Un trandafir in desert - carti de dragoste PDF giannyjollys€¦ · 10 ALICIA THOMPSON – Se...

$: Un trandafir in desert - carti de dragoste PDF giannyjollys€¦ · 10 ALICIA THOMPSON – Se \ntâmpl` cumva s` ai ap`? \ntreb` el r`stit. – Da. Tocmai voiam s`... – Avem [i$

ALICIA THOMPSON

Un trandafir \n de[ert

Traducerea [i adaptarea \n limba român` de

ILEANA JITARU

ALCRISRomance

giannijollys

Capitolul 1

Un vultur cu aripile-i negre \ntinse, plutea lin, profilându-sepe albastrul cerului. Curând, un alt pr`d`tor se al`tur` acestuibalet lent. Apoi un altul.

Paige Ruegger urm`rea cu privirea aceast` coregrafiefunebr`. Oare dup` cât timp se murea \n de[ert? Câteva ore?Câteva zile?

Se \nfior` [i \[i \ndrept` aten]ia c`tre ghemul de blan` caregâfâia \n cu[ca de pe genunchii ei.

– O s` ne descurc`m, Henry, \i spuse ea hamsterului. Nu pe noine pândesc p`s`rile acelea fioroase. {i apoi, sunt foarte departe.

{tia \ns` bine c`, \n de[ert, no]iunea de distan]` eraadeseori deformat`...

– Când vom ajunge \n Florida, ad`ug` ea, gr`bit` s`schimbe subiectul, \]i voi cump`ra unul din acele minunatepalate pentru hamsteri, cu tunele [i juc`rii peste tot. {i ams`-]i dau \n fiecare zi brânz` [i biscui]i.

Tân`ra femeie puse cu grij` cu[ca pe scaunul de al`turiapoi se duse \n partea din fa]` a ma[inii.

giannijollys

|n Florida, avea o ma[in` \n perfect` stare de func]ionare,iar aceasta \i lipsea enorm \n clipa asta.

{i totu[i, Arnold – Dumnezeu s`-l binecuvânteze! –crezuse c`-i face un mare bine sco]ând din garaj hodoroagaasta pr`fuit`. Crezuse probabil c` astfel va ajunge \n timprecord la Plymonth.

Cu sprâncenele ridicate, Paige privea fumul care ie[ea dinradiator. Era pentru a patra oar` \n aceea[i zi c` se produceaacest incident. Poate c` era de o simplitate infantil` motivulcare \mpiedica acest monstru s` \nainteze. Dac` ar fi avutm`car câteva cuno[tin]e vagi de mecanic`... Dar numai v`ruls`u se \ngrijea de buna func]ionare a ma[inilor.

Deodat`, o cuprinse \ngrijorarea amintindu-[i de WaldoSteinhauser. Dar totul se va aranja, \[i zise ea \nghi]indu-[i cugreutate saliva. Nu-i spusese Maggie c`, dup` afirma]iiledoctorului, Waldo se va restabili? Când m` voi \ntoarceacas`, totul va fi bine. Nu-l voi mai l`sa s` fac` nici cel maimic efort.

Nu ]inuse seama de vârsta lui \naintat`, \[i spuse ea, prad`unui acces de vinov`]ie. Ea n-ar fi trebuit s` plece niciodat` laTipilo. Dar când plecase, Waldo era plin de energie, devitalitate. |nc` mai avea aceast` imagine a lui \n minte,zâmbind [i f`cându-i semn cu mâna ca s`-i ureze drum bunspre California.

Acum, el se afla \n Florida, pe un pat de spital, \n timp ceea se lupta cu un motor recalcitrant \n fierbintele de[ertMohave.

6 ALICIA THOMPSON

Paige se \ntoarse [i se l`s` s` cad` greoi pe scaun. Cuportiera deschis`, privea direct \naintea ei, sim]ind cum o las`puterile. Era gata s` izbucneasc` \n plâns. Ceea ce n-ar rezolvanimic, fie[te, dar m`car s-ar mai u[ura.

|i revenir` atunci \n minte sumbrele siluete ale vulturilor.|ntr-o asemenea situa]ie, orice pic`tur` de ap` era pre]ioas`.A[a c` n-avea deptul s` plâng`.

Hamsterul maro cu pete albe continua s` gâfâie de cald \ncu[ca lui.

– }ine-te tare, Henry, murmur` ea cu o voce gâtuit`.Puse u[urel cu[ca afar` \n zona de umbr` l`sat` de ma[in`.

Nici locul acesta nu era prea pl`cut, dar era tot ce putea s`fac` pentru bietul animal. Lu` din ma[in` harta [i \ncepu s`-ifac` vânt.

– A[a-i mai bine? \ntreb` \ncet f`r` s`-l piard` din ochi. De\ndat` ce radiatorul se va mai r`ci pu]in, o s` mai pun ap` [ivom putea porni din nou la drum.

Pân` când ma[ina se va supra\nc`lzi iar`[i...

** *

Cooper Angelsmith, c`pitan \n infanteria marin`, privea cufurie spre indicatorul de benzin` al ma[inii sale \nchiriate.Dac` ar fi fost ma[ina lui personal`, cu siguran]` c` aceasta arfi func]ionat. Dar ma[ina lui se afla, f`cut` buc`]i, la Sim'sAutomotive din Oceanside.

UN TRANDAFIR |N DE{ERT 7

Se gândise s`-[i petreac` s`pt`mâna reconstruind motorulma[inii, un Morgan Plus 4 care data din 1964. |n momentulacela, bine\n]eles c` nu b`nuise c` va trebui s` traverseze ]arade la vest la est. Dup` cum nu-[i imaginase nici c` \[i va g`simai multe conturi bancare complet rase.

Nathan. Cu siguran]`, Nathan era vinovat. Numai fratelelui mai mic avea o procur` \n acest sens. Erau doar asocia]ila Cooper's Classics, atelierul de reparat ma[ini vechi, pecare el \l \nfiin]ase. Dac` lui Cooper i s-ar fi \ntâmplat ceva,Nathan ar fi avut astfel posibilitatea s` se foloseasc` deconturile fratelui s`u mai mare. Lucrurile \ns` evoluaser`evident invers. Lui Nathan i se \ntâmplase ceva, l`sându-laproape lefter pe Cooper. {i, \n mod misterios, Nathan erade neg`sit.

Cooper nu va uita prea curând umilin]a de care avuseseparte când, la ghi[eul de la aeroport, casiera nu-i acceptasecartea decredit pentru a-[i cump`ra biletul de avion spreJacksonville, \n Carolina de Nord. Slav` Domnului,urm`toarea carte de credit pe care o prezentase ca s`pl`teasc` ma[ina \nchiriat`, avusese o soart` mai fericit`.

{i, la volanul acestei mici bijuterii, pornise spreJacksonville, gr`bit s` afle ce sinistr` glum` f`cuse Nathan.Cooper se hot`râse s` traverseze de[ertul, sperând c` astfel vaevita traficul aglomerat de pe autostrad`, vineri.

Norocul \ns` \l abandonase, [i se trezise \n mijlocul unuide[ert de nisip fierbinte \n care se z`reau ici-colo câ]ivacactu[i. Bine\n]eles, circula]ia era considerabil redus` fa]` de

8 ALICIA THOMPSONgiannijollys

cea de pe autostrad`... Redus` la zero, chiar. Cu o jum`tate deor` \n urm`, fusese obligat s` se opreasc` [i de atunci nuv`zuse trecând nici o ma[in`.

Z`ri cu coada ochiului undeva, sus, o mi[care lent` [i \n`l]`capul. |n dep`rtare, trei vulturi survolau de[ertul.

– Salut, bìe]i, mormì el. A]i g`sit cumva vreunautomobilist apetisant?

Urm`ri un timp plutirea lent` a p`s`rilor de prad`, apoideschise brusc portiera [i verific` \nc` o dat` starearezervorului de benzin`.

Trebuia s` ajung` cât mai repede la Jacksonville, \nainte ca\ntreprinderea [i toate bunurile lui s` dispar`, \n urmaac]iunilor fratelui sù.

** *

Paige, cu inima b`tându-i nebune[te, v`zu venind dindep`rtare o ma[in` str`lucitoare. Când aceasta opri al`turi dema[ina ei, tân`ra se ridic` \ncet [i-[i scutur` nisipul de peblugi. Ar fi trebuit s` fie u[urat`, chiar \ncântat`. Cu siguran]`,n-ar trebui s` fie b`nuitoare fa]` de cineva, care aveaamabilitatea s` opreasc` \n plin de[ert. Dar auzise atâteapove[ti despre indivizi suspec]i pe care s-ar putea s`-i\ntâlne[ti pe aceste [osele toride.

Apoi, chiar [i cel ce oprise \[i asuma riscuri. La urma urmei,\n spatele acestui vehicul imobilizat s-ar fi putut ascundefoarte bine o hoard` de bandi]i.


Cu pre]ul unui mare efort, Paige reu[i s` zâmbeasc`.Zâmbetul ei deveni mai sigur când remarc` faptul c` scauneledin fa]` erau ocupate de un cuplu \ntre dou` vârste.

– Bun` ziua, feti]o, spuse femeia \ntinzându-i mâna. Eu m`numesc Edna Butterworth, iar el este so]ul meu, Stan. Se parec` ai necazui mecanice?

Paige le strânse mâna, prezentându-se la rândul ei.– |ntr-adev`r, ma[ina mea se supra\nc`lze[te dup` câ]iva

ki...Cuvintele \i murir` pe buze când v`zu ie[ind din ma[in` un

b`rbat tân`r, cu o expresie sever` pe fa]`.Edna urm`ri privirea fetei.– Cooper, vino \ncoace, dagule. Paige, ]i-l prezint pe

Cooper Angelsmith. Prietenul nostru a f`cut o pan` debenzin` [i acum noi \l ducem la Indio.

Pan` de benzin`? Doar un cretin poate face o pan` debenzin` \n plin de[ert Mohave! Paige observ` c` b`rbatulro[ise. Nici ea n-ar fi fost atât de stupid`.

– Indicatorul de benzin` nu-mi func]ioneaz`, spuse el peun ton sec, ca [i cum i-ar fi fost penibil s`-i dea explica]iiacestei necunoscute.

Paige \ncuviin]` politicos.F`r` s` mai adauge vreun cuvânt, Cooper se \ndrept` spre

capota deschis` a ma[inii [i se aplec` s` examineze motorul.|n`bu[indu-[i o \njur`tur`, r`suci dopul radiatorului, din care]â[ni imediat un jet de vapori. Se retrase rapid, a[tept` pân`ce aerul se limpezi, apoi se apropie de Paige.

10 ALICIA THOMPSON

– Se \ntâmpl` cumva s` ai ap`? \ntreb` el r`stit.– Da. Tocmai voiam s`...– Avem [i noi ap`, interveni Stan, care deschisese deja

portbagajul din care scoase un bidon de plastic. Turn` jum`tate din el \n radiator. Cei doi b`rba]i

schimbar` câteva cuvinte, apoi Cooper se apropie de Paige,care discuta cu Edna.

– Radiatorul dumitale este \ntr-o stare jalnic`.Tân`ra femeie oft` adânc. Cu alte cuvinte, repararea lui o

va costa [i timp [i bani, lucruri de care ducea mare lips` \nmomentul de fa]`.

– Ma[ina dumitale are un motor cu r`cire cu ap`. Aerulcare trece prin radiator r`ce[te apa, ceea ce \mpiedic` \nmod normal ca motorul s` se supra\nc`lzeasc`. Darradiatorul dumitale este sudat \n atâtea locuri \ncât aerulp`trunde cu greutate, ceea ce explic` fenomenulsupra\nc`lzirii.

– {i... de ce or fi fost f`cute atâtea suduri? \ntreb` ea, gatas` \nceap` s` plâng`.

– Probabil pentru c` era g`urit, \i explic` Stan. Ma[inadumitale are pe pu]in vreo cincisprezece ani, [i se pare c`radiatorul este cel original. Persoana care l-a sudat voia s`-l]in` \n via]` cât mai mult timp posibil.

Dragul de Arnold...– Dac` vei conduce prudent [i vei avea mereu ap`

suficient` la dumneata, \l vei putea p`stra \nc` un timp, spuseCooper.


– {i... dac` n-am s` conduc prea \ncet?Trebuia s` ajung` \n Florida cât mai repede cu putin]`.

Dac` starea de s`n`tate a lui Waldo se \nr`ut`]ea? Dac` ochema la c`p`tâiul lui? Nu, n-avea timp suficient ca s`-[ipermit` s` conduc` \ncet!

– Ei bine, \n cazul acesta te vei confrunta din nou cu oproblem` de supra\nc`lzire.

Paige \[i plec` ochii, str`pânindu-[i lacrimile care-i ardeaupleoapele.

– {i cât... cât cost` un radiator nou? \ntreb` cu o voce gâtuit`.Cooper \[i plimb` privirea peste peisajul de[ertic. – Pe aici? Poate s` ajung` la un pre] astronomic.V`zând expresia ab`tut` a fetei, Edna o mângâie u[or pe bra].– Pari extenuat`, copila mea. De ce n-ai veni dup` noi pân`

la Idio? Este acolo un han \ncânt`tor unde se servesc pr`jituride cas`. Permite-ne s` te invit`m. {i dup` aceea, Cooper vaavea poate amabilitatea s` mai verifice o dat` starea motorului\nainte s` porne[ti din nou la drum.

|n timp ce vorbea, Edna pândea asentimentul lui Cooper,care se mul]umi cu o scurt` \nclinare a capului \n loc der`spuns.

– Bine, vezi? relu` ea adresându-i-se din nou fetei. Totul seva aranja.

Paige era pe punctul de a protesta, invocând faptul c` dejaf`cuser` prea mult pentru ea. Dar perspectiva de a nucontinua singur` drumul era atât de lini[titoare \ncât nurezist` propunerii.

12 ALICIA THOMPSON

– V` mul]umesc nespus, doamn` Butterworth.– Haide, f`r` prea mult protocol \ntre noi. Spune-mi

simplu Edna.Când pornir` pe drumul spre Indio, Paige r`sufl` u[urat`.

Slav` Domnului c` nimeni nu sugerase ca tân`rul s-o\nso]easc`. Omul `sta avea ceva care o f`cea s` se simt`...stânjenit`. Când se afla lâng` ea, parc` spa]iul dintre ei doiera str`b`tut de un straniu curent electric. El era \nalt, suplu,iar p`rul [aten cu nuan]e aurii te \ndemna parc` s`-]ir`t`ce[ti degetele prin el. Ochii aveau aceea[i nuan]` deambr` ca [i coniacul de Kentucky. Ni[te ochi care, atuncicând sclipeau veseli, aveau probabil un efect devastatorasupra femeilor...

Paige se a[ez` mai bine pe scaun.– Hot`rât lucru, c`ldura asta nu-mi prea prie[te, Henry,

morm`i ea.|ncetini când Stan \i f`cu semn cu mâna prin geamul

portierei ca s`-l lase s` treac` \n fa]`. Câteva minute mai târziu,opreau \n fa]a unui mic han al c`rui nume, Norma, scânteia peo firm` din neon roz. Tân`ra cobor\ din ma[in` f`r` s`-[i uitehamsterul. Cooper privi cu o intens` curiozitate cu[ca,ferindu-se \ns` s` fac` vreun comentariu.

– Ce v`d aici? exclam` Stan.– Henry nu poate s` r`mân` singur \n ma[in`. Este prea

cald.Edna se aplec` pu]in ca s` examineze mai \ndeaproape

micul ghem de blan` pitit \ntr-un cuib de tala[.


– Henry?... P`i... De fapt, despre ce este vorba?– Este un hamster, r`spunse Paige.Edna \[i ridic` repede capul.– Un... hamster... este un fel de [oarece, nu-i a[a?– Mai degrab` un [obolan! zise zeflemitor Cooper.– Nicidecum! protest` Paige.Henry nu putea fi comparat cu acele animale urâte [i

viclene care erau [obolanii.Cooper f`cu o mutr` dubitativ`, iar Stan \[i lu` so]ia pe

dup` umeri, \ndep`rtând-o de cu[ca aceea care se pare c` nu-iinspira prea mult` \ncredere.

– Edna, spuse el, hamsterii sunt ni[te animale total inofensive.Apoi se \ntoarse spre Paige, cu un zâmbet pe buze.– Nu cred totu[i c` Norma va aprecia prezen]a lui Henry \n

restaurantul s`u. De ce nu-l la[i al`turi, la sta]ia de benzin`?Spune-i lui Larry c` vii din partea mea. Are \n birou aercondi]ionat, [i sunt sigur c` n-o s` se supere dac` va ]ine la elvreo or` un hamster dr`g`la[. Condu-o pe tân`ra noastr`prieten`, Cooper!

– Nu, nu este nevoie, se gr`bi s` spun` Paige. Vin [i eu \ntr-oclip` la restaurant.

Paige se \ndrept` spre sta]ia de benzin` [i b`tu la u[abiroului, al c`rui geam era aburit. O voce b`rb`teasc` o invit`s` intre [i p`trunse \ntr-o \nc`pere \n care domnea odelicioas` r`coare.

Paige se prezent` proprietarului [i, \n câteva cuvinte, \iexpuse situa]ia.

Omul o ascult`, uluit.

14 ALICIA THOMPSON

– Este chiar pentru prima oar` când mi se \ncredin]eaz`spre p`strare un hamster!

– V` rog s` crede]i c` \mi face]i un imens serviciu, domnuleJones. C`ldura de[ertului este foarte greu de suportat deHenry.

L`s` cu[ca [i se \ndrept` spre u[`, resemnat` s` \nfrunteiar`[i cuptorul de afar`. Cu mâna pe clan]`, se \ntoarse spredomnul Jones.

– V` rog s` nu deschide]i \n nici un caz u[a cu[tii.Hamsterii sunt ni[te fugari redutabili.

Omul d`du din cap c` \n]elesese mesajul.– Nici o grij`. Oricum am altceva de f`cut decât s` m`

distrez cu animalul acesta!Paige \[i g`si salvatorii instala]i \ntr-un separeu, \n cap`tul

s`lii. Nu mai r`m`sese decât un loc liber, lâng` Angelsmith, [iea se a[ez` având grij` s` nu cumva s` se ating`.

Apoi oft` mul]umit` [i se l`s` cuprins` de pl`cerea clipei.Micul restaurant era cochet, r`coros [i, dup` orele lungi dedrum \n compania lui Henry, aprecia acum prezen]a noilor eicuno[tin]e.

Arunc` o privire \nspre vecinul s`u. Avea un profil superb...Un nas drept, pome]i \nal]i...

Henry avea \ns` o calitate inegalabil`: nimeni n-o ascultape fat` cu atâta aten]ie.

Stan puse meniul pe care-l citise pe mas` [i o privi pePaige.


– Ia spune-mi, doar te plimbi pe aici, prin sud-vest, sau e[ti\n trecere prin aceast` regiune spre un loc anume? \ntreb` el.

– Sunt doar \n trecere.Edna parc` i-ar fi sim]it reticen]ele \n a-[i dezv`lui

proiectele unor str`ini, a[a c` zâmbi [i spuse:– Noi locuim la Indio de vreo cinci ani. |nainte ca Stan s`

se pensioneze, locuiam \n Atlantic City.|[i \ndrept` apoi aten]ia spre Cooper.– Dumneata parc` mi-ai spus c` e[ti c`pitan \n infanteria

marin`, nu-i a[a? {i \ncotro te \ndreptai, prietene?Chelneri]a ap`ru \nainte ca el s` apuce s` r`spund`.

Aceasta, ale c`rei [olduri masive erau strânse \ntr-un [or] alb,not` comanda [i disp`ru.

– Te preg`teai s` ne spui \ncotro mergeai, Cooper,continu` Edna.

Acesta \[i f`cu de lucru o clip` cu [erve]elul de hârtie\nainte s` r`spund`.

– |n Carolina de Nord. Mai exact, la Jacksonville.– Jacksonville, repet` \ngândurat Stan. Acesta nu se afl` din

\ntâmplare lâng` Camp Lyenne?– |ntr-adev`r, baza este foarte aproape de acolo.– Fratele meu era acolo pe vremea când era \n marin`. De

altfel, cel mai mare dintre nepo]ii mei s-a n`scut chiar acolo.{i unde locuie[ti?

– Acum nu mai stau acolo. Unitatea mea s-a mutat la CampPendleton.

Cum Edna [i Stan \l priveau cam ului]i, Cooper consider`util s` precizeze :

16 ALICIA THOMPSON

– Se afl` lâng` Oceanside, \n California.– Aha, la nord de San Diego.Chelneri]a le aduse comanda, ni[te por]ii copioase de tart`

cu mere care degaja o delicioas` arom` de scor]i[oar`.– Paige, e[ti cumva student`? \ntreb` Edna dup` ce lu` o

prim` \nghi]itur`.Paige avea dou`zeci [i cinci de ani, dar p`rea mult mai

tân`r` decât vârsta ei ; i se spusese adeseori asta...– Nu, sunt horticulotr, [i m` ocup \n special de cultura

orhideelor.Edna b`tu din palme, entuziasmat`.– Oh, este formidabil! Orhideele sunt flori atât de

frumoase, atât de exotice...Stan schi]` un zâmbet ironic [i tandru \n acela[i timp.– Edna nu prea are noroc cu florile ei. Singura ei tentativ`

de a \mblânzi orhideele s-a soldat cu un e[ec ustur`tor!– Ce varietate a]i ales?– Sim... dim... Din p`cate n-am memoria numelor.– Cymbidium?– Exact! Era superb` când am cump`rat-o, la San

Francisco. Când m-am \ntors \n Indio, am pus-o la fereastrabuc`t`riei, [i a \nceput s` se usuce. Aveam grij` s-o udfrecvent, dar degeaba.

– Nu m` surprinde. Specia aceasta suport` greutemperaturile peste [aptesprezece grade. La acest climat, s-aradapta mai bine o orhidee phalaenopsis.

Edna o fix` cu ochii mari, rotunzi.


– Este o orhidee nocturn`, ad`ug` Paige.– Aha... mul]umesc mult, copila mea. Voi \ncerca s`-mi

amintesc ce mi-ai spus.Paige \[i promise c`-i trimite Ednei Butterworth dou`

asemenea plante de \ndat` ce va ajunge \n Florida. Dup`dou`zeci de minute, avea adresa acestui cuplu simpatictrecut` \n agenda ei.

Le mul]umi cu c`ldur` Ednei [i lui Stan, apoi \[i lu` larevedere. Angelsmith se mul]umi s-o salute scurt cu capul.

Ie[i din restaurant [i se \ndrept` spre sta]ia de benzin` cas`-l recupereze pe Henry. Proprietarul era aplecat peste unmotor cu capota deschis`. Ridic` privirea spre fa]`.

– Ai venit s`-]i iei micul monstru? Cuno[ti drumul.– Mul]umesc mult, domnule Jones. V` deranjez dac`

folosesc pu]in telefonul dumneavoastr`? – Nicidecum, po]i s`-l folose[ti.Paige intr` \n \nc`perea r`coroas` [i \nchise u[a \n urma ei.

Cu[ca hamsterului se afla exact acolo unde o l`sase. Form`num`rul vecinei sale, Maggie Umstead, care ridic` receptorulchiar la prima sonerie.

– Ah, \n sfâr[it te-ai gândit s` suni! exclam` doamnaUmstead, o femeie la [aptezeci [i unu de ani. S` nu fii\ngrijorat` din cauza lui Waldo. Este tot la terapie intensiv`,dar \i merge din ce \n ce mai bine. |n schimb... ```... exist` oalt` problem`.

Maggie f`cu o pauz`, apoi continu` :

18 ALICIA THOMPSON

– Tocmai am g`sit o \n[tiin]are de la Trezorerie trimis` \nurm` cu câteva s`pt`mâni. Se pare c` impozitele pentruOrhideele fermecate n-au mai fost pl`tite de vreo doi ani.Casa, biroul, sera... toate vor fi vândute la licita]ie pestenou` zile.

|nc`perea \ncepu s` se \nvârteasc` \n jurul fetei. |ntinsereflex o mân` spre bra]ul unui fotoliu [i se l`s` s` cad`. Eraoare posibil ca Waldo s` nu fi pl`tit impozitele? A[adar, toatebunurile lor vor fi scoase la licita]ie. Buim`cit`, privea peretelef`r` s`-l vad`.

– Paige? strig` Maggie \n receptor. {tiu c` [i a[a ai destulegriji. Am intrat \n biroul lui Waldo cu gândul s` g`sesc cevacare s`-mi permit` s` pl`tesc aceast` datorie, vreun carnet dececuri, ceva... N-am g`sit \ns` decât dou` mandate po[tale.Unul era adresat c`tre Florida Power Corporation, cel`laltc`tre compania de telefoane.

Mandate po[tale? De ce ar folosi Waldo mandate po[tale?– Mai caut` Maggie, strig` ea, rec`p`tându-[i \n sfâr[it

glasul. Trebuie s` existe undeva un carnet de cecuri. Cusiguran]` c` Waldo nu folose[te \ntotdeauna mandate po[tale.Probabil c` a avut ceva probleme cu banca dac` a recurs laaceast` modalitate de plat`.

Waldo insistase \ntotdeauna ca el s` se ocupe de toatepl`]ile [i administrarea banilor. Tr`ise criza din 1929, [i-[ipierduse to]i banii [i ferma când banca lui d`duse faliment.Acum acorda o importan]` aproape exagerat` datoriilor suborice form`. Cunoscându-i povestea, Paige cedase când el \[i


manifestase dorin]a de a se ocupa de contabilitatea lor. Darpoate c` acum aceast` sarcin` fusese prea grea pentru el...

– Am cùtat peste tot, Paige. Peste tot. N-am g`sit niciurm` de carnet de cecuri, nici cel mai mic document bancar.Doar patruzeci de dolari \ntr-o cutie veche de cafea. Vrei s`]i-i trimit?

– Nu, p`streaz`-i ca s` pl`te[ti convorbirile pe care le vommai avea, cu tax` invers`.

– {tii, Paige, a[ fi pl`tit cu drag` inim` aceste impozite dacà[ fi avut bani suficien]i.

Vocea lui Maggie vibra de sinceritate.– Nu m` \ndoiesc nici o clip` de asta. Dar nu-]i face griji, o

s` ne descurc`m cumva. Waldo o s` se fac` bine [i o s`-]ispun` unde a ascuns carnetul de cecuri. |n ceea ce m`prive[te, fac tot ce pot ca s` ajung cât mai curând posibil, daram mici necazuri mecanice cu ma[ina. Nimic grav, cred. Dacà[ fi m`car al`turi de dumneaa ca s` te pot ajuta...

– Las`, las`! }i-am spus deja s` nu-]i faci griji. M` ocup eude tot pân` sose[ti tu. {i te rog foarte mult s` fii prudent`. S`nu conduci cu vitez`.

De \ndat` ce \nchise telefonul, tân`ra oft` prelung. Risca s`piard` totul, pe Waldo, casa, afacerea, \nainte s` ajung` laPlymonth. Gândul acesta \l sim]i ca pe un pumn primit \nstomac. Cu capul dat pe spate, izbucni \n lacrimi dând \nsfâr[it frâu liber \ngrijor`rii care pusese st`pânire pe ea. G`sitotu[i puterea s` se apropie de cu[ca lui Henry. Vederea

20 ALICIA THOMPSON

micului animal [i mirosul lui familiar \i mai alin` suferin]a. |lprivi c`]`rându-se pe roata aceea mi[c`toare [i-l auzi chi]ìnd.

– Chiar dac` \n biroul acesta este cam \ntunecos, \nc` nus-a \nnoptat, Henry. Dac` te joci acum vei fi prea obosit ca s`faci mai târziu exerci]iile tale obi[nuite.

Hamsterul se apropie de marginea cu[tii leg`nându-se [imu[c` din buc`]ica de tart` pe care ea i-o \ntinsese printregratii. Apoi o \nghi]i [i o a[ez` ca rezerv` \n buzunarulf`lcu]elor lui.

– |mi pare rù c` nu ]i-am oprit [i o feliu]` de m`r,murmur` ea. De altfel, nu sunt prea sigur` c` esterecomandat` hamsterilor.

|[i scoase din buzunar o batist`, \[i [terse ochii [i-[i sufl`nasul \nainte de a lua cu[ca de mâner.

– Vino. Nu putem r`mâne aici la nesfâr[it.Când se preg`tea s` ias` din birou, auzi dinspre atelier o

voce. O voce cu accente cunoscute.– Larry Jones? Bun` ziua, sunt Cooper Angelsmith. N-ai

nevoie din \ntâmplare de un mecanic..?Dintr-un motiv nedefinit, Paige r`mase \n birou [i ascult`

urmarea conversa]iei. Se a[ez` din nou lini[tit` \n fotoliu,[tiind c` nu putea fi v`zut` prin geam.

Din locul \n care st`tea, \l v`zu pe Larry [tergându-[imâinile cu o cârp`.

– Am deja unul, r`spunse el. Eu. {i mai este un tip care maivine de trei ori pe s`pt`mân` ca s`-mi dea o mân` de ajutor.Veniturile mele nu-mi permit s` mai angajez pe cineva. Maiales \n acest moment. |mi pare rù.


– Poate [tii pe cineva care caut` un lucr`tor?– Ai sculele dumitale? \ntreb` Larry.Cooper f`cu o pauz` \nainte s` r`spund`.– Nu. – |n cazul acesta, nu pot s` te ajut. Se pare c` avea totu[i nevoie de cineva, dar care s` aib`

propriile-i materiale.Urm` o alt` pauz`, \n care Paige [i-l imagin` pe Cooper

dând din cap, cum \i era obiceiul.– Ei bine, mul]umesc totu[i.Fata ridic` sprâncenele, perplex`. De ce naiba \i cerea

Angelsmith de lucru lui Larry Jones? Parc` spusese c` este \ndrum spre Jacksonville. I se p`ruse chiar c` era foarte gr`bit s`ajung`.

Num`r` pân` la cincizeci, l`sându-i astfel timp s` ias` dinatelier dar s` nu se \ndep`rteze totu[i prea mult, pentru c`voia s`-l roage s`-i mai verifice o dat` starea radiatorului.

Ducând \n mân` cu[ca lui Henry, ie[i din birou [i porni peurmele lui Cooper, neuitând s`-i mul]umeasc` \n trecere luiLarry.

– A[teapt` pu]in! strig` ea, gr`bind pasul ca s`-l ajung` dinurm`. E[ti amabil s`-mi acorzi un minut? Atât cât s`-]i maiarunci un ochi la motorul meu...

El privi mai \ntâi cu[ca hamsterului, apoi peinterlocutoarea lui. B`nuia oare c` auzise toat` discu]ia lui cumecanicul?

22 ALICIA THOMPSON

– Doar un minut, \ntr-adev`r, r`spunse el. Se \ndreptar` spre locul unde era parcat` ma[ina, [i Paige

s`lt` capota.– Porne[te motorul.Fata avu impresia c` intr` \ntr-un cuptor când se a[ez` la

volan.– Dac` se poate, ast`zi! ad`ug` el, ner`bd`tor.Paige strânse din buze.– Ce personaj simpatic, morm`i ea adresându-i-se lui

Henry.R`suci cheia [i ap`s` pedala de accelera]ie. Nimic. Mai f`cu

o tentativ` care se sold` cu un bâzâit, iar`[i nimic.Cu mâinile umede de transpira]ie, se ag`]` de volan. De ce

se \nver[una asfel soarta \mpotriva ei? |n ritmul acesta, nu vamai ajunge niciodat` la Plymonth.

Se aplec` peste portiera deschis`.– Nu vrea s` porneasc`.– Mul]umesc, am observat [i eu.St`pânindu-[i cu greu furia, se apropie de Cooper, care

me[terea la ceva piese din motor.– Care poate fi cauza problemei? \ntreb` ea, distrus`.– Sunt mai multe posibilit`]i. A[ da vina mai \ntâi pe

starter, dar nu-l pot repara f`r` scule adecvate.Cu dosul palmei, \[i [terse fruntea acoperit` de sudoare.

Dac` ar fi avut aici sculele lui... Dar acestea erau aranjate cugrij` \ntr-o cutie la Sim's, \n Oceanside. {i, de altfel, nu asta \ilipsea cel mai mult. Dac` ar fi avut ma[ina lui, [i-ar fi putut


folosi carnetul de cecuri, c`r]ile de credit... Dar chiar [i ultimacarte de credit \i fusese refuzat` când o prezentase ca s`\nchirieze o alt` ma[in`.

|[i \n`bu[i o \njur`tur`, strângând din din]i. |n clipaaceasta, ar fi putut foarte u[or s` distrug` orice cu mâinilegoale. S`-i frâng` gâtul fratelui s`u, de exemplu...

Nathan putea s` se considere un om mort. Nu-i vor r`mânede tr`it decât câteva minute din clipa când Cooper va intra \nJacksonville.

Ceea ce \ns`, ]inând cont de situa]ie, putea s` dureze untimp...

– Am eu ni[te scule, spuse atunci Paige. Cel pu]in, [tiu c`se aflau \n portbagaj când am luat ma[ina asta. Bine\n]eles, nusunt grozave, dar la nevoie...

– Probabil c` sunt asemeni ma[inii!Paige deschise gura ca s` protesteze, apoi se r`zgândi. La

ce bun s` mint`? Ma[ina n-o fi fost ea \ntr-o stare excelent`,dar decât nimic, era bun` [i hodoroaga asta.

Nu era \ns` dispus` s`-[i povesteasc` necazurile luiCooper.

– Doamne, cât regret c` n-am cump`rat Cadillacul acela!exclam` ea, zeflemitor.

Pre] de o clip`, el p`ru buim`cit, dar \[i rec`p`t` repedecontrolul.

– Dar eu!Fata sim]i cum \ncep s`-i ard` obrajii sun privirea lui

ironic`.

24 ALICIA THOMPSON

– Bun, a[adar e[ti \n stare s` repari ma[ina asta, da sau nu?Cât ar fi vrut s` nu fie nevoit` s`-i cear` ceva, dar soarta

hot`râse altfel.Cooper \[i pierdu r`bdarea. El \nsu[i avea de rezolvat

câteva probleme. |n primul rând, s` fac` rost de suficien]i banica s`-[i poat` continua drumul. Avea urgent` nevoie de unmijloc de transport.

Brusc, \i trecu prin minte o idee. O examin` f`r` tragere deinim` pe toate fe]ele, apoi ocoli \ncet ma[ina. Monstrul acestaera la fel de impun`tor ca un cruci[`tor de lupt`. Din p`cate,un cruci[`tor ruginit. Dar dac` reu[ea s`-l porneasc`, putea s`fie [i acesta un mijloc de locomo]ie. M`car \l va scoate dinde[ertul acesta blestemat. Dup` aceea, va reu[i cu siguran]` s`g`seasc` un vehicul mai rapid [i mai confortabil.

|i arunc` o privire fugar` fetei. Cum era \mbr`cat` \ntr-untricou [i blugi, se vedea bine c` Paige Ruegger nu era obog`ta[`. Probabil c` nu era \n stare s` suporte nicicheltuielile pentru diversele repara]ii pe care le-ar necesitama[ina ca s` ajung` la destina]ie. Avea [i ea nevoie de cinevacare s` cârpeasc` motorul \mb`trânit.

Avea nevoie de el.


Capitolul 2

– Arat`-mi unde sunt sculele acelea, zise el.Paige scoase imediat cheile din contact [i se duse la

portbagaj. Acesta se deschise cu un scâr]âit sinistru.Se aplec` [i scoase o cutie de carton pe care o deschise.

|n`untru se aflau dou` [urubelni]e vechi, câteva chei ruginite,ni[te garnituri [i alte nimicuri.

Cooper privi cu dispre] con]inutul. Toate erau ni[te lucrurif`r` nici un folos. Cele câteva scule de care s-ar fi putut folosip`reau \ntr-o stare atât de jalnic` \ncât nici nu \ndr`znea s` leating`.

Paige \l privea cu atâta speran]` \ncât prefer` s`-[i fereasc`privirea. Nu, era clar, nu putea s`-i mai acorde nici un minutacestei fete [i ma[inii ei afurisite!

– Ce mai face]i voi, copii? Ce me[teri]i aici? se auzi atuncivocea lui Stan care, \nso]it de Edna, se \ndrepta spre ma[inalor. V` credeam deja departe.

|l privi pe Cooper, u[or \ncruntat.

– Ia s` vedem, d`-mi voie s` ghicesc... Iar`[i vreo problem`cu radiatorul!

– Nu, acum este vorba despre demaror.– Poate c` s-a terminat bateria. Am eu cabluri s` v` dau

curent.Cooper scrâ[ni din din]i. Era convins c` pana nu provenea

de la baterie. N-avea \ns` dreptul s` se \nfurie pe Stan, care nuera cu nimic vinovat de situa]ie [i pe deasupra fusese de oextrem` amabilitate.

– La urma urmei, de ce n-am \ncerca? r`spunse el ridicânddin umeri.

Dar [i tentativa aceasta se sold` printr-un e[ec.– Bun, relu` Cooper, este vorba deci ori despre demaror,

ori despre alternator, sau poate generatorul.Edna p`rea \ngândurat`. Pe toat` durata discu]iei, ea

observase pe rând ma[ina, apoi pe Paige, apoi pe Cooper.Remarc` nervozitatea lui Paige, a[a c` se duse la ea, o lu` debra] [i, cu pa[i mici, se \ndep`rtar` de cei doi b`rba]i carecontinuau s` stea cu nasul \n motor.

– Unde trebuie s` ajungi, copila mea? o \ntreb` ea cu unaer grijuliu.

– |n Florida.Simpla pronun]are a acestui cuvânt trezi din nou

instantaneu \ngrijorarea lui Paige.– Trebuie s` ajung, Edna, ad`ug` ea pe un ton disperat.

V`rul meu are o criz` cardiac` [i este internat \n spital. El estesingura mea rud`.


Paige nu vorbi despre impozitele nepl`tite. Aceast` ultim`nenorocire era \nc` prea proasp`t`, prea dureroas` \ncât s`g`seasc` puterea s` vorbeasc` despre ea.

– {i... el m` are doar pe mine. Trebuie s` ajung cât maicurând posibil la c`p`tâiul lui. Are nevoie de mine!

Edna \[i trecu bra]ul pe dup` umerii fetei \ntr-un gestreconfortant.

– Ei bine, ca s` vezi! Prietenul nostru Cooper pare [i elfoarte gr`bit s` ajung` la Jacksonville. N-ai observat? Omulacesta are nevoie de tine, Paige. Ia gânde[te-te. Dac` \l iei cuma[ina ta, \n schimb \]i va supraveghea \ndeaproape motorul.{i, pe de alt` parte, pe vremurile astea, este totu[i mai sigur s`c`l`tore[ti \nso]it`.

– Aha! {i de el cine m` va proteja? Un marinar?– Bine, sunt de acord c` unii b`rba]i nu se bucur` de o

prea bun` reputa]ie \n rândul femeilor. Cooper \ns` mi-a f`cuto foarte bun` impresie. Dup` p`rerea mea, este chiar preaserios, dar asta nu-i r`u. Totu[i, hot`rârea o po]i lua doar tu,draga mea.

Paige \l examin` pe Cooper. Sigur, era cam ursuz [iexasperant dar nu p`rea s` fie un criminal periculos. Un astfelde criminal periculos ar fi avut de altfel tendin]a s` fie excesivde amabil cu viitoarea lui victim`, cu scopul de a-i adormivigilen]a! Presupunând deci c` Angelsmith n-avea de gând s-oucid`, trebuia s` recunoasc` faptul c` prezen]a unui b`rbatpriceput \n mecanic` i-ar fi foarte util` pe parcursul acesteic`l`torii.

28 ALICIA THOMPSON

– N-are la el nici o scul` de reparat ma[ina la nevoie,obiect` ea totu[i.

Edna d`du din cap, cu un zâmbe satisf`cut pe buze.– O s`-i spun eu dou` vorbe lui Stan. El este \ntotdeauna

bine echipat.Cooper le privea pe cele dou` femei din ce \n ce mai iritat.

|[i pierdea timpul, un timp pe care l-ar fi putut folosi maidegrab` s`-[i caute de lucru [i astfel s` câ[tige banii necesaricump`r`rii unui bilet de autobuz. Câte zile \i vor trebui ca s`adune o asemenea sum`? O s`pt`mân`? Dou`? Strânse furiospumnii, frustrat de neputin]`. Era mult prea mult.

– Ai putea s-o aju]i pe micu]a asta, murmur` Stan. Esteevident c` are nevoie de dumneata. De altfel, ajutând-o, teaju]i [i pe dumneata. Dac`-i promi]i c` \i vei supravegheamotorul, sunt sigur c` va accepta s` te ia ca pasager.

Cooper se \ntoarse instinctiv spre Paige. Abia acum \iobserv` p`rul pân` la umeri de un brun cald, ochii migdala]ialba[tri spre verzi [i o siluet` care... nu corespundea deloctermenului de micu]`. Una peste alta, na-r fi fost o companienepl`cut`!

– N-am nici un fel de scule ca s` repar gr`mada asta de fiervechi.

Stan ezit` o clip`.– O s` ]i le \mprumut pe ale mele. Si contez pe buna dumitale

credin]` s` mi le trimi]i de \ndat` ce ajungi la Jacksonville.O trus` de scule ca a lui Stan reprezenta o sum` deloc

neglijabil`.


– De ce face]i asta? \ntreb` Cooper.Stan \i zâmbi.– Acum trei s`pt`mâni, nepoata noastr`, Sara, a fugit de

acas`. Ne-a telefonat o singur` dat`, prea speriat` ca s` nespun` unde era. Toate eforturile noastre pentru a \ncerca s-og`sim s-au dovedit zadarnice. S`pt`mâna trecut`, ne-atelefonat din sta]ia de autobuz Farenville, din Idaho. Ni[teoameni minuna]i s-au ocupat de ea [i i-au oferit un bilet deautobuz ca s` ajung` acas`. De atunci, mul]umim \n fiecare ziCerului c` i-au scos \n cale Sarei pe acei oameni atât degenero[i. Mul]umit` lor, s-a \ntors \n sfâr[it teaf`r` [inev`t`mat`. A[a c`, eu [i cu Edna suntem \ncânta]i dac`putem s` v` facem un serviciu.

Edna tocmai se \ndrepta spre ei, la bra] cu Paige. |mpreun`cu so]ul ei, discutar` cu cei doi [i câteva minute mai târziu,problema era practic rezolvat`.

Paige accept` s` suporte cheltuielile c`l`toriei, [i Cooper,s` vegheze la buna func]ionare a ma[inii, precum [i s-oprotejeze la nevoie. Aceast` ultim` clauz`, cerut` de Edna [iStan, o f`cu pe Paige s` se simt` stânjenit`. |n schimb, Coopernu v`zu nici un inconvenient, dar zâmbetul lui superior o\nfurie la culme. Ca s`-i mai taie elanul, spuse pe un ton foarteserios.

– Am nevoie de referin]e \n privin]a dumitale. Vreau s`vorbesc mai \ntâi cu comandantul [ef al unit`]ii.

– Po]i s ̀vorbe[ti cu cine vrei, dar \n nici un caz cu comandantul[ef, r`spunse el pe un ton ferm. Dac` ]ii neap`rat, sun`-l pesergentul meu. Nimeni nu m` cunoa[te mai bine ca el!

30 ALICIA THOMPSON

– Nu!Cooper se \ncrunt` amenin]`tor [i se apropie de ea,

\nfruntând-o.– Ascult`-m` bine, dr`gu]`. Ai la fel de mult` nevoie de

mine precum am [i eu de dumneata, a[a c` fii amabil` [i nu\ntinde coarda prea mult. Nici nu se pune problema s` m`umile[ti telefonându-i superiorului meu. Sun`-l pe sergentulmeu [i s` termin`m discu]ia.

– Nu. El s-ar putea s` m` mint` de teama represaliilor.– El m` cunoa[te mult mai bine decât comandantul. {i

crede-m`, sergentul Candill nu este genul de om care s` fac`daruri. Eu n-am nimic de ascuns.

|nfruntându-l cu privirea pe Cooper, ea scutur` din cap.– De ce a[ avea \ncredere \n acest sergent Candill? Ori

vorbesc cu comandantul, ori cu nimeni!Paige ar fi dorit s`-l poat` \ncuraja \n acest demers, s`-i râd`

\n nas [i s`-i \ntoarc` spatele. Dar voia \nainte de toate s`ajung` acas` cât mai curând posibil.

|l privi câteva clipe, \n`bu[indu-[i furia. „Gânde[te-te laWaldo, la Maggie...“

– Foarte bine, spuse ea pe un ton glacial. Care estenum`rul de telefon al sergentului dumitale?

** *

|ncepea s` se \nnopteze când Cooper termin` de montatdemarorul de ocazie pe care Paige \l cump`rase de la Larry Jones.


Fetei \i era cald [i se plictisea de moarte. Rolul ei consta \na-i da coechipierului ei sculele de care acesta avea nevoie, a-iaduce ap` [i a-l mângâia pe Henry. Ob]inuse totu[i câtevainforma]ii de la locuitorii din Indio, [i [tia acum unde \[i vorpetrece noaptea. Se ferea s`-i spun` lui Cooper suma ridicol`de care dispunea pentru aceast` c`l`torie.

Dup` ce puse la loc sculele \n trusa lor, Cooper se [tersepe mâini [i pe bra]e cu cârpa curat` pe care i-o \ntinsese ea.Apoi oft` prelung.

– Uf! Acum visez s` fac un du[, s` m`nânc [i s` m` instalez\ntr-o camer` climatizat`.

Paige se retrase instinctiv un pas, pref`cându-se bruscinteresat` de soarta hamsterului. Ceea ce urma, cu siguran]`nu va fi pe placul lui Cooper. Ar fi trebuit s`-i spun` mai dintimp la ce restric]ii o obliga bugetul ei sub]ire. Doardisperarea o \ndemnase s` tac` \n privin]a acestui subiect.

– Ai rezervat camerele? \ntreb` el. A[ vrea s` m` sp`l\nainte de mas`. Cârpa asta nu face decât s` \ntind` [i maimult unsoarea.

– P`i... am g`sit un loc unde s` \nnopt`m.Cooper r`mase nemi[cat [i o privi, cu o expresie sumbr`

pe fat`.– Ce fel de loc? Are aer condi]ionat?Dac` vor l`sa deschise geamurile ma[inii, va p`trunde

aerul, „doar“ c`ldu] de peste noapte din de[ertul Mohave.– Oarecum.El arunc` \n portbagaj cârpa murdar` f`r` s`-[i ia ochii de

la interlocutoarea sa.

32 ALICIA THOMPSON

– Dar ap` curent`? insist` el.Paige \ncuviin]` neconving`or. F`r` nici o \ndoial` c` aici

trebuia s` existe [i cabine de toalet`.– Fii mai explicit`. Unde te-ai gândit mai exact s` ne

petrecem noaptea?Paige morm`i ceva neinteligibil.– Vorbe[te mai tare!– Pe... un teren de camping situat la marginea ora[ului.Cooper f`cu ochii mari, stupefiat. Nu promisese ea c` va

finan]a c`l`toria? El \[i pl`tise datoria pierzând mai bine detrei ore, sub un soare de plumb, ca s` repare monstrul acestacare le servea de mijloc de transport!

– Un teren de camping! repet` el ridicând tonul. Eu amtrudit din greu la rabla asta ca s-o fac s` porneasc`, [i acumai de gând s` m` duci s` dorm pe un teren de camping?Ascult`, frumoaso, am dep`[it vârsta când gustam pl`cerilecampingului. {i \n plus, chiar nu mi-a pl`cut niciodat` s`stau \ntr-un camping. Haide, gr`be[te-te [i telefoneaz` dela restaurant ca s` contramandezi aceast` eroareregretabil`.

Paige privea fix micul ghem de blan` pitit \ntr-un col] alcu[tii. Sim]ea nevoia s`-l ]in` \n palme, s`-l mângâie. G`sitotu[i curajul s` \nfrunte privirea lui Cooper.

– Bugetul meu nu-mi permite s`-mi ofer o camer` \ntr-unmotel, [i nici o cin` la restaurant. Am promis c` voi suportacheltuielile acestei c`l`torii, [i o voi face. Dar va trebui s`dormim \n ma[in` [i s` cump`r`m provizii de mâncare din


magazine. Altfel n-o s` ne ajung` banii pentru benzin`, nicipentru eventualele repara]ii ale ma[inii. {i asta... \n sepran]ac` nu vom fi confrunta]i cu vreo problem` grav`.

|[i mu[c` buzele apoi continu` imediat:– |mi pare r`u. Regret sincer c` nu-]i pot face aceast`

c`l`torie mai pl`cut`.Amu]it de ce auzise, Cooper continua s-o priveasc`. Se

\ntoarse brusc spre ma[in` [i-[i trecu nervos mâinile prin p`r.– Bun. Acum, haide s` descoperim acest minunat camping!

Dar mai \ntâi vreau s`-]i spun ce gândesc, dr`gu]`: la plecare,n-ai fost chiar atât de limpede, [i eu nu apreciez prea mult oastfel de atitudine.

Paige \[i strânse buzele. Avea [i a[a destule griji ca s` maiasculte [i capriciile acestui marinar!

– Sigur, ]i-am spus c` voi suporta cheltuielile acesteic`l`torii, dar nu ]i-am promis niciodat` c` vom poposi lahoteluri de cinci stele! Dac` n-a[ fi avut probleme financiare,nu te-a[ fi ales cu siguran]`.

Prin ochii lui de culoarea ambrei trecu o str`fulgerareciudat`.

– Aha... Va s` zic` m-ai ales ca tovar`[ de drum? Atunci credc`, pân` la urm`, c`l`toria aceasta s-ar putea s` nu fie chiaratât de dezagreabil`... dr`gu]`!

** *

34 ALICIA THOMPSON

– Nici nu te gândi c` o s` te ajut s` intri cu acest [obolanf`r` coad` \n magazin!

Cooper privea drept \naintea lui, cu o expresie ferm`.Paige \l observ` câteva clipe \n t`cere.

– {i totu[i, va trebui s` accep]i s`-mi fii complice. Nu lu`mhamsterul cu noi, nu cump`r`m mâncare!

– Chestia asta n-are dreptul s` treac` pragul magazinului.Este absolut ilegal.

– Ilegal este un cuvânt prea mare. C` anumite reguli deigien` o interzice, sunt de acord. Dar dup` câte [tiu eu, nuscrie nic`ieri \n constitu]ie c` hamsterii n-au drept la via]`! Or,dac` \l l`s`m pe Henry \n ma[in`, va muri.

– N-ar fi o pierdere prea mare, bomb`ni el.– Poate pentru dumneata.– Temperatura a mai sc`zut pu]in.– Nu suficient, replic` ea hot`rât` s` nu cedeze.Cooper ridic` ochii spre cer.– Bine, de acord, m` predau. Numai asta \mi mai lipsea, o

isteric` pe cap!Cobor\ din ma[in` [i a[tept` ca Paige s`-[i ia po[eta [i cu[ca

hamsterului.– Acum, spuse ea, mergi \naintea mea, cât mai aproape, [i

eu o s` ascund cu[ca sub po[et`. De \ndat` ce intr`m, ia unc`rucior [i mergi direct spre raionul de gust`ri. Dou` pungi dechipsuri ar trebui s` fie de ajuns ca s`-l ascund` pe Henry.

– Mie nu-mi plac chipsurile!– Ei bine, alege-]i ce vrei, orice... numai mi[c`-te mai repede!Cooper ridic` o sprâncean`, dezaprobator, dup` care se

execut`.


Formau amândoi un convoi ciudat, Paige era con[tient` deasta, dar de \ndat` ce trecur` de u[ile magazinului [i atmosferar`coroas` \i \nv`lui, uit` de toate, bucurându-se de pl`cereade a sc`pa de c`ldura sufocant`.

– Suntem absolut ridicoli, morm`i el. Parc` am fi doisiamezi lega]i printr-o po[et` mare ro[ie! De parc` n-ar fi fostde ajuns c` eu sunt plin de unsoare...

– Dac` asta te poate lini[ti, s` [tii c` nici mie nu-mi placesitua]ia. {i fii amabil, nu te \ndep`rta \n nici un caz de mine!

De \ndat` ce ajunser` la raionul de aperitive, Paige lu`dou` pungi de chipsuri pe care le puse peste cu[ca animalului– care trona acum pe partea de c`rucior care folosea de obiceidrept sc`unel pentru copii. Cooper \nlocui repede una dintrepungi cu un pahcet de biscui]i s`ra]i.

Pe m`sur` ce taversau aleeile magazinului, Paige umpleac`ruciorul cu fructe, ap` mineral`, [i diferite produsenecesare pentru sandvi[uri.

Pentru ca s` treac` de cas` f`r` s` atrag` aten]ia, \ncepur`s` se mi[te \ntr-un balet demn de coregrafia cea maisofisticat`. Spre uimirea lui Paige, Cooper se pret` cu pl`cereacestui joc [i d`du dovad` chiar de un umor deosebit fa]` decasier`, ceea ce o oblig` pe Paige s`-[i reconsidere p`rereaasupra comportamentului lui de pân` acum.

** *

36 ALICIA THOMPSON

Ajunser` f`r` probleme pe tereneul de camping.Administratorul \i \nso]i pân` la un amplasament aflat nudeparte de lavabouri, lucru care o bucur` pe Paige.

– Du-te s` te r`core[ti, eu r`mân \n ma[in`, \i propuseCooper.

Paige \ns` se \ndoia c` ar fi prudent s`-l lase pe CooperAngelsmith singur \n ma[in`. De unde [tia c` nu va profita deabsen]a ei [i va fugi cu ma[ina? La urma urmei, nu-l cuno[teape b`rbatul acesta – de altfel foarte incomod – decât de vreocâteva ore.

– Nu, [tiu c` e[ti nerbd`tor s` scapi de unoarea aceea depe mâini, \i r`spunse ea cu un zâmbet larg. Du-te dumneataprimul.

Cooper \[i privi bra]ele [i mâinile murdare.– Poate ]i-e fric` s` nu cumva s-o [erg engleze[te cu

superba dumitale limuzin`? lans` el, zeflemitor. Haide,gânde[te-te un pic. Dac` m-a[ hot`r\ s` fur o ma[in`, a[ alegeun model ceva mai performant.

Ea \l privi scrut`tor.– Te crezi foarte inteligent, nu-i a[a?– Sunt foarte inteligent. |n fine... de obicei!Paige deschise torpedoul [i scoase o lantern` pe care

Arnold i-o strecurase chiar \nainte s` plece. Dac` [i astafunc]iona la fel de bine ca ma[ina, drumul dus-\ntors prin\ntuneric risca s` fie cel pu]in periculos!

Raza palid` de lumin` c`zu peste hamster cu o expresiemoroc`noas`. Paige ap`s` imediat butonul ca s-o sting`.


– Mai ai [i alt` lantern`? \ntreb` Cooper.– P`i... nu.– Perfect. Nu-mi r`mâne deci decât s` te a[tept \ntr-un

\ntuneric absolut.– Pot s`-mi permit s`-]i amintesc c` dup` aceea va fi rândul meu

s` te a[tept \n \ntuneric absolut? \i replic` ea pe un ton sarcastic.|n loc de r`spuns, el \nchise ochii [i, cu bra]ele \ncruci[ate,

se a[ez` mai comod \n scaunul acoperit cu plastic.O raz` de lun` \i lumina fa]a, accentuându-i tr`s`turile

col]uroase. Paige contempl` câteva secunde acest spectacol.Nu era chiar deloc insensibil` la aerul de virilitate \ncrez`toarepe care-l degaja acest chip. F`r` nici o \ndoial` c` Angelsmith,„c`pitanul Angelsmith“ era obi[nuit ca oamenii s` i se supun`.{i femeile, \n mod special...

|[i lu` trusa de toalet`, un prosop, [i se \ndep`rt`. Era maibine s` nu mai fac` specula]ii \n privin]a acestui b`rbat, maiales c`, de obicei, avea o imagina]ie foarte bogat`.

De altfel, dac` se gândea mai bine, Cooper nu-i pl`ceaabsolut deloc.

** *

Crezuse c` reu[ise s`-l catalogheze corect, dar el o oblig`s`-[i revizuiasc` „evaluarea“ comportându-se \ntr-un modfermec`tor. La \ntoarcere, descoperi nu f`r` surprindere c` elpreg`tise deja sandvi[urile, [i \mpinsese galