UNIREA BASARABIEI CU MAMA SA ROMÂNIA -...

http://sm .mapn.ro/ap AMNR/index.html

A n u l , n r . ( )X X I 2 8 0 / 2 0 1 8BULETINUL ARHIVELOR MILITARE ROMÂNE

UNIREA BASARABIEI

CU MAMA SA ROMÂNIAUNIREA BASARABIEI

CU MAMA SA ROMÂNIA

SUMAR

SUMARUL |N LIMBA ENGLEZ~ 100

STUDII/DOCUMENTE

ARHIVELE MILITARE NAŢIONALE ROMÂNE

ISSN 1454-0924

Tiparul este executatla Centrul Tehnic-Editorial al Armatei

C. 189/2018 B 00139

EDITORIAL

Actul nirii votat de fatul ăriila 27 martie . .1918

U S Ţst v 1

O poveste adevărată

F I C UII ,

C G N u,

B RN I ,

A M

a ,

i i ii ,

C ,

R Î

BT R ,

BF ,

F Oo ,

G G DD I E ,

P SI A ,

Regele erdinand – uvânt pentru nireaneamului românesc (partea a -a)

Impasul unui as al aviaţiei române –ăpitanul ing. heorghe egresc

Unirea asarabiei cu omânia în corespondenţaprimită de icolae orga

Politica lui lexandru arghiloman reflectatăîn rapoarte informative austro-ungare(mai- ugust 1918)

Consideraţii cu privire la reorganizarea

Cimitirul eroilor din hişinău, o istorie uitată

Portrete, meniuri şi moravuriîn ăzboiul de ntregire (1916-1918),văzute de un ofiţer francez

Stări de spirit şi extremism în asarabia şiransilvania după realizarea omâniei întregite

Contribuţia locuitorilor din ucureşti la„ ondul jertfelor liniei demarcaţionale" (1919)

Cazarma istorică „ ort 3 topeni" –istorie fascinantă

Spionajul românesc în timpul regimuluiheorghe heorghiu- ej –irecţia nformaţii xterne (1951-1963)

Mărturisiri ale lui etre trihandespre mareşalul on ntonescu

Neculai MOGHIOR

Comandor (r) Dr. Marian MOŞNEAGU

Profesor universitar Dr. Petre ŢURLEA

Drd. Silviu-Daniel NICULAE

Alexandru DOBRICĂ

(I)

Lector universitar asociat Dr. Alin SPÂNU

Dr. Cătălin FUDULU

Dr. Vasile MĂRCULEŢColonel (r) Dr. Alexandru BUCUR

General-maior (r) Ion CERĂCEANU

Florin PASCARU

General de brigadă (r) profesor universitarDr. Adrian STROEAColonel (r) Marin GHINOIU

Dr. Sorin CRISTESCU

,

ş încadrarea aeronaut c în anul 1918

9

2

24

30

32

40

46

53

58

66

69

84

90

7Agora

Buletinul Arhivelor Militare Rom@neAnul XXI, nr. 2 (80)/2018

Director fondator

Prof. univ. Dr. Valeriu Florin DOBRINESCU (1943-2003)

C

V

operta I:

Coperta I :

Alexandru Marghiloman(1854-1925)

1918. Prim-ministrulAlexandru Marghiloman iparticipan i

Cercul

ş

ş

ţi la masa festivăorganizată la Militar dinChi inău (Fototeca ArhivelorNaţionale Istorice Centrale)

Editor coordonator

Coperte

:

:

Co Adrian GRIGORE

Valentin MACARIE, Viorel COMAN, Nicolae CIOBANU

·al Ap

· Lector D

· D

· D

· Colonel prof. univ. Dr. Alesandru DU U

· Colonel Dr. Petri or FLOREA

· Colonel (r) prof. univ. Dr. Ion GIURCUniversitatea Hyperion din Bucure

· D Dinu C. GIURESCU

· D

· D

· Colonel (r) prof. univ. Dr. Alexandru O CAComisia Rom n de Istorie Militar

· Dr. Petre OTU

· Prof. univ. Dr.

· Prof. univ. Dr. Ioan SCURTU

· Colonel Dr. Mircea T

lonel

General de brigad Corneliu POSTU

univ. r. Florian BICHIRColegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor

Securit ţiiProf. univ. r. Valentin CIORBEA

Universitatea „Ovidius” ConstanţaProf. univ. r. Marian COJOC

Universitatea „Ovidius” Constanţa(r) Ţ

Comisia Român

Depozitul Central de ArhivĂ

„ ”Prof. univ. r.

r. Luminiţa GIURGIUComisia Român

Comandor (r) r. Marian MO

â

Dumitru PREDAMinisterul Afacerilor Externe

(r)

Redactor- ef

Redactor- ef adjunct

Secretar de redac ie

Redactori:

ehnoredactare computerizat

Consiliul tiin ific:

Sumar n limba englez

Distribu ie

Adresa redac iei:

ş

ş

ş

:

:

ţ :

T ă:

ţ

î

ţ :

ţ

Dr. GIURGIUTel./fax 021-318.53.85, 021-318.53.67/03

Dr.

Dr. Veronica BONDAR

, Lucian DR GHICI,colonel r. Gabriel P TRA CU

M d lina DANCIU

Membru al Academiei Rom ne

Comisia Rom n de Istorie Militar

Academia Oamenilor de tiin• Dr. Alin SP

Dr. Teodora GIURGIU

Serviciul Difuzare al Trustului de Pres al M.Ap.N.

Drumul Taberei, nr. , sector 6, cod 61353,Bucure ti. Tel./fax 318.53.85; 318.53.67/03

Teodora: 67

Ion RÎ

Mihaela C Dr. Anca Oana OTU,D -George , Raluca TUDOR

ă ă

â

â

ţ

7H021- 021- 67

[email protected]

ŞNOVEANU

Ş

Ş

ş

ĂLIN ĂĂ

ă ă

ăÂNU

Centrul de Studii Euroatlantice

ă

ăStatul Major ărării

ă

ă de Istorie Militară

ă

ă de Istorie Militară

ării Bisericii Ortodoxecu Armata României „General Paul Teodorescu”

ă ă

ĂNASE

ş

şti

ŞNEAGUCentrul de Cercetare a Conlucr

Ş

ă:

e-mail: @forter.rosia

http://sm .mapn.roap /AMNR/index.html

Buletinul Arhivelor Militare Rom ne apare trimestrial, sub egida. Public articole pe teme de istorie

universal i rom neasc , precum i documente provenind dinArhivele Militare Rom ne, dar i din alte arhive din ar sau str in tate.

Responsabilitatea pentru con inutul articolelor revine autorilor.Manuscrisele nu se napoiaz . Reproducerea articolelor sau a

documentelor publicate se poate face numai cu indicarea autoruluiarticolului i a titulaturii revistei.

âArhivelor Militare Naţionale Române

ââ ţ

ţî

ăă ă

ă ă ă

ă

ş şş

ş

Publica]ie recunoscut` de c`tre Consiliul Na]ional al Cercet`rii {tiin]ificedin |nv`]`m@ntul Superior [i inclus` \n categoria „D”, cod 241

editorial

document 2018 2 (80) 1

ACTUL UNIRIIVOTAT DE SFATUL ŢĂRIILA 27 MARTIE ST.V. 1918

Ion Buzdugan

Ion Inculeţ

Pantelimon Halippa

În numele poporului Basarabiei, Sfatul Ţării declară Republica Democratică Moldovenească (Basarabia) în hotarele

ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră și vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută și mai bine de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric și dreptului de neam pe baza principiului că noroadele singure să-și hotărască soarta lor, de azi înainte și pentru totdeauna, SE UNEȘTE CU MAMA SA ROMÂNIA.

TRĂIASCĂ UNIREA BASARABIEICU ROMÂNIA

DE-A PURURI ȘI TOTDEAUNA!

PREȘEDINTELE SFATULUI ŢĂRII,ION INCULEŢ

VICEPREȘEDINTEPAN. HALIPPA

SECRETARUL SFATULUI ŢĂRIII. BUZDUGAN

2 (80) 2018 document2

studii/documente

O poveste adevărată

REGELE FERDINAND I – CUVÂNT PENTRU UNIREA NEAMULUI ROMÂNESC

(Partea a II-a)

Neculai MOGHIOR1

Cea dintâi grijă a noastră a fost ca neamul, în fruntea căruia M-a aşezat Pronia

Cerească, să nu piardă prilejul de a-şi asigura dreptul de a trăi netrunchiat şi de

sine stătător

I.G. Duca

Este de subliniat

f a p t u l c ă î n

aceste condiţii

deosebite din toate punctele

de vedere, militar, politic

și social, în momente de

o importanţă deosebită

pentru soarta ţării, regele

Ferdinand I și guvernul

său au reușit să ţină ferm

în mână cârma destinelor

n e a m u l u i r o m â n e s c

impunând, totodată, străinătăţii

demnitatea ș i autor itatea

naţională. Și nu a fost deloc ușor.

A fost vehiculată ideea

c a a u t o r i t ă ţ i l e r o m â n e

să renunţe l a rez i s t enţă

ș i s ă p ă r ă s e a s c ă t e r i t o r i u l n a ţ i o n a l , i a r

a rmata noas t ră să f i e d i r i j a tă spre tabere

de refacere dincolo de Nistru, la Odessa, Jitomir,

Berdicev și Poltava. Aceasta, pentru că anumite

autorităţi de la Petrograd urmăreau subordonarea totală

a forţelor române administraţiei ţariste.

După cum menţiona și I.G. Duca în jurnalul său:

Nicio săptămână nu trecuse de când Marele Cartier

General era instalat la Bârlad și generalul Beleaev ceru în

numele Rusiei ca cele două armate să fi e puse sub comanda

generalului Zaharov și ca Marele Cartier român să fi e

desfi inţat și contopit cu Cartierul rusesc. Cererea era fi rește

inadmisibilă […] de altfel, propunerea rusească se izbea

și de unele greutăţi de ordine legală. Așa spre pildă, șeful

armatei, după Constituţia noastră era Regele. Cum era el

să cedeze această comandă unui străin? Pe de altă parte,

Marele Cartier exercita, în temeiul legii stării de asediu, o

serie de atribuţii care, în timp de pace, erau de competenţa

guvernului2.

În pofi da tuturor intervenţiilor din afară și a greutăţilor

din interior, ca urmare a acţiunii neobosite desfășurate de

regele Ferdinand I, de guvernul României și de Marele

Cartier General român, la care s-a adăugat sprijinul

preţios al misiunilor militare aliate, în mod special

al Misiunii Militare Franceze, condusă de generalul

Henri-Mathias Berthelot, armata română s-a

reorganizat, fiind instruită, echipată și dotată cu

armament modern, gata să facă faţă viitoarelor bătălii

din vara anului 1917.

Pe toată durata acestei perioade de refacere,

fruntariile Carpaţilor erau apărate de vitejii ostași

ai Armatei 2, comandate de

generalul Alexandru Averescu.

Comandantul de căpetenie,

regele Ferdinand I, însoţit de

multe ori de regina Maria, nu

pregeta să vină adesea până în

apropierea primei linii de tranșee pentru a se întâlni cu

subordonaţii săi, pentru a le cunoaște starea de spirit și

pentru a-i îmbărbăta.

În memoriile sale, cunoscute sub titlul de Povestea

vieţii mele, regina Maria nota: Pe front. 16/29 ianuarie

1917. Ieri a fost o zi de nesfârșite vizite prin spitale. Ziua

de azi, în schimb, am petrecut-o în mijlocul soldaţilor.

Dimineaţa, Nando (diminutiv folosit pentru regele

Ferdinand I – n.n.) a decorat, la Onești, trei steaguri, precum

și câţiva ofi ţeri și foarte mulţi soldaţi. A fost o ceremonie

profund mișcătoare, într-un decor de zăpadă. Zăpadă

peste tot, toate erau albe ca moartea, cerul și pământul;

ochii abia puteau să îndure strălucirea lor amorţită. După

prânz pornirăm iar în altă direcţie, înaintând greu prin

nămeţi; câteva opriri silite și ajunserăm în sfârșit într-un

sat, lângă care se orânduiau câteva regimente cu soldaţi

sosiţi din tranșee. Trecură prin faţa noastră într-un soi

de defi lare, cu multe urale și cu multe chipuri înviorate de

bucuria de a ne vedea. Ah! Dar cât erau de zdrenţuiţi, de

studii/documente

document 2018 2 (80) 3

slabi, de feţe oacheșe, uneori

aproape negre, cu ochi ageri

și departe văzători, ochi care

văzuseră toate grozăviile și

moartea năprasnică. Afară

de aceasta păreau degeraţi de

frig; îmbrăcămintea lor e cu

totul neîndestulătoare pentru

frigul cumplit de la noi. Și

aici Nando a împărţit multe

decoraţii; ceremonia ţinu mai

mult decât cea de dimineaţă,

căci trupele erau în număr mai mare3.

Inspectând spatele frontului, taberele de refacere,

asistând la depunerile de jurământ de către noile

promoţii de ofi ţeri sau mergând la ostașii afl aţi în

tranșeele din prima linie, regele Ferdinand I își manifesta

faţă de militari recunoștinţa sa și îi încredinţa că toţi cei

care se bat pentru ţară vor fi împroprietăriţi cu pământul

pentru care s-au luptat. Această promisiune era menită

să contracareze infl uenţa stării de spirit revoluţionare

care domnea în sânul armatei ruse.

Regina Maria chiar menţiona în memoriile sale: Iași,

joi 22 martie/5 aprilie 1917. Majestatea Sa a plecat pe

front, unde e vorba să facă o declaraţie trupelor, declaraţie

pe care am dezbătut-o încă de ieri în mod serios. El, Eu și

prinţul Știrbei. În ea va promite soldaţilor săi că vor primi

ca răsplată o parte din pământuri când se vor întoarce din

război4.

La 22 martie/5 aprilie 1917, cu prilejul unei inspecţii

pe front, în cuvântul rostit, regele Ferdinand I a precizat:

Cu inima plină de nădejde vă salut astăzi pe voi, ostașii

din Armata a II-a, care de mai multe luni aţi opus o

rezistenţă nebiruită tuturor încercărilor vrăjmașului

de a rupe liniile noastre, voi staţi aici ca la un post de

onoare, păzitori neobosiţi ai hotarelor Ţării, expuși la

atacurile unui vrăjmaș, care, cu trufi a lui, crede că toate

trebuie să se închine lui, că toate drumurile, toate ușile sunt

deschise baionetei sale de stăpânire; prin vitejia voastră

bărbătească l-aţi învăţat că pe aici nu se trece. Am venit

azi, între voi, să vă aduc prinosul Meu de recunoștinţă

pentru modul cum v-aţi luptat până acum și să împart

acelora, care s-au distins îndeosebi, răsplata pentru faptele

lor, dar mulţumirea Mea vă îmbrăţișează pe voi toţi care

v-aţi condus ca niște ostași vrednici de dragostea ce Ţara

vă poartă și de la care Ţara și Regele vostru mai așteaptă

multe fapte eroice. Dincolo, în ţinuturile bogate dar pustiite

acuma, stau fraţii noștri și suferă sub jugul nemilos al

unui vrăjmaș, care fără cruţare a cotropit o mare parte

a iubitei noastre Ţări, și care suge până la cea din urmă

picătură de viaţă a unei populaţii chinuite și batjocorite

în cele mai sfi nte sentimente ale ei. Acolo zac, sub ţarinile

sfi nţite de sângele lor, mii de viteji care și-au dat viaţa

pentru mărirea patriei. Ei toţi așteaptă de la voi să goniţi

din pământul românesc armatele vrăjmașe, să înfi geţi

drapelele voastre victorioase iarăși în pământul strămoșesc.

Vă mai așteaptă lupte grele, căci drumul este lung, dar cu

ajutorul lui Dumnezeu îl veţi străbate ca biruitori. Vouă,

fi i de ţărani care aţi apărat cu braţul vostru pământul unde

v-aţi născut, unde aţi crescut, vă spun eu, Regele vostru,

că pe lângă răsplata cea mare a izbânzii, care va asigura

fi ecăruia recunoștinţa neamului nostru întreg, aţi câștigat

totodată dreptul de a stăpâni într-o măsură mai largă

pământul pentru care v-aţi luptat. Vi se va da pământ.

Eu, Regele vostru, voi fi întâiul în a da pildă; vi se va da

și o largă participare la treburile Statului. Arătaţi-vă,

scumpii Mei ostași, demni de încrederea ce Ţara și Regele

vostru pun în voi și îndepliniţi-vă ca până acum datoriile

voastre cu sfi nţenie. Să trăiască scumpa noastră Ţară și

viteaza ei armată, nădejdea și fala ei5!

Această promisiune a fost reluată peste puţină vreme,

în Ordinul de Zi către întreaga armată, din 22 aprilie/

5 mai 1917:

OSTAȘI,

De Sfântul Gheorghe sărbătorim hramul oștirilor. Sub

steagurile cu chipul Marelui Mucenic și apărător al credinţei

s-a luptat pentru apărarea Ţării și răpunerea dușmanilor, în

fruntea ostașilor vechii Moldove, Ștefan cel Mare și Sfânt,

al cărui steag a fost găsit acum la Muntele Athos, ca și cum

el însuși, viteazul de pe vremuri, ar vrea să ne cheme spre

biruinţă. Să prăznuim cu toţii, cu inima smerită, dar și cu

hotărâre nestrămutată de-a învinge, ziua în care sute de

ani s-au făcut de vrednicii noștri înaintași rugăciuni pentru

ca vitejia dreaptă să biruiască. Eu, ca unul care Mă găsesc

în Scaunul de domnie al Aceluia, voi fi cel dintâi care să fac

rugăciuni pentru izbăvirea Ţării. În același timp, urmând

pilda lui Ștefan Vodă cel blând și milostiv, întăresc încă o

dată făgăduinţa mea de Rege ca, precum după biruinţele Lui

se întindea praznic pentru viteji și ei erau ridicaţi în rândul

fruntașilor, astfel, după izbânda, pe care o așteptăm, se vor

realiza pentru voi legiuita stăpânire asupra ogoarelor câștigate

cu sângele vostru și prin vot obștesc veţi lua o parte activă la

alcătuirea unei Românii nouă și mai mare, pe care o vom fi

înfăptuit-o împreună 6.

Take Ionescu

2 (80) 2018 document4

studii/documente

Se cuvine să reamintim faptul că, cele de mai sus, au

fost exprimate de un fi u al familiei de Hohenzollern,

care se născuse departe de hotarele României și își

petrecuse copilăria și tinereţea într-un mediu cultural,

politic și religios total deosebit de cel existent în

România acelor vremuri.

Regele Ferdinand I a fost un suveran care și-a făcut

pe deplin datoria. Promisiunea sa, din primăvara anului

1917, că se va trece la un program de reforme sociale,

la reforma agrară

ș i l a acordarea

votului universal, a

căpătat concreteţe

prin legiferările

d i n A d u n a r e a

Deputa ţ i lo r în

ședinţele din 24

mai și 17 iunie

1917 . Aproape

d o u ă m i l i o a n e

ș i jumăta te de

hectare de pământ

urmau să fi e oferite

acelora care nu-și

precupeţeau viaţa

și sângele pentru

libertatea, independenţa și unitatea României. A fost

o decizie foarte înţeleaptă, care a avut o contribuţie

esenţială la menţinerea spiritului ofensiv al ostașului

român și pentru evitarea infl uenţelor revoluţiei bolșevice,

care a spulberat, practic, marea armată a Imperiului Rus.

Ostașul român nu a putut fi capacitat de propaganda

bolșevică.

După cum remarca și regretatul istoric Florin

Constantiniu: Cuvântul regal a avut o extraordinară forţă

de consolidare și amplifi care a motivaţiei soldaţilor-ţărani

de a continua lupta. Pentru ei, sfârșitul războiului trebuia

să însemne, în primul rând, împroprietărirea. Este ceea

ce explică soliditatea frontului intern - absenţa oricăror

tulburări în rândurile populaţiei și armatei - precum și

imunitatea manifestată faţă de propaganda comunistă,

desfășurată de soldaţii ruși, câștigaţi de ideile lui Lenin.

Dar aceasta nu a însemnat că regele și guvernul

român nu erau ameninţaţi, situaţie remarcată și de

Contele de Saint-Aulaire: Cu două treimi din teritoriu

ocupate de inamic și cu a treia parte copleșită de armate

rusești, lăsată pradă dublei și concentratei propagande

revoluţionare rusești și germane, România vedea în Legaţia

Franţei, sprijinită de o misiune militară mai numeroasă

și mai activă decât la oricare alt aliat, salvgardarea a tot

ce-i rămânea ca autonomie, legătura ei cea mai puternică

cu Antanta, garanţia cea mai sigură a speranţelor sale în

reparaţiile viitorului. „Sunteţi - ne spuse într-o zi regele

Ferdinand generalului Berthelot și mie - colacul nostru de

salvare. Dacă acest colac, ce nu-i insumersibil, pare gata

de a fi înghiţit de furtună, atunci România se consideră

pierdută”7.

În ziua de 1 mai

1917, a avut loc

la Iași, pe câmpul

de la Socola, o

m a n i f e s t a ţ i e a

ostașilor ruși, la care

au participat peste

5.000 de persoane.

Cu acest prilej s-a

discutat problema

eliberării din sclavie

a poporului român

(sic!) și a urmat o

defi lare pe străzile

orașului, în cursul

căreia s-a propus

eliberarea prin forţă a doctorului Racovski, care avusese

impus domiciliu forţat din cauza acţiunilor sale contra

politicii guvernului român. El a fost eliberat, îmbarcat

într-un tren cu soldaţii ruși și trecut peste graniţă și

transportat la Odessa, unde a pus bazele unui așa-zis

comitet de acţiune social-democrat român, cu misiunea

de a iniţia tulburări în ţară pentru răsturnarea ordinii de

drept și instaurarea regimului bolșevic și în România.

Renumitul om politic Constantin Argetoianu

remarca: […] autorităţile noastre intraseră în gaură de

șarpe încântate că bolșevicii se mulţumesc cu atât și nu

puseseră în execuţie planul de detronare a regelui, plan

îndelung discutat în sovietele lor. Familia regală fusese

expediată cu două zile înainte la Bacău, la generalul

Averescu8.

Suveranii României au fost evacuaţi din Iași pentru

că soldaţii ruși, care părăsiseră în număr mare frontul

sub infl uenţa ideilor revoluţiei, se strânseseră în mai

multe orașe din Moldova (Roman, Pașcani, Iași și

Botoșani) și, cu prilejul unor mari întruniri deosebit

de zgomotoase, au decis înlocuirea comandanţilor,

Generalii Henri-Mathias Berthelot și Eremia Grigorescu

studii/documente

document 2018 2 (80) 5

arestarea și împușcarea

ofi ţerilor. De multe ori s-a

strigat: Jos armata română!

Jos regalitatea română! Jos

România! Trăiască revoluţia

și comunismul!

Generalul Constantin

Găvănescu, care a fost

martor ocular la asemenea

manifestări, relatează că: Se

zvonise că rușii bolșevici vor

încerca o mare lovitură în

ţară la noi, în mica noastră

ţărișoară, ce ne mai rămăsese, și care era, după cum credeau

ei, pe mâna lor pentru totdeauna. Se zvonise că vor ataca

palatul regal și că vor detrona pe regele românilor, întronând,

apoi, și aici aceleași nelegiuiri ca la ei în ţară. Prea le sta în

gât atâta cinste și ordine, atâta disciplină și credinţă, atâta

devotament și iubire. Iașii erau plini de ruși. Peste patruzeci

de mii umblau forfota, de colo până colo; iar ai noștri erau

toţi la frontieră, acolo unde-i chemase datoria către ţară.

Nu putem nici să ne opunem, la un caz, bolșevicilor, cu cele

câteva sute de oșteni ce abia puteau da posturile și gărzile

din oraș. Și apoi era mult mai înţelept să se evite, pentru

moment, orice ciocnire, orice vărsare de sânge, cu aceia ce

ofi cial ne erau tovarăși. Înţeleptul rege, fără a ști dacă este

adevărat sau nu aceea ce se zvonise, hotărăște a pleca din

Iași cu toată familia sa și a merge pe front, să-și mai vadă

credincioșii ce stau de strajă și să-și răsplătească eroii ce și-au

vărsat sângele pentru apărarea ţării9.

La 2 mai 1917, Take Ionescu, ministrul român al

Afacerilor Externe îl informa, printr-o telegramă, pe

Constantin Diamandi, ambasadorul nostru la Petrograd,

că: Serviciile noastre de informaţii ne-au anunţat ieri seară

că în câteva cercuri de soldaţi ruși s-a discutat urgenţa

executării, la Iași, a unei lovituri pentru a pune mâna pe

rege, prinţul moștenitor și guvern și a proclama, cu Racovski,

Republica Socialistă Română10.

Retras la Bacău, în mijlocul trupelor proprii, regele

Ferdinand a găsit siguranţa și liniștea necesară protejării

familiei regale. Rememorând, peste ani, aceste momente

deosebit de tensionate, generalul Traian Moșoiu spunea

că: [...] nebunia, care agita Rusia, își începuse dezmăţul.

Pe străzile Iașilor, cete de abrutizaţi își purtau beţia de

totdeauna și fluturau steagul roșu, simbol al nimicirii

tuturor valorilor datorită cărora omenirea trăiește de mai

bine de trei milenii. În capitala Moldovei, haosul se ciocnea

cu ordinea, ai cărei ultimi paznici erau, în acel colţ de lume,

soldaţii români. În ei, regele își pusese suprema nădejde,

de credinţa lor nu se îndoia. De aceea, părăsind orașul în

care anarhia putea oricând izbucni, s-a îndreptat spre ei.

Întâmplarea a făcut să comand trupele în mijlocul cărora

regele Ferdinand a venit, dar pentru mine acest semn de

înaltă și desăvârșită încredere a însemnat cea mai mare

mulţumire a vieţii mele de ostaș, iar pentru trupele Diviziei

a XII-a, care nu părăsiseră nicio clipă frontul, decât spre a

se pregăti, în scurtă vreme, pentru noi lupte, sosirea familiei

regale a însemnat împlinirea unei adânci dorinţi11.

Norii negri apăruţi ca urmare a răzvrătirii

revoluţionare a armatelor ruse au început a fi înlocuiţi

relativ repede de momentele de satisfacţie inspirate

de rezultatele bune obţinute în acţiunea de instruire

și refacere a armatei române. Ele i-au permis lui

Constantin Kiriţescu să consemneze cu deplină

mândrie și satisfacţie: Ziua de 10 mai 1917 a fost una

din zilele cele mai înălţătoare ce i-a fost dat să trăiască

capitalei pribegiei și durerilor. A fost pentru marea masă

a poporului și pentru toată lumea, care nu avusese de

unde să cunoască munca tăcută de luni de zile, revelaţia

reînvierii armatei românești. Ce deosebită a fost revista

trupelor de pe platoul Copoului de spectacolul obișnuit al

acestei serbări din anii păcii! Nu mai era o armată de

paradă care să defi leze în faţa unor tribune împodobite

cu fl ori și steaguri. Ci, pe platoul scăldat de soare, timp de

trei ceasuri au trecut, cu pas bărbătesc, trupele unei divizii

întregi, vechii luptători cu sufl etul oţelit al luptelor de la

Jiu și de la Neajlov, purtându-și cu mândrie drapelele

zdrenţuite, amestecaţi cu tinerii nerăbdători de a da piept

cu cotropitorii ţarinilor lor. Era armata nouă, care purta

în raniţe cinstea, soarta și nădejdea ţării. Era Zece Mai

al războiului, sărbătorirea jertfelor și a vitejiei. Trupele

def ilează cu însufleţire și bărbăţie. Lumea privește,

admiră și plânge. Sunt lacrimi de bucurie, lacrimi fecunde,

care prind laolaltă, într-o comunitate de simţăminte,

pe români și pe francezi. Regele decorează steagurile

eroicelor Regimente 4 și 9 de Vânători și pe bravii lor

comandanţi. Generalul Berthelot împarte decoraţii. Iar

pe câmpul imens se ridică accentele măreţe ale imnului

„La arme!” ieșit din șapte mii de piepturi de soldaţi și din

instrumentele de metal a patru muzici militare. Niciodată

o mulţime nu a simţit fi ori mai puternici ca cea adunată pe

platoul Copoului. Într-un elan de entuziasm nestăpânit,

un ministru își smulge ceasornicul de aur de la brâu și-l

dăruiește maestrului Castaldi, autorul imnului, care

Cristian Rakovsky

2 (80) 2018 document6

studii/documente

conducea el însuși corul imens. Zi de reîmprospătare a

durerilor, de reînviere a mândriei și speranţelor! 12.

În timpul Primului Război Mondial peste

400.000 de români din Transilvania și Bucovina au fost

înrolaţi în armata imperială austro-ungară și trimiși să

lupte pe diferite fronturi. Drept urmare, în anul 1917,

numai în lagărele de prizonieri din Rusia se afl au circa

120.000 de ardeleni. După intrarea României în război

de partea Antantei, aceștia au cerut să li se permită să

lupte de partea

aliaţilor.

În decem-

b r i e 1 9 1 6 ,

s-a format la

Darniţa, lângă

Kiev, un lagăr

s p e c i a l , î n

care au fost

aduși 250 de

ofi ţeri și 1.200

d e g r a d a ţ i

recrutaţi dintre

p r i z o n i e r i i

români din Rusia. Aceștia au constituit nucleul iniţial

al Corpului Voluntarilor Români din Rusia.

La 6 iunie 1917, primele batalioane de voluntari,

formate din 130 de ofi ţeri și 1.500 de soldaţi au plecat

de la Kiev spre Iași, urmate de alte batalioane, unde au

sosit a doua zi și au fost întâmpinaţi, la gară, de generalul

Constantin Prezan și de numeroși reprezentanţi ai

autorităţilor militare și civile române.

În ziua de 8/21 iunie 1917, pe o câmpie de lângă Iași

(platoul Șorogari), primul contingent al voluntarilor

ardeleni și bucovineni (peste 30.000), foști prizonieri

de război în Rusia, depunea jurământul de credinţă

faţă de România.

Martor ocular la acest impresionant eveniment

înălţător, doctorul Vasile Bianu consemna în jurnalul

său: O zi frumoasă ca și ieri, cu un cer de o seninătate

ideală, scăldat în razele soarelui care a favorizat împlinirea

bogatului program al ei și care program are să înceapă cu

solemnitatea depunerii jurământului bravilor voluntari

ardeleni și bucovineni. Pe întinsul platou al Morii de

Vânt, soldaţii se înșirau de dimineaţă în rânduri strânse,

cu baionetele sclipind ca fulgerele. Un pavilion, îmbrăcat în

verdele naturii și cu tricolorul românesc, era ridicat pentru

suverani, miniștrii și înalţii demnitari. Bravii ardeleni,

veseli și mândri, purtând pe umerii lor voinici arma

românească, stau adunaţi în faţa pavilionului, la dreapta

și la stânga. Rând pe rând, sosesc toţi membrii Șcerbacev,

Prezan, Cristescu, Petala, Vlădescu etc. și numeroși ofi ţeri,

misiunile militare ale aliaţilor și un imens public. La ora

10 sosesc suveranii cu toţi prinţii și prinţesele. E un moment

mișcător și înălţător; trompeţii sună pentru onor, muzica

intonează imnul regal. Regele cu prinţul moștenitor trec

în revistă pe noii soldaţi ai armatei române. Urale umplu

văzduhul.

S u v e r a n i i

urcă pe estradă,

iar mitropolitul

P i m e n , c u

î n a l t u l c l e r,

of iciază slujba

religioasă; ostașii

s e d e s c o p e ră ,

m u z i c a

i n t o n e a z ă

rugăciunea, corul

r idică imnuri

de mărire către

Dumnezeu. Momentul solemn sosește.

Mitropolitul rostește câteva cuvinte arătând însemnătatea

actului care se îndeplinește și apoi, cu glas tare, zice: „Sus inimile,

oșteni! Ridicaţi mâna dreaptă în sus și cu ochii aţintiţi spre

steagurile sub care veţi lupta de azi înainte, faceţi semnul

crucii și spuneţi după mine: În numele lui Dumnezeu

Atotputernicul, jurăm credinţă regelui nostru Ferdinand

I, supunere legilor ţării și îndatoririlor militare în toate

împrejurările, în timp de pace ca și în timp de război. Așa să

ne ajute Dumnezeu”!

Acest jurământ se repetă de cele 1.500 de piepturi

ostășești cu hotărâre în glasuri, cu deplina credinţă a

săvârșirii marelui act. În acest moment drapelele ciuruite

de gloanţe, acoperite de glorie, se apleacă spre capetele

descoperite ale noilor ostași români. M.S. Regele coboară

câteva trepte pe estradă, dă ordin să se adune ostașii în

rânduri compacte lângă tribună și, plin de emoţie, cu glas

puternic, vibrant, străbătând inimile întregii asistenţe,

spune următoarele cuvinte:

„OSTAȘI,

Vouă, fraţilor ardeleni și din Bucovina, care aţi venit

între noi din pribegie, care după multe și crude suferinţe

aţi pășit pe pragul casei părintești, vă zic, azi, din

adâncul inimii: Bine aţi venit! Prin jurământul solemn

Darniţa

studii/documente

document 2018 2 (80) 7

ce aţi depus înaintea lui Dumnezeu, înaintea drapelelor

acestora, care vă vor arăta drumul spre libertate, înaintea

camarazilor voștri, care s-au luptat, care au sângerat

pentru înfăptuirea idealului nostru naţional, v-aţi legat

cu un lanţ indisolubil de patria mamă; aţi pus sufl etul și

sângele vostru în serviciul cauzei sfi nte, ce împreună cu

voi am îmbrăţișat-o cu inima curată, cu voinţă de fi er.

Trăim niște momente frumoase, niște clipe de bucurie,

de înălţare sufl etească. Vouă, ţara vă spune: Bine aţi

venit!, căci în voi vede întâile raze ale unui soare nou ce

răsare din întuneric; pe voi orașul acesta unde s-a făptuit

Unirea Principatelor vă salută cu iubire ca întâii soli ai

unirii neamului. Armata, în a cărei familie aţi intrat

azi, vă primește cu braţele deschise ca niște fraţi de mult

așteptaţi, căci știe că inima voastră bate spre biruinţă, că

braţul vostru este oţelit prin luptă; pe voi Regele, căruia

aţi jurat credinţă, vă privește cu dragoste și încredere, căci

în sosirea voastră salută chezășia cea mai puternică, că

visul atâtor veacuri se va înfăptui, că dorul unui neam

întreg în sfârșit se va stinge. Vouă, fraţilor de dincolo și

bucovineni vă zic: Înainte cu Dumnezeu! Uniţi sforţările

voastre cu ale fraţilor din ţară; călăuziţi steagul nostru

naţional peste munţi, unde milioane de fraţi așteaptă plini

de nădejde dezrobirea de un jug asupritor. Biruinţa va

fi a noastră și cu ea libertatea și fericirea, și atunci vom

fi un singur și strâns unit popor de fraţi nedespărţiţi

întotdeauna”.

Urale puternice și nesfârșite umplu văzduhul la aceste

ultime cuvinte ale suveranului iubit. Corul ardelenilor

intonează: „Trăiască regele!”13.

Impresionată de solemnitatea acestui moment, regina

Maria nota în jurnalul său: Soarele își revărsa căldura în

valuri de aur pe câmpia întinsă unde erau înșiraţi noii noștri

ostași. Ei aveau ochii hotărâţi, ca ai oamenilor care văzuseră

moartea de aproape și nu se înfricoșează de ea, obrajii

bronzaţi de soare și de vânt, iar mersul sigur și mândru.

Și, ca o minune, mii de ardeleni și bucovineni, izgoniţi din

căminurile și din ogoarele lor, ca și ai noștri, au venit să-și

înfrăţească suspinul și dorul pentru pământul iubit. De aceea

au fost primiţi cu lacrimi, cu lacrimi de bucurie în ochi, și de

aceea am aruncat fl ori la picioarele lor. Erau ostașii purtători

ai aceleiași făclii a eliberării ca și noi; erau pentru noi mai

mult decât o încurajare și mai mult decât o speranţă: erau

simbolul ţelului nostru, erau mărturia vie că visul nostru

poate să fi e realitate14.

Participant și el la acest impresionant moment,

Octavian Goga a rostit un fulminant discurs în care

a sintetizat năzuinţa voluntarilor ardeleni: Prin acest

jurământ voi sunteţi cetăţeni ai României. Ea e patria

noastră, ea e patria Ardeleanului întreg. Iubiţi fraţilor,

iubiţi cu toată căldura ce poate da libertatea, iubiţi

această ţară care de un an aproape sângerează la pragul

porţilor voastre. Siliţi-vă s-o cunoașteţi cât mai bine, să-i

pătrundeţi durerile și nădejdile, cinstiţi-o cu blândeţe

pentru lipsurile ei, cu îndârjire pentru drepturile ce i se

cuvin, iar dacă s-ar întâmpla vreodată ca cineva să vă

greșească, nu-l confundaţi cu ţara, gândiţi-vă că fraţii

voștri sunt milioanele neamului, fraţii voștri sunt soldaţii

morţi, soldaţii vii cu care alături va trebui să sfărâmaţi pe

dușmanul de la hotare. Cu aceste cuvinte, vă urez bun sosit

și crezând în vitejia voastră și în biruinţa steagului nostru

vă zic la revedere la noi acasă, la revedere în Ardeal 15!

După terminarea ceremoniei ofi ciale, Corpul 2

Armată a organizat o masă câmpenească pentru toată

lumea. Regele Ferdinand I și principele Carol au luat

loc alături de soldaţi și au mâncat împreună cu ei. Cu

această ocazie suveranul român a rostit următorul

toast: Voi care aţi pus piciorul astăzi în Patria Mamă a

Moldovei, de care este legat în mod nedespărţit numele lui

Ștefan cel Mare și Sfânt, precum este legat de numele lui

Ardealul, Bucovina și Muntenia, voi aţi avut prilejul să

vedeţi astăzi una din diviziile române cu care astăzi vă

contopiţi și vă înfrăţiţi pentru jertfe ca și pentru biruinţă.

Pe cât de inimoși aţi pășit pe pământul României, pe atât

de inimoși veţi trece sub ghiulelele inamicului, pentru a

înfrunta toate greutăţile luptei și a vă uni mâine pentru

totdeauna cu fraţii voștri de sânge. Ridic paharul meu

în sănătatea Corpului de Armată, dar și în sănătatea

soldaţilor ardeleni și bucovineni, care vor ști să se strângă

sub cutele drapelelor române și să se jertfească pentru

idealul României Mari16.

1917, Iași. Jurământul voluntarilor ardeleni

2 (80) 2018 document8

studii/documente

D u p ă

cum se poate

concluziona și

din acest episod

unirea devenise

punctul principal

la ordinea zilei.

P ă t r u n z â n d

cu sfioșenie și

pietate pe câmpul

istoric al unirii

însângerat de

oșteanul român,

n e î n t ă r i m

convingerea că

pr in crezul ș i

comportamentul

său, soldatul UNIRII n-a intrat în haosul acestui măcel

pentru cuceriri, ci pentru dezrobiri.

Barbu Ștefănescu-Delavrancea sintetiza victoria,

apoteoza, ca simbolul cel mai de preţ adus de armata

română pe altarul unirii: Noi nu vrem ce nu este al nostru,

ci vrem unirea cu fraţii noștri din Ardeal, Banat și din

Bucovina. Noi nu ne croim cu sabia o patrie nouă, ci ne-o

întregim... Duhul adevărului, al dreptăţii și al fraternităţii

mână vitezele noastre oștiri17.

În aceste vremuri tulburi, dominate de pribegie și

suferinţă, din dreptatea și demnitatea misiunii asumate

de regele Ferdinand I au înfl orit curajul și încrederea

ţării. Demonstrând că este cel dintâi la sacrifi ciu,

cel dintâi la muncă, prinţul plecat din castelul de la

Sigmaringen, de la izvoarele Dunării, a devenit aici,

la vărsarea ei în mare, conducătorul competent, călit

în lupta cu toate furtunile istoriei, profund integrat cu

interesele poporului în fruntea căruia îl pusese un destin

implacabil. Din aceste motive, unul din principalele

cotidiene ale vremii i-a făcut, în primăvara anului

1917, următorul portret: În împrejurările cele mai grele

ale istoriei sale, România a avut la conducerea ei, pentru

salvarea ei morală, credinţa suveranului său. Credinţă cu

atât mai frumoasă cu cât era străbătută de griji și de tristeţe;

credinţă loială, cu atât mai mișcătoare cu cât ea n-a încetat

a se exprima cu mândria unui rege și simplicitatea unui

om al cărui crez era că datoriile au o ierarhie, că fi ecare

dintre noi nu alege, și datoria care i se impunea era de a

apăra România și de a-i asigura independenţa în prezent

și mărimea în viitor18.

Revoluţia

b u r g h e z o -

democratică

din februarie

1 9 1 7 , c a re

a d u s l a

d e t ro n a r e a

ţ a r u l u i

N i c o l a e a l

II-lea a creat

o conjunctură

f a v o r a b i l ă

p e n t r u

intensifi carea

m i ș c ă r i i

n a ţ i o n a l e

p e n t r u

autodeterminare din Basarabia.

La 26 martie 1917, ziarul „Cuvânt Moldovenesc”,

care apărea la Chișinău, a publicat un articol în care se

preciza că: Acum ori niciodată putem noi să ne hotărâm

singuri soarta. Trebuie să ridicăm steagul pe care să fi e scris

Unire!

Profi tând de anarhia creată în Imperiul Rus, în

iunie 1917, guvernul Republicii Ucraina a revendicat

Basarabia, ceea ce a determinat protestul energic al

românilor din această provincie și, la 15 iulie 1917,

Partidul Naţional Moldovenesc, împreună cu toate

organizaţiile locale au făcut cunoscut Radei Ucrainiene

că: Basarabia, pe baza drepturilor istorice, etnografi ce, pe

baza obiceiurilor sale deosebite și a situaţiei economice, are

dreptul imprescriptibil pentru o completă autonomie, făcând

pași importanţi pentru o apropiere de Regatul Român.

Se apropia ora adevărului – biruinţă românească

și renaștere naţională sau înfrângere și ștergerea de

pe harta Europei și din familia popoarelor europene.

Reorganizată în centrele de instrucţie amenajate în

taberele de refacere, instruită și înarmată cu armament

și echipament modern procurat de la Antantă, armata

română era gata să înscrie paginile de epopee de la

Mărăști, Mărășești și Oituz.

Așa cum remarca și Octavian Goga, în iulie 1917:

O oaste nouă, mai vârtoasă decât cea dintâi, încercată în

război și cu braţul greu de răzbunare, o oaste care e mândria

ţării, așteaptă cu sete ordinul de înaintare. Niciodată n-a

fost în sufl etul românesc mai multă încredere și mai multă

îndârjire19.

Septembrie 1917, Iași. Regele Ferdinand, principele Carol, generalul Prezan și I.P.S. mitropolitul Pimen

studii/documente

document 2018 2 (80) 9

Pe frontul Armatei 2, comandată de generalul

Alexandru Averescu existau condiţii favorabile pentru

realizarea unei posibile străpungeri a dispozitivului

inamic. Marele Cartier General român a stabilit măsurile

necesare pentru reluarea acţiunilor pe principala direcţie

de efort.

Comandantul suprem al armatei române, regele

Ferdinand I, a dat următorul Ordin de Zi:

OSTAȘI !

A sosit momentul mult așteptat de toată suflarea

românească, de voi însă cu bună seamă mai mult decât

oricine, să reluăm lupta pentru a răsturna zăgazul urâcios

dincolo de care se aud gemetele părinţilor, fraţilor, copiilor

noștri, sub apăsarea vrăjmașului hrăpăreţ. Nu uitaţi că

reluăm lupta pentru cea mai sfântă cauză și anume pentru

izgonirea cotropitorilor din căminele noastre... În trecutul

nostru, nu o dată ţărișoara noastră a fost potopită de

dușmani; întotdeauna însă strămoșii noștri au știut să-i

alunge și să ne păstreze până azi moșia neatârnată. Aceeași

datorie avem și noi faţă cu urmașii noștri; am toată nădejdea

că Armata 2 nu va lipsi de la o așa sfântă datorie și va ști

să se menţină, ca și până acuma, prin valoarea ei dovedită,

la înălţimea încrederii ce pune Ţara în ea20.

Pregătirea de artilerie a fost declanșată în ziua de

9/22 iulie 1917, atunci generalul Alexandru Averescu

făcea următoarea însemnare în jurnalul său: În fi ne, ziua

mult așteptată începe. Zi mare, căci este în joc reputaţiunea

Armatei, sau cel puţin a valorii soldatului nostru... Am

însă ferma încredere în succesul trupelor noastre pe frontul

armatei mele. Sunt convins că acţiunea care va începe azi

va fi pentru soldatul nostru un titlu de glorie și pentru ţară

de mândrie. Ne măsurăm, în condiţii aproape egale, cu cei

mai buni soldaţi din lume. Sunt convins că vom învinge21.

În dimineaţa zilei de 11/24 iulie 1917, la ora 3.45 a

fost declanșat atacul năprasnic al infanteriei române. Pe

direcţia loviturii principale, frontul inamic a fost rupt pe

o lăţime de 10 km și o adâncime de 2,5-3 km, au fost

eliberate 30 de sate, o întreagă divizie germană a fost

pusă pe fugă, au fost capturaţi circa 3.000 de prizonieri

germani și austro-ungari, o însemnată cantitate de

armament și muniţie și circa 60 de tunuri.

În Notiţele sale zilnice, generalul Alexandru Averescu

sublinia că: Moralul ofi ţerilor și trupei Armatei a II-a

române s-a ridicat foarte mult, căci pentru întâia oară, după

11 luni de la intrarea României în război, ei au văzut că

inamicul atacat fuge din faţa lor, că el cedează terenul, că-l

ia prizonier, că-i capturează

materialul (arme, mitraliere,

tunuri)22.

Aflate în plin avânt,

trupele noastre au fost

nevoite să se oprească

datorită unei telegrame

a guvernului Kerenski

care cerea tuturor trupelor

ruse stoparea oricăror

acţiuni ofensive ca urmare

a agitaţiilor bolșevice în

rândul soldaţilor de pe

linia frontului și a unei ofensive germane în Galiţia și

Bucovina.

Drept urmare, la 12/25 iulie 1917, Marele Cartier

General român emite Ordinul de Operaţii nr. 34, care

ordona oprirea ofensivei de la Mărăști: Cu tot succesul

obţinut, continuarea operaţiilor pe frontul nostru nu

mai este posibilă din cauza situaţiei generale a Frontului

Oriental. În consecinţă se ordonă: Armata a II-a se va opri

pe frontul pe care va ajunge în seara zilei de 12 iulie. Trupele

se vor întări puternic pe cea mai bună poziţie de rezistenţă

care se afl ă în lungul frontului cucerit.

Constantin Kiriţescu a surprins cu măiestrie și

durere în sufl et efectul acestui ordin: În plină înaintare

victorioasă Armata a II-a primește fatalul ordin de

suspendare a operaţiilor... Rareori o armată victorioasă a

primit o lovitură morală mai puternică decât cea primită

de Armata a II-a. Să trăiești șase luni de viaţă chinuită,

susţinut numai de nădejdea zilei celei mari când, cu preţul

jertfei supreme, să poţi gusta bucuria izbânzii și, odată

ajuns aci, pe când braţul lovește fără cruţare cu sabia de foc

pe cotropitorul ogoarelor noastre, să fi i deodată oprit, nu de

slăbiciunea ta, nici de puterea dușmanului, ci de dezertarea

aliatului, era cea mai grozavă amărăciune pe care ne-o

păstrase desfășurarea războiului nostru, atât de darnic în

decepţii de tot felul 23.

Principalul aliat, armata rusă, dădea semnale din ce

în ce mai puternice că este în stare de dezagregare, după

cum menţiona și regina Maria în jurnalul său în ziua

de 13/26 iulie 1917: Zi de îngrijorare din ce mai mare.

Nando a venit pe neașteptate la dejun, rechemat de pe front

de Cartierul General, care a pus capăt ofensivei noastre, căci

se pare că în Rusia se întâmplă lucruri grozave. Am afl at că

frontul lor dă înapoi peste tot în faţa unei armate dușmane

de patru ori mai puţin numeroase ca a lor, se retrag în masă

Octavian Goga

2 (80) 2018 document10

studii/documente

fără a mai lupta. Vestea aceasta e pentru noi îngrozitoare;

și am afl at-o pe neașteptate, încât am rămas cu totul uluită;

mă agăţ totuși de orice nădejde, căci așa e felul meu, dar mă

tem că de data asta va fi sfârșitul tuturor nădejdilor. De fapt,

dezastrul e pentru noi atât de mare, încât nu sunt cuvinte

în care să poată fi descris 24.

Tocmai în aceste condiţii deosebit de difi cile pentru

frontul român, victoria obţinută de Armata 2 la Mărăști

a avut o importanţă deosebită pentru întreaga armată

română fapt relevat și de Nicolae Iorga când afi rma

că: După admirabile atacuri pieptișe, în mijlocul bucuriei

dârjilor ţărani de pe coastele aspre ale muncelelor, puternicele

linii de apărare fură părăsite de trupele inamice, care se

retrăgeau în dezordine. Prima adevărată și deplină victorie

românească 25.

Această victorie a fost apreciată imediat de

personalităţi militare și politice ale vremii. Astfel,

ministrul de război al Franţei - Paul Painleve - afi rma

într-o telegramă adresată omologului său român:

Armata franceză a afl at cu bucurie despre frumoasele succese

ale armatei române. Rog transmiteţi felicitările cele mai vii

ale soldaţilor francezi către fraţii lor de arme 26.

Cotidianul „The Times” scria: Singurul punct

strălucitor în răsărit se găsește în România, unde armata

reconstituită atacă viguros frontierele Carpaţilor, obţinând

succese apreciabile 27.

Iar în ziarul „Herald” se arăta că: Progresele armatei

române sunt rezultatul unui plan bine conceput a cărui

desfășurare toţi Aliaţii o urmăresc cu viu interes...

Redeșteptarea armatei române neliniștește pe inamici,

dejucându-le planurile 28.

Așa cum sublinia și istoricul Ion Lupaș: Poporul

României moderne trebuie să-și întipărească bine în sufl et

ziua de 11 iulie 1917, căci în acea zi pentru întâia dată

armata sa modernă, care-și primise botezul de sânge numai

cu 40 de ani înainte la Griviţa, înscrie în istoria sa prima

victorie în adevăratul înţeles al cuvântului, adică victoria

ofensivă și defensivă 29.

A urmat epopeea celebrelor bătălii susţinute de

armata română pentru apărarea porţilor Moldovei, unde

trupele Puterilor Centrale și feldmareșalul Mackensen,

care își propusese scoaterea defi nitivă a României din

război, au suferit un eșec răsunător. Aproape numai

prin efortul propriu, trupele române au obţinut

impresionantele victorii de la Mărăști, Mărășești și

Oituz.

Remarcând contribuţia deosebită a oștirii române și

modestul sprijin primit din partea aliaţilor, ambasadorul

belgian în România, Van Ypersen de Strihou, comunica

ministrului de Externe al ţării sale: Armata română

rezistă pretutindeni cu succes în ciuda câtorva mici avantaje

pe care și le-au putut asigura germanii, atacând deunăzi

în regiunea Panciu, în punctul de joncţiune al armatelor

lui Averescu și Grigorescu și unde Divizia 124 rusă în

întregime a fugit, ca și în nord, la frontiera Bucovinei,

unde trupele rusești de asemenea au părăsit toate terenul

în faţa bombardamentului. De când se pref igurează

atacul, devine din ce în ce mai cert că trupele moscovite

părăsesc tranșeele, aruncă puștile și pleacă. Ele nu mai vor

să lupte. De asemenea, germanii care, fi e prin serviciul

lor de spionaj, fi e prin contactul direct pe care ei continuă

să-l menţină cu adversarii lor pe front și căruia îi dau

numele de fraternizare, cunosc amplasamentul fi ecărui

corp, au grijă să decidă atacurile lor acolo unde știu că nu

întâmpină nicio rezistenţă. Deunăzi, chiar, atacul a fost

dat de o divizie bulgară în faţa căreia o divizie rusă a

fugit cu toată viteza, pentru a face desigur, mai savuroasă

ironia acestei declaraţii faţă de care, marii noștri aliaţi, cu

incorigibila lor nerecunoaștere a psihologiei popoarelor din

Europa orientală, se complac cu comoditate de atâta vreme,

și anume că este sufi cient să apară cascheta plată a soldaţilor

ţarului pentru ca bulgarii să cadă în genunchi și să ceară

iertare... Cu tunurile pe care armata rusă le abandonează

în fuga sa, germanii trag asupra românilor și, recent, orașul

Tecuci, primind astfel numeroase obuze rusești, s-a putut

convinge de excelentul material american și japonez, care

în loc să-i distrugă total pe germanii cărora le era destinat,

contribuia dimpotrivă, la victoria lor30.

Pentru a ilustra eroismul și sacrificiul ostașilor

noștri în aceste bătălii sângeroase menţionăm Ordinul

de Zi dat de colonelul Constantin Jipa, comandantul

15 iunie 1917. Regele Ferdinand în tranșeele din Valea Oituzului

studii/documente

document 2018 2 (80) 11

Regimentului 43/59 Infanterie, la 10/23 august

1917: În timpul ciocnirilor de ieri noapte, pe dealul

Secului, a căzut în fruntea plutonului său, lovită în

inima-i generoasă de două gloanţe de mitralieră,

voluntara ECATERINA TEODOROIU din Compania

a 7-a. Pildă rară a unui cald entuziasm patriotic, unit cu cea

mai strălucitoare energie, aceea, pe care unii au numit-o cu

drept cuvânt EROINA DE PE JIU, și-a dat jertfa supremă

lipsită de orice trufi e, de orice deșartă ambiţie, ci numai din

dragostea de a apăra pământul ţării sale cotropit de dușmani.

Și-a dat viaţa cu simplitatea eroismului adevărat, nu pentru

a obţine o apoteoză de vorbe, ci pentru că așa cerea inima ei,

pentru că așa credea sufl etul ei că i se împlinește datoria vieţii.

Aceea care în vitejia comunicativă a murit în clipa când se

descoperea spre a-și îndemna ostașii cu vorbele: «Înainte

băieţi! Nu vă lăsaţi! Sunteţi cu mine!», are dreptul din clipa

aceasta la cinstea veșnică a tuturor românilor 31.

Cei care și-au făcut datoria supremă faţă de patrie au

intrat pe drept în cartea de onoare din aur a neamului

românesc.

La 12/25 august 1917, regele Ferdinand I a dat

următorul Ordin de Zi:

OSTAȘI DE PE FRONTUL ROMÂN !

Luptele crâncene ce s-au dat în timpul ultimelor săptămâni

de către trupele ruso-române, puse sub comanda Mea, au dat

din nou la iveală însușirile ostășești ale armatelor aliate pe

frontul român. După ce bravele Mele regimente din Armata

a II-a, cot la cot cu vitejii lor fraţi de armă din Armata

a IV-a rusă, au alungat pe vrăjmașul din poziţiile ţinute

atâta timp; Armata I-a, împreună cu Corpurile VII și VIII

ruse, au știut să ţină în respect valurile inamice ce încercaseră

să rupă frontul la Nord de Focșani. Mărăști, Mărășești,

Panciu și Oituz, pentru Armata IX rusă sunt niște nume,

care constituie titluri de glorie pentru trupele care au luptat

și sângerat acolo. Cu piepturile voastre aţi ridicat un zid

mai tare decât granitul. Voinţa voastră, vitejia copiilor

ţărilor noastre aliate au pus o stavilă puhoiului vrăjmaș ce a

vrut să se reverse asupra Moldovei, pentru a purta valurile

sale mai departe până în sânul Rusiei. Cu mândrie mă uit

la voi și vă aduc mulţumirile Mele și recunoștinţa Mea

ofi ţerilor și trupei, care v-aţi purtat atât de bravi. Onoare

acelora care și-au lăsat viaţa pentru apărarea patriei lor.

Ne mai așteaptă noi lupte, noi sforţări și noi jertfe ni se

impun, căci vrăjmașul tot mai își ţine capul sus. Nu uitaţi

nicio clipă că drumul spre biruinţă duce numai într-o

singură direcţie: înainte, numai învingând pe vrăjmaș

puteţi realiza străduinţele voastre. Aţi dovedit până acum

că puterea voastră de rezistenţă e mai tare ca năvălirile

vrăjmașului, iar vitejia voastră mai mare decât numărul

lui. Va veni momentul când voi veţi purta drapelele voastre

înainte, pentru a alunga pe vrăjmașul de pe pământul care nu

este al lui, căci cât timp mai are un picior pe pământul nostru

biruinţa nu e desăvârșită. Vitejia ce aţi arătat până aici îmi

dă dreptul să privesc cu încredere în viitor, căci luptăm pentru

bunurile noastre cele mai sfi nte și cauza noastră e justă, de

aceea și biruinţa trebuie să fi e a noastră.

Acest ordin trebuie citit la toate companiile, escadroanele

și bateriile.

Dat în Cartierul Nostru General în 12/25.VIII.1917 32.

Acela care începuse a fi numit Regele ţăranilor și

soldaţilor a fost în acest timp prezent în mijlocul ostașilor,

îmbărbătând luptătorii, sprijinind comandanţii în adoptarea

deciziilor celor mai adecvate momentului respectiv.

În articolul intitulat Suveranul pe front, publicat

în cotidianul militar ofi cial sâmbătă 12 august 1917,

scriitorul Corneliu Moldovan relata că: Dragostea

ostașilor noștri pentru suveran nu are numai strălucirea

respectului adânc și aproape cucernic, ca pentru cele sfi nte,

ci de multe ori ia forma unei pasiuni omenești, a unei iubiri

simple și calde, care șterge pentru o clipă depărtarea dintre

Coroană și baionetă. Greu răniţi, pe paturile spitalului, ei

nu râvnesc atât la meșteșugul doctorului, cât așteaptă să se

ivească în prag vedenia luminoasă și mângâietoare a reginei

sau domniţelor, sfânta icoană care tămăduiește pe dată,

cu o singură privire sau cu un singur zâmbet... Pe front,

ostașii voinici și hotărâţi, la luptă pe viaţă și pe moarte,

tânjesc deopotrivă de dorul suveranului, socotindu-i sosirea

printre ei ca o binecuvântare și o chezășie de biruinţă. Ei

nu-l întâmpină doar ca pe un monarh cu admiraţie rece și

umilă, nici ca pe un înalt suveran, căruia i-au jurat credinţă

1917. Obuze de 100 mm capturate în luptele de la Mărăști

2 (80) 2018 document12

studii/documente

și supunere până la cea din urmă sufl are, ci îl primesc cu urale

și chiote nesfârșite, cu priviri fi erbinţi de copii cărora le surâde

bucuria, cu iubire și avânt de ostași cărora li s-a hărăzit

norocul să vadă printre ei pe cel deopotrivă cu drapelul,

în cinste și în glorie... Toţi ostașii noștri ard de dorinţă

să vorbească cu regele. Când Majestatea Sa are prilejul

să-i asculte, ei nu-și

pierd cumpătul , c i

grăiesc răspicat și cu

inima deschisă, știind că

sunt crezuţi și că se pot

rezema pe făgăduinţa

suveranului. Căci doar

el este regele ostașilor -

regele ţăranilor. E ușor

de bănuit entuziasmul

eroilor de la Siret la

vestea că Majestatea

Sa va sosi printre ei,

ca să le mărturisească

încă odată iubirea și

admiraţia sa pentru risipa de eroism și dobândirea unei

atât de strălucite biruinţe. După atâtea crâncene valuri de

sânge, după o atât de înverșunată apărare a frontului, nu

se putea să nu sosească mulţumirea și răsplata.

În ziua de 4 august, Majestatea Sa, regele Ferdinand,

însoţit de A.S.R. Principele Moștenitor au sosit cu

automobilele la postul de comandă al Armatei I-a. Făcând

un scurt popas la Spitalul Crucii Roșii al Misiunii Engleze,

instalat în casa Cincu, au vizitat răniţii în bătălia de la

Mărășești, care, cu toate rănile lor grele, păreau că nu suferă

și că sunt străini de orice durere trupească, atât de senin

și de ridicat le era moralul. Suveranul, vădit mișcat de

sufl etul și avântul acestor viteji, le-a rostit cuvinte blânde,

lăudându-le virtutea ostășească dovedită nu numai pe

câmpul de luptă, dar și pe patul de suferinţă al spitalului.

Trecând, apoi, în camera unde se găseau rămășiţele

pământești ale viteazului aviator francez, plutonierul

Texier Th omas, care căzuse greu rănit, cu o zi înainte,

în lupta cu un avion inamic, M.S. Regele s-a apropiat

cu pietate, i-a pus mâna pe frunte, ca o cunună de

binecuvântare, și aninându-i pe piept „Virtutea Militară”,

i-a rostit cu vocea înecată de cele mai curate simţiri: „Dormi

în pace, viteaz soldat al Franţei, care te-ai jertfi t pentru

noi!... Fie ca pământul primitor al patriei surori să-ţi

înfl orească amintirea cu admiraţie și recunoștinţă veșnică”.

Toţi cei de faţă aveau privirile înlăcrimate.

Ajunși la postul de comandă al Armatei I-a, M.S. Regele

și A.S.R. Principele Carol au fost întâmpinaţi de generalul

de divizie Grigorescu, care le-a expus situaţia de pe front,

mersul operaţiilor, entuziasmul și vitejia fără de seamăn

a celor cărora le este încredinţată soarta ţării și cinstea

numelui de român. Suveranul n-a avut de adăugat decât

cuvinte de mulţumire

și de laudă. A dat apoi

ordine în legătură

cu operaţiile zilei și,

trecând la Corpul II

Aeronautic, a binevoit

a decora mai mulţi

of iţeri aviatori, care

s-au distins în ultimele

lupte aeriene.

La orele 15.30 au

mers cu automobilele

la Spitalul de Triaj

Tecuc i , unde M.S.

Regele s-a urcat în

vagoane, stând de vorbă cu răniţii sosiţi de pe câmpul

de luptă, vorbindu-le cu acea bunătate comunicativă

și liniștită, caracteristică augustului său sufl et. Răniţii

își povesteau isprăvile, minunile de vitejie săvârșite,

înfăţișându-le ca pe cel mai fi resc lucru din lume. Își

arătau dorul grabnic de vindecare și întoarcere în luptă,

iar suveranul, adânc încântat de ostașii săi, împărţea

cu dărnicie mângâieri și îmbărbătări. Un sergent rănit

pentru a treia oară, căruia fusese nevoie să-i amputeze

unul din braţe, a fost decorat de către însuși M.S. Regele 33.

Duminică, 13 august 1917, a murit, ca urmare a

tifosului exantematic contactat pe frontul din Moldova,

preotul militar basarabean Alexei Mateevici, profesor la

Seminarul Teologic din Chișinău, născut în satul Zaim,

judeţul Tighina, autorul admirabilei bijuterii poetice

Limba noastră, care a avut o contribuţie importantă

la propaganda pentru unirea Basarabiei cu Regatul

Român. Ea a fost recitată pentru prima dată, când a

venit de pe front și a participat la Congresul Didactic de

la Chișinău din 25-27 mai 1917. Cu acest prilej Alexei

Mateevici a declarat: Da, suntem moldoveni, fi i ai vechii

Moldove, însă facem parte din marele popor român, așezat

prin România, Bucovina și Basarabia. Fraţii noștri din

Bucovina, Transilvania și Macedonia își zic români. Așa

trebuie să facem și noi. În continuare, a recitat următoarele

versuri:

Generalul Eremia Grigorescu în inspecție pe fr ont

studii/documente

document 2018 2 (80) 13

Limba noastră-i o comoară

În adâncuri înfundată,

Un șirag de piatră rară

Pe moșie revărsată.

Limba noastră-i foc ce arde

Într-un neam, ce fără veste

S-a trezit din somn de moarte,

Ca viteazul din poveste.

Limba noastră-i numai cântec,

Doina dorurilor noastre

Roi de fulgere, ce spintec

Nouri negri, zări albastre.

Limba noastră-i graiul pâinii,

Când de vânt se mișcă vara;

În vestirea ei bătrânii

Cu sudori sfi nţit-au Ţara.

Limba noastră-i frunză verde,

Zbuciumul din codrii veșnici,

Nistrul lin, ce-n valuri pierde

Ai luceferilor sfeșnici.

Limba noastră-i vechi izvoade,

Povestiri din alte vremuri,

Și cetindu-le-nșirate,

Te-nfi ori adânc și tremuri.

Limba noastră-a fost aleasă,

Slavă să ridice-n ceruri,

Să ne spuie-n hram ș-acasă

Veșnicele adevăruri.

Limba noastră-i limba sfântă,

Limba vechilor cazanii,

Care-o plâng și care-o cântă

Pe la vatra lor ţăranii.

Înviaţi-vă, dar, graiul,

Ruginit de multă vreme,

Ștergeţi slinul, mucegaiul,

Pe uitarea-n care geme.

Strângeţi piatra lucitoare,

Ce din Soare se aprinde,

Și-ţi avea în revărsare

Un potop nou de cuvinte.

Nu veţi plânge – atunci amarnic,

Că vi-i limba prea săracă,

Și-ţi vedea cât e de darnic,

Graiul Ţării noastre dragă.

Răsări-va o comoară

În adâncuri înfundată,

Un șirag de piatră rară

Pe moșie revărsată! 34.

Stăpânirea de sine și curajul de care dădea dovadă în

cele mai fi erbinţi momente ale luptelor regele Ferdinand I

au fost evocate de mulţi participanţi direcţi la ele. Astfel,

generalul adjutant Constantin Găvănescu relata că: Pe

la ora zece și jumătate, în ziua de 6 august, pe când lupta

era mai aprinsă, iată că intră în curtea comandamentului

Armatei I-a automobilele regale. Regele Ferdinand venise

aici, la postul de comandă al Armatei, însoţit de prinţul

Carol, moștenitorul Tronului, ca să se informeze de mersul

luptei și să-și vadă voinicii. La scară, generalul Grigorescu,

comandantul Armatei, primește pe regele ţării și, după ce-i

dă raportul, îi spune între altele:

„– Raportez Majestăţii Voastre că postul de comandă

este încadrat de artileria dușmană și bătut regulat de

azi-dimineaţă. Locul, aici, este foarte primejdios pentru

Majestatea Voastră”.

„– Tot așa cum este și pentru dumneavoastră” – răspunde

liniștit și surâzător regele. Apoi adaugă: „Să mergem

înăuntru să vedem situaţia”.

Intră întâi regele cu prinţul Carol, urmaţi de generalul

Grigorescu, întreaga suită și ofi ţerii de stat-major. În salonul

central, transformat în Birou de Operaţii, era în mijloc

o masă mare pe care erau întinse hărţile cu dispozitivul

trupelor noastre și cu direcţiile de atac ale inamicului. Prin

zeci de telefoane se comunicau informaţiile de la trupe

și se dădeau ordinele necesare, făcându-se apoi, de către

ofi ţerii de stat-major, modifi cările rezultate din operaţiile

întreprinse de inamic sau de trupele amice. Salonul acesta

de operaţii dădea cu ferestrele cele mari pe o terasă largă,

ce răspundea în grădina casei, dinspre stradă. Generalul

Grigorescu începe expunerea situaţiei, arătând tot ce știa

despre inamic, precum și în detaliu repartizarea forţelor

noastre; apoi planul de apărare ce și-a alcătuit și hotărârea

ce și-a propus să execute. Toţi, stând aplecaţi asupra hărţii,

urmărim cu atenţie încordată explicaţiile. Deodată se auzi

o șuierătură de ne pătrunse fi ori și, în aceeași clipă, un obuz

se sparse, cu un zgomot asurzitor, în grădină, la piciorul

terasei salonului unde se afl a regele cu întreaga sa suită și

2 (80) 2018 document14

studii/documente

tot statul major. Geamurile toate ale întregii clădiri cad în

ţăndări cu un zuruit sinistru, casa se cutremură, iar din

pâlnia făcută de obuzul spart ies nori groși de fum. Toţi ne

ridicăm de pe hartă, drept în sus, și ne uităm unul la altul și,

cu toţii, întrebători, la rege și prinţul Carol. Regele, liniștit,

cu ochii mereu pe hartă, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic

extraordinar, ciocănea ușor, pe masă, cu un dublu decimetru

ce avea în mână. Prinţul Carol se repede la ferestrele sparte,

dinspre terasă și privește afară, în grădină, la fumul ce ieșea

năvalnic din pâlnia obuzului. Cineva din afară, un ofi ţer de

stat-major, deschide repede ușa salonului, se uită înăuntru.

Regele spune liniștit, cu un ușor zâmbet pe buze:

„– Continuaţi, general Grigorescu”.

Se urmează cu explicaţiile, în care timp alte trei obuze au

căzut în vecinătate,între 30-50 metri depărtare de postul de

comandă 35.

Firește că un asemenea exemplu de stăpânire de sine

și de eroism nu putea decât să mobilizeze pe subordonaţi.

Atitudinea curajoasă a comandantului de căpetenie și al

armatei române a fost remarcată în numeroase rânduri și

de corespondenţii de presă străini, după cum menţiona

și colonelul doctor Vasile Bianu în jurnalul său: 15/

28 august 1917. Iată ce scrie un ziar rusesc despre vitejia

armatei noastre după luptele de la Mărășești:„După

declaraţiile celor ce au fost de faţă, armatele române s-au

condus mai presus de orice laudă, provocând admiraţia

tuturora și aducând dușmanului pierderi îngrozitoare.

Regele României a fost tot timpul pe front în regiunea

luptelor aprinse și a localităţilor bombardate de artileria

inamică. Prezenţa regelui a înfl ăcărat mult pe soldaţii

români” 36.

Este interesant de semnalat faptul că, sosit în

București pentru a urmări evoluţia evenimentelor

d e p e f r o n t u l O r i e n t a l ș i s t r ă p u n g e r e a

„ Po r ţ i l o r M o l d o v e i ” , k a i z e r u l W i l h e l m

al II-lea vorbea cu dispreţ despre ruda sa, afl ată acum

pe tronul Regatului Român, fi ind sigur că: […] poate

ne vom vedea cândva unul cu altul și atunci cel rușinat nu

voi fi Eu.

Epopeea Mărăștilor, Mărășeștilor și Oituzului a

demonstrat că împăratul german s-a înșelat profund.

Vitejia acelora care, cu preţul sângelui și al jertfei lor

supreme, au salvat Moldova și ţara de la ocupaţia totală

și au demonstrat lumii întregi ce poate face oșteanul

român atunci când luptă pentru glia străbună.

Eroismul armatei române și modul în care a fost

ea condusă în marile bătălii din vara anului 1917

au fost apreciate de regele

George al V-lea al Marii

Britanii în telegrama trimisă

suveranului român la 16/29

august 1917: În timpul când

Majestatea Voastră este prinsă

într-o luptă grozavă pentru

apărarea ţării, doresc să aduc

admiraţia poporului britanic

pentru modul cum luptă

armatele aliate sub comanda

Majestăţii Voastre și pentru

vitejeasca rezistenţă pe care

o susţin împotriva atacurilor

inamice. Popoarele britanice urmăresc de aproape mersul

acestei bătălii mari, care este în toiul ei, și au încredere că

vitejia trupelor române și rusești sub comanda Majestăţii

Voastre va zădărnici sforţările dușmanului. Forţele britanice

din Apus, cooperând cu vitejii lor aliaţi francezi, izbesc cu

putere în dușmanul comun și vor urma cu toate mijloacele ce

sunt în puterea lor a da tot ajutorul posibil Majestăţii Voastre

și aliaţilor lor 37.

La rândul său, președintele Statelor Unite ale

Americii, Woodrow Wilson, într-o scrisoare trimisă

regelui Ferdinand I, arăta că: [...] poporul american a

urmărit cu cea mai caldă simpatie și admiraţie curajoasa

luptă a poporului român în scopul apărării integrităţii

și libertăţii ţării, împotriva actului de dominare a

militarismului german... Vreau, de asemenea, să asigur pe

Majestatea Voastră că Statele Unite, cu întreaga lor putere,

vor ajuta România și după război, în negocierile ce se vor

purta pentru pace 38.

Primul ministru britanic, Lloyd George, adresându-se

primului ministru român Ion I.C. Brătianu, într-o

telegramă din 13/26 august 1917, remarca: La

sărbătorirea intrării în război a României, doresc să

exprim din partea guvernului britanic admiraţia noastră

sinceră pentru suferinţa și curajul eroic de care a dat dovadă

poporul român în timpul unui an de încercare aproape fără

seamăn. Declarând război Puterilor Centrale, România s-a

ridicat, pentru cauza libertăţii, împotriva autocraţiei și a

nedreptăţii, împotriva puterii. Această cauză nu poate eșua

niciodată, oricât s-ar părea că este de întârziat triumful

ei. Reconstituirea armatei ei și rezistenţa îndârjită și de

nepreţuit pe care o opune în prezent inamicului în condiţiile

de excepţională difi cultate constituie un exemplu magnifi c al

tăriei pe care libertatea o insufl ă unui popor liber 39.

Alexei Mateevici

studii/documente

document 2018 2 (80) 15

Demnă de menţionat, în acest context, este

Proclamaţia către poporul românesc, dată de regele

Ferdinand I la 14/27 august 1917:

ROMÂNI!

Se încheie anul de când credincioși neamului, am

declarat război Austro-Ungariei. De atunci ne afl ăm în

luptă cu Germania și aliaţii ei. Războiul nostru nu porni

din dorinţa de cucerire. Viaţa și roadele muncii voastre

ne-au fost prea scumpe ca să ne fi gândit la risipa lor în

scopuri de deșartă strălucire. Războiul nostru este un război

sfânt. A nu-l fi declarat ar fi fost o îndoită trădare: faţă de

înaintașii noștri și faţă de șirul de generaţii care vor să vie.

Acum optsprezece veacuri, Traian ne puse strajă civilizaţiei

pe crestele Carpaţilor și la poalele lor de la miazănoapte

la miazăzi, de la Tisa până la Mare. Năvala ungurească

de acum zece secole ne-a rupt în două. Carpaţii, leagănul

neamului, i-a schimbat în hotar despărţitor între fraţi.

Ea ne-a despicat politicește, dar ne-a lăsat sufl etul întreg,

același sufl et al aceluiași popor. Vreme de veacuri nu am avut

decât un gând: veni-va ceasul să fi m iarăși împreună. Prin

munca, prin răbdarea și prin jertfa strămoșilor și a părinţilor

noștri abia ajunseserăm la înfăptuirea Regatului României.

Și era limpede: ori izbutim să înfi gem steagul României

dincolo de munte, ori s-ar stinge viaţa noastră dincoace de

munte. Războiul lumii dezlănţuit acum trei ani de setea de

stăpânire a Austriei și Germaniei ne dădu prilej să punem

la mijloc toate puterile neamului. Oricât am suferi trebuie

să urmăm soarta și să asigurăm unirea neamului nostru.

Ieri, și mai ales azi, suntem aliaţi cu aproape toate popoarele

de pe faţa pământului. Bătându-ne pentru dezrobirea

moșiei strămoșești ne batem pentru triumful libertăţii și al

dreptăţii în omenirea întreagă. Biruinţa este sigură. Nimic

și nimeni nu o poate împiedeca. Aliaţii și noi vom învinge.

Vom învinge oricare ar fi întâmplările nestatornice ori

trecătoare ale acestui război uriaș și ne vom întoarce într-o

patrie preamărită. În locul României de ieri vom dobândi

România de mâine, așa cum au mângâiat-o în visurile lor

părinţii noștri, așa cum o vom lăsa moștenire urmașilor

noștri. Eroismul nemuritor al ostașilor – admiraţi de lumea

toată – a fost susţinut de bărbăţia voastră, a acelora de acasă.

În mijlocul celor mai groaznice încercări aţi rămas statornici

în credinţa și hotărârea voastră de a jertfi tot pentru cinste,

pentru drept și pentru biruinţă. Aliaţi cu armata celei mai

puternice împărăţii am fost siliţi părăsim două treimi din

scumpul nostru pământ. Și soarta a vrut să îndurăm și

vedenia chinurilor cumplite la care sunt supuși cei rămași

sub călcâiul vrăjmașului. Și aţi rămas neclintiţi. Și aţi dat

cea mai frumoasă

pildă de înălţare

suf letească. Al

d o i l e a a n d e

război, începând

a c u m , n e v a

găsi tot așa de

hotărâţi, tot așa

d e n e c l i n t i ţ i .

Prin suferinţele

n o a s t r e v o m

câștiga dreptul la

viaţă Românilor

de pretutindeni,

singura viaţă care

are preţ pentru noi

toţi. Sus inimile și

strâns uniţi împrejurul steagului acoperit de glorie prin

vitejia ostașilor să nu iasă din piepturile noastre decât un

singur strigăt: Înainte pentru România Mare !40.

Din cauza bulversării politice prin care trecea Rusia și

a anarhiei care cuprinsese armata sa, eroismul românesc

manifestat la Mărăști, Mărășești și Oituz nu s-a putut

fi naliza cu rezultate palpabile și mult așteptate pentru

România. Dezagregarea armatei ruse, profund afectată

de virusul revoluţiei bolșevice, a creat probleme foarte

grele autorităţilor românești aflate în așa-numitul

triunghi de foc, respectiv porţiunea din Moldova care

mai rămăsese sub autoritatea regelui Ferdinand I.

Importanţa marilor bătălii din vara anului 1917 este

relevată și de contele de Saint-Aulaire care menţiona în

confesiunile sale că: A fost o luptă îndârjită de cincizeci

de zile, cu cele două episoade mai importante, Mărăștii și

Mărășeștii, două victorii românești în care nemţii au fost

bătuţi, cu toată superioritatea lor în efective și materiale și

cu toată atitudinea echivocă a rușilor, atitudine care nu va

lua sfârșit decât prin trădare. În timp ce trupele române

erau angajate din plin, Kerenski dădea ordin ca operaţiile

să fi e suspendate din cauza situaţiei generale pe frontul

oriental. O armată rusă și-a părăsit atunci poziţiile fără

luptă și fără a-i preveni măcar pe români, care, în plină

bătălie, le ocupară, slăbindu-și poziţiile în altă parte. O altă

armată rusă a încheiat cu nemţii o convenţie, prin care se

obliga să le semnaleze bateriile rusești sau românești care ar

deschide focul pentru a le permite să răspundă cu un număr

dublu de proiectile. Unităţi rusești care-și părăseau poziţiile

fără luptă trăgeau asupra românilor care-i înlocuiau.

Kaiserul Wilhelm al II-lea

2 (80) 2018 document16

studii/documente

Totuși, această

b ă t ă l i e a

M o l d o v e i ,

această Marna

românească ,

cea mai mare

încleștare în

această zonă

din tot războiul,

a s c ă p a t d e

invazie ceea ce

mai rămăsese

din România,

o p a r te d i n

teritoriul ei și

guvernul e i .

Dacă n-ar f i

trădat rușii și

dacă s-ar fi obţinut colaborarea armatei franceze de la

Salonic, bătălia de la Mărășești ar fi grăbit victoria fi nală 41.

La un moment dat, din cauza defecţiunii ruse și lipsei

de sprijin concret din partea aliaţilor, situaţia devenise

atât de critică, încât a circulat chiar ideea evacuării

autorităţilor și armatei române.

Șeful Marelui Cartier General român, generalul

Constantin Prezan relatează că: [...] un ministru, cu

o mare suprafaţă, din cabinetul de concentrare de sub

președinţia lui Ionel Brătianu, înaintează regelui un

memoriu în care-i cerea să abdice și să părăsească ţara,

pentru a-și salva viaţa sa și a familiei. Regele mă cheamă

și făcându-mi înalta cinste de a mă pune în curent cu

conţinutul memoriului, cu ochii lăcrimând, dar cu glasul

celei mai ferme dintre hotărâri, îmi spuse: „Niciodată nu

voi urma sfatul ce Mi se dă. Datoria Mea e să rămân aici

și să mor în mijlocul soldaţilor Mei” 42.

Îngrijorată de evoluţia evenimentelor, regina Maria

consemna în jurnalul ei: Iași, luni 24 iulie/6 august 1917.

Nu e de mirare că deznădejdea obștească e atât de mare.

Nu se poate închipui o stare de lucruri mai rea; dacă va sosi

clipa temută, n-avem unde să ne refugiem decât în Rusia

răzvrătită. Mulţi pleacă de pe acum, ca să se ferească de

înghesuiala clipei din urmă, în cazul că va începe adevărata

bejanie. În fi ecare zi facem alte planuri și niciunul nu pare

nimerit. Regele mi-a jurat că, orice s-ar întâmpla, îmi va fi

îngăduit să rămân cu el și cu armata pe pământul românesc,

până la ultima sforţare. Nimic nu mă va hotărî să plec, așa

cum mă îndeamnă mulţi să o fac.

Iași, marţi 25 iulie/7 august 1917. Zi de așteptare;

primim vești tot mai rele, deși nu afl ăm nimic hotărât, afară

doar că în unele puncte trupele noastre au fost nevoite să se

retragă din pricina gazelor otrăvitoare, una din nemernicele

născociri ale războiului modern! Ne pregătim neîncetat

pentru tot ce poate fi mai rău, plănuim în liniște toate fazele;

cu toate că nu plecăm într-o călătorie de plăcere, totuși nu

știm încă unde ne vom duce, nici în ce condiţii, și nici cum

vom fi primiţi de răzvrătiţii noștri vecini. Toate acestea

alcătuiesc un viitor care nu ne dă curaj, totuși păstrăm

nădejdea că acest pahar – cel mai amar din toate – nu-l

vom bea 43.

S-au purtat mai multe discuţii pe această temă.

La unele dintre ele au participat și generalii Prezan,

Averescu, Șcerbacev, prinţul Carol și prim-ministrul

Ionel Brătianu. Pe acest fundal întunecat, victoriile

obţinute de armata română la Porţile Moldovei au adus

o notă de optimism în inimile atât de încercate ale

suveranilor români, după cum reiese și din menţionarea

făcută de regina Maria în ziua de 9/22 august 1917:

Regele s-a întors de pe front. După dejun am avut o lungă

convorbire despre situaţia militară, cu el și cu Ballif, care de

asemenea se întorsese de pe celălalt front, unde fusese alături

de Averescu. De altfel, veștile aduse de el erau destul de bune.

Regele crede că în ciuda puternicei înaintări dușmane și

a pierderilor noastre îngrozitoare (se pare că luptele sunt

cât se poate de sângeroase), trupele noastre tot le vor ţine

piept. S-a întors plin de laude pentru purtarea ofi ţerilor și

soldaţilor, dar e rău că transportul trupelor se face cu mare

greutate; avem prea puţine camioane, iar bieţii cai sunt

într-o stare de plâns 44.

Deși armata noastră era biruitoare pe toată linia

frontului din Moldova, iar regele Ferdinand I, după

cum scria Nicolae Iorga, toamna anului 1917: [...] își

păstra încă credinţa că, orice s-ar întâmpla, biruinţa fi nală

va răsplăti așa de grele jertfe, lovitura de stat bolșevică

din Rusia a dat peste cap toate speranţele, România

afl ându-se într-o situaţie absolut disperată.

Evenimentele nefericite din Rusia o determinau pe

regina Maria să menţioneze în jurnalul său: Nando e

abătut și deznădăjduit. Mă tem că se afl ă în pragul unei

adevărate năruiri. Ultimele vești din Rusia au fost atât

de disperate și atât de îngrozitoare pentru noi, încât bietul

Nando spune că vede apropiindu-se sfârșitul cu pași uriași.

Eu încerc să-l îmbărbătez, să-i dovedesc că nădejdea nu e

încă pierdută, dar nu pot lupta împotriva veștilor precise

și rele decât cu instinctul și încrederea din mine, astfel încât

Regele Ferdinand I împreună cu Regele George al V-lea al Marii Britanii

studii/documente

document 2018 2 (80) 17

argumentele mele nu prea au putere convingătoare. Cred

într-adevăr că situaţia noastră e complet înspăimântătoare.

Rușii au luat hotărârea să ceară pace și încearcă să ne silească

să facem și noi la fel, iar, dacă nu vrem, declară că vor lua

familia regală prizonieră, împreună cu tot guvernul 45.

Paradoxal, evenimentele revoluţionare din Rusia au

creat condiţii favorabile dezvoltării mișcării naţionaliste

pentru unire din Basarabia.

La 2 august 1917 s-a întrunit, la Chișinău, Sfatul

Central al Împuterniciţilor Soldaţilor și Ofiţerilor

Basarabeni care a dat publicităţii o declaraţie în care

se afi rma că: [...] fi ecare norod are dreptul de a-și hotărî

soarta și, luând în seamă trecutul, așezarea și neamul

locuitorilor Basarabiei, a hotărât să îndrepte către toate

partidele politice, naţionale, obștești și profesionale

strigarea de a se întemeia, la Chișinău, Sfatul Ţării, în

care să intre împuterniciţii norodului de la toate partidele

politice, proporţional numărului fi ecărui norod ce locuiește

în Basarabia 46.

În perioada 8-14 septembrie 1917 a avut loc, la Kiev,

Congresul Popoarelor din Rusia, la care au participat

delegaţii din partea a 13 naţiuni și naţionalităţi, printre

care și o delegaţie din Basarabia. Teofi l Ioncu, membru

al acestei delegaţii, a declarat, în numele Partidului

Naţional Moldovenesc: Salut Congresul Naţiunilor

în numele românilor din Basarabia! Mulţi au auzit de

moldoveni, dar puţini știţi că naţiunea moldovenească nu

există. Este o naţiune română. Numele de moldovean și

moldoveni este unul teritorial, dar nu naţional, iar dacă

noi numim moldovenești comitetele și organizaţiile noastre,

o facem aceasta numai din punct de vedere tactic, fi indcă

cuvântul român sună prea aspru în urechile vrăjmașilor

noștri, de care avem mulţi, ca și dumneavoastră 47.

E v e n i m e n t e l e s - a u p r e c i p i t a t ș i , l a

20 octombrie 1917, s-a întrunit, la Chișinău,

Marele Congres al ostașilor moldoveni la care au

participat 800 de delegaţi reprezentând peste 250.000

ostași moldoveni afl aţi în diferite garnizoane și pe

diferite fronturi. Congresul a hotărât convocarea

Sfatului Ţării, care urma să fi e format din 250 de

membri, proporţionali cu numărul locuitorilor de

diferite naţionalităţi de pe teritoriul Basarabiei,

respectiv 105 români, 15 ucraineni, 14 evrei, 7 ruși,

2 germani, 2 bulgari, 2 găgăuzi, 1 polonez, 1 armean,

1 grec.

Întrunit la Chișinău, în ziua de 2 decembrie 1917,

Sfatul Ţării a proclamat Basarabia ca Republica

D e m o c r a t i c ă

Moldovenească și a

ales primul guvern al

noii republici, numit

Sfatul Directorilor.

Între timp, la Iași,

atmosfera era deosebit

de încărcată datorită

valurilor de furtună

stârnite de revoluţia

bolșevică din Rusia.

Până și presa străină

remarca situaţia grea în

care se găsea România

în acele vremuri. Astfel, în „Liverpool Daily Post” din 15

octombrie 1917 se afi rma că: Încercările grele prin care a

trecut România, de la intrarea ei în război, au fost totodată

grele și amare. Ea a fost rând pe rând victima autocraţiei și

a revoluţiei ruse. Prin trădarea vechiului regim rus, ea și-a

văzut cea mai mare parte din teritoriu cucerit de dușman,

după cum infl uenţele rele, care s-au strecurat în armatele

Rusiei emancipate, au stânjenit în chip serios sforţările

generoase care făgăduiau redobândirea celor pierdute.

Informaţii deosebite în acest sens găsim și în

articolul intitulat Ocuparea Basarabiei de către România

(după notele fi ului generalului Șcerbacev), publicat de

A. Reabin-Sclearevsky, la Harkov, în revista „Letopiseţul

Revoluţiei” nr. 1(10)/ ianuarie-februarie 1925, organ de

presă în limba rusă al Comitetului Executiv al Partidului

Comunist Ucrainean. Analizând acest articol într-o

recenzie publicată în revista „Viaţa Românească”,

P.P. Cazacu arăta că, în primul capitol se spunea că: [...]

rușii din Iași trăiau ca acasă, aducându-și nevestele și copiii.

Evenimentele din Petrograd erau departe, Iașii erau peste

graniţă, societatea rusească se simţea în siguranţă, trăia

liniștită, în răstimpuri petreceau, auzind din când în când

vești groaznice...48.

Dar atmosfera aceasta, să-i zicem aproape idilică,

nu putea să dureze prea mult. Valurile furtunoase

ale revoluţiei bolșevice au început să agite apele și în

Moldova. Pentru contracararea lor, comandamentul rus

a convocat la Roman, în ziua de 6 noiembrie 1917, un

congres al soldaţilor, menit să aleagă un comitet care să

acţioneze contra bolșevicilor. Numai că lucrurile nu au

evoluat deloc în direcţia prognozată. După cum se arată

și în articolul amintit mai înainte: Într-adevăr, s-a ales

un comitet socialist revoluţionar, care trebuia să militeze

Generalul Constantin Prezan

2 (80) 2018 document18

studii/documente

pentru război, dar era așa de slab, că în noaptea de 2 spre 3

decembrie câţiva bolșevici l-au arestat și s-au constituit ei

în comitet, la Roman. La Iași era un comitet revoluţionar

bolșevizat, Șcerbacev a instituit împotriva lui un comitet

de coaliţie din reprezentanţi ai naţionalităţilor. Acest

comitet a arestat, la Iași, comitetul bolșevic și i-a expulzat la

Socola, unde aceștia s-au întărit și au întrerupt comunicaţia

trenurilor cu produse care veneau din Rusia și mergeau la

front. Din această cauză, Șcerbacev a convocat la el acasă, la

6 decembrie, ambele comitete, pentru a încerca o conciliere.

S-a ajuns la o înţelegere. Rămâneau de discutat detaliile,

pentru care s-au adunat la 8 decembrie. Pentru această

ședinţă, din 8 decembrie, a venit și Roșal, trimis bolșevic

din Petrograd, cu 22 de bolșevici din comitetul local și

comisarii naţionali, 20 de membri. Roșal s-a declarat

președinte, naţionaliștii au protestat și au părăsit sala și au

trecut în altă odaie; discuţiile separate au durat două ore. În

sfârșit, un grup de bolșevici ies din odaia lor, declarând că

nu mai pot face concesii și că pleacă la Socola. Era evident

că se duc după forţe armate. Pentru a evita neînţelegerile,

comisarii naţionali au chemat soldaţi ucraineni. Casa a fost

înconjurată. În odaia din mijloc a ieșit Kornev (locotenent

bolșevic) și Asenov (ofi ţer bolșevic) și s-au îndreptat către

odaia lui Sion (ofi ţer român, aghiotant pe lângă Șcerbacev).

Kornev a împins ușa, care era închisă, a lovit pe ofi ţer, care

voia să iasă și a scos revolverul. Trei ofi ţeri din suita lui

Șcerbacev (Vadin, Masalski și Andro) l-au dezarmat pe

Kornev. Bolșevicii au fost invitaţi să predea armele. Ei s-au

supus. Li s-a declarat că vor fi lăsaţi liberi, afară de cei doi

care au atentat la viaţa lui Șcerbacev. Toţi au plecat. La

ieșirea din oraș au fost arestaţi 49.

Analizând evoluţia precipitată și necontrolată a

evenimentelor și impresionată de ce se întâmpla zilnic

în orașul devenit provizoriu capitală regală și important

centru militar, regina Maria afi rma în jurnalul său că:

[...] Situaţia rămâne îngrozitoare. Am ajuns să stăm și să

chibzuim în ce chip ne va fi scris să pierim. În orice parte

ne întoarcem, suntem trădaţi, suntem vânduţi... Din toată

amărăciunea ce ne-a fost dat să gustăm, gândul că în tot

timpul am fost mereu trădaţi e cel mai greu de îndurat.

Se pare că nu mai e scăpare. Rusia e în stare de putrezire,

se destramă treptat și nimeni nu se ridică să ia frânele

conducerii ei. În fi ecare zi trece puterea în câte o mână mai

josnică. Oamenii lui Lenin sunt acuma la putere și sunt

cu totul la cheremul germanilor; sunt cumpăraţi cu bani

germani, îndeobște falși, așa încât Germania nu sărăcește

câtuși de puţin. Întreaga armată e acum în mâinile unui

sublocotenent Krâlenko,

al cărui prim decret a fost

desf iinţarea rangurilor

în armata rusească...

Atașaţii militari străini

sunt acum la Kiev, căci

Cartierul General e acuma

în stăpânirea bolșevicilor,

adică a gloatei celei mai

josnice. Toate se năruiesc

în jurul nostru, trăim pe

jumătate în întuneric,

căci ne e cu neputinţă să ne dăm seama temeinic ce de cele

ce se întâmplă sau să știm ce întorsătură vor lua lucrurile.

În clipa de faţă rușii au declarat armistiţiu pe întreg

frontul rusesc, cuprinzând și pe al României, adică Rusia

cea reprezentată prin bolșevici. Alte părţi ale Rusiei se

împotrivesc la această hotărâre, iar ambasadorii ruși din

ţările străine nu recunosc pe cei ce deţin puterea. Năruirea e

deplină și biata mică Românie e prinsă în cea mai grozavă

capcană și nu-i rămâne decât să stea liniștită, gândindu-se

în ce fel va avea să moară50.

Momentul era extrem de difi cil. Știri neliniștitoare

veneau și din teritoriul afl at sub ocupaţia inamică, după

cum se poate constata și din însemnările generalului

Alexandru Averescu: […] Cantacuzino crede că sunt

în teritoriul ocupat curente defavorabile regelui. Carp

este pentru schimbarea dinastiei, Stere pentru republică,

Marghiloman pentru menţinerea dinastiei, dar, la nevoie,

cu sacrifi carea regelui51.

Pe lângă aceste curente fi logermane exista și un

puternic curent de opinie favorabil suveranului nostru

și ideii de unire a tuturor românilor, după cum o atestă

și acest Manifest-rugăciune care era răspândit noaptea

pe străzile din București: Doamne, Dumnezeul nostru,

îngenunchem înaintea Ta strigând: Ocrotește-L și păzește-L

pe regele nostru Ferdinand! Tu, Doamne, care i-ai dat

și iubire de neam și uitare de sine, întărește-I sufl etul cu

dragostea noastră, a tuturora! Doamne, Tu care ai făcut ca

mai scumpă să fi e dreptatea și legea noastră decât bunurile

din lume, dă-i Doamne înfăptuirea unirii noastre, a

tuturora! Tu, care știi că niciunul din vitejii noștri n-a

murit în zadar, Doamne Dumnezeul mântuirii noastre,

care ai cunoscut jertfele la care ai fost părtaș, oţelește sufl etul

regelui nostru în restriște și dă-i Doamne stăpânire peste

toată românimea unită în cuget și sufl are, făurită din

jertfe sfi nte și drepte izbânzi52.

Generalul Erich Friedrich Wilhelm Ludendorff

studii/documente

document 2018 2 (80) 19

În acele momente, într-adevăr, nu se mai putea spera

la un ajutor decât din partea Atotputernicului. Se știe

că regele Ferdinand I făcuse numeroase intervenţii pe

lângă reprezentanţii Antantei, în vederea asigurării unui

sprijin militar și politic, dar fără a obţine niciun rezultat.

La un moment dat, după cum preciza și cunoscutul

diplomat Contele de Saint-Aulaire, regele le-a declarat:

Dacă situaţia se înrăutăţește într-atât, încât rezistenţa și

exodul devin

imposibile și

inutile, nu mă

voi resemna

să suport ceea

ce ar f i nu o

pace separată,

ci o capitulare

i m p u s ă d e

f o a m e t e .

Î m p r e u n ă

cu regina și

cu guvernul

Meu, socotesc

că onoarea și

interesul ne-ar

comanda să ne

legăm până la

capăt soarta de cea a aliaţilor, și, dacă drumul spre Anglia

ne este tăiat, să căutăm azil mai degrabă în America sau

Japonia decât să tratăm cu inamicul. Vă cer să studiaţi cu

colaboratorii dumneavoastră militari un plan de călătorie

spre Pacifi c, prin Siberia… Expuneţi, încheia regele,

această situaţie guvernelor dumneavoastră și întrebaţi-le

ce ne sfătuiesc să facem dacă, așa cum mă tem, sunt

neputincioase să obţină din partea Rusiei consideraţia pe

care o merităm. Nu văd cum aș putea să intru cu armata

în Rusia, și fără ea nu am nici securitate, nici demnitate

pentru familia și guvernul Meu. Precedentul reprezentat

prin instalarea guvernului și armatei belgiene în nordul

Franţei nu se poate aplica în cazul Nostru. Eu vă sunt

tot atât de ferm atașat ca regele Belgiei, dar Rusia nu este

o aliată ca Franţa 53.

Congresul al II-lea al Sovietelor de Deputaţi din Rusia

a adoptat, la 26 octombrie/8 noiembrie 1917, Decretul

asupra păcii prin care propunea tuturor guvernelor și

popoarelor din ţările beligerante încheierea imediată

a unui armistiţiu. Drept urmare, la 20 noiembrie/

3 decembrie au avut loc, la Brest-Litovsk, tratative între

Rusia și Germania soldate cu încheierea unui armistiţiu

între cele două părţi. Încheierea armistiţiului de la

Brest-Litovsk și propunerea înaintată de către generalul

Dimitri Șcerbacev feldmareșalului von Mackensen și

arhiducelui Iosif de a începe tratativele pentru încheierea

unui armistiţiu cu trupele ruse și române de pe frontul

din România au creat o situaţie profund defavorabilă

ţării noastre.

În ședinţa

Consi l iu lui

de Miniștri

de la Iași, din

21 noiembrie/

4 decembrie

1917, dedicată

a n a l i z ă r i i

situaţiei nou

create, regele

F e r d i n a n d

I a declarat:

Atunci când

am intrat în

război știam

că va f i greu,

p r e v e d e a m

ch i a r c ă s e

poate să fi m învinși; nu mi-a putut trece însă prin minte

că vom fi victimele unui act de trădare fără precedent în

istorie și că va veni o zi cum e cea de azi în care să trebuiască

să ne gândim cum să ieșim cu onoare fără a ne sinucide...

în aceste condiţii armata română, constrânsă de necesitate,

trebuie să încheie un armistiţiu pur militar, excluzând orice

condiţii politice 54.

Ieșirea intempestivă a Rusiei din alianţa cu Antanta a

creat o situaţie deosebit de critică pentru România care

s-a văzut lipsită de orice legătură cu aliaţii și înconjurată

de un inamic deosebit de puternic.

Generalul german Erich von Ludendorf sublinia,

în memoriile sale, că: Marea ofensivă a Antantei, care

trebuia să ne zdrobească în vara anului 1917, se terminase;

revoluţia rusă împiedecase o acţiune concretă și unică. Rusia

se prăbușise în momentul ofensivei anglo-franco-italiene....

Revoluţia aducea cu sine o micșorare a valorii militare ruse,

slăbirea Antantei și ne ușura nouă enorm greaua noastră

povară. Marele Cartier General german putea să realizeze

imediat o însemnată economie de trupe și muniţii, putea

de asemenea să întreprindă pe o scară mai mare schimbul

Generalul August von Mackensen pe malul Dunării

2 (80) 2018 document20

studii/documente

diviziilor... Situaţia noastră se îmbunătăţise considerabil în

ansamblul ei 55.

Deși izolată și înconjurată de inamici, asupra

României aliaţii făceau presiuni puternice pentru

continuarea cu orice preţ a acţiunilor militare. Marele

Cartier General român, analizând situaţia creată în urma

semnării armistiţiului de la Brest-Litovsk a ajuns la

concluzia că deoarece aliaţii nu ne mai pot acorda sprijin

material și moral și exista pericolul ocupării integrale a

teritoriului naţional, singura soluţie este aceea a încheierii

unei păci separate.

La 18 noiembrie/1 septembrie 1917, regele Ferdinand I

a convocat un Consiliu de Coroană la care s-a hotărât:

1. Armistiţiu de detaliu, care există de fapt: să nu se

ţină seama de el și să continue, ca și în trecut, să se

închidă breșele create pe front de trupele rusești care

lipsesc; 2. Armistiţiu general încheiat de ruși: niciun

amestec, refuzarea oricărei propuneri, interzicerea

oricărei fraternizări în cadrul trupelor române, nicio

provocare a inamicului, dar respingerea fi ecărui atac;

3. Părăsirea totală a frontului de către ruși: retragerea

împreună cu ei și stabilirea unui nou front în faţa

Prutului, cuprinzând și Iașul, pentru a se putea sprijini

pe cursul de apă cele două aripi; 4. Adoptarea de măsuri

de protecţie împotriva jafurilor în zonele de retragere a

trupelor rusești 56.

Pentru a nu fi implicat personal în tratativele

umilitoare care urmau să se desfășoare la Focșani

pentru încheierea armistiţiului cu Puterile Centrale,

regele Ferdinand I a renunţat temporar la funcţia

de comandant de căpetenie, delegând generalului

Constantin Prezan, șeful Marelui Cartier General,

comanda supremă a armatei române.

În ziua de 24 noiembrie/7 decembrie 1917 a avut loc

prima întâlnire dintre delegaţiile militare română și rusă

cu delegaţia militară a Puterilor Centrale. Ca urmare a

tratativelor purtate, la 26 noiembrie/9 decembrie 1917,

ora 23.30 a fost semnat armistiţiul de la Focșani care

prevedea o încetare provizorie a ostilităţilor până la

negocierea tratatului de pace.

După cum se arăta și în ziarul „România” din

3/16 decembrie 1917: Armistiţiul de la Focșani nu e în

stare să provoace nicio diversiune morală. Politicește tot așa.

Raporturile noastre nu le-a atins deloc această vremelnică

încetare de focuri 57.

La o întrevedere avută cu șeful Misiunii Militare

Franceze, generalul Henri-Mathias Berthelot, primul

ministru român, Ion

I.C. Brătianu i-a arătat

acestuia situaţia deosebit

de gravă în care se găsea

România în ianuarie

1918: [...] trenurile cu

provizii nu mai sosesc,

și, de altfel, guvernul

Comisarilor Poporului

din Petrograd, declarând

ră z bo i R o m â n i e i , a

adoptat o atitudine net

ostilă faţă de noi și a dispus

arestarea concetăţenilor

noștri. N-avem nimic de așteptat deci de la nimeni, nici

chiar din partea aliaţilor occidentali, care, rupţi de noi,

nu pot face altceva decât să ne trimită încurajări sterile.

În România este foamete; muniţiile sunt insufi ciente

pentru o campanie de lungă durată; cea mai mare parte a

lor a rămas în depozitele noastre din Rusia și mai ales în

Ucraina... În aceste condiţii ce putem face? Prin urmare,

pacea? Îmi repugnă și vreau să sper că va interveni un

fapt nou, că voi putea reţine cât mai mult timp posibil

pe frontul nostru diviziile inamice care se găsesc acolo.

Războiul nu l-aș putea relua pentru că asta ar însemna un

inevitabil dezastru. Germanii vor arunca cu certitudine

asupra noastră diviziile necesare pentru a ne distruge și

atunci ce va rămâne? O Românie anemică, fără drepturi,

fără guvern favorabil Antantei, în mâinile germanofi lilor

rămași la București. Nu văd decât o soluţie și anume de

a intra în negocieri cu Germania și de a le face să dureze

cât mai mult timp posibil 58.

În ziua de 24 noiembrie/7 decembrie 1917 a avut loc,

la Focșani, prima întâlnire dintre delegaţiile română și

rusă cu delegaţia militară a Puterilor Centrale condusă

de generalul Kurt von Morgen și colonelul Hentsch,

reprezentanţi ai feldmareșalului von Mackensen.

Ca urmare a tratativelor purtate, la 26 noiembrie/

9 decembrie 1917, ora 23.30 a fost semnat armistiţiul

provizoriu.

Dacă iniţial, pe plan politic nu s-au produs schimbări

vizibile, în schimb, semnarea acestui armistiţiu provizoriu

a provocat practic dezmembrarea armatei ruse afl ate pe

frontul românesc: Soldaţii nu mai ascultau de nimeni, nici

măcar de șefi i bolșevici pe care tot ei îi numiseră. Toţi ofi ţerii

ruși care nu se alăturaseră noului regim căutaseră de mult

adăpost în armata română. Frontul, atât de fragil chiar

Generalul Constantin Iancovescu

studii/documente

document 2018 2 (80) 21

Personal medical român și străin alături de un preot militar

de la începutul

revoluţiei, cu

grupuri și mici

u n i t ă ţ i d i n

ce în ce mai

numeroase care

de zer tau , s e

prăbuși deodată

p e s e c t o a r e

întregi. Toate

d r u m u r i l e

Moldovei erau

î n ţ e s a t e d e

dezertori, de

jefuitori care

luau trenurile

cu asalt ș i-i

o b l i g a u p e

m e c a n i c i ,

ameninţându-i cu moartea, să le îndrepte spre Rusia.

Unităţi înarmate încercau să năvălească la Iași pentru a

proclama republica și a-i măcelări pe suverani, pe Șcerbacev

și pe reprezentanţii aliaţi 59.

Ţinând cont de condiţiile amintite mai sus se

cuvine a fi apreciate în mod deosebit spiritul de

disciplină al armatei române, respectul faţă de

jurământul dat și devotamentul demonstrat faţă de

suveranul ţării.

Pentru a stopa și chiar înlătura această stare de

anarhie care perturba desfășurarea unei vieţi cât de cât

organizate în teritoriul afl at sub autoritatea guvernului

român a fost nevoie de măsuri hotărâte: Poliţia română

îi arestă pe toţi membrii comitetelor celor mai înfl ăcărate.

Rușii, fi e dezertau abandonându-și artileria și vânzând tot

ce se poate vinde – cai, mașini, echipamente, alimente – fi e,

în mase compacte de zece sau cincisprezece mii de oameni

cu tunuri, încercau să-și deschidă drum spre Iași, pentru

a instala acolo bolșevismul. Ei se loveau mereu de trupele

române, care nu se lăsau rugate și intrau în luptă unu contra

10, 20 sau 30. Un corp de armată rus, după ce a pierdut

mai mulţi oameni răpuși de gloanţele românilor decât a ucis

români cu obuzele sale, s-a predat unui batalion român,

care l-a dezarmat și l-a expediat în Rusia. Alte unităţi

ale acestei armate formidabile de un milion de oameni s-au

predat austro-germanilor fără să lupte, pentru a scăpa de

unităţile de rezervă românești, înșirate pe drumul spre

Rusia 60.

La Iași, în

ziua de 7/20

d e c e m b r i e

1 9 1 7 , î n

p r e z e n ţ a

r e g e l u i

Ferdinand I,

a avut loc o

c o n s f ă t u i r e

a guvernului

r o m â n

împreună cu

p r i n c i p a l i i

reprezentanţi

a i a r m a t e i

p e n t r u a

s e a n a l i z a

posibilităţile

p r i n c a r e

puteau fi împiedecate trupele răzvrătite, ruse, să

devasteze teritoriul românesc. S-a hotărât dezarmarea

și evacuarea lor de pe teritoriul afl at sub autoritatea

guvernului român.

După cum menţiona și I.G. Duca în jurnalul

său, acţiunea declanșată la 9/22 decembrie 1917 s-a

desfășurat în condiţii bune: Părea un basm și totuși era o

realitate. Când pe la ora șapte, șapte și jumătate, bolșevicii

s-au văzut înconjuraţi de trupele noastre, au schiţat timp

de câteva minute o rezistenţă, dar, simţindu-ne hotărâţi,

au depus imediat armele și, astfel, fără nicio luptă, am putut

dezarma câteva mii în câteva ceasuri și fără nicio pierdere.

În momentul în care mă afl am la Brătianu, ofi ţerii noștri

preluau armele bolșevicilor, care, foarte docili, se supuneau,

fără niciun protest, tuturor ordinelor, cerând numai să fi e

trimiși acasă, în Rusia61.

Cu toate că în ţară erau deosebit de critice condiţiile

pentru desfășurarea unei activităţi politice de anvergură,

la 14/27 decembrie 1917, în sala Teatrului Naţional

din Iași, la ora 12 s-au deschis lucrările Parlamentului

României, afl at în refugiu în capitala Moldovei. La

ședinţa inaugurală, în mesajul său, regele Ferdinand I a

evidenţiat încă odată eroismul armatei române:

Domnilor Senatori, Domnilor Deputaţi,

În grele împrejurări deschid sesiunea ordinară a

Corpurilor Legiuitoare și vă aduc caldele Mele mulţumiri

pentru reformele constituţionale. În cea din urmă sesiune aţi

săvârșit o mare operă de solidaritate naţională. Aţi schimbat

2 (80) 2018 document22

studii/documente

până în temelie viaţa socială și politică printr-o dreaptă

împărţire a pământului de hrană și prin votul obștesc.

Aceste adânci prefaceri niciodată n-au fost mai mult dorite,

și domniile-voastre le-aţi înfăptuit fără a precumpăni

jertfele, văzând cum se jertfește poporul român pentru binele

Patriei și al idealului naţional. În acest război, oștirea

ţării pururea și-a îndeplinit datoria cu vitejie vrednică

de admiraţia lumii. Sub apăsarea numărului covârșitor al

vrăjmașului, a trebuit să se retragă pe câmpiile și plaiurile

Moldovei. Repeziciunea cu care s-a reorganizat în mijlocul

suferinţelor celor de neîndurat, a dovedit și de astă dată

bărbăţia și puterea de viaţă a prea mult încercatului

nostru neam. Și iarăși s-a întors aprigă și oţelită în

mijlocul luptelor nesfârșite și, prin faptele ei de vitejie la

Mărăști, Mărășești și pretutindeni pe văile și înălţimile

Moldovei a scris pagini de mândrie și glorie, care vor

rămâne de pomenire nu numai în istoria României, dar

și în aceea a acestui crâncen război. Astfel, ostașul român,

după ce apărase bucată cu bucată pământul strămoșesc,

a dovedit lumii întregi că la gurile Dunării trăiește un

neam știutor de menirea sa și pe care se poate rezema

civilizaţia în răsăritul Europei. Eu, urmașii Mei și tot

neamul românesc îi vom fi veșnic recunoscători. Oricât

de dureroase vor fi jertfele ce ne mai așteaptă, până să

ajungem la realizarea aspiraţiilor noastre legitime, avem

convingerea că ele vor fi răsplătite în ziua hotărâtoare

când se va stabili în relaţiile internaţionale dintre popoare

domnia dreptului și a libertăţii. Legăturile de dragoste,

pe care speranţele și suferinţele comune dintre Mine și

Ţară le-au sporit și le strâng mai cu putere, mă fac să vin

în mijlocul domniilor-voastre cu sufl etul plin de credinţă

în destinele neamului. Nu mă îndoiesc că prin unirea

tuturor voinţelor și energiilor opera noastră va ajunge la

bun sfârșit. Însufl eţiţi de aceleași simţăminte de iubire și

de devotament nemărginit pentru Patrie, pe care le-aţi

dovedit cu prisosinţă în legislatura din urmă, cu adevărat

istorică, și cu gândul la cel Atotputernic, sunt sigur că veţi

duce și mai departe, uniţi cu guvernul Meu, greaua muncă

pe care aţi început-o cu așa de patriotică hotărâre. Trăiască

armata! Trăiască România 62!

Deoarece în urma armistiţiului de la Brest-Litovsk

(3 decembrie 1917) trupele rusești au început să se

retragă de pe fronturile de vest, traversând Basarabia

la fel și prizonierii ruși sau austro-ungari s-a ajuns

la numeroase acte de violenţă și dezordine pe

teritoriul noii republici. În aceste condiţii, Sfatul

Directorilor a cerut guvernului român să-i pună la

îndemână ajutorul militar necesar pentru apărarea

liniilor ferate și a depozitelor de aprovizionare.

Generalul Iancovescu, ministrul de Război al

României a dat ordin unui detașament de 1.000 de

voluntari ardeleni și bucovineni, care veneau de la

Kiev, să se oprească la Chișinău pentru a se pune la

dispoziţia Sfatului Ţării.

Între anii 1917-1919 apărea la Chișinău ziarul

„Ardealul”, transformat ulterior în „România Nouă”,

al cărui prim redactor a fost dr. Ion Mateiu (intelectual

ardelean care, din 1920, a fost numit director general

al învăţământului primar și normal din Transilvania).

La 25 decembrie 1917, sub semnătura sa apare articolul

intitulat Crăciunul nostru n-a sosit, în care analizează

situaţia românilor la sfârșitul anului 1917: În vuietul

năprasnic al tunurilor, glasurile îngerești vestesc nașterea

Mântuitorului. E sărbătoarea păcii. Bucuria ei înalţă

cugetul popoarelor libere și stăpâne pe soarta lor. Dar

asupriţii și robii plâng în această noapte sfântă. Pacea

lor nu le-o poate aduce decât libertatea naţională. Dar în

durerea bejaniei noastre simţim totuși o mare mângâiere.

Este învierea fraţilor noștri moldoveni de dincolo și de

dincoace de Nistru. Dumnezeu le-a dăruit norocul de a

scăpa, mai înainte decât noi, din temniţa întunecată a

robiei muscălești. Astăzi ei sunt liberi și steagul naţional

strălucește cu aceeași mândrie la Chișinău ca și la Tiraspol.

Sufl etul lor soarbe cu sete izvoarele vieţii noi, apa fermecată

a limbii și culturii naţionale. De acum ei vor merge voioși

pe drumul fericirii, care nu mai atârnă decât de vrednicia

și priceperea lor. Cine nu se va bucura alături de fraţii

noștri din răsărit ai neamului nostru care, astăzi, sunt

stăpâni pe soarta lor? Bucuria lor e bucuria noastră.

Dar ea nu e deplină și nu poate fi deplină, câtă vreme

12 milioane de fraţi plâng în nenorocire. România e călcată

în picioare, Transilvania și Bucovina gem de dureri fără

nume așteptând ceasul dreptăţii dumnezeiești. Crăciunul

nostru, cu pacea dreptăţii și a libertăţii naţionale nu a sosit.

Crăciunul neamului românesc e departe încă și el atunci va

fi prăznuit când va fl utura și pe culmile Carpaţilor steagul

sfânt al României Mari 63.

La sfârșitul anului 1917, trupele rusești, care

părăseau în debandadă frontul român, au încercat

să se stabilească în Basarabia, iar comitetele lor

revoluţionare, conduse de Front-Otdel (Secţia de

Front Bolșevică), au iniţiat acţiuni de lichidare a

Sfatului Ţării și organelor militare și administrative

ale acestuia.

studii/documente

document 2018 2 (80) 23

1 Membru fondator al Asociaţiei Cultural-Ştiinţifi că „Dimitrie Ghika-Comăneşti”. 2 Constantin I. Stan, Regele Ferdinand I Întregitorul (1914-1927), Editura Paideia, Bucureşti, 2003, p. 82.3 Maria Regina României, Povestea vieţii mele, ediţia a VI-a, Editura Adevărul S.A., f.a., vol. III, pp. 168-169.4 Ibidem, p. 215.5 Ferdinand I, Discursuri, scrisori, alocuţiuni, cuvântări şi ordine de zi, text olograf, Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I”, Secţia Documentare, Fond Manuscrise, inventar 91, documentul 41.6 Ibidem, documentul 44.7 Contele de Saint-Aulaire, Confesiunile unui bătrân diplomat, Editura Humanitas, Bucureşti, 2003, p. 109.8 Constantin I. Stan – Regele Ferdinand I..., p. 91.9 General Constantin Găvănescu, Fapte mari în zile grele. 1917-1918, Bucureşti, Tipografi a Serviciului Topografi c al Armatei, 1921, p.76.10 Ibidem, p. 92.11 *** Mărturii contimporane, Regele Ferdinand I. Amintiri de pe la cei ce l-au apropiat, adunate de G. N. Budişteanu, 1933, p. 22.12 Constantin Kiriţescu, Istoria războiului pentru întregirea României 1916-1919, vol. I, Tipografi a România Nouă, Bucureşti, f.a., pp. 89-90.13 Colonel dr. Vasile Bianu, Însemnările din războiul României Mari, Tom I, Institutul de Arte Grafi ce „Ardealul”, Cluj, 1926, pp. 140-141.14 Neculai Moghior, Ion Dănilă, Leonida Moise, Ferdinand I - Cuvânt pentru întregirea neamului românesc, Editura Metropol, 1994, p. 36.15 Constantin Moşincat, Ion Dănilă, Neculai Moghior, Din întuneric un soare nou răsare. Basarabia 1918, Editura G.P., Oradea, 1999, p. 58.16 Ferdinand I, Discursuri, scrisori, alocuţiuni…, documentul 47.17 Constantin MoŞincat, Ion Dănilă, Neculai Moghior, Din întuneric un soare …, p. 58.18 Ion Scurtu, Regele Ferdinand I (1914-1927). Activitatea politică, Editura Gramont, Bucureşti, 1995. p. 62.19 *** Mărturii contimporane, Regele Ferdinand I. Amintiri de pe la cei ce l-au apropiat, adunate de G. N. Budişteanu, 1933, p. 124.20 Neculai Moghior, Ion Dănilă, Leonida Moise, Ferdinand I - Cuvânt pentru întregirea …, p. 69.21 Mareşal Alexandru Averescu, Notiţe zilnice din război (1916-1919), Bucureşti, 1937, pp. 169-170.22 Ibidem, p. 173.23 Constantin Kiriţescu, Istoria războiului pentru întregirea României, 1916-1919, vol. II, Bucureşti, Editura Ştiinţifi că şi Enciclopedică, 1989, p. 71.24 Maria Regina României, Însemnări zilnice, vol. I-III, Editura Albatros, 2004, p. 272.25 Ziarul „România”, Anul I, nr. 198 din 25 august 1917, p. 1.26 Ibidem. 27 Ibidem.28 Ibidem.

King Ferdinand I – Word for the Union of the Romanian Nation (Part II)Neculai Moghior

Abstract: King Ferdinand I faced a dramatic situation at the beginning of 1917. With the help of foreign military missions, especially the French Military Mission, the Romanian army will undergo a miraculous transformation that will lead to the great victories from Mărăşti, Mărăşeşti and Oituz. Unfortunately, the events that made the Czarist Empire fall apart forced our country to conclude a disadvantageous truce and peace.

Keywords: King Ferdinand I, Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz, truce, peace

NOTE

29 I. Lupaş, Istoria unirii românilor, Bucureşti, 1937, p. 353.30 Neculai Moghior, Ion Dănilă, Leonida Moise, Ferdinand I - Cuvânt pentru întregirea …, pp. 69-70.31 Constantin Moşincat, Ion Dănilă, Neculai Moghior, Din întuneric un soare …, p. 59.32 Ferdinand I, Discursuri, scrisori, alocuţiuni…, documentul. 49.33 Ziarul „România”, Anul I, din 12 august 1917, p. 1.34 Căpitan Gheorghe V. Andronachi, Albumul Basarabiei în jurul marelui eveniment al Unirii. Ediţie îngrijită de Rotaru Jipa, Neculai Moghior, Ion Dănilă, Editura Asociaţiei Române Pentru Educaţie Democratică, Bucureşti, 2000, p. 37.35 *** Mărturii contimporane, Regele Ferdinand I…, pp. 86-87.36 Colonel dr. Vasile Bianu, Op. cit., p. 186.37 Ibidem.38 *** Mărturii contimporane, Regele Ferdinand I…, p. 129.39 Mircea Muşat, Ion Ardeleanu, De la statul geto-dac la statul român unitar, Editura Ştiinţifi că şi Enciclopedică, Bucureşti, 1983, p. 517.40 Ferdinand I, Discursuri, scrisori, alocuţiuni…, documentul 50.41 Contele de Saint-Aulaire, Op. cit., pp. 150-151.42 Neculai Moghior, Ion Dănilă, Leonida Moise, Ferdinand I - Cuvânt pentru întregirea …, p. 70.43 Maria, Regina României, Însemnări zilnice..., p. 70.44 Ibidem, p. 303.45 Ibidem, p. 364.46 Constantin MoŞincat, Ion Dănilă, Neculai Moghior, Din întuneric un soare …, p. 113.47 Căpitan Gh. V. Andronachi, Op. cit., p. XXXIV.48 Revista „Viaţa Românească”, Anul XVII, , nr. 9/septembrie1925, p. 460. 49 Ibidem, p. 461.50 Maria, regina României, Însemnări zilnice..., pp. 381-382.51 *** Mărturii contimporane, Regele Ferdinand I…, p. 135.52 Maria Regina României, Povestea vieţii…, pp. 393-394.53 Ion Scurtu, Op. cit., p. 45.54 Ibidem.55 Erich Ludendorff, Souvenirs de guerre (1914-1918), tom II, Paris, 1920, p. 20.56 *** România în anii primului război mondial, vol. II, Editura Militară, Bucureşti, 1987, pp. 426-427.57 Ziarul „România” - organ al Apărării Naţionale, Anul I, nr. 284 din 3 decembrie 1917.58 *** România în anii primului…, p. 429.59 Contele de Saint-Aulaire, Op. cit., p. 191.60 Ibidem, p.192.61 Ion Scurtu, Op. cit., p.46.62 Colonel dr. Vasile Bianu, Op. cit., pp. 291-292.63 Constantin Moşincat, Ion Dănilă, Neculai Moghior, Din întuneric un soare …, pp. 115-116.

2 (80) 2018 document24

studii/documente

Născut pe 26 ianuarie 1888, în s a tu l Fr u t i ș an i d in judeţul Tutova, generalul

ing. Gheorghe Negrescu, posesorul brevetului nr. 2 (rectifi cat nr. 3) de pilot militar, a absolvit Liceul „Gheorghe Roșca Codreanu” din Bârlad și Școala de Artilerie, Geniu și Marină din București, la 1 iulie 1909, ca șef de promoţie al ofi ţerilor de geniu2.

Deși și-a început cariera, cu gradul de sublocotenent, la Compania 1 Căi Ferate din Batalionul de Căi Ferate din București, în anul 1911 s-a înscris voluntar printre cursanţii Școlii de Pilotaj.

Cu acest nou statut profesional, sublocotenentul aviator Gheorghe Negrescu a participat la manevrele militare din toamna anului 1911, desfășurate între Roman și Pașcani, pilotând un „H. Farman” pentru Corpul 3 Armată, comandat de generalul de divizie Hârjeu, cu care a executat recunoașteri în zona Pașcani - Vadu Siretului - Valea Moldovei, unde acţiona Corpul 4 Armată.

După înfi inţarea, începând cu 1 aprilie 1912, a Școlii Militare de Pilotaj pe aerodromul de la Cotroceni, sublocotenentul Gheorghe Negrescu a fost numit pilot-instructor în cadrul acestei instituţii.

Înaintat la gradul de locotenent la 1 aprilie 1913, la 1 noiembrie 1913 Gheorghe Negrescu a devenit student în anul II la Școala Superioară de Aeronautică și Construcţii Mecanice din Paris, unde s-a remarcat prin cunoștinţe și aptitudini deosebite.

Revenit în ţară pe 3 august 1914, a fost confi rmat în funcţia de pilot-instructor la Școala Militară de Aviaţie, afi rmându-se ca un apreciat specialist și profesor.

A participat cu curaj la Primul Război Mondial, fi ind distins cu „Steaua României” cu spade în grad de Cavaler și numit la comanda Grupului 2 Escadrile.

Din inițiativa sa, ,,trei echipaje aflate la bordul avioanelor F.40 au plecat, în ziua de 13/26 septembrie, într-o misiune de recunoaștere în zona Rusciuk - Țețevo - Goldjove - Balbunar - Turtucaia. În carlinga fi ecărui avion se afl au patru bombe de mortier, de 16 kg fi ecare, cu aripioare, ce puteau fi lansate cu mâna, întrucât aparatele Farman 40 nu erau dotate cu lansatoare de bombe. […] Avioanele noastre au trecut Dunărea la 2.500 de metri înălțime și, ajunsă aproape de verticala

marginii de răsărit a Rusciukului, formația a lansat bombele peste bord, una câte una. Câteva au căzut pe un rezervor de petrol care a luat foc imediat, arzând câteva zile la rând, iar fumul incendiului s-a întins până la Giurgiu. Alte două bombe au fost lansate asupra gării din Șiștov, iar o alta a lovit cazarma unui regiment de geniu din acest oraș”3.

Avansat la gradul de căpitan, Gheorghe Negrescu a comandat Escadrila de Recunoaștere F2 din cadrul Grupului 1 Aeronautic Bacău până în primăvara anului 1917.

La 1 aprilie 1917 a fost numit șef al Serviciului Tehnic la Rezerva Generală a Aviaţiei de la Iași, unitate care asigura mentenanţa avioanelor cumpărate din Franţa și Anglia.

După realizarea României Mari, căpitanul ing. Gheorghe Negrescu a părăsit aviaţia, fi ind încadrat ca locţiitor la Batalionul de Care de Asalt, înfi inţat la Giurgiu, în toamna anului 1919.

Memoriul confi denţial înaintat din Iași de căpitanul inginer aviator Gheorghe Negrescu Direcţiei Personalului, pe 25 mai 1917, identifi cat în fondul Marelui Stat Major, reprezintă o radiografi e, în maniera originală și parţial subiectivă a reputatului aviator, viitor general, a stării Aviaţiei Române în preajma și în timpul Primului Război Mondial4.

Războiul groaznic care bântuie lumea de trei ani, provocat de poporul german, organizat în mod perfect cu tot ce tehnica a putut să dea, a arătat popoarelor aliate multe defecte de care sufereau și care, numai când au putut fi alăturate, le-au putut da speranţa unei victorii.

Dintre mijloacele de război cele mai noi și mai groaznice, prin infl uenţa ce puteau avea nu numai asupra primelor linii, dar și mult în interior, aeroplanele sunt cele mai de seamă. Descoperite nu mai mult decât un deceniu, aeroplanele, prin calităţile lor specifi ce, au căpătat într-un timp foarte scurt atâta importanţă, încât nu se poate concepe o armată modernă, bine organizată, decât cu un serviciu bine organizat de aviaţie, pentru că aeroplanele sunt ochiul armatei, ochiul artileriei, factorul ce poate provoca debandada și deprimarea morală în formaţiunile dinapoia frontului, factorul ce intervine spre a împiedica aviaţia inamică a-și îndeplini misiunea ei.

IMPASUL UNUI AS AL AVIAŢIEI ROMÂNE – CĂPITANUL ING. GHEORGHE NEGRESCU

Comandor (r) Dr. Marian MOŞNEAGU1

Generalul Gheorghe Negrescu (Colecția Valeriu Avram)

studii/documente

document 2018 2 (80) 25

Războiul, în care am fost nevoiţi să intrăm, pentru motivele bine cunoscute, în care am făcut o experienţă atât de tristă și am adus atâtea sacrifi cii, care nu au împiedicat cel puţin contopirea ţării, a arătat atâtea păcate în organizarea noastră civilă și militară, încât a fost nevoie de o reorganizare, de o primenire a tuturor obiceiurilor și mentalităţii generale, o așezare inteligentă și justă a fi ecăruia la locul ce merită, potrivită aptitudinilor, muncii și capacităţii, fără de care dezastrul acestui popor ar fi fost inevitabil.

Dacă, întrucât privește armata, această regenerare a fost înfăptuită prin noua organizare și ordine de bătaie, ce au pus elemente tinere și dornice de muncă cinstită la locul cuvenit, o parte din armată și anume aviaţia, a rămas în același stadiu de mizerie morală și în parte și materială, în care a fost înainte de război, cu toate cele zece luni de război trecute, care au arătat ce au făcut și ce au produs fi ecare în această ramură.

Intrat în aviaţie de la început, în anul 1911, f iind unul din primii ofi ţeri aviatori, am muncit în această specialitate timp de șapte ani ca zburător, profesor și inginer și am luat parte la toate zbuciumările aviaţiei, fără să fi avut mulţumirea sufl etească de a o vedea acolo unde merită, faţă cu importanţa ce are și sacrifi ciile făcute, fără a o vedea scăpată de sinecurele ce i-au făcut atâta rău și care prin prezenţa lor continuă, face ca această ramură a armatei să fi e în aceeași situaţie bolnavă ca și înainte de război.

Cu conștiinţa că mi-am făcut datoria în aviaţie de la început și până acum, ca pilot, începând cu Manevrele Regale din 1911, unde am fost decorat de Majestatea Sa Regele cu „Virtutea Militară”, ca profesor pilot, ca profesor la Școala de observatori de artilerie și Școala de observatori a ofi ţerilor de stat major, ca inginer aviator și în timpul războiului, ca aviator, prin recunoștinţele ce am făcut pe frontul de sud și pentru care am fost decorat cu „Steaua României, cu spade” și în urmă, de la 25 septembrie 1916, ca și comandant de grup de escadrilă pe lângă Armata a 2-a, îmi voi face ultima datorie, arătând în prezentul memoriu starea mizerabilă morală a aviaţiei noastre și motivele pentru care ea nu poate fi la înălţimea necesară situaţiei actuale, acesta fi ind, în fond, adevăratul motiv al audienţei cerute, motivul personal ocupând un loc de detaliu.

Luând fi inţă în anul 1911, ministru de Război fi ind Nicu Filipescu, în urma unui memoriu bine documentat

al domnului Mihail Cerchez, pe atunci director al Aerodromului de la Chitila, aviaţia militară se manifestă întâi prin zborurile sublocotenenţilor, actualmente căpitani, [Ștefan] Protopopescu și [Gheorghe] Negrescu, sub direcţia Direcţiei a 4-a Geniu.

De la început, însă, faţă cu noutatea lucrului, faţă, pe de o parte, cu frumuseţea și senzaţiile deosebite simţite în timpul zborului, pe de altă parte cu interesul ce toată lumea arată aviaţiei, scump plătită cu preţul atâtor vieţi, care dă aviatorilor o oarecare reputaţie, o oarecare aureolă, s-au deosebit printre ei două categorii bine distincte:

Întâia categorie, a acelora ce în mod cinstit și din pornirea cea mai curată și-au înfrânt instinctele și au trecut peste orice consideraţie de persoană și familie, pentru a deveni zburători, spre a aduce cât mai mult folos armatei și ţării.

A doua categorie, a acelora ce au venit în aviaţie spre a ajunge, executând ceva zboruri, care ajutate de o reclamă sufi cientă, pentru a le da o aparenţă deosebită pe care în arma de origine nu o aveau, fi ind bine cunoscuţi de camarazii și șefi i lor.

Aceste două categorii s-au diferenţiat imediat

graţie unei infl uenţe exterioare armatei, pornită din aceeași dorinţă a unui renume ușor și de reclamă, la care se mai adaugă și oarecare scopuri materiale. Această infl uenţă este a domnului George-Valentin Bibescu (prinţ) care, aducându-și câteva aeroplane, începuse o școală de pilotaj separat de cea de la Chitila, pe baza căreia începuse a lucra, bazat pe legăturile ce avea în cercurile conducătoare, spre a deveni șeful aviaţiei, deși aceasta era de abia în formaţie.

O luptă ocultă se încinse între Direcţia Geniului și domnul Bibescu, care avea ca rezultat o stare de zâzanie continuă între ofi ţerii aviatori din cele două școli, în special din partea acelora ce erau în sfera de acţiune a domnului Bibescu.

O reclamă extraordinară prin ziare despre tot ce domnul Bibescu, prin dărnicia lui, oferea ţării și armatei, când, în realitate, toate au fost plătite de Ministerul de Război cu valoarea integrală, adăuga la aureola sa o faimă deosebită faţă de tot publicul ce nu cunoștea adevărul.

Înfi inţarea „Ligii Aeriene” nu a fost decât specularea, de același domn, a celor mai frumoase sentimente patriotice și risipirea obolului dat cu toată dragostea de ţară pentru a se întrebuinţa numai la zboruri de reclamă, de paradă și de reprezentaţie, ajutată de inerţia sau neputinţa Direcţiei Geniului ce avea sub conducerea ei aviaţia de la Cotroceni,

Brevetul superior de pilot al maiorului Gheorghe Negrescu (Colecția Valeriu Avram)

2 (80) 2018 document26

studii/documente

au mărit faima în mod nedrept a aviaţiei patronată de domnul Bibescu.

În acest timp, la Cotroceni, cu mijloace restrânse fără reclamă, eforturi supraomenești erau făcute de câţiva aviatori cinstiţi și dornici de muncă. Se zbura intens, serios, se formau piloţi, se trasa curentul sănătos în aviaţie, din care au ieșit, după cum se va vedea mai jos, aviatorii de război, aviatori ce și-au împlinit datoria atunci când ţara a avut nevoie de serviciile lor.

Această stare de lucruri a fost arătată la timp celor în drept de curentul cinstit, sănătos de la Cotroceni.

Dar ce puteau face, oricât de juste erau părerile și oricât pornite din gândul cel mai curat, cei câţiva of iţeri cu grade mici, care nu aveau măcar un prinţ ca patron, când de cealaltă parte era un personaj cu legăturile cele mai sus puse, ajutat fi ind și de câţiva aviatori militari, ceva mai vechi în grad decât cei de la Cotroceni, și care, din nenorocire, erau înarmaţi cu toate calităţile aviatorilor clasifi caţi în a doua categorie?

În această atmosferă nesănătoasă în aviaţie, începe Războiul Mondial, care arată ce importanţă mare are aviaţia în război. Un sufl u de regenerare pare că străbate pe toţi pentru pregătirea armatei în vederea zilei celei mari și deci măsuri de îndreptare și pregătire se iau și în aviaţie. Sub direcţia domnului general [Constantin] Coandă, se începe, în ianuarie 1915, o școală de observatori de artilerie, se primește un mare număr de elevi-piloţi și se comandă în străinătate un stoc de aparate. Prin o conducere extrem de înţeleaptă, un avânt mare ia aviaţia, atât la Cotroceni, cât și la „Liga Aeriană”, care este pusă sub controlul Ministerului de Război.

Speranţele încep să renască în sufl etele celor ce lucraseră pentru binele aviaţiei, dar aceeași infl uenţă nefastă a domnului Bibescu, smulge aviaţia de sub direcţia salutară pe care încăpuse spre a se forma într-un corp de aviaţie independent, rămânând „Liga Aeriană” o școală de piloţi, o povară pentru Ministerul de Război, întrucât prin contractul ce se face cu M.R. (Ministerul de Război – n.n.), piloţii vor fi formaţi acolo, plătindu-se 7.000 lei de fi ecare pilot format, când în niciun aerodrom din lume nu se plătea decât 1.500 lei.

Acei din ofi ţerii aviatori de la Ligă ce nu pot rămâne în serviciul acestei instituţii, devenită acum un fel „societate pe acţiuni”, trec la Corpul de Aviaţie. Nu rămân la Ligă decât: căpitan [Constantin] Fotescu, sublocotenent Savu și plutonier [Nicolae] Cottache ca profesori de pilotaj. Ceilalţi, veniţi în corpul de aviaţie, sunt în curând în graţiile comandantului, el însuși venit prin infl uenţa aceluia ce contribuise la noua schimbare.

Cu puteri și speranţe noi se începe munca pentru formarea viitoarelor unităţi de aviaţie de către cei ce nu

încetaseră un moment a muncii la Cotroceni și tot sufl etul este dat noului comandant, care deși vedea realitatea, nu ezită a da ascultare celor ce vroiau să parvină fără a zbura, fără a risca nimic, bazându-se numai pe dreptul vechimii și al legăturilor arătate. Ceea ce este mai mult, unul din aviatorii cei mai harnici de la Cotroceni, căpitan Popovici Andrei este trimis la regimentul de provenienţă pentru toate adevărurile spuse în faţă și sub infl uenţa acelora ce le stă în cale.

Cu avioanele sosite din Franţa (septembrie 1915) se face antrenamentul noilor piloţi și școala de observatori a ofi ţerilor de stat-major, până în preajma războiului,

când aceste aparate sunt complet uzate. Mobilizarea ne surprinde, deci, fără aparate de război, care sunt uzate și nearmate și fără o stare morală la înălţimea evenimentelor ce se desfășurau.

Întrucât privește bilanţul activităţii celor două centre de aviaţie (Cotroceni și Ligă) în privinţa formării piloţilor, până la data de 1 octombrie 1915, dată de la care se înfi inţează Corpul de Aviaţie, cifrele ce dau sunt elocvente.

La Cotroceni: piloţi formaţi – 47, retrași – 6, morţi – 5, rămași – 36, primii profesori f iind sublocotenenţii Protopopescu și Negrescu.

La Ligă: piloţi formaţi – 14, retrași – 1, morţi – 0, rămași – 13, profesor fi ind locotenent Nicolae Capșa.

Din aceștia, iau parte efectivă la război, ca piloţi disponibili, la începutul campaniei 32 piloţi, din care zboară în

mod efectiv 25, fi ind decoraţi 7, iar de la Ligă din 13 piloţi zboară 7.

Pregătirea din timp de pace nu are nicio valoare dacă în timp de război nu-și dă roadele.

Desigur că aviaţia nu era la început, ca material, la înălţimea cerinţelor, însă marele public, obișnuit cu reclame de tot felul, în jurnale, despre isprăvile aviatorilor noștri, știa cel puţin că trebuie să fi e liniștiţi, întrucât aviatorii binecunoscuţi X, Y, Z etc. vor face înzecit decât până atunci. Câtă dezamăgire pentru bunul nostru public, indus în eroare de reclama făcută! Câtă lipsă de conștiinţă din partea acelora ce fuseseră răsfăţaţi! Căci toţi piloţii mai vechi în grad și mai noi în aviaţie care s-au vârât și au rămas în comandamentele aviaţiei, deja cu mult înainte de mobilizare, nu mai știau ce este zborul.

Cu alte cuvinte, din 60-70 piloţi formaţi, numai vreo 10-15 nu-și precupeţesc la început serviciile în momentele de imperioasă nevoie și zilnic sunt trimiși în recunoașteri grele, cu avioane nearmate, extenuaţi, storși, în timp ce restul, cei mai vechi în grad, profi tă spre a-și aranja situaţiile cu cât mai puţină muncă și riscuri. Cu atât mai mult este de admirat eroismul acestor puţini piloţi ce-și fac datoria, când acest eroism, această abnegaţie nu le-a fost inspirată deloc de aceia care mai vechi în grad ca ei, și numai pentru acest motiv, îi comandă.

Certifi catul de personal navigant al colonelului Gheorghe Negrescu (Colecția Valeriu Avram)

studii/documente

document 2018 2 (80) 27

Războiul trebuie să fi e un examen al muncii din timp de pace și care trebuie să recompenseze pe cei ce-și fac datoria și să înlăture pe cei ce nu și-au făcut-o și nici nu au intenţia a și-o face vreodată.

În această atmosferă, în care ofi ţerii aviatori ajunși la comandamentele unităţilor nu făceau nimic pentru a-i îndreptăţi să-și menţină aceste posturi, iar ceilalţi, ce-și făceau datoria, erau cu moralul scăzut, pe de o parte că nu aveau mijloace să poată da tot ce ar fi vrut cu randament, pe de altă parte, că sistemul de favoritism se continuă și în clipele de pericol, încep a sosi avioane noi din Franţa, precum și Misiunea Aeronautică Franceză. Bucuria a fost mare, mai ales pentru materialul atât de mult așteptat. Bucuria însă nu a fost de lungă durată, întrucât avioanele de recunoaștere sosite erau prevăzute cu motoarele cele mai bune admise în Franţa, ceea ce a făcut ca multe din misiuni să nu poată fi îndeplinite. A c e l a ș i l u c r u s e întâmplă cu avioanele d e bo m b a r d a m e n t Breguet, care nu pot f i utilizate imediat, a v â n d n e v o i e d e oarecare modifi cări.

M i s i u n e a Aeronautică Franceză venind în contact cu șef ii aviaţiei noastre, care nu aveau nici priceperea tehnică și nici autoritatea morală, a câștigat în scurt timp ascendenţă, compromiţând astfel și mai mult reputaţia aviaţiei noastre și prin aceasta contribuind mai mult la coborârea nivelului moral al câtorva aviatori ce tot timpul și-au făcut datoria și care erau conștienţi că starea aviaţiei noastre nu era atât de rea pe cât se părea.

Modifi carea adusă în organizarea aviaţiei de Misiunea Franceză nu diferă cu mult de cea deja existentă, căci nu în organizarea unităţilor constă slăbiciunea aviaţiei noastre. Acolo unde răul era mare, adică în raţionala și justa plasare a elementelor, ea nu a adus nicio modifi care; de altfel, nu acestei misiuni care nu avea nicio dată precisă asupra valorii indivizilor incumbă această sarcină și numai astfel se explică faptul că șefi i deja existenţi rămân la locurile lor, iar mai mult, cei care își făcuseră în mod efectiv datoria sunt coborâţi din atribuţiile lor și secundaţi fără nicio necesitate de ofi ţerii francezi.

Astfel, căpitanul [Panait] Cholet, care ca [sic!] comandant de escadrilă, în Dobrogea și la Ciulniţa își făcuse în mod strălucit datoria, este pus sub comanda unui ofi ţer francez mai nou în grad ca el. Căpitanul [Ștefan] Protopopescu sosit din misiunea română în Franţa, unul din cei dintâi piloţi, inginer și absolvent al Școlii de Luptă din Pan, i se dă un rol de simplu pilot într-o escadrilă sub comanda unui ofi ţer francez mai nou în grad. Subsemnatul,

comandând deja ca locotenent Grupul 2 de Escadrile, cu toată activitatea ce am depus, sunt retrogradat ca [sic!] comandant de escadrilă.

Este ușor de imaginat starea morală a celorlalţi aviatori care se văd din nou neglijaţi, uitaţi și nedreptăţiţi. Ei nu puteau vedea nicio răsplată pentru toate sacrifi ciile ce trebuiau încă să aducă, pentru că nu șefi i lor, din motive ușor de înţeles, aveau să-i susţină.

Dar nu numai profi turi morale au acei ce nu s-au distins cu nimic în război, dar și profi turi materiale. Legea de organizare a Aeronauticii Militare a prevăzut, dat fi ind riscurile aviaţiei și energia mai multă cheltuită, o oarecare răsplată materială, o indemnitate de zbor, pentru a înlesni un trai mai convenabil piloţilor. Ori, această indemnitate de zbor, în loc să fi e numai apanajul acelora

c e în mod e f e c t iv zboară și riscă și chiar un fel de stimulent, a devenit, printr-o curioasă interpretare a legii și ordinului M i n i s t e r u l u i d e R ă z b o i , D i r e c ţ i a Muniţiilor nr. 64971 din 20 septembr ie 1916, care prevede clar că indemnităţile se vor lua de piloţii ce în mod efectiv zboară, o leafă sigură și pentru acei ce de ani de zile nu mai zboară. În acest mod,

pe lângă piloţii de pe front și cei se zboară în interior, mai iau această indemnitate și un număr de peste 10-12 piloţi, pentru care, dacă s-ar cerceta registrele de zbor, nu ar putea fi găsiţi trecuţi cu niciun zbor în timpul campaniei și unii chiar cu mult înainte de campanie. Deci, aceleași avantaje materiale pentru ambele feluri de aviatori, care nu pot contribui la ridicarea moralului celor ce în adevăr riscă.

Pentru a veni la chestiunea personală, subsemnatul, care sunt unul dintre aviatorii cei dintâi, care în curs de șapte ani nu am încetat a zbura și a învăţa pe alţii să zboare, mult mai vechi în grad decât mine, care nu m-am mulţumit numai cu partea sportivă, ci m-am specializat și în tehnica aviaţiei, cred că mi-am făcut datoria de pilot în timpul campaniei, deși cunoștinţele mele tehnice mi-ar fi putut fi un motiv pentru a rămâne în atelierele de montaj, unde a-și fi putut fi tot atât de util. Făcând parte din Aviaţia de Recunoaștere, la început pe frontul de sud și în urmă ca și comandant al Grupului 2 de Escadrile, pe lângă Armata a 2-a, care m-a propus excepţional la gradul de maior, deși nu eram căpitan decât de la 1 noiembrie, am continuat a zbura cu toate nemulţumirile ce aveam, până când, în timpul unei recunoașteri pe un timp extrem de friguros, am contractat o boală de ureche care mă împiedică a mai zbura până la însănătoșire.

Gheorghe Negrescu, la început de carieră (Colecția Valeriu Avram)

2 (80) 2018 document28

studii/documente

Adânc mâhnit că nicio schimbare în bine nu se făcea în aviaţie, am făcut raport pentru a pleca în arma de origine, pentru a ieși din această atmosferă.

Domnul director al Aeronauticii, locotenent-colonelul De Vergnette [de la Motte] a insistat însă să rămân în aviaţie, putând aduce reale servicii cu cunoștinţele mele tehnice, ca șef al Serviciului Tehnic, la Rezerva Generală a Aviaţiei.

Prezentându-mă la Rezerva Generală a Aviaţiei, în noul post, unde știam că voi avea colaborator pe căpitanul francez Sanua, mai nou în grad ca mine și fără a avea cunoștinţe speciale în aviaţie, am văzut cu surprindere că sunt pus sub ordinele lui. Am făcut imediat raport la Direcţia Aeronauticii, arătând starea de lucruri pe care nu o puteam primi și domnul comandant al Aeronauticii a găsit cererea justă la întrevederea avută odată cu raportul, promiţând a da un ordin scris care să stabilească atribuţiile și legăturile, ca de la egal la egal. Cu multă surprindere primesc însă Nota de serviciu nr. 530, prin care soluţia scrisă este cu totul contrară promisiunii date, continuând a fi sub ordinele căpitanului Sanua. Cum asupra acestei chestiuni domnul comandant al Aeronauticii nu a revenit, cu toate că am avut o a doua întrevedere, supun aceasta la aprecierea dumneavoastră pentru a decide, eu personal simţindu-mă nedreptăţit.

ConcluziiOricare ar fi soluţia ce mi s-ar da la chestiunea personală,

ea este abia un dinte din marele angrenaj stricat ce este aviaţia noastră.

Considerând ca o datorie de ostaș și român de a arăta direct și făţiș celor cu responsabilitate, care sunt relele acestei ramuri a armatei, îmi dau seama de toată responsabilitatea ce iau, pentru care o anchetă minuţioasă și cinstită nu ar fi decât satisfacţia cea mai mare ce aș putea avea, convins fi ind de confi rmarea în mod prea strălucit a celor ce am afi rmat, după cum, asemenea, sunt conștient de tot ce furia celor pe drept atinși ar putea să-mi vatăm, prin infl uenţele sus puse, chiar cele mai sus puse, ce știu că le-ar putea avea.

Atât timp cât o operaţie chirurgicală nu va fi făcută, scoţând din aviaţie elementele ce nu au făcut nimic și care puse la încercare sau vor pleca singure sau vor da fi asco, atât timp mai ales cât aceste elemente vor fi nu numai tolerate, dar chiar așezate la locurile cele mai de cinste, unde nu s-ar cădea să fi e decât acei ce au dovedit elan, abnegaţie, capacitate, cunoștinţe tehnice, spirit de sacrifi ciu, atât timp cât cei ce nu au făcut nimic își iau și avantajele materiale ca și cei ce riscă, atât timp cât aviatorii muncitori nu vor avea posibilitatea de a se odihni de oboseala extenuantă a zborurilor, printr-o raţională rotaţie de atribuţii, aviaţia nu va putea fi la înălţimea necesară grelei misiuni ce are de îndeplinit, nici ca material, nici ca personal navigant, care trebuie să aibă moralul totdeauna sus, sus de tot!

Căpitan inginer aviator G. Negrescu 5.

În Referatul cu nr. 11057 din 10 iunie 1917, comandantul Aviaţiei, maiorul aviator Constantin Fotescu, menţiona: La ordinul dumneavoastră de a refera asupra celor expuse de căpitanul Negrescu în memoriul său, am onoarea a vă raporta:

În prima parte a acestui memoriu, căpitanul Negrescu face un istoric cu totul subiectiv al aviaţiei noastre, referindu-se la două persoane (domnul colonel Găvănescu și domnul maior Bibescu), cărora le aduce acuzaţii ca unii și singurii vinovaţi de starea mizerabilă morală și materială în care s-a născut Aviaţia și a trăit până la izbucnirea războiului.

A răspunde la aceste încriminări, redactate într-un stil cât se poate de ireverenţios faţă de foștii șefi care și-au dat acolo obolul de muncă și devotament pentru binele acestei arme, fără niciun interes material, încriminări în care nu se vede niciun spirit critic obiectiv, nici dorul de adevăr, ar fi să fac polemica unor afi rmaţii ale căpitanului Negrescu, care să iasă din cadrul unui referat.

Obiectivitatea și adevărul însă îmi impun a declara că în timp ce maiorul Bibescu a creat aviaţia la început și care s-a afi rmat pe cât s-a putut afi rma aviaţia în primii ani ai nașterii sale (1911-1915), domnul colonel Găvănescu a dat acestei aviaţii independenţă, creând un corp aparte, care completat în timpul războiului cu material și ajutat de experienţa personalului francez, a ajuns a aduce servicii reale Armatei, atrăgând mulţumirile șefi lor armatelor aliate (Armata 5 și Armata 6 rusă), precum și a Misiunii Franceze care colaborează cu noi și care, având o răspundere morală în această colaborare, nu a ezitat a menţine în capul unităţilor de aviaţie pe toţi cei „mai vechi și mai puţin capabili”, cum îi califi ca căpitanul Negrescu. Acești comandanţi fi ind maiorul [Alexandru] Sturza, maiorul [Andrei] Popovici, maiorul Adamovici, căpitanul [Nicolae] Capșa și căpitanul [Constantin] Beroniade.

Cum între cei vizaţi de căpitanul Negrescu putând fi și subsemnatul, nu-mi pot permite a releva calităţile și meritele ale niciunui dintre ei, și mai puţin pe ale mele.

Aceasta cred că ar putea să o facă domnul colonel De Vergnette, comandantul Aeronauticii, un străin de orice infl uenţă a persoanelor „sus puse” sau a acelora „foarte sus puse” și care, în interval de 6 luni, cred că a avut tot timpul, ca lucrând cu dânșii, să-i cunoască, să-i aprecieze și să-i selecţioneze comparativ cu căpitanul Negrescu.

În aceeași parte a memoriului se întrezărește nemulţumirea căpitanului Negrescu că nu este pus în capul unei unităţi, considerând aceasta ca o nedreptate. La aceasta nu a putut ajunge printr-o muncă cinstită pe care o preconizează, fi indcă întâmplarea nefavorabilă căpitanului Negrescu a făcut ca toţi cei din capul unităţilor să nu dea nicio dovadă de incapacitate până în prezent, fapt care să îndreptăţească comandantul a-i îndepărta și înlocui cu alţii mai capabili, pentru a-i veni și rândul căpitanului Negrescu. Dar în numirea comandanţilor de unităţi nu s-a avut în vedere numai vechimea, astfel căpitanul Capșa Ion, care a fost cel mai vechi și căpitanul [Mircea] Zorileanu, atât de bine cunoscut, deși cu 4-5 ani mai vechi decât dânsul nu au niciun comandament.

În alegerea deci a actualilor comandanţi, foștii și actualii șefi nu s-au călăuzit decât de meritele și aptitudinile de comandant ale f iecăruia. Critica ce o aduce căpitanul Negrescu camarazilor și șefi lor săi este fără de temei și numai din pornire și interes personal de a ajunge cât mai sus, este o nedreptate din partea lui și un gest neostășesc ce îl las aprecierii dumneavoastră.

studii/documente

document 2018 2 (80) 29

Prin desfi inţarea unui grup și revenirea în aviaţie a căpitanului [Andrei] Popovici, pe care îl recunoaște ca un om cu calităţi, i s-a dat căpitanului Negrescu comanda unei escadrile, care dacă s-ar fi avut în vedere numai vechimea s-ar fi dat căpitanului Capșa sau Zorileanu.

Ca și comandant de escadrilă, căpitanul Negrescu a dat dovezi că nu a fost nici militar, nici camarad, fapt pentru care a fost pedepsit cu multă indulgenţă faţă de greșelile ce le-a comis.

În ceea ce privește acuzarea ce o aduce comandanţilor de unităţi că nu au zburat niciodată, găsesc că relevarea aceasta este în dezavantajul căpitanului Negrescu, a cărui activitate ca zburător de la începutul campaniei se reduce numai la 18 zboruri, deci aproape nimic faţă de cei care prin funcţia ce ocupă nu sunt deloc obligaţi a lupta cu pușca la cot cu soldaţii, menirea lor fi ind de a-i comanda și conduce.

În ceea ce privește numirea căpitanului Negrescu ca șef al Serviciului Tehnic, când a cerut să plece din aviaţie, această numire s-a făcut ca încercare, bazat pe titlul de absolvent al unei școli tehnice, nu de comandament, considerându-l în această specialitate mai util aviaţiei decât ca și comandant de unitate.

Totuși, cu toată importanţa serviciului ce i s-a încredinţat, serviciu ce ar fi trebuit să corespundă năzuinţelor sale și titlului de tehnician ce-l invocă în memoriul său, nici aici nu și-a afi rmat calităţile sale, sub pretext că nu este mulţumit de Nota de serviciu nr. 530 alăturată, a domnului colonel De Vergnette, prin care căpitanul Negrescu era obligat a supune aprobării căpitanului francez Sanua toate dispoziţiile de ordin tehnic ce ar fi luat, măsură luată de domnul colonel De Vergnette, singurul în drept a o justifi ca.

În a doua parte a memoriului său, căpitanul Negrescu arată că în aviaţie ar fi unii ofi ţeri care iau indemnitatea fără ca să zboare. Este aceeași aluzie răutăcioasă în scop de a pune într-o lumină cât se poate de nefavorabilă pe cei mai vechi care îi stau în calea năzuinţelor sale timpurii.

Cei vizaţi de căpitanul Negrescu sunt comandanţii de unităţi (Grupe, Rezerva Generală etc.), la care se mai adaugă și cei ce se găsesc în infi rmităţi temporale provenite din cauza serviciului, categorie în care intră și căpitanul Negrescu, care a continuat a-și primi indemnitatea și după ce a încetat a zbura din cauza unei boli de ureche ce a căpătat în timpul unei recunoașteri, după cum spune în memoriul său.

Aceste indemnităţi sunt legale, controlate de organele administrative ale Ministerului de Război, ele neputând fi

ridicate decât prin lege și numai în cazul când pilotul refuză nemotivat de a mai zbura când este îndepărtat din aviaţie, iar nu atunci când funcţia ce i se impune din necesitatea serviciului îl împiedică de a zbura.

Faţă de cele expuse, găsesc pe căpitanul Negrescu vinovat de încriminări nefondate aduse șefi lor și actualilor comandanţi pe care îi califi că de incapabili și sinecure, căutând a ajunge pe această cale acolo unde ar fi putut ajunge printr-o muncă cinstită, iar faptul că a încredinţat redactarea unui astfel de memoriu unei persoane străine, ce nu poate fi decât un inferior al său și al celor vizaţi, agravează și mai mult fapta sa neostășească.

În consecinţă, subsemnatul, comparând calităţile cu defectele [sic!] acestui ofi ţer, opinez a fi pedepsit și înlăturat din aviaţie unde rămânând, am convingerea că va fi un element de discordie mai mult periculos decât folositor și care ar avea ca rezultat o nouă dezbinare în aviaţie ce nu poate fi decât fatală în momentele prin care trecem.

Comandantul Aviaţieis/s indescifrabil Maior aviator C. Fotescu6

La rândul său, directorul Aeronauticii, locotenent-colonelul De Vergnette de la Motte, a menţionat: J’approuve en tous points le référât du Commandant Fotescu; le rapport du Capitaine Negrescu prouve chez cet offi cier un esprit critique mauvais frisant l’indiscipline et un manque de camaraderie absolu. Il est d’autant plus fautif que depuis le début de la campagne on n’a eu que de bonté set de l’indulgence pour lui. Très négligeant dans le commandement de son escadrille et ne volant plus, j’ai été oblige de lui enlever le commandement de cette escadrille. J’avais espère que place dans un service technique il pourrait se remonte rets rendre des services. Il est devenu un élément de discorde très préjudiciable à la bonne marche de son service. En conséquence j’ai l ’honneur de vous demander que le Capitaine Negrescu soit raye de l’aviation et renvoyé dans son arme.

Directeur de l ’Aéronautiques/s indescifrabil Locotenent-colonel De Vergnette7.

Ca urmare, pe 6 iunie 1917, generalul Constantin Prezan, numit pe 2/15 decembrie 1916 în fruntea Statului Major General al Armatei8, a decis, în rezoluţie pe raportul în cauză: Se va trimite în arma de origine.

NOTE

Th e Impasse of an Ace of the Romanian Aviation - Captain Engineer Gheorghe NegrescuCaptain (N, r) Marian Moșneagu, Ph.D.

Abstract: Combatant on the air front during the First World War, Captain Engineer Gheorghe Negrescu sends to the echelons a Memoir in which he realizes a radiography of the situation of the Romanian Aviation and reveals some dysfunctions. His sincerity and subjectivism turn against the offi cer, but this does not aff ect his career obtaining the rank of General.

Keywords: Gheorghe Negrescu, pilot, combatant in the First World War, General of the Romanian Army, memoir

1 Centrul de Cercetare a Conlucrării Bisericii Ortodoxe cu Armata României ,,General Paul Teodorescu”.2 Biografi a completă a generalului ing. Gheorghe Negrescu o regăsim în Valeriu Avram, „Generalul aviator inginer Gheorghe Negrescu. Viaţa şi opera”, Vaslui, Editura Thalia, 2004; Valeriu Avram, „Zburătorii României Mari”, Buzău, Editura Alpha MDN, 2007, pp. 254-266 şi Valeriu Avram, Valeriu Nicolescu, „Războiul aerian deasupra României (1916-1918) oglindit în memorii, jurnale de front, carnete de zbor şi rapoarte”, Editgraph, Buzău, 2015, pp. 81-91.3 Valeriu Avram, ,,Războiul aerian deasupra României 1916-1919. Confruntarea cu aviaţia Puterilor Centrale, Rusiei sovietice şi Ungariei comuniste”, Bucureşti, Editura Militară, 2017, pp. 58-59.

4 Pentru detalii, vezi şi Valeriu Avram, „Aeronautica Română în Războiul de Întregire Naţională (1916-1919)”, Bucureşti, Editura Militară, 2012.5 Arhivele Militare Române, Fond Marele Cartier General, dosar nr.crt. 1485, ff. 587-594.6 Ibidem, ff. 597-598.7 Ibidem, ff. 598 verso-599.8 Corneliu Andone, Ion Giurcă, Marian Moşneagu, Vasile Popa, Florian Tucă, „Mareşali ai României”, coordonatorul lucrării Teodor Frunzetti, coodonator ştiinţifi c Ion Giurcă, Bucureşti, Editura Rao, p. 248.

2 (80) 2018 document30

studii/documente

Drumul Basarabiei s p r e U n i r e a c u R o m â n i a

s e re f l e c tă ma jor în corespondenţa primită de Nicolae Iorga, aflat la Iași din toamna lui 1916. Îi scriau oameni politici, prieteni, discipoli, anonimi – toţi considerându-l așa cum intrase în conștiinţa Poporului Român, „Apostol al Neamului”, cel care avea

un rol foarte important în lupta pentru făurirea României Mari. Cum majoritatea scrisorilor pe care le primea istoricul le publica în ziarul său, „Neamul Românesc”, opinia publică românească era informată despre evoluţia lucrurilor în Basarabia, era pregătită pentru momentul Unirii 2.

Mai multe scrisori, de la interferenţa anilor 1917-1918, refl ectă climatul instaurat de bolșevici în Basarabia, anarhia antiromânească, cea care putea periclita viitorul întregului Popor Român.

Ion Nistor, viitorul mare istoric, scria lui Nicolae Iorga, din Odessa, la 3 ianuarie 1918: Circulaţia e redusă la câteva ore pe zi, dară și atunci tulburată de detunături care se aud la tot pasul. Noaptea e ca în tranșee. Focurile de armă, exploziile de bombe, descărcăturile de revolver nu mai încetează cât e noaptea de mare. Tovarășii dorm ziua, pentru a-și începe noaptea îngrozitoarea lor îndeletnicire: jaf, pradă, devalizare și omor, de resimţi Revoluţia cu toate cruzimile și teroarea ei 3.

Această situaţie s-a extins în toată Basarabia. Din Chișinău, la 26 ianuarie 1918, viitorul mare geograf, vechiul prieten al lui Nicolae Iorga, George Munteanu-Murgoci, îi scria istoricului: Am fost cercetaţi de bolșevici, care mi-au luat două milioane ruble. Am trăit o săptămână de teroare 4.

Mulţi prieteni ai lui Nicolae Iorga, originari din teritoriile românești stăpânite de Austro-Ungaria, ajunseseră în Basarabia, susţinând lupta acesteia pentru Unirea cu România, văzută ca început al procesului unirii tuturor provinciilor românești. Acești bucovineni, transilvăneni sau bănăţeni scriau despre evoluţia situaţiei din Basarabia, dar și despre idealul formării României Mari. Ion Nistor, bucovinean, scria lui Nicolae Iorga, la 21 ianuarie 1918, că se formase Comitetul Românilor Refugiaţi din Austro-Ungaria. În conducere erau: Ion Meţianu, George Baiulescu, Octavian Goga, Ion Nistor, Alexandru Lapedatu, Onisifor Ghibu, Victor Deleu, Mihai Popovici, Sever Bocu, Octavian Tăzlăuanu. Lapedatu era președinte. Ion Nistor prezintă motivul înfi inţării Comitetului: Cum nimeni nu poate ști care va

f i soarta războiului, în ceea ce privește pe românii de peste hotare, am crezut că e bine să ne constituim într-un comitet care, în înţelegere cu cehii, polonezii și iugoslavii, să apere și să lămurească situaţia celor din Ardeal și Bucovina5.

Corespondenţa primită de Nicolae Iorga reflectă a g r a v a r e a s i t u a ţ i e i d i n Basarabia la începutul lui 1918. Pe 5 ianuarie, bolșevicii au ocupat Chișinăul. Au arestat o parte din deputaţii Sfatului Ţării, au instaurat un climat d e t e r o a r e . Î n a c e s t e c o n d i ţ i i , t o t p e 5 ianuarie, deputaţii rămași liberi au trimis o delegaţie la Iași, cerând ajutor. Răspunzând acestei cereri disperate, mai multe unităţi ale Armatei Române au intrat în Basarabia; Divizia XI, condusă de generalul Broșteanu, va intra în Chișinău la 13 ianuarie, Iorga publica în „Neamul Românesc”, comunicatul Marelui Cartier General: Toată populaţia i-a întâmpinat pe ostașii români ca pe niște adevăraţi liberatori6.

Dar, Rusia bolșevică acuză Armata Română de invazie cu scop anexionist. În Corespondenţa Iorga se găsește o scrisoare de infi rmare a acestei acuze; aparţine ministrului Franţei în România, Saint Aulaire, fi ind datată la 18 ianuarie 1918: Toţi colegii mei miniștri ai Aliaţilor și eu, suntem delegaţi ofi cial să declarăm de comun acord că intrarea trupelor românești în Basarabia este o exclusivă măsură militară, care are drept scop asigurarea funcţionării normale a spatelui frontului român, conform regulilor și legilor stabilite pentru toate statele beligerante. Astfel că intrarea trupelor românești în Basarabia nu poate avea nicio infl uenţă asupra politicii interne prezente, precum nici asupra viitorului politic al Basarabiei 7.

Și, într-adevăr, Armata Română nu s-a amestecat în drumul Basarabiei spre Unirea cu România. A asigurat doar climatul de liniște pentru ca populaţia provinciei respective să-și poată exprima liber voinţa.

Înfrângerea anarhiei bolșevice a produs o furie sălbatică a comuniștilor. Se vede din multele manifeste răspândite în ianuarie 1918, o parte ajunse și în Corespondenţa Iorga, trimise istoricului de către Marele Cartier General - Biroul de Informaţii. Într-unul din manifeste, se scria cu disperare: Basarabia piere! Românii ocupă Basarabia! Cetăţeni ieșiţi la drum! 8. Alt manifest era mai larg: Tovarăși ţărani! Fii liberi ai Republicii Moldova! Pe neașteptate, pe negândite și fără să ghicim, furtuna s-a abătut

UNIREA BASARABIEI CU ROMÂNIA ÎN CORESPONDENŢA PRIMITĂ DE NICOLAE IORGA

Profesor universitar Dr. Petre ŢURLEA1

Nicolae Iorga

Ion Nistor

studii/documente

document 2018 2 (80) 31

asupra Patriei. Despotul naţional – regele român – cu consimţământul trădătorilor patriei noastre, Sfatul Ţării, a inundat cu bandele sale scumpa noastră ţară, silindu-se ca sub motivul sufocării anarhiei să vă supună pe voi, ţăranii liberi, să vă smulgă pământul și să-l dea din nou boierilor. Tovarăși ţărani, îngădui-veţi voi care o asemenea minciună? Copiii voștri, nepoţii și toate generaţiile vă vor blestema pentru asemenea toleranţă. Ridicaţi-vă, tovarăși ţărani, pentru binele Patriei și pământul vostru

și opuneţi-vă în chip eroic despotului străin, asupritorului Poporului Român! Mai bine moartea decât noua robie sub jugul vărsătorului de sânge – regele român. Trăiască libertatea! Trăiască ţărănimea liberă! Moarte trădătorilor! 9

Și momentul unirii Basarabiei cu România, martie 1918, este amplu prezentat în corespondenţa primită de Nicolae Iorga. Faptele sunt bine cunoscute, dar aceste scrisori aduc amănunte interesante, inclusiv de atmosferă.

Chiar pe 27 martie 1918, la ora 10 seara, din Chișinău, un anonim îi telegrafi a, la Iași, lui Nicolae Iorga: După două zile de dezbatere, Sfatul Ţării a votat cu 86 voturi, contra 5, unirea cu România. Prim-ministrul (Alexandru Marghiloman - n.n.) și ministrul de Război (Constantin Hârjeu - n.n.), însoţiţi de toţi ofi ţerii superiori din Basarabia, și urmaţi de demnitarii veniţi în Chișinău, au sosit, la 7 seara, la Sfatul Ţării spre a lua act de votul dat. Ședinţa a fost emoţionantă, un adevărat act istoric. Manifestaţii calde și indescriptibile. În mijlocul aclamaţiei vii s-a proclamat votul, iar prim-ministrul, luând act de vot, a fost obiectul unei călduroase manifestaţii. Prim-ministrul a luat act, în numele Poporului Român și a[l] M[ajestăţii] S[ale] Regele Ferdinand, de votul Sfatului, și militarii aveau lacrimi în ochi. În mijlocul aclamaţiilor, miniștrii români însoţiţi de miniștrii basarabeni și de înalţi demnitari au mers la Catedrală, pentru a asista la

Te-Deum. Pe străzi staţiona o lume imensă. Catedrala era ticsită. Serviciul divin a fost of iciat, la ora 8, de arhimandritul Gurie. După Te-Deum, prim-ministrul și ministrul de Război au trecut trupele în revistă. Astă seară banchet. Plecarea prim-ministrului și a suitei sale după miezul nopţii 10.

Iorga publica telegrama în „Neamul Românesc”, însoţită de un articol al său intitulat Votul de Unire

al Basarabiei; în fi nalul acestuia scria: Orice român se va bucura de această mare veste și va dori din adâncul inimii ca lucrul început astfel să ajungă pe mâini bune, care să asigure dăinuirea lui, așa cum o cere, de altfel, dreptul naţional 11.

Centenarul unirii Basarabiei îi pune pe români în faţa a două întrebări: 1. Dacă Basarabia se va reuni cu România? 2. Când se va face acest lucru?

La prima întrebare – dacă va avea loc reunifi carea? – răspunsul afi rmativ este indiscutabil. Nu pot fi despărţite pentru vecie părţi ale aceluiași trup naţional, oricâţi ar fi doritorii de a menţine această despărţire.

La a doua întrebare – când va avea loc acest eveniment? – răspunsul l-a dat Nicolae Iorga, în fi nalul volumului său Basarabia noastră. Scrisă la o sută de ani de la ocuparea ei de către ruși, volum publicat în 1912. Iată-l: În așteptarea vremurilor când viaţa românească din Basarabia va porni de la toate amintirile ei pentru a-și urmări toate drepturile naţionale, nu numai umane, încheiem această carte cu un îndemn călduros spre acea muncă încordată și bine orânduită care singură poate grăbi sosirea acelor vremi 12.

Așadar, vom grăbi sosirea momentului reunifi cării prin munca noastră, care trebuie să fi e intensă, dar și bine orânduită. Deci, apropierea momentului reunifi cării depinde de noi toţi și de felul în care cei afl aţi în fruntea României vor ști să ne conducă.

George Munteanu-Murgoci Contele de Saint Aulaire

NOTE

Th e Union of Basarabia with Romania in the Correspondence received by Nicolae IorgaProf. univ. Petre Ţurlea, Ph.D.

Abstract: Th e great historian Nicolae Iorga received in 1918 several letters refl ecting the atmosphere of enthusiasm regarding the union of Basarabia with Romania, as well as the vicissitudes suff ered by those who militated for this act. Th e letters were published in the “Neamul Românesc”, being re-edited by Petre Ţurlea over the years.

Keywords: Nicolae Iorga, “Neamul Românesc”, letters, Basarabia, union

1 Academia Oamenilor de Ştiinţă.2 Scrisorile primite, în majoritate, se afl ă la Biblioteca Academiei Române (în continuare BAR), Corespondenţa N. Iorga. Cele din anii 1916-1918, o selecţie, au fost publicate în seria Scrisori către N. Iorga, vol. V, îngrijit de Petre Ţurlea, Editura Minerva, Bucureşti, 1996. O parte a corespondenţei se regăseşte în mai multe volume monografi ce publicate de Petre Ţurlea; cel mai recent: Nicolae Iorga, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2016.3 BAR, Corespondenţa N. Iorga, vol. 278, ff. 326-327.4 Ibidem, f. 342.5 Şi Ştefan Pascu, Făurirea statului naţional român, Editura Academiei, Bucureşti, 1983, vol. II, p. 13.6 BAR, Corespondenţa N. Iorga, vol. 263, f. 130. Ibidem, ff. 132 şi 133. Gazeta „Ardealul” (tipărită la Chişinău şi care de la 24 ianuarie 1918 şi-a luat numele „România Nouă”) anunţa că se va sili a reuni pe românii din toate ţările şi consemna şi ideea că Armata

Română a intrat în Basarabia la chemarea Republicii Moldoveneşti.7 Scrisoarea ministrului Franţei în România, din 18 ianuarie 1918, fusese adresată consulului Franţei la Chişinău; publicată în „Sfatul Ţării”, gazeta ofi cială a Consiliului Director General din Basarabia, la 24 ianuarie 1918; o copie în BAR, Corespondenţa N. Iorga, vol. 263, f. 133.8 Ibidem, f. 139.9 Ibidem, f. 140. Ambele manifeste antiromâneşti imprimate la Tipografi a I.I. Pinkensohn din Bălţi.10 Ibidem, vol. 271, f. 170.11 „Neamul Românesc” din 29 martie 1918.12 N. Iorga, Neamul Românesc în Basarabia, volum îngrijit de Iordan Datcu, Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1995, cuprinde şi cea mai recentă republicare a volumului Basarabia noastră, pp. 139-308.

2 (80) 2018 document32

studii/documente

Nu m e l e l i d e r u l u i p o l i t i c c o n s e r v a t o r Al. Marghiloman (1854-

1925) a rămas cunoscut în istoria contemporană românească ca fi ind legat de tratatul de pace înrobitor de la Buftea-București elaborat în perioada 22 februarie/5 martie-24 aprilie/7 mai 1918. Acest tratat a fost impus României de către Puterile Centrale în urma izolării în care ajunsese micul regat de la Dunăre ca urmare a încheierii păcii de Brest-Litovsk de la 3 martie 1918 între Rusia Sovietică și Puterile Centrale.

Demersu l l ideru lu i po l i t i c conservator, care va fi șef de guvern la 5/18 martie-23 octombrie/5 noiembrie 1918, a fost considerat expresia vederilor sale fi logermane, a miopiei sale politice, care a refuzat să vadă dezastrul spre care se îndreptau Puterile Centrale după intrarea Statelor Unite în război la 6 aprilie 1917. Oprobiul la care politica românească postbelică l-a supus pe Marghiloman, nu a dispărut nici măcar în ziua când a murit.

Judecata obiectivă a marelui istoric Nicolae Iorga vedea lucrurile astfel: De un mare talent oratoric, unul din acele talente care n-au nevoie să strige, nici să facă gesturi, ci sunt numai afl uxul nesilit al unui sufl et vibrant, de o dezinteresare personală absolută într-o ţară unde politicienii cei mai bogaţi sunt și cei mai nesăţioși, de o perfectă amenitate 2 în raporturi într-o societate unde cine se crede puţin își atribuie dreptul de a fi brutal, Alexandru Marghiloman a fost o podoabă a vieţii noastre politice. Locul și l-a cucerit singur și fără artifi cii. A venit însă războiul. Să spunem un adevăr: Marghiloman a greșit, și a primit cea mai grea pedeapsă: a înlăturării lui de la afacerile publice unde altfel el ar fi jucat și mai departe un rol de căpetenie... Dar pe dânsul momentul decisiv l-a prins tocmai în ireparabilul unei situaţii din care – fără s-o fi căutat numaidecât, dar pe care n-o primise cu neplăcere – nu mai putea ieși 3.

Într-adevăr așa a fost, dar ce se putea face atunci? Mai ţinea minte oare marele istoric ce consemnase el însuși într-una din acele zile de tragică restriște, la 19 februarie/4 martie 1918? Sunt chemat la regina la ceasurile 12 și jumătate. Afl u pe d-na Procopiu, pe d-na Lahovari4, care e cu ochii plânși. Cea dintâi mă întreabă de ce n-aș lua eu răspunderea. (subliniere Nicolae Iorga – n.n.) Îi arăt totala mea lipsă de prieteni și de cunoștinţă a mecanismului de Stat cu care aș vrea să lucrez.

Portretul caustic pe care l-a făcut Constantin Argetoianu în memoriile sale liderului conservator, memorii care graţie remarcabilului talentul

literar al autorului, au devenit un izvor istoric de prim rang în anii ’90 când au fost publicate, a contribuit și el la discreditarea nedreaptă a celui care a avut o intervenţie salvatoare pentru România în lunile grele din primăvara și vara lui 1918, când soarta Marelui Război se decidea pe frontul de vest și nimeni nu bănuia amploarea intervenţiei americane ce va pune capăt în decurs de trei luni unui război nimicitor care dura de patru ani.

Numele lui Marghiloman ca potenţial șef de guvern apare în celebra întâlnire de la Răcăciuni, de la 27 februarie st.n. 1918, dintre Regele Ferdinand și ministrul de externe austro-ungar Ottokar von Czernin. Regele s-a plâns din nou de asprimea condiţiilor puse lui și a opinat că nu va găsi niciodată un guvern care să le accepte. Eu am replicat regelui că formarea cabinetului este o chestiune internă a României, dar că, după părerea mea personală, un cabinet Marghiloman se va împăca cu condiţiile puse, pentru a salva România 5.

Ulterior meritele lui Marghiloman în salvarea României au fost recunoscute chiar de către cei care erau tineri pe vremea aceea. Cel mai obiectiv portret ni-l lasă marele istoric Constantin C. Giurescu (1901-1977) în memoriile sale din 1976, care spune că trebuia ca un om politic să-și sacrifi ce cariera și să accepte să încheie

POLITICA LUI ALEXANDRU MARGHILOMAN REFLECTATĂ ÎN RAPOARTE INFORMATIVE AUSTRO-UNGARE

(MAI-AUGUST 1918)*

Dr. Sorin CRISTESCU1

Contele Ott okar von Czernin

studii/documente

document 2018 2 (80) 33

pacea impusă de cei care păreau învingători în martie 1918 și subliniază meritele lui Marghiloman în păstrarea dinastiei și a continuităţii fi inţei statale a Românie i în ace le condiţii atât de vitrege: A fost criticat, uneori cu înverșunare, pentru faptul că a format guvernul din 1918 care a semnat tratatul de la București. Trebuie să recunoaștem însă acum, în

perspectivă istorică și privind lucrurile cu obiectivitate, că Marghiloman a acceptat atunci un rol de sacrifi ciu. Normal ar fi fost ca acela sub care s-a purtat războiul, adică Ion I.C. Brătianu, și s-a ajuns în situaţia din 1918, acela să încheie și tratatul de pace. Dar Ionel Brătianu s-a dat de o parte, după cum s-a dat și generalul Averescu, sub care s-au semnat totuși preliminariile de la Buftea, care cuprindeau condiţiile principale care urmau să fi e incluse în tratat. Ce era de făcut? Trebuia să se găsească cineva care să ia asupră-și sarcina ingrată de a iscăli tratatul, altfel expunându-se în noua situaţie creată în urma păcii de la Brest-Litovsk și a înaintării trupelor germano-austro-ungare în Ucraina de Sud, să vedem Moldova ocupată de dușmanii care ne strângeau din toate părţile. A făcut-o Marghiloman, cu preţul sacrifi cării viitoarei sale cariere politice. Sunt asemenea momente în viaţa unei naţiuni, nu numai la noi, când cineva trebuie să tragă, sub raportul politic, concluziile, căutând să scape ce se mai poate scăpa sau căutând să păstreze pentru o următoare eventualitate sau conjunctură viitoare, statul, cu aparatul său militar, economic și administrativ... Oamenii de bună credinţă nu pot să acuze guvernele respective pentru aceste fapte politice, impuse de necesitate (subliniere C.C. Giurescu – n.n.)6.

Acest mod de a privi demersul de atunci al liderului conservator este confirmat de o serie de rapoarte informative păstrate la Secţia de Manuscrise a Bibliotecii Academiei Române, în fondul intitulat Arhiva Consulilor Austrieci, în Mapa XLI.

Acolo se află rapoartele scrise de observatorii atenţi ai evoluţiei politicii românești care semnalează legăturile neofi ciale ale guvernului Marghiloman cu Ion I.C. Brătianu, faptul că preluarea puterii de către liderul conservator s-a făcut în urma unei înţelegeri între acesta cu Regina Maria și cu Brătianu. Apoi se subliniază declaraţiile celor care îl cunosc îndeaproape pe Marghiloman și care semnalează faptul că la

apropiatele alegeri a propus pe listele parlamentare oameni de mâna a doua și a pregătit o operaţiune de anulare de voturi care să arate nemulţumirea ţării faţă de guvernul ei, în fi ne se consideră că însăși punerea sub acuzare a fostului guvern condus de Ion I.C. Brătianu doar pentru că a permis intrarea trupelor ruse pe teritoriul României fără o lege specială aprobată de Parlament, este de fapt o acţiune menită să ducă de nas Puterile Centrale.

Cele mai interesante afi rmaţii aparţin primarului Galaţiului care spune unui ardelean – de fapt informator al Serviciilor Secrete austro-ungare - că Marghiloman este la fel de interesat de soarta ardelenilor ca și oricare dintre predecesorii săi și că însăși demersul încheierii păcii a fost făcut pentru a salva armata română de la distrugere și pentru a-i da posibilitatea ca în cazul în care evenimentele vor lua o altă evoluţie, militarii români să poată juca un rol în viitoarea alipire a Transilvaniei la România.

Această evoluţie ulterioară confi rmă veridicitatea acestor rapoarte informative și în egală măsură faptul că prin demersul său Marghiloman și-a atins scopurile urmărite și a fost un patriot adevărat care merita recunoștinţă și nu oprobiu.

Pentru cei familiarizaţi cu memoriile lui Argetoianu există un pasaj memorabil în care memorialistul relatează călătoria sa cu trenul de la Iași la București în vederea intrării triumfale a suveranilor în Capitală la 1 decembrie 1918, în același compartiment cu Marghiloman. Argetoianu se arată intrigat de atitudinea mulţumită de sine și mândră a fostului șef de guvern. Vesel și vioi de parcă trăsese numărul cel bun la loteria vieţii, sprintenul amorezat a început să glumească cu mine ca și cum ne-am f i părăsit în ajun, deși nu-l mai văzusem din primăvară, de când îi predasem, lui și lui Arion, dosarele negocierilor de la Buftea... Omul căruia i se înecaseră toate corăbiile mai făcea proiecte de drenaj și mai credea în posibilităţile lui de realizare! Să mai adaug că nenorocitul care „pontase” pe tabloul lui Czernin și al lui Kühlmann n-a vorbit de la Iași la București în afară de irigaţie și drenaj, decât de „aliaţii noștri” – și „aliaţii noștri” erau bineînţeles f rancezii și englezii! Ăsta era Marghiloman. M-a mirat că n-a cerut să def ileze în capul trupelor, alături de generalul Berthelot, și în locul lui Averescu! - scria indignat Argetoianu7.

În realitate armata română îi datora lui Marghiloman faptul că nu fusese aruncată într-o operaţiune fără speranţă în primăvara lui 1918 și fostul șef de guvern avea toate motivele să fi e mândru de modul în care condusese lucrurile.

Constantin Argetoianu

2 (80) 2018 document34

studii/documente

Mapa LX. Arhiva consulilor austrieci. Acte 1-229

Act 157Reprezentantul Ministerului de Externe Imperialo-

Regal pe lângă Comandamentul Suprem al Armatei Imperialo-Regale (AOK)

Nr. 30.092 Baden1 iunie 1918

Excelenţei Sale,domnului Ministru al Casei Imperiale și de Externe,

Contele Burián

Secţia de contrainformaţii a Centralei Poliţiei din București raportează despre pretinse legături neofi ciale între Marghiloman și Brătianu.

Am onoarea să vă trimit acest raport în anexă.

Trauttmansdorff

Act 158Secţia de contrainformaţii a Centralei Poliţiei din

București raportează:La 6 mai 1918, a avut loc în locuinţa soţiei doctorului

Cantacuzino o întrunire a doamnelor din înalta societate, care conduc așa-numita Garda Reginei Maria. Purtătoarea de cuvânt a fost în primul rând doamna Pillat, sora mai mică a lui Ionel Brătianu. Nu a fost o întrunire ofi cială, ci mai degrabă doar o discuţie confi denţială în chestiuni personale prin care să se decidă cine va fi susţinut pentru conducerea consulatelor care urmează să se redeschidă după semnarea tratatului de pace.

Doamnele au vorbit c lar despre faptul că Marghiloman, înainte de a prelua formarea guvernului său, a avut o discuţie cu Brătianu în prezenţa reginei și în care s-a convenit asupra tuturor detaliilor misiunii sale. Marghiloman și Brătianu au căzut de acord ca să trimită oameni de încredere la guvernele Antantei și ca Brătianu să rămână în ţară pentru a menţine legătura cu Antanta în privinţa acestor chestiuni, despre care cabinetul neutru al lui Marghiloman nu trebuie să știe ofi cial nimic.

Marghiloman va face ca în cele mai multe circumscripţii electorale să nu candideze decât persoane de mâna a doua, fără o apartenenţă politică clară: negustori, funcţionari economici, pădurari și alţii asemenea. La alegeri, cele mai multe voturi care se vor arunca în urnă vor avea toate numele înscrise pe ele tăiate, ceea ce prin legea electorală românească se consideră că sunt anulate, pentru ca în felul acesta să se protesteze

tacit împotriva a l e g e r i l o r , r e s p e c t i v a încheierii păcii.

P e n t r u R o m â n i a , obiectivul unei astfel de comedii ar fi ca, în cazul unei victor i i a puterilor Antantei, să i se asigure u ș i d e s c h i s e către guvernele aces tora . Este evidentă speranţa ca actuala pace să poată fi declarată nulă și neavenită, iar dacă România își va putea asigura participarea la conferinţa generală a păcii se va declara, pur și simplu, că ţara nu a participat la această pace de acum și că adevărata majoritate nu a fost în niciun caz de acord cu ratifi carea ei.

Ca nu cumva Partidul Conservator să ajungă în trena Puterilor Centrale, anumiţi oameni de încredere ai lui Brătianu au fost desemnaţi pentru a intra în Partidul Conservator pentru a-l controla și pentru a face atmosferă împotriva Puterilor Centrale.

Este de la sine înţeles faptul că doar foarte puţine persoane știu despre aceste convenţii și, de asemenea presa, ia chipurile în serios iminenta punere sub acuzare a lui Brătianu pentru că Marghiloman duce de nas Puterile Centrale.

Săptămâna trecută, cu prilejul șederii lui Marghiloman la Iași, câţiva dezertori din Transilvania i s-au adresat cu rugămintea ca el să facă în așa fel ca după ratifi carea păcii ei, dezertorii, să se poată instala la București. Printre ei se afl a și dr. Ghibu, la ora actuală redactor la Chișinău, care i-a solicitat un post de secretar la Ministerul Cultelor. Marghiloman i-a declarat că nu va primi niciun sigur dezertor în teritoriul ocupat, atâta vreme cât trupele ungare se afl ă acolo, pentru a evita orice confl icte. Toţi vor primi drepturi cetăţenești și funcţii bănoase în Basarabia, dar trebuie să rămână acolo și nu au voie, în acest răstimp, să facă propagandă iredentistă pentru că ar putea să-și atragă cele mai mari neplăceri.

La 20 ale lunii, am vorbit cu fostul prefect Sfetescu care mi-a povestit că Marghiloman este abonat la ziarul maghiar „Az Est“ și cere să i se traducă anumite

Contele István Burián

studii/documente

document 2018 2 (80) 35

articole sau să i se scoată fragmente din altele, iar dezvăluirile legate de maiorul Konsten a pus să fi e chiar multiplicate. Știe precis că deputatul Alexandru Vaida la Viena ia parte la toate consfătuirile cehilor și că între românii transilvăneni și cehi există relaţii strânse atât în chestiunile economice, cât și în cele politice, pe care le-au stabilit ofi ţerii români din Boemia și Moravia afl aţi în corpurile de rezervă ale Diviziilor 2, 31 și 64 de Infanterie, dar mai ales de către un individ scutit de serviciul militar, directorul de bancă Amos Frâncu8. La ora actuală principalul agitator al românilor este jurnalistul Horia Petra-Petrescu9, fi ul unui director de bancă din Hofölder care a fugit din Transilvania împreună cu armata română, iar al cehilor este profesorul universitar dr. Urban Jarnik10.

Din câte se știe Legaţia Franceză din Iași a tipărit textul tratatului de pace de la București în mai multe milioane de exemplare în limbile franceză, engleză și italiană și urmează a-l răspândi printre trupele Antantei. Într-un preambulul la acest tratat, traducătorul spune că așa arată pacea nemţească fără anexiuni și despăgubiri și că toate statele Antantei trebuie să fi e pregătite pentru condiţii asemănătoare dacă vor învinge nemţii. Din acest motiv fi ecare soldat al Antantei trebuie să lupte cu atât mai multă vitejie împotriva inamicului.

Îmi permit să mai remarc faptul că „Telegraful Român”, ziarul ofi cial al Bisericii Ortodoxe Române Unite cu Roma din Ungaria, a publicat în ultimul număr de duminică, cu litere îngroșate, articolul contelui Reventlow11 din care rezultă că monarhia noastră a impus României prin forţă o pace cu anexiuni.


Regal pe lângă Comandamentul Suprem al Armatei Imperialo-Regale (AOK)

Nr. 30.151Baden 5 iunie 1918

Excelenţei Sale,domnului Ministru al Casei Imperiale și de Externe,

Contele Burián

Raport al împuternicitului austro-ungar de pe lângă Administraţia Militară din România privind pregătirea alegerilor parlamentare și despre situaţia politică din România

București, 25 mai 1918 În momentul de faţă în centrul politicii românești se

afl ă pregătirea alegerilor parlamentare la care participă în primul rând partidul care se afl ă la guvernare, al lui

Marghiloman, și în linia a doua facţiunea carpistă a Partidului Conservator. Așa cum s-a arătat în rapoar tele anter ioare, carpiștii au depus 30 de candidaturi, anume în 12 judeţe din Valahia și în patru judeţe din Moldova, dintre care la colegiul întâi al judeţului Ilfov P.P. Carp, Lupu Costache, Virgil Arion, Paul Teodoru și Grigore Golescu. Din acest motiv este evident faptul că P.P. Carp nu a mai respectat nicio înţelegere cu guvernul pentru că a depus candidaturile după bunul său plac, deci intenţionează să se lanseze într-o luptă electorală făţișă, lucru prin care ar cam putea să-i pună în încurcătură pe intermediarii săi germani... (semne în text).

În afară de Constantin Stere mai candidează cei care gândesc la fel ca el: D.D. Pătrășcanu, Ion Teodorescu12, Grigore T. Coandă, Simionescu-Râmniceanu și L. Teodoreanu. Averescu candidează numai el singur din partea partidului său. Partidul Liberal și Partidul Democrat-Conservator nu vor participa la alegeri.

Pe agenda de lucru a viitoarei sesiuni parlamentare se afl ă în primul rând ratifi carea tratatului de pace. Apoi se discută de pe acum ca în afară de anumite reforme (presă etc.) și posibilitatea ca fostul guvern să fi e tras la răspundere pentru vina de a fi aruncat ţara în război, pentru toţi aceia care s-au îmbogăţit cu acest prilej și pentru abuzurile săvârșite. Această revendicare este formulată cel mai zgomotos din partea germanilor și a carpiștilor; ea constituie ca să spunem așa piatra de încercare pentru sinceritatea cu care guvernul Marghiloman susţine prietenia cu Puterile Centrale. Acum însă această acuzaţie în realizarea ei practică va arăta altfel decât în teorie, deoarece nu există argumente concrete decât acolo unde se face referinţă la intrarea trupelor ruse în România. Din punct de vedere constituţional această intrare nu se putea face decât pe baza unei legi pe care Brătianu, aici e vina lui, nu a adus-o în dezbaterea Parlamentului. Toate celelalte puncte de acuzare sună atât de vag, încât nu se poate deschide vreo urmărire penală pe baza lor. În plus, într-o ţară precum România, unde la vremea respectivă nu doar Antanta a lucrat ca să mituiască lumea cu bani și unde cei mai mulţi dintre oamenii de stat pot fi trași la răspundere pentru orice fel de procedură ilegală, nu va face altceva decât să creeze un precedent periculos.

Marghiloman însuși se pare că nu urmărește cu acuzaţiile lui decât să discrediteze cât se poate de

Richard von Kühlmann

2 (80) 2018 document36

studii/documente

mult partidul lui Brătianu, încă popular și foarte puternic din punct de vedere economic, și să împiedice candidatura liderilor lui pentru următoarea, mult mai importantă, Adunare Constituantă care urmează să fie aleasă. Germanii și aceia care predică dominaţia lor nelimitată asupra ţării, carpiștii, ar vrea să lichideze complet și o dată pentru totdeauna infl uenţa tuturor

instituţiilor economice prin care liberalii domină România și din această cauză se uită cu neîncredere la Marghiloman, spunând că el nu ia în serios darea în judecată a lui Brătianu, și că, mai curând, este înţeles cu acesta din urmă și cu Regina și că urmărește același ţel ca și Brătianu, anume ca în cazul victoriei Puterilor Antantei România să aibă ușile deschise la guvernele acesteia... (semne în text).

Nici Stere nu este de acord cu atitudinea guvernului, îi reproșează slăbiciunea care provine nu numai de la intrigile partidului liberal, ci și de la armata de ocupaţie trimisă în Basarabia, ai cărei ofi ţeri și trupă se poartă acolo de parcă ar fi stăpânii ţării și nu menajează sufi cient suspiciunile populaţiei.

După ultima versiune, se spune că orașul Bârlad din Moldova este avut în vedere ca loc pentru reunirea Parlamentului. După altă versiune, se spune că guvernul ar intenţiona să reunească Parlamentul la București și se străduiește să determine Administraţia Militară ca pe timpul sesiunii parlamentare să-și mute sediul la Ploiești. În orice caz, în ceea ce privește locul de întrunire nu s-a luat încă nicio decizie.


Regal la Comandamentul Suprem al Armatei Imperialo-Regale (AOK)

Nr. 30.761Baden 27 iunie 1918Vești din Moldova și Basarabia

Excelenţei Sale, domnului Ministru al Casei Imperiale,

Contele Burián

Așa cum mi s-a transmis de la Departamentul de Informaţii, un om de încredere (ardelean) întors de curând din Moldova și Basarabia a comunicat următoarele:

„Primarul Brăilei13, Orleanu, s-a arătat foarte interesat de transilvăneni și a subliniat că aceștia pot să fi e liniștiţi pentru că Marghiloman nu va pierde din vedere Chestiunea transilvăneană la fel ca și oricare din predecesorii săi. Replica [ardeleanului] că cei din Transilvania nu vor amestecul românilor acolo, că vor să decidă ei înșiși asupra destinului lor, a fost considerată de primar doar ca expresia neîncrederii interlocutorului său în conservatori și l-a făcut să-i arate un decret guvernamental confi denţial referitor la alegeri și o proclamaţie adresată alegătorilor. Orleanu a declarat că actualul guvern nu vrea să facă atmosferă împotriva politicii externe dusă de Brătianu și vrea să pedepsească doar corupţia nemăsurată a liberalilor. Lui Brătianu nu i se va reproșa decât că a permis ca oamenii săi să săvârșească multe furturi și delapidări.

Orleanu a mai spus că este prieten cu Marghiloman și, din discuţiile personale pe care le-a purtat cu el, știe precis că Marghiloman a încheiat pacea pentru că presimte și știe că în viitor va fi nevoie de soldaţii români. Dacă după încheierea păcii cu Rusia, România ar fi fost expusă unei noi ofensive din partea Puterilor Centrale, efectivele de soldaţi ar fi scăzut atât de mult încât la victoria fi nală a Antantei, românii n-ar mai fi avut oameni nici măcar cât să poată menţine ordinea în Transilvania. Din punctul de vedere [al interesului] românesc Marghiloman a acţionat foarte înţelept când a încheiat pacea. Și mai bine a făcut însă Brătianu, care s-a ţinut departe de alegeri pentru că în felul acesta la sperata victorie fi nală a Antantei el nu va fi cu nimic compromis și va avea tot dreptul să nu recunoască pacea de acum, pe care se pare că nici măcar nemţii nu o consideră defi nitivă.

Această părere domnește în toate cercurile din România, fără diferenţă de partid, au însă o situaţie grea faţă de opinia publică pentru a nu trezi suspiciunea nemţilor.

Din cele ce comunică ardelenii care trăiesc în Moldova și din propriile sale observaţii, omul nostru de încredere a ajuns la convingerea că cea mai mare parte a poporului român stă și astăzi neclintit alături de Brătianu. Soldaţii și corpul ofi ţeresc ţin cu Averescu, care este însă și el considerat un adept tacit al lui Brătianu, dar produce tuturor o impresie foarte penibilă când începe să-l atace fără menajamente pe liderul liberalilor.

Funcţionarii administrativi par și astăzi să fi e adepţi devotaţi fără rezerve lui Brătianu, pentru că ascund orice știre din care ar rezulta că trupele Puterilor Centrale se poartă bine cu poporul. Mai ales nemţii sunt detestaţi, ura faţă de ei este aproape la fel de mare ca și ura faţă de bulgari.

Despre trupele monarhiei noastre se știe că ele se poartă omenește cu populaţia, ceea ce poate fi atribuit faptului că atât în rândul ofi ţerilor, cât și al trupei există

Constantin Stere

studii/documente

document 2018 2 (80) 37

mulţi români. De la rectifi cările de frontieră ungurii sunt și mai mult detestaţi decât erau înainte.

Familia regală se bucură de o mare popularitate.Se spune că la Iași, Marghiloman se poartă altfel

decât la București.Se spune că la Iași, Marghiloman ar fi declarat că de

aceea a încheiat el pacea pentru ca să salveze armata de care va fi mare nevoie în vederea marilor evenimente care se așteaptă. Marghiloman mai spune că va veni ea ziua când va trebui să i se mulţumească pentru că a încheiat pacea. Dar totuși nu este crezut și s-au strâns în jurul lui numai aceia care așteaptă ceva de la el”.

Trauttmansdorff

Mapa LXI. Arhiva consulilor austrieci. Acte 1-190

Actul 4Nr. 31.992 din 27 august 1918

Excelenţei Sale, domnului Ministru al Casei Imperialo-Regale și de Externe,

Baron Burián von Rajecz Vă supun atenţiei o primă anexă în care se afl ă copia

unui raport al Serviciului de Informaţii Lemberg trimis la Comandamentul Suprem al Armatei Imperialo-Regale despre o discuţie cu un moșier român ale cărui proprietăţi se afl ă în Bucovina în zona care, conform prevederilor tratatului de pace urmează să revină Austriei și din care rezultă că lumea de acolo, mai ales evreii, privesc favorabil această schimbare.

A doua anexă conţine un raport al Secţiei Politice a Poliţiei Imperialo-Regale în care se constată schimbarea survenită în ultima vreme în starea de spirit din Valahia, care constată că este nefavorabilă Puterilor Centrale și în care se arată că ultimele evenimente politice și militare sunt speculate într-un mod abil de propaganda Antantei pentru a instiga populaţia împotriva tratatului de pace și a actualului regim.

Raport al Serviciului de Informaţii despre starea de spirit din România

Serviciul de Informaţii Imperialo-Regal LembergRaport despre starea de spirit din România

Feldpost 354 din 23 iulie 1918Ad nr. 31.926 Copie

„În vreme ce în a doua jumătate a lunii iunie starea de spirit și opinia publică din toată România, chiar dacă

nu era pe deplin favorabilă Puterilor Centrale, putea fi totuși considerată că este favorabilă încheierii tratatului de pace, acum vedem că în ultimele săptămâni au apărut anumite semne care, chiar dacă nu dau deocamdată un motiv serios de îngrijorare, trebuie totuși urmărite cu mare atenţie.

În lunile aprilie, mai și iunie, lipsa tot mai crescută de alimente, perspectivele unei recolte slabe, greutăţile provocate transporturilor din cauza lipsei de cărbuni și agitaţiile muncitorești, apoi atitudinea ameninţătoare a Ucrainei în chestiunea Basarabiei, în fi ne, starea de spirit ostilă a populaţiei basarabene chiar faţă de români, au făcut ca și cele mai agresive cercuri militare să priceapă că încheierea păcii cu Puterile Centrale era singura soluţie de ieșire din situaţia grea, mai bine zis imposibilă a României.

Elementele liberale și takiste fuseseră pe atunci complet împinse pe planul doi și păturile largi populare au salutat încheierea păcii deschis și cu sinceritate ca pe o mântuire. Atitudinea guvernului Marghiloman a fost aproape unanim încuviinţată sau cel puţin recunoscută ca fi ind singura opţiune politică posibilă la vremea respectivă. Se părea chiar că se netezise drumul spre o alăturare a României la Puterile Centrale din punct de vedere politic și economic.

Diferite evenimente politice interne, apoi diplomatice și militare [survenite ulterior] au provocat începând cu sfârșitul lunii trecute o schimbare a stării de spirit, vizibilă și primejdioasă, în aproape toate straturile populaţiei. Publicarea tratatului de pace, apoi agresivitatea tot mai crescută a facţiunilor opoziţiei și mai ales atitudinea ostilă și ireconciliabilă a lui Averescu faţă de Marghiloman au acţionat provocând supărare și iritare.

Dacă condiţiile economice stipulate în tratatul de pace însemnau deja sacrifi cii grele pentru România, menţinerea trupelor de ocupaţie în teritoriul ocupat și închiderea frontierei cu Moldova, precum și implicit împiedicarea liberei circulaţii se resimt acum mult mai apăsător. Însuși Marghiloman, care la vremea respectivă a cutezat să-și formeze guvernul numai sub protecţia trupelor de ocupaţie, ar fi spus că prietenii săi politici cei mai apropiaţi îi reproșează lui faptul că armata de ocupaţie este atât de numeroasă. Refugiaţii din Moldova care speraseră că după încheierea păcii se vor putea întoarce imediat în teritoriul ocupat și s-au văzut înșelaţi în speranţele lor, la fel ca și locuitorii din Moldova pentru care refugiaţii sunt o povară foarte grea, mai ales în ceea ce privește aprovizionarea, sunt extrem de nemulţumiţi și supăraţi pe situaţia creată prin tratatul de pace.

La aceasta se mai adaugă rechiziţiile de cereale ordonate de guvernul român, greutăţile legate de transportarea rezerviștilor demobilizaţi în teritoriul

2 (80) 2018 document38

studii/documente

ocupat, șomajul c a r e a p ă r u t dintr-o dată în m u l t e p ă t u r i ale populaţiei, revoltele izolate p r o v o c a t e d e foamete și în fi nal fricţiunile dintre guvernul român și administraţia militară germană, t o a t e s u n t cauze care au săpat prestigiul guvernului.

La această deteriorare a contribuit mult și faptul că partidul de guvernământ duce mare lipsă de adepţii doritori să muncească, care să aibă popularitate și experienţă politică. Cu puţine excepţii, Partidul Conservator este format din elemente tinere, lipsite de experienţă, iar o parte sunt transfugi din alte partide, așa că posturile importante au trebuit să fi e ocupate de oameni care, în condiţiile de azi, de două ori mai grele, nu sunt în niciun caz la înălţimea misiunii asumate. Dacă și în ce măsură guvernul actual colaborează cu Brătianu și oamenii lui, lucru despre care se tot vorbește, nu se poate afi rma cu certitudine în clipa de faţă. Realitatea este însă că nu numai acei membri ai Partidului Conservator care au venit din tabăra liberală sau takistă au legături cu opoziţia, ci și anumite personalităţi conducătoare ale guvernului actual, precum ministrul Afacerilor Străine, C.C. Arion, care este în relaţii cu fostul ministru liberal al Finanţelor, Costinescu.

În afară de circumstanţele politice interne mai sus menţionate, cea mai mare infl uenţă asupra caracterului oscilant, pur balcanic, al românilor o au evenimentele externe. Situaţia militară de pe frontul de vest și din Italia, apoi cea de pe teatrul de operaţiuni albanez, apariţia englezilor la Murmansk, zguduirile sociale și revoluţionare din Rusia, zvonurile fanteziste despre o intervenţie a trupelor japoneze, americane și chineze în Siberia cu ajutorul cehoslovacilor constituie material exploziv pentru recenta instigare a populaţiei prin lozinci legate de România Mare, la care contribuie și divergenţele din cadrul Împătritei Alianţe, speculându-se mai ales asupra divergenţelor dintre Germania și Austro-Ungaria pe de o parte și apoi dintre Bulgaria și Turcia pe de altă parte.

Propaganda abilă și pe multiple planuri dusă de Antanta a sesizat imediat aceste predispoziţii favorabile pentru ea și le-a exploatat. Multe din evenimentele care au avut loc în ultimele săptămâni lasă să se ajungă la concluzia că propaganda Antantei nu se mai mulţumește doar cu instigarea populaţiei, ci a trecut deja la fapte”.


Regal pe lângă Înaltul Comandament al Armatei (AOK)

Baden20 iulie 1918[...]2) Starea de spirit a corpului ofi ţeresc.Nu se știe nimic de vreo sciziune a acestui corp

în ofi ţeri dinastici și antidinastici. Ofi ţerii activi sunt evident devotaţi regelui și fi lo-antantiști. Ofi ţerii de rezervă par mulţumiţi de faptul că s-a încheiat războiul; în niciun caz nu sunt antidinastici.

3) Ideea unei cooperări a românilor cu germanii se bazează pe niște zvonuri lipsite de orice temei. Starea de spirit a armatei și a populaţiei din Moldova este, conform rapoartelor primite, ostilă Germaniei. Misiunea Germană de la Iași, condusă de colonelul Brandenstein14, nu este agreată. Și rechiziţiile germane din Basarabia au provocat o stare de spirit ostilă Germaniei.

4) Atitudinea guvernului Marghiloman. Se pare că Marghiloman a încercat într-adevăr să ajungă la o înţelegere cu Brătianu și Averescu. Demersurile întreprinse în acest sens nu au avut însă succes, pentru că Averescu l-a atacat vehement pe Marghiloman în Senat și în Camera Deputaţilor – chiar dacă nu cu destulă abilitate. Marghiloman a acceptat lupta și a pus sub acuzare fostul guvern al lui Brătianu. Cei mai mari și mai vehemenţi instigatori [antigermani] precum Take Ionescu, Cantacuzino și alţii au fost scoși din ţară. Altă explicaţie pentru plecarea politicienilor fi lo-antantiști nu există.

Dacă Marghiloman este sincer cu noi este ceva greu de apreciat. Principalul său obiectiv urmărit prin încheierea păcii se pare că este păstrarea armatei române. De aici se poate trage concluzia că Marghiloman însuși i-a în calcul în mod tacit o eventuală utilizare a ei în evenimente politice ulterioare. Motive concrete pentru ca noi să nu avem încredere în Marghiloman nu există însă până acum.

5) Basarabia. Starea de spirit a celei mai mari părţi a populaţiei de acolo pare să fi e împotriva României și

Petre P. Carp

studii/documente

document 2018 2 (80) 39

a fost provocată de procedeele fără menajamente ale românilor în problema aprovizionării. Este însă posibil – așa cum arată și contele Demblin15 – să fi e și efectul propagandei rusești. Cercurile politice ofi ciale de acum Sfatul Ţării (Landesrat) apar hotărâte să menţină unirea cu România, dar au pus problema autonomiei Basarabie ca o condiţie de bază a alipirii lor la România.

6) Pregătiri militare românești pentru un eventual marș în Ucraina. Conform tratatului de pace în Basarabia nu pot fi decât două divizii de infanterie, două divizii de cavalerie și zece regimente de vânători cu efective de război. Ar fi vorba de Diviziile 9 și 10 de Infanterie și de Diviziile 1 și 2 de Cavalerie și de Regimentele de Vânători de la 1 la 10. Dar în afară de acestea acolo se mai afl ă: Divizia 15 de Infanterie demobilizată dar fără artilerie, Brigăzile 1 și 2 de Călărași – se pare cu efectivele de război. Diviziile 4 și 5 de Infanterie, care până acum au fost dislocate la cetatea Albă și la Bolgrad,

au început de vreo zece zile să fi e trimise în Moldova, dar operaţiunea trenează din câte se pare din cauza lipsei de mijloace de transport. Divizia 3 de Infanterie de la Sculeni (la nord de Iași) ar fi început să fi e transportată la Huși, dar informaţii mai ample lipsesc.

Este posibil ca transportarea Diviziilor 3, 4 și 5 de Infanterie, ordonată de Înaltul Comandament românesc, să fi fost intenţionat încetinită chiar de către români. Ca motiv se arată greutăţile legate de transport. Motivul pentru păstrarea unor corpuri mai mari de trupe în Basarabia poate să fi e legat de tulburările de acolo. Nu este însă exclus ca să fi e menţinute trupe acolo pentru a le sustrage mai ușor controalelor legate de demobilizare. Starea de spirit a corpului ofi ţeresc românesc nu este în niciun caz favorabilă unei colaborări cu noi.

La ora actuală efectivele combatante ale armatei române sunt de circa 70 de mii de oameni, dintre care în Basarabia se afl ă circa 37 de mii de oameni.

*Studiul a fost susţinut în cadrul Simpozionului „1918. De la Chişinău la Alba-Iulia”, organizat de Arhivele Militare Naţionale Române, în ziua de 22 martie 2018, la Cercul Militar Naţional.1 Institutul de Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară.2 Amabilitate, politeţe.3 Nicolae Iorga, Oameni care au fost, ediţie de Valeriu şi Sanda Râpeanu, Bucureşti, 2012, vol. II, p. 145 (articol publicat la 13 mai 1925).4 Irina Procopiu şi Simky Lahovari, doamnele de onoare ale Reginei Maria.5 *** 1918 la români. Desăvârşirea unităţii statale a poporului român. Documente externe 1916-1918, Editura Ştiinţifi că şi Enciclopedică, Bucureşti, 1983, vol. II, doc. 336, pp. 1079-1081.6 Constantin C. Giurescu, Amintiri, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1976, vol. I, pp. 121-122.7 Constantin Argetoianu, Memorii, Ediţie şi indice de Stelian Neagoe, Editura Machiavelli, Bucureşti, 1995, vol. V, pp. 179-180.8 Amos Frâncu (1866-1933), avocat şi om politic român, apărător al memorandiştilor şi militant pentru Marea Unire de la 1 decembrie 1918.

NOTE

Politics of Alexandru Marghiloman refl ected in Austrian-Hungarian Informative Reports (May-August 1918)

Sorin Cristescu, Ph.D.

Abstract: Alexandru Marghiloman’s attitude to assume a political demarche that could and had meant the end of his career is confi rmed by a series of informative reports kept at the Manuscripts Department of the Romanian Academy Library, in the fund entitled the Austrian Consuls Archives, in the XLI Portfolio. Th ere are written reports that show the unoffi cial connections of the Marghiloman government with Ion I.C. Brătianu and the fact that the taking of the power by the conservative leader was made after an agreement between him and Queen Maria and Brătianu.

Keywords: Alexandru Marghiloman, peace, Central Powers, informative reports, Austrian Consuls Archives

9 Horia Petra-Petrescu (n. Braşov, 1884 – d. Sibiu, 1962) jurnalist, poet prozator şi autor dramatic. Fiul publicistului Nicolae Petra-Petrescu.10 Urban Jarnik (1848-1923), fi lolog ceh, romanist şi albanolog, membru de onoare al Academiei Române. În anul 1919 a participat la negocierile pentru stabilirea relaţiilor diplomatice dintre Cehoslovacia şi România.11 Ernst Graf zu Reventlow (1869-1943), ofi ţer de marină german, jurnalist la „Deutsche Tageszeitung”, promotor al imperialismului german, a criticat în repetate rânduri politica ofi cială germană din timpul războiului, membru marcant al Partidului Nazist.12 Tudor Arghezi (1880-1967) poet, jurnalist şi prozator care, în 1919, va face câteva luni de închisoare pentru atitudinea sa fi logermană.13 Este vorba de primarul Galaţilor şi nu al Brăilei, oraş care se afl a sub ocupaţie germană încă din decembrie 1916.14 Vezi David Hamlin, Germanys Empire in the East, Germans and Romania in an Era of Globalisation and Total War, Cambridge 2017, p. 311.15 August Graf von Demblin (1883-1938), diplomat austro-ungar.

2 (80) 2018 document40

studii/documente

Conform Instrucţiunilor asupra demobilizării armatei nr. 2.620 din 1 mai 1918, corpurile de armată și serviciile au început, la data

mai sus menţionată, acţiunea în ordinea încorporării vechilor contingente. Astfel, cele din urmă 4 contingente și anume 1916, 1917, 1918 și 1919 rămâneau sub arme, avându-se în vedere și voluntarii din aceste contingente care urmau să constituie efectivul de pace al armatei.

Toate comandamentele corpurilor de trupă și servicii care urmau să rămână la 31 mai 1918, dată considerată ca fi ind termenul limită pentru demobilizarea generală a întregii armate și trecerea de pe picior de război pe cel de pace până la 1 iunie 1918, se menţineau după această dată având prevăzut un buget asemănător perioadei 1916-1917. Prin urmare, din lipsă de spaţiu menţionăm câteva dintre acestea: Casa Militară a Majestăţii Sale Regale, Inspectoratul General al Armatei, Administraţia Centrală a Armatei, 5 comandamente de corp de armată (1-5), 15 comandamente de divizii (1-15), 2 comandamente de divizii de cavalerie (1-2), Comandamentul Artileriei Grele, 30 brigăzi de infanterie (1-30) dintre care brigăzile 1-20 constituite din câte 2 regimente (Regimentele 1-40), iar Brigăzile 21-30 din câte 4 regimente (Regimentele 41-80), 6 brigăzi roșiori, 3 brigăzi de călărași, 15 brigăzi de artilerie, 1 brigadă artilerie de munte, 5 consilii de război, Consiliul Permanent de Revizie, închisorile militare, taberele de instrucţie, comenduirile de garnizoană, școlile militare și Corpul Aeronauticii2.

Referitor la efectivele acestor comandamente și servicii, se prevedea că vor reveni la cele de pace, stabilite pentru exerciţiul 1916-1917, cu menţiunea că locurile de demobilizare se găseau în localităţile unde se afl au. În ceea ce privește Corpul Aeronauticii, rezerva generală a aviaţiei, formată din toate unităţile de aviaţie și aerostaţie, se strângea la Iași. Sub comanda generalului Constantin Găvănescul, afl at la conducerea Aeronauticii Române

într-un moment de cotitură din istoria acestei arme, se încerca, așa cum reiese din documentele pe care le vom prezenta în continuare, nu numai păstrarea efectivelor avute înainte de război, ci încadrarea unui personal profesionist, care să continue tradiţia aeronautică românească.

Prin Referatul nr. 1.006 din 15 mai 1918, Comandamentul Aeronauticii cerea Marelui Stat

Major - la stăruinţele generalului Constantin Gavănescul și ajutorului tehnic al Aeronauticii căpitan-aviator Cantacuzino - aprobarea tabelelor de efective ale Aeronauticii pe anii 1918-1919. Conform acestuia, se aducea la cunoștinţa Ministrului de Război o schemă comparativă a organizării Aviaţiei și Aeronauticii în 1916 cu efectivele lor și a reorganizării Aeronauticii propusă pentru 1918 cu efectivele; un tabel de efective detaliat al Aeronauticii propus pentru 1918; o ordine de bătaie nominală, arătând ce personal de comandament și navigant ne rămâne la demobilizare și ce completare indispensabila cerem, prin chemări temporale și reangajări. Din actele alăturate reiese că conformându-se instrucţiunilor primite variaţiile faţă de 1916 sunt următoarele: a) combinarea Aviaţiei cu Aerostaţia sub denumirea

de Aeronautică cu un comandament special; b) respectarea numărului unităţilor conform prescripţiilor ce decurg din tratatul de pace; c) necesitatea de a acorda grupurilor de aviaţie și Corpului de Aerostaţie gestiune separată; d) o creștere a efectivelor, redusă la strictul minimum, însă impusă de dezvoltarea luată în doi ani de Aeronautică; e) s-a căutat a evita statului cheltuieli oneroase reducând efectivele până la limita posibilităţilor păstrând, însă, ca scop vital menţinerea unui nucleu al Aeronauticii capabil, la nevoie, să permită o dezvoltare sigură și rapidă a acestei arme, când timpurile o vor permite. Dacă cele propuse sunt conforme vederilor, solicitând analizarea propunerilor.

Conform rezoluţiei se aproba cererea în principiu, cu recomandarea de reduceri și propunerea de activări, chemări temporale și reangajări3.

CONSIDERAŢII CU PRIVIRE LA REORGANIZAREAŞI ÎNCADRAREA AERONAUTICII ÎN ANUL 1918

Drd. Silviu-Daniel NICULAE1

Generalul de divizie Constantin Hârjeu – ministru de război între

14 octombrie 1912 - 3 ianuarie 1914 şi 6 martie - 23 octombrie 1918

studii/documente

document 2018 2 (80) 41

Impulsionat de această rezoluţie, Comandamentul Aeronauticii propunea, la 17 mai 1918, prin Referatul nr. 1.057: în conformitate cu rezoluţia dvs. pusă pe referatul acestui comandament nr. 1.006 din 15.05.1918, pentru completarea cadrelor necesare Aeronauticii prevăzute în tabele efective întocmite conform noii organizări, am onoarea a vă ruga să binevoiţi a aproba chemarea temporară în activitate a ofi ţerilor notaţi mai jos, pe datele ce se specifi că în dreptul fi ecăruia: int. maior de rezervă Popescu G. pe ziua de 1 iunie 1918; căpitan de rezervă Secăiescu A. pe ziua de 1 iunie 1918; locotenent în rezervă Poly Vacas pe ziua 1 iunie 1918; locotenent în rezervă Cottache N. pe ziua 1 iunie 1918; locotenent în rezervă Popa Ion pe ziua 1 iunie 1918; locotenent în rezervă Nasta E. pe ziua 1 iunie 1918; locotenent în rezervă Mincu C. pe ziua 1 iunie 1918; maior în rezervă Grand George pe ziua 1 iunie 1918; căpitan în rezervă Savu M. pe ziua 1 iunie 1918; căpitan în rezervă Papas T. pe ziua 1 iunie 1918; locotenent în rezervă Cașolţeanu A. pe ziua 1 iunie 1918; locotenent în rezervă Baziliade pe ziua 1 iunie 1918; locotenent în rezervă Teodorescu D. pe ziua 1 iunie 1918; locotenent în rezervă Dragomirescu Gh. pe ziua 1 iunie 1918; locotenent în rezervă Ionescu Emanoil pe ziua 1 iunie 1918; locotenent în rezervă Brabeteanu pe ziua 1 iunie 1918; locotenent în rezervă Ștefănescu Valeriu pe ziua 1 iunie 1918; locotenent în rezervă Macavei P. pe ziua 1 iunie 1918; locotenent în rezervă Nanu Ioan pe ziua 1 iunie 1918; sublocotenent în rezervă Dragomirescu I. pe ziua 1 iunie 1918; sublocotenent în rezervă Magâlea Paul pe ziua 1 iunie 1918; sublocotenent în rezervă Popescu M. pe ziua 1 iunie 1918; sublocotenent în rezervă Sava Ioan pe ziua 1 iunie 1918; sublocotenent în rezervă Ionescu Mihail pe ziua 1 iunie 1918; sublocotenent în rezervă Bianu Corneliu pe ziua 1 iunie 1918; locotenent în rezervă Bădulescu Nicolae pe ziua 1 iunie 1918; sublocotenent în rezervă Bota Gheorghe pe ziua 1 iunie 1918; sublocotenent în rezervă Săulescu G. pe ziua 1 iunie 1918; ajutor sublocotenent în rezervă Rotaru Tănase pe ziua 1 iunie 1918; ajutor sublocotenent în rezervă Dumitrescu I. pe ziua 1 iunie 1918; ajutor sublocotenent în rezervă Paukert Carol pe ziua 1 iunie 1918; ajutor sublocotenent în rezervă Gruia Ioan pe ziua 1 iunie 1918; ajutor sublocotenent în rezervă Naidinescu D. pe ziua 1 iunie 1918; medic ajutor în rezervă Mateoșanu pe ziua 1 iunie 1918 4.

Suplimentar se cerea, în conformitate cu rezoluţia pusă pe Referatul nr. 1.006 din 15.05.1918 pentru completarea cadrelor necesare Aeronauticii prevăzute în tabele de efective întocmite conform noii organizări, aprobarea activării ofi ţerilor notaţi mai jos, pe datele ce se specifi că în dreptul fi ecăruia, în Aviaţie și Aerostaţie: locotenent de

rezervă Cantacuzino Ghe. Șerban pe ziua de 31 august 1918; locotenent de rezervă Ioanin P. pe ziua de 31 august 1918; locotenent de rezervă Petrescu At. pe ziua de 31 august 1918; adm. locotenent de rezervă Vasilescu D. pe ziua de 1 iunie 1918; locotenent de rezervă Vlădicescu A. pe ziua de 1 iunie 1918; sublocotenent de rezervă Gorgan Niţă pe ziua de 1 iunie 1918; sublocotenent de rezervă Bădină Marin pe ziua de 1 iunie 1918; locotenent de rezervă Secărescu A. pe ziua de 1 iunie 1918; ajut. sublocotenent de rezervă Bucur Stan pe ziua de 1 iunie 1918 [rezoluţie Nu – n.n.]; ajut. sublocotenent de rezervă Crășnaru D. pe ziua de 1 iunie 1918 [rezoluţie Nu – n.n.]5.

În ceea ce privește unităţile Aeronauticii, prin Referatul nr. 1.064 din 16 mai 1918, se menţiona că actualmente unităţile Aeronauticii se afl ă dislocate astfel: Comandamentul Aeronauticii la Iași; Grupul 1 la Bacău; Grupul 2 la Bârlad; Grupul 3 la Roman; Școala de Pilotaj la Tecuci; Escadrila F4 la Chișinău; Rezerva G-lă a Aviaţiei la Iași; Grupul de Aerostaţie la Iași.

În același timp se propunea având în vedere că funcţionarea la un loc a tuturor unităţilor este imposibilă din punct de vedere tehnic al Armatei, și că prezenţa în altă organizare asigura o colaborare mai strânsă cu celelalte arme în vederea pregătirii de război, cu onoare vă rog să binevoiţi a aproba dislocarea de mai sus, ţinând cont că Escadrila F4 aparţinând Grupului 1 va fi readusă la Bacău, iar Școala de Pilotaj va lua denumirea de Grupul 4 de Instrucţie, imediat ce tabele noi de efective vor fi fost aprobate 6.

Referitor la aceste tabele de efective, la 18 mai 1918, se înainta Marelui Stat Major un număr de 21 de foi cu efectivul total de 133 de ofi ţeri și 1.662 trupă, care constituie un minimum absolut indisponibil din care nu mai putem reduce nimic fără a periclita serviciul 7.

Ca răspuns, Marele Stat Major, prin Adresa nr. 4.146 din 19 mai 1918, aducea la cunoștinţa Comandamentului Aeronauticii că Ministerul de Război a aprobat ca să se dea la lucrările liniei ferate Băcești - Roman 800 (opt sute) oamenii încadraţi cu ofi ţeri și gradaţi necesari. Acești

Generalul de corp de armată Constantin Christescu – şef al Marelui Stat Major între

3 decembrie 1913 - 1 aprilie 1914, 1 aprilie - 28 octombrie 1918 şi

1 aprilie 1920 - 8 mai 1923

2 (80) 2018 document42

studii/documente

oameni se vor da de corpurile care au excedente în raport cu efectivul din tabelele de efective de pace pe 1916-1917 și anume: Corpul Aeronauticii va da 300 de oameni; Corpul de Tracţiune Automobilă va da 300 de oameni, Regimentul 8 Vânători (de munte) va da 200 oameni 8.

Din acest moment începe o corespondenţă intensă prin care, pe de o parte Comandamentul Aeronauticii face eforturi mari pentru păstrarea efectivelor aprobate, pe de altă parte, Ministerul de Război încearcă să disloce ofi ţerii și gradaţii necesari lucrărilor precizate. Prin urmare, Comandamentul Aeronauticii, prin Referatul nr. 1.359 din 25 mai 1918, răspundea, Ordinului nr. 4.146 emis de Marele Stat Major, că nu avem excedent de efective în raport cu tabele de efective de pace aprobate de Minister, ci ne lipsesc pentru completarea activelor 196 de oameni în termen, care, cu onoare, vă rog a ordona să ni se verse din unităţile ce veţi crede de cuviinţă 9.

Replica vine imediat de la Ministerul Războiului - Direcţia Aeronauticii, prin Adresa nr. 4.745 din 30 mai 1918, potrivit căruia la nr. 1.359, am onoarea a face cunoscut că tabelele de efective propuse de Comandamentul Aeronautic au fost aprobate, în principiu, de Ministerul de Război cu restricţia de a face reducerile posibile. Deci nu 1.581 este efectivul trupei în termen, ci acela care se va stabili de Marele Stat Major, luându-se ca bază efectivele propuse de Comandamentul Aeronauticii. În consecinţă, vă rugăm să binevoiţi a lua măsuri ca cei 300 de oameni ordonaţi cu nr. 4.146 să fi e trimiși la Vulpărești până cel mai târziu 31 mai a.c. la care dată se va raporta de executare 10.

Comandantul Aeronauticii, generalul Constantin Găvănescul, hotărât să nu renunţe la efectivele pentru care făcuse mari eforturi să le formeze și să le menţină, răspunde Marelui Stat Major că la Ordinul nr. 4.745 prin care se cere executarea până la 31 curent, am onoarea a raporta că Ministerul de Război a aprobat tabelele de efective, cerând a se mai face reducerile ce ar mai fi posibile. Am avut onoarea a vă raporta că efectivul ce l-am stabilit, ţinând seama de dezvoltarea ce a luat Aeronautica și de lipsa de oameni ce-i are ţara, este un minim sub care nu ne putem coborî fără pericol. Cu Raportul nr. 1.359/1918 am arătat că, din acest efectiv stabilit, ne mai lipsesc încă 196 de oameni. Acum ni se mai cer încă 300 de oameni. În acest caz Aeronautica va fi redusă la un efectiv care nu va mai permite nicio activitate fără a fi totodată sau foarte des însoţită de accidente pe care le regretăm întotdeauna posterior în loc să le prevenim pe cât este posibil. Cu onoare sunteţi rugat să binevoiţi a orândui o anchetă dacă credeţi cu cale, spre a se constata dacă sunt cele mai elementare

raţiuni de existenţă și siguranţă a armei. Îmi este dureros ca să întârzii cu executarea ordinului ce mi s-a dat. O fac însă numai în interesul serviciului ce-l conduc. Astfel nu-mi asum nicio răspundere, căci oricâte ordine s-ar da de subsemnatul, oricâte dispoziţii s-ar lua, nu s-ar putea niciunul executa din lipsă de personal. Înaintez aici alăturat un tabel de efectivul absolut necesar și lipsa de oameni pentru completare. La o extremă nevoie putem renunţa la numărul de 198 de oameni pe care i-am cerut cu Raportul 1.359. Așteptăm ordinul dvs. urgent și ultim pentru executarea întocmai11.

Către jumătatea lunii iunie 1918, eforturile comandantului Aeronauticii de a păstra efectivele aprobate prindeau contur cu toate insistenţele Marelui Stat Major și ale Ministerului de Război de a disloca oameni pentru șantierul deschis în Moldova.

La 12 iunie 1918, Ministerul de Război informa Comandamentul Aeronauticii că pe raportul dvs. nr. 42/1918, d-l general, șef al Marelui Stat Major, a pus următoarea rezoluţie: se va da ordin ca toţi oamenii care trec peste efectivul de 1.258 oameni stabiliţi prin noile tabele de efective pentru Corpul de Aviaţie și Corpul de Aerostaţie să f ie trimiși la dispoziţia Direcţiei Construcţiei liniei Bănești - Roman. Se va cere să se raporteze de executarea ordinului. În consecinţă cu onoare vă rugăm a lua cunoștinţă și executa Ordinul nr. 4.745 din 30.V.191812.

Răspunsul generalului Găvănescul Constantin nu se lasă mult așteptat și, la 16 iunie 1918, acesta transmitea Marelui Stat Major că la Ordinul nr. 5.375 din 12 iunie 1918, conform ordinului verbal al d-lui general, șef de Stat Major General, am onoarea a vă înainta, aici alăturat, un tablou de efectivul real al Corpului Aeronautic și de rapoartele sale. Din acest raport rezultă că efectivul real este de 1.505 din care sunt 425 răspândiri. Din această cauză ne găsim în absolută imposibilitate de a mai detașa vreun om. În același timp, rog să binevoiţi a ne da ordinul aprobator, ca efectivul Corpului Aeronautic să f ie redus la 1.505 în loc de 1.662 cât era pus de noi pe tabelele de efectiv, pe care rugăm să binevoiţi a ordona să ni le înapoieze pentru a f i refăcute în această vedere13.

La 22 iunie 1918, prin Adresa nr. 6.085, Marele Stat Major informa Comandamentul Aeronauticii că la nr. 2.342/1918 am onoarea a vă comunica ca d-l general, șef al Marelui Stat Major, a aprobat să nu mai daţi cei 300 de oameni la linia Băcești - Roman. În ceea ce privește tabelele de efective de pace, Marele Stat Major a înaintat deja propunerile sale Ministerului de Război14 .

studii/documente

document 2018 2 (80) 43

Tabloul efectivelor Aeronauticii pe contingente

Unităţile 1916 1917 1918 1919 Total în termenEfectiv aprobat de

Ministerul de Război 1918-1919

Surplus Lipsă

Comandament 0 0 0 0 48 48

R.G.A.(rezerva generală

a aviaţiei)89 149 89 536 863 401 462

Școală (Gr. 4) 10 8 4 25 47 267 120

Aerostaţie 85 81 15 3 184 367 183

Grupul 1 54 17 19 30 120 193 73

Grupul 2 37 39 21 30 127 193 66

Grupul 3 37 35 19 34 125 193

Total 312 329 167 658 1.466 1.662 462 658

La 17 septembrie 1918, prin Referatul nr 13.009, Marele Stat Major primea de la Comandamentul Aeronauticii propunerea privind organizarea acestei arme la trecerea pe picior de pace. Astfel, în vederea întocmirii tabelelor de efective de pace Comandantul Aeronauticii înaintează Marelui Stat Major propunerile relative la organizarea Aeronauticii, din tabelele trimise rezultă organizarea următoare: la Aviaţie: a) trei grupe de aviaţie; b) un grup de instrucţie; c) rezerva generală a aviaţiei (ateliere și depozitele), adică 5 unităţi organizate ca [sic!] corpuri de trupă aparte, cu administraţie, gestiune și recrutare deosebită fi ecăruia, întocmai ca la un regiment sau batalion corp în parte. La Aerostaţie: Corpul de Aerostaţie ca [sic!] corp în parte. Pentru a se face economie în personal de administraţie, atât în timp de pace, cât și la mobilizare (având cinci grupe de aviaţie, o parte activă și părţi sedentare) pentru ușurinţa recrutării și pentru motivul că există o strânsă și continuă legătură și mișcare de material între grupe de aviaţie, școală de aviaţie și rezerva generală de aviaţie; Marele Stat Major luând și avizul Comitetului Executiv de Stat-Major, este de părere ca organizarea aeronauticii să fi e următoarea: Aviaţie - un corp al Aviaţiei (similar cu un regiment) având: 1 companie de depozit; 1 companie de școală; 1 companie de lucrători (atelierele), 3 grupe de aviaţie similar fi ecare cu un batalion încadrat. Corpul de Aerostaţie (cu un batalion corp în parte). Dacă și dvs. aprobaţi această organizare urmează a se da ordine și întocmi tabele de efective de pace pe aceste baze. Rezoluţia șefului Marelui Stat Major, din 25 septembrie 1918, aproba în întregime propunerile cu menţiunea că până la defi nitiva organizare a Corpului de Aviaţie va avea numai două grupe de aviaţie 15.

La 28 octombrie 1918, Comandamentul Aeronauticii, prin Referatul nr. 4, cerea ca organizarea Aeronauticii să nu fi e schimbată și ca mobilizarea să se facă în baza

ultimelor tabele de efective de război. Conform acestui referat la demobilizarea armatei, Comandamentul Aeronauticii a propus Ministerului de Război organizarea Aeronauticii în timp de pace înaintând tabele de efective Md. A spre aprobare (referatul nr. 1.006 din 15 mai 1918). Ministerul de Război a aprobat această organizare, respectând următoarele unităţi corpuri aparte: Rezerva Generală a Aviaţiei (Atelierele și Depozitul Central); Grupul 1 Aviaţie; Grupul 2 Aviaţie; Grupul 3 Aviaţie; Grupul 4 Aviaţie de Instrucţie (Școlile); Corpul de Aerostaţie. Tabele de efective au fost aprobate în principiu, cerându-se o reducere a efectivelor pe cât se va putea. Efectivul total a fost aprobat la 1.505 oameni. În vederea colaborării cu celelalte arme și comandamente, am cerut și obţinut aprobarea pentru următoarea dislocare a Corpurilor Aeronauticii (referatul nr. 1.064 din 16 mai 1918): Comandamentul Aeronauticii la Iași; Grupul 1 Aviaţie la Bacău; Grupul 2 Aviaţie la Bârlad; Grupul 3 Aviaţie la Roman; Grupul 4 Aviaţie Instrucţie la Tecuci; Rezerva Generală a Aviaţiei la Iași;Corpul de Aerostaţie la Iași. După oarecare dif icultăţi Marele Stat Major a admis efectivul total de 1.505 aprobat de Ministerul de Război și Aeronautica a funcţionat până azi, așa cum a funcţionat în timp de război și în baza aprobării ministeriale de mai sus, având 6 unităţi corpuri aparte. Prin Referatul 13.009 din 27 septembrie Marele Stat Major cere Ministerului de Război ca Grupurile de Aviaţie să nu mai formeze corpuri aparte, ci să fi e considerate ca batalioane detașate a unui corp de aviaţie, organizând Aeronautica ca având 2 unităţi: un corp de aviaţie similar unui regiment și un corp de aviaţie similar unui batalion. La această cerere, domnul generalul Hârjeu, ministru de război, nu numai că dă aprobarea, ci mai decide încă și suprimarea a unui din cele 3 grupuri. Faţă de aceste decizii grave care periclitează funcţionarea, dezvoltarea și aproape existenţa Aeronauticii în armata

2 (80) 2018 document44

studii/documente

noastră, avem onoarea a vă supune următoarele. Faţă de 1916, admiţând că domnul ministru a avut în vedere Tratatul de Pace, cerând suprimarea unui grup din 3 existente (Aviaţia este mai redusă), în 1916 avea 4 grupuri existente, azi ni se admit numai două. Ori Tratatul de Pace respectă unităţile existente în bugetul 1916-1917. În privinţa grupurilor apărute, remarcăm că în prima parte a campaniei, grupurile, conform tabelelor de mobilizare aprobate de Marele Stat Major în 15 august 1916, au contat ca batalioane detașate,însă aceasta a fost cauza de continue întârzieri, de difi cultăţi și de mari încurcături administrative. Marele Cartier General, prin Instrucţiunile secrete nr. 698 din 27.04.1917, a ordonat ca [sic!] cu începere de la 1 iulie 1917, corpurile să fi e considerate ca [sic!] corpuri aparte. Așa cum au funcţionat până acum, și după demobilizare. A reveni la forma veche ar însemna, deci, a nesocoti învăţămintele războiului. Argumentul cel mai puternic însă, pentru respectarea calităţii actuale de corpuri aparte a grupurilor, decurge din următoarele consideraţii. Războiul a arătat clar că pentru o bună pregătire de război a armatei este necesară o strânsă colaborare între arme. Infanteria nu se poate pregăti de război fără artilerie și invers. Iar ambele au nevoie de aviaţie. Răspândirea unităţilor de aviaţie pe teritoriu este o necesitate absolută. Nu numai corpurile și trupa ale diferitelor arme au nevoie de ea pentru instrucţie, ci încă și comandamentele de diferite grade au tot avantajul de a cunoaște din timp de pace cu care sunt chemate a lucra în timp de campanie. Or fi ind dislocate (idealul ar fi la fi ecare corp de armată pe tot teritoriul) cum se vor administra unităţile de Aviaţie dintr-un singur loc? Cu un singur casier, un singur contabil, materii pe toată Aviaţia Militară Română, când știut este că un singur grup de 3-4 escadrile are un buget anual comparabil cu cel al unei divizii de infanterie? Cum se vor putea face legal și la timp formele necesare consumării intense de combustibil, reparaţii și scăderi de material? În timp de război totalitatea mijloacelor Aeronauticii puse la dispoziţia fi ecărei armate (avioane, baloane, secţiuni meteorologice și foto-aeriene) sunt grupate într-un comandament: Grupul Aeronautic. Dacă acest grup, corp aparte nu funcţionează din timp de pace ca atare, ce pregătire de comandament și administraţie vor avea ofi ţerii destinaţi a comanda grupurile? Grupurile fi ind răspândite pe tot teritoriul ţării, dacă nu sunt corpuri, o parte vor trebui să-și facă mobilizarea la sediul corpului unic de aviaţie. Asta ar însemna ca la mobilizare un om din Dorohoi destinat grupului din Iași să fi e mobilizat la București, apoi trimis la Iași. Credem că această încurcătură este cel puţin inutilă. Un grup având minimum 400-500 oameni și având a se dezvolta la peste 1.000, credem că este natural a depinde de cercul de recrutare corespunzător recrutării regionale. Rugăm a se ţine cont că actuala Aviaţie ce ne-a rămas din război

la demobilizare nu reprezintă decât un nucleu, un embrion al viitoarei aviaţii. Toată dorinţa noastră este de a păstra acest embrion neștirbit ca dezvoltarea ulterioară și eventuala întrebuinţare actuală să rămână posibilă. A vrea să se considere Rezerva Generală a Aviaţiei ca o companie de lucrători făcând parte din corpul de aviaţie nu mi se pare logic, nici măcar posibil. Această unitate care constituie Depozitul Central de Materiale al Aviaţiei și totodată arsenalul ei, are o importanţă care nu credem a fi compatibilă nici cu denumirea, nici cu funcţionarea unei companii. Are o gestiune anuală chiar în timp de pace de peste 500-600 de meseriași și mecanici (în campanie a avut peste 900), în afară de servanţii de avion, trupa și diferite servicii. A considera Grupul de Instrucţie al Aviaţiei ca o companie, este echivalent cu a da unui adevărat centru de instrucţie o importanţă derizorie. Rugăm a considera că nu este vorba, ca în 1916, a se forma anual câţiva piloţi, căci nimeni nu ne procură mecanici speciali de avioane și de motoare, de T.F.F. sau de mitraliere de avion. Nu găsim nicăieri formaţi observatori specialiști de fotografi e aeriană, de meteorologie, aerologie. Tot acest personal urmează a fi format de noi, iar când Aeronautica va fi o armă în adevăratul înţeles al cuvântului, acest Grup de Instrucţie, pe lângă Școlile de Specialiști va cuprinde și școlile NOASTRE de aplicaţie, devenind Școala Specială a Armatei. Rugăm, în fi ne, a considera că tendinţa de a reveni la Corpul de Aviaţie din 1916, a readuce cele 6 corpuri ale aeronauticii la 2, a suprima din unităţi, a elimina din personal, a nesocoti experienţa campaniei trecute, nu poate fi o linie de conduită folositoare armei, ţinând cont de dezvoltarea ei, de pregătirea indispensabilă, de război. Franţa a intrat în război cu 300 de avioane, azi au peste 6.000 de avioane pe front și tot atâtea în linia a doua. Noi am intrat în război cu două-trei duzini de avioane și am ajuns la circa 100. Nu le vom păstra nici pe acestea în bune condiţii de încadrare și funcţionare. Rugăm a se ţine cont de cele trei grupuri cu 9 escadrile și 5 companii de aerostaţie pentru a căror respectare insistăm, aveam în timpul campaniei prevăzute 3 grupuri cu 33 escadrile și 10 companii de aerostaţie a căror înfăptuire a fost oprită de Armistiţiu. Și chiar acele 33 de escadrile nu puteau fi considerate decât ca un embrion al Aeronauticii, reprezentând elementele de Aeronauticii indispensabile și insufi ciente chiar numai pentru cele două armate de atunci. Faţă cu cele peste 12.000 de avioane care funcţionează pe frontul occidental, putem afi rma că, în ziua de mâine, efectivele generale ale armatelor se vor cifra global la atâtea baionete, săbii, guri de foc și atâtea avioane, chiar ţinând cont de resursele noastre tehnice reduse, cu 100 avioane nu vom putea respecta proporţia vrută de dezvoltarea Aeronauticii. Va persista Marele Stat Major a cere un sigur corp de aviaţie când vom avea 40 sau

studii/documente

document 2018 2 (80) 45

50 escadrile? În concluzie, cu onoare vă rugăm să binevoiţi a aproba ca Aeronautica să-și păstreze organizarea de timp de pace ce o are cu cele 6 corpuri aparte (similare cu batalioane corp aparte) ce posedă, rămânând ca organizarea defi nitivă să fi e aceea că se va arăta ca bună după pacea generală, ţinând cont și de cele ce vor face și marile puteri în această direcţie, iar cu ocazia mobilizării ce s-a decretat tabelele de efectiv de război aprobate în campania trecută să rămână în vigoare pentru noua mobilizare16.

Prin Referatul nr. 7 din 28 octombrie 1918, Comandamentul Aeronauticii informa Marele Cartier General că azi 28.10.1918, la ora 11, am primit Instrucţiunile Secrete asupra Mobilizării Armatei. Prin aceste instrucţiuni se prevede următoarea mobilizare pentru Aeronautică: 2 grupuri aeronautice a 4 escadrile, un parc, 2 companii de aerostaţie și o uzină mobilă de hidrogen. Aceste grupuri să fi e considerate ca detașate de la Corpul de Aviaţie și cel de Aerostaţie. Având în vedere că, în ziua de 23 crt., un ofi ţer de la Comandamentul Aeronauticii a fost delegat la Marele Stat Major - Secţia 1 Organizare pentru a discuta asupra cererii Marelui Stat Major de a desfi inţa unul dintre cele 3 grupuri existente, având în vedere că cele 3 grupuri până azi au contat ca [sic!] corpuri aparte, oamenii urmează

a se prezenta direct corpurilor care i-au demobilizat, având în vedere ca o schimbare a mobilizării Aeronauticii așa cum a fost făcută în campania trecută nu mai este posibilă azi în cursul noii mobilizări, pentru a nu produce încurcături mari. Cu onoare sunteţi rugat a aproba: ca Aeronautica să mobilizeze în organizarea ei actuală: Comandamentul Aeronauticii; Corpul de Aerostaţie, Rezerva Generală a Aviaţiei; 3 grupuri aeronautice având fi ecare un stat-major, 1 escadrilă vânătoare, 1 escadrilă recunoaștere, 1 companie aerostaţie, 1 parc, 1 uzină mobilă hidrogen, ca să rămână aprobate tabelele de efective de război cu care a funcţionat Aeronautica în campania trecută. Fără aceste măsuri, Aeronautica va putea aduce foarte greu cu serviciile ce se așteaptă 17.

La 30 octombrie 1918, Marele Cartier General răspundea Comandamentului Aeronauticii că prin rezoluţia pusă, pe referatele dvs. nr. 4 și 7 din 28 octombrie 1918, s-a aprobat ca până la trecerea armatei pe picior de pace să se păstreze organizarea pe care o are azi Aviaţia și Aerostaţia, rămânând ca din urmă să se decidă defi nitiv asupra organizării de pace a acestor formaţiuni. La Aeronautică să mobilizeze formaţiunile arătate de dvs. prin referatul nr. 7 18.

NOTE

Considerations regarding the Reorganization and the human Resources of the Aeronautics in 1918

Silviu-Daniel Niculae, Ph.D. candidate

Abstract: Th e year 1918 was marked by an action of demobilization and transition to peace and one of mobilization of the Romanian army. Between the Aeronautics Commandment, the Ministry of War and the General Staff , there was an intense correspondence regarding the structure and the staff of Aviation and Aeronautics. On the one hand, it was wanted to be decreased the staff according to the international provisions and on the other hand to maintain the operative capacities of this new weapon – aviation.

Keywords: mobilization, demobilization, 1918, aviation, aeronautics

1 Universitatea Naţională de Apărare „Carol I”.2 Arhivele Militare Române, Fond Microfilme, rola F.II. 1.289, cd. 445-446.3 Idem, rola F.II. 1.2590, cd. 215.4 Ibidem, cd. 216.5 Ibidem, cd. 218.6 Ibidem, cd. 219.7 Ibidem, cd. 220.8 Ibidem, cd. 221.9 Ibidem, cd. 225.

10 Ibidem, cd. 222.11 Ibidem, cd. 224.12 Ibidem, cd. 226.13 Ibidem, cd. 227.14 Ibidem, cd. 228.15 Ibidem, cd. 231.16 Ibidem, cd. 233.17 Ibidem, cd. 238.18 Ibidem, cd. 239.

2 (80) 2018 document46

studii/documente

Pentru românii din Basarabia, anul 1918 a reprezentat intrarea într-o etapă decisivă a mișcării de emancipare naţională.

În condiţiile create de dispariţia autocraţiei rusești și de hotărârea guvernului bolșevic, de a recunoaște dreptul la autodeterminare a popoarelor din fostul Imperiu rus, fruntașii români basarabeni au întrevăzut posibilitatea unirii Basarabiei cu România.

În anul anterior, fuseseră făcuţi pași importanţi către acest fericit deznodământ: se înfi inţase Partidul Naţional Moldovenesc2, a fost decisă autonomia politică și teritorială a Basarabiei3, a fost convocat Sfatul Ţării4 și proclamată Republica Democratică Moldovenească Autonomă5.

Proclamarea autonomiei și a republicii au coincis cu perioda încheierii armistiţiilor cu Puterilor Centrale6, prin care Rusia și România ieșeau din război, fapt care a generat grave consecinţe pentru teritoriul Basarabiei.

În drumul lor, de pe frontul românesc spre Rusia, bande ale soldaţilor ruși bolșevizaţi traversau în dezordine Basarabia, dedându-se la acţiuni de jaf, incendiere și omor în rândul populaţiei basarabene. În faţa acestor realităţi dramatice, autorităţile noii republici democratice se dovedeau neputincioase, fapt ce punea în pericol ordinea de drept și exprimarea voinţei libere a populaţiei din Basarabia anului 19187.

În aceste condiţii, autorităţile tinerei entităţi statale moldovenești au solicitat sprijin militar guvernului român, pentru apărarea căilor de comunicaţii și a depozitelor de aprovizionare din Basarabia8.

În consecinţă, la 10/23 ianuarie 1918, patru divizii românești, sub comanda generalului Ernest Broșteanu, au trecut Prutul și au înaintat, pe mai multe direcţii, spre Chișinău, Tighina, Bugeac (regiunea de sud a Basarabiei), Cetatea Albă și localităţile situate în regiunea braţelor de vărsare a Dunării (Chilia și Ismail), scopul intervenţiei fi ind exclusiv de menţinere a ordinii. Până la 12 martie 1918, când a fost eliberată Cetatea Albă, trupele române au eliminat principalele focare de rezistenţă bolșevică, restabilind ordinea și asigurând posibilitatea ca cetăţenii noii republici să-și exprime, într-un climat relativ sigur, voinţa politică9. În aceste condiţii, la 27 martie, Sfatul Ţării a decis unirea Basarabiei cu România.

Intervenţia decisivă a armatei române, în Basarabia, s-a soldat însă cu victime în rândul trupelor, înhumarea acestor morţi de război fi ind o datorie morală a statului român.

De altfel, la sfârșitul Primului Război Mondial, una dintre priorităţile guvernului român a fost strângerea și înmormântarea creștinească a tuturor acelor oseminte de

ostași, de pe cuprinsul ţării, care rămăseseră neînhumate pe câmpul de luptă. Prin semnarea Tratatului de pace de la Versailles (Secţiunea a II-a morminte, art. 225 și art. 226) și a Tratatului de pace de la St Germaine en Laye (art. 172 și art. 173), statul român își asumase obligativitatea întreţinerii mormintelor ostașilor îngropaţi pe teritoriul său, inclusiv mormintele prizonierilor și internaţilor civili morţi în captivitate10.

Pentru centralizarea și amenajarea, pe teritoriul României, a mormintelor tuturor militarilor români sau străini, „căzuţi în timpul și din cauza războiului”11, prin Decretul Regal nr. 4106 din 12 septembrie 191912, a luat fi inţă Societatea „Mormintele Eroilor Căzuţi în Război”13.

Conducerea Societăţii era încredinţată, de către Adunarea generală anuală a membrilor Societăţii, unui Comitet Central cu sediul în București. Acestuia i se subordonau comitetele regionale și cele din străinătate (acolo unde existau morminte ale eroilor români)14.

Pentru identificarea, centralizarea și amenajarea mormintelor de război, de pe teritoriul Basarabiei, Societatea era reprezentată de Comitetul Regional Chișinău. Acesta funcţiona pe lângă Corpul 3 Armată din Chișinău, comandantul acestui corp fi ind și președintele Comitetului15. Membrii de drept ai acestui comitet erau ofi cialităţi civile, ecleziastice și militare locale, în frunte cu arhiepiscopul Gurie al Basarabiei16.

CIMITIRUL EROILOR DIN CHIŞINĂU, O ISTORIE UITATĂ*

Alexandru DOBRICĂ1

11 februarie 1920. Membrii Comitetului Regional Chişinău

studii/documente

document 2018 2 (80) 47

Sarcina Comitetului Regional Chișinău nu era simplă. În Basarabia, pe teritoriul a nouă judeţe (Chișinău, Bălţi, Cahul, Cetatea Albă, Ismail, Hotin, Orhei, Soroca și Tighina), erau înhumaţi 20.333 morţi de război de diferite naţionalităţi, din care: 1.653 români, 10.771 ruși, 1.215 austrieci, 601 germani, 501 unguri, 111 polonezi, 39 cehi, 35 francezi, 11 evrei, 3 turci, 1 bulgar; 2.376 români, ruși, germani și austrieci cu identitate neidentifi cată și 3.016 eroi necunoscuţi17.

Având în vedere cheltuielile enorme pentru organizarea și îngrijirea tuturor mormintelor de război răspândite pe teritoriul Basarabiei, Comitetul Regional Chișinău a dispus ca, în regiunile în care numărul mormintelor nu era prea mare, să se organizeze un singur cimitir de onoare, centralizator al tuturor mormintelor de eroi de pe teritoriile judeţelor din apropiere18.

Astfel, au fost amenajate marile cimitire centralizatoare ale eroilor din Chișinău19, Soroca20, Bălţi21, Tighina22, Cahul23, Orhei24 și Lipnic25.

Dintre toate aceste cimitire, cel din Chișinău a fost cel mai mare și mai impunător, fi ind amenajat și sistematizat pe parcursul a 23 de ani, în perioada anilor 1921-1943.

Situaţia acestui cimitir, înainte de începerea lucrărilor de amenajare și de centralizare aici a eroilor exhumaţi din alte judeţe ale Basarabiei, o cunoaștem datorită descrierilor făcute de către reprezentanţii Comitetelor Central București și Regional Chișinău, ale Societăţii26.

Conform acestora, cimitirul eroilor din Chișinău se găsea în partea vestică a orașului, în Mahalaua Muncești, în apropiere de gara orașului27. Înainte de unirea Basarabiei cu România, aici funcţionase cimitirul rus de garnizoană a Chișinăului28. După anul 1918, autorităţile române au înhumat în acest cimitir militarii morţi în timpul serviciului29, inclusiv o parte a celor decedaţi în cursul luptelor purtate de trupele române, la începutul anului 1918, pentru restabilirea ordinii de drept în Basarabia.

La început, în cimitir se aflau aproximativ 500 morminte de eroi, aparţinând mai multor naţionalităţi, în majoritate români. Mormintele erau lipsite de însemne de căpătâi și se prezentau sub forma unor movile de pământ, împrăștiate pe tot cuprinsul cimitirului. Nu exista împrejmuire sau alei pietonale, iar gropile făceau aproape imposibil accesul și circulaţia prin cimitir

30. În anul 1921, Comitetul Regional Chișinău a decis

amenajarea de urgenţă a acestui cimitir, lăsat în părăsire. Lucrările au fost puse sub conducerea secretarului Comitetului Regional (căpitanul Antoniu Gheorghe) și s-au desfășurat în perioada anilor 1921-1923. Cu această ocazie, cimitirul a fost împrejmuit cu sârmă ghimpată; au fost amenajate alei pietonale; au fost instalate cruci tip cu tăbliţe, la căpătâiul fi ecărui mormânt; a fost construit un portal (la intrarea în cimitir) și a fost reparată locuinţa îngrijitorului

31.

P e n t r u m ă r i r e a capitalului în bani, în vederea executării de l u c r ă r i m a i i m p o r t a n t e î n c a d r u l c i m i t i r u l u i , C o m i t e t u l R e g i o n a l C h i ș i n ă u a a p e l a t l a o r g a n i z a r e a unor serbăr i p u b l i c e , î n p r o g r a m u l cărora intrau momente de teatru, tombolă, d o n a ţ i i î n bani și dans. Un asemenea eveniment a avut loc în data de 16 martie

1922, în sala Teatrului Naţional din Chișinău, aducând un benefi ciu net de peste 24.000 lei. Încasările s-au distribuit Societăţii „Ocrotirea Orfanilor de Război, Sucursala Chișinău”, Azilului de bătrâni „Covalgi” din C h i ș i n ă u , Te a t r u l u i Naţional din Chișinău și Comitetului R e g i o n a l Chișinău al S o c i e t ă ţ i i „Mormintele E r o i l o r C ă z u ţ i î n Război”32.

În data de 25 octombrie 1 9 2 1 3 3, î n acest cimitir a u f o s t centralizaţi, într-o parcelă s e p a r a t ă , 25 militari f r a n c e z i (printre ei și

16 martie 1922. Afi şul spectacoluluide la Teatrul Naţional din Chişinău

Tabel cu obiectele de tombolărămase în urma serbării din 16 martie 1922

2 (80) 2018 document48

studii/documente

Vasile Rudeanu, inspectorul școlar-șef al Regiunii a XV-a – Constantin Al. Holban, I.P.S.S. Arhiepiscopul Gurie al Basarabiei, episcopul Ismailului și Cetăţii Albe – Iustinian, comandantul Brigăzii 3 Jandarmi din Basarabia – colonelul Voinescu și inspectorul general al Finanţelor - Ștefan Negrescu37.

Prin acest ordin, transmis tuturor autorităţilor civile și militare din judeţele basarabene menţionate, se stabileau, în detaliu, regulile de identifi care, exhumare și transportare la Chișinău a sicrielor cu oseminte de eroi38.

Operaţiile de e x h u m a r e erau plani-f i c a t e s ă î n c e a p ă în data de 24 mai 1925 și să dureze p â n ă l a 2 8 i u n i e 1925, dată la care toţi eroii trebuiau aduși și centralizaţi în Cimitirul de onoare din Chiș inău 39. Autorităţile j u d e ţ e n e erau rugate stăruitor ca, în executarea acestui ordin, să pună toată d r a g o s t e a ,

ofi ţeri), exhumaţi de pe teritoriul judeţului Tighina. La

această parcelă, împrejmuită cu gard de sârmă, s-a instalat

o troiţă (donată de Comitetul Central al Societăţii) și

a fost ridicată o poartă de acces34. Astfel amenajată,

parcela a fost inaugurată, cu fastul impus de un asemenea

eveniment, în data de 28 octombrie 192235.

1930. Parcela eroilor fr ancezi Parcela eroilor fr ancezi (vedere înspre mormintele ostaşilor de religie musulmană)

Urmare a lucrărilor de amenajare și centralizare, la 19 ianuarie 1925, în Cimitirul Eroilor din Chișinău erau înhumaţi 500 eroi români, 500 eroi ruși și 40 eroi francezi. La căpătâiul mormintelor, eroii identifi caţi, în număr de 1.000, aveau instalate cruci cu tăbliţe, pe care erau scrise numele acestora și unitatea în care luptaseră. Pe tăbliţele eroilor neidentifi caţi, se aplicase același text: „Aici se odihnește un erou necunoscut mort pentru patrie”. Toţi eroii erau îngropaţi în gropi individuale36.

În urma Ordinului Circular nr. 14 din 23 mai 1925, l a C i m i t i r u l de onoare din Chișinău au fost începute lucrările de centralizare a mormintelor eroilor exhumaţi d i n j u d e ţ e l e Chișinău, Orhei, Tighina, Cahul și Cetatea Albă. D o c u m e n t u l era semnat de p r i n c i p a l e l e p e r s o n a l i t ă ţ i ș i o f i c ia l i tă ţ i ale Basarabiei: m i n i s t r u l B a s a r a b i e i – I o n I n c u l e ţ , c o m a n d a n t u l C o r p u l u i 3 A r m a t ă – g e n e r a l u l d e d i v i z i e Ordinul Circular nr. 14 din 23 mai 1925 ( faţă/verso)

studii/documente

document 2018 2 (80) 49

făcând sacrifi cii chiar, pentru a duce la bun sfârșit această „operă de înălţare naţională și creștinească”40.

În urma acestor eforturi, în cursul anului 1925, Comitetul Regional a reușit să centralizeze la Chișinău osemintele a circa 250 eroi români, ruși, austrieci și ale unui grec41.

Tot în anul 1925, prin grija aceluiași Comitet Regional, la Cimitirul Eroilor din Chișinău s-a început construirea unui mausoleu cehoslovac. Aici au fost depuse osemintele a 39 legionari cehi morţi în Chișinău, în drumul lor din Rusia spre Europa Centrală. Mausoleul a fost construit din fondurile statului cehoslovac și a fost inaugurat în luna mai a anului 1926. La solemnitate au fost prezenţi ministrul de război din acea perioadă (generalul de divizie Mircescu Ludovic), ministrul Cehoslovaciei și alte personalităţi. Guvernul cehoslovac a acordat, cu această ocazie, decoraţii ofi ţerilor din Corpul 3 Armată, care s-au ocupat de construirea acestui mausoleu, printre aceștia numărându-se și secretarul Comitetului, căpitanul Antoniu Gheorghe, care a primit Ordinul „Leul Alb cl. a V-a”42.

În anul 1926, Comitetul Regional s-a ocupat și de cimitirul vechi rusesc din Chișinău, aflat lângă Cimitirul Eroilor, unde erau înhumaţi eroi ai Marelui Război, aranjând toate mormintele și punându-le cruci regulamentare. Cu această ocazie, toate elementele componente ale cimitirului, realizate din lemn, au fost vopsite în culoarea bleu-ciel43.

În mai 1927, Cimitirul Eroilor din Chișinău a fost vizitat de A.S.R. Principesa Mamă Elena, însoţită de către comandantul Corpului 3 Armată (generalul de divizie Romulus Scărișoreanu), care a depus buchete de fl ori la toate grupele de morminte44.

În opinia Comitetului Regional Chișinău, această primă etapă, de amenajare a cimitirului, trebuia continuată cu lucrări de înfrumuseţare, de împrejmuire și de refacere a portalurilor, putrezite între timp45.

În acest sens, la 31 martie 1928, au fost începute lucrările de săpare, întreţinere și împrejmuire, cu brazde de iarbă, a mormintelor. Pentru refacerea împrejmuirii parcelei eroilor francezi, Comitetul Regional a intervenit, pe lângă Direcţia Generală a Căilor Ferate Române, pentru obţinerea, în mod gratuit, a 300 ţevi de fi er. Pentru înlocuirea unui număr de 500 cruci putrezite, care nu mai fuseseră schimbate din anul 1920, s-a apelat la sprijinul Comitetului Central al Societăţii, care avea, în București – Ghencea, un atelier specializat în acest sens. Pentru amenajarea și retrasarea aleilor pietonale – care nu mai fuseseră întreţinute și reparate de câţiva ani, din acest motiv, începând să se confunde cu restul terenului – , s-a apelat la mâna de lucru furnizată de garnizoana Chișinău46.

Pentru obţinerea sumelor necesare înfrumuseţării cimitirului, Comitetul Regional a apelat la acţiuni de chetă în biserici și pe străzile orașului, precum și la donaţii de la diferite instituţii și persoane particulare, reușind să

adune, în acest fel, suma de 37.147 lei. În plus, Comitetul a convertit în bani cupoanele și titlurile de rentă, pe care le deţinea, în valoare de 206.000 lei47.

Odată cu lucrările de înfrumuseţare ale cimitirului, Comitetul Regional Chișinău a luat măsuri și pentru fi nalizarea operaţiilor de exhumare. Pe 30 mai 1928, căpitanul Ioan, noul secretar al Comitetului, a fost autorizat să exhumeze osemintele eroilor din mormintele de război rămase pe teritoriul judeţelor din sudul Basarabiei și să le centralizeze în cimitirul de onoare de la Chișinău48.

Pe data de 15 mai 1933, Comitetul Central al Societăţii a comunicat Regionalei Chișinău, instrucţiuni detaliate privitoare la felul în care trebuia conceput proiectul de sistematizare a cimitirului de onoare. Rămășiţele pământești ale eroilor trebuiau exhumate și reînhumate în parcele, separate, organizate în funcţie de naţionalitatea eroilor. Dată fi ind importanţa elementului rusesc în Basarabia și pentru prevenirea eventualelor susceptibilităţi49, eroii români și ruși necunoscuţi, fi ind și de aceeași religie ortodoxă, trebuiau așezaţi în criptele laterale ale unui mausoleu, care urma să fi e ridicat în centrul noului cimitir al eroilor50.

Conform dorinţei exprimate în cadrul Adunării Generale a Regionalei Chișinău, din data de 5 iulie 1933, mausoleul ar fi trebuit ridicat după modelul mausoleului din Cimitirul „Eternitatea” Iași51, lucrarea urmând să coste aproximativ 300.000 lei52. Piatra de construcţie, din carierele de la Rășcanova, Ghidighici, Cricova și Cosoluţ53, era asigurată de Primăria Orașului Chișinău54, iar Garnizoana Chișinău dădea garanţii că va contribui cu mâna de lucru55.

Decizia fi nală, asupra proiectului de sistematizare a cimitirului, a aparţinut Comitetului Regional Chișinău al Societăţii, care, în data de 7 martie 1935, informa Centrala de la București, că era de acord ca lucrările de reorganizare a Cimitirului Eroilor din Chișinău să se execute prin grija Centralei Societăţii, după planurile Proiectului B, trimis de Societate56. Conform acestuia, cimitirul urma să fi e reorganizat, în perioada anilor 1935-1937, prin regruparea întregului ansamblu de morminte, în interiorul unei împrejmuiri de piatră, împărţită în parcele, pe naţionalităţi, având ca monument principal central un mausoleu-capelă, de proporţii reduse, de forma unei biserici ortodoxe57. Costul de execuţie al întregii lucrări se ridica la suma de 700.000 lei58.

În data de 25 mai 1937, Regionala Chișinău informa Societatea despre fi nalizarea lucrărilor de construcţie a mausoleului și de amenajare a noilor parcele de eroi, structurate pe naţionalităţi. Exhumarea osemintelor eroilor din vechile morminte și reînhumarea acestora în noile parcele, care le fuseseră special rezervate, nu fusese încă începută. În acest scop, Societatea s-a adresat reprezentanţelor diplomatice franceză, cehoslovacă, austriacă și greacă, pentru a aproba demararea acestora

2 (80) 2018 document50

studii/documente

lucrări și pentru a-și desemna reprezentanţi, care să asiste la aceste operaţii59.

Pentru a da cimitirului o înfăţișare grandioasă, Primăria Chișinău a fost de acord să amenajeze, din șoseaua principală, o alee de intrare directă la mausoleu, să asigure iluminatul mausoleului și să prelungească conducta de apă, până în incinta cimitirului, astfel ca toate plantaţiile din cimitir să poată fi întreţinute în bune condiţii60.

Lucrările de exhumare/reînhumare s-au desfășurat în perioada 28 iulie61-27 octombrie 193762.

În data de 3 decembrie 1937, în cimitir au mai fost aduse, din localităţile Căușanii Vechi (jud. Tighina) și Purcari (jud. Cetatea Albă), osemintele a 6 eroi polonezi63, 14 ruși (ofi ţeri și grade inferioare) și ale locotenentului român Miciora Scarlat, din Regimentul 5 Infanterie. Osemintele respective fuseseră găsite de către cercetașii-străjeri din localitatea Căușani, care le înhumaseră creștinește și avuseseră grijă de mormintele lor, până când Societatea „Cultul Eroilor” le-a putut pregăti centralizarea în Cimitirul de onoare de la Chișinău. Ceremonia de reînhumare, a acestor eroi, s-a desfășurat în prezenţa consulului Poloniei la Chișinău (Poncet de Sandon) și a Asociaţiei „Amicii Poloniei”64.

În urma finalizării lucrărilor de centralizare, în Cimitirul de onoare din Chișinău au fost înhumaţi, în total, 775 eroi, dintre aceștia 203 eroi fi ind înhumaţi în 141 morminte și 572 în cele două cripte ale capelei65, astfel:

● În capela-mausoleu: cripta română (în dreapta): 365 români (neidentifi caţi); cripta rusă (în stânga): 207 ruși (neidentifi caţi).

● În cimitir (7 parcele și un mormânt individual): parcela română A: 38 români (în 38 morminte); parcela română B: 28 eroi (în 28 morminte); parcela rusă: 27 ruși (în 27 morminte); parcela austriacă: 29 austrieci (în 5 morminte individuale și unul comun, cu 24 eroi neidentificaţi); parcela cehoslovacă: 39 cehoslovaci (în 2 morminte comune); parcela franceză: 35 francezi (în 34 morminte); parcela poloneză: 6 polonezi (în 5 morminte); mormânt grec: 1 grec (în spatele capelei, între parcelele română B și parcela rusă).

La toate mormintele au fost așezate, provizoriu, cruci din lemn de stejar, iar pentru o perspectivă cât mai bună asupra cimitirului, au fost defrișaţi mai mulţi copaci66.

De asemenea, din zona necesară înfrumuseţării cimitirului, au fost exhumate osemintele a 876 militari ruși și români67, ofi ţeri și grade inferioare, morţi în spitale, de diferite boli, în perioada de dinainte și de după război. Ofi ţerii au fost reînhumaţi, individual, într-o parcelă situată în partea stângă a cimitirului, iar gradele inferioare au fost îngropate separat, în două gropi comune (într-una rușii, iar în cealaltă românii), în partea din spate a cimitirului68.

Toate materialele rezultate, prin mutarea și refacerea diferitelor morminte (aproximativ un vagon de fi er), au fost vândute prin licitaţie, iar banii obţinuţi au fost

însușiţi de Comitetul Regional Chișinău și întrebuinţati pentru fi nalizarea lucrărilor care mai rămăseseră de executat69: amenajarea capelei și a intrării în cimitir70.

În data de 12 octombrie 1938, Cimitirul eroilor a fost vizitat de Getta Poetaș, soţia defunctului general Stan Poetaș. Cu acest prilej afl ăm că, la acea dată, lucrările la mausoleu nu fuseseră încă fi nalizate, nici în exterior și nici în interior. Nu erau instalate icoane și nici candele și, din această cauză, nu se puteau ofi cia slujbe de parastas pentru eroi. În rest, cimitirul, care se întindea pe o suprafaţă împrejmuită cu beton, de aproximativ 500 metri pătraţi, era foarte bine întreţinut și avea un aspect impunător71.

În ceea ce privește intrarea în cimitir, accesul se făcea printr-o stradă dosnică72, fapt lipsit de orice aspect estetic raportat la pretenţiile unui cimitir de onoare centralizator. Pentru amenajarea unei intrări principale, dinspre șosea, Comitetul Central al Societăţii solicita Primăriei Chișinău, în data de 19 octombrie 1938, intervenţia în vederea exproprierii tuturor caselor situate în zona de intrare în cimitir, cu scopul construirii unei alei de acces, din stradă până la capela cimitirului73. Aceasta a fost realizată de primărie, în anul 1942, fi ind compusă dintr-un portal arhitectonic (constituit din doi piloni, cu înălţimea de 10 m, purtând fi ecare câte un vultur cu aripile desfăcute) și o scară, de 6 metri lărgime, cu 50 trepte. Cu această ocazie, în faţa intrării monumentale a fost amenajată și o frumoasă piaţetă pavată74.

Prin această lucrare edilitară, în anul 1943, Cimitirul Eroilor ajunsese cel mai pitoresc colţ al orașului Chișinău. Situat la periferia orașului, în partea de

1942. Portalul monumental din Cimitirul eroilor Chişinău

studii/documente

document 2018 2 (80) 51

decizii guvernamentale, unei societăţi cu capital privat („Buican Real Estate Holding”), care a devenit ulterior și proprietar, printr-un contract de vânzare-cumpărare79.

După anul 2012, odată cu semnarea Acordului între Guvernul României și Guvernul Republicii Moldova privind regimul mormintelor de război românești situate pe teritoriul Republicii Moldova80, guvernul moldovean, prin intermediul unui grup de lucru format din reprezentanţii mai multor ministere, renegociază condiţiile de procurare a terenului81.

În prezent, autorităţile de la Chișinău încearcă să identifi ce soluţii de ieșire din blocajul juridic existent.

Între timp, cu fi ecare zi ce trece, pe locul fostului Cimitir al eroilor din Chișinău, se așterne uitarea regretabilă a contemporanilor.

sud-est a acestuia, terenul cimitirului reprezenta un platou, care domina întreaga regiune, de forma unui poligon neregulat, având suprafaţa de 2,4 hectare, cu o pantă uniformă, care cobora spre strada Eroilor. În centrul cimitirului se ridica o frumoasă capelă, executată și pictată în stil bizantin vechi. În jurul capelei se afl au 237 de morminte, ale eroilor din ambele confl agraţii mondiale, frumos amenajate și plantate cu flori și gazon. Pe fi ecare mormânt se înălţa câte o cruce, îngrijit prelucrată, fi ecare având o inscripţie cu numele celor trecuţi în veșnicie75.

După anul 1941, în acest cimitir au fost amenajate morminte și pentru 107 militari români și 1 militar

italian, morţi în cel de-Al Doilea Război Mondial, în perioada 1 august-23 decembrie 194176.

Cimitirul a funcţionat până în anul 1959, când a fost demolat de autorităţile sovietice, pentru a face loc Institutului de Pulmonologie și Ftiziatrie „Chiril Draganiuc”. O altă parte a terenului fostului cimitir a fost alocat pentru construcţia Complexului comercial „Jumbo”77.

În prezent, pe locul fostului cimitir se mai păstrează, parţial, doar construcţia monumentală de la intrare, precum și fundaţia fostei capele, alături de alte edifi cii mai noi, cum ar fi un complex locativ, un centru comercial și, până în anul 2007, Institutul de Pulmonologie și Ftiziatrie (demolat între timp)78.

2017. Rămăşiţele capelei-osuar din Cimitirul eroilor Chişinău 2017. Rămăşiţele intrării monumentale în Cimitirul eroilor Chişinău

Între anii 2007-2012, Ofi ciul Naţional pentru Cultul Eroilor a făcut demersuri, pe lângă autorităţile municipale din Chișinău, pentru reconstrucţia capelei-osuar, în interiorul unei suprafeţe amenajate, de aproximativ 80-100 metri pătraţi.

În cadrul unor întâlniri ofi ciale cu delegaţi ai Ofi ciului, care au avut loc la Primăria Municipiului Chișinău, fi ind intens mediatizate de presa locală, foștii primari ai Chișinăului, Viaceslav Iordan și Dorin Chirtoagă, și-au afi rmat întreaga deschidere faţă de iniţiativa Ofi ciului.

Impedimentul major l-a constituit și îl constituie, însă, statutul juridic al terenului, rămas de pe urma fostului cimitir, care nu mai este administrat de primărie. Astfel, terenul în cauză a fost atribuit, pe 15 octombrie 2007, prin licitaţie publică, în temeiul unei

Heroes’ Cemetery from Chişinău, a forgotten History – Alexandru DobricăAbstract: Th e Association “Th e Graves of the Heroes dead in War” (established in 1919) had as main mission to

centralize and to arrange the graves of the Romanian and foreign servicemen who lost their lives in the First World War. Th e Regional Committee from Chişinău had as mission to organize honor cemeteries on Basarabia territory. Th e biggest and most imposing cemetery was the one from Chişinău which was systematized between 1921 and 1943 but destroyed in 1959 by the Soviet authorities.

Keywords: cemetery, heroes, Romanian and foreign servicemen, Basarabia, Chişinău, 1921-1943, 1959

2 (80) 2018 document52

studii/documente

* Studiul a fost susţinut în cadrul Simpozionului „1918. De la Chişinău la Alba-Iulia”, organizat de Arhivele Militare Naţionale Române, în ziua de 22 martie 2018, la Cercul Militar Naţional.1 Ofi ciul Naţional pentru Cultul Eroilor. 2 Partidul Naţional Moldovenesc a fost înfi inţat, în jurul publicaţiei „Cuvânt moldovenesc”, în data de 3/16 aprilie 1917. 3 Autonomia politică şi teritorială a Basarabiei a fost proclamată în cadrul Congresului Ostaşilor Moldoveni, desfăşurat la Chişinău, în perioada 20 octombrie/2 noiembrie-27/9 noiembrie 1917.4 Sfatul Ţării şi-a deschis lucrările la 21 noiembrie/4 decembrie 1917. 5 Republica Democratică Moldovenească a fost proclamată, de Sfatul Ţării, în data de 2/15 decembrie 1917. Preşedintele republicii a fost ales Ion Inculeţ, iar în fruntea puterii executive, reprezentată de Consiliul Directorilor Generali, se afl a Pantelimon Erhan.6 Este vorba de Armistiţiul ruso-german de la Brest-Litovsk (22 noiembrie/5 decembrie), care a generat, în mod inevitabil, Armistiţiul româno-german de la Focşani (26 noiembrie/9 decembrie). 7 Constantin Kiriţescu, Istoria Războiului pentru Întregirea României (1916-1919), vol. II, Editura Ştiinţifi că şi Enciclopedică, Bucureşti, 1989, pp. 239-240.8 Ibidem. 9 Pentru campania armatei române în Basarabia, în perioada ianuarie-martie 1918, vezi Ibidem, pp. 242-253. 10 Ofi ciul Naţional pentru Cultul Eroilor (ONCE), Arhiva „Cultul Eroilor”, dosar nr. crt. 8/1922-1948, ff. 364-365.11 Ministerul de Război, Statutul „Societăţii Cultul Eroilor”, Editura Răsăritul, Bucureşti, 1928, pp. 22-23.12 „Monitorul ofi cial” nr. 123 din 19 septembrie 1919.13 De-a lungul istoriei sale, de 29 de ani (1919-1948), Societatea a funcţionat sub mai multe denumiri: Societatea „Mormintele Eroilor căzuţi în Război”, Societatea „Cultul Eroilor”, „Aşezământul Naţional Regina Maria pentru Cultul Eroilor” şi „Aşezământul Cultul Eroilor”.14 Pentru organizarea în detaliu şi atribuţiile organelor administrative şi de conducere ale Societăţii, vezi Ministerul de Război, Statutul ..., pp. 28-60.15 ONCE, Arhiva „Cultul Eroilor”, dosar nr. crt. 746/1920, f. 110; la data de 11 februarie 1920, preşedintele comitetului era generalul de divizie Ioan Popovici, ibidem, f. 2.16 Pentru componenţa Comitetului, în faza de început a activităţii sale, vezi ibidem. 17 Ibidem, dosar nr. crt. 889/f.a., f. 151.18 Ibidem, dosar nr. crt. 746/1920, f. 66. 19 În Cimitirul eroilor din Chişinău au fost înhumaţi 779 eroi români, ruşi, austrieci, cehoslovaci, francezi şi polonezi. Pentru evidenţa nominală a acestora, vezi ibidem, dosar nr. crt. 748, ff. 90-97, 108-109.20 La Soroca au fost înhumaţi 237 militari ruşi, români şi austrieci, inclusiv generalul Stan Poetaş, împuşcat în zona satului Călărăşeuca din Basarabia, în data de 8 ianuarie 1919, de către bande bolşevice, pe când se afl a în inspecţie de front în sectorul Regimentului 34 Infanterie. Corpul neînsufl eţit al generalului a fost înmormântat în oraşul Soroca, în data de 14 ianuarie 1919. Pentru evidenţa nominală a eroilor înhumaţi la Soroca, vezi ibidem, dosar nr. crt. 770, ff. 13-14, 34-36, 38-67, 70, 111-113.21 În Cimitirul eroilor din Bălţi au fost înhumaţi 221 eroi români şi ruşi, ibidem, dosar nr. crt. 885, f. 5.22 La Tighina erau îngropaţi 159 eroi români, din armata austro-ungară, foşti prizonieri de război, decedaţi în detenţie, ibidem, dosar nr. crt. 772, ff. 163, 384.23 În Cimitirul eroilor din Cahul au fost înhumaţi 126 eroi necunoscuţi, ibidem, dosar nr. crt. 755, f. 8, 13 v; ibidem, dosar nr. crt. 195, f. 53.24 În Cimitirul de onoare din Orhei au fost îngropaţi 64 militari români. Pentru evidenţa nominală a acestora, vezi ibidem, dosar nr. crt. 764, ff. 16-17.25 La Lipnic au fost centralizaţi 40 eroi români. Pentru evidenţa nominală a acestora, vezi ibidem, dosar nr. crt. 770, ff. 17, 72, 76 v, 108, 112. 26 Este vorba de raportul maiorului Fotescu Ştefan din 21 ianuarie 1925, ibidem, dosar nr. crt. 746/1920, f. 74; nota căpitanului Antoniu I. Gheorghe din 4 ianuarie 1928, ibidem, f. 88; raportul delegatului Raul Stroja din 31 iulie 1937, ibidem, dosar nr. crt. 748/1937, f. 111. 27 Ibidem, dosar nr. crt. 746/1920, f. 74.28 Ibidem, f. 74; ibidem, dosar nr. crt. 748/1937, f. 111.29 Ibidem.30 Ibidem, dosar nr. crt. 746/1920, f. 88.31 Ibidem. 32 Ibidem, ff. 25-27; vezi şi afi şul spectacolului, tabelul cu obiectele de tombolă şi borderoul cu actele justifi cative referitoare la cheltuielile făcute cu ocazia serbării, ibidem, ff. 28-30.33 Ibidem, dosar nr. crt. 6/1921, f. 112.34 Ibidem, dosar nr. crt. 746/1920, f. 88. 35 Data inaugurării parcelei eroilor francezi este consemnată într-un raport, din data de 14 noiembrie 1922, al delegatului Comitetului Central al Societăţii, Getta Poetaş (soţia defunctului general Stan Poetaş), ibidem, ff. 51-52.

NOTE

36 Ibidem, f. 74.37 Ibidem, f. 79-79 v.38 Pentru detalii privind regulile transmise autorităţilor locale, prin acest ordin circular, vezi ibidem.39 Ibidem.40 Ibidem.41 Ibidem, f. 88 v.42 Ibidem.43 Ibidem.44 Ibidem.45 Ibidem.46 Ibidem, f. 108 v.47 Ibidem, ff. 105 v, 109-109 v. 48 Ibidem, ff. 112-114. 49 Ibidem, dosar nr. crt. 748/1937, f. 39 v.50 Ibidem, f. 49; pentru modalitatea de îndeplinire a formalităţilor, cu ocazia lucrărilor de exhumare/reînhumare, vezi ibidem, f. 49 v.51 Ibidem, f. 48. 52 Ibidem; Comitetul Central al Societăţii urma să contribuie cu suma de 210.000 lei, iar Comitetul Regional Chişinău cu suma de 90.000 lei, ibidem, f. 41. 53 Vezi ante-măsurătoarea deviz pentru Cimitirul Eroilor Chişinău, întocmit de arhitectul Societăţii, ibidem, ff. 50-51v. 54 Ibidem, ff. 39, 41. 55 Ibidem.56 Ibidem, f. 38; pentru sistematizarea cimitirului, Direcţiunea Centrală a Societăţii „Cultul Eroilor” întocmise două proiecte, cu două serii de planuri. Este vorba de Proiectul A (cu 5 planuri) – care consta în regruparea întregului ansamblu de morminte, în interiorul unei împrejmuiri de piatră, interiorul fi ind împărţit în cripte (pe naţionalităţi) şi un monument principal central şi Proiectul B (cu 3 planuri) – care consta în regruparea întregului ansamblu de morminte în interiorul unei împrejmuiri de piatră, împărţită în parcele pe naţionalităţi, având însă ca monument principal central un mausoleu-capelă, de proporţii reduse, în loc de un simplu monument, ibidem, ff. 39-39 v. 57 Ibidem, f. 38.58 Ibidem, f. 38.59 Ibidem, f. 125. 60 Ibidem.61 Ibidem, f. 114.62 Ibidem, ff. 108-109.63 Cei şase militari polonezi făcuseră parte din Divizia 4 Polonă de Vânători a generalului Zeligowski şi muriseră în anul 1919, ibidem, ff. 99-100. 64 Ibidem, f. 87; pentru cuvântarea consului Poloniei, vezi ibidem, ff. 99-100.65 Ibidem, f. 130; ibidem, dosar nr. crt. 76/1941, f. 17; ibidem, dosar nr. crt. 191, ff. 478-478v; pentru evidenţa nominală a militarilor identifi caţi, vezi ibidem, dosar nr. crt. 748, ff. 90-97 v, 108-109v. 66 Ibidem, f. 130v.67 Ibidem.68 Ibidem, dosar nr. crt. 191, ff. 478 v-479; ibidem, dosar nr. crt. 748/1937, ff. 76-77; pe 1 martie 1938, Societatea informa Garnizoana Chişinău despre dorinţa de a desfi inţa aceste parcele, prin exhumarea şi reînhumarea osemintelor în cimitirul comunal, în două morminte comune (ruşi şi români), dar nu putea contribui la lucrările respective, deoarece mormintele nu erau de război şi, în acest sens, solicita implicarea garnizoanei, ibidem.69 Ibidem, ff. 79-80.70 Ibidem, f. 79 v. 71 Ibidem, dosar nr. crt. 191/1942, f. 473. 72 Ibidem, dosar nr. crt. 192/1941, f. 268.73 Ibidem, dosar nr. crt. 748/1937, f. 81.74 Ibidem, dosar nr. crt. 192/1941, f. 268.75 Ibidem; pentru planul cimitirului (la scara de 1:500), vezi ibidem, f. 277; pentru planul cu indicarea mormintelor existente în anul 1943, vezi ibidem, f. 281; pentru planul parapetului de intrare şi a gardului (la scara de 1:20), vezi ibidem, f. 269; pentru detaliul parapetului pentru scări (la scara de 1:20), vezi ibidem, f. 282. 76 Pentru evidenţa militarilor înhumaţi în cel de-Al Doilea Război Mondial, vezi ibidem, passim. 77 Angelina Olaru, Comerţ cu „sufl ete moarte” de 70 000 000 de lei, la adresa http://www.jurnal.md, din 09.07.2010. 78 Ibidem; vezi şi Olga Bulat, Cimitirul Eroilor – proprietate cu oseminte, în „Eroii neamului”, anul VI, nr. 2, iunie 2014, pp. 15-16. 79 Ibidem.80 Acordul a fost semnat la Iaşi, în data de 3 martie 2012, şi a fost ratifi cat de către Parlamentul României, prin Legea nr. 57 din 27 martie 2013, publicată în „Monitorul Ofi cial” nr. 165 din 27 martie 2013.81 Terenul fostului cimitir este arondat, în prezent, Zonei „Botanica” din Chişinău, pe bulevardul Decebal, nr. 17.

studii/documente

document 2018 2 (80) 53

Misiunea Militară Franceză a venit în România, în octombrie 1916, pentru a ajuta, coordona și susţine armata română contra

adversarilor din Puterile Centrale, austro-ungari, germani și bulgari. Una peste alta, Misiunea a venit cam târziu. Ar fi fost util ca, măcar o parte din ofi ţerii superiori francezi, să se afl e la București din 15 august 1916, data când România a declarat război Imperiului Austro-Ungar, și să ofere sfaturi competente în desfășurarea unor operaţiuni. Atunci când primii militari francezi au ajuns în România armatele Puterilor Centrale se afl au în ofensivă și nu păreau că nu mai pot fi oprite. Gestionarea retragerii în Moldova, a situaţiei socio-economice și refacerea armatei au fost cele trei elemente principale pe care guvernul român le-a derulat în iarna anilor 1916/1917. La refacerea armatei Misiunea Militară Franceză a avut rolul cel mai important, întrucât a adus militari și armament din Franţa, a instruit ostașii români și a supervizat reorganizarea și încadrarea armatelor, marilor unităţi și unităţilor române. Între cei care au venit din Franţa și s-au afl at în România, în perioada 1917-1918, s-a numărat și tânărul ofi ţer Marcel Fontaine.

Marcel Fontaine s-a născut în 1888 și, la declanșarea Primului Război Mondial (1914), a fost mobilizat ca ofiţer de rezervă. A luptat la Marna, Artois și Verdun, apoi s-a înscris pe lista misiunii militare destinate să plece în România. Nu este optimist, căci știe că alţi ofi ţeri sunt mai bine văzuţi sau deţin reţete minune de a fi postaţi în fruntea listei. Are, totuși, noroc și este anunţat să-și facă bagajele pentru plecare. Drumul este plin de peripeţii, căci din Franţa în România drumul trecea prin Marea Britanie, Marea Nordului, Norvegia, Suedia și Rusia.

La 3 ianuarie 1917 se îmbarcă cu alţi camarazi la Calais, debarcă la Dover și ajunge la Londra, apoi la Newcastle. Pleacă de pe ţărmul britanic și debarcă la Bergen, înnoptează la Christiana (Oslo), apoi la Stockholm, de unde trece în Finlanda, teritoriu rus.

La trecerea în Imperiul Ţarist, grănicerii se amuză de destinaţia ofi ţerilor francezi: Au pretenţia să ajungă

în România. Până să ajungă acolo, nemţii vor fi ocupat deja toată ţara2. Realitatea era că armatele Puterilor Centrale ocupaseră deja sudul României, inclusiv capitala, dar luptele se purtau în continuare la porţile Moldovei. Afl at în plin elan, Fontaine a înţeles aluzia rușilor, iar ironia perfi dă ascunsă în ea fi rește că nu ne e pe plac3. Grupul de ofi ţeri francezi ajunge la Petrograd (14 ianuarie 1917), Kiev (15 ianuarie 1917), de unde, șase zile mai târziu, se îndreaptă spre România. Ajung în

Basarabia (22 ianuarie 1917), trec graniţa la Ungheni și foarte curând ajung la Iași, capitala temporară a României. De aici înainte toate experienţele lui Fontaine sunt inedite și exotice. Se ciocnește cu moravurile, observă eroismul, suferinţa și lașitatea, constată calităţi și defecte, laudă și critică de la caz la caz, iar în unele momente se implică fi zic și emoţional. Toate aceste trăiri și experienţe le-a notat cu migală și, indiscutabil, cu un talent literar de excepţie. Are portretizări de ofi ţeri români și francezi, mai ales critice, inclusiv pentru modul de comportament sau obţinere de diverse produse și mostre de umor, uneori negru.

La începutul lunii februarie 1917, Fontaine este repartizat la Regimentul 63/79 Infanterie care, împreună cu Regimentul 73/78 Infanterie constituiau Brigada 29 Infanterie. Brigăzile 29 și 30 Infanterie intrau în componenţa Diviziei 15 Infanterie, subordonată Corpului 5 Armată. La comanda Regimentului 63/79 Infanterie, staţionat în satul Franciugi, judeţul Vaslui, se afl ă colonelul Buciumeanu, pe care francezul îl antipatizează din prima clipă și îl faultează din toate poziţiile.

Este surprins să le cunoască pe soţia și fi ica lui Buciumeanu, deoarece în Franţa ofi ţerii nu-și aduc familiile pe front. Este invitat la masă și servit cu bunătăţuri, iar acest lucru repetându-se îi naște întrebarea: cum de unii au atât de mult, iar alţii mor de foame? Într-o zi colonelul este nemulţumit de prepararea unui dejun și merge la bucătărie să-și exprime criticile. Se pare că a și lovit pe unul dintre vinovaţi4, ceea ce provoacă contrarierea invitatului, care nu admitea ca un superior să lovească un inferior.

PORTRETE, MENIURI ŞI MORAVURI ÎN RĂZBOIUL DE ÎNTREGIRE (1916-1918),

VĂZUTE DE UN OFIŢER FRANCEZ (I)

Lector universitar asociat Dr. Alin SPÂNU1

Marcel Fontaine în satul Franciugi, județul Vaslui (aprilie 1917)

2 (80) 2018 document54

studii/documente

Îl cataloghează un bătrân cu ochelari de cal5, crede că s-a ascuns în timpul luptelor, dar pe timp de pace e dur cu subalternii. Face o comparaţie cu situaţia din Franţa, unde a văzut specimene identice, dar acolo nu avea posibilitatea să atragă atenţia cuiva. În România, dimpotrivă, avea libertatea și chiar încurajarea de a semnala asemenea cazuri și mentalităţi. Buciumeanu nu se arată interesat de instrucţie sau exerciţii cu noul armament. În relaţiile dintre cei doi mi-a făcut impresia unei fi inţe lipsite de voinţă6, ceea ce reprezenta un avantaj pentru libertatea de mișcare a ofi ţerului francez.

O inspecţie de la statul major al Diviziei 15 Infanterie (12 februarie 1917) constată lipsa curăţeniei la regiment și Fontaine se întreabă ce scuze va invoca Buciumeanu, pe care toţi ofi ţerii săi îl consideră un incapabil7. A doua zi cei doi merg la poligon pentru a asista la exerciţii cu noul armament. Cum mersul pe jos, prin zăpadă, era difi cil, francezul îi împrumută comandantului bastonul său. Fatală greșeală! Ajung la o casă unde se afl ă postul de poliţie, iar garda iese și se aliniază. Fără un motiv clar sau vizibil colonelul s-a enervat și cu vârful de fi er al bastonului meu pe care se sprijinise până atunci, a început să-i lovească peste faţă pe caporal și pe sergent, care stăteau drepţi, nemișcaţi, în faţa lui. (…) Auzeam lovitura bastonului pe dinţii și maxilarele bieţilor oameni. Fierbeam în mine! Culmea era că îi lovea cu un obiect care-mi aparţinea; mă simţeam responsabil pentru netrebniciile lui8.

Indignat la culme, francezul își propune să semnaleze acest caz superiorilor. Peste câteva zile se indignează din nou și speră că, odată cu întinerirea cadrelor militare române, Buciumeanu trebuie incontestabil să facă parte dintre primii îndepărtaţi și voi avea grijă de asta!9.

Suspectează că masa comandantului, la care este invitat zi de zi, dar la care nu contribuie cu niciun leu, utilizează fondurile regimentului în moduri cel puţin dubioase. Devine mai puţin amabil și, la cina din 16 februarie 1917, l-am bruftuluit pe colonel așa cum plănuisem. Dat fi ind că, în pofi da aerelor sale de bătrân ramolit, este mai curând irascibil, a început să se înfurie. (…) L-am luat de sus, iar până la urmă totul s-a aranjat spre mulţumirea mea10.

Altă disensiune este problema corespondenţei: Fontaine nu arată ce primește de la divizie și consideră că, din contră, Buciumeanu ar trebui să-i arate lui documentele, ca unul trimis să controleze ordinele superioare. Deși este tratat regește, nu ezită să trimită superiorilor francezi un raport oarecum mai sever despre

cele constatate aici11. Are o discuţie cu șeful de stat-major al diviziei, ocazie cu care afl ă lucruri interesante, inclusiv că subiectul criticilor sale nu e nici pe departe vreun caracter distins12.

La începutul lunii martie 1917, se primește știrea unei victorii britanice pe Frontul de Vest care, însă, nu pare a-i impresiona pe români. Nici comandantul nu se entuziasmează, ceea ce-l face pe memorialist să noteze: Bătrânul hodorogit n-are nicio idee despre război13.

Buciumeanu, locţiitorul său și Fontaine merg într-o inspecţie prin cantonamente, iar la orice nemulţumire românii își revărsau cu toţii mânia pe sergenţi, caporali și soldaţi, lovindu-i în faţă cu bastonul ori cu pumnul14. Evident, așa ceva nu putea fi conceput în armata franceză,

unde cei care ar fi procedat în acest mod ar fi fost sfâșiaţi15 de soldaţi. Desigur, lipsurile erau reale, dar modul de semnalare jalnic, mai ales când managerul era un nătărău care nu ia nicio decizie16.

Francezul se agită, vrea să schimbe mentalităţi și obiceiuri, dar totul este blocat de același personaj considerat o masă atonă și amorfă17. În fi ne, vine un ofi ţer de la statul major al diviziei care discută cu Fontaine cu privire la rapoartele sale confi denţiale. Acesta insistă pe teza sa, cu speranţa să scap de boșorog18, dorinţă manifestată și de ofi ţerii regimentului. Francezul merge după câteva zile la divizie pentru a-și ridica solda, ocazie cu care vorbește cu diferiţi ofi ţeri superiori români și conaţionali despre situaţia din unitate. Este

optimist după ce afl ă că am obţinut aproape certitudinea că vom scăpa de colonel19. Confi rmarea vine de la comandantul Diviziei 15 Infanterie, colonelul Paul Anghelescu, care îi destăinuie că are intenţia de a-l „debarca” pe colonelul meu20.

Primul rezultat se vede la 18 martie 1917, când la regiment se primește un ordin cu mutări de ofi ţeri, ceea ce provoacă bulversarea comandantului. Acesta a fost consternat, nu mai vorbește, nu mai mănâncă21, în timp ce soţia îi ridica moralul și îi insufl a spiritul de acţiune. Prima reacţie e să meargă la divizie pentru a protesta la mutările de ofi ţeri, dar la plecare lasă impresia de câine bătut care speră să nu ajungă la destinaţie. Ofi ţerul Misiunii Militare Franceze analizează situaţia și constată că este ușor de prevăzut, dacă ajungem cumva cu el pe front, în ce măsură se va comporta ca o zdreanţă, ca o cârpă, încă de la primele obuze22.

Va mai trece o lună până când, deși bolnav, afl ă vești bune, adică i s-a venit de hac colonelului sau cel puţin regimentul s-a descotorosit de el23. Abia la începutul

Fontaine este purtat pe brațe de militarii românidin Regimentul 63/79 Infanterie

studii/documente

document 2018 2 (80) 55

lunii mai 1917, când revine la unitate, este informat că Buciumeanu și alţi doi colonei au fost puși în disponibilitate și crede că plângerile și cererile mele au avut efect24.

Al doilea personaj luat în vizor este locotenent-colonelul Haralambie Milcu, noul comandant al Regimentului 63/79 Infanterie, care este prezentat la 10 iunie 1917. Prima impresie: este un bărbat încă în puterea vârstei, de înălţime medie, cu faţa rotundă, solid și chiar un pic de burtă25. Fontaine se prezintă, însă are impresia că primirea sa a fost mai degrabă rece și distantă. Milcu nu vorbește limba franceză și lasă impresia că nu este prea dornic să mă folosească26.

După câteva zile, la fi nalul unor manevre și exerciţii, francezul merge la comandant să-i raporteze rezultatul. Mă primește cu aceeași răceală și-mi răspunde pur și simplu că nu are nevoie de serviciile mele și că mă pot duce acasă27, notează acesta rezultatul. Se revăd pe câmpul de instrucţie, schimbă amabilităţi, iar Milcu catadicsește să-mi vorbească puţin28. Reticenţa putea fi și din cauza expulzării predecesorului, în care Fontaine se considera marele artizan29. Totuși, colonelul era apreciat pentru că se dovedea energic și se implica în procesul de instrucţie al soldaţilor.

Atmosfera se schimbă atunci când se anunţă inspecţia generalului Ion Istrate, comandantul Corpului 5 Armată, și toată lumea începe să se agite. Milcu este la fel de puţin expansiv cu mine30, ascultă distrat ce i se spune și oferă răspunsuri evazive. La inspecţie, francezul îl abordează pe colonelul Toma Dumitrescu, șef de stat-major al Diviziei 15 Infanterie, căruia îi rezum tot ce nu merge31, iar acesta pare interesat în remedierea defi cienţelor.

Comandantul nu mai este menţionat până la fi nalul lunii august 1917, când unitatea se afl ă în prima linie a frontului de la Mărășești, în zona satului Rateșul lui Haret. Pe drumul către locul de amplasament unii se mută fără să anunţe, iar alţii se rătăcesc. Milcu și statul său major petrec noaptea într-o casă părăsită, iar a doua zi dimineaţa se îndreaptă spre șoseaua Mărășești – Adjud. Drumul era drept și îl parcurseseră în sens invers în ziua precedentă, dar la o răscruce colonelul care ţine la onoarea de a servi drept ghid pretinde că nu are nevoie de sfaturile nimănui32 și face la dreapta, în pofi da sfaturilor de la subalterni. În fi nal își dă seama că a greșit drumul și se resemnează să se reîntoarcă.

La 29 august 1917, Divizia 15 Infanterie primește ordin să contraatace într-un simulacru de atac33. Fontaine și Milcu merg în inspecţie în linia întâi, în care cel de-al doilea gâfâie și-și șterge fruntea din când în când34. Un obuz inamic îl face să se adăpostească într-o nișă de pământ și rămâne nemișcat, îngrijorat că el este ţinta artileriei. După efortul de urcare și coborâre ajunge, în fi ne, în liniile Batalionului 2 și se repede la comandant: Aţi auzit? Ne-au bombardat nemţii. Aveţi niște ţuică? Daţi-mi o dușcă!35. Revenit la postul său, Milcu preia ordinele redactate de francez și le distribuie exact așa, fără traducerea în limba română. Apoi, la alte sugestii se împotrivește și discuţia degenerează până la plecarea furioasă a lui Fontaine, care

nu trântește ușa, dar numai f iindcă postul de comandă nu are ușă36.

În aceeași seară cei doi își remediază relaţia și merg să asiste la distribuirea hranei în linia întâi. Dar, la un moment dat, Milcu începe să ţipe în stânga și dreapta. Neputând distinge gradaţii în obscuritate, îi strigă; iar când compar în faţa lui, începe să-i lovească!... Păi nu a meritat să fac să fi e concediată bruta aceea hodorogită d e B u c i u m e a n u pentru ca succesorul său să reînceapă – și cu circumstanţa agravantă că ne afl ăm pe câmpul de luptă – aceleași isprăvi! Părea totuși mai capabil acesta de acum. Manifesta mai multă energie. Dar dacă-și folosește forţa ca să-și brutalizeze soldaţii… la ce bun?37. Intervine și mediază nemulţumirea prin atragerea atenţiei că inamicul poate bombarda zona. În fi nal, după încă o scenă de vacarm și harababură prestată la un alt batalion se decretează înapoierea cât mai grabnic38. Ultima notare a colonelului Milcu este la 21 septembrie 1917, atunci când Fontaine îl simte că se teme un pic39 de un confl ict cu el, așa că alege să-l ignore. Astfel, românul stă în biroul lui, în mijlocul statului major și al hârtiilor, pe când francezul se afl ă pe teren și între oameni.

Colonelul Sachelarie, comandantul Brigăzii 29 Infanterie, este un alt personaj creionat de Fontaine, care pare să se fi născut și să fi crescut în cazărmi40. Se comportă ca un aghiotant, dar nu are fi neţea acestora. Nu știe limba franceză, se simte inferior (suportă greu) și încearcă să compenseze prin… ridicatul vocii. Se consideră întruchiparea știinţei militare41, așa încât la instrucţie face critici nejustifi cate, ordine absurde, după care părăsește zona înainte de a le vedea transpuse în practică. Noroc că generalul Anghelescu, comandantul diviziei, revocă o parte din ordinele colonelului și instrucţia își urmează cursul normal.

La jumătatea lunii iunie 1917, Sachelarie vizitează câteva companii din Regimentul 63/79 Infanterie, nu s-a ocupat decât de fl eacuri42 și a ţipat din toţi rărunchii la subalterni.

În iulie 1917, la finalul unor manevre cu toate regimentele diviziei, s-a organizat o defi lare. Colonelul

Generalul Paul Anghelescu, comandantul Diviziei 15 Infanterie, urmărind un tir de mortiere

2 (80) 2018 document56

studii/documente

Sachelarie se afl ă în fruntea brigăzii sale, foarte mândru, foarte ţanţoș, luând pe cât posibil atitudinea marionetei mecanice a pasului de paradă german43. În timpul defi lării are nefericita idee să se întoarcă pentru a vedea dacă unităţile îl urmează, dar când revine se împiedică de sabie și cade cât e de lung în iarbă44. Bineînţeles, incidentul îi amuză pe ofi ţerii francezi, care cunoșteau că acesta se uită strâmb45 la Misiunea Militară venită de la Paris.

În octombrie 1917, Fontaine primește numirea ca ofi ţer atașat la brigada colonelului Sachelarie, care m-a copleșit cu cuvinte de bun-venit, exprimându-și bucuria că mă are lângă el46. Francezul are dubii cu privire la această amabilitate și nu se înșeală. În perioada următoare este, constant, evitat, iar când se întâlnesc discută amical tot felul de banalităţi. Atât de multe încât memorialistul alege să-l ignore și, evident, să-l mai menţioneze în jurnalul său.

Personajul cel mai interesant este, de departe, Paul Anghelescu47, comandantul Diviziei 15 Infanterie, un bărbat cu înfăţișare simpatică48, dar și fl oare rafi nată a saloanelor, a eleganţelor și curţilor49, pe care îl cunoaște la 27 februarie 1917.

La 11 martie 1917, ofiţerii francezi detașaţi la Divizia 15 Infanterie sunt invitaţi la ceai de colonelul Anghelescu. Ceaiul a fost servit de soţia comandantului și alte soţii de ofi ţeri superiori, toate foarte elegante50. După delicatese a urmat un expozeu de talente la diferite instrumente, iar Anghelescu însuși a cântat la vioară, fi ind aplaudat pentru prestaţie. Cina din 12 martie 1917 se servește la colonel Buciumeanu, cu Paul Anghelescu invitat de onoare. Deși apreciat pentru că este un bărbat foarte distins, de altfel un obișnuit al Palatului și aghiotant regal51, acesta își dă arama pe faţă. Observă sticla de ţuică pregătită pentru a fi adusă pe masă, numără comesenii (cam mulţi) și îi spune doamnei Buciumeanu: Ascundeţi asta repede. Nu merită să ne serviţi aperitiv. Puneţi sticla bine și mi-o veţi da la plecare52.

La 18 aprilie 1917, în localitatea Grajduri, unde se afl ă sediul diviziei, Fontaine este chemat și întâmpinat de colonel cu efuziune, mă pune să iau loc și mă copleșește de politeţe și amabilităţi53. Afl ă de la comandantul Drouillard, șeful său ierarhic, că Anghelescu este foarte bine văzut la Curte, unde și-a făcut toată cariera și se bucură de favoarea reginei Maria54.

Bunăvoinţa comandantului de divizie se face simţită și la 24 mai 1917, când îi spune că a solicitat principelui moștenitor Carol o decoraţie pentru el. Propunerea îl miră pe francez: Decorat fără măcar să fi văzut focul aici!55. Realitatea era că francezii Fontaine și Blanc se implicau cel mai mult în instrucţia militarilor români, fi ind consideraţi serioși, dar și cei mai șic ofi ţeri ai diviziei, potrivit unor indiscreţii.

La începutul lunii iunie 1917, Anghelescu, proaspăt avansat la gradul de general de brigadă, își arborează triumfal epoleţii noi-nouţi56. Dar dincolo de strălucirea epoleţilor se afl ă o altă lume, cu alte obiceiuri, unele provenite încă din epoca fanarioţilor. Perpetuarea de sus

în jos lasă un gust amar ce lor d in afară care sunt doar simpli martori la evenimente. Toţi sunt l ingușitori , ni s-a spus, și așa trebuie să f ie ca să reușească 57, a notat Fontaine. A exempl i f i c a t cu un caz, în care Anghelescu l-a primit pe principele Carol și, ca să-l fl ateze, ia de pe masă propria-i farfurie, toarnă apă în ea și o așează jos ca să-i dea să bea câinelui Alteţei Sale58. În antiteză, ofi ţerii din statul major al diviziei sunt jigniţi într-o anume mârlănie. De pildă, vinul servit generalului la masă este bun, pe când al ofi ţerilor este oţetit; el și-a adus soţia pe front, dar a interzis subalternilor să facă la fel.

După ce armata română este obligată să încheie armistiţiu cu Puterile Centrale, generalul, care n-a îndrăznit niciodată să vină în tranșee, și-a descoperit vocaţia de luptător. A anunţat ţanţoș la popotă, tare și răspicat ca să-l audă toată lumea: „Ei bine, eu am să mă duc în tranșee”59. Evident, faptul s-a petrecut în compania unui fotograf, care l-a imortalizat în toate poziţiile combatante posibile.

La slujba de Crăciun (25 decembrie 1917) Fontaine admiră glasul de bas al preotului, fost actor și cu o solidă reputaţie de amator al divinei sticle, de desfrânat și chiar de pungaș60. Numele regelui și al familiei regale, al armatei și ţării sunt des menţionate în gura preotului, dar francezul constată că religia se înclină, într-un mod prea slugarnic după gustul meu, în faţa puterii politice… și militare61. La fi nalul slujbei omul bisericii se înclină la propriu în faţa generalului și soţiei sale cu formula Să trăiţi, domnule general! Generalul îl eclipsează pe Dumnezeu!62, a scris maliţios Fontaine.

Dar nu numai românii sunt încondeiaţi de memorialist, ci și conaţionalii săi. La fi nalul lunii ianuarie 1917, când este trimis la Corpul 5 Armată, afl at la Vaslui, nu găsește niciun comandant la care să se prezinte. Generalul Istrate se afla într-o inspecţie, iar locotenent-colonelul de Roincé, superiorul său, s-a auzit de el, se știe că trebuie să vină, dar nu e deloc sigur că va fi văzut foarte curând. Astfel că, până acum, pentru mine șefi i strălucesc prin absenţă63.

Următorul șef e comandantul Drouillard, atașat la Divizia 15 Infanterie, caracterizat a fi regalist și leneș. Acesta are ca unică activitate să însoţească statul major al diviziei la picnicuri câmpenești organizate – sub pretextul unor inspecţii – în prezenţa soţiilor acestor domni, se cufundă tot mai mult în neurastenie. Bombăne împotriva tuturor, susţine că nu se poate scoate nimic bun din armata română și că, dezgustat de tot și toţi, nu se mai implică deloc. În realitate

Fontaine pe fr ontul de la Mărășești (octombrie 1917)

studii/documente

document 2018 2 (80) 57

nu este câtuși de puţin califi cat să-i acuze pe români de lene; ar putea să le vândă dintr-a lui64.

La începutul lunii mai 1917, are un confl ict deschis cu Anghelescu, reproșându-i că divizia nu este pregătită pentru luptă, iar acesta a părăsit ostentativ masa. Asta nu-l împiedică pe comandant să aibă și accese de bună dispoziţie. Într-o zi, împreună cu ofi ţerii francezi din subordine, a început să asmută câinii răi ca să-i facă să latre, alergă după porci, îmbătă o găină și, pe urmă, un viţel obligându-l să bea ţuică, legă apoi un clopoţel de grumazul unui câine și după aceea de-al unui viţel beat… și pe urmă de gâtul ţărăncii, proprietăreasa lui, care asistase râzând la aceste pozne65.

Aceeași stare de spirit – dezgustat și acru66 – o are și la fi nalul lunii iunie 1917, când îi împărtășește lui Fontaine o listă interminabilă de nemulţumiri personale și profesionale. Peste o lună, ofi ţerul de la Regimentul 63/79 Infanterie îl vizitează ca să-i prezinte problemele

existente în privinţa instrucţiei, constant întreruptă, cu tot felul de pretexte, de câte un șef român. Foarte calm, îmi răspunde că greșesc dacă pun lucrurile astea la inimă și că trebuie să-l iau pe el drept model: „să nu-mi mai pese de nimic”, este recomandarea superiorului. Regimentul 63/79 Infanterie este detașat la Divizia 11 Infanterie (comandant general Ernest Broșteanu – n.n.), ocazie cu care Fontaine îl cunoaște pe Philippart, noul șef, care este „simpatic, fără nimic din morga ofi ţerilor superiori activi faţă de subalternii lor rezerviști, foarte simplu, foarte deschis67.

În raport cu el, Drouillard, care nu-i poate suferi din ce în ce mai mult pe români și critică tot68, s-a dovedit morocănos și bombănitor, în afara crizelor lui de exuberanţă destul de vulgară69. În ansamblu, cea mai nefericită situaţie o aveau ofi ţerii francezi detașaţi la comandamentul Armatei 2 române (comandant general Alexandru Averescu – n.n.), deoarece nu li se arată instrucţiunile ofi ciale, iar uneori li se întâmplă chiar să fi e acuzaţi de spionaj70. (va urma)

1 Universitatea Bucureşti.2 Marcel Fontaine, Jurnal de Război. Misiune în România noiembrie 1916- aprilie 1918 (traducere de Micaela Ghiţescu, cuvânt înainte de Alain Legoux, introducere de Daniel Cain), Editura Humanitas, Bucureşti, 2016, p. 37.3 Ibidem.4 Ibidem, p. 64.5 Ibidem, p. 66.6 Ibidem, p. 67.7 Ibidem, p. 75.8 Ibidem, pp. 75-76.9 Ibidem, p. 79.10 Ibidem, p. 80.11 Ibidem.12 Ibidem, p. 82.13 Ibidem, p. 91.14 Ibidem, p. 92.15 Ibidem.16 Ibidem, p. 93.17 Ibidem.18 Ibidem, p. 95.19 Ibidem.20 Ibidem, p. 96.21 Ibidem, p. 99.22 Ibidem, p. 100.23 Ibidem, p. 111.24 Ibidem, p. 121.25 Ibidem, p. 145.26 Ibidem, p. 148.27 Ibidem, p. 149.28 Ibidem, p. 153.29 Ibidem.30 Ibidem, p. 157.31 Ibidem.32 Ibidem, p. 211.33 Ibidem, p. 221.34 Ibidem, p. 222.35 Ibidem, p. 223.36 Ibidem, p. 224.

NOTE

Portraits, Menu and Manners in the First World War (1916-1918), seen by a French Offi cer (I) Assistant Professor Alin Spânu, Ph.D.

Abstract: Among the members of the French Military Mission that arrived in Romania, in October 1916, was the young offi cer Marcel Fontaine. Th e veteran of the battles from Marna, Artois and Verdun will come into contact with a reality other than the one he was accustomed to, making a radiography of the realities of the Romanian front in the pages of his diary, as well as inedited and colorful portraits of the offi cers with whom he collaborated.

Keywords: Marcel Fontaine, French Military Mission, Buciumeanu, Milcu, Sachelarie, Anghelescu

37 Ibidem.38 Ibidem, p. 225.39 Ibidem, p. 242.40 Ibidem, p. 143.41 Ibidem, p. 144.42 Ibidem, p. 147.43 Ibidem, p. 167.44 Ibidem.45 Ibidem.46 Ibidem, p. 252.47 General Paul Anghelescu/Angelescu (n. 10 octombrie 1872, Iaşi – d. 4 februarie 1949, Bucureşti) a absolvit Şcoala Militară de Ofi ţeri de Artilerie (1890-1892) şi Şcoala Superioară de Război (1901-1903), a comandat Divizia 8 Infanterie (1916) şi Divizia 15 Infanterie (1917). A fost numit ministru de Război (1927-1928 şi 1934-1937) şi ministru de Stat (1933, 1934-1936).48 Marcel Fontaine, Jurnal de Război…, f. 89.49 Ibidem, p. 143.50 Ibidem, p. 96.51 Ibidem.52 Ibidem, p. 97.53 Ibidem, p. 113.54 Ibidem.55 Ibidem, p. 136.56 Ibidem, p. 144.57 Ibidem, p. 182.58 Ibidem, p. 282.59 Ibidem, p. 314.60 Ibidem, p. 322.61 Ibidem, p. 323.62 Ibidem, p. 324.63 Ibidem, p. 58.64 Ibidem, p. 148.65 Ibidem, p. 122.66 Ibidem, p. 157.67 Ibidem, p. 204.68 Ibidem, p. 121.69 Ibidem, p. 204.70 Ibidem, p. 261.

2 (80) 2018 document58

studii/documente

Prezenta cercetare a analizat stările de spirit și acţiunile extremiste din Basarabia și Transilvania numai la nivelul anului 1919, în

lumina unor documente existente în fondurile Arhivelor Militare Naţionale Române și în cele ale Serviciului Arhivelor Naţionale Istorice Centrale.

Dincolo de bucuria Întregirii României, atât în Basarabia, cât și în Transilvania au existat stări de spirit negative, generate de atitudinea funcţionarilor, vechi și noi, din administraţie, dar și de existenţa unor curente extremiste. Astfel, iniţiativa ruperii Basarabiei a existat atât în viziunea ofi ţerilor ruși din Armata Albă2 care luptau împotriva bolșevicilor, a bolșevicilor însăși, cât și a unor comitete/organizaţii înfi inţate în acest scop de persoane civile, care au considerat că lupta armată avea să fi e soluţia cea mai fi abilă. În Transilvania, populaţia de naţionalitate ungară spera că Tratatul de pace de la Paris nu avea să valideze actul de la 1 decembrie 1918, militând pentru realizarea unei Ungarii milenare, în graniţele existente înainte de începerea Marelui Război.

Dacă în Basarabia, bolșevicii s-au limitat la atacuri în dreapta Nistrului, propunându-și să intervină militar pentru a-și ajuta fraţii ideologici din vestul României, după ce militarii unguri au atacat statul român, în aprilie 1919, reprezentanţi sistemului roșu de la Budapesta au apelat la argumentele militare înaintea semnării tratatului de pace.

În Basarabia, primele incidente armate generate de bolșevici, la începutul anului 1919, au avut loc în sectorul Hotin, când au fost înregistrate mai multe diversiuni, bazate pe teroare și crimă3. Apoi, bandele bolșevice, compuse din maximum 5.000 de pușcași,

3.000 de călăreţi și 10 tunuri4 s-au infiltrat în dreapta Nistrului, în noaptea de 19/20 ianuarie 1919, iniţiind acţiuni militare la Hotin și Soroca, în nordul Basarabiei5.

Bolșevicii au trecut Prutul, pe gheaţă, la Atachi (nord de Hotin) și la Ocniţa (est de Soroca), fiind conduși de Macevski și de G.I. Bărbuţă. După ocuparea localităţilor Ocniţa, Sicureni, Atachi și Unguri, bolșevicii i-au omorât

pe toţi grănicerii români izolaţi de pe malul Nistrului, pe o parte dintre militarii din subunităţile cantonate în sate, iar pe alţii i-au luat prizonieri6. Printre victime s-a numărat și generalul Stan Poetaș (1870-1919)7, comandantul Brigăzii 21 Infanterie, omorât, la 21 ianuarie 1919, de banda lui G.I. Bărbuţă, pe când se îndrepta, împreună cu doi soldaţi, spre localitatea Unguri, pentru a inspecta trupa8.

Corpul neînsufl eţit al generalului Stan Poetaș a fost înhumat în Cimitirul eroilor din Soroca9, situat în cadrul cimitirului civil. În memoria sa, românii din Soroca, cu sprijinul sculptorului George Dimitriu, au dezvelit un monument din bronz, în Piaţa Unirii, la 30 octombrie 1921, „ca un gest de recunoștinţă pentru acest nemuritor erou al neamului”10.

Bolșevicii au ocupat Hotinul la 24 ianuarie 1919, trecând la „cruzimi asupra funcţionarilor și soldaţilor români; șeful Siguranţei române din Hotin a fost ucis și aruncat în puţul fortăreţei din Hotin. De-a lungul Nistrului, de la Atachi la Hotin, victimele masacrelor oferă privirilor îngrozite un spectacol de viziune dantescă. Cadavre de soldaţi români atârnă spânzuraţi de crengi de copaci sau de stâlpi de telegraf. Zăpada a nins pe ele și le-a transformat în fantome albe. Numai în faţă dârele de sânge, scurse din gurile din care limba a fost tăiată, zugrăvesc bărbi roșii pe piepturile albe”11.

Din cauză că mulţi civili au luptat în tabăra bolșevicilor – fi ind obligaţi de aceștia – generalul Mihail Schina (1867-1945), comandantul Diviziei 1 Cavalerie, a cerut moldovenilor și rușilor din zona Hotin să fi e „creștini și buni români, de orice naţionalitate aţi fi , căci ţară mai dulce, mai blândă și mai ocrotitoare ca ţara românească nu există pe pământ”12. În pofi da apelului generalului Schina, bolșevicii au luptat cu o ferocitate crescută, o f i ţ e r u l m e n ţ i o n a t o rdonând c ă a rmata română să t reac ă l a „încercuirea fi ecărui sat, a

STĂRI DE SPIRIT ŞI EXTREMISMÎN BASARABIA ŞI TRANSILVANIA

DUPĂ REALIZAREA ROMÂNIEI ÎNTREGITE*

Dr. Cătălin FUDULU1

Generalul Stan Poetaş (Fototeca Muzeului Militar

Naţional „Regele Ferdinand I”)

Colonelul Victor Tomoroveanu (Fototeca Muzeului Militar Naţional

„Regele Ferdinand I”)

studii/documente

document 2018 2 (80) 59

bandelor bolșevice și a locuitorilor răzvrătiţi, mergând cu repesaliile, cu distrugerea satului prin ardere, dacă pentru a doua oară s-au răzvrătit contra noastră”13.

În perioada 28 ianuarie-1 februarie 1919, armata română a eliberat localităţile Năbădăuţii, Noua Suliţă, Cliscăuţi, Maliuţi, Oglizani, Dăncăuţi și Hotin, fi ind conduse de maiorul Ion și de colonelul Victor Tomoroveanu14, comandantul Regimentului 37 Infanterie „Alexandru cel Bun”. Unităţi bolșevice izolate, care nu s-au retras în stânga Nistrului, au provocat atacuri izolate până la 18 februarie 191915.

Luptele din nordul Basarabiei au generat pierderi bolșevicilor de cca 400 de oameni, iar câteva localităţi, unde s-a constatat că populaţia a sprijinit inamicul, dedându-se la crime antiromânești, au fost distruse total sau parţial. Armata română a înregistrat la capitolul morţi 1 general (Stan Poetaș), 2 ofi ţeri și 148 de soldaţi; au mai fost răniţi 2 ofi ţeri și 71 de soldaţi, alţi 117 militari fi ind daţi dispăruţi – s-a considerat că au fost luaţi prizonieri de bolșevici și trecuţi în stânga Nistrului16. Despre militarii dispăruţi s-a apreciat „că desigur că au fost toţi masacraţi. Morţii au fost găsiţi mutilaţi în modul cel mai sălbatic”17.

Pentru evitarea unui atac masiv al bolșevicilor în Basarabia, în contextul în care aceștia câștigau teren în zona Odessa, îndreptându-se spre Nistru, generalul Constantin Prezan (1861-1943) a ordonat Corpurilor 4 și 5 armată, la 20 martie 1919, să pregătească „toate podurile peste Nistru [...] în vederea unei distrugeri cât mai radicale”. Distrugerea podurilor avea să fi e realizată de Comandamentele armatei române atunci când vor considera necesar din punct de vedere operativ18.

Ordinul de distrugere a podurilor s-a fundamentat pe eliminarea posibilităţii unei agresiuni împotriva României. Din dorinţa de a se evita distrugerea precipitată a podurilor, Marele Cartier General a solicitat Comandamentului Trupelor în România și Rusia Meridională ca ordinul de distrugere să fi e dat în regiunea Tighina – Bugas de către generalul d´Anselme19.

Cunoscând modul de operare al bolșevicilor, armata română din Basarabia a intensifi cat măsurile de observare, pentru a nu se mai repeta incidente de genul celui de la Hotin. De aceea, la 13 iunie 1919, din cauză că a fost văzută o patrulă de cavalerie bolșevică pe malul stâng al Nistrului, în dreptul satului Bilza, iar ulterior s-a observat în pădurea Mohailovka „un foc mare care a durat timp de două ore și în același timp s-a auzit focuri de mitralieră”, a fost trimis pilotul slt. Dumitrescu, cu un LGV, în recunoaștere20.

Pilotul a identifi cat la Moghilev mai multe căruţe acoperite cu prelate. Asupra a 10 căruţe care se afl au la gară a aruncat bombe, 6 dintre acestea pornind, la trap, pe șoseaua spre Karpovka21.

Referitor la incidentul de la Moghilev, agentul 101 a raportat că bolșevicii intenţionau să treacă Nistrul cu ajutorul unor poduri, construite din bărci22, la amenajarea cărora urma să lucreze un batalion de pontonieri23.

În cele din urmă, în pofi da măsurilor de precauţie, 126 de bolșevici au trecut Nistrul la Tighina, luând prizonieri 4 militari români, care au predat o casetă de valori cu 10 milioane de lei24.

Una dintre informaţiile privind intervenţia planifi cată a Armatei Albe în Basarabia a fost confi rmată iniţial atât Siguranţa Generală, cât și de Marele Cartier General, însă, așa cum se va observa, numai Secţia Informaţii a Ministerului de Război a verifi cat cazul în profunzime. Astfel, în situaţia ambiguă din Basarabia s-a lansat ipoteza că trupele române au primit un ultimatum de a părăsi Basarabia, de la generalul rus Anton Denikin (1872-1947), comandantul șef al armatelor în sudul Rusiei, care le-a și mulţumit pentru că „au păzit Basarabia de invazia bolșevicilor”. Informarea a fost trimisă de la Hotin, la 22 septembrie 1919, de șeful Siguranţei, Stroescu, în atenţia premierului României și a Marelui Cartier General25, ca urmare a unor articole publicate în presă26, la 15 și 19 septembrie 191927.

Marele Cartier General a fost informat prin Secţia Informaţii de așa-zisul ultimatum al lui Denikin de către Grupul informaţional al generalului Lupescu28. Potrivit raportului29 scris al generalului Lupescu, într-o broșură atribuită generalului Denikin, adusă de un agent nenominalizat, Denikin a cerut „ca România să evacueze imediat ţinuturile Hotin, Bălţi, Cetatea Albă și Ismail, iar restul Basarabiei să fi e supus unui plebiscit”30.

În completarea informării de la Hotin, I. Negoescu, subinspector general al Siguranţei la Chișinău, a informat că generalul Denikin a dat trupelor române un ultimatum de 14 zile pentru a părăsi Basarabia, solicitând Brigăzii din Tighina să confi rme ultimatumul31.

În contextul în care generalul Denikin a participat la un Consiliu militar la Kiev, la 15 septembrie 1919, în care s-a discutat despre modul de luptă împotriva bolșevicilor, o serie de refugiaţi din Tighina și Chișinău, dar și din alte orașe din Basarabia, de religie iudaică, au format un comitet și s-au prezentat la general, solicitându-i să intervină în Basarabia32.

Generalul Denikin a declinat oferta Comitetului de iniţiativă, precizând că abia după ce va termina „operaţiunile cu bolșevicii se va adresa României, în mod amical, pentru cedarea Basarabiei Imperiului Rusesc și, la un răspuns negativ din partea guvernului de la București, vom interveni cu forţa armată pentru a aduce această provincie din nou în sânul nostru”33.

Atitudinea și afi rmaţiile generalului Denikin s-au datorat unui comunicat primit de la Misiunea Militară

2 (80) 2018 document60

studii/documente

Rusă în România, semnat de colonelul Romanovsky, la 14 august 1919, căruia i s-a ordonat ca „până la lămurirea chestiunilor privind Basarabia pe cale diplomatică să nu treacă Nistrul”34.

În cele din urmă, informaţia privind ultimatumul de retragere a armatei române din Basarabia nu a putut fi confi rmată de Siguranţa Generală, care a catalogat-o, la 3 octombrie 1919, ca aparţinând rușilor care se ocupau cu propaganda antiromânească în Basarabia35, deși șeful Siguranţei din Reni, E. Bobeica, a fost informat, la 2 septembrie 1919, că un ofi ţer rus a declarat că armata rusă urma să se repatrieze în Rusia, iar în momentul retragerii va ridica depozitele de armament din România, urmând a le folosi pentru a realipi Basarabia la Rusia36.

Referitor la planificata „invazie” bolșevică în Basarabia, la Cabinetul ministrului de război se știa, încă de la 12 aprilie 1919, că trupele bolșevice afl ate dincolo de Nistru aveau intenţia de a ataca Basarabia prin trei locuri37, însă numai după curăţarea Ucrainei38. Informaţia a fost confi rmată de Marele Cartier General, care a informat Președinţia Consiliului de Miniștri, la 19 noiembrie 1919, că ofi ţerii din armata lui Denikin susţineau că, după încheierea luptelor din Ucraina, „vor începe lupta cu România”. Pentru a pune presiune pe Denikin, Comitetul „Salvarea Basarabiei” i-a înaintat un dosar privind Basarabia, cerându-i „să hotărască cu o zi înainte salvarea Basarabiei, promisă solemn”39.

Analizându-se armata bolșevică, implicată în acţiuni militare contra ucrainenilor, s-a constatat, la nivelul Ministerului de Război, că aceasta avea în componenţă cca 90.000 de oameni, fi ind formată din: trupe bolșevice – cca 2-3 divizii – venite din Rusia; trupe bolșevice recrutate dintre ucraineni și trupe de voluntari basarabeni, care au format batalioanele numite „Basarabia” și „Kurina”40.

Referitor la Denikin, la nivelul Ministerului de Război se știa că acesta nu avea o situaţie optimă în lupta cu bolșevicii. În cazul în care nu ar fi primit sprijiul cazacilor41 de pe Don, bolșevicii ar fi ocupat regiunea până la sud de Don42.

Nemizând pe sprijinul cazacilor de la Don, armata lui Denikin și-a completat efectivele cu unităţi compacte de armeni43, în contextul în care ţăranii din mai multe zone44 s-au revoltat împotriva acesteia, „din cauza mobilizării și a rechiziţiilor forţate”45.

Propaganda bolșevică pentru intervenţia militară în Basarabia s-a realizat în mod insistent prin intermediul presei, iar ca urmare a știrilor din presă s-au iniţiat acţiuni pentru a „salva Basarabia (…) de sub jugul siluitorilor români și aventurierilor”46, înfi inţându-se o serie de comitete comuniste pe scară largă, inclusiv în Basarabia. Pentru susţinerea fi nanciară a comitetelor s-a

folosit frauda, acestea fi ind urmărite de către Siguranţa Generală47.

În acest context, profesorul Tverdohlebov a înfi inţat „Comitetul pentru salvarea Basarabiei”, susţinând într-un interviu acordat cotidianului „Odeski Novosty” că eliberarea Basarabiei se va realiza cu ajutorul unei armate voluntare, considerând teritoriul dintre Prut și Nistru „o parte integrantă din Rusia unică”, problema acestui spaţiu urmând a fi soluţionată atunci când se va realiza „unifi carea Rusiei”48. De altfel, „Comitetul pentru salvarea Basarabiei” a cerut femeilor din Basarabia, prin intermediul unui articol publicat în ziarul „Jujnoia Slovo”, la 30 septembrie 1919, să formeze „un comitet de dame” pentru a ajuta Divizia 14 Infanterie rusă ca să scrie „pagini frumoase în viitor și în ziua refacerii marei, singurei și neîmpărţitei Rusii”49.

Despre armata de voluntari care avea să lupte pentru Basarabia s-a discutat la ședinţa formaţiunii „Una și nedespărţita Rusie”, la Odessa (17-18 septembrie 1919)50. În cadrul unui discurs, colonelul Iuchnowsky a susţinut referitor la Basarabia, în aplauzele audienţei, că „românii nu o vor părăsi de bună voie nu rămâne alta decât a o lua cu forţa și cu arme”51.

Formaţiunea „Una și nedespărţita Rusie” a fost proclamată organul de ajutor al statului major al armatei voluntare. Prin statutul formaţiunii s-a stabilit ca propaganda în Basarabia să se facă numai prin agenţi basarabeni, în mod deschis, „contra românilor și întreprinderilor lor”, prin proclamaţii în limba română și în limba rusă52; pentru a crește numărul membrilor formaţiunii s-a recomandat agenţilor să îi ajute pe soldaţii ruși, pentru a fi pregătiţi să lupte în spatele armatelor române, să facă propagandă printre soldaţii întorși din prizonierat și a-i înscrie în organizaţiile locale ale uniunii; s-a recomandat ca agenţii să aibă relaţii de prietenie cu ofi ţerii români, mai ales cei de stat-major (pentru a se obţine informaţii) și să comunice populaţiei române că va fi autonomă, iar străinilor că se vor bucura de toate drepturile53. Abia la 5 noiembrie 1919, autorităţile române au fost informate de Marele Cartier General despre faptul că Uniunea „Una și nedespărţita Rusie” „va lupta pentru toate căile pentru recucerirea Basarabiei, această provincie fi ind absolut necesară pentru viaţa Rusiei”54.

Unul dintre motivele invocate de bolșevici pentru ocuparea Basarabiei a fost acela că spaţiul dintre Prut și Nistru deţinea un pământ foarte bun55.

Este posibil ca între „Comitetul pentru salvarea Basarabiei” și „Una și nedespărţita Rusie” să fi existat discuţii pe această temă, aspect confi rmat de faptul că ofi ţerilor ruși care se afl au în Basarabia, „fără nicio ocupaţie”, li s-a comunicat de către „Comitetul pentru

studii/documente

document 2018 2 (80) 61

salvarea Basarabiei” să provoace tulburări interne în Basarabia în momentul în care armata rusă va acţiona contra României56.

Dincolo de propaganda antiromânească din Basarabia57, subinspectorul general al Basarabiei a informat Siguranţa Generală, la 10 octombrie 1919, despre starea de spirit a populaţiei din Basarabia. Acesta a constatat că „majoritatea populaţiei nu nutrește deloc sentimente pur românești și vede cu ochi răi unirea cu Vechiul Regat; caută și organizează chiar nu o descentralizare, ci o autonomie a Basarabiei pentru a putea fi liberi în acţiunile lor, iar nu sub controlul celor din Regat”.

Cauza acestei stări de spirit a fost identifi cată în rândul funcţionarilor din administraţie, atât a celor care au fost transferaţi din Vechiul Regat, cât și a celor care au fost preluaţi din vechea administraţie rusă. Astfel, „funcţionarii din Vechiul Regat care au inundat Basarabia, sunt consideraţi o plagă pentru populaţie. Jandarmii și agenţii de percepţie bat și schinguiesc pe locuitori pentru lucru de nimic; așa de exemplu: dacă vine la un locuitor spre a-i cere plata de 300 lei și acesta are în casă suma, îi cere să-l îngăduie 2-3 zile, până va vinde o vită sau altceva, perceptorul vine peste o săptămână și pe lângă datoria de 300 lei îi ia și amendă 200 lei, că n-a plătit la timp dările. Administratorul fi nanciar din Bălţi când vine cineva să-i facă reclamaţie îi dă afară, în loc să-i asculte plângerea”58.

Referitor la funcţionarii basarabeni care au fost instalaţi de autorităţile române, aceștia au fost catalogaţi ca fi ind foști membri ai bolșevicilor, scopul lor fi ind acela „de a face neajunsuri funcţionarilor din Regat, pentru ca aceștia să plece sau să fi e daţi afară și odată rămași singuri să se pună în capul bandelor de bolșevici, să taie și să spânzure”59.

Pentru corelarea proporţiei dintre funcţionarii basarabeni și cei veniţi din alte regiuni ale României, s-a înfi inţat o comise, în martie 1919, pe lângă Serviciul Administraţiei Centrale al Directoratului de Interne al Basarabiei, cu scopul elaborării unui proiect de organizare a funcţionarilor60. Astfel, s-a constatat că exista o tendinţă de marginalizare a funcţionarilor locali (mulţi proveneau din vechiul regim rus, fi ind ostili noii administraţii), considerată ca necesară, în condiţiile românizării aparatului administrativ. Astfel, Comisiile de recrutare a funcţionarilor au primit precizări, încă din 24 iulie 1918, să acorde prioritate la recrutare funcţionarilor basarabeni, apoi ardelenilor și bucovinenilor. Funcţionarii recrutaţi aveau statutul de stagiar, fi ind confi rmaţi în post dacă, după șase luni de stagiu, promovau un examen de evaluare a cunoștinţelor profesionale și a celor de limba română61.

În schimb, atitudinea armatei române faţă de populaţia civilă din Basarabia a fost determinată de ordinul

generalului Constantin Prezan, care a cerut trupelor, la 19 ianuarie 1919, să aibă o atitudine binevoitoare faţă de populaţia pașnică. Să-i apere avuţia și viaţa și să procedeze „cu toată asprimea” faţă de răufăcători62.

Din cauza propagandiștilor, la 21 mai 1920, de Ziua Eroilor, când Regele Ferdinand și Regina Maria au vizitat Chișinăul, autorităţile au realizat o schimbare de ultimă oră în program, contramandându-se procesiunea la Cimitirul eroilor, iar parastasul a fost organizat în Catedrala orașului63.

În Transilvania, propaganda ungară a fost constantă pe tot parcursul anului 1919, constatându-se de către agenţii de informaţii că cetăţenii români de alte naţionalităţi „nu recunosc autorităţile române, ci lucrează în ascuns la refacerea Ungariei în hotarele ei milenare”64.

Ca și în Basarabia, funcţionarii au generat o problemă administrativă. „Cei noi nu aveau experienţă, necunoscând limba română și având probleme stilistice, în timp ce funcţionarii regimului vechi sunt agenţii guvernului ungar, care sunt pregătiţi cu trup și sufl et pentru o administraţie ungurească și nicidecum pentru cea românească”65.

Populaţia de naţionalitate ungară s-a înscris în societăţile „Ebredő magyrok” și „Területi épséget védő liga”, cu scopul refacerii Ungariei în graniţele anterioare Primului Război Mondial66. De asemenea, „sașii sunt foarte nemulţumiţi din cauza reformei agrare, neputându-se împăca cu ideea, ca pământul lor să fi e dat valahilor, și, astfel, se mângâie cu speranţa că pacea aceasta nu va fi admisibilă, și astfel nici România Mare nu se va înfăptui”67.

În judeţele Ciuc, Odorhei și Trei Scaune, unde populaţia a fost majoritar ungurească, aceasta nu s-a obișnuit cu administraţia românească, iar „funcţionarii unguri, care au fost și sub stăpânirea ungurească, dintre care o parte sunt în slujba statului român, prin rezistenţa pasivă și dispreţul care îl arată faţă de tot ce e românesc, dau exemplu poporului cum să se poarte și ei”68.

Nemulţumirile populaţiei au crescut din cauza preţurilor maximale69, a dispariţiei produselor de pe piaţă (petrolul nu se găsea la vânzare, însă dacă un ţăran oferea 30 de ouă pentru un litru de petrol putea să primească orice cantitate dorea70), cumpărătorii fi ind lăsaţi la voia speculanţilor71.

Iniţial, în anul 1919, ungurii au insistat ca Transilvania să fi e păstrată în componenţa Ungariei prin realizarea unei Ungarii în graniţele existente în anul 1914. În acest scop, un ofi ţer ungur s-a prezentat la Biroul de Informaţii al armatei române, susţinând că maghiarii, după ce au respins realizarea unei uniuni cu Serbia „găsesc naturală numai o uniune cu România”72.

2 (80) 2018 document62

studii/documente

O a d o u a vizită a ofi ţerului ungur la Biroul r o m â n d e Informaţii a fost înregistrată la 27 septembrie 1 9 1 9 , a c e s t a c e r â n d s ă s e evite întârzierile î n r e a l i z a r e a uniunii. În scopul celor prezentate, ofiţerul ungur a relatat despre m o d u l d e a c ţ i u n e d i n punct de vedere diplomatic și militar: „în Ungaria s-a format un curent pentru uniune, mai ales printre ofi ţeri, care și-au dat seama de situaţia Ungariei. Încercările lor sunt însă timide, fi indcă guvernul Frederich este contra acestei idei. Colonelul Darmandy, un ofi ţer capabil și care are trecere printre ofi ţeri, guvernează curentul și acum a atras de partea mișcării pe amiralul Horty73; acesta are forţa armată (garda albă) la dispoziţie și este înconjurat de oameni politici, gata să formeze un guvern pentru mișcare; așteaptă numai asentimentul României, ca să dea orice probe de bună credinţă”74.

În pofi da bunei credinţe invocate de ofi ţerul ungur, în aceeași lună, Comandamentul Trupelor din Transilvania a înregistrat omorârea sublocotenentului (r) Negoiţă Nicolae din Regimentul 7 Vânători, din Grupul generalului Moșoiu, de către doi civili unguri, lângă o pădure din Györ75, evenimentul fi ind consemnat într-un Raport operativ76 la nivelul Comandamentului. Sublocotenentul fusese trimis de conducerea regimentului la trenul regimentar, situat în staţia Szt. Janos (la 5 km est de Györ). În drumul său, ofi ţerul s-a întâlnit cu civilii Cserny Antal și Szarkaszi Ioszeg, întrebându-i în ce direcţie trebuie să meargă pentru a ajunge la staţia Szt. Janos. Civilii l-au omorât pe ofi ţerul român, însușindu-și banii și alte bunuri pe care le avea asupra sa. Deși știau adevărul despre omor, jandarmii din comuna Bonyretalan (14 km est de Györ) au consemnat în actele de investigare a cazului, că ofi ţerul român a fost omorât de soldaţi români. În acest context, armata română i-a cercetat pe jandarmii din comuna Bonyretalan pentru fals și uz de fals în înscrisuri, iar Szarkaszi Ioszeg a fost prins și arestat, asupra sa fi ind găsită centura și o parte din banii ofi ţerului român77.

După o serie de provocări bolșevice la graniţa dintre România și Ungaria, armata română a intervenit

militar după ce bolșevicii unguri au trecut linia de demarcaţie și au înaintat în Transilvania. Secţia Operaţii a M a r e l u i Cartier General a rea l iza t , l a 27 aprilie 1919, un rezumat al opera ţ iun i lo r m i l i t a r e d i n Tr an s i l v an i a , potrivit căruia, după mai multe z i l e î n c a r e

„bande și trupe regulate ungare atacau posturile noastre acoperite din Transilvania“, ungurii au trecut linia de demarcaţie între Ilba și Cicăldău, la 15 aprilie 1919, „atacând prin surprindere posturile noastre acoperite” și ocupând Dealul Pietrișului. În consecinţă, trupele române din Transilvania au primit ordinul de a ataca pe tot frontul „pentru a ridica inamicului putinţa de a mai fi agresiv”78.

Propaganda ungară privind ostilitatea locuitorilor din Transilvania, în special a secuilor, la adresa României a fost continuată de către unguri și după ce armata română a ajuns la Budapesta79. Una dintre informaţii s-a referit la faptul că unităţi de secui din Transilvania au luptat în cadrul armatei ungare împotriva armatei române. Pentru verifi carea acestui aspect s-au solicitat detalii la Comandamentul Suprem al Trupelor Naţionale Ungare, care i-a răspuns generalului Soas, șeful de stat-major al Comisiei Militare Interaliate80. Potrivit informării primite de la Comandamentul ungar, „unităţile de secui proveneau din tot teritoriul roșu, mai ales din Budapesta și în mică parte din oameni cu adevărat secui originali”. Unităţile de secui nu au vrut să lupte pentru bolșevicii unguri și nici împotriva trupelor române, fi ind declarate suspecte și internate „în regiunea de peste Dunăre”. Comandamentul Suprem Ungar a identifi cat unităţile de secui în locul în care au fost internate, desfi inţând Brigada de Secui și reducându-i efectivele la numărul unui regiment. Din cauză că nu mai existau secui în cadrul trupelor, nu s-a mai folosit denumirea de secui la unităţi, companiile fi ind integrate în cadrul a trei regimente, autorizate a funcţiona în zona Szombathely, precizându-se că „puţinii care au mai rămas din soldaţii de origine secui au fost concediaţi”81.

Ideea intervenţiei armate în Transilvania pentru a-i elibera „pe fraţii [...] din Ardeal” a continuat să fi e folosită

Artilerişti români trecând peste podul budapestan „Frantz Josepf“(Fototeca Muzeului Militar Naţional „Regele Ferdinand I”)

studii/documente

document 2018 2 (80) 63

în propaganda ungară și după ce armatele române au

defi lat prin Budapesta. Despre acest aspect a informat82

Comandamentul Trupelor din Transilvania, care a precizat,

la 3 noiembrie 1919, că a avut loc o întrunire politică în

orașul Szkésfehérvár, la care au participat miniștrii ungari

de Război, Agricultură și de Lucrări Publice, care, prin

discursurile ţinute, au îndemnat „populaţia să se înroleze

în număr cât mai mare, pentru a putea să elibereze de sub

jugul străin pe fraţii lor din Ardeal”83.

Propaganda realizării unei Ungarii care să aibă între

graniţele sale și Transilvania prin intermediul unui

război cu România a continuat și în decembrie 1919.

Potrivit unui document84 al Comandantului Trupelor din Transilvania, ministrul de Război ungar a cerut, în scopul pregătirii războiului, să se strângă efectele militare afl ate în posesia civililor și să fi e înscriși în evidenţe toţi ofi ţerii afl aţi în rezervă85. S-a constatat, faţă de lunile anterioare, creșterea propagandei contra României: „Ura contra noastră în Ungaria ia proporţii din ce în ce mai mari; întreaga presă e plină cu injurii la adresa noastră”. Propaganda pentru integritatea Ungariei a generat înfi inţarea „Ligii pentru apărarea integrităţii Ungariei”, iar la Budapesta au fost promovate afi șe care îndemnau la război, tipărite sub auspiciile Ministerului de Război ungar și a ligii menţionate86.

Concluzionând, politica propagandei extremiste sovietice și ungare a rămas constantă faţă de Regatul României în perioada interbelică, scopurile anunţate încă din anul 1919 – „unifi carea Rusiei” și „refacerea Ungariei” – fi ind atinse în 1940, când ultimatumul transmis României de URSS87 și Dictatul de la Viena, au determinat ca Basarabia să fi e ocupată de URSS, iar Transilvania să fi e administrată de Ungaria până în 1944, când armata română a eliberat-o și a readus-o Patria mamă.

După 99 de ani, militarii români care au murit pentru apărarea României Mari nu sunt uitaţi. Deși sovieticii au distrus statuia generalului Poetaș și au profanat mormântul acestuia, la 13 martie 2018 s-a resfi nţit piatra de mormânt a generalului Poetaș, relocată în incinta Muzeului de Istorie din Soroca, urmând ca în memoria sa să fi e realizat și un monument, după planul inserat în prezentul documentar.

Epitaful de pe blocul din marmură resfi nţit la Soroca evocă nu numai personalitatea generalului Stan Poetaș, dar este în același timp și un îndemn peste timp, pentru generaţia prezentă dar și pentru cele viitoare:

„MEMENTO. Generalul Stan Poetaș inspectând posturile de pază rânduite în largul Nistrului, front de război, a fost atacat în ziua de Sfântul Ioan Botezătorul 1919 (ianuar) între satele Calarașovca și Unguri de bolșevici contra cărora s-a luptat cu arma în mână până în ultima clipă, când răpus de 4 gloanţe dintre care unul drept în inimă a căzut pentru patrie murind ca un erou. Mândrie Neamului și Ţării. SLĂVIRE MEMORIEI LUI”.

„CUVÂNT URMAȘILOR NOȘTRI. Prinos de recunoștinţă de-a pururi sfântă aducem viteazului general Stan Poetaș, fi ul născut din părinţi săteni, care în lupte strașnice la Topraisar, în Dobrogea și Mărășești a făcut stâncă din pieptul său, luptând de-a valma și în același rând cu soldaţii, iar la Calarașovca, în ţinutul Sorocii, străjuind meleagurile bătrânului Nistru, a căzut mort, apărându-ne pe noi și pământul nostru strămoșesc de hoardele ce veneau din răsărit și miazănoapte ca să ne strice rânduiala și buna înţelegere. Dumnezeu să-l

Fragment din piatra funerară a generalului Stan Poetaş,recuperată din Cimitirul civil din Soroca

Planul monumentului generalului Stan Poetaş

2 (80) 2018 document64

studii/documente

odihnească în pace! Urmașilor noștri lăsăm cuvânt să-i împodobească cu fl ori și să-i cinstească în veci memoria acestui erou SANTINELĂ A ROMÂNIEI LA NISA. [SUBSCRIITORII]”.

Referitor la colonelul Victor Tomoroveanu88, corpul neînsufl eţit al acestuia a fost exhumat la iniţiativa Diviziei 2 Vânători, fi ind reînhumat89 în Cimitirul eroilor Rulikovski90 din municipiul Oradea, loc unde a fost dezvelit și Monumentul „Vulturul”91, la 4 aprilie 192092, în memoria eroilor români care au murit în Campania anului 1919. Pentru cinstirea memoriei colonelului Victor Tomoroveanu, la 31 octombrie 2017, Primăria municipiului Botoșani a alocat suma de 25.210 lei, pentru realizarea unui bust în memoria acestuia. În acest scop, Ministerul Apărării Naţionale a pus la dispoziţia sculptorului, prin intermediul Ofi ciului Naţional pentru Cultul Eroilor, o fotografi e a colonelului Tomoroveanu.

În schimb, lacrimi încă curg pe obrajii Basarabiei, românii afl aţi de o parte și de alta a Prutului fi ind

despărţiţi de graniţa fi xată pe râul de sânge93, chiar dacă la Chișinău 20.000 de români și moldoveni au participat, la 25 martie 2018, în Piaţa Marii Adunări Naţionale la un Marș al Unirii, folosit de politicienii de peste Prut pentru demararea campaniei electorale parlamentare94. În schimb, liderii politici de la București s-au declarat pentru Unirea Republicii Moldova cu România, cu prilejul unei ședinţe solemne a Parlamentului României, la 27 martie 2018, în contextul împlinirii a 100 de ani de la Unirea Basarabiei cu ţara95; în aceeași ședinţă, Adrian Candu, președintele Parlamentului Republicii Moldova, a declarat însă fără echivoc: „La ora actuală există opţiuni diferite în Republica Moldova, trebuie luat în considerare ce vor cetăţenii, azi își doresc să fi e Republica Moldova un stat independent”96.

Dincolo de aniversarea Centenarului Unirii Basarabiei cu România, a marșurilor de la Chișinău și a declaraţiilor pozitive din Parlamentul României, o serie de europeniști consideră tema unirii Basarabiei cu România o diversiune, în contextul în care „prezenţa mai multor lideri politici din România la Marea Adunare Centenară de la Chișinău, majoritatea din opoziţie, nu reprezintă un pas tactic efi cient, în condiţiile în care România nu a fost acceptată în Schengen, iar parteneriatul strategic nu a formulat o opinie în legătură cu apropierea NATO de zona controlată de Armata a IV-a rusească”97.

Monumentul „Vulturul” – detaliu placă comemorativă(Colecția Cătălin Fudulu)

Monumentul „Vulturul” (Colecția Cătălin Fudulu)

States of Spirit and Extremism in Basarabiaand Transylvania after the Realization of Great Romania

Cătălin Fudulu, Ph.D.

Abstract: Th e realization of Great Romania on December 1, 1918 was aff ected by extremist actions organized in Basarabia and Transylvania, initiated by the representatives of anti-unionist currents. Among the means used were the propaganda/counter-propaganda, armed actions, massacres or robberies.

Keywords: Basarabia, Transylvania, 1919, anti-unionist actions, extremism, armed intervention

studii/documente

document 2018 2 (80) 65

*Studiul a fost susţinut în cadrul Simpozionului „1918. De la Chişinău la Alba-Iulia”, organizat de Arhivele Militare Naţionale Române, în ziua de 22 martie 2018, la Cercul Militar Naţional.1 Ofi ciul Naţional pentru Cultul Eroilor. 2 Forţă militară din Rusia, sprijinită de anumiţi politicieni, care s-a opus bolşevicilor după Revoluţia din octombrie (25 octombrie/7 noiembrie 1917), luptând împotriva Armatei Roşii, care sprijinea sovietele şi comunismul.3 Arhivele Militare Naţionale Române (A.M.N.R.), Fond microfi lme, rola P.II. 6.786, cd. 313.4 Marin C. Stănescu, Armata română şi unirea Basarabiei şi Bucovinei cu România, 1917-1919, Editura Ex Ponto, Constanţa, 1999, p. 238.5 Ibidem, p. 223.6 Ibidem, pp. 226-227.7 General n. 5 decembrie 1870; sublocotenent 8 iulie 1891; locotenent 10 mai 1894; căpitan 1 mai 1902; maior 10 mai 1890; locotenent-colonel 1 aprilie 1914 – conform Lucian Predescu, Enciclopedia României, Editura Saeculum I.O., Bucureşti, 1999, p. 667.8 Marin C. Stănescu, Op. cit., p. 227.9 Pentru mai multe detalii privind numărul morţilor de război din Primul Război Mondial, centralizaţi în Cimitirul eroilor din Soroca, vezi Alexandru Dobrică, Cimitirul Eroilor din Chişinău, o istorie uitată, în revista „Document. Buletinul Arhivelor Militare Române”, nr. 2(80)/2018, pp. 46-52.10 ***, O mare sărbătoare naţională la Soroca, în „Cultul Eroilor Noştri”, nr. 1/ 1922, p. 6.11 Constantin Kiriţescu, Istoria războiului pentru Întregirea României 1916-1919, vol. II, Editura Ştiinţifi că şi Enciclopedică, Bucureşti, 1989, pp. 439-440.12 Marin C. Stănescu, Op. cit., p. 232. 13 Ibidem, p. 232. 14 Ibidem, p. 234.15 Ibidem.16 A.M.N.R., Fond microfi lme, rola P.II. 6.786, cd. 314.17 Ibidem.18 Ibidem, cd. 388.19 Ibidem, cd. 422.20 Ibidem, rola P.II. 1.1525, cd. 2.21 Ibidem.22 Pentru a nu fi observate de informatori, bărcile au fost acoperite cu prelate şi ascunse în mai multe locaţii: 28 în grădina lui Krasatki, 20 la gară, 10 la rezervorul de apă şi 8 la o casă din strada Poltavskaya.23 A.M.N.R., Fond microfi lme, rola P.II. 1.1525, cd. 3.24 Ibidem, cd. 7-8.25 Serviciul Arhivelor Naţionale Istorice Centrale (S.A.N.I.C.), Fond Direcţia Generală a Poliţiei (D.G.P.), dosar nr. crt. 4/1919, f. 6.26 Cotidienele „Ucraina” şi „Jmerinca”.27 S.A.N.I.C., Fond D.G.P., dosar nr. crt. 4/1919, ff. 51-53.28 A.M.N.R., Fond microfi lme, rola P.II. 1.1525, cd. 41 şi cd. 105.29 Raportul informativ cu nr. 360 din 10 noiembrie 1919.30 A.M.N.R., Fond microfi lme, rola P.II. 1.1525, cd. 180.31 S.A.N.I.C., Fond D.G.P., dosar nr. crt. 4/1919, f. 8.32 Ibidem, f. 12.33 Ibidem.34 Ibidem, f. 18.35 Ibidem, f. 21.36 Ibidem, f. 23.37 La nord, între Staraja-Uszyca şi Moghilev, la Tiraspol şi la sud de Cetatea Albă.38 A.M.N.R., Fond microfi lme, rola P.II. 1.526, cd. 13.39 Ibidem, rola P.II. 1.525, cd. 193-194.40 Ibidem, rola P.II. 1.526, cd. 16.41 Provincia Don, prin Rada acesteia, încerca să se răzbune pe Denekin, pentru spânzurarea unor membri ai acesteia în anul 1918.42 A.M.N.R., Fond microfi lme, rola P.II. 1.526, cd. 40.43 Ibidem, rola P.II. 1.1525, cd. 41.44 Birzula, Poltava, Harkov şi Ecaterinoslav.45 A.M.N.R., Fond microfi lme, rola P.II. 1.526, cd. 158.46 S.A.N.I.C., Fond D.G.P., dosar nr. crt. 4/1919, f. 10.47 A.M.N.R., Fond microfi lme, rola P.II. 1.526, cd. 320.48 S.A.N.I.C., Fond D.G.P., dosar nr. crt. 4/1919, f. 10.49 Ibidem, f. 37.50 Ibidem, f. 71.51 Ibidem.52 Ministerul de Interne a identifi cat 15 broşuri cu rol propagandistic, care aveau să fi e distribuite în România de agenţii ruşi, una dintre ele avânt titlul Revoluţia socială din România şi revoluţia din Basarabia. În acest context, ministrul de Interne a solicitat Siguranţei Generale să îi cerceteze pe cei care aveau să răspândească broşurile propagandistice şi trimişi în faţa Curţii Marţiale.53 S.A.N.I.C., Fond D.G.P., dosar nr. crt. 4/1919, ff. 71-72.54 Ibidem, f. 73.55 Basarabia deţinea, la fi nele anilor ̀ 30, 199.460 ha de pădure, 110.582 ha de vii, 28.274 ha livezi cu pomi fructiferi, 28.425 ha fâneţe naturale, 427,618 ha păşuni. Totalul terenului agricol al Basarabiei constituia 3.626.428 ha, din care 3.031.529 ha suprafaţă arabilă, conform Nicolae Enciu, Basarabia în anii 1918/1940. Evoluţie demografi că şi economică, Editura Civitas, Chişinău, 1998, p. 10.56 S.A.N.I.C., Fond D.G.P., dosar nr. crt. 4/1919, f. 106.

NOTE57 În cotidianul „Ziua Viitoare” din Odessa s-a publicat, la 22 septembrie 1919, articolul Despre ce este vorba aici?, politicienii români fi ind consideraţi escroci în privinţa Basarabiei: „Trec săptămânile, lunile, anii şi nenorocita Basarabie tot geme în ghearele de maimuţă ale stăpânirii româneşti. Oamenii buni şi sinceri se consolează de fi ecare dată, zicând că şansele Rusiei în chestia Basarabiei s-au ameliorat, dar politicienii români, în acelaşi timp, reuşesc să găsească ieşiri ascunse în labirintul diplomaţiei aliaţilor pentru întărirea uzurpării lor. Oare când, în fi ne, barbara putere cu diplomaţii săi hoţi, cu administraţia sa neruşinată, cu mituiţii săi homerici, cu banda sa de straşnici escroci politici, va înceta a fi un AVANPOST AL CULTURII OCCIDENTALE ÎN ORIENT, precum ea singură se supranumeşte cu mândrie”.58 S.A.N.I.C., Fond D.G.P., dosar nr. crt. 4/1919, ff. 38-39.59 Ibidem, f. 39.60 Steliana Suveică, Basarabia în primul deceniu interbelic (1918-1928). Modernizare prin reforme, Editura Pontos, Chişinău, 2010, p. 237.61 Ibidem, p. 237,62 Marin C. Stănescu, Op. cit., p. 226. 63 ***, Sosirea suveranilor noştri la Chişinău, în „Sfatul Ţării”, anul III, nr. 610, sâmbătă, 22 mai 1920, p. 2.64 S.A.N.I.C., Fond D.G.P., dosar nr. crt. 7/1919, f. 3.65 Ibidem, f. 5.66 Ibidem, f. 6.67 Ibidem, f. 15.68 Ibidem.69 Ibidem, f. 8.70 Ibidem, f. 9.71 Ibidem, f. 13.72 A.M.N.R., Fond microfi lme, rola P.II. 1.525, cd. 103.73 Miklós Horty (1868-1957).74 A.M.N.R., Fond microfi lme, rola P.II. 1.525, cd. 103.75 Conform Raportului de pierderi cu nr. 70 din 26 septembrie 1919.76 Documentul a fost înregistrat cu nr. 315 din 29 septembrie 1919.77 A.M.N.R., Fond microfi lme, rola P.II. 1.525, cd. 107.78 Ibidem, P.II. 1.526, cd. 20.79 Pentru mai multe detalii privind intrarea armatei române în Budapesta, vezi: Cătălin Fudulu, Armata română ocupă Budapesta fără luptă, în „Dosarele Historia“, an III, nr. 37, martie 2005, pp. 32-35.80 A.M.N.R., Fond microfi lme, rola P.II. 1.525, cd. 135.81 Ibidem.82 Raportul informativ cu nr. 344 din 4 noiembrie 1919.83 A.M.N.R., Fond microfi lme, rola P.II. 1.525, cd. 174.84 Raportul cu nr. 370 din 1 decembrie 1919.85 A.M.N.R., Fond microfi lme, rola P.II. 1.525, cd. 196.86 Ibidem.87 Semnarea pactului Ribbentrop-Molotov, cu partea a doua secretă, care aşa a şi rămas până la fi nele celui de Al Doilea Război Mondial, a arătat interesul deosebit pe care URSS l-a acordat Basarabiei, în condiţiile în care afi rmase cu orice ocazie că nu recunoaşte spaţiul dintre Prut şi Nistru ca aparţinând României, vezi Emilian Bold, Ilie Seftiuc, Pactul Ribbentrop-Molotov, Editura Institutul European, Iaşi, 1998, pp. 144-146.88 Colonelul Victor Tomoroveanu a fost comandantul Brigăzii 2 Infanterie, fi ind distins post-mortem cu Ordinul „Mihai Viteazul”, prin Înaltul Decret cu nr. 2.339 din 1 iunie 1920, „pentru vitejia şi elanul cu care a condus Brigada a 2-a Infanterie în luptele cu maghiarii de la Kenderes din iulie 1919. Întrucât inamicul a atacat cu forţe mult superioare aripa dreaptă a trupelor noastre, a intervenit personal pe linia de luptă, aşezându-se cu arma în mână în fruntea brigăzii sale, cu care a pornit la atac, căzând vitejeşte pe câmpul de onoare”, vezi coordonator Eugen Stănescu, Cavaleri ai Ordinului militar de război „Mihai Viteazul”, Editura Salgado, Sibiu, 2002, p. 92.89 La vremea respectivă au mai fost reînhumaţi cpt. Chivănescu, lt. N. Potângu, mr. Vlad Copgea, slt. D-tru Anghelescu, N. Stoica, Anton Teodor, I. Stănescu, Poroc Daniil, Sandu N. Popescu, serg. G. Tănăsescu, C-tin Stănescu, N. Coconiu, V. Grozavu, V. Popa, cap. I. Ciulijan, N. Postelnicu, armurier Gh. Moldoveanu, sold. M. Genozevea, I. Baicu, I. Sava, Şt. Orişan, Gh. Tomescu, V. Radu, P. Roşinoiu, N. Sultana, P. Blăjan, D-tru Papain, D-tru Bercea, Alexa Constantin, Vasile Alexandru, N. Nasta, Iancu Stegaru, Stan Androne, Grozea Miocanu, V. Juroamă, I. Ghicet, I. Theise şi 27 eroi necunoscuţi.90 Pentru mai multe detalii privind Cimitirul eroilor Rulikovski, în care au fost înhumaţi 2.632 morţi de război din Marele Război, vezi Cătălin Fudulu, Morminte şi opere comemorative de război orădene, în ***, Eroi şi morminte, vol. II, Editura Alpha MDN, Bucureşti, pp. 74-76 şi ***, Locuri de glorie. Mormintele Marelui Război, Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, Bucureşti, 2018, pp. 78-80.91 Pentru detalii privind Monumentul „Vulturul”, vezi revista „Document. Buletinul Arhivelor Militare Române”, nr. 2(48)/2010, pp. 76-85.92 La data dezvelirii, Monumentul „Vulturul” a fost situat în parcela cu nr. 7 din Cimitirul Eroilor. La 25 octombrie 1984, când a fost mutat pe amplasamentul actual, în faţa Parcelei eroilor români din cel de-Al Doilea Război Mondial, fi gura în parcela cu nr. 22.93 Denumirea vine de la bătălia care s-a dat în Capul de pod de la Ţiganca (4-19 iulie 1941), când peste 1.000 de militari români au murit în luptă, înroşind cu sângele lor râul Prut.94 Sebastian Zachman, Un veac de amăgire. Cum şi-au bătut joc politicienii de unionism la Chişinău, în „Adevărul”, nr. 7915, miercuri, 28 martie 2018, p. 1.95 Romulus Georgescu, Cum a ajuns Unirea prilej de dezbinare politică, în „România Liberă”, nr. 8098, miercuri, 28 martie 2018, p. 4.96 Ibidem.97 Marius Ghizelan, De ce Unirea Basarabiei nu se poate face acum, în „Adevărul”, nr. 7915, miercuri, 28 martie 2018, p. 9.

2 (80) 2018 document66

studii/documente

Unirea Transilvaniei cu România, proclamată de marea adunare a naţiunii române, desfășurată la 1 decembrie 1918 la Alba Iulia,

a determinat o puternică efervescenţă naţională în rândul tuturor locuitorilor români ai provinciei. Pe plan extern, actul de la Alba Iulia, recunoscut de Puterile Aliate, a fost puternic contestat de statul maghiar, care a recurs inclusiv la folosirea forţei armate pentru împiedicarea lui.

„Fondul jertfelor liniei demarcaţionale”– înfi inţare și evoluţie

Oprirea ofensivei armatei române, în urma

dispoziţiilor Comandamentului Aliat, a încurajat forţele maghiare să reia acţiunile antiromânești, încălcând cu bună-știinţă hotărârile internaţionale. Profitând de oprirea ofensivei armatei române în Transilvania, forţele armate ale Ungariei au ocupat întinse regiuni din vestul provinciei, situate în zona liniei de demarcaţie stabilită de Aliaţi. Scopul acestor acţiuni este clar semnalat de Constantin Kiriţescu, care consemna că recâștigarea Ardealului este acum obiectivul principal al sforţărilor lor3.

Regimul de ocupaţie, cu un pronunţat caracter antiromânesc, a supus populaţia românească unor abuzuri greu de imaginat4. Presa românească a vremii a semnalat, de altfel, atrocităţile la care au fost supuși locuitorii români indiferente de statutul lor social5.

În aceste momente difi cile, solidaritatea românilor de pretutindeni avea să se manifeste cu pregnanţă. În sprijinul fraţilor lor din zona linei de demarcaţie, năpăstuiţi de ocupanţii unguri, locuitorii din restul provinciei au venit, atât prin strângerea de fonduri în bani, cât și prin donaţii de bunuri materiale și alimente.

Iniţiativa colectării de fonduri bănești și de ajutoare materiale, în scopul ajutorării românilor din zona liniei de demarcaţie, supuși represiunilor maghiare, a revenit femeilor române din Sibiu și din împrejurimi. În adunarea Reuniunii femeilor române din Sibiu din 18 martie 1919, acestea au decis înfi inţarea Fondului jertfelor liniei demarcaţionale sau liniei de demarcaţie. Scopul fondului, care urma să se constituie din colecte, chete, daruri ori alte ofrande de la locuitorii întregii ţări românești, precum și de la ofi cii publice, bisericești, institute particulare și de umanitate, era acela de a veni în ajutorul victimelor violenţelor maghiare6.

Administrarea fondului era încredinţată Băncii „Albina” din Sibiu, către care trebuiau trimise direct toate

ofrandele, distribuirea ajutoarelor urmând a se realiza prin Comitetul Executiv cu ajutorul organelor ce va afl a de cuviinţă, iar termenul fi nal de încheiere a strângerii contribuţiilor era fi xat pentru 1 mai 19197. Așa cum informaţiile o vor arăta, însă, această dată avea să fi e prelungită ulterior, fără a mai fi stabilită una fi nală.

De asemenea, în acţiunea de strângere a colectelor s-au implicat activ patru ziare din Transilvania: „Telegraful Român”, „Patria”, „Renașterea Română” și „Unirea Poporului”. De altfel, din paginile lor dispunem de cele mai consistente informaţii cu privire la evoluţia Fondului jertfelor liniei demarcaţionale.

Primul organism care a deschis seria contribuţiilor a fost Corpul Voluntarilor Ardeleni. Membri săi au contribuit cu suma de 10.000 de coroane8. La 19 martie 1919, în urma unei colecte organizate pe străzile orașului, femeile din Sibiu au strâns suma de 15.947 de coroane9. La rândul lor, preoţii, întruniţi într-un congres în Sibiu, au donat fondului 5.699 de coroane10. În scurt timp, contribuţiile au început să curgă de pe întreg spaţiul locuit de români, astfel că, în conformitate cu cifrele publicate în „Telegraful Român” nr. 29 din 12/25 martie 1919, în numai câteva zile de la înfi inţare se strânseseră în fond 34.362 de coroane11.

Au răspuns imediat apelului Reuniunii femeilor române din Sibiu, alte asociaţii ale femeilor, atât din Transilvania, cât și din Vechiul Regat: Reuniunea femeilor Române Greco-Catolice din Blaj, care a contribuit cu suma de 6.737 de coroane; Societatea Ortodoxă a Femeilor Române din București, care a trimis suma de 3.000 lei; Reuniunea f e m e i l o r r omâne d in Brașov, care a donat 6.573 c o r o a n e ș i 20 f i l l e r i 12; R e u n i u n i i „S f. Mar ia” a f e m e i l o r r o m â n e d i n C l u j ; R e u n i u n e a f e m e i l o r

CONTRIBUŢIA LOCUITORILOR DIN BUCUREŞTILA „FONDUL JERTFELOR LINIEI DEMARCAŢIONALE” (1919)

Dr. Vasile MĂRCULEŢ1

Colonel (r) Dr. Alexandru BUCUR2

Telegrama de aderare a Societății Ortodoxea Femeilor Române din București

la apelul femeilor din Sibiu – Ziarul „Patria”, anul I, nr. 34, din 26 martie 1919, p. 3

studii/documente

document 2018 2 (80) 67

române din Bistriţa, Reuniunea femeilor române din Năsăud, Reuniunea femeilor din Sângiorgiul de Câmpie, Liga drepturilor și datoriilor femeii.

Parcurgerea presei ne arată faptul că strângerea de fonduri pentru victimele atrocităţilor maghiare de dincolo de lina de demarcaţie nu s-au oprit la 1 mai 1919, așa cum fusese stabilit iniţial, ci a continuat și după această dată, până la sfârșitul lunii iunie. Sumele strânse în fond au cunoscut creșteri continue:

- la 3 aprilie 1919 acestea erau de 35.963 de coroane și 60 de fi lleri13;

- la 12 aprilie de 72.098 coroane și 60 de fi lleri14;- la 19 aprilie de 108.794 coroane și 40 de fi lleri15;- la 24 aprilie de 125.556 coroane și 20 de fi lleri16;- la 10 mai de 148.504 coroane și 40 de fi lleri17;- la 17 mai de 168.890 coroane și 35 de fi lleri18;- la 20 mai de 178.408 coroane și 75 de fi lleri19;- la 24 mai de 188.908 coroane și 92 de fi lleri20;- la 31 mai de 199.110 coroane și 42 de fi lleri21;- la 7 iunie de 207.922 coroane și 37 de fi lleri22;- la 14 iunie de 229.860 coroane și 51 de fi lleri23;- la 21 iunie aceasta era de 524.025 coroane și 71 de fi lleri24;- la 26 iunie 534.776 coroane și 60 de fi lleri25;- la 28 iunie de 541.476 coroane și 65 de fi lleri26.După 28 iunie nu mai dispunem de informaţii

provenite din presă cu privire la noi colecte pentru Fondul jertfelor liniei demarcaţionale. Asemenea acţiuni au continuat însă. Conform Raportului general pe anii 1917/18 și 1918/19, al Reuniunii Femeilor Române din Sibiu, publicat în 1919, se arată însă că la data prezentării acestuia se strânseseră peste 700.000 coroane27.

Alături de bani, în Fondul jertfelor liniei de demarcaţie, s-au colectat și unele bunuri materiale și produse alimentare. Ziarul „Telegraful Român” nr. 59 din 26 iunie 1919, spre exemplu, înregistrează faptul că locuitorii din satul Boian, judeţul Târnava Mică (azi, în judeţul Sibiu) au mai predat Comitetului Executiv, diverse albituri și 61 feldere de porumb28. Întrucât o ferdelă de porumb cântărește 13-14 kg, putem estima că donaţia locuitorilor din Boian s-a ridicat la circa 800-850 kg.

Contribuţia locuitorilor din București

Printre cei care au răspuns apelului femeilor din Sibiu de a contribui la Fondul jertfelor liniei demarcaţionale s-au numărat și locuitorii Bucureștilor, în frunte cu asociaţia femeilor din capitala României. La 26 martie 1919, prin glasul președintei Societăţii Ortodoxe a Femeilor Române din București, prinţesa Alexandrina Grigore Cantacuzino adresa asociaţiei femeilor din Sibiu o telegramă în acest sens.

În telegrama președintei Societăţii Ortodoxe a Femeilor Române din București se arăta: Luând la cunoștinţă de protestul dumneavoastră, Societatea Ortodoxă a Femeilor Române, cu toţi membri săi, și fi lialele sale se asociază la mișcarea dumneavoastră și vă stă la dispoziţie pentru o

mare întrunire aici în capitală, la care o delegaţie dintre d u m n e a v o a s t r ă ar arăta oror i l e săvârșite de un neam blestemat29.

C u a c e l a ș i prilej, era transmisă Reuniunii femeilor române din Sibiu, p e n t r u Fo n d u l j e r t f e l o r l i n e i d e m a r c a ţ i o n a l e suma de 3 .000 lei. Dintre aceștia, 2.000 lei proveneau din partea Societăţii Ortodoxe a Femeilor Române, ca primul a j u t o r p e n t r u victimele cruzimii maghiare, iar 1.000 lei reprezentau donaţia prinţesei Alexandrina Grigore Cantacuzino30.

În perioada următoare, locuitorii Bucureștilor au făcut noi colecte considerabile pentru Fondul jertfelor liniei demarcaţionale. Potrivit consemnărilor din presă, sumele trimise din București în contul fondului, în perioada în care acestea au continuat a fi înregistrate, au variat de la câteva sute de coroane la câteva sute de mii de coroane.

Informaţiile din presă ne permit identifi carea modului de evoluţie a colectelor în bani trimise din capitala României pentru Fondul jertfelor liniei demarcaţionale, precum și a donatorilor. Potrivit știrilor deţinute, suma totală strânsă de la locuitorii Bucureștilor s-a realizat în mai multe tranșe, pe durata a circa trei luni și jumătate, după cum urmează:

În data de 12/25 martie 1919, suma s-a ridicat la 1.700 coroane. Donatorii ei au fost d-na Emanoilă L. Ghika (1.000 coroane), Mihai Popovici, consilier al ministrului de interne (400 coroane) și Dumitru Voina (300 coroane)31.

În 3 aprilie 1919, suma trimisă a fost de 344 coroane. Ea a fost colectată în totalitate de către Nicolae Vlădescu de la mai mulţi funcţionari ai Ministerului de Culte și Cassa școalelor32.

În 19 aprilie 1919 a fost donată suma de 20.000 coroane. Donatorul acesteia a fost Banca Naţională a României33.

În 24 aprilie 1919, din capitala României a fost trimisă suma de 6.040 coroane. Dintre acestea, 4.000 coroane reprezentau donaţia Societăţii Ortodoxe Naţionale a Femeilor Române din București, 2.000 coroane au fost donate de prinţesa Alexandrina Grigore Cantacuzino, iar 40 coroane de profesorul Cristu Negoescu34.

Alexandrina Grigore Cantacuzino (Fototeca Arhivelor Naționale Istorice Centrale)

2 (80) 2018 document68

studii/documente

În 10 mai 1919, suma trimisă din București a fost de 14.200 coroane. Donatorii săi au fost Societatea „Transilvania” (4.000 coroane), Academia Română (10.000 coroane) și cetăţeanul Petre Ghica (200 coroane)35.

În 24 mai 1919, suma donată din București a fost de 2.440 coroane. Întreaga sumă a fost donată de două persoane, respectiv Marioara Mircea (2.000 coroane) și de o anume doamnă Nicolau (440 coroane)36.

În data de 21 iunie 1919, din București era înregistrată în contul Fondului jertfelor liniei demarcaţionale suma de 256.437 coroane. Modul în care s-a colectat, cel puţin o parte a acestei sume, este prezentat într-o scurtă notă publicată în „Telegraful Român” nr. 38 din 19 aprilie, în care se consemnează că pentru Fondul jertfelor liniei de demarcaţie s-a făcut duminică și luni (adică în 13 și 14 aprilie - n.n.), pe străzile Bucureștilor, o colectă publică prin mijlocirea doamnelor și domnișoarelor din capitală37. Contribuţia bucureștencelor, cea mai consistentă cunoscută în toată perioada funcţionării acestuia, a făcut ca, în 21 iunie, suma existentă în contul Fondului jertfelor liniei demarcaţionale să depășească dublul celei din 14 iunie38.

În sfârșit, ultima sumă cunoscută ca provenind din București, vărsată în contul Fondului jertfelor liniei demarcaţionale, în data

de 28 iunie 1919, a fost de 1.066 coroane. Ea a fost strânsă și donată de profesoarele Școlii Centrale39.

Suma totală a contribuţiei Bucureștilor la Fondul jertfelor liniei demarcaţionale s-a ridicat la un total de 302.227 coroane40. Din suma totală, 45.790 coroane provin din donaţii ale unor persoane particulare și instituţii41, iar 256.437 coroane din colecte realizate de femei pe străzile capitalei.

Consideraţii fi nale

Atrocităţile comise de ocupanţii maghiari împotriva locuitorilor români din zona liniei de demarcaţie, între 1918-1919, a generat un puternic sentiment de solidaritate cu victimele opresiunii, în întreg spaţiul românesc. Din iniţiativa femeilor românce din Sibiu, la 18 martie 1919 s-a constituit Fondul jertfelor liniei demarcaţionale, prin intermediul căruia urma să se vină în sprijinul victimelor violenţelor maghiare.

Impresionantă a fost colecta realizată în București, unde femeile au strâns suma de 256.437 de coroane. Acesteia i s-a adăugat cea realizată din donaţiile unor persoane fi zice sau instituţii, însumând 45.790 coroane, adică un total de 302.227 coroane. Ea a reprezentat circa 43,18% din suma totală colectată pentru Fondul jertfelor liniei demarcaţionale.

Th e Contribution of the Inhabitants from Bucharest at the “Border Line Victim’s Fund” (1919) - Vasile Mărculeţ, Ph.D., Colonel (r) Alexandru Bucur, Ph.D.

Abstract: At the end of 1918 and at the beginning of the 1919, Hungary occupied a number of Romanian territories in western Transylvania, in the area of the border line. Th e Romanians under the Hungarian occupation were subjected to atrocities diffi cult to imagine. In response to the Hungarian violence, on March 18, 1919, the “Border Line Victim’s Fund” was created at the initiative of the Romanian Women Reunion from Sibiu. Its role was to help the victims of the Hungarian oppression. Th e inhabitants of Bucharest donated to the fund the sum of 302.227 crowns.

Keywords: Sibiu, Bucharest, “Border Line Victim’s Fund”, Romanian Women Reunion, 1919

NOTE

1 Doctor în istorie; profesor la Colegiul Tehnic „Mediensis” din Mediaş, jud. Sibiu.2 Doctor în istorie; Sibiu.3 C. Kiriţescu, Istoria războiului pentru întregirea României 1916-1919, vol. II, Bucureşti, 1989, p. 417.4 D. Preda, V. Alexandrescu, C. Prodan, În apărarea României Mari. Campania armatei române din 1918-1919, Bucureşti, 1994, p. 162-163; C. Kiriţescu, op. cit., p. 417.5 „Telegraful Român”, anul LXVII, nr. 27 din 7/20 martie 1919, p. 2, 6; Telegraful Român, anul LXVII, nr. 47, din 20 mai 1919, p. 2-3.6 „Telegraful Român”, anul LXVII, nr. 27 din 7/20 martie 1919, p. 2.7 Ibidem.8 „Telegraful Român”, anul LXVII, nr. 27 din 7/20 martie 1919, p. 3; Telegraful Român, anul LXVII, nr. 29, din 12/25 martie 1919, p. 3.9 „Telegraful Român”, anul LXVII, nr. 29 din 12/25 martie 1919, p. 3.10 Ibidem.11 Ibidem.12 Filler: subdiviziune a forintului maghiar, a coroanei austro-ungare, a coroanei maghiare şi a pengheului (1 forint – 100 fi lleri) – n.r.13 „Telegraful Român”, anul LXVII, nr. 33 din 3 aprilie 1919, p. 3.14 „Telegraful Român”, anul LXVII, nr. 36 din 12 aprilie 1919, p. 3.15 „Telegraful Român”, anul LXVII, nr. 38 din 19 aprilie 1919, p. 6.16 „Telegraful Român”, anul LXVII, nr. 39 din 24 aprilie 1919, p. 3.17 „Telegraful Român”, anul LXVII, nr. 44 din 10 mai 1919, p. 6.18 „Telegraful Român”, anul LXVII, nr. 46 din 17 mai 1919, p. 6.19 „Telegraful Român”, anul LXVII, nr. 47 din 20 mai 1919, p. 3.20 „Telegraful Român”, anul LXVII, nr. 48 din 24 mai 1919, p. 7.21 „Telegraful Român”, anul LXVII, nr. 50 din 31 mai 1919, p. 6.22 „Telegraful Român”, anul LXVII, nr. 52 din 7 iunie 1919, p. 6.23 „Telegraful Român”, anul LXVII, nr. 54 din 14 iunie 1919, p. 6.24 „Telegraful Român”, anul LXVII, nr. 57 din 21 iunie 1919, p. 6.25 „Telegraful Român”, anul LXVII, nr. 59 din 26 iunie 1919, p. 6.

26 „Telegraful Român”, anul LXVII, nr. 60 din 28 iunie 1919, p. 7.27 *** Anuarul Reuniunii Femeilor Române din Sibiu pe anii 1917/19 şi 1918/19, Sibiu, 1919, p. 15; Cf. Valeria Şoroştineanu, Reuniunea Femeilor Române din Sibiu în anii Primului Război Mondial, în „Astra Sebesiensis” nr. 2/2016, p. 69.28 „Telegraful Român”, anul LXVII, nr. 59 din 26 iunie 1919, p. 6.29 „Patria”, anul I, nr. 34 din 26 martie 1919, p. 3.30 Ibidem.31 „Telegraful Român”, anul LXVII, nr. 29 din 12/25 martie 1919, p. 3; „Renaşterea Română”, anul I, nr. 55 din 13/26 martie 1919, p. 2.32 „Telegraful Român”, anul LXVII, nr. 33 din 3 aprilie 1919, p. 3.33 „Telegraful Român”, anul LXVII, nr. 38 din 19 aprilie 1919, p. 6.34 „Telegraful Român”, anul LXVII, nr. 39 din 24 aprilie 1919, p. 3.35 „Telegraful Român”, anul LXVII, nr. 44 din 10 mai 1919, p. 6.36 „Telegraful Român”, anul LXVII, nr. 48 din 24 mai 1919, p. 7.37 „Telegraful Român”, anul LXVII, nr. 38 din 19 aprilie 1919, p. 6.38 „Telegraful Român”, anul LXVII, nr. 57 din 21 iunie 1919, p. 6.39 „Telegraful Român”, anul LXVII, nr. 60 din 28 iunie 1919, p. 7.40 „Telegraful Român”, anul LXVII, nr. 29 din 12/25 martie 1919, p. 3; „Telegraful Român”, anul LXVII, nr. 33 din 3 aprilie 1919, p. 3; „Telegraful Român”, anul LXVII, nr. 38 din 19 aprilie 1919, p. 6; „Telegraful Român”, anul LXVII, nr. 39 din 24 aprilie 1919, p. 3; „Telegraful Român”, anul LXVII, nr. 44 din 10 mai 1919, p. 6; „Telegraful Român”, anul LXVII, nr. 48 din 24 mai 1919, p. 7; „Telegraful Român”, anul LXVII, nr. 60 din 28 iunie 1919, p. 7.41 „Telegraful Român”, anul LXVII, nr. 29 din 12/25 martie 1919, p. 3; „Telegraful Român”, anul LXVII, nr. 33 din 3 aprilie 1919, p. 3; „Telegraful Român”, anul LXVII, nr. 38 din 19 aprilie 1919, p. 6; „Telegraful Român”, anul LXVII, nr. 39 din 24 aprilie 1919, p. 3; „Telegraful Român”, anul LXVII, nr. 44 din 10 mai 1919, p. 6; „Telegraful Român”, anul LXVII, nr. 48 din 24 mai 1919, p. 7; „Telegraful Român”, anul LXVII, nr. 60 din 28 iunie 1919, p. 7.

studii/documente

document 2018 2 (80) 69

Existenţa omului pe aceste meleaguri, situate cam la jumătatea spaţiului geografi c dintre Dunăre și Carpaţi, dăinuiește din timpuri

imemoriale, dar este atestată documentar abia în urmă cu 430 de ani într-un act de danie, datat în februarie 1587, al domnitorului Mihnea Turcitul către Mănăstirea Radu Vodă prin care se ceda acesteia jumătate din moșia cătunului Hodobeni, cu tot cu ţăranii aserviţi (rumânii) care îl locuiau. Iniţial, acest cătun a fost localizat pe valea râului Pasărea (în preajma aeroportului de astăzi), la marginea unei păduri seculare din legendarii Codri ai Vlăsiei, ce se întindea de aici până în partea de nord a Bucureștilor. În ultimii 300 de ani, cei aproximativ 100 de ţărani liberi (moșneni), dar și aserviţi aveau să roiască (migreze – n.n.) mai spre sud, pe un deal la marginea pădurii și pe o vale mai ferită din moșia Otopeni, pe zone de teren mai puţin expuse inundaţiilor și revărsărilor frecvente ale cursului de apă pe care erau așezaţi, durând în timp cele două entităţi administrative Otopenii de Sus și Otopenii de Jos. S-a ajuns la denumirea de astăzi pe care o posedă micul, dar prosperul, oraș Otopeni prin transformarea fonetică succesivă a denumirii de Hodobeni în Hodopeni și în fi nal în Otopeni. Am afl at toate acestea din cele scrise în „Jurnalul de Ilfov” nr. 338/2017 de tânărul deputat Daniel Gheorghe, pasionat istoric și viitor (co)autor al mult așteptatei Monografi i a orașului Otopeni.

Cu ceva vreme în urmă, scriam în această revistă („InfoOtopeni” nr. 73/august 2015) despre manifestările organizate în cazarmă cu ocazia sărbătoririi, la 14 iulie, a Zilei transmisioniștilor militari, sub genericul Zilele Muzeului Comunicaţiilor și Informaticii, manifestări la care majoritatea publicului a fost din Otopeni, în frunte cu domnul primar Gheorghe Constantin Silviu și alţi ofi ciali ai Consiliului Local, Clubului Seniorilor, veterani de război, cadre didactice și, evident, foarte mulţi elevi. Apreciam atunci că Muzeul Comunicaţiilor și Informaticii, deși este dispus într-o cazarmă istorică a Fortului 3 Otopeni, dislocată undeva la periferia Capitalei, pe linia de centură, nu este nici pe departe și la periferia culturii și civilizaţiei noastre, tocmai pentru că aici, în Otopeni, sentimentul de mândrie al urmașilor geţilor munteni este foarte puternic, cum puternic este și sentimentul identităţii și obârșiei lor din neamurile de lăptari, morari sau lucrători agricoli autohtoni, ai satului românesc așezat în vatra lui seculară, precum și spiritul

de libertate, dinamism, demnitate și patriotism local transmis tot mai pregnant din generaţie în generaţie, ceea ce au făcut ca în ultimele decenii orașul Otopeni să fi e gazda unor manifestări știinţifi ce, culturale, artistice și sportive de înaltă ţinută. Toate acestea sunt posibile astăzi pentru că niște oameni vizionari au pus bazele tuturor așezămintelor necesare unei urbe moderne în care cetăţeanul se regăsește cu toate nevoile sale materiale și spirituale (laice și religioase). Aici, la margine de București, ne întâlnim cu istoria la tot pasul; aici sunt principalele porţi de intrare în Capitală, aeriană și rutieră, internă și internaţională.

Tot aici, la intrarea în Otopeni dinspre București, începe, pe la 1884 și istoria cazărmii noastre, cazarma istorică a Fortului 3 Otopeni. De peste 130 de ani, cetăţenii din Otopeni trăiesc alături de garnizoana Fortului 3 al Cetăţii București în această zonă de mare interes strategic pentru apărarea Capitalei. De peste 130 de ani, militarii garnizoanei Otopeni au avut ca mediu de provenienţă sau de rezidenţă această străveche așezare românească, demnă și mândră de obârșia, istoria și tradiţiile ei multiseculare. Ultimele trei decenii ale secolului al XIX-lea ne-au adus independenţa, dar și nevoia de a o întări din punct de vedere militar. Pentru o mai bună recunoaștere pe plan internaţional, Regele Carol I (principe între 1866-1881 și rege între 1881-1914) a contribuit în mod decisiv la dezvoltarea și modernizarea armatei române.

Datorită insistenţelor sale au început studiile, iar mai apoi lucrările de fortifi care ale României, care cuprindeau în principal: Cetatea București (1884-1895), Regiunea Întărită Focșani - Nămoloasa, Galaţi (1888-1894), Podul peste Dunăre (1890-1895) și Capul de Pod Fortifi cat de la Cernavodă (1906-1912), Podul peste Olt (1888-1891) de la Slatina, trecătorile Carpaţilor, amenajările portuare de la Brăila, Galaţi și Constanţa ș.a.

Ne vom referi pe scurt la istoricul fortifi caţiilor Cetăţii București și numai în măsura în care acest lucru ne ajută să consemnăm mai atent istoria cazărmii Fortului 3 Otopeni. Prin urmare, pe baza studiilor realizate de comisia numită de generalul Ioan-Emanoil Florescu2 în anul 1871 (din care făceau parte maiorul G. Slăniceanu, căpitanul E. Ariton și căpitanul N. Dabija), cea de-a doua comisie condusă de colonelul G. Manu, viitorul general, numită în 1876, fi nalizează, în anul 1882, studiile pe baza experimentelor europene și a recunoașterilor în teren, materializate în Memoriul asupra lucrărilor de apărare a ţării.

CAZARMA ISTORICĂ „FORT 3 OTOPENI” –O ISTORIE FASCINANTĂ

General-maior (r) Ion CERĂCEANU1

2 (80) 2018 document70

studii/documente

Carol I, profitând de relaţia privilegiată cu Regele Leopold al II-lea al Belgiei (căsătorit cu Maria, sora lui Carol I) îl invită în ţară, în anul 1883 , p e g ene r a l u l -l o c o t e n e n t b e l g i a n Henri-Alexis Brialmont (1821-1903), unul dintre cei mai mari specialiști în arta fortifi caţiilor, realizator al cetăţilor fortifi cate de la Anvers și Liege3. Generalul belgian studiază Memoriul comisiei G. Manu și, însoţit de doi căpitani, Culcer și Boteanu, viitori generali în Primul Război Mondial, execută o călătorie de recunoaștere în teren în urma căreia înaintează regelui un Proiect general de apărare (analizat și avizat în prezenţa regelui de o comisie condusă de prim-ministrul I.C. Brătianu din care făceau parte generalii Dabija, Văleanu, Arion și coloneii A. Berindei, Z. Gheorghiu, S. Voinescu și D. Dimitrescu-Maican) în care, pentru București era prevăzut un sistem de 18 forturi și 18 baterii detașate, sistem care ulterior a căpătat denumirea de Cetatea București.

O scurtă descriere generală a acestui sistem de fortifi caţii: pe un perimetru de 72 km (aproximativ actuala linie de centură) s-au realizat 18 forturi și 18 baterii. Forturile erau dispuse din 4 în 4 km și numerotate de la 1 la 18 începând cu Fortul 1 Chitila, Fortul 2 Mogoșoaia, Fortul 3 Otopeni și așa mai departe până la ultimul, Fortul 18 Chiajna. Cele 18 forturi erau dispuse pe una din căile de comunicaţie înspre/dinspre București (11 rutiere și 7 de cale ferată) pentru a bloca pătrunderea în oraș pe una din direcţiile operative de înaintare/atac. La jumătatea distanţei dintre două forturi s-a realizat câte o baterie/reduit care avea în principal rolul de a interzice pătrunderea/străpungerea aliniamentului fortifi cat pe intervalul dintre forturi, mai ales că distanţele de 4 km și condiţiile naturale din teren nu permiteau vizibilitatea directă dintre acestea. Forturile și bateriile erau legate între ele printr-o șosea pietruită și o linie de cale ferată.

Cetatea a fost dotată cu cel mai modern armament greu de artilerie existent la acel timp, achiziţionat prin licitaţii internaţionale cu cele mai mari fabrici producătoare din Anglia, Franţa și Germania. În funcţie de cele 5 tipuri de forturi și 6 tipuri de baterii (ca amploare a lucrărilor de fortifi caţii, condiţii naturale și restricţii bugetare) s-a realizat dotarea cetăţii cu 551 guri de foc, de diferite calibre și 354 tunuri de fl ancare (obuzier Krupp, 210 mm, md. 1886-1888, bătaie 6,9 km; obuzier Krupp, 210 mm, md. 1885, bătaie 6,9 km; tun Krupp, 150 mm, md. 1891,

bătaie 9,9 km; tun Krupp, 150 mm cu tragere înceată, md. 1885, bătaie 9,9 km; tun Hotchkiss, 57 mm cu tragere repede și cu tragere înceată, md. 1891, bătaie 4 km; tun Grusson, 5 3 m m , m d . 1 8 8 9 , bătaie 4 km; tun Krupp, 105 mm, md. 1891) amplasate în 240 de cupole de diferite tipuri (St. Chamond, Montluçon, Creusot și Gruson).

Din punct de vedere operaţional, Cetatea București era împărţită în trei sectoare de apărare, care împreună real izau o incintă for t i ficată cu perimetrul de 72 km, diametrul maxim de 23 km și minim de 21,5 km și un reduit central (comandamentul cetăţii) dispus în zona Uranus. Garnizoana militară a cetăţii era prevăzută cu 30.000 de militari.

Lucrările fortifi caţiilor au început în vara anului 1884 și s-au fi nalizat în 1895. Până în 1900 au mai continuat lucrări de fi nisare, împădurire a terenului aferent, mascare naturală a construcţiilor din cărămidă și beton cu gazon, arbuști și plantaţii de foioase și conifere, precum și repararea/modernizarea șoselei și a căii ferate.

Construcţia Cetăţii a fost opera militarilor Regimentului 1 Geniu, comandat iniţial de colonelul Anton Berindei, viitor general, director al lucrărilor de fortifi caţii (1882-1895), comandant și guvernator al Cetăţii București, dar și ministru de război.

Materialele de construcţii, cu excepţia armamentului și muniţiilor, au fost achiziţionate din ţară; de asemenea, lucrările au fost executate cu forţe proprii. Deci, o realizare de mare anvergură, care a suscitat un imens ecou/interes internaţional.

În pofi da părerilor contradictorii, atât din epocă, cât și din timpurile noastre, îndrăznesc să afi rm că această lucrare de artă trebuie să fi e o mândrie pentru armata română, pentru militarii care au executat-o, pentru inginerii și specialiștii români deopotrivă. Și să avem în vedere și faptul că în același timp se executau și celelalte lucrări de fortifi caţii în Moldova și Dobrogea, iar în principalele orașe ale ţării, cu precădere în București, era în plină desfășurare un amplu proces de dezvoltare a infrastructurii, de sistematizare și modernizare arhitecturală și urbanistică. Efortul fi nanciar al ţării a fost, după cei mai mulţi specialiști, între 120 și 150 milioane lei aur (spre comparaţie, Palatul de Justiţie realizat în 1893 a costat aproximativ 9 milioane lei!).

studii/documente

document 2018 2 (80) 71

Manevrele regale din anul 1895 desfășurate în prezenţa atașaţilor militari străini, dar și vizita înaltei delegaţii austro-ungare în România d in 19 s ep t embr i e /1 octombrie 1896 condusă de împăratul Franz Joseph însoţit de ministrul de externe A. Goluchowski și generalul Ferdinand Beck, șeful statului major al armatei imperiale, precum și a reprezentanţilor caselor regale europene înrudite cu familia regală, au făcut să se afi rme în epocă faptul că Bucureșri este una dintre cele mai bine apărate capitale europene, o cetate inexpugnabilă, iar România este ultima ţară europeană care și-a permis realizarea unui sistem de fortifi caţii puternic și modern. Cel puţin aceste considerente sunt sufi ciente să apreciem că datorită acestor eForturi, România a avut pentru aproape patru decenii un statut internaţional, militar și diplomatic, demn de invidiat chiar și în zilele noastre!

Revenind la Cazarma istorică a Fortului 3 Otopeni construită între 1884 și 1895, aceasta a fost amplasată pe o suprafaţă de teren din comuna Otopeni, situată pe partea dreaptă a șoselei București - Ploiești (actualul DN.1), la km 12,5. În baza Legii pentru fortifi carea Bucureștilor publicată în Monitorul Ofi cial nr. 258/25 februarie 1886 prin care Fortificaţiile Capitalei se declară de utilitate publică4 și a Înaltului Decret Regal nr. 2360 din 3 septembrie 1886 prin care și exproprierea terenurilor necesare fortifi caţiilor se declară de utilitate publică și luarea în posesiune a acelor terenuri se declară de urgenţă5, prin sentinţele Curţii de Apel București nr. 324 din 28 august 1886, nr. 411 din 3 octombrie 1886, nr. 476 din 27 octombrie 1886, nr. 218 din 31 octombrie 1886, nr. 519 din 15 noiembrie 1886, nr. 253 din 2 decembrie 1886 și nr. 21 din 22 ianuarie1887 au fost expropriate suprafeţele de teren necesare construirii Fortului 3 Otopeni (47,4282 ha), Bateriei 3-4 Otopeni-Tunari (25 ha) și liniei de C.F. între Fortul 3 Otopeni și Fortul 4 Tunari (14,1718 ha)6.

Pe această suprafaţă de aproape 47,5 ha, timp de un deceniu s-au executat ample lucrări de săpături, dislocări masive de pământ, de zidărie în piatră, cărămidă și beton turnat, s-au realizat căi de acces și depozite temporare pentru imensele cantităţi de materiale necesare, s-au construit șoseaua de centură pietruită și linia de cale ferată, s-au executat amenajările și dotările interioare și exterioare fortifi caţiei, astfel încât, în fi nal, a rezultat o fortifi caţie modernă, extrem de puternică, în care

garnizoana militară (compusă din trupe de geniu cetate, pionieri, pontonieri, artileriști și transmisioniști) dispunea de toate utilităţile necesare unei cazărmi militare (sursă proprie de curent electric, sobe pentru încălzire, apă curentă, sisteme de canalizare a apelor pluviale și reziduale, protecţie împotriva focului infanteriei și artileriei inamicului, mascare terestră și aeriană etc.)7.

Prezentăm în continuare planul general al Fortului 3 Otopeni cu explicaţiile necesare privind organizarea și dotarea cu armament a celui mai mare și mai complex, alături de Fortul 1 Chitila, dintre toate cele 18 forturi ale Cetăţii București. De la fi nalizarea lucrărilor de fortifi caţii, Fortul 3 Otopeni a funcţionat în regim de cazarmă militară, administrat în timp de pace de o companie, uneori de un batalion de geniu de cetate, în organica cărora intrau militari/subunităţi de specialităţi tehnice diferite așa cum am arătat anterior.

Contextul extrem de complex atât pe plan internaţional, cât și pe plan intern de acum un veac, în care s-a luat decizia de ieșire din neutralitate și intrarea în război alături de Antantă prin semnarea Tratatului politic și a Convenţiei militare la 4/17 august 1916, precum și evoluţia nefavorabilă a operaţiilor armatei române atât în Transilvania (septembrie-octombrie 1916) și trecătorile Carpaţilor (septembrie-noiembrie 1916) cât și la Dunăre8 și în Dobrogea (spargerea frontului româno-rus la 6/19 septembrie 1916), ocuparea Olteniei și Munteniei (octombrie-noiembrie 1916), pierderea bătăliei de pe Neajlov - Argeș (16/29 noiembrie-20 noiembrie/3 decembrie 1916) și ocuparea Bucureștilor la 23 noiembrie/6 decembrie 1916 au făcut să se ia decizia istorică de dezarmare a Cetăţii București și cedare a Capitalei fără a se lupta în fortifi caţiile realizate în urmă cu patru decenii tocmai pentru acest scop. Nu ne propunem aici să analizăm sau să detaliem raţiunile pentru care s-a luat această decizie, pe care eu personal o consider în egală măsură o ironie a istoriei dar și o enigmă a acesteia, în condiţiile în care demontarea pieselor de artilerie grea de cetate a început în mare secret încă din anul 1915 când nu se decisese intrarea României în război. Timp de un an s-a executat adaptarea și modifi carea artileriei de cetate pentru a putea substitui lipsa artileriei grele de câmp a celor două armate. Modifi carea afetelor de tun și realizarea dispozitivelor de tracţiune și transport s-au executat la Arsenalul Armatei, la Uzinele Malaxa, la Atelierele Nicolina – Iași și chiar la Odessa.

Astfel, piesele de artilerie de sub cupolele Cetăţii București au format artileria grea de câmp, folosită în luptele din defi leul Oltului și pe Valea Prahovei (unde a și rămas în mâna inamicului după retragere) și mai puţin pe frontul din Moldova. Piesele de 37 și 53 mm au servit fi e pentru constituirea bateriilor de artilerie antiaeriană

2 (80) 2018 document72

studii/documente

„Negrei” și „Burileanu”, fi e pentru însoţirea coloanelor de infanterie. Efectivele unităţilor de cetate au fo rmat Reg imente l e de Infanterie „Horia”, „Cloșca” și „Crișan”, cu o organizare mediocră și fără o pregătire pentru a lupta ca unităţi de infanterie. O mică parte din armamentul de cetate

a fost destinată pentru completarea fortificaţiilor (nefi nalizate) de la Turtucaia, căzând, în numai două săptămâni de la intrarea în război, în mâna forţelor germano-bulgare9.

Dezarmarea Cetăţii București a fost o mare surpriză”, dar și o mare ușurare pentru Armata 9 Germană ș i Armata de Dunăre după câștigarea Bătăliei pentru București. Iată cum consemnează g e n e r a l u l Ludendorff în amintir i le sale de război: Prima ipo te ză ( l up ta de încercuire a Cetăţii București – n . n . ) n e - a r f i f o s t f o a r t e neplăcută, f iindcă ar f i pre lungit c a m p a n i a î n România. Toamna era de ja f oar te târ zie. Trebuia s ă n e e ch i p ă m pentru anul viitor. Mijloace de atac de tot felul fuseseră pregătite pentru a grăbi cucerirea orașului. Mi s-a luat o mare piatră de pe inimă când, la 6, ne-a sosit știrea că Divizia noastră de Cavalerie a găsit uvrajele de nord ale Cetăţii neocupate10.

Foarte interesante sunt și aprecierile feldmareșalului Hindenburg cu privire la căderea neașteptată a Bucureștilor: Ne-am imaginat că [sic!] cucerirea capitalei române va fi ceva mai războinică decât cum a fost în realitate. Noi știam că Bucureștii sunt o cetate puternică și adusesem pentru a o

reduce material de artilerie de cel mai mare calibru; acum, această neînvinsă cetate nu era decât un oraș deschis. Nicio piesă de artilerie nu mai înarma puternicele sale întăriri și cupolele sale blindate se transformaseră în cupole de lemn. Spionajul nostru, din timp de pace, așa de lăudat de inamicii noștri, nici nu parvenise să constate că Bucureștii au fost dezarmaţi înainte de intrarea în război! Soarta României s-a împlinit cu forţa unei drame! România, care avusese în mână soarta lumii, a trebuit să se considere fericită că sfărâmăturile armatei sale au scăpat de distrugere cu ajutorul întăririlor ruse!11.

După război, unităţile de geniu au revenit, în mai multe etape succesive, în garnizoanele de reședinţă. Subunităţile celor trei batalioane de pionieri (3, 4 și 12) create în aprilie 1917 din Batalionul 2 Pionieri, odată cu reorganizarea armatei din iarna aceluiași an, revin în cazărmile „Sf. Gheorghe” (Malmaison) pe calea Plevnei,

forturile Afumaţi, Ștefănești, Tunari ș i Otopeni în care își continuă activitatea până la demobilizarea totală și trecerea armatei pe picior de pace la 1 aprilie 1921.

În anul 1919, noua cazarmă a Batal ionului 2 Pionieri a fost alocată Școlilor Militare de Geniu, nou înfi inţate, iar batalionul a avut ca reședinţă p r o v i z o r i e f o r t u r i l e d i n partea de nord a Capitalei, iar la 14 iunie 1922 Reg imentu l 2 Pionieri primește

în administrare cazarma Fortului 3 Otopeni.În perioada 8 noiembrie 1923-7 ianuarie 1928,

majoritatea efectivelor regimentului sunt mutate la Cernavodă pentru executarea unor lucrări la fortifi caţii, dar și de utilitate publică (șosele, cale ferată, poduri, intervenţii la inundaţii, dislocări de gheaţă etc.). La 10 mai 1929, Principele Nicolae, în prezenţa Înaltei Regenţe, decorează la Cotroceni Drapelul de luptă al Regimentului 2 Pionieri cu Ordinul „Steaua României Mari”, ca o

studii/documente

document 2018 2 (80) 73

recunoaștere a excepţionalelor jertfe și merite istorice ale acestui corp de elită al armatei noastre în războaiele pentru independenţă și de întregire a neamului.

Putem spune că anul 1929 este reperul temporal de la care activitatea specifică armei geniu devine statornică și durabilă în această cazarmă. După o analiză retrospectivă, dar și potrivit aprecierilor din epocă, arma geniu era cea mai tehnică dintre categoriile de arme din organica armatei noastre, întrunind specialităţi precum pionieri, pontonieri, căi ferate, transmisiuni (în cablu și telegrafi e fără fi r/radio, telefonie, semnalizare optică, columbofi lie, serviciul de curierat), aerostaţii militare și aviaţie. Decenii de-a rândul, arma geniu a pregătit pentru societatea civilă generaţii întregi de specialiști pentru care nu aveam în ţară un sistem de învăţământ dedicat, în special (poli)tehnic. Ofi ţerii de geniu, în special, urmau cursuri la instituţii de învăţământ superior din Franţa, Germania și Austria, completând pregătirea militară cu una tehnică, fundamentală și dedicată domeniilor de vârf ale cunoașterii știinţifi ce. Nu puţini dintre aceștia au devenit mari personalităţi militare, politice, academice au ocupat funcţii de înalţi demnitari ai statului și au avut o contribuţie decisivă în realizarea și confi rmarea pe plan

internaţional a marilor idealuri naţionale ale poporului român – independenţa statului și întregirea neamului12.

Pentru a înţelege mai bine rosturile acestor aprecieri, vom prezenta în continuare o serie de fapte și evenimente care s-au petrecut de-a lungul timpului aici, în Cazarma Otopeni, în această perioadă dintre războaie. Ele fac parte din evoluţia istorică a acestui spaţiu geografi c, edilitar, administrativ și militar. Evenimentele în succesiunea lor cronologică sunt consemnate cu mare acurateţe în „Jurnalul de Operaţii”/„Registrul istoric” al Regimentului 2 Pionieri Gardă (1859-1946) cu denumirile succesive pe care acesta le-a avut într-o lungă perioadă istorică13.

În cazarmă, principala activitate era instrucţia/pregătirea personalului (ofi ţeri, subofi ţeri, reangajaţi, trupă și civili) pentru lupta în fortifi caţii și executarea lucrărilor specifice armei geniu. Aici se desfășurau activităţile de pregătire în cadrul „școlilor” organizate la ordin și cu obiective bine defi nite pentru întreaga armată. Tot aici se experimentau noi echipamente și unelte de lucru, tehnici și tactici de luptă, materiale și substanţe noi precum și inovaţii, modifi cări și modernizări la cele existente în dotare. De pildă, la 1 septembrie 1931, cu ocazia manevrelor de garnizoană desfășurate în zona

2 (80) 2018 document74

studii/documente

Chiajna – Otopeni – Cociovaliște s-au executat reţele de

transmisiuni și, pentru prima dată, s-au făcut experienţe

de trecere a râurilor pe schiuri de apă în localitatea

Ordoreanu. Pregătirea practică se executa prin lucrări

proprii armatei sau de utilitate publică pe bază de licitaţii

și contracte.

Având în vedere statutul său distinct în organica

armatei române, Regimentul 2 Pionieri a participat la

toate manevrele regale anuale desfășurate în toate zonele

de operaţii și în provinciile istorice, la paradele militare

și evenimentele organizate sub egida Casei Regale sau

a membrilor acesteia (Ziua Regalităţii – 10 mai, Ziua

Restauraţiei – 8 iunie, Ziua Regelui Carol al II-lea –

15 octombrie, Ziua Marelui Voievod de Alba Iulia Mihai

– 25 octombrie, Serbarea Pomului de Crăciun, Serbarea

Bobotezei, Sărbătorirea patronilor spirituali Sf. Împăraţi

Constantin și Elena – 21 mai ș.a.). De asemenea, spaţiul

cazărmii devine și unul cu valenţe spirituale, cultural-

educative, sportive și confesional-religioase deosebite.

Iniţial, cazarma fortului dispunea de utilităţile strict

necesare (apă, căldură, electricitate, canalizare) pentru

cazarea efectivelor și depozitarea materialelor, un platou

central (piaţa armelor), un pavilion administrativ (birouri,

muzeu și cazinoul ofi ţerilor), teren de educaţie fi zică și

teren de instrucţie (pe marele islaz din Otopeni, unde

este acum pista aeroportului).

Spre exemplifi care, la 10 mai 1931, în regiment s-a înfi inţat

Casa ostășească – Mărăști care dispunea de sală de cetire

A - cupolă Montluçon cu un obuzier de 210 mm, model 1891 (2x)B - cupolă St. Chamond cu două tunuri de 150 mm, model 1891 (1x)C - cupolă Montluçon cu două tunuri de 150 mm, model 1891 (2x)D - turelă cu eclipsă cu un tun de 57 mm (5x)E - tun de 57 mm, pentru fl ancarea şanţurilor (13x)

1 - corp de gardă reduit 2 - corp de gardă fort 3 - şanţ reduit 4 - local reduit 5 - cazemată de contraescarpă 6 - galerie de contraescarpă7 - escarpă zidită 8 - local fort

9 - potemă10 - şanţ lateral11 - şanţ anterior12 - caponieră dublă13 - semicaponieră14 - şanţ diamant15 - contraescarpă zidită16 - glacis

Planul general al Fortului 3 Otopeni

studii/documente

document 2018 2 (80) 75

(bibliotecă și sală de lectură) și sală de teatru-cinema. La 21 mai, cu ocazia sărbătoririi patronului spiritual al regimentului s-a săvârșit un Te Deum urmat de o masă festivă, horă și cinema. Peste câteva zile, prin Decretul Regal nr. 1950 din 6 iunie, Carol al II-lea ia în proprietate Regimentul 2 Pionieri și îi acordă cifra regală, ceea ce reprezenta o mare onoare pentru personalul regimentului, care se mândrea cu faptul că la vârsta de 8 ani (în 1901), principele Carol a îmbrăcat uniforma de fruntaș al Regimentului 1 Geniu dislocat la Cotroceni.

La 16 octombrie 1932, în regiment s-a sărbătorit ziua de naștere a regelui, ocazie cu care pe platoul cel mare s-a dat citire mesajului regal, a avut loc defi larea regimentului și o șezătoare culturală. Altă dată, la 1 decembrie, s-au aniversat 72 de ani de la înfi inţarea primului batalion de geniu. După trecerea în revistă și parada militară s-a desfășurat o frumoasă șezătoare artistică. Cea mai mare sărbătoare a anului 1932 avea să fi e organizată la 21 mai cu ocazia sărbătoririi patronului Regimentului 2 Pionieri – Sfi nţii Împăraţi Constantin și Elena. Într-o atmosferă sărbătorească, cu cazarma și fortul pavoazate cu fl ori, plante ornamentale, ghirlande de stejar și sute de drapele tricolore au fost întâmpinaţi regele Carol al II-lea, Marele Voievod de Alba Iulia Mihai, prim-ministrul Nicolae Iorga, ministrul apărării

(generalul Constantin Ștefănescu-Amza), secretarul general al Ministerului Apărării, (generalul Partenie), foști miniștrii de război (generalii Cihoski, Văleanu și Istrate), inspectorul general al geniului (generalul Ignat), un mare număr de generali, foștii comandanţi ai geniului și ai unităţii, comandanţii unităţilor din garnizoana București și mulţi alţii: Încă de câteva zile, întregul regiment își pregătește sufl etul și haina pentru această zi măreaţă. Se fac mari pregătiri, așa cum se cuvine pentru o vizită regească. De la portalul artistic sculptat de la intrarea în regiment și până în cele mai depărtate colţuri ale vastei cazărmi mâna pionierului a intervenit, făcând totul în cea mai perfectă ordine. Însăși natura a înţeles sufl etele pionierilor pregătiţi pentru o zi mare, oferind sărbătoriţilor cea mai frumoasă zi din primăvara acestui an, prima zi de vară! Numai verdeaţă, fl ori și miresme alături de ghirlande de stejar, placarde cu inscripţii, mii de steguleţe tricolore, fl ori și plante pe tot întinsul cazărmii și fortului Otopeni. Tot ansamblul oferă spectatorilor un aspect impunător, feeric14. După trecerea în revistă a regimentului, aceștia, însoţiţi de ofi cialităţile civile, generali și ofi ţeri din garnizoană, în activitate și în rezervă, au ocupat locul pe estrada special construită și împodobită cu fl ori, drapele și covoare naţionale, într-un altar improvizat și artistic executat, înconjurat de piramide de arme, unelte și aparate de specialitate, s-a săvârșit serviciul

CAZARMA „FORT 3 OTOPENI” ÎN ANUL 1937Scara 1:8.000

Reconstituire pe baza Jurnalului de Operaţii al Regimentului Pionieri Gardă

2 (80) 2018 document76

studii/documente

divin de către confesorul garnizoanei, preotul Inocenţiu Ștefănescu, asistat de confesorul regimentului, preotul Ioan Popescu din Otopeni. Răspunsurile au fost date de un cor format din toţi copiii de trupă ai regimentului. După cuvântarea comandantului regimentului, colonelul Gheorghe Petrescu, și scurta alocuţiune a regelui, au avut loc defi larea și vizitarea cazinoului ofi ţerilor. S-a scris în „Cartea de Aur” a regimentului, deschisă în anul 1900 cu semnătura regelui Carol I, după care s-a vizitat cazarma printr-o plimbare pe aleile acesteia care purtau denumiri istorice de eroi, localităţi și bătălii din Războiul de Independenţă și Războiul de Întregire la care a participat și regimentul. S-au vizitat apoi poligoanele de instrucţie a lucrărilor de poduri, șosele, distrugeri, instalaţii și fortifi caţii și s-a inaugurat noul stadion de educaţie fi zică, dispus pe locul pe care este și astăzi. După desfășurarea unui program sportiv, s-a servit o gustare frugală într-o atmosferă de caldă însufl eţire sub brazii de lângă pavilionul administrativ. Însoţit de uralele soldaţilor dispuși pe ambele părţi ale aleii pietruite, regele și ofi cialităţile au părăsit cazarma.

Cam în același mod s-a desfășurat sărbătoarea Patronului regimentului și în anul următor, deși timpul a fost nefavorabil; a plouat toată ziua, iar activităţile nu s-au putut desfășura decât în sala de mese. De remarcat că pe timpul serviciului divin ofi ciat de aceiași preoţi-confesori și în cuvântul comandantului a fost evocată personalitatea foștilor comandanţi ai unităţii care au trecut în viaţa veșnică - maiorul inginer Panait Donici, coloneii Poenaru, Istrate, Zamfi r și Gheorghiu, precum și generalii Berindei, Culcer și Hîrjeu. Principele Mihai a inaugurat poligonul de tragere redusă și a fost vizitat un post de comandă în cavernă prevăzut cu toate instalaţiile necesare (sobă, ventilaţie, generator de curent electric, fântână, mese, scaune, pături antigaz). De asemenea a fost vizitat muzeul, s-a scris în „Cartea de Aur” și s-a

urmărit la cazinoul ofi ţerilor un program artistic ad-hoc care s-a bucurat de un real succes.

La 6 aprilie 1934, Mihai – Marele Voievod de Alba Iulia a vizitat cazarma și Fortul 3 Otopeni împreună cu toţi colegii clasei speciale din care făcea parte. Pe tot parcursul vizitei au fost însoţiţi de col. Ghe. Petrescu, comandantul regimentului primind toate explicaţiile necesare și intrând în toate încăperile fortifi caţiei.

O semnificaţie cu totul particulară o are s ă r b ă t o a re a Pa t ro n u l u i r e g i m e n t u l u i ș i a 75 de ani de existenţă a Corpului, la 20 mai 1935. Într-un dispozitiv de paradă impresionant s-au adunat în „piaţa armelor”/marele platou, pentru a întâmpina pe regele Carol al II-lea și pe Mihai – Marele Voievod de Alba Iulia, ofi ţeri veterani, foști șefi ai corpului, ofi ţeri de rezervă ai regimentului, Drapelele istorice ale Batalionului 1 Geniu, Regimentului 1 Geniu, Batalionului 2 Pionieri și Regimentului 2 Pionieri, ofi ţerii și trupa regimentului, comandanţii și șefi i ierarhici, comandanţii unităţilor din garnizoană, precum și înaltele ofi cialităţi invitate la sărbătoare: Gheorghe Tătărăscu, președintele Consiliului de Miniștri, generalul Angelescu Paul, ministrul apărării naţionale, principele Nicolae, generalii și ofi ţerii care au îndeplinit funcţii de demnitate publică sau în conducerea armatei. După primirea raportului și ofi cierea serviciului divin de aceiași preoţi confesori (Inocenţiu Ștefănescu de la garnizoană și Ioan Popescu din Otopeni), comandantul regimentului, colonelul Gheorghe Petrescu, a prezentat succint trecutul istoric și de luptă al unităţii și armei geniu în cei 75 de ani de existenţă, faptele de eroism ale militarilor geniști în campaniile Războiului de Independenţă, ale celui de-Al Doilea Război Balcanic și ale Războiului de Întregire, realizările din timp de pace ale regimentului pentru construcţia a numeroase obiective de interes public pe întregul teritoriu al ţării și alte fapte și evenimente semnifi cative din istoria regimentului.

Pavilionul comandament (1939) – latura dinspre linia de centură cu intrarea principală şi terasa descoperită

Pavilionul comandament (1939) – latura dinspre terenul de educaţie fi zicăşi terasa acoperită

studii/documente

document 2018 2 (80) 77

M.S. Regele a binevoit să răspundă: „Iubiţi Ostași!Prăznuind astăzi acei 75 ani de fi inţă a armei geniului,

să închinăm primul nostru gând cu recunoștinţă acelora care au făcut ca această armă și acest regiment să fi e ceea ce este. Până mai ieri considerat ca o armă minoră, astăzi geniul este una dintre cele mai principale arme de luptă ale oștirii. În acest răstimp lung, sunt fericit să constat că toţi au știut să-și facă datoria. Astăzi, când se împlinesc 75 de ani de existenţă, fac călduroasa urare Regimentului 2 Pionieri și Armei Geniului să fi e la înălţimea înaintașilor și să știe întotdeauna, atât în timp de pace, cât și în timp de război, să-și facă datoria către Patrie și Tron”. Ultimele cuvinte ale suveranului au fost acoperite de nesfârșite și puternice urale. Apoi, în sunetele „Marșului Regimentului”, a urmat defi larea15.

În aceas tă a tmosferă , trebuie să recunoaștem plină de însufl eţire, are loc momentul cel mai important al acestei zile de sărbătoare, punerea pietrei fundamentale a noii cazărmi, care de acum înainte va purta denumirea de Cazarma „Marele Voievod Mihai ” . Punerea pietrei fundamentale s-a făcut prin încastrarea unui tub de oţel inoxidabil în fundaţia pavilionului trupă de către regele Carol al II-lea, existent și astăzi, în care s-a introdus următorul Act de fundaţie:

„Regimentul 2 PionieriCu voia Tatălui, cu ajutorul Fiului și cu harul Sfântului DuhNoi Carol al II-lea Regele Românilorcu fi ul meu Mihai Mare Voievod al Albei Iulia și fratele

meu Principele NicolaeMiniștrii fi ind: Prim-ministru și ministru armamentuluiTătărăscu Gh.Ministru Apărării Naţionale general de C.A. adjut.Angelescu Paulinspector general al geniului general de divizie Ignat Mihailiar comandant al Regimentului 2 Pionieri colonelPetrescu N. Gheorghepus-am piatra fundamentală a acestei clădiri astăzi, luni

20 mai, anul de la Cristos una mie nouă sute treizeci și cinci pe terenul vechiului fort Otopeni în amintirea celor 75 ani de viaţă ai armei geniului și o vom desăvârși ca să fi e adăpost ostașilor din Regimentul al II-lea de Pionieri proprietatea Noastră, urmași ai celor care au dat Ţării Neatârnarea și Întregirea “16.

În continuare s-au desfășurat demonstraţii de instrucţie de specialitate în Fortul 3 Otopeni, s-au prezentat regelui reconstituiri ale principalelor bătălii la care a participat regimentul în cele trei campanii, au avut loc concursuri sportive, ai căror câștigători au fost premiaţi de principele Mihai și, în fi nal, la cazinoul ofi ţerilor, regele a decorat un număr mare de generali și ofi ţeri și a înmânat cadouri simbolice ofi ţerilor și trupei. Fac aici precizarea că, la fi ecare sărbătoare la care participa, Carol al II-lea avea obiceiul să ofere subofi ţerilor și trupei bomboane și ţigări, iar ofi ţerilor diferite suveniruri (un blocnotes cu cifra regală, o tabacheră

din argint, o fotografi e a sa cu autograf înrămată etc.)!

Odată cu punerea pietrei fundamentale a cazărmii r eg imentu lu i a î n cepu t demolarea vechilor barăci și construirea noilor pavilioane, existente și astăzi, pe baza unui proiect realizat de prof. arhitect C. Iotzu, asistat de căpitanul ing. C. Rădulescu. Lucrările au început în 1935 sub comanda colonelului Gheorghe Petrescu și s-au fi nalizat, în linii mari, în 1939 sub comanda colonelului Tudor Orezeanu.

La 23 decembrie 1936, cu ocazia sărbătorii Pomului de Crăciun ce a avut loc în cazarma

Regimentului de Gardă „Mihai Viteazul”, regele a hotărât ca Regimentul 2 Pionieri, proprietatea sa să se numească și regiment de gardă17, fapt consfi nţit prin Înaltul Decret Regal nr. 19 din 4 ianuarie 1937. Cu aceste noi haine de sărbătoare (uniforme, insigne, însemne și accesorii distincte și personalizate) Regimentul Pionieri Gardă îl primește pe rege în noua sa cazarmă de la Fortul 3 Otopeni pe 20 mai 1937 pentru a sărbători Patronul Spiritual „Sfi nţii Împăraţi Constantin și Elena” și a 77-a aniversare a existenţei sale.

Pe lângă activităţile deja obișnuite în asemenea ocazii (raportul, trecerea în revistă, ofi cierea serviciului divin, demonstraţiile de geniu, vizitarea cazărmii, întreţinerea cu ofiţerii regimentului și invitaţii la sărbătoare, consemnarea în „Cartea de Aur” a unităţii și oferirea de cadouri simbolice) este de rememorat de această dată interesul regelui pentru stadiul lucrărilor de construcţie la noile pavilioane ale cazărmii și pentru condiţiile de cazare și hrănire a trupei. După primirea unui Album cu realizările regimentului în ultimul an pe șantierele militare și civile și a unei statuete din bronz intitulată Pionier la lucru, regele a rostit o scurtă alocuţiune.

Însemnul heraldic al armei Geniu de pe intrarea principală în pavilionul comandament (1939)

2 (80) 2018 document78

studii/documente

Putem deduce cu ușurinţă că au fost admirate și apreciate de către toţi participanţii la această sărbătoare marile realizări constructive ce aveau să întregească și să defi nească noua cazarmă a Fortului 3 Otopeni: noua clădire a corpului de gardă, compusă din trei încăperi, cu spălător și prispă, impunătorul portal monumental al cazărmii înalt de 10 m și lung de 15 m, prevăzut cu două lăcașe pentru santinele și două porţi mari din fi er forjat încadrate de doi stâlpi ornamentaţi cu emblema regimentului și acoperiţi cu olane de ţiglă roșie/cărămizie, precum și frumosul gard din plăci armate de beton, pe fundaţie și panouri din plasă de sârmă ţesută între stâlpi de beton înalţi de doi metri pe o lungime de 850 m, paralel cu șoseaua naţională. De asemenea, s-a mai realizat și o frumoasă tribună ofi cială pe latura dinspre terenul de educaţie fi zică, cu fundaţie din beton, o estradă regală și două estrade laterale pentru persoanele ofi ciale care asistau la ceremoniile militare și religioase desfășurate aici. Tribuna era încadrată cu patru vase din beton mozaicat pentru susţinerea stâlpilor pe care se realiza baldachinul, iar în restul timpului se montau aici patru vase mari cu fl ori. După cum se consemnează în „Registrul istoric” al regimentului, lucrările s-au executat în timp record de numai două săptămâni conform proiectului arhitectului C. Iotzu și sub conducerea căpitanului ing. N. Novacovici, locotenent-colonelului Adrian Iazovici și locotenentului N. Petreanu.

Anul 1937 se încheie cu o realizare de mare succes, de data aceasta de factură spirituală am spune – înfi inţarea, la 9 noiembrie 1937, a Asociaţiei Culturale, Sportive și de Turism a Regimentului Pionieri Gardă, al cărei act

constitutiv poate fi considerat și astăzi un model pentru demersuri similare18.

La 15 martie 1938, a început construcţia gardului pe latura de sud, paralel cu calea ferată de centură, pe o lungime de 500 m, după același model și din aceleași materiale ca și cel paralel cu șoseaua naţională București – Ploiești. Tot atunci încep plantaţiile de pomi și sofora19 pentru completarea parcului regimentului, al cărui plan a fost întocmit de același arhitect C. Iotzu, împreună cu directorul Societăţii „Rebbum” de la Casa Grădinilor Publice. Într-un timp record, de la 15 la 21 mai, s-a realizat aleea de defi lare, pe locul celei vechi, pe o lungime de 130 m, de la intrarea principală și noul corp de gardă (pe locul pe care este acum restaurantul „McDonald’s”), prin cazarmă până în șoseaua de centură, de către regiment cu forţe proprii, dar și cu un sprijin de materiale în valoare de 400.000 lei din partea Primăriei Municipiului București. Tot acum se fi nalizează demolarea barăcilor bucătărie și dormitor din apropierea noului pavilion pentru trupă, ceea ce a dat o nouă perspectivă arhitecturală acestei zone a cazărmii.

Cu aceste frumoase realizări edilitare, noul și vrednicul comandant al regimentului, colonel Tudor Orezeanu, îl întâmpină, la 28 mai 1938, pe regele Carol al II-lea însoţit de Marele Voievod Mihai și Î.P.S. Partenie Ciopron, episcopul armatei, pentru a sărbători în noua cazarmă a 78-a aniversare a înfi inţării unităţii. Cu numai o zi înainte, tot cu sprijinul Primăriei Capitalei, s-a reușit montarea a 4 refl ectoare mari pentru iluminarea nocturnă a portalului monumental de la șoseaua București – Ploiești și corpului de gardă. Pe lângă activităţile comemorative specifi ce, cu

studii/documente

document 2018 2 (80) 79

această ocazie i s-au prezentat regelui noi le obiect ive realizate sau în curs de realizare și un amplu program de demonstraţii de tehnică și lucrări, p e a t e l i e r e d e specialitate, astfel: post de comandă de divizie, punţi d e e c h i p a j ș i i m p r o v i z a t e , camufl aj cu plasă, p o d u r i , m i n e anticar, sisteme de ventilaţie, stand de miniaturi cu realizările personalului regimentului: podurile peste Argeș la Budești și Izvoarele, linia C.F. Carmen Silva – Mangalia și proiectul de plan de ansamblu al cazărmii.

Am lăsat la urmă prezentarea „Standului de transmisiuni”, având în vedere tocmai faptul că din 1954 și până în prezent în această cazarmă au fost dislocate permanent unităţi de transmisiuni (Regimentul 45 Transmisiuni până în 1964 și de atunci până astăzi Regimentul 48 Transmisiuni, cu denumirile ulterioare pe care le-a avut și Centrul de Instrucţie al Transmisiunilor între 1968 și 1997). Preocupările pe linie de transmisiuni ar putea să pară simpliste astăzi, dar pentru vremea respectivă trebuie s ă c o n s t a t ă m c ă e l e s e î n c a d r a u l a u n nivel tehnic ridicat. Standul de transmisiuni, realizat cu concursul Regimentului 1 Transmisiuni, prezentat regelui cuprindea: întrebuinţarea celulei fotoelectrice, declanșarea focului la armele automate, aprinderea unei încărcături cu termit, darea focului la un furnal de mină, echipament de curenţi purtători tip M.A.N., telefonul optic, teleimprimatorul „Creed”, staţiunea radio „G” tip M.A.N., radiogoniometru tip Bg.I., radioreceptor RSI tip M.A.N., grupul electrogen de 400 W tip M.A.N., grupul electrogen de 12 kW, postul de radioamator ZA5AT al maistrului Tremtea. Cu aceeași ocazie, s-a instituit și decernat unui număr mare de persoane „Insigna Onorifi că de 7 ani a Regimentului Pionieri Gardă” (7 ani de la luarea în proprietatea regelui a regimentului).

În perioada care urmează, concomitent cu lucrările de construcţii în curs de execuţie în cazarmă, o parte din efectivele regimentului au participat la instalarea cablului telefonic la Castelul de la Scroviștea (22 iulie 1938), la funeraliile reginei Maria (24 iulie 1938), la dezvelirea Monumentului Carol I în Piaţa Palatului Regal (9 mai 1939), la mobilizarea parţială pentru instruire

a contingentelor 38/39 și executarea r e c h i z i ţ i i l o r conform planurilor de mobilizare și altele.

În acest timp, î n c a z a r m ă încep lucrăr i l e de cons t r uc ţ i e la noul pavilion „Comandament” (10 septembrie 1 9 3 8 ) c o m p u s d i n c o r p u l a d m i n i s t r a t i v, cazinoul și căminul

pentru ofi ţerii necăsătoriţi pe baza planurilor arhitectului C. Iotzu și sub conducerea căpitanului ing. C. Rădulescu. Construcţia acestuia se va termina la 1 octombrie 1939. Cu o suprafaţă totală construită de 4.022 m.p. (662 subsol, 2.176 parter, 180 mezanin, 280 etaj 1 cămin, 280 etaj 2 cămin, 380 bibliotecă și 65 vas de expansiune) noul pavilion administrativ cuprindea un corp de birouri, sală de festivităţi, popotă și cămin (18 camere).

Între 25 septembrie 1938 și 5 mai 1939 s-a forat și dat în funcţiune puţul de apă al cazărmii (55 m adâncime), la 1 noiembrie 1938 începe construcţia WC-ului trupei (exterior), iar la 8 noiembrie 1938 încep lucrările la grajdul pentru 42 de cai. Între 24 aprilie-7 octombrie 1939 s-a construit un frumos castel de apă cu o înălţime de 30 m și o capacitate de 50 m.c. La 6 februarie 1939 încep lucrările la pavilionul „Infi rmerie” pe baza planurilor aceluiași arhitect și în aceeași dirigenţie de șantier ca la pavilionul administrativ, lucrări ce vor fi fi nalizate la 17 iulie 1939 cu realizarea unui adevărat pavilion de spital, executat în perfecte condiţii tehnice, cu maximum de confort și într-un stil cât se poate de frumos (cu o suprafaţă construită de 492 m.p. – 417 parter și 75 subsol)20.

Neputând participa la serbarea Patronului Regimentului în acest an, 1939, inaugurarea noilor clădiri nu a mai avut loc. Considerând inaugurarea făcută s-a dispus la Casa Regală pentru M.S. Regele și M.S. Marele Voievod Mihai câte un album legat în piele având aplicat CC-eul Regimentului în aur și argint cu colecţia de fotografi i ale clădirilor realizate de regiment împreună cu plachetele în aur ale Pavilionului Administrativ, bătute cu ocazia inaugurării21.

La 31 octombrie 1939, comandantul regimentului, colonelul Tudor Orezeanu, este mutat ca șef de secţie în Marele Stat Major. Cu ocazia predării comenzii, comandantul, care timp de 3 ani a condus lucrările de

Noua poartă monumentală a cazărmii istorice „Fortul 3 Otopeni“(2001)

2 (80) 2018 document80

studii/documente

realizare a noii cazărmi a regimentului, a dat un Ordin de Zi prin care s-a adresat subordonaţilor într-un mod care ilustrează modest și în parte marea operă de prefacere totală a numelui, prestigiului și cazărmii regimentului, realizate în cei 3 ani de muncă neabătută la conducerea regimentului22.

La 1 noiembrie 1939 este numit la comanda Regimentului Pionieri Gardă colonelul Constantin Eftimiu, viitor general, comandant al transmisiunilor Armatei 4 române pe Frontul din Est, decorat cu Ordinul Militar „Mihai Viteazul” pentru faptele sale de vitejie pe front și unul dintre primii comandanţi ai nou înfi inţatului Comandament al Transmisiunilor (1 iulie 1942) în perioadele 20 aprilie 1943-24 august 1944 și 13 noiembrie 1944-20 martie 1945 și, nu în ultimul rând, ministru secretar de stat la Ministerul Comunicaţiilor și Lucrărilor Publice.

Cutremurul de la 9 octombrie 1940 care a provocat mari stricăciuni și anii care urmează sunt anii care poartă amprenta curentului războinic ce se face tot mai pregnant simţit în Europa și care avea să capete dimensiuni mondiale în scurt timp.

În ani i 1940-1941, controa le le ie rarhice (Brigada 1 Pionieri, Corpul 2 Armată, Direcţia Superioară și Comandamentul Geniului) au vizat în primul rând verificarea nivelului de pregătire a militarilor mobilizaţi, asigurarea materialelor necesare la mobilizare conform planurilor de rechiziţii, funcţionarea Centrului de Instrucţie al Pionierilor. Controalele s-au executat în cazarmă și pe terenul de instrucţie (islazul din Otopeni), iar constatările au fost în general foarte bune, urmate de măsuri imediate de completare a lipsurilor în efective și materiale. Controalele din anul 1942 la partea sedentară constatau că regimentul este bine condus, gospodărit și instrucţia bine îndrumată, iar la unităţile de pe front că militarii sunt pătrunși de spiritul datoriei și au în special grijă de materiale. (Nu începuseră înfrângerile pe front!)

Poate că este interesant de amintit că în toată această perioadă în 12 camere din fort s-a depozitat Arhiva M.Ap.N. și că, începând cu luna noiembrie 1940, în cazarmă a fost dislocată o unitate germană compusă din 3 ofi ţeri, 86 trupă, mașini și ateliere. La 20 aprilie 1942, această unitate germană cu indicativul H.K.P.533 a dat o masă camaraderească cu ocazia zilei de naștere a führerului Adolf Hitler la care au fost invitaţi generalul B. Alinescu, comandantul Brigăzii 1 Pionieri și toţi ofi ţerii și subofi ţerii regimentului. În prezenţa comandantului Brigăzii 1 Pionieri generalul B. Alinescu, și cu participarea camarazilor germani de la H.K.P.533, s-a desfășurat slujba religioasă a preotului Ioan Popescu din Otopeni cu ocazia sărbătoririi Patronului regimentului.

În cuvântul său, noul comandant al Regimentului Pionier i Gardă, locotenent-colonelul V intilă Haritonovici, a ţinut să sublinieze că participând la Cruciada împotriva bolșevismului ateu, armata tării se afl ă pe linia desfășurării fi rești a destinului nostru istoric23.

Pe toată perioada războiului, în cazarmă a funcţionat partea sedentară a Regimentului Pionieri Gardă și s-au desfășurat activităţi de pregătire a efectivelor și materialelor necesare completării nevoilor sau pierderilor de pe front. După terminarea acestuia, o parte din subunităţile regimentului au intrat în proces de demobilizare, iar cealaltă parte a fost reorganizată și restructurată conform convenţiilor internaţionale impuse României după Conferinţa de Pace de la Paris (1947).

Fortul propriu-zis și-a pierdut complet importanţa lui ca obiectiv militar operativ fi ind folosit în continuare în scopuri administrative (depozitare de tehnică și materiale, armament și muniţii, materiale chimice, documente de arhivă și chiar birouri pentru personal). De altfel, majoritatea fortificaţiilor au fost folosite, încă după Primul Război Mondial, pentru depozitarea imenselor cantităţi de materiale rămase de pe front, în special grenade, focoase, muniţii de infanterie și praf de pușcă. Din cauza neglijenţelor și manipulării necorespunzătoare sau nesupravegherii operaţiilor de încărcare-descărcare a acestor materiale periculoase, dar și din cauze naturale (temperaturi ridicate) care au dus la autoaprinderea unor încărcături de muniţie, o parte din fortifi caţiile cetăţii au fost distruse parţial sau complet. Așa s-a întâmplat la două forturi (Fortul 9 Căţelu – iunie 1919 și septembrie 1925, Fortul 19 Afumaţi – 12 noiembrie 1923 și septembrie 1932) și trei baterii intermediare (Bateria 18-1 la 12 octombrie 1921, Bateria 16-17 – septembrie 1919 și Bateria 2-3 Odăi – 23 septembrie 1919 și 26 septembrie 1929). Bateriile intermediare erau numerotate cu două cifre, corespunzătoare numărului fortului din fl ancul stâng și al celui din fl ancul drept. Bateria 2-3 Odăi, dispusă la jumătatea distanţei dintre forturile nr. 2 Mogoșoaia și nr. 3 Otopeni, a dispărut complet ca urmare a celor două explozii soldate cu pagube materiale și victime omenești (în 1919 au explodat 32 vagoane de dinamită din cauza unei ţigări aruncate pe fi tilul unei lăzi, fi ind uciși 1 caporal, 12 soldaţi și 2 civili afl aţi la 1.200 m depărtare, precum și 80 de oi afl ate la peste 2.000 m de locul exploziei, iar în 1929, din cauza neglijenţei și nesupravegherii operaţiilor de descărcare a focoaselor a explodat o magazie cu pulbere, fiind uciși 2 soldaţi și distrusă în totalitate fortifi caţia). Pe locul acesteia, la marginea fostului sat Odăi, s-a ridicat prin grija „Cultului Eroilor” un monument comemorativ care a fost mutat mai întâi pe terenul fostului Fort nr. 2 Mogoșoaia la șoseaua de centură pe drumul de acces în fort, iar în anul 2006 acesta a

studii/documente

document 2018 2 (80) 81

fost mutat în cazarma Fortului 3 Otopeni pentru a putea fi îngrijit cum se cuvine, deoarece la Mogoșoaia, pe locul respectiv, s-a construit un cartier de locuinţe sociale și în cadrul programului ANL – Locuinţe pentru tineri.

În perioada 1946-1953, în cazarmă au fost dislocate mai multe tipuri de subunităţi de eșaloane și specialităţi diferite (plutoane, companii și batalioane de geniu, artilerie antiaeriană, transmisiuni). Din 1954 până în 1964, cazarma a fost administrată de Regimentul 45 Transmisiuni, fost Regimentul 1 Transmisiuni, cea mai veche, mai importantă și mai mare unitate de transmisiuni din acea vreme (1909 – Compania Specialităţi, 1913 – Batalionul Specialităţi, 1919 – Regimentul Specialităţi, 1923 – Regimentul Transmisiuni, 1928 – Regimentul 1 Transmisiuni, 1959 – Regimentul 45 Transmisiuni).

După o lungă perioadă când cazarma a aparţinut trupelor de geniu, din 1954 ea va aparţine trupelor de transmisiuni ale armatei române, până în 1964 fi ind dislocat aici Regimentul 45 Transmisiuni. Din aprilie 1964 și până în prezent Regimentul 48 Transmisiuni, fostul Regimentul 4 Transmisiuni, înfiinţat la 10 ianuarie 1942, la Alexandria, mutat după război la Cluj (1945-1946), desfi inţat în 1946 și reînfi inţat în 1948 la Vaslui și mutat ulterior în București, pe șoseaua București - Măgurele (1954-1964) și în fi nal la Otopeni, în cazarma istorică a Fortului 3. Acest lucru a fost posibil prin faptul că la 1 februarie 1949 (Ordinul Marelui Stat Major nr. 45107/1949), trupele de transmisiuni se desprind din arma geniu (ieșind defi nitiv din subordinea Inspectoratului General al Geniului) și devin armă distinctă, de sine stătătoare, cu unităţi și subunităţi proprii, cu comandament de armă cu atribuţii și competenţe la nivelul întregii armate (terestre, aeriene și maritime), al cărui comandant era și comandantul transmisiunilor armatei (1949), ulterior comandantul trupelor de transmisiuni ale armatei (1951). Primul comandant al transmisiunilor armatei și cel care avea să facă muncă de pionierat în organizarea noii arme avea să fi e colonelul Ion Focșeneanu, militar de o aleasă cultură și o temeinică pregătire profesională.

În cele peste șapte decenii care au trecut de la terminarea războiului și până în prezent, istoria acestei cazărmi continuă cu noi și importante realizări, poate nu la fel de fascinante ca cele realizate până acum, dar, cu siguranţă, la fel de solicitante din punct de vedere al eforturilor umane, fi nanciare și materiale. Aparent, cazarma a rămas la locul ei, lângă vechiul Fort 3 Otopeni, dar geografi a ei s-a schimbat mult24. Am putea spune, fără să ne propunem să sensibilizăm anumite orgolii, că procesul de urbanizare și modernizare a localităţii rurale Otopeni a început de aici, de la intrarea în comună, în perioada 1935-1939 și mai apoi în deceniile ’60-’70 cu precădere, fără să excludem complet și alţi

ani înainte sau după această perioadă. În primul rând, suprafaţa cazărmii s-a redus treptat de la 47,5 ha cât a avut iniţial la aproximativ 30 ha cât are în prezent, în urma unor retrocedări pentru interese publice sau politice. Toate s-au făcut pe baza unor Hotărâri ale Consiliului de Miniștri sau ale Guvernului României și prin ordine de transfer ale M.Ap.N. Nu voi intra în detaliile juridice și legislative ale acestui proces, ci voi arăta că primul transfer de teren de 3.881 mp din anul 1944 a fost impus de înfi inţarea unor ateliere mecanice pentru utilaje mari pentru nevoile frontului. Până de curând a funcţionat acolo I.U.D.P. Otopeni; în prezent spaţiile sunt închiriate sub forma unui parc de societăţi comerciale, mai mult sau mai puţin de profi lul iniţial (reparaţii utilaje drumuri și poduri). Un alt transfer, către Ministerul Transporturilor Auto, Navale și Aeriene, realizat în 1968, a fost impus de necesitatea construirii pasarelei actuale peste calea ferată de centură și este în curs de reglementare încă o cedare teritorială necesară realizării magistralei de metrou București – Aeroportul Otopeni. Cea mai mare suprafaţă de teren a fost cedată în anul 1961 (aproximativ 17 ha) către Raionul „I.V. Stalin” pentru modernizarea șoselei de centură și dublarea liniei de cale ferată, dar mai ales pentru mărirea suprafeţei de teren a C.A.P. Roșia și C.A.P. Otopeni cu ocazia colectivizării. Este interesant cum în documentele de arhivă se consemnează aceasta și ca o iniţiativă a comandantului de regiment, căpitanul Mincu Gheorghe, pentru a impulsiona procesul de colectivizare cu o suprafaţă de teren care este oricum prea mare pentru nevoile de instrucţie (evident, impusă de regimul comunist!). S-a mai cedat o suprafaţă care cuprindea și vechiul corp de gardă de lângă portalul monumental realizat în 1937 (pe locul actualului restaurant „McDonald’s”) către Primăria București. Ambele au fost demolate în vara-toamna anului 1989, odată cu tot cartierul de locuinţe din Otopeni, situat între blocuri și cazarmă, pe partea dreaptă a DN.1. Tragică etapă în viaţa celor două comunităţi la care, din păcate, am fost ca tânăr ofi ţer un martor neputincios.

În anii 1976 și 1978 s-au mai cedat două suprafeţe de teren și o parte din construcţia fortului (cea destinată cazării trupelor) către Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare pentru nevoile Întreprinderii „Zarea” (și în prezent au aceeași destinaţie, cu toate că activitatea productivă este mult restrânsă, iar capitalul nu mai este românesc). Deși nu este de o mare precizie, iar scara de 1:8000 este relativă, schiţa cu cedările teritoriale din Cazarma Fortului 3 Otopeni în perioada 1944-1989 este cât se poate de relevantă pentru a înţelege modul cum s-a modifi cat geografi a cazărmii, cel puţin perimetral, analizând-o comparativ cu „Schema cu terenurile expropriate și vecinătăţile” de la anul 1886 până în 1930, când a fost actualizată aceasta ultima dată.

2 (80) 2018 document82

studii/documente

Pentru că modificările survenite în exteriorul actualei cazărmi (deși sunt mult mai impresionante și spectaculoase) sunt în general ușor vizibile și cunoscute atât de locuitorii din Otopeni, cât și de militarii unităţii sau trecătorii ocazionali, voi prezenta în puţine cuvinte pe cele mai relevante produse în aceste ultime cinci decenii ale istoricei noastre cazărmi. În 1952 a fost demolat vechiul pavilion administrativ al Regimentului Pionieri Gardă, unde era întâmpinat regele la muzeu și cazinoul ofi ţerilor și pe locul său a apărut, lângă fostul castel de apă (construit în 1939 și demolat în 2016 ca urmare a gradului de risc seismic) un frumos pavilion, cu parter, două etaje și subsol, cu destinaţii multiple (birouri, săli de specialitate, magazii de materiale, bucătărie și sală de mese). Este de remarcat că cel puţin latura dinspre platou care are la parter fosta popotă a ofi ţerilor și o frumoasă terasă semideschisă, cu arcade, a păstrat ceva din aspectul arhitectural al vechiului pavilion al cazinoului ofiţerilor. Pavilionul, fiind disponibil din anul 2011, a fost renovat și în 2013 a fost amenajat aici Muzeul Comunicaţiilor și Informaticii, cel mai mare muzeu de profi l din armata noastră. El are program de funcţionare zilnic, cu acces direct din stradă (vechea linie de centură) pentru publicul interesat. Din anul 2008, muzeul este fi lială a Muzeului Militar Naţional „Regele Ferdinand I” și participă anual la toate evenimentele muzeistice organizate în Capitală, dar și în ţară, fi ind tot mai mult cunoscut și apreciat de publicul de toate vârstele.

A urmat o perioadă de aproape două decenii în care s-a construit și s-a muncit mult în această cazarmă pentru a crea toate facilităţile necesare unei funcţionări oarecum separate de comuna Otopeni (apă, curent electric, gaze naturale, canalizare, încălzire centrală, transport, cazare ș.a.). Vechile fortifi caţii au fost treptat scoase din funcţiune sau li s-au dat alte destinaţii. Așa de pildă șanţul lateral dreapta și cel frontal, prevăzute cu (contra)escarpă zidită, adânci de 8-10 m și late de 10-20 m au fost adaptate pentru instrucţia focului, instrucţie genistică și poligon redus de tragere. Cel lateral stânga a fost nivelat și pe locul lui s-a amenajat un poligon de pregătire fi zică (1973-1976). Zonele laterale și frontale care constituiau glacisul25 fortului au fost desecate pe alocuri și transformate în teren de instrucţie (genistică, chimică, tactică de infanterie, construcţii linii în cablu și permanente, locuri de instalare a autospecialelor de transmisiuni etc.). Tot acum, în anii ’60-’70, s-a realizat un bazin și o reţea de captare a apelor pluviale din toată cazarma, precum și o staţie de pompare a acestora în canalul de desecări din apropiere. Din păcate, în urma repetatelor cedări

teritoriale, vechiul și frumosul gard al cazărmii, realizat cu atâtea eforturi în perioada interbelică, a fost demolat fără a mai putea fi recuperat pentru aceeași destinaţie. Același lucru s-a întâmplat și cu vechea și monumentala poartă a cazărmii în anul 2000, când, în urma întocmirii documentelor de vecinătate și delimitare a proprietăţii între M.Ap.N. și Consiliul Local Otopeni s-a stabilit actualul perimetru al cazărmii.

Realizările și rezultatele unităţii în cazarmă, pe teritoriul naţional sau în teatrele de operaţii din Irak și Afganistan au adus aprecieri cu totul remarcabile la adresa personalului, au dus la creșterea prestigiului acestui corp de elită al armatei noastre. Unitatea și cazarma au fost vizitate în această perioadă de personalităţi ale armatei și ale NATO, de șefi ierarhici superiori până la șefi i Statului Major General și miniștrii apărării naţionale și, în două rânduri, de președinţii României (2005 și 2016)26.

Toate aceste realizări de succes, materializate în decorarea în două rânduri a Drapelului de luptă al regimentului cu Ordinul Naţional „Pentru Merit” în grad de Cavaler (2002) și în grad de Ofiţer (2017), nenumăratele distincţii conferite unităţii și personalului acesteia, alături de noul statut profesional și profesionist al militarilor din toate gradele, precum și noile oportunităţi și provocări oferite de participarea la activităţile de pregătire și misiuni comune cu ceilalţi parteneri în cadrul Alianţei Nord-Atlantice conferă o perspectivă optimistă pentru perioada următoare, demnă de un trecut istoric măreţ – peste 130 de ani de la înfi inţarea cazărmii și peste 75 de ani de la înfi inţarea regimentului. O unitate de elită a armatei noastre, dislocată într-o cazarmă istorică a Fortului 3 Otopeni de peste o jumătate de veac, a ajuns să se identifi ce cu acesta. Împreună sunt cunoscute și recunoscute în întreaga armată. Sistemele și echipamentele moderne de telecomunicaţii militare, de pază, supraveghere și protecţie a obiectivelor, activităţile de pregătire operaţională cu caracter multinaţional, viaţa spirituală elevată și înalta ţinută etică, morală și profesională a personalului defi nesc o admirabilă imagine a unui Corp al Armatei Române în care Prezentul se îmbină în modul cel mai fericit cu Trecutul. O istorie fascinantă, în care identitatea de astăzi își are obârșia într-un trecut glorios.

Mândria unei ascendenţe remarcabile este o stare de spirit care nu s-a născut „ex nihilo”, ci prin acumulări succesive și transferul permanent al înaltelor valori militare tradiţionale și tocmai de aceea și perene, din generaţie în generaţie, aici, în acest așezământ secular – CAZARMA ISTORICĂ FORT 3 OTOPENI!

studii/documente

document 2018 2 (80) 83

1Asociaţia „Pro-Muzeum”.2 Generalul de divizie Ioan-Emanoil Florescu a fost ministru de război între 1859-1860 (guvernul de la Bucureşti), 1860-1861 (guvernul de la Iaşi), 1862-1863 şi 1871-1876, având un rol hotărâtor în modernizarea armatei române înainte de Războiul de Independenţă.3 În această epocă istorică, Belgia, ţară neutră, îşi fi naliza modernul său sistem de fortifi caţii, iar Franţa, în urma concluziilor din războiul franco-prusac (1870-1871) când sistemul său de fortifi caţii (câmpuri retranşate izolate) de tip „Vauban” s-a dovedit depăşit şi vulnerabil la armamentul cu „tragere repede” şi puterea distructivă a noilor obuze şi proiectile, a trecut la refacerea/modernizarea vechilor fortifi caţii: 19 fortăreţe din sistemul fortifi cat Verdun (1890), fortifi caţiile de pe râul Meusa (1881-1884), marele câmp întărit al Parisului, fortifi caţiile Toul, Lille, Lyon, Reims, Metz ş.a.4 Direcţia Arhivelor Istorice Centrale, fond Tribunalul Ilfov - Secţia a III-a, dosar nr. crt. 94, f. 3.5 Ibidem, f. 4.6 Arhivele Militare Române (în continuare A.M.R.), fond Comandamentul Cetăţii Bucureşti, dosar nr. crt. 25, f. 150.7 Pentru detalii constructive se poate consulta lucrarea Istoricul lucrărilor de fortifi caţii a Cetăţei „Bucuresci”, 1900, Fond documentar, Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I”.8 Turtucaia (19-24 august/1-6 septembrie1916) şi Manevra de la Flămânda (18 septembrie/1 octombrie1916).9 Locotenent-colonel D.I. Vasiliu, Fortificaţia Permanentă Contemporană, Tipografia „Revista Geniului”, Cotroceni VI, Bucureşti, 1934, pp. 139-191.10 Souvenirs de guerre, Paris, 1929, p. 142.11 Aus meinem Leben – Ma vie, Paris, 1921, p. 141.12 Pentru mai multe amănunte privind istoria Regimentului 2 Pionieri recomandăm albumul omagial Regimentul 2 Pionieri – Proprietatea M.S. Regelui Carol II – 75 ani de existenţă (1860-1935) în fondul documentar al Muzeului Militar Naţional „Regele Ferdinand I” şi, în copie, la Muzeul Comunicaţiilor şi Informaticii.13 A.M.R., fond Marele Stat Major (în continuare M.St.M.), dosar nr. crt. 1183/1.14 A.M.R., Jurnalul de operaţii şi Registrul istoric al Regimentului 2 Pionieri/Regimentului Pionieri Gardă (1859-1942), Fond M.St.M., dosar nr. crt. 1183/1, f. 81.15 Ibidem, ff. 145-146.16 Ibidem, ff. 146-147.

17 Ibidem, ff. 208-219 – „Statutul Regimentului Pionieri Gardă”.18 Ibidem, ff. 194-205.19 Salcâm-japonez – n.r.20 A.M.R., Jurnalul de operaţii şi Registrul istoric al Regimentului 2 Pionieri/Regimentului Pionieri Gardă (1859-1942), Fond M.St.M., dosar nr. crt. 1183/1, f. 286.21 Ibidem, f. 285.22 Ibidem, f. 292.23 Ibidem, f. 356.24 Datele ce vor fi prezentate în continuare au fost extrase din „Dosarul juridic”, „Dosarul tehnic” şi „Registrul istoric” aflate în evidenţa unităţii, fac parte din categoria „informaţii neclasificate” care pot fi destinate publicităţii. O bună parte dintre acestea, precum şi aprecierile care chiar dacă pot fi suspectate, pe bună dreptate de subiectivism, aparţin autorului, pe baza cunoaşterii directe, timp de aproape trei decenii, când a fost repartizat la această unitate (1977) ca tânăr absolvent al Şcolii Militare de Ofiţeri Activi de Transmisiuni cu gradul de locotenent şi în care şi-a desfăşurat activitatea până în anul 2006, ultimii nouă ani ai acestei perioade îndeplinind funcţia de comandant. Următorii şapte ani şi jumătate, fiind promovat în funcţia de comandant al Comandantului Comunicaţiilor şi Informaticii, eşalonul imediat superior, a răspuns şi a vegheat în continuare asupra destinelor acestei unităţi. Ca un fapt de ordin personal, voi consemna aici ultimele cuvinte pe care le-am rostit în faţa şefului Statului Major General cu ocazia ceremoniei de pensionare a mea din 6 decembrie 2013, desfăşurată pe platoul central/fosta piaţă a armelor: Am păşit pe poarta regimentului în urmă cu 36 de ani, cu două steluţe mici, de locotenent, şi cu sufletul plin de speranţe, iar acum părăsesc această cazarmă, pe noua sa poartă, reconstituită de mine de pe modelul vechii porţi monumentale, cu două stele mari, de general, probabil mai strălucitoare decât cele de locotenent, cu mai puţine speranţe în suflet, dar cu conştiinţa datoriei împlinite!25 Zona de teren destinată pentru lupta/apărarea infanteriei în afara fortifi caţiei.26 Unitatea poate fi vizitată cu ocazia activităţilor organizate sub genericul „Ziua Porţilor Deschise”.Sub acest generic, anual, în weekendul care coincide sau precede ziua de 14 iulie – Ziua Transmisioniştilor Militari – se desfăşoară „Zilele Muzeului Comunicaţiilor şi Informaticii”. Următoarea manifestare de acest gen va avea loc pe data de 14-15 iulie 2018, afl ată deja la a XI-a ediţie!

Historical Barrack „Fort 3 Otopeni” – A Fascinating History

Major-general (r) Ion Cerăceanu

Abstract: Barrack Fort 3 Otopeni has a history of more than 100 years, with a development in time from part of Bucharest citadel to headquarters of an elite unit of the Romanian Army. It witnessed some historical events and received the visit of important civil and military statesmen that appreciated its role in the evolution of the military organism by hosting some engineer or communications units.

Keywords: Bucharest citadel, Fort 3 Otopeni, engineer, guard, communications

NOTE

2 (80) 2018 document84

studii/documente

Di r e c ţ i a I I n f o r m a ţ i i E x t e r n e

(D.I.E) a fost denumirea pe care a purtat-o serviciul de informaţii externe al României în prima parte a regimului comunist, în perioada anilor când la conducerea partidului unic și a statului era stalinistul Gheorghe Gheorghiu-Dej2.

După 23 august 1944, conducerea provizorie a SSI3 (serviciul de informaţii românesc anterior Direcţiei de Informaţii Externe), i-a fost încredinţată lui Victor Siminel, colonel în cadrul serviciului și șef, la acea dată, al Secţiei I Informaţii Externe, iar din 19 septembrie 1944, colonelului Ioan Lissievici.

La 12 iulie 1945, după instaurarea regimului Groza, la conducerea SSI ajunge Ilarion Stănescu (Lucian Stupineanu), membru PCR și fost dezertor pe Frontul de Est, revenit în ţară odată cu trimiterea în România de către sovietici a celor două divizii formate din prizonieri trădători și dezertori români pe teritoriul sovietic, diviziile ,,Tudor Vladimirescu” și ,,Horia, Cloșca și Crișan”4.

SSI își încheie activitatea în data de 2 aprilie 19515, fi ind inclus în Direcţia Generală a Securităţii Statului (DGSS) ca Direcţia A - Informaţii Externe6.

Pe întreaga durată a Războiului Rece, lagărul socialist, din care făcea parte și România, s-a temut de o posibilă invazie a dușmanilor occidentali, capitaliști, și conform propagandei socialiste, „imperialiști”. Nou formata Direcţie de Informaţii Externe, din cadrul Securităţii (prin Decretul nr. 50 din 30 martie 1951, Direcţia Generală a Securităţii Poporului devine DGSS7) s-a conformat acestei temeri, dezvoltându-se în așa manieră încât activitatea de strângere de informaţii să acopere mai toată Europa de Vest și America de Nord (în special, Regatul Unit al Marii Britanii, Franţa, RFG și SUA)8.

Printre atribuţiile DIE găsim următoarele: să descopere din timp acţiuni dușmănoase puse la cale de „dușmanii imperialiști” la adresa lagărului socialist; să intre în posesia de documente secrete care vizau activităţi politice, economice sau militare; să pătrundă în cercurile înalte ale scenei politice din statele respective pentru a afl a dacă acestea au trimis în România sau în alte state socialiste spioni; să anihileze grupurile de români/organizaţiile românești/rezidenţele românești afl ate pe teritoriile acestor state și care manifestau un caracter reacţionar sau care desfășurau activităţi împotriva regimului de la București; să contribuie la crearea unei cât mai bune imagini a României în statele occidentale și să prevină pătrunderea pe teritoriul românesc a serviciilor de informaţii occidentale9.

În ceea ce privește Direcţia I Informaţii Externe, pe întreaga sa existenţă găsim mai multe moduri de organizare. Astfel, în intervalul 1951-1955, Direcţia era condusă de un șef, iar de-a lungul timpului în această funcţie îi avem pe Sergiu Nicolau (Serghei Nikonov), între aprilie 1951-ianuarie 1953; Vasile Vâlcu între ianuarie 1953-octombrie 1955; Mihai Gavriliuc în perioada octombrie 1955-iulie 1959; Nicolae Doicaru între 15 iulie 1959-4 martie196310. Cel din urmă a continuat să deţină funcţia de șef al spionajului românesc și după 1963, însă DIE își va schimba denumirea și structura, devenind Direcţia Generală de Informaţii Externe (DGIE).

Pe lângă șeful direcţiei, în intervalul 1951-1955, mai găsim un număr de 4 locţiitori de șef de direcţie, 1 secretariat, 2secţii (una pentru cifru și una pentru pașapoarte), 10 servicii, 1 birou independent și 1 rezervă a directorului11. Ca număr de posturi/angajaţi ai DIE, în 1954, avem 366 de posturi, din care 275 erau ocupate de ofi ţeri, 36 de subofi ţeri, iar 55 erau dedicate civililor12.

Secretariatul avea în componenţă 5 birouri, iar ca sarcini de lucru avea următoarele: asigurarea corespondenţei între Serviciul de Informaţii și Ministerul de Externe sau cu Ministerul de Comerţ Exterior; asigurarea fondurilor bănești; supervizarea îndeplinirii sarcinilor trasate de șeful de direcţie; întocmirea rapoartelor de analiză a rezultatelor obţinute13. De asemenea, asigura legătura cu spionii trimiși în misiune14.

SPIONAJUL ROMÂNESCÎN TIMPUL REGIMULUI GHEORGHE GHEORGHIU-DEJ –

DIRECŢIA INFORMAŢII EXTERNE (1951-1963)

Florin PASCARU1

Gheorghe Gheorghiu-Dej

studii/documente

document 2018 2 (80) 85

Separat de Secretariat, DIE mai avea în componenţă, în primii patru ani de existenţă, și un Serviciu Cadre, cu rolul studierii, verifi cării și recrutării de personal, precum și cu trimiterea acestuia la școli de specialitate. Tot acest serviciu se ocupa de îndreptarea erorilor în munca de spionaj sau cu pedepsirea abaterilor disciplinare15.

Alături de Secretariat și de Serviciul Cadre, mai avem în componenţa Direcţiei alte opt ramuri, denumite crescător, de la Serviciul I la Serviciul VIII, și care împărţeau atribuţiile privind munca de spionaj16.

Serviciul I avea în structura sa trei birouri și se ocupa cu supervizarea emigraţilor români în străinătate. Cele trei birouri acţionau astfel: Biroul I se ocupa de românii care plecaseră în RFG și Austria, Biroul II se ocupa de românii emigraţi în Franţa, Anglia, Italia și SUA, iar ce este curios, Biroul III se ocupa de credinţa celor emigraţi. Se urmărea crearea unor grupuri de simpatizanţi ai regimului comunist de la București în rândul celor emigraţi, cu ajutorul bisericilor ortodoxe din statele de care se ocupa Serviciul I, aici apelându-se la slăbiciunea pentru credinţă a poporului român17.

Serviciile II, III, IV și V se puneau atât în slujba Bucureștiului, cât și în slujba Moscovei. Acestea se ocupau de culegerea de informaţii pe teritoriile vizate atât de regimul lui Dej, cât și de cel de la Moscova18. Astfel, Serviciul II se ocupa de RFG și de Austria, Serviciul III de SUA, Anglia și Canada, Serviciul IV de Italia și Belgia, iar Serviciul V se ocupa de strângerea de informaţii pe teritoriile statelor Orientului Apropiat: Turcia, Israel, Egipt și Siria19.

În afară de informaţiile care priveau vreo activitate periculoasă de ordin economic, politic sau militar, mai avem de-a face și cu culegerea de informaţii de natură tehnico-știinţifi că. Cu alte cuvinte, DIE trimetea spioni în statele dezvoltate pentru „a le fura meseria”. Astfel, în structura DIE a apărut Serviciul VI, care se ocupa cu acest lucru20.

Serviciul VII se ocupa cu redactarea unor sinteze și a unor buletine informative pe baza informaţiilor primite și centralizate de la agenturile din străinătate, iar Serviciul VIII se ocupa de exploatarea informativă a foștilor ofi ţeri ai Serviciului Special de Informaţii (SSI)21.

În anul 1956 are loc o nouă organizare a Direcţiei I Informaţii Externe. Odată cu noua organizare, în cadrul DIE, avem 9 servicii, faţă de 8 câte existau în anii precedenţi, însă avem un număr mai mic de angajaţi, 359 faţă de 366 câţi erau în perioada 1951-1955. De menţionat că, în noua organizare apare și o așa-numită „rezervă a directorului”, care se compunea din cadrele ce erau pregătite pentru munca în exterior și a celor chemaţi pentru instructaj22. Trebuie spus

și că reorganizarea DIE făcea parte d i n î n t r e a g a r e o r g a n i z a r e a Minis terului de Interne, din data de 20 iunie 195623.

Cele 9 servicii î ș i î m p ă r ţ e a u astfel atribuţiile: Serviciul I continua să supravegheze activitatea celor emigraţi, Serviciul II se ocupa de activitatea informativă pe teritoriile RFG și Austriei, Serviciul III acţiona pe zona nord-americană, sud-americană, dar și pe Marea Britanie, Serviciul IV avea ca scop adunarea de informaţii din Franta și Italia, Serviciul V își îndrepta aria de activitate spre Orientul Apropiat, Serviciul VI se ocupa de prinderea spionilor străini care acţionau pe teritoriul românesc și de contrainformaţii, în general, Serviciul VII avea în vedere adunarea/sustragerea de pe teritoriile altor state de informaţii cu caracter tehnico-știinţific, Serviciul VIII centraliza informaţiile, iar Serviciul IX se ocupa de gospodărirea și administrarea direcţiei. Secretariatul își păstra atribuţiile pe care le avea și în anii 1951-1955, la fel și Serviciul Cadre, care își continua activitatea învăţată, cea de perfecţionare a cadrelor, de recrutare etc.24.

În 1955, în rândul D.I.E. a avut loc o amplă epurare de cadre. Conducerea Ministerului de Interne a dat ordin Securităţii și implicit DIE să scape de „toate elementele dubioase, nesincere și de balastul din agentură”25, toate acestea având loc după atacul asupra Legaţiei Române de la Berna, din 14-16 februarie 1955. Securitatea și DIE au fost trase la răspundere pentru neglijenţă, iar în urma epurărilor 52 de agenţi și 84 de ofi ţeri au fost eliminaţi26.

Venirea la putere a comuniștilor a însemnat degradarea elitei militare românești, inclusiv a elitei spionajului autohton. O vastă campanie s-a dus împotriva capilor SSI, mulţi s-au ascuns de frica noii conduceri de la București, în timp ce mulţi alţii au fost arestaţi pentru activitatea împotriva Uniunii Sovietice din perioada anilor 1941-1944. De precizat că după Abwher, SSI-ul era a doua structură informativă din Europa ca „dotare informativă” în ceea ce privește spaţiul sovietic. Din cauza epurărilor s-a ajuns la un defi cit de personal în mai toate structurile de securitate. În aceeași situaţie se afl a si structura informativă a MAI.

După 1945, s-a trecut la numirea de membri ai PCR în fruntea principalelor ramuri de securitate.

Nicolae Doicaru

2 (80) 2018 document86

studii/documente

Agentul sovietic Serghei Nikonov ajunge șeful SSI. Autorităţile de la București erau conștiente de defi citul de personal din serviciul de informaţii românesc, dar și de gradul mediocru de pregătire al noilor recruţi. După acest an, recrutarea se făcea, în toate sistemele de securitate, nu după merite sau după studii, ci după principii tipic

socialiste. Trebuia să fi i sărac, să nu provii din familie chiabură sau burgheză, să ai convingeri comuniste și serviciul militar satisfăcut27.

În ceea ce privește DIE, la înfi inţarea sa în aprilie 1951, conducerea CC al PMR a elaborat o hotărâre prin care se prevedea repartizarea anuală a 40 de cadre cu pregătire adecvată în privinţa adunării informaţiilor, însă în 1955 situaţia arăta același defi cit, iar cadrele erau mai mediocre, în privinţa pregătirii, decât după instaurarea regimului comunist. Din cei 161 de ofi ţeri în activitate, doar 19 aveau studii superioare, 59 aveau absolvite școli medii, iar cei mai mulţi, 83 la număr, aveau doar câteva clase, și nici acelea terminate cu bine28, iar ca exemple vin chiar Vasile Vâlcu sau Mihai Gavriliuc, șefi ai DIE care nici nu știau să vorbească bine românește.

Pentru a rezolva cât mai repede situaţia neplăcută în care se afl a DIE, CC al PMR a hotărât, în 1955, repartizarea către această structură a 100 de persoane bine pregătite, cu studii superioare și cunoscători ai unei limbi străine29.

După 1960, s-a trecut la profesionalizarea serviciului DIE, astfel recrutările nu mai ţineau de condiţia socială, ci de pregătirea profesională a candidatului, iar acest lucru va aduce benefi cii mai târziu30.

În ceea ce privește școlarizarea recruţilor, în anii existenţei D.I.E., trebuie să spunem că aceasta era, în primii ani ai deceniului VI al secolului trecut, în mare parte mediocră și conţinea mari lacune de ordin operativ31. Găsim școli de instructaj pe teritoriul României, ca Școala nr. 1 a DGSS, condusă de Ervin Voiculescu32. Printre cursurile predate avem „Studiul marxism-leninismului”, „Economie politică” și „Probleme de politică mondială”. Se mai predau noţiuni de tehnică informativă și cursuri tehnice33.

Pentru a reduce din aceste lacune și pentru o pregătire cât mai bună a viitoarelor cadre, s-a hotărât trimiterea acestora în URSS, unde să deprindă tainele spionajului. Cursurile se făceau la o școală a KGB, la

50 de km de Moscova, și aveau durata de 1-2 ani. Viitorul director general al vămilor din anii ’70, Constantin Ţincu și Gheorghe Bolânu, viitor general, sunt doar două nume din cele trimise să înveţe tehnica spionajului de la sovietici34. În spaţiul românesc o școală modernă de spionaj găsim abia în 1963, Școala nr. 5 condusă de Ion I. Munteanu35.

Printre personalităţile „de marcă” a DIE, care și-au împletit destinul cu acest serviciu informativ, îi numărăm pe cei patru șefi : Nicolau, Vâlcu, Gavriliuc și Doicaru, dar și pe alţii ca Ion-Mihai Pacepa sau șeful Securităţii de la acea vreme, Pantiușa Bodnarenko (Gheorghe Pintilie).

Sergiu Nicolau (Serghei Nikonov) era născut în Ismail, în anul 1905, provenind dintr-o familie modestă, potrivindu-se principiilor „sănătoase” după care se alegeau șefi i de structuri în primele două decenii ale regimului comunist36. Înainte de a ajunge la conducerea DIE, a fost ultimul director general al SSI, practic menţinându-și funcţia de șef al spionajului autohton și după schimbările din aprilie 195137.

În 1923 a părăsit ţara, după ce își absolvise studiile la Iași, plecând în Belgia. Istoricul Florian Banu menţiona în lucrarea sa, De la SSI la SIE. O istorie a spionajului românesc în timpul regimului comunist (1948-1965), că, după unii autori, această plecare în Vest s-ar fi făcut în urma înregimentării lui în structurile de spionaj sovietice și a migrat tocmai pentru a îndeplini o misiune de spionaj38.

În 1927, se înscrie în Partidul Comunist Belgian, dar acţiunile sale atrag atenţia autorităţilor belgiene, iar în 1928 se vede expulzat. Merge mai apoi în Franţa unde se înscrie în Partidul Comunist Francez39, iar în 1931 se întoarce în România, ceea ce va stârni suspiciuni.

În 1937 este arestat pentru spionaj și închis. La închisoarea Doftana se împrietenește cu Gheorghe Gheorghiu-Dej40. Alexandru Bârlădeanu spunea despre prietenia dintre cei doi următoarele: ...pe Nikonov, Dej îl vizita deseori acasă. Ani de zile, soţia lui Nikonov (Nina Nikonova) a fost secretara lui Dej. Pot să spun că Dej avea încredere în ei și se afl au în relaţii prietenești. De aceea l-a și păstrat mai departe în serviciile secrete41.

Nicolau a fost șef al DIE până în martie 1954, când a fost numit șef al Secţiei II a Marelui Stat Major al Armatei (Direcţia de Informaţii a Armatei)42.

După Nicolau, la conducerea DIE avem de-a face cu Vasile Vâlcu, un comunist bulgar, care abia absolvise șapte clase43, neștiind să vorbească corect românește44. Istoricul Cristian Troncotă susţine că acesta era în realitate un ofi ţer acoperit al INU/PGU, serviciul de spionaj extern al URSS45.

Vasile Vâlcu

studii/documente

document 2018 2 (80) 87

D u p ă Vâ l c u , l a conducerea DIE vine Mihai Gavriliuc, numit șef al spionilor români la ședinţa Biroului Politic a l C.C. a l PMR din 25 octombrie 195546. La această ședinţă, „bulgarul” Vâlcu este îndepărtat din funcţie, pe motiv că acţiunea lui Beldeanu de la Berna a surprins nepregătite serviciile secrete românești. Gavriliuc era ucrainean și vorbea românește mai prost decât predecesorul său47. Limba română îi era străină și adjunctului șefului direcţiei, maghiarul Wilhelm Einhorn48.

Cu o așa conducere, avem și rezultatele dezamăgitoare despre care am pomenit mai sus. Gavriliuc se poate lăuda cu răpirile și repatrierile lui Oliviu Beldeanu, a istoricului Aurel Decei și a comandantului legionar Traian Puiu, vânaţi de Securitate pentru acţiuni împotriva regimului de la București. Cel care avea să îmbunătăţească situaţia, imaginea și rezultatele DIE a fost Nicolae Doicaru.

Conform referatului de cadre al lui Doicaru (care la data de 18 noiembrie 1959 avea gradul de colonel49), redactat de nimeni altul decât de ministrul de Interne de atunci, Alexandru Drăghici, acesta era membru de partid din ianuarie 1945. Era născut în Dolhanţi (pe atunci raionul Focșani, regiunea Galaţi), în 1922, provenind dintr-o familie de ţărani cu o situaţie materială decentă (nu chiaburi), a absolvit șapte clase primare, patru clase de gimnaziu și o școală muncitorească, în ianuarie 1959 el fi ind locţiitor de șef de direcţie al DIE50.

În ceea ce privește activitatea militară, conform aceluiași raport, Doicaru s-a preocupat în special de transmisiuni. În 1942, a fost încorporat în Regimentul 1 Transmisiuni Constanţa, în cadrul căruia a participat și pe front, după 23 august 1944, ajungând până în Cehoslovacia51. Intrat în Securitate în 1948, cu gradul de căpitan, avansează rapid la gradul de maior52, până la numirea sa ca șef al Securităţii pe zona Constanţa. În 1952, se încorporează în MAI cu gradul de locotenent-colonel. În 1955 ajunge locţiitor de director al aparatului central al MAI53, și, cu ocazia aniversării a unsprezece ani de la „întoarcerea armelor”, este avansat la gradul de colonel. Raportul lui Drăghici aduce numai cuvinte de laudă și cântăresc decisiv în numirea lui Doicaru în funcţia de șef al Direcţiei I Informaţii Externe.

Nicolae Doicaru este unul din puţinii comuniști care au participat activ, acumulând și experienţă militară, la

cel de-Al Doilea Război Mondial. A ocupat funcţia de șef al spionajului românesc (DIE devine Direcţia Generală de Informaţii Externe, odată cu noua organizare din 1963, acesta fi ind numit la 26 septembrie 1963 Secretar General al MAI și șef al DGIE din MAI, prin Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 760 din 26 septembrie 196354) până în 4 martie 1978. După această dată va ocupa funcţia de ministru al Turismului, fapt datorat acelor rotaţii de cadre pe care le obișnuia să le facă periodic Ceaușescu. După dezertarea lui Pacepa, Ceaușescu l-a îndepărtat din funcţie, acuzându-l că avea informaţii despre ce urmărea să facă fostul său adjunct. Va fi ucis după căderea comunismului, la o partidă de vânătoare, fi ind împușcat cu un glonţ, știindu-se că la vânătoarea respectivă se foloseau doar alice55.

Doicaru a adus profesionalismul de care avea nevoie DIE, iar dintre succesele sale enumerăm performanţa reţelei Caraman, care izbutise recrutarea, în 1962, a lui Francois Roussilhe, ofi ţer NATO, reușind astfel sustragerea unor informaţii strict-secrete56.

Un personaj interesant și foarte util regimului și grupului facţional al lui Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost nimeni altul decât Gheorghe Pintilie. Acest Gheorghe Pintilie s-a născut în anul 1902 la Tiraspol, cu numele adevărat Timofei Bodnarenko. El nu a fost șef al DIE, ci a fost șeful șefului DIE, conducând DGSP (DGSS după 1951) între 1948 și 1963. Este unul din apropiaţii lui Gheorghiu-Dej, unul din principalii organizatori ai represiunii staliniste din România, responsabil (potrivit wikipedia.org ) pentru deportarea, arestarea sau întemniţarea a circa 400.000 de persoane57. Istoricul Cristian Troncotă caracterizează perioada începutului de regim comunist în România ca fi ind perioada când „Ghiţă ordonă, Pantiușa execută”58.

Gheorghe Pintilie a fost racolat de NKVD, instruit ca spion și apoi trimis în România59. Ajuns în România, este arestat și închis la Doftana, Caransebeș și Văcărești. În închisoare îl cunoaște pe Gheorghiu-Dej, cu care leagă o strânsă prietenie. Este eliberat după 23 august 1944. Gheorghe Pintilie este recunoscut prin sadismul său, revista „Historia” evidenţiindu-i această latură în articolul său privind moartea lui Ștefan Foriș - în 1946, Pantiușa l-a ucis cu câteva lovituri de rangă într-o casă de pe Aleea Alexandru din capitală, la ordinul lui Gheorghiu-Dej60.

Pe site-ul Wikipedia.org găsim o afi rmaţie a fi icei Anei Pauker, Tatiana Brătescu, care arăta cruzimea viitorului lider al Securităţii: „Pantiușa a fost un personaj sinistru. În ce măsură, am afl at odată la o beţie a acestuia. Atunci a povestit cum, comsomolist tânăr fi ind, urmărea culacii și preoţii. I s-a spus că niște preoţi

Mihai Caraman

2 (80) 2018 document88

studii/documente

ţin o ședinţă într-un bordei din stepă. Atunci el s-a dus repede acolo – în Ucraina era – și nu știu dacă i-a somat sau nu să iasă, dar a acoperit bordeiul cu pământ și i-a omorât prin sufocare. Pe noi ne-a cutremurat de-a dreptul. Asta era în stare”61.

Acest aspect sprijină afi rmaţia istoricului Cristian Troncotă, cum că Pintilie era omul care făcea lucrurile murdare ale regimului stalinist condus de Dej. Fiind un nume sonor în cercurile înalte ale PCR, nu i-a fost greu să ajungă în funcţia de șef al Securităţii, înfi inţată la 30 august 1948. Prin Decretul nr. 1517 din 28 august 1948, emis de Prezidiul Marii Adunări Naţionale a RPR, Gheorghe Pintilie este numit în funcţia de director general al DGSP62, el deţinând gradul de general-locotenent de securitate63. Numirea a fost făcută de către ministrul de Interne, Teohari Georgescu64, fi ind remunerat, potrivit tabelului din referatul din data de 1 septembrie 1948 al DGSP cu suma de 55.000 lei, la care se adaugă bonusuri de 1.000 lei pentru fi ecare copil65. Va deţine șefi a Securităţii până în 1963, pensionându-se pe caz de boală, după ce a suferit mai multe preinfarcte66.

Revenind la activitatea DIE, doresc să aduc în atenţie o reușită și un eșec ale spionajului românesc în această perioadă. Fără îndoială, succesul reţelei Caraman este de pus pe prima poziţie. Activitatea informativă a DIE îndreptată spre NATO debutează încă de la începutul anilor ’50, când conducerea direcţiei a căutat să recruteze „surse” cu posibilităţi informative în rândul forţelor NATO67.

Liderul reţelei, Mihai Caraman, ajunge recrut al Școlii nr. 1 Măgurele a MAI în vara lui 194868. Având o memorie bună, un intelect apreciabil, Caraman absolvă mai multe școli, inclusiv, după spusele lui Florian Banu, Școala de Contrainformaţii KGB de la Moscova69.

În 1950, este recrutat în MAI ca ofiţer la contrainformaţii70, la 1 iunie 1956 ajunge șef de birou la DIE71, iar în 1958 pleacă la Paris în misiune, lucrând atât pentru București, cât și pentru Moscova72.

De precizat că, la începutul existenţei sale, DIE lucra pentru Kremlin, toate informaţiile culese de spionajul românesc ajungând la Moscova. După venirea lui Doicaru la conducerea Serviciului, la Kremlin mai ajungeau doar informaţiile selectate de conducerea de la București sau doar sinteze, acesta fiind unul din aspectele politicii de desprindere de Moscova a regimului de la București, proces iniţiat cu subtilitate de Gheorghe Gheorghiu-Dej după Congresul al XX-lea al PCUS (februarie 195673) și care va atinge apogeul în aprilie 1964, odată cu redactarea declaraţiei PMR privind problemele cauzei socialiste, o veritabilă declaraţie de independenţă a regimului de la București faţă de Moscova74.

R e v e n i n d l a Caraman, acesta avea două sarcini de îndeplinit la Paris. Una de a se infi ltra în rândul emigraţiei r e a c ţ i o n a r e r o m â n e ș t i d i n Franţa și readucerea în ţară a unor români recunoscuţi pe plan mondial - ca de exemplu Henry Coandă75 - și alta de a se infi ltra în cercurile politice înalte pentru a afl a informaţii despre NATO - a doua misiune fi ind trasată de Kremlin. El a reușit să recruteze în reţeaua sa o serie de funcţionari NATO, ca Nahit Imre, Francois Roussilhe, un angajat NATO la secţiunea „Documente secrete” și alţii76. Prin aceste persoane, Caraman a sustras o serie de documente și informaţii secrete ale NATO. Caraman va fi medaliat de Moscova și va ajunge chiar căpitan al KGB77.

Deseori, un eșec al serviciilor secrete este mult mai mediatizat decât un succes, iar ca un eșec al DIE readuce în discuţie evenimentul care a dus la schimbarea șefului DIE, Vasile Vâlcu, din funcţie: atacul împotriva legaţiei române de la Berna, din februarie 1955.

În 14 februarie 1955, clădirea legaţiei românești este ocupată de un grup de militanţi anticomuniști. Liderul acestui grup era Oliviu Beldeanu, care fugise din România în Iugoslavia, în 1949 și apoi în Vest. Înainte de cel de-Al Doilea Război Mondial, ar fi făcut parte dintr-o facţiune a Gărzii de Fier78. Beldeanu și grupul său au intrat în sediul legaţiei, însă clădirea era goală, deoarece membrii legaţiei erau plecaţi la o recepţie. Doar șoferul Aurel Șeţu era în clădire și alte trei femei. Acesta a fost împușcat în grădina locaţiei, în jurul orei 2:00, 15 februarie 195579. Cele trei femei au fost legate și sechestrate. Au intervenit negociatorii, iar pe 16 februarie 1955, Beldeanu și grupul său s-au predat80. Membrii grupului au primit sentinţe cu închisoarea de până la cinci ani, în 1958, Beldeanu era chelner într-un bar din Munchen.

DIE a fost învinuită că nu ar fi fost în temă cu ce urmărea grupul reacţionar al lui Beldeanu, evenimentul fi ind văzut ca un eșec al spionajului acelei perioade. Răzbunarea a fost cruntă, și în ciuda faptului că nu s-a obţinut extrădarea lui Beldeanu, acesta a fost atras într-o cursă în Berlinul Occidental, și răpit de DIE. Va fi împușcat la Jilava în 1960.

Ca toate instituţiile, DIE va avea nevoie la un moment dat de o reorganizare, o redenumire, o adaptare la nevoile și realităţile politice, iar ziua de 25 septembrie 1963 a însemnat un nou început

Ion-Mihai Pacepa

studii/documente

document 2018 2 (80) 89

pentru această structură, odată cu transformarea DIE în Direcţia Generală de Informaţii Externe (DGIE) - prin Ordinul nr. 1916 din 1 iulie 1963 și în conformitate cu decretul Consiliului de Stat al RPR nr. 341 din 20 iunie 196381. Doicaru este reafirmat ca șef al structurii, iar prin Decretul

nr. 760 din 25 septembrie 1963, este numit și în funcţia de secretar general al MAI82.

După 1963 se remarcă îndepărtarea Securităţii și a spionajului românesc de liniile trasate de Moscova și adoptarea unor direcţii de acţiune noi, după specifi cul, nevoile și cerinţele regimului de la București.

1 Masterand - Master Istorie şi Politică Militară, Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti.2 Iniţial serviciul s-a numit Direcţia A – Informaţii Externe (1951-1954).3 Serviciul Special de Informaţii (SSI) a fost serviciul de informaţii externe românesc în perioada 1939-1951, activând cu precădere în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.4 Florian Banu, De la SSI la SIE. O istorie a spionajului românesc în timpul regimului comunist (1948-1989), Editura Corint, Bucureşti, 2017, p. 49.5 www.sie.ro accesat la 2 ianuarie 2018.6 Ibidem; Florian Banu, De la SSI la SIE…, p. 53.7 Ibidem, p. 55.8 Ibidem.9 Ibidem.10 Ibidem, p. 124.11 Ibidem, pp. 56-57.12 Ibidem.13 Ibidem.14 Ibidem.15 Ibidem.16 Florian Banu, Direcţia I-a Informaţii Externe. Atribuţii şi Organizare(1951-1955), în C.N.S.A.S.: Totalitarism şi rezistenţă, teroare şi represiune în România Comunistă, vol. I, Bucureşti, 2001, pp. 44-45.17 Ibidem.18 Ibidem.19 Ibidem.20 Ibidem. 21 Ibidem.22 Ibidem, p. 45.23 Ibidem.24 Interpretare după schema de organizare a DIE redată de Florian Banu în lucrarea De la SSI la SIE. …, p. 322.25 Florian Banu, Direcţia I-a Informaţii Externe. …, apud Arhivele Naţionale Istorice Centrale, Fond CC al PCR - Cancelarie, dosar nr. 83/1955, f. 101.26 Ibidem.27 Florian Banu, De la SSI la SIE..., pp. 269-270.28 Ibidem.29 Ibidem.30 Ibidem.31 Ibidem, p. 281.32 Idem, p. 279.33 Ibidem.34 Ibidem.35 Ibidem, p. 285.36 Ibidem, p. 127.37 Cristian Troncotă, Torţionarii. Istoria instituţiei Securităţii regimului comunist din România (1948 – 1964), Editura Elion, Bucureşti, 2006, p. 29.38 Florian Banu, De la SSI la SIE..., p. 127.39 https://www.voceavalcii.ro/18054-dezvaluiri-cine-este-bunicul-lui-victor-ponta.html, accesat la 3 ianuarie 2018.40 https://ro.wikipedia.org/wiki/Serghei_Nicolau, accesat la 3 ianuarie 2018.41 Florian Banu, , De la SSI la SIE..., p. 132, apud Lavinia Betea, Alexandru Bârlădeanu despre Dej, Ceauşescu şi Iliescu. Convorbiri, Editura Evenimentul Românesc, Bucureşti, 1997, p. 37.

Romanian Espionage during Gheorghe Gheorghiu-Dej’s Regime - Th e Foreign Intelligence Direction (1951-1963) - Master Florin Pascaru

Abstract: Th e Foreign Intelligence Direction was the secret service in the fi rst part of the Romanian Communist Regime. Th e aims of this service were: the discovery in time of hostile actions conspired by “the imperialist enemies” against the socialist system; to procure the secret documents about political, economic and military activities; the penetration of the high circles of Western political scene to fi nd out if these countries have sent spies in Romania; to annihilate the Romanian emigrants who criticized the Communist regime and to catch the foreign spies on the Romanian territory.

Keywords: Gheorghe Gheorghiu-Dej, espionage, spies, Serghey Nikonov, Nicolae Doicaru, the socialist camp, intelligence

NOTE

42 https://ro.wikipedia.org/wiki/Serghei_Nicolau, accesat 3 ianuarie 2018.43 Liviu Ţăranu, Ofi ţerii „ilegali” ai Securităţii, între folclor şi realitate, în „Cetatea Bihariei”, seria a II-a, 2008, nr. 1, pp. 149-158.44 Cristian Troncotă, Torţionarii..., p. 42.45 Ibidem.46 Florian Banu, De la SSI la SIE…, p. 138.47 Cristian Troncotă, Torţionarii..., p. 42.48 Ibidem.49 *** C.N.S.A.S., SECURITATEA. Structuri, Cadre, Obiective, Metode, Vol. I (1948–1967), coordonator Florica Dobre, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2006, p. 229.50 Ibidem, p. 230.51 Ibidem.52 Ibidem.53 Ibidem.54 *** C.N.S.A.S., SECURITATEA..., p. 277.55 http://romanialibera.ro/special/documentare/oameni-cheie-ai-revolutiei-au-murit-suspect-113939, accesat 7 ianuarie 2018.56 http://adevarul.ro/international/in-lume/dinistoria-spionajului-romanesc-reteaua-caraman-actiunile-nato-1_51fa60f2c7b855ff56960af0/index.html, accesat la 4 ianuarie 2018.57 https://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Pintilie, accesat la 4 ianuarie 2018.58 Cristian Troncotă, Momente şi personalităţi din istoria serviciilor secrete româneşti (1924-1989), Editura Elion, Bucureşti, 2017, pp. 265-269.59 https://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Pintilie, accesat la 4 ianuarie 2018.60 Laurenţiu Ungureanu, Moartea lui Ştefan Foriş. Politică făcută cu ranga, în „Historia”, Anul XIV, nr. 152/ septembrie 2014.61 https://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Pintilie, accesat la 4 ianuarie 2018.62 *** C.N.S.A.S., SECURITATEA..., p. 13.63 Ibidem.64 Ibidem.65 Ibidem.66 https://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Pintilie, accesat la 4 ianuarie 2018.67 Florian Banu, De la SSI la SIE…, p. 464.68 Ibidem.69 Ibidem, p. 467.70 Ibidem.71 Ibidem.72 https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/moartea-lui-stefan-foris-politica-facuta-cu-ranga, accesat la 4 ianuarie 2018.73 Dinu C. Giurescu, România în timpul lui Gheorghe Gheorghiu Dej, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2015, pp. 103-107.74 Cristian Troncotă, Duplicitarii, Din istoria serviciilor de informaţii şi securitate ale regimului comunist din România (1965 – 1989), Editura Elion, Bucureşti, 2003, p. 18; Liviu Ţăranu, Gheorghe Gheorghiu-Dej în istoriografi a actuală. Ce i se impută, ce i se recunoaşte”, în „Dosarele istoriei”, nr 7/2005, p. 8.75 Florian Banu, De la SSI la SIE…, p. 469.76 Ibidem.77 Ibidem.78 https://ro.wikipedia.org/wiki/Oliviu_Beldeanu, accesat la 5 ianuarie 2018.79 Ibidem.80 https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/cum-i-a-vanat-securitatea-pe-ocupantii-ambasadei-de-la-berna, accesat la 5 ianuarie 2018.81Florian Banu, De la SSI la SIE…, p. 68.82 Ibidem.

2 (80) 2018 document90

studii/documente

Despre mareșalul Ion Antonescu s-a scris mult

de-a lungul timpului. Personalitatea sa complexă, importanţa excepţională avută în scrierea istoriei naţionale din secolul trecut și nu în ultimul rând controversele referitoare la deciziile sale politico-militare, generează încă noi abordări cognitive,

menite a facilita corecta sa percepere ca militar și om politic. Convinși de nevoia incontestabilă de mai bună cunoaștere a sa, am apreciat ca extrem de utilă publicarea în premieră a unor inedite fragmente din memoriile martirului Petre Strihan, referitoare la mareșal. Menţionăm că în condiţiile cenzurii, publicarea acestora înainte de 1989 nu era posibilă, din care cauză Petre Strihan nici nu a iniţiat un astfel de demers. Cu certitudine era convins, după aproape 9 ani de temniţă grea, că încercarea de publicare a acestora era o gafă inutilă, foarte probabil generatoare de noi necazuri. În posesia memoriilor sale, scrise la mașină, am intrat prin generoasa amabilitate a domnului Victor Benedict, păstrătorul acestora, a cărui mamă a fost verișoară cu Petre Strihan.

Înainte de a prezenta modul în care l-a perceput și descris pe mareșalul Ion Antonescu, se impune ineluctabil relevarea succintă a reperelor biografi ce definitorii ale celui ce a fost Petre Strihan (Petre Constantinescu, înainte de schimbarea numelui), membru al guvernului Antonescu. S-a născut la 27 mai 1899 la Mizil și a decedat la 25 iulie 1990 la București. Părinţii săi au fost Ion și Steliana (născută Anastasiu). Strămoșii săi au fost mocani din Ţara Bârsei. În perioada 1910-1918 a fost un elev strălucit la Ploiești și Buzău. În anii 1918-1921 s-a numărat printre studenţii Facultăţii de Drept a Universităţii București. În anul 1925 a devenit doctor în drept. A avut o strălucită carieră universitară între anii 1928-1947 la Catedra de Drept

Constituţional și Administrativ din cadrul Academiei de Înalte Studii Comerciale și Industriale. În perioada 1942-1944 a fost secretar de stat în guvernul Antonescu, deţinând un post pur tehnic la Ministerul Afacerilor Interne. Pentru deţinerea acestei înalte demnităţi a fost condamnat în anul 1946, alături de ceilalţi membri ai guvernului Antonescu, la 9 ani și 9 luni de temniţă grea, ce au inclus și 6 luni de detenţie în temuta Zarcă (izolat în întuneric total, în frig, fără posibilitatea să vorbească cu cineva). Cu neclintită credinţă în Dumnezeu a supravieţuit închisorilor Gherla, Aiud și Poarta Albă. Între cei cu care a împărţit celula s-au numărat poetul Mircea Vulcănescu, Mircea Cancicov și preotul Valeriu Galeriu. Anii detenţiei i-au adus ca bonus divorţul de soţie. La ieșirea din închisoare, profesorul universitar doctor Petre Strihan a cunoscut alte nemeritate nedreptăţi. Timp de doi ani nu a fost primit în niciun serviciu. Ulterior i s-a permis angajarea pentru puţin timp în funcţia de contabil la Șantierul TCH Titu, portar la Grădina Zoologică din București, muncitor necalifi cat la Uzinele Chimice Române și arhivar și manipulant la Cooperativa „Soarele”. Deoarece în anul 1964 un scriitor italian s-a interesat de poetul Petre Strihan, în demersul său de scriere a unui dicţionar al literaturii române, autorităţile l-au angajat ca documentarist la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” de pe lângă Academia Română. În perioada 1968-1970 a activat la acest prestigios institut ca cercetător știinţifi c.

A avut o substanţială activitate publicistică de specialitate (drept). Înainte de arestare a desfășurat, în perioada 1921-1945, în paralel cu cariera universitară, o intensă și de succes activitate de avocat.

Petre Strihan a fost de asemenea unul din poeţii de mare talent ai secolului trecut. Prima sa apariţie publicistică a avut loc în anul 1922 în „Flacăra”. A publicat mai multe volume de poezii: Penumbre - 1929, Poezii - 1968, Moara Albastră - 1978 și Lumini Târzii – 1984. De remarcat că timp de 7 ani a frecventat cenaclul „Sburătorul” condus de Eugen Lovinescu. A mai făcut parte din cenaclul „George Călinescu”, pe care l-a și condus o vreme, precum și din cenaclul „Titu Maiorescu”.

MĂRTURISIRI ALE LUI PETRE STRIHANDESPRE MAREŞALUL ION ANTONESCU

General de brigadă (r) profesor universitar Dr. Adrian STROEAColonel (r) Marin GHINOIU

Petre Strihan

studii/documente

document 2018 2 (80) 91

A fost alături de Radu Gyr, unul din genialii poeţi de după zăbrele. Poezia sa Psalmul 353 (intitulată după numărul celulei) este un persuasiv argument în acest sens. Aceasta se încheie cu convingerea defi nitorie pentru crezul lui Petre Strihan:

Și-asupra lor apăsă un blestem:Ne au în mână și, tot ei, de noi se tem.Să tremure! Că noi cei din morminte,Vom trece peste ei! Vom merge înainte! După acest succint excurs despre dramatica existenţă

a lui Petre Strihan prezentăm câteva din interesantele sale consemnări despre mareșal.

La 22 iunie 1942 s-a declarat războiul între România, alături de Germania, și U.R.S.S. Era o zi de duminică. Evenimentul îl cunoșteam încă din ajun. Dar deși cunoscută, proclamarea stării de război în această zi de sărbătoare, cea mai lungă zi a anului, cu o strălucire neobișnuită a soarelui, cu clopotele tuturor bisericilor trase îndelung, m-a emoţionat. Avea vârsta de 42 ani împliniţi: vârsta coaptă, când omul părea a fi atins cea mai înaltă treaptă a judecăţii sale. Îmi dădeam seama de riscurile pe care le implica un război cu o mare putere vecină. Credinţa în destinul poporului român înzestrat cu un simţ politic istoricește dovedit și încrederea în patriotismul Conducătorului Statului din acel moment mi-au ridicat moralul.

Nu vorbisem niciodată cu generalul Antonescu, nici nu-l văzusem la faţă în viaţa mea. Dar mi se părea că un om cu mintea întreagă nu se hotărăște să facă un război decât dacă acesta este absolut necesar. Și, analizând situaţia, intuisem că generalul Antonescu trebuie să fi judecat că, în acel moment istoric România nu avea altă cale de urmat. Căci, în adevăr, după cele trei amputări ale teritoriului, lipsită de orice sprijin din partea puterilor occidentale, cu moralul scăzut și o Ungarie dușmănoasă datorită poftelor sale incomplet satisfăcute, România ar fi fost în imposibilitatea de a-și păstra neutralitatea faţă de Germania care nu putea lăsa în spatele ei o ţară echivocă, cu o armată înzestrată și instruită ca armata română.

În ziua de 22 iunie, neavând obligaţia să merg la minister am mers la Mizil, locul meu de naștere, unde aveam încă în posesie casa părintească și mormintele părinţilor și ale bunicilor mei. În cimitirul de acolo, m-am rugat pentru pacea sufl etelor lor și viitorul poporului român. Aveam presimţirea că ne așteaptă vremuri grele.

În atmosfera cea nouă creată de starea de război, m-am aplecat cu o seriozitate sporită asupra problemelor legate de munca de răspundere pentru care mă pregăteam. E drept că nu eram intimidat, dar eram impresionat de noutatea situaţiei. Calitatea cu care fusesem investit (consilier tehnic) printr-o comunicare verbală, era un titlu, nu o funcţie. De aceea nici nu aveam atribuţiuni. Vaga indicaţie dată de ministru îmi crea o libertate nemărginită și cerea din

parte mea imaginaţie și iniţiative în alegerea mijloacelor. Mai târziu mi-am dat seama că eram pus la încercare și, deși necontrolat ofi cial, eram supravegheat din urmă de ochi experţi. Atunci, având o solidă situaţie profesională și nepreocupat dacă perspectiva de a intra în guvern se va realiza sau nu, era fi resc să lucrez degajat și sincer, interesat până la pasiune de problemele în sine…

Eu mi-am continuat activitatea la minister fără ostentaţie și fără nerăbdarea pe care ar fi putut-o genera așteptarea prelungită (de intrare în guvern – n.n.). Starea mea de spirit era calmă poate și din cauză că, în afară de această activitate, fără termen și fără respiraţie aveam destule sarcini profesionale: eram conferenţiar universitar și consilier juridic la Banca Centrală Cooperatistă, în afară de procesele angajate ca avocat pledant…

La 5 decembrie 1941, prezentând un referat privitor la o problemă care avea să fi e rezolvată prin decret, ministrul, în loc să rezolve referatul meu, a pus o rezoluţie cu totul în afară de problemă. Textual rezoluţia era: „Se va face decret pentru numirea d-lui Petre Strihan ca ministru subsecretar de stat pentru administraţie”. Și, cu toate acestea, a mai trecut o lună până la publicarea decretului în Monitorul Ofi cial din 5 ianuarie 1942. Prin același decret, era numit odată cu mine și un subsecretar de stat pentru poliţie, în persoana generalului Constantin Vasiliu (Piky Vasiliu). În ziua apariţiei decretului, amândoi am depus jurământul.

După-amiază, invitat la cabinetul mareșalului, m-am prezentat cu jena rezultând din faptul că nu-l văzusem în viaţa mea niciodată pe mareșal, care și el mă vedea pentru prima oară. M-am prezentat fără altă introducere decât cuvintele strict necesare: „Domnule Mareșal, am onoarea să mă prezint. Sunt profesorul Petre Strihan”. După îndeplinirea ritualului jurământului, Mareșalul mi-a adresat aceste cuvinte lapidare: „Domnule Strihan, cunosc problema. Trebuie să începem cu ridicarea satului, reconstrucţia statului!”. Am răspuns scurt: „Domnule Mareșal, voi face tot ce-mi va sta în putinţă. Și am salutat pe mareșal, care mi-a strâns mâna.

După jurământ, am fost invitat să particip de Serviciul Protocolului ca a doua zi (6 ianuarie) să particip în calitate de membru al guvernului la serbarea Bobotezei. Serbarea la care am participat, a avut loc la podul Senatului, unde se construise o estradă de pe care s-a aruncat crucea în apa Dâmboviţei potrivit unei vechi tradiţii.

A doua zi urma să fi u instalat și să încep a lucra ca subsecretar de stat pentru administraţie. Are să pară ciudat că, deși avusesem destul timp (7 luni) ca să mă pregătesc sufl etește pentru înalta funcţie, abia acum îmi dădeam cu adevărat seama de marea răspundere ce-mi asumasem. Nu mă refer la răspunderea faţă de alţii, cu care mă deprinsesem și la care făcusem faţă onorabil, ci la răspunderea faţă de mine însămi, care mă cunoșteam mai bine decât oricine.

2 (80) 2018 document92

studii/documente

Știam că nu aveam aptitudini pentru politică, așa cum se practica în ţara și în vremea noastră. În timpuri normale, sub regimul partidelor politice, n-aș fi putut niciodată să ocup această funcţie. Calităţile mele de modestie, de sinceritate și onestitate habotnică ar fi fost tot atâtea handicapuri într-o carieră politică. Modestia mea înnăscută, hrănită cu sentimentul religios prin evlavia mamei și conștiinţa sărăciei mele, mi-a plafonat aspiraţiile adolescenţei. Dar datorită succeselor școlare, a lecturilor în afara manualelor și a norocului de a fi nimerit un mare maestru, onest și generos, am ajuns prin teza de doctorat și studiile de drept administrative, membru al corpului didactic universitar și al Institutului de Știinţe Administrative. Eram convins că această califi care specială cântărise greu în cumpăna care a determinat desemnarea mea pentru înalta dregătorie.

Cu toate că am lucrat 2 ani, 7 luni și 18 zile (5 ianuarie 1942-23 august 1944) în echipa lui de guvernare, despre mareșalul Antonescu, puţine lucruri de amănunt pot spune din cunoștinţa mea direct. Și asta, nu pentru că aș avea ceva de ascuns. Ci, datorită împrejurărilor mai presus de voinţa mea.

Cum am arătat mai sus, în descrierea solemnităţii jurământului meu ca și subsecretar de stat, pe mareșalul Ion Antonescu l-am văzut întâia oară în viaţa mea în ziua de 5 ianuarie 1942, când am depus jurământul. Îl cunoșteam numai din fotografi i. În timpul activităţii mele în guvernul mareșalului Antonescu, de foarte puţine ori am venit în contact nemijlocit cu el.

Puţinele prilejuri când am vorbit cu el sau l-am auzit vorbind (în Consiliul de Miniștri) le voi povesti cu respectul adevărului, cu grija de a evita orice alterare sau amplifi care a realităţii. Am promis că această carte va fi un document, modest dar autentic, o mărturie cinstită a împrejurărilor la care am participat sau asistat. Și înţeleg să mă ţin de cuvânt chiar cu riscul ca unele pagini să pară serbede sau anoste. Autorul nu face în această carte operă de creaţie. El este un martor al evenimentelor de cele mai multe ori…

Mareșalul avea, când l-am cunoscut, un fi zic care, de la prima vedere, îi releva caracterul: energic, hotărât, autoritar, sever, distant, ambiţios. Era sobru la mâncare, sobru la băutură. Datorită sobrietăţii și somnului puţin era slab. Avea ochii albaștri, părul blond aproape roșcat, din care cauză i se spunea în armată „câinele roșu”. Avea o inteligenţă sprintenă și sfredelitoare. Era ofi ţer de cavalerie, armă în

care tradiţia cerea ca ofi ţerul să aibă cultură generală. Nu l-am cunoscut în intimidate.

Bănuiesc că nu era lipsit de umor. Fiind de zeci de ani ofi ţer de stat-major, cunoștea bine geografi a ţării cu toate realităţile ei: economice, sociale, politice, etnografi ce, demografi ce.

Concepţia sa de guvernare era că politica, adică guvernarea propriu-zisă, o făcea el, împreună cu vicepreședintele Consiliului de Miniștri care conducea politica externă de acord cu el. Ceilalţi miniștri erau

executanţi ai politicii guvernului.În cadrul departamentului lor,

miniștrii puteau avea iniţiative, dar orice iniţiativă trebuia să f ie propusă Conducătorului Statului care singur era chemat să o aprobe sau să o respingă. Când o problemă interesa două sau mai multe departamente, ea era dezbătută în Consiliul de Miniștri pentru ca din dezbatere să rezulte soluţia cea mai potrivită pe care o adopta Conducătorul Statului, nu Consiliul de Miniștri, chiar dacă de formă soluţia era înglobată într-un document emis de Consiliul de Miniștri. De altfel, în Consiliul de Miniștri nu se vota niciodată.

În anul intrării mele în guvern, la epoca alcătuirii bugetului, am avut contact de lucru cu mareșalul Antonescu care în mod obișnuit nu

lucra cu subsecretarii de stat, ci numai cu miniștri. Între Ministerul Afacerilor Interne și Ministerul Finanţelor se ivise o controversă de mari proporţii, în urma unui studiu al meu întreprins asupra bugetelor administraţiilor locale, încă din vremea când eram consilier tehnic, studiu publicat în Revista de Drept Public (anul XVI, nr. 1-4/1941).

Ministerul Afacerilor Interne ajunsese la concluzia că administraţiile locale (judeţene și comunale) erau într-o stare deplorabilă datorită în primul rând faptului că fi nanţele lor erau sistematic pauperizate prin absorbirea crescândă a materiei impozabile de către stat. Studiul meu urmărea comparativ volumul total al bugetelor administraţiilor locale și cifra bugetului statului pe ultimii 10 ani. Concluzia era că trebuiau create noi venituri administraţiilor locale. Ministerul Afacerilor Interne, reprezentând toate administraţiile locale din ţară cerea Ministerului Finanţelor ca, la alcătuirea noului buget al statului, raportul între bugetul statului și fi nanţele locale să fi e restabilit în favoarea fi nanţelor locale, fără de care nu se putea realiza niciun progres în gospodăria judeţeană și comunală.

Veturia Goga

studii/documente

document 2018 2 (80) 93

Ministerul Finanţelor, generalul M. Stoenescu, un om capabil dar prea ambiţios, n-a cedat stăruinţelor depuse pe lângă el de generalul Dumitru I. Popescu. Mareșalul, luând cunoștinţă de ambele teze și apreciind că problema era de mare însemnătate, a dispus ca el personal să arbitreze diferendul. În acest scop a convocat pe amândoi miniștri la cabinetul său, la o dezbatere. Generalul M. Stoenescu a venit personal. Ministrul meu m-a delegat pe mine care studiasem problema și, oarecum, iniţiasem controversa.

Deși cunoșteam bine dosarul și aveam obișnuinţa susţinerii orale, ca profesor și avocat, mărturisesc că am fost oarecum emoţionat. Mareșalul mi-a dat mie cuvântul ca să expun teza administraţiilor locale. Venisem cu tablouri și cif re care demonstrau elocvent dreptatea cauzei. Expunerea mea a fost clară, c o m p l e t ă d a r c o n c i s ă , to n u l p u ţ i n p a t e t i c dar reţinut (mă ţineam să nu f iu prea patetic, știind că mă adresez unui militar și unui om sobru). Mareșalul m-a ascultat cu interes, m-a apărat împotriva unei încercări a generalului Stoenescu de a mă întrerupe și când am terminat, a dat cuvântul generalului M. Stoenescu. Acesta, care de când era ministru de Finanţe, deprinsese bine tehnica și terminologia fi nanciară, având și experienţa de profesor la Școala Superioară de Război, a făcut o apărare a tezei sale, mai scurtă, dar foarte abilă. El n-a tăgăduit niciuna din cifrele tablourilor mele, dar a amintit că el ca ministru de Finanţe, în timp de război, trebuia să satisfacă cu precădere nevoile inexorabile ale războiului: creditele pentru înzestrarea armatei cu armament, muniţii, medicamente și, recapitulând capitolele bugetare corespunzător acestor nevoi, a conchis că dorinţa Ministerului Afacerilor Interne de a îmbunătăţi fi nanţele locale prin cedarea unor venituri ale Statului în favoarea administraţiilor judeţene și comunale nu poate fi satisfăcută fi ind inoportună.

Mă așteptam ca mareșalul, cu spiritul energic și categoric să se pronunţe imediat. Nu s-a realizat previziunea mea. Întâi, pentru că, în acest prim contact de lucru cu mareșalul, mi-am dat seama că omul acesta era pătruns de seriozitatea problemelor ce se iveau în practica vieţii de stat și se străduia

să le facă parte în mod judicios. M-am convins atunci că omul considerat în genere ca puţin „repezit” se dovedea experimental, plin de tact și prevenitor faţă de colaboratorii lui.

Mai târziu am afl at de la generalul Dumitru I. Popescu că mareșalul a apreciat ca îndreptăţit punctul nostru de vedere și că a stăruit pe lângă ministrul Finanţelor să prevadă în bugetul statului o sumă importantă (denumită fondul comun pentru nevoile administraţiilor locale pus la dispoziţia M.A.I.).

Refl ectând, mi-am dat seama că era greu pentru mareșal să se pronunţe fără să verifi ce în prealabil cifrele arătate

de Stoenescu. Și de asemenea, am înţeles că era o chestiune de tact din partea lui, să nu dea câștig de cauză tezei susţinută de un civil contra tezei susţinută de un militar care era u n m i n i s t r u p r o e m i n e n t , g e n e r a l u l N. Stoenescu.

Î n a n u l 1942, lucrând la minister, m-am pomenit cu un

extras dintr-un raport al unui inspector de la Consiliul de Miniștri care făcuse o inspecţie la o unitate administrativă din Banat și constatase o abatere minoră de la regulile noi editate de M.A.I. pentru simplifi carea formalităţilor administrative. Extrasul conţinea rezoluţia mareșalului, al cărui text era cam așa: „Ce face d-nul Strihan? Ia leafa degeaba?”. Președinţia trimitea la M.A.I. extrasul în mod confi denţial și ruga să luăm cunoștinţă și măsurile ce vom crede de cuviinţă.

În aceeași zi, m-am prezentat la ministru și i-am comunicat, calm dar ferm, că mă socotesc ofensat pe nedrept prin această rezoluţie. Adăugam că nu văd altă soluţie onorabilă decât demisia pe care i-am pus-o pe masă. Ministrul, după ce a citit hârtia de la Președinţie, mi-a spus că am dreptate să reacţionez așa cum am reacţionat, că va prezenta demisia mea domnului mareșal, dar că el va opina pentru respingerea ei deoarece activitatea mea, bogată și competentă, merita o altă apreciere.

După două zile, ministrul m-a chemat și mi-a spus că domnul mareșal n-a avut intenţia să mă jignească și mă roagă să merg a doua zi la locuinţa sa de la Băneasa,

Regele Mihai I şi mareşalul Ion Antonescu asistând la parada de 10 mai 1942

2 (80) 2018 document94

studii/documente

unde mă va primi ca să stea de vorbă cu mine. A doua zi, telefonând, am fost primit de mareșal în biroul său, în casa fostă proprietate a d-nei Lupescu, favorita regelui Carol al II-lea. M-a primit imediat ce am fost anunţat, s-a interesat de mersul administraţiei, i-am spus ce se lucrează, i-am expus apoi că eu lucrez cu inspectorii generali administrativi și cu prefecţii și că nu pot fi răspunzător pentru orice greșeală a unui eșalon inferior. Mareșalul, se vede, a înţeles că eu stăruiam în demisia mea. De aceea mi-a spus în fi nal, că este convins că eu desfășor o activitate pozitivă pe care mă roagă să o continui. Am înţeles că demisia îmi fusese respinsă și am plecat satisfăcut. Altă reparaţie decât respingerea demisiei nu puteam aștepta. Șeful statului nu putea să-mi ceară scuze.

Originea acestui incident am afl at-o fără întârziere. Ovidiu Vlădescu (care, deși universitar era cam slab pregătit, din care cauză i se și spunea zero Vlădescu, pentru că semna O. Vlădescu) era prieten și rudă cu Mihai Antonescu și ocupa postul de secretar general al Președinţiei Consiliului de Miniștri. În situaţia și cu veleităţile lui, el nu privea cu ochi buni consolidarea poziţiei mele la Ministerul Afacerilor Interne. Ar fi dorit o promovare pe care a și obţinut-o mai târziu, când a fost numit subsecretar de stat la Ministerul Românizării. Dar, deocamdată, neexistând un loc liber, încerca să creeze o vacanţă. El a ordonat ca rezoluţia mareșalului să-mi fi e comunicată, în speranţa că eu voi demisiona, iar demisia îmi va fi primită. Poate el trimisese și pe inspectorul care făcuse raportul de inspecţie cu pricina. Cât privește rezoluţia mareșalului, desigur jignitoare, ea putea să fi e determinată de fi rea sa impulsivă, dar poate și de vreo subliniere meșteșugită cu scopul de a aţâţa spiritul caustic al mareșalului. Nu știu dacă Ovidiu Vlădescu a primit vreun reproș că s-a grăbit să comunice o rezoluţie usturătoare fără autorizarea expresă a autorului ei. Procedarea lui Vlădescu am explicat-o ușor: conta pe sprijinul lui Mihai Antonescu, rudă și prieten apropiat.

Cele mai dese prilejuri de a-l auzi vorbind pe mareșalul Antonescu le-am avut la Consiliul de Miniștri, fi e când prezida ședinţa (și desigur vorbea puţin), fi e după ridicarea ședinţei când, în picioare, înconjurat de miniștri, într-o atmosferă familiară, pe un ton neofi cial, răspundea la unele întrebări formulate de cei mai apropiaţi.

De la o vreme, după câte o inspecţie în ţară, făcea o expunere în Consiliul de Miniștri cu constatările sale pe teren și cu aluziile și sublinierile de rigoare care priveau direct pe miniștrii de resort.

Din când în când, făcea câte o inspecţie mai lungă (de 2-3 zile) trecând prin câteva judeţe. Voia să vadă personal, la faţa locului, cum merge administraţia și să ia contact pe teren cu problemele fi ecărei regiuni. De obicei, în afara suitei sale, era însoţit de ziaristul Ion Dumitrescu, care, pe lângă talent de gazetar, avea și frumoasă cultură și era și cronicar dramatic. Peste toate aceste atribute, acest tânăr mai poseda

unul care îl făcea și mai simpatic, făcuse armata la cavalerie. Și, fi ind mobilizat, îl însoţea pe mareșal în uniforma de ofi ţer de cavalerie. În timpul inspecţiilor, mareșalul își contura mai bine unele proiecte, confruntând pe teren ideile sale cu realităţile concrete.

Dintre toate expunerile sale de una îmi amintesc mai bine. După o inspecţie în judeţele Teleorman și în alte două învecinate, ne-a făcut în Consiliul de Miniștri o expunere amplă, vorbind liber două ore. Vorbea cu amănunte, într-o ordine perfectă, într-un stil simplu, aproape uscat, dar spunând numai lucruri substanţiale și trăgând concluzii care interesau direct uneori mai mulţi miniștri. În epoca aceea (prin anul 1943) îl preocupa mult înlocuirea viilor de hibrizi cu viţă nobilă. Proiectul său era lăudabil: tindea la sporirea producţiei de vin atât cantitativ, cât mai ales și calitativ. Dar întâmpina rezistenţa ţăranilor din judeţele de șes, deprinși să aibă fi ecare un petec de vie de hibrizi, nu pentru a-și spori veniturile, ci pentru nevoile casei. În expunerea sa, mareșalul urmărise toate problemele care priveau viaţa satului. Și, narând constatările dintr-o comună din Teleorman, ne spunea că, inspectând primăria, școala și biserica a rămas satisfăcut că satul acela nu avea cârciumă. Dar, la ieșirea din sat, pe o colină din marginea satului, a observat o sumă de mici parcele de vie de hibrizi. Atunci, am înţeles, conchise mareșalul, de ce satul nu avea cârciumă. Fiecare ţăran avea la el acasă cârciuma lui.

Ca să închei acest paragraf, voi consemna un fapt semnif icativ petrecut în anul 1944, în atmosfera de îngrijorare accentuată de după 4 aprilie (începutul bombardamentelor americane masive). Convorbirile neofi ciale ale mareșalului cu miniștri după ridicarea ședinţei consiliului au continuat, parcă mai animate ca înainte. La una din aceste convorbiri, unul din miniștri i-a pus întrebarea care ne frământa pe toţi: „Nu e posibil ca ţara să iasă din război înainte de terminarea lui?”. Și îmi amintesc foarte bine că mareșalul a răspuns cu o metaforă:

„– Eu când am pus un picior într-o groapă, nu-l pun în ea și pe celălalt”. Ceva mai mult, îmi amintesc că mareșalul a repetat această metaforă și la altă convorbire, în același loc, în aceeași epocă.

În anul 1943, am primit de la mareșalul Antonescu, prin cabinetul său, delegaţia să cercetez personal activitatea și eventual abuzurile lui Ștefan Tătărăscu din Olănești (Vâlcea). Mareșalul se afl a la Băile Olănești, unde făcea o cură. Plimbându-se pe dealurile din împrejurimi și stând de vorbă cu oamenii din partea locului, a afl at că acest domn, fost maior activ iar acum proprietar și om de afaceri, învârtește printr-o cooperativă locală unele afaceri comerciale din care câștigă mulţi bani.

Am comunicat aceasta ministrului și, a doua zi, însoţit de un inspector general administrativ din cooperaţie, am plecat cu automobilul la Olănești. Am descins la

studii/documente

document 2018 2 (80) 95

Primărie unde am început cercetarea. Inspectorul general administrativ îndeplinea sarcina de secretar (grefi er) consemnând răspunsurile celor interogaţi de mine. Am lucrat toată ziua, ascultând martorii după o listă întocmită de mine, împreună cu inspectorul general administrativ și cu primarul local.

În a doua zi de anchetă, înainte de a reîncepe audierea

martorilor chemaţi, d-nul Ștefan Tătărăscu, care nu fusese chemat, el urmând să fi e interogat ultimul, mi-a cerut audienţă. Prin această procedură, el se situa pe o poziţie de personalitate (era doar frate cu fostul prim-ministru Gheorghe Tătărăscu) și voia să arate că nu concepea să fi e bănuit de vreo neregulă și refuza să aștepte chemarea sa pentru a fi audiat ca martor sau ca inculpat. Puteam să nu-l primesc și să-i comunic prin grefi er sau primar să aștepte până va fi chemat. Dar după indiciile de vinovăţie gravă, temându-mă că d-nul Ștefan Tătărăscu nu va răspunde la chemarea mea sau va pleca din localitate, ceea ce mi-ar fi îngreunat ancheta, am schimbat planul iniţial și l-am primit imediat. Dar spre surprinderea lui, când a intrat, în loc să-l primesc ca pe o personalitate i-am întins mâna, dar l-am ţinut în picioare, ca pe orice martor și am invitat pe inspectorul general administrativ să consemneze răspunsurile d-lui Ștefan Tătărăscu.

„– Domnule ministru, eu v-am cerut audienţă, n-am venit aici în calitate de inculpat. Am fost informat că dumneavoastră faceţi o anchetă contra mea și, în calitate de ofi ţer de rezervă și om de onoare, am să protestez că dumneavoastră plecaţi urechea la calomniile debitate de dușmanii mei împotriva mea.

– Domnule Tătărăscu, dumneavoastră fi guraţi pe lista celor ce urmează să fi e chemaţi și interogaţi la această anchetă ordonată de domnul mareșal. Deci, vă rog, să răspundeţi, deocamdată ca martor la întrebările ce vă voi pune în legătură cu faptele dumneavoastră”.

Și am intrat imediat în cercetare, punându-i întrebări asupra tuturor punctelor de vinovăţie care rezultau din arătările martorilor și din scriptele cooperativei, a cărei președinte era însuși domnul Tătărăscu. Între timp, inspectorul din cooperaţie mă informase despre afacerile domnului Tătărăscu, care comanda și primea unele mărfuri în numele cooperativei și le comercializa, cu benefi cii mari, pe cont propriu, fără ca ele să fi trecut prin magazinul cooperativei.

Îl strângeam prin întrebări precise și convergente ca într-o menghină. Răspunsurile care îl învinuiau categoric

erau consemnate implacabil. Tătărăscu era vizibil enervat. Când i s-a citit declaraţia, care reproducea fi del mărturiile lui, a refuzat s-o semneze. Am încheiat procesul-verbal constatând refuzul și l-am semnat atât eu, cât și cei doi inspectori generali care mă asistau și am continuat ancheta.

În seara aceleiași zile, am primit la Govora, unde mă dusesem să dorm, o notă scrisă prin care a doua zi eram invitat la dejun, împreună cu soţia, la mareșal. Am interpretat că mareșalul, ţinut la curent cu mersul anchetei și informat că eram la Govora împreună cu soţia, a avut un gest de atenţie faţă de mine invitându-mă la masă. Invitaţia coincidea, de altfel cu intenţia mea de a-i cere audienţă ca să-i comunic rezultatul anchetei.

În ziua următoare (a 3-a zi de anchetă), am încheiat lucrările scriptice în cursul dimineţii, urmând ca după dejun să plec la București.

La dejun, înainte de a fi poftiţi la masă, am fost primiţi, eu și soţia mea, de doamna Veturia Goga (soţia lui Octavian Goga – n.n.), prietena doamnei Maria Antonescu, care făcea onorurile casei. Doamna Goga, imediat după prezentări, a ţinut să aibă o întrevedere aparte cu mine. Îmi cerea insistent să rezolv cât mai repede o problemă a unui om de afaceri originar din Transilvania, al cărui nume s-a șters total din memoria mea. Cunoșteam din auzite afacerea, care îmi părea cam dubioasă. Nu i-am spus că o cunosc. I-am promis că, ajuns la București mă voi ocupa de ea. Dar chiar din acel moment am hotărât să evit orice contact cu persona sprijinită de interlocutoarea mea, cât și cu însăși doamna Goga care mi-a făcut o impresie rea, de persoană interesată. Și se vede că această doamnă, de altfel foarte inteligentă, a înţeles psihologia mea, de vreme ce nu a căutat să mă mai vadă și nici nu ne-am mai văzut vreodată în viaţă.

La masă, în afară de doamna Goga, mai era invitat profesorul Vespasian V. Pella, pe atunci ambasadorul României la Berna. Mareșalul s-a întreţinut mai ales cu acesta, de la care căuta să afl e cât mai multe informaţii în legătură cu politica internaţională.

Primul fel de mâncare – o lostriţă mare – servită ca antreu, a ocupat primul plan al conversaţiei. Mareșalul, atent la conversaţie, a mâncat foarte puţin. După masă, a stat de vorbă cu mine, interesându-se de mersul anchetei. Afl ând că ea s-a terminat și concluziile mele confi rmau aprehensiunile sale, am înţeles că a fost foarte mulţumit, fără să mi-o arate.

Raportul meu de anchetă, împreună cu toate anexele lui l-am depus ministrului care l-a înaintat mareșalului. Am afl at ulterior că, deși eu conchideam în raport pentru sesizarea Parchetului în vederea trimiterii în judecată penală, mareșalul a hotărât internarea în lagăr a celui vinovat pentru o lună (dacă nu mă înșel). În fond, era o soluţie destul de indulgentă, întrucât faptele constatate de mine și dovedite perfect, se încadrau în Codul Penal și în

Generalul Dumitru Dămăceanu

2 (80) 2018 document96

studii/documente

textele penale ale Legii cooperaţiei. Cu toate acestea, Ștefan Tătărăscu mi-a purtat o ură de moarte, chiar după 23 august 1944. După condamnarea mea în octombrie 1946, la o pedeapsă de 10 ani temniţă grea, mă afl am la Aiud, unde îmi ispășeam pedeapsa. După vreo 4 ani de la condamnare, când am primit prin Cancelaria închisorii o copie după reclamaţia lui Ștefan Tătărăscu către procuratură. Mă acuza de calomnie și de abuz de putere arătând că, pe baza mărturiilor mele mincinoase el a suferit internarea samavolnică în lagăr. Cerea și despăgubiri pentru că în lagăr s-a îmbolnăvit și a cheltuit mult pentru refacerea sănătăţii.

Tot în anul 1943, după vreo lună de la ancheta de la Olănești, am primit de la mareșal o nouă delegaţie ca să anchetez o afacere similară. Când am arătat ministrului delegaţia, acesta mi-a spus:

„– Domnul mareșal arăta prin asta cât te apreciază, după felul cum ai lucrat la Olănești. Dar dumneata ești prea ocupat cu problemele departamentului ca să-ţi mai rămână timp pentru anchetă. Și apoi asta nu cadrează cu poziţia dumitale de membru al guvernului. Ancheta poate face foarte bine un inspector general administrativ. Am să vorbesc cu domnul mareșal să te scutească de această sarcină”. Și de atunci nu am mai primit asemenea delegaţii.

Apreciem ca interesante și consemnările lui Petre Strihan despre evenimentele din 23 august 1944, mai jos prezentate.

Seara (23 august – n.n.), pe la 18-19 lucram la minister. În ziua aceea, în mod excepţional, ministrul, care nu venise de dimineaţă fi indcă participase la o ședinţă a Consiliului de Miniștri la Snagov, se afl a în cabinetul lui.

Secretarul general Alexandru Ionescu a venit la mine cam agitat. M-a întrebat dacă știu ceva despre noile evenimente. Nu știam decât că de dimineaţă fusese Consiliul de Miniștri prezidat de mareșal, la care eu nu fusesem invitat și la care se discutase ce este de făcut faţă de situaţia militară grea în care ne afl am. Rușii care se afl au în nordul Moldovei, fi xaţi de rezistenţa românească pe un front foarte apropiat de Iași, se părea că voiau să forţeze frontal.

Alexandru Ionescu mi-a comunicat că el are informaţia că mareșalul Antonescu, împreună cu Mihai Antonescu și cu generalul Piky Vasiliu se afl ă arestaţi de Rege la Palat. N-am spus nimic și m-am dus imediat la ministru. Acesta mi-a confi rmat cele spuse de secretarul general. Atunci mi-a spus că, la Snagov, mareșalul preconizase retragerea armatei

și a guvernului în Transilvania, sprijinindu-se pe Carpaţi și luptând mai departe până la terminarea războiului sau la încheierea unui armistiţiu onorabil.

După terminarea convorbirii, ministrul, calm, ca și când ar fi prevăzut evenimentele în curs de desfășurare, s-a urcat în automobil și a plecat la Otopeni, unde avea locuinţa pe timpul dispersării, ca măsură de apărare contra bombardamentelor aeriene.

Eu am rămas la minister, așteptând știrile pe care postul de radio București le anunţa din 5 în 5 minute, ca știri senzaţionale, de excepţională importanţă pentru ţară. La orele 20, s-a difuzat la radio proclamaţia Regelui Mihai către ţară, decretul de numire a unui guvern de uniune naţională a tuturor forţelor politice și lista noilor miniștri. Prim-ministru era numit generalul Sănătescu, ministru de Interne - generalul Aldea, ministrul de Justiţie - Lucreţiu Pătrășcanu. Miniștri de stat (fără portofoliu) erau Iuliu Maniu și Dinu Brătianu.

Familia mea (soţia și copiii) se afl a la Bran, unde închiriasem o vilă încă din primăvara 1944, imediat după bombardamentul din 4 aprilie. În seara aceleiași zile, l-am rugat pe fratele meu (la acea vreme necăsătorit) să meargă cu mașina mea la Bran și să-i aducă pe ai mei la București.

Toată noaptea (23-24 august) s-au auzit împușcături în București. Pe străzi circula armata română (mai ales artilerie). A doua zi, a început un bombardament aerian ciudat. Părea că un singur avion venea regulat la interval de câte o jumătate de oră și arunca bombe mici, cu efecte năprasnice. Se spunea că este un avion german care venea din direcţia Ploiești. Bombardamentul acesta avea să continue 3 zile.

În ziua de 24 august, pe la orele 11, m-am dus la minister, unde l-am găsit pe generalul Dumitru Popescu. Nu mai eram ministru. Dar trebuia să predau Subsecretariatul de Stat al Administraţiei colonelului Dămăceanu, care fusese numit pe postul pe care îl ocupasem eu. Ministrul Afacerilor Interne, generalul Aldea, preluase deja ministerul de la generalul Dumitru I. Popescu.

Eu am predat Subsecretariatul de Stat, cu proces-verbal, noului subsecretar de stat, colonelul Dămăceanu.

Mai târziu, prin anii 1977-1978, în preajma zilei de 23 august, mi-a fost dat să citesc un articol de ziar semnat de același care scria că Ministerul Afacerilor Interne a fost luat cu asalt de către o formaţiune patriotică, în ziua de 24 august 1944. Am zâmbit și am tăcut”.

Th e Memoirs of Petre Strihan about Marshal Ion AntonescuBrigade General (r) prof. univ. Adrian Stroea, Ph.D.; Colonel (r) Marin Ghinoiu

Abstract: Petre Strihan (Petre Constantinescu) was a reputed law professor, lawyer and publicist of the 20th century. Secretary of state at the Ministry of Internal Aff airs during 1942-1944 left to posterity memoirs of great value for the understanding of a controversial period from our national history.

Keywords: Petre Strihan (Petre Constantinescu), secretary of state, 1942-1944, memorialist, professor, lawyer, publicist

agora

document 2018 2 (80) 97

În data de 22 martie 2018, în sala „Ștefan

cel Mare” a Cercului Militar Naţional, s-a

desfășurat Simpozionul „1918. De la Chișinău

la Alba-Iulia” dedicat Centenarului Marii Uniri.

Activitatea a fost organizată de Arhivele Militare

Naţionale Române și s-a desfășurat sub egida Statului

Major al Apărării, în cadrul activităţilor care marchează

sărbătorirea Marii Uniri de la 1 decembrie 1918.

Lucrările simpozionului, moderate de comandorul

Marius-Corneliu

C r o i t o r u , a u

î n c e p u t p r i n

intonarea imnului

de stat al României

ș i s u s ţ i n e r e a

alocuţiunilor de către

colonelul Adrian

Grigore - Arhivele

Militare Naţionale

Române, generalul

m a i o r Te o d o r

Incicaș, locţiitorul

pentru resurse al

șefului Statului Major al Apărării și de prof. univ.

dr. Ioan Drăgan, directorul Arhivelor Naţionale ale

României.

După fotografi a de grup, au fost deschise lucrările

sesiunii I, moderată de colonelul dr. Gabriel Pătrașcu -

Arhivele Militare Naţionale Române.

În cadrul acestei sesiuni au prezentat comunicări

următorii participanţi: dr. Teodora Giurgiu (Arhivele

Militare Naţionale Române) – Înfăptuirea României

Mari în context internaţional; Elena Zîrnă (Depozitul

Central de Arhivă) – Ocrotirea orfanilor de război în

anii 1917-1918. Studiu de caz: comuna Bucium, judeţul

Iași; Lucian Drăghici (Arhivele Militare Naţionale

Române) – Propaganda antiromânească în Basarabia

în primăvara anului 1918; dr. Valentin Ioan Fușcan

(Arhivele Naţionale ale României) – Pacea de la București

văzută din perspectiva antantistă; cercetător știinţifi c

dr. Sorin Cristescu (Institutul pentru Studii Politice

de Apărare și Istorie Militară) – Politica lui Alexandru

Marghiloman în rapoarte informative austro-ungare în

vara anului 1918; Cătălin Stănescu (Depozitul Central

de Arhivă) – De la demobilizare la mobilizarea Armatei

Române: mai-noiembrie 1918; dr. Cătălin Fudulu

(Ofi ciul Naţional pentru Cultul Eroilor) – Stări de spirit

și extremism în Basarabia și Transilvania, după realizarea

Marii Uniri.

Comunicările susținute au abordat teme diverse,

specifi ce Primului Război Mondial, având la bază, în

principal, valorifi carea documentelor de arhivă păstrate

la Arhivele Naţionale

a l e R o m â n i e i ,

Arhivele Militare

Naţionale Române

și Depozitul Central

de Arhivă. Au fost

re l iefate aspecte

mai puţin dezbătute

din istor iografia

românească legate

d e m i s i u n i l e

armatei române,

situaţia populaţiei

civile și acţiunile

propagandistice antiromânești îndreptate împotriva

Marii Uniri.

În ultima parte a manifestării s-au derulat lucrările

sesiunii a II-a moderată de dr. Ion Rîșnoveanu - Arhivele

Militare Naţionale Române. La această sesiune au

prezentat comunicări următorii participanţi: lector univ.

dr. George Ungureanu (Depozitul Central de Arhivă) –

Unirea Basarabiei cu statul român refl ectată în balcanistica

occidentală; Mirela Mușoiu (Depozitul Central de

Arhivă) – Realităţi și stări de spirit în Bucovina la fi nele

anului 1918; dr. Ion Rîșnoveanu (Arhivele Militare

Naţionale Române) – Situaţia românilor din Serbia

la sfârșitul Primului Război Mondial; dr. Oana Otu

(Arhivele Militare Naţionale Române) – București.

Sfârșitul ocupaţiei germane; pregătiri pentru reîntoarcerea

Familiei Regale; Alexandru Dobrică (Ofi ciul Naţional

pentru Cultul Eroilor) – Cimitirul Eroilor din Chișinău –

o istorie uitată și colonelul dr. Gabriel Pătrașcu (Arhivele

Militare Naţionale Române) – Însemnele eroismului și

sacrifi ciului românesc. 1916-1919.

SIMPOZIONUL „1918. DE LA CHIŞINĂU LA ALBA-IULIA”

2 (80) 2018 document98

agora

Și în cadrul acestei sesiuni, participanţii au prezentat

comunicări cu teme diverse, legate de situaţia și stările de

spirit ale populaţiei civile din teritoriile locuite compact

de români, precum și măsurile luate de autorităţile

politice și militare pentru cinstirea și comemorarea

celor care s-au jertfi t pe câmpul de luptă, dar și pentru

aprecierea faptelor de vitejie și a curajului de care au dat

dovadă combatanţii armatei române în timpul Primului

Război Mondial.

La fi nalul sesiunii a II-a, a fost alocat un spaţiu

de timp generos pentru concluzii. Colonelul inginer

Leonard Mocanu, directorul adjunct al Statului Major

al Apărării, a mulţumit organizatorilor pentru eforturile

depuse și pentru ţinuta știinţifi că a simpozionului,

felicitându-i, în același timp pe participanţi pentru

profesionalismul și dăruirea de care au dat dovadă în

documentarea și redactarea comunicărilor prezentate.

De asemenea, a arătat că dragostea de ţară și cunoașterea

istoriei poporului român trebuie să fi e caracteristici

primordiale ale militarilor Armatei României.

Alocuţiunea de închidere a lucrărilor Simpozionului

„1918. De la Chișinău la Alba-Iulia” dedicat Centenarului

Marii Uniri a fost rostită de colonelul Adrian Grigore

– Arhivele Militare Naţionale Române, care a salutat

prezenţa în sală a unui grup de elevi din cadrul

Colegiului Naţional Militar „Dimitrie Cantemir”,

condus de prof. dr. Aurel Soare, directorul adjunct

al instituției, a studenţilor de la Programul de studii

universitare de licenţă – comunicare publică din cadrul

Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I” coordonaţi

de colonelul prof. univ. dr. Ioan Deac, colonelul prof.

univ. dr. Filofteia Repez și lectorul univ. dr. Alina Roșca,

precum și a unor reprezentanţi ai diferitelor instituţii

de cultură.

SIMPOZIONUL ITINERANT „DE LA PACEA DE LA BUCUREŞTI LA UNIREA DE LA ALBA-IULIA”

Arhivele Militare Naţionale Române în colaborare cu Arhivele Naţionale ale României și Depozitul Central de Arhivă

au organizat Simpozionul „De la Pacea de la București la Unirea de la Alba-Iulia”, care s-a desfășurat în data de 18 aprilie, în garnizoana Craiova, la Cercul Militar și la Colegiul Naţional Mi l i t a r „Tudor V l a d i m i r e s c u ” ș i î n d a t a d e 19 aprilie la sediul Batalionului 325 Artilerie „Alutus” din Caracal.

A u f o s t p r e z e n t a t e comunicări de către următorii participanţi: dr. Teodora Giurgiu (Arhivele Militare Naţionale Române) – Înfăptuirea României Mari în context internaţional; consilier superior dr. Ioan-Valentin Fușcan (Arhivele

Naţionale ale României) – Pacea de la București din 24 apr i l i e /7 mai 1918 ; d r. V ic to r Mar t in (Depozitul Central de Arhivă) – De la demobilizare la mobilizarea Armatei Române: mai-noiembrie 1918;

inspector asistent Dragoș Dumitrașcu (Serviciul Judeţean Dolj al Arhivelor N a ţ i o n a l e ) – M ă r t u r i i d o c u -mentare pr ivind ocupaţia germană a C r a i o v e i î n anul Marii Uniri; colonel dr. Gabriel Pătrașcu (Arhivele Militare Naţionale R o m â n e ) – Însemnele eroismului ș i s a c r i f i c i u l u i

românesc. 1916-1919.Programul simpozionului a inclus și prezentarea

revistei „Document. Buletinul Arhivelor Militare Române” nr. 1(79)/2018 de către dr. Teodora Giurgiu.

agora

document 2018 2 (80) 99

Primăria, Parohia Ortodoxă, Cercul ASTRA „Luceafărul” și Școala gimnazială „O.C. Tăslăuanu” din comuna Bilbor, în zilele de 2-4 februarie 2018, au organizat ediţia a XI-a a Colocviilor naţionale

„Octavian C. Tăslăuanu”.Din partea instituţiei noastre a participat dr. Teodora Giurgiu cu

tema: Informaţii despre Octavian C. Tăslăuanu din Jurnalul de Operaţii al Diviziei 7 Infanterie (1917), material elaborat în colaborare cu drd. Silviu-Daniel Niculae.

Dr. Teodora GIURGIU

Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” a organizat, la 31 martie 2018, o manifestare dedicată aniversării Centenarului Unirii Basarabiei cu România,

eveniment petrecut la 27 martie/9 aprilie 1918.În deschidere, despre însemnătatea momentului celebrat, au luat

cuvântul directorul Muzeului Militar Naţional - colonelul Petre Neaţă, colonel (r) prof. univ. dr. Vasile Popa, colonel (r) prof. univ. dr. Ion Giurcă, cercetătorul științifi c dr. Sorin Cristescu și dr. Cristina Constantin.

O serie de acţiuni cu caracter istorico-militar s-au desfășurat în curtea interioară a muzeului, cu participarea mai multor grupuri de reconstituire istorică, reprezentând armatele care au participat la luptele desfășurate în timpul Primului Război Mondial. Au avut loc demonstraţii și prezentări ale uniformelor, echipamentului și armamentului de epocă precum și exerciţii tactice în conformitate cu regulamentele militare în vigoare în acea perioadă.

De asemenea, a avut loc vernisarea unei prime expoziţii din ciclul de manifestări dedicate Centenarului Marii Uniri, intitulată „Artizanii

Marii Uniri”.

Dr. Teodora GIURGIU

2 (80) 2018 document100

contents

C O N T E N T S

Editorial ♦ King Ferdinand I – Word for the Union of the Romanian Nation (Part II) –Neculai Moghior ♦ Th e Impasse of an Ace of the Romanian Aviation - Captain Engineer Gheorghe Negrescu – Captain (N, r) Marian Moșneagu, Ph.D. ♦ Th e Union of Basarabia with Romania in the Correspondence received by Nicolae Iorga – Prof. univ. Petre Ţurlea, Ph.D. ♦ Politics of Alexandru Marghiloman refl ected in Austrian-Hungarian Informative Reports (May-August 1918) – Sorin Cristescu, Ph.D. ♦ Considerations regarding the Reorganization and the human Resources of the Aeronautics in 1918 – Silviu-Daniel Niculae, Ph.D. candidate ♦ Heroes’ Cemetery from Chişinău, a forgotten History – Alexandru Dobrică ♦ Portraits, Menu and Manners in the First World War (1916-1918), seen by a French Offi cer (I) – Assistant Professor Alin Spânu, Ph.D. ♦ States of Spirit and Extremism in Basarabia and Transylvania after the Realization of Great Romania – Cătălin Fudulu, Ph.D. ♦ Th e Contribution of the Inhabitants from Bucharest at the “Border Line Victim’s Fund” (1919) – Vasile Mărculeţ, Ph.D., Colonel (r) Alexandru Bucur, Ph.D. ♦ Historical Barrack „Fort 3 Otopeni” – A Fascinating History – Major-general (r) Ion Cerăceanu ♦ Romanian Espionage during Gheorghe Gheorghiu-Dej’s Regime - Th e Foreign Intelligence Direction (1951-1963) – Master Florin Pascaru ♦ Th e Memoirs of Petre Strihan about Marshal Ion Antonescu – Brigade General (r) prof. univ. Adrian Stroea, Ph.D.; Colonel (r) Marin Ghinoiu ♦Agora

UNIREA BASARABIEI CU MAMA SA ROMÂNIA -...

Documents

Transcript of UNIREA BASARABIEI CU MAMA SA ROMÂNIA -...