendența' implică posibilitatea de a depăși cadrul fizic, material, concret,

și intrarea într-un spațiu de 'dincolo, așadar legătura cu transcendentul. Din punct de vedere

filozofic, este vorba de spațiul Absolut, Ideal; din punct de vedere religios, este vorba de

divinitate, sacru, Dumnezeu. Religiile instituționalizate (inclusiv, dar nu exclusiv, creștinismul),

și-au asumat de-a lungul timpului rolul de a media - prin ritualuri bine stabilite - conectarea

individului la transcendent. În secolul al nouăsprezecelea, în Noua Anglie, contextul cultural-

istoric-politic-religios/spiritual-filozofic a permis desprinderea (fără pedepsirea ca 'eretic' a

autorului) actului transcendenței de instituția bisericii și ritualul prestabilit . Autorul acestui act de

despărțire public asumat - R.W. Emerson - plasează responsabilitatea și eroismul transcenderii

asupra individului, care trebuie să își asume un efort personal de dezvoltare, elevare, creștere

spirituală ce implică trecerea pe plan secund a preocupărilor materiale, și o acuitate a percepțiilor

senzoriale, precum perceperea frumuseții naturii în locul importanței acordate utilității ei .

Prezenta teză de doctorat, cu titlul Transcendentalismul American: R.W. Emerson și H.D.

Thoreau - studii de caz discută ideologia spiritului transcendentalist așa cum s-a format în prima

jumătate a secolului al nouăsprezecelea în Noua Anglie, și cum a evoluat, cum a fost interpretată

și tradusă în viața reală de către Henry D. Thoreau. Thoreau, pe urmele lui Emerson, traduce

limbajul abstract emersonian în viață cotidiană, eroul thoreauvian fiind prototipul celebrului

Gânditor, Fermier, Autonom, și prin extensiune, Cititor, Călător, Pescar, astfel stabilind

transcendentalismul ca atitudine și ca mod de viață care poate coexista integrării în cerințele

5

istorice și sociale ale vremii . Individul transcendentalist nu este un izolat, un pustnic, ci își

testează mereu idealismul, întrucât trăiește în conformitate cu valorile morale și spirituale

transcendentaliste, și integrându-le pe acestea, funcțional, în cotidianul istoric.

Lucrarea de față este divizată în șapte capitole, și urmărește mai ales să arate că celebrul

volum al lui Thoreau, Walden, a fost scris cu intenția de a exercita o acțiune profundă asupra

mentalului cititorului, arătând că transcendentalismul poate deveni mod de viață. În principal se

urmărește a se arăta modul în care literatura lui Thoreau acționează asupra cititorului în mod

profund transformator, activ, esențial, și în același timp organic, firesc. De-a lungul acestei

cercetări, am mers pe ideea efortului reformator al celor doi, Emerson și Thoreau, autori foarte

pasionați și preocupați de elevarea, creșterea spirituală și mentală, a cititorilor și auditoriului lor,

pentru care au investit considerabil efort personal, timp, și energie. Am încercat să arăt că,

scriind Walden, Thoreau a fost mai ales motivat de posibilitatea de a lăsa o moștenire durabilă,

de a șlefui realitatea mentală a lectorului, încercând o lărgire a viziunii și o 'elasticizare' a

modului în care individul privește 'realitatea', făcând de asemenea distincția între realitate/

absolut/ etern și aparență/ relativ/ temporar. Desigur, Walden, în complexitatea sa, se pretează la

multiple interpretări, inclusiv cu implicații politice; totuși, am considerat că viziunea spirituală

este dominantă la acest autor.

S-a dorit a se arăta de asemenea că Thoreau pătrunde adânc și eficient în straturile

subconștientului colectiv - transpersonal - pentru a activa imaginile mentale stocate acolo din

vremuri imemoriale, în același timp schimbând percepția general acceptată în epocă asupra

anumitor realități cultural-social-religioase. Metoda de lucru în această lucrare este expozitivă,

interpretativă și argumentativă, mergând în sens ascendent, prin încorporarea și reluarea graduală

a ideilor expuse.

