UNDE SCALARE K. MEYL

Introducere

Acesta ar fi demonstrat că undele scalare , în mod normal rămase neobservate , sunt foarte interesante în utilizarea practică pentru tehnologia informației și energie pentru atributele lor speciale. Derivațiile matematice și fizice sunt acceptate de experimente practice. Demonstrația va arăta :

1 . transmiterea wireless de energie electrică ,2 . reacția receptorului la transmițător ,3 . energie gratuit , cu o supra - unitate - efect de aproximativ 3 ,4 . transmiterea undelor scalare cu 1,5 ori viteza luminii

Radiații Tesla

Este un experiment istoric , pentru că în urmă cu 100 ani deja celebrul fizician experimental Nikola Tesla a masurat aceleași proprietăți de undă , ca și mine .

De la el provine un brevet privind transmiterea fără fir de energie ( 1900)

Având în vedere că rezonanta de unde Schumann are viteza luminii , cu toate ca aceasta se află la 7,8 Hz , Tesla ajunge la concluzia că unda lui are de 1,5 ori viteza luminii.

Ca fondator al diatermiei, Tesla deja a subliniat eficacitatea biologică și la posibila utilizare in medicina . Diatermia de astăzi nu are nimic de -a face cu radiația Tesla , foloseste unde greșie și ca consecință abia are o importanță medicala .

Descoperirea radiației Tesla este negata și nu este menționata în niciun text nicaieri . Pentru că există două motive :

1 . Tehnologia pur și simplu a fost prea costisitoare și prea scumpa . În acest fel, rezultatele nu au fost reproduse , așa cum este imperativ pentru o confirmare . Am rezolvat această problemă prin utilizarea electronicii moderne , prin înlocuirea generatorului de scanteie cu înaltă tensiune cu un generator de 2-4 Volți de joasă tensiune.

2 . Un alt motiv , de ce aceasta descoperire importanta ar putea cădea în uitare , ar trebuie să fie lipsa descrierii campurilor . Ecuațiile lui Maxwell , în orice caz descriu doar undele transversale , pentru fiacare camp unda oscila perpendicular pe direcția de propagare .

ECUATIILE UNDEI

Prin utilizarea operatorul Laplace ecuația undelor este bine-cunoscuta, în conformitate cu regulile de analiză ale vectorilor, dar pot fi luate si separat în două părți: în partea vectoriala (rot rot E), care rezultă din ecuațiile lui Maxwell și într-o parte scalara (grad div E), în conformitate cu care divergența unui câmp este un scalar.

Dacă vom obține vectorul de câmp dintr-un potențial scalar φ, atunci această abordare conduce imediat la o ecuație de unda neomogena, care se numește unda de plasmă. Soluțiile sunt cunoscute, cum ar fi undele de electroni cu plasmă, care sunt oscilații longitudinale ale densității de electroni (undele Langmuir).

MODELUL VORTEX

Experimentul Tesla imi arata mai mult. Astfel de unde longitudinale, evident, există chiar și fără plasmă în aer și chiar în vid. Astfel, se pune întrebarea, ce divergența E se descrie în acest caz?

Cum este impulsul transmis, astfel ca o undă staționar longitudinal sa se poate forma? Am rezolvat această problemă, prin extinderea teoria câmpului lui Maxwell pentru vortexuri ale câmp electric. Aceste așa-numite potențiale vartejuri sunt capabile de a forma structuri și de a propaga în spațiu particule ca o undă de șoc longitudinal.

El va încerca două abordări:

Interpretare in circuit rezonant

Tesla a prezentat experimentul său, printre altora si lui Lord Kelvin care prezentase deja o transmisie vortex. În opinia lui Kelvin ea însă în nici un caz nu se referă la o unda de radiații. El a recunoscut în mod clar, că fiecare interpretare tehnică a trebuit să eșueze, pentru că pe parcursul a liniilor de câmp unda este complet diferita.

Se prezintă ca un circuit rezonant, constând dintr-un condensator și un inductanță.

Dacă ambii electrozi ai condensatorului sunt trasi în afară , atunci între ambii se întinde un câmp electric . Liniile de câmp încep de la o sferă , la transmițător , și din nou la receptor . În acest fel un grad mai mare de eficiență și de cuplare poate fi așteptat . În acest mod , fără îndoială, unele dintre efecte pot fi explicate , dar nu toate .

Inductanța este împărțită în două transformatoare de aer , care sunt complet identice . Tensiunea de ieșire trebuie să fie mai mica sau cel mult egală cu tensiunea de intrare - dar este substanțial mai mare!

Poate fi desenata și calculata o schemă alternativă de cabluri , dar în nici un caz masurat rezultatul de iesire , atunci acele diode emițătoare de lumină de la receptor ( U > 2Volt ) ,corespund în acelasi timp cu diodele emițătoare de lumină corespunzătoare la transmițător ( U < 2Volt ) ! Pentru a verifica ambele bobine sunt schimbate.

Gradul de eficacitate măsurata se află la 1000 la sută. Dacă Legea de conservare a energiei nu ar trebui să fie încălcata , atunci doar o singura interpretare este acceptata :condensator deschis retrage campul de energia din mediul sau.

Fără a ține cont de această circumstanță abaterea de eroare pe fiecare model de calcul se află la mai mult de 90 la suta.

Acesta va viza domeniile oscilante, deoarece electrozii sferici se schimbă în polaritate cu o frecvență de aprox. 7 MHz. Ele sunt operate în rezonanță. Condiția de rezonanță spune: frecvențe identice și faza opusa. Transmițătorul modulează în mod evident domeniul în mediul său, în timp ce receptorul colectează tot ceea ce îndeplinește condiția de rezonanță.

Interpretarea câmpului de apropiere

În campul apropiat de o antenă efectele sunt masurabile. Toată lumea știe o aplicare practică: de exemplu, la intrarea în magazine clientul trebuie să treacă prin detectoarelor de unde scalare.

În experimentul meu emițătorul este situat in misterioasa zona de langa. De asemenea, Tesla întotdeauna a lucrat în zona de lângă. Dar ine intreaba de motive, va descoperi că efectul de zona de langa nu este altceva decat o parte de unde scalare din ecuatia undelor. Explicatia mea ar putea fi:

Purtătorii de sarcină oscileaza cu înaltă frecvență într-o antenna in forma de tija cu unde stationar longitudinale. Ca rezultat, de asemenea, câmpurile din zona apropiată a unui Dipol hertzian sunt câmpuri de undă scalar longitudinale. Imaginea arată clar câte vartejuri sunt formarea și modul în care acestea vin de pe dipol.

La fel ca pentru purtătorii de sarcină din tija antenei unghiul de fază între curent și tensiunea cantități este la 90 de grade. În campul indepartat însă unghiul de fază este zero. În interpretarea mea vârtejurile sunt de rupere în sus, se degradeaza, iar undele radio transversale sunt formate.

Degradare vortex-ului depinde insa de viteza de propagare . Calculat la viteza luminii vartejurile sunt deja stricate ca forma la jumatate din lungimea de unda.

Cu cât mai mare este viteza , ajung mai stabile , si raman stabile la o viteza de 1.6 ori mai mare . Aceste viteza mari se contracta in dimensiune , formand un tunel . Prin urmare, la viteza mai repede decât cea a luminii apare efectul de tunel . Prin urmare, nici o cușcă Faraday este este capabila sa protejeze vartejurile rapide .

Deoarece aceste campuri de vartejuri cu caracter de particule de înaltă frecvență schimba permanent polaritatea lor de la pozitiv la negativ și înapoi. Particulele cu această proprietate sunt numite neutrini in fizica . Deoarece sursa acestor radiații , toate în cazul în care originea este artificiala sau naturala, este departe de receptorul meu , orice încercare de interpretare de câmp de lângă este gresita. Cu toate acestea, 90% nu poate proveni din zona de câmp apropiat !