Primul capitol, "R.W. Emerson și transcendentalismul în Noua Anglie" introduce tema și

principalele idei aduse în prim plan de Emerson. Fondatorul acestui mod de gândire

transcendentalist, Emerson, devine inițiatorul unei noi epoci intelectuale, culturale și religioase.

Rolul său catalizator a fost esențial în formarea lumii intelectuale din timpul său, iar moștenirea

lăsată generațiilor următoare rămâne una extrem de puternică, indiferent dacă cei de după el i -au

urmat pașii sau au mers împortiva lui.

O contribuție esențială a transcendentalismului de tip emersonian a fost (re)stabilirea unui

sentiment intim fundamental al valorii personale, al respectului de sine, la prețuirii, al conștiinței

6

puterii personale și a responsabilității individuale în construirea sinelui și a relației cu

'transcendentul'. În limbaj transcendentalist, sinele nu este dimensiunea exterioară, socială a

personalității, eul, ci acel sine aflat în adâncimea dimensiunii individuale.

Transcendentalismul emersonian a creat un mod de a fi în lume definit de credința în

infinitatea individuală și în unitatea universului, în existența unui 'Suflet' care unifică 'totul'

dincolo de spațiu și timp, 'Suflet' care este fundația întregii creații, și permanent în natură.

Această rădăcină comună se află, credea Emerson, adânc înlăuntrul fiecărui individ. Dezvoltarea

unei legături cu "Sufletul Universal", prin dezrobirea de sinele artificial creat în urma unor

'adăugiri' social-cultural-religioase, însemna ajungerea în impersonalitatea - care e și

transpersonală - transcendentului, a arhetipului, prototipului, a Unului; înseamna atingerea acelui

suflet care se află adânc în interiorul fiecărei ființe, dar și atingerea sufletului universal, a Unului,

centrul cunoașterii absolute, astfel devenind, însuți, 'atoatevăzător': îmbogățit de viziunea

realității absolute, ideale, esențiale aflate în spatele realității manifeste, în spatele concretului

limitat și opac, aparent și iluzoriu.

Astfel, 'transcendentalistul' vede/ știe că în spatele oricărei vieți individuale stă o forță

comună tuturor, vede/ știe că toate lucrurile create sunt în flux continuu, și că el poate pătrunde

în eternitatea și infinitul acestei dinamici, mental/ spiritual și nu corporal, deoarece realitatea

minții este 'mai reală' - cu adevărat autentică - decât cea vizibilă; transcendetalistul înțelege/ știe

că tot ce este vizibil este și trecător, pe când idealul/ invizibilul sunt infinite și a -temporale, și el

trăiește preocupat de cele din urmă, de universal, impersonal, esențial. Mai mult,

transcendentalistul știe că și 'celălalt' este, în străfundurile ființei sale, tot o 'impersonalitate', și ca

atare va încerca să relaționeze cu 'celălalt' pe acest plan, la acest nivel superior, 'sufletesc' uman,

indiferent la adăugiri superficiale (de ordin social-cultural-religios-intelectual-politic) ceea ce îl

transformă într-un 'frate' al umanității, al naturii, parte din 'sufletul universal' de unde decurge

'totul'.

Capitolul al doilea al lucrării, "Introducere în literatura lui H.D. Thoreau" îl aduce în

prim-plan pe Thoreau și primele sale două cărți, A Week on the Concord and Merrimack Rivers

și Walden. Volumele sunt discutate ca parte dintr-un excurs literar-mental/ spiritual continuu,

care se completează reciproc și sunt legate din punct de vedere tematic dar și stilistic. În acest

capitol, am arătat că Walden nu este o narațiune autentică asupra șederii lui Thoreau în căsuța

construită de el lângă lacul Walden. Thoreau, omul istoric, nu a trăit atât de izolat cum lasă să

7

apară la o lectură superficială, viața sa fiind încă mai activă, din punct de vedere social, chiar

decât a unui individ aparținând secolului nostru. Volumul este, dimpotrivă, sublimarea

experienței istorice, translatarea sa în una universal-umană, a-istorică, impersonală, adresându-se

unui cititor atent și activ, pe care autorul înceracă să îl atragă în universul lecturii, câștigându -l,

imbibându-i universul mental, pentru a-i influența modul de a gândi realitatea și de a se comporta

în lume. Insistența autorului asupra unui adevăr este orientată nu asupra istoricității ci asupra

Adevărului Ideal, Absolut, poetic, transistoric și de neexprimat.

Capitolul trei, "Transcendentaliștii în câmpul literar", pune în discuție rolul literaturii de

formator și educator al spiritului vremii, arta literară devenind, în viziunea lui Thoreau, un mod

de "a ciopli chiar atmosfera prin care privim realitatea". Modelând modul de gândire al

lectorului, autorul modelează modul în care el interpretează realitatea, și astfel dezvoltă noi

moduri de a fi în lume. Literatura transcendentalistă își asumă rolul de a fi un ghid moral, în

locul religiei instituționalizate, îndepărtându-se de dogma religioasă și constrângerile puritane, de

legăturile prea strânse cu tradiția, și mergând spre nelimitata libertate de gândire, creativitate,

expresie autentică și non-conformism. Este interesant că, într-un teritoriu unde viața socială și

culturală fusese reglementată de clerici, libertatea a fost 'decretată' tocmai de un fost pastor, și

anume R.W. Emerson. Devenit, în urma demisiei sale, scriitor și lector, Emerson schimbă

amvonul bisericii Unitariene cu pupitrul conferențiarului itinerant, acționând puternic asupra

modului cum e văzut sentimentul religios autentic, liber, unificator. Odată cu transcendentaliștii

Noii Anglii, relația cu divinitatea nu mai este mediată de biserică și reprezentanții săi ci de Poet,

- liber de orice constrângeri dogmatice - singurul care, văzând, în contopirea sa cu Unul

universal, esențele din spatele lucrurilor și fenomenelor, le poate prezenta cititorului și îi poate

transporta spiritul în domeniul inefabilului transcendent. Poetul - inclusiv autorul prozei poetice -

vorbește atât inimii cât și intelectului, exercitând o influență mai profundă chiar decât împărați i

și regii politici ai umanității, și reprezintă o 'aristocrație' intelectuală. În acest capitol am arătat că

Thoreau lucrează 'poetic' prin imagini și stilistică, croind calea către, și mediind întâlnirea

cititorului cu, divinitatea.

Capitolul al patrulea, "Strategia reformatoare a lui Thoreau", arată concret câteva moduri

în care Thoreau acționează asupra cititorului, schimbând ideile preconcepue cu libertatea și

neîngrădirea nonconformistă a transcendentaliștilor, deseori cu riscul de a merge împortiva

majorității . Formal, strategia lui Thoreau solicită din partea cititorului un efort de descifrare a

8

sensurilor și de conexiune a ideilor ce-și fac ecou - mereu cu rezonante îmbogățite - de-a lungul

paragrafelor, capitolelor sau chiar volumelor și eseurilor. Ideologic, Thoreau schimbă anumite

mentalități și reașează percepțiile lectorului asupra, de pildă, ideii de singurătate - văzută, în

epocă, drept un stigmat social, semn al inadaptării, și transformată de Thoreau în ocazie ideală/

esențială de creștere a sinelui prin conectarea la 'Sinele' propriu, autentic, originar și parte din

'Sinele Universal' manifestat în ființa naturii. Adaptarea la singurătatea transcendentalistă

necesitp efort și hotărâre, dar benificiile sunt pe măsură. De asemenea, am arătat că Thoreau

repoziționează percepția asupra naturii înseși și a fenomenelor naturale. De exemplu, ploaia - din

pacoste care poate prejudicia recolta, devine o ocazie de a observa modul de funcționare a

naturii, dar și posibilitate de a absorbi energia naturală eliberată plenar în timpul unei furtuni;

bâzâitul (mereu supărător, chiar și pentru Thoreau omul istoric) al țânțarilor devine pentru eroul

Waldesian simfonie a naturii, iar mugetul câmpenesc - muzică a naturii.

Capitolul cinci, "Perspective thoreauviene expansive", adâncește analiza efortului

reformator și arată felul în care Thoreau cufundă lectorul în nesfârșirea cosmică și infinitul

eternității. Capitolul discută felul în care percepția asupra spațiului și timpului - coordonate fizice

esențiale, cu efect limitator pentru unamitate - sunt răsturnate, revelându-se relativitatea acestor

două coordonate fizice și faptul că mintea poate transgresa limitele lor. Imaginarul poetic

transportă cititorul spre abisurile spațiului interstelar, eliberându-l din limitele fizice ale ființării ,

și totuși folosindu-se de argumente fizice, și anume, distanța impresionantă pe care natura o

acordă individului. Ultima parte a capitolului discută o "revoluție temporală" thoreauviană,

arătând că Thoreau reașează percepția asupra noțiunilor de 'Timp' și 'Eternitate'. Eroul

thoreauvian este mereu într-o stare de trezie spirituală, dublată de trezirea fiizcă și o perpetuă

disponibilitate și deschidere spre stimuli externi ai naturii. De asemenea, Thoreau arată că este

necesar ca fiecare să îmbunătățească eternitatea prin dezvoltarea sinelui spiritual, ceea ce este

posibil prin ajustarea ritmului de viață, înlocuindu-l pe cel dictat de ceasornic, serviciu, sau

biserică, cu cel decurgând organic din interiorul fiecăruia. Cu toate acestea, atitudinea de

imersiune organică în timp nu este lene și trândăvie decât după standardele umane, civilizatorii;

în conformitate cu standardele naturii, acest ritm îl face pe individ receptiv la energia și spiritul

naturii, care este, după părerea lui Thoreau, și al divinității.

Ultimele două capitole, "O explorare a adâncimii minții" și "Sacralitatea naturii și

experiența sacrului în Walden", oferă o lectură atentă din perspectivă transdisciplinară. Walden

9

este analizat la întâlnirea între psihanaliză, literatură, și istoria religiilor. Literatura și istoria

religiilor sunt asociate în mod natural, întrucât ambele lucrează cu mituri , simboluri și imagini

universale, pentru a influența mintea și sufletul, pentru a excita sentimentul sublimului și pentru

a provoca gândirea și efortul mental. Psihanaliza în literatură e deja o cale îndelung străbătută, și

din acest motiv i se acordă mai puțin spațiu în lucrare; funcția catarctică a literaturii a fost pusă în

discuție încă de la Aristotel - iar influența ei profundă asupra minții încă de la Platon - și a fost

recunoscută de psihanaliști precum C.G. Jung și Freud dar și Campbell și Brown. Aceștia din

urma discută despre o sursă comună a umanității, evidentă în manifestările spirituale și artistice

ale omenirii. Ei arată rolul manifestărilor artistice - ca întâlnire cu subconștientul (transpersonal),

proces catalizator și terapeutic atât pentru creator cât și pentru receptorul produsului artistic

izvorât din impersonalitatea universală a autorului. Importanța subconștientului și arhetipurilor,

funcția arhetipurilor în literatură, modul în care acestea au fost explorate și cum funcționează

asupra psihicului uman fac parte din discuțiile capitolului șase. De asemenea, acest capitol arată

că Thoreau, inclusiv prin imagini kinetice de imersiune (submersia în apa lacului, săpatul

pământului, pescuit, în apă și cer) se afundă în adâncmile psihicului lectorului, pentru a atinge

imagini primordiale și a le reactiva, în același timp lucrând asupra percepț iei mentale a cititorului

asupra lor. Astfel, deoarece unele din aceste imagini au fost modificate de-a lungul traseului

civilizator, și alterate prin adăugiri, Thoreau intenționează să se întoarcă la puritatea originară,

îndepărtând adăugirile și restabilind amintirea primară.

Ultimul capitol, al șaptelea, introduce ideea că Thoreau a operat cu modele ale

subconștientului pentru a reuși să schimbe percepții mentale, de unde ar deriva schimbări la nivel

de comportament - și, ideal, la nivel social/ global. De asemenea, ultimul capitol, discutând

dimensiunea spirituală a cărții lui Thoreau, și având în vedere sensul cuvântului 'spiritual', care

înclină mai mult spre 'general' și este pe jumătate distinct de 'religios', iar cuvântul 'religios' este

definit ca 'specific''; în plus, având în vedere că, totuși, 'religios' nu înseamnă doar 'Creștin' ci

înseamnă a fi aproape de, și a crede în, existența sacrului, oferă o lectură din perspectiva teoriei

asupra experienței sacrului oferită de Mircea Eliade.

Cercetările acestui istoric al religiilor demonstrează că miturile și simbolurile pot fi

reiterate, actualizate, activate prin ritualuri si manifestări simbolice, care pot fi efectuate ori in

concreto ori mental, ca experiențe sublimate. Aceste manifestări religioase - apropierea de

centrul lumii, locuirea unui spațiu sacru, construcția unei case, prietenia strânsă cu animalele și

10

abilitatea de a le înțelege limbajul, prietenia cu focul, care astfel nu mai păzește intrarea

individului spre dimensiunea cerească, zborul ca ascensiune spirituală și ca înțelegere a

adevărurilor metafizice - apar în Walden ca imagini care sugerează o experiență simbolică a

sacrului, o întâlnire numită direct de Thoreau "comerț cu imperiul ceresc". De asemenea, am

arătat că Thoreau, reîntorcându-se, simbolic, la locul "căderii" mitice a umanității, regresează

efectele spirituale și mentale ale acestui eveniment, pe care, de fapt, Thoreau îl anulează, direct,

prin restabilirea atmosferei de dinainte de "cădere". În acest mod, Thoreau restabilește

demnitatea ființei umane, ca și bucuria, libertatea de a trăi, de a exista, nu ca o consecință a unui

păcat ci ca minune autentică, continuă.

Dincolo de timp, Walden încă 'lucrează' asupra cititorilor săi, modulându-le realitatea,

provocând explorări interiore și cizelări ale sinelui, inspirând noi atitudini față de toate

dimensiunile existenței. Scopul final al acestei lucrări este de a demonstra modul precis în care

tipul de experiență transcendentalistă se combină, la Thoreau, cu actul li terar, ducând dincolo de

cuvinte, materie, "vizibil" și "aparent", în spațiul sacru, infinit și etern al valorilor ideale și

spirituale. De asemenea, am intenționat să arăt felul în care lectura lui Thoreau produce o

experiență spirituală vastă, o rememorare a "epocii de aur", plină de demnitate și eroism, a

umanității, și o întâlnire cu "divinitatea".

Bibliografie selectivă

Emerson, Ralph Waldo. Essays of Ralph Waldo Emerson. 1941. A.S. Barnes & Company. NewYork.

Emerson, Ralph Waldo. The Heart of Emerson's Journals. Bliss, Perry ed. Dover Publications,Inc. New York. 1909. reprint 1958.

Thoreau, Henry David. The Correspondence of Henry Thoreau. 1985. Walter Harding, ed. NewYork UP.

Thoreau, Henry David. A Week, Walden. Maine Woods. Cape Cod. 1985. Witherell, ElizabethHall, ed. Library of America.

Thoreau, Henry David. Collected Essays and Poems. 1984. Witherell, Elizabeth Hall, ed. Libraryof America.

11

Thoreau, Henry David. The Journal of Henry David Thoreau. 14 vol. 1984. Torrey, Bradford &Allen, Francis H., ed. Gibbs M. Smith, Inc. Salt Lake City.

Whitman, Walt. Leaves of Grass. 1942. Holloway Emory, ed. Book League of America. NY.

Adams, Stephen & Ron, Donald, Jr. Revising Mythologies. The Composition of Thoreau's MajorWorks. 1988. University Press of Virginia, Charlottesville.

Bickman, Martin. Walden: Volatile Truths. 1992. Twayne Publishers. NY.

Bishop, Jonathan. "The Experience of the Sacred In A Week on the Concord and MerrimackRivers". 1966.

Bloom, Harold. "Emerson: Power at the Crossing". 1984. in Buell, Lawrence, ed. Ralph WaldoEmerson. A Collection of Critical Essays. 1993. Prentice Hall Englewood Cliffs. New Jersey. pp148-158

Bloom, Harold. Emerson's Essays. Bloom's Modern Interpretations. 2006.

Bloom, Harold. Henry David Thoreau. Library of Congress. 2008.

Boone, Allen Joseph. "Delving and Diving for Truth: Breaking through to Bottom in Thoreau'sWalden". in Myerson, Joel, ed. Critical Essays on Thoreau's Walden. G.K. Hall. 1988. pp 164-176.

Bosco, Ronald A., and Myerson, Joel - ed. Emerson In His Own Time. University of Iowa Press.Iowa. 2003.

Buell, Lawrence. Emerson. 2003. The Belknamp Press of Harvard University.

Buell, Lawrence. The Environmental Imagination. Thoreau, Nature Writing, and the Formationof American Culture. 1995. The Belknap Press of Harvard UP. Cambridge, Massachusetts.

Campbell, Joseph. The Hero with a Thousand Faces. digitized, 2004. Princeton UP. Princetonand Oxford. first print 1949.

Channing, William Ellery. Thoreau, the Poet-Naturalist. 1873. Roberts Brothers. Boston.

Cuţitaru, Codrin Liviu. Transcendentalism şi ascendentalism. Proiect de fenomenologieculturală a romantismului american. 2001. ed Univ. Al.I. Cuza. Iaşi.

Dolis, John. Tracking Thoreau. Double-Crossing Nature and Technology. 2005. FairleighDickinson UP. New Jersey.

Eckstorm, Fannie Hardy "Thoreau's Maine Woods" in Thoreau: A Century of Criticism; 1854-1954. Southern Methodist University Press. Dallas. 1954. pp103-117.

12

Eliade, Mircea. Mituri, vise şi mistere. 2010. Univers Enciclopedic Gold. Bucureşti.

Eliade, Mircea. Sacrul şi profanul. 2013. Editura Univers. Bucureşti.

Freud, Sigmund. "Creative Writers and Daydreaming". available at:http://www.kleal.com/AP12%20member%20area%20pd2%202013/Freud%20and%20Frye.pdf

Frothingham, Octavius Brooks. American Transcendentalism. A History. 1876. G. P. Putnam'sSons. The Knickerbocker Press. New York.

Gilmore, Michael T. "Walden and The Curse of Trade". 1985. in Myerson, Joel, ed. CriticalEssays on Thoreau's Walden. G.K. Hall. 1988. pp 177-191.

Gougeon, Len. Emerson and Eros. The Making of a Cultural Hero. 2007. State University ofNew York Press. New York.

Gross, Robert A. "The Great Bean Field Hoax: Thoreau and the Agricultural Reformers". inMyerson, Joel, ed. Critical Essays on Thoreau's Walden. G.K. Hall. 1988.

Gura, Philip "The Wisdom of Words". in Myerson, Joel, ed. Critical Essays on Thoreau'sWalden. 1988. G.K. Hall. 1988. pp 203-214.

Gura, Philip. American Transcendentalism: A History. 2007. New York: Hill and Wang.

Guthrie, James R. Above Time: Emerson's and Thoreau's Temporal Revolutions. 2001.University of Missouri Press.

Harding, Walter, ed. "Thoreau's Walden". in Thoreau: A Century of Criticism; 1854-1954.Southern Methodist University Press. Dallas. 1954.

Harding, Walter. A Thoreau Handbook. 1959. New York UP. New York.

Harding, Walter. The Days of Henry Thoreau. 1967. Alfred A. Knopf. New York.

Hodges, Robert R. "The Functional Satire of Hermit and Poet". in Myerson, Joel, ed. CriticalEssays on Thoreau's Walden. G.K. Hall. 1988. pp 107-110.

Hyman, Stanley Edgar. "Henry Thoreau in Our Time". 1963. in Walden and Civil Disobedience.Authoritative Texts, Background Views and Essays in Criticism. Thomas, Owen ed. 1966.Norton & Company. 1966. pp 314-327.

Jackson, Wilson R. "Emerson as Lecturer". in The Cambridge Companion to Ralph WaldoEmerson. 1999. Joel Porte, Saundra Morris, ed. Cambridge UP.

Johnson, Linck C. "A Week on the Concord and Merrimack Rivers". in Myerson, Joel. ed. TheCambridge Companion to Henry David Thoreau. 1995. Cambridge UP. pp 40-57.

13

Jung, Carl Gustav. "Commentary to The Secret of the Golden Flower". online source:https://carljungdepthpsychology.wordpress.com/category/commentary-to-the-secret-of-the-golden-flower/

Jung, Carl Gustav. În lumea arhetipurilor. 1994. Traducere şi prefaţă Zamfirescu, Vasile Dem."Jurnalul Literar". Bucureşti.

Kraitsir, Charles V. Glossology; Being a Treatise on the Nature of Language, and on theLanguage of Nature. 1852. New York. G.P. Putnam.

Lewis P. Simpson The Man of Letters in New England and the South; Essays on the History ofthe Literary Vocation in America. 1973.

Lyon, Melvin E. Walden Pond as Symbol. 1967. Modern Languages Association. online athttp://www.jstor.org/stable/461300?seq=1#page_scan_tab_contents.

Lysaker, John T. Emerson and Self-Culture. 2006. Indiana UP.

Marx, Leo. "Transcendental Pastoral". 1964. in Twentieth Century Interpretations of Walden.1968. Ruland, Richard, ed. Prentice Hall, Inc. New Jersey. pp 101-113.

Matthiesen, F.O. "The Organic Structure of Walden".1941. in Twentieth Century Interpretationsof Walden. 1968. Ruland, Richard, ed. Prentice Hall, Inc. New Jersey. pp 50-64.

Matthiesen, F.O. ed. 1947. William James, "Address at the Emerson Centenary in Concord", inThe James Family. New York.

Meyer, Michael. Several More Lives to Live. Thoreau's Political Reputation in America. 1977.Greenwood Press. Connecticut.

Michaels, Walter Benn. "Walden's False Bottoms". 1977. in Myerson, Joel, ed. Critical Essayson Thoreau's Walden. G.K. Hall. 1988. pp131-147.

Milder, Robert. "The Radical Emerson?". in The Cambridge Companion to Ralph WaldoEmerson. 1999. Porte, Joel, Morris, Saundra, ed. Cambridge UP.

Milder, Robert. Reimagining Thoreau. 1995. Cambridge UP.

Miller, Perry. "From Edwards to Emerson". 1940. in in Buell, Lawrence, ed. Ralph WaldoEmerson. A Collection of Critical Essays. 1993. Prentice Hall Englewood Cliffs. New Jersey.

Moldenhauer, Joseph J. "Paradox in Walden". 1964. in Twentieth Century Interpretations ofWalden. 1968. Ruland, Richard, ed. Prentice Hall, Inc. New Jersey. pp 73-85.

Myerson, Joel -ed. Emerson and Thoreau. The Contemporary Reviews. Cambridge UniversityPress. 1992. digitally printed version 2009.

14

Myerson, Joel. ed. The Cambridge Companion to Henry David Thoreau. 1995. CambridgeUniversity Press.

Myerson, Joel. Transcendentalism. A Reader. 2000. Oxford UP.

Myerson, Joel; Walls Laura Dassow; Petrulionis, Sandra Harbert ed. The Oxford Handbook ofTranscendentalism. 2010.

Neumann, Erich 1989. The Origins and History of Consciousness. foreword by C.G. Jung. 1954,reprint 1989. H. Karnac Books ltd.

Newfeldt. Leonard N. "Thoreau in his Journal". in Myerson, Joel. The Cambridge Companion toHenry David Thoreau. Cambridge University Press. 1995. pp 107-124

Packer, Barbara. The Transcendentalists. 2007. Athens, Georgia. The University of GeorgiaPress.

Parkes, Henry B. "Emerson". 1941. Reprinted in Emerson. A Collection of Critical Essays. Ed.Milton Konvitz and Stephen Whicher. Prentice Hall, Inc. Englewood Cliffs. New Jersey. 1962.Print.

Paul, Sherman. The Shores of America: Thoreau's Inward Exploration. 1958. University ofIllinois Press. Urbana.

Perry D. Westbrook. A Literary History of New England. 1988.

Pickard, John B. "The Religion of Higher Laws". 1965. in Twentieth Century Interpretations ofWalden. 1968. Ruland, Richard, ed. Prentice hall, Inc. New Jersey. pp. 85-93.

Porte, Joel, Morris, Saundra, ed. The Cambridge Companion to Ralph Waldo Emerson. 1999.Cambridge UP.

Porte, Joel. Consciousness and Culture. Emerson and Thoreau Reviewed. 2004.Yale UniversityPress. New Heaven&London.

Richardson, Robert D, Jr.. Emerson: The Mind on Fire. 1995. University of California Press.

Richardson, Robert D, Jr.. "Emerson and Nature". 1999 in The Cambridge Companion to RalphWaldo Emerson. 1999. Joel Porte, Saundra Morris, ed. Cambridge UP. pp 97-105.

Richardson, Robert D, Jr.. "The Social Ethics of Walden". 1988. in Myerson, Joel, ed. CriticalEssays on Thoreau's Walden. G.K. Hall. 1988. pp 235-248.

Robinson, David M. "Transcendentalism and its Times". 1999. in The Cambridge Companion toRalph Waldo Emerson. 1999. Porte, Joel, Morris, Saundra, ed. Cambridge UP. pp 13-29.

15

Ruland, Richard & Bradbury, Malcolm. From Puritanism to Modernism. A History of AmericanLiterature. 1995. Penguin Books. NY.

Marble, Annie Russell, Thoreau: His Home, Friends and Books. 1902. New York, T.Y. Crowell.

Sayre, Robert, ed. New Essays on Walden. 1992. Cambridge UP.

Shanley, Lyndon J. The Making of Walden with the First Text of the First Version. 1957.University of Chicago Press. Chicago.

Shannon L. Marinotti. Thoreau's Democratic Withdrawal: Alienation, Participation, andModernity. 2010.

Sherman, Paul, ed. Thoreau. A Collection of Critical essays. 1962. Prentice Hall, Inc. EnglewoodCliffs, New Jersey.

Staebler, Warren. Ralph Waldo Emerson. 1973. Twayne Publishers, Inc. New York.

Sullivan, Mark W. Picturing Thoreau: Henry David Thoreau in American Visual Culture.Maryland: Lexington Books. 2015

Wagenknecht, Edward. Henry David Thoreau. What Manner of Man? 1981. The University ofMassachusetts Press. Amherst.

Wayne, Tiffany. The Encyclopedia of Transcendentalism. 2006. Library of Congress. New York.

White, E.B. "A Slight Sound at Evening". 1954. in Twentieth Century Interpretations of Walden.1968. Ruland, Richard, ed. Prentice hall, Inc. New Jersey. pp. 27-34.

Whyte, Lancelot Law. The Unconscious Before Freud. 1960. reprint 1979. Palgrave Macmillan

Witherell, Elizabeth Hall. "Thoreau as Poet". in Myerson, Joel. ed. The Cambridge Companionto Henry David Thoreau. 1995. Cambridge UP. pp 57-71.

Wolf, William. Thoreau: Mystic, Prophet, Ecologist. 1974. United Church Press. Philadelphia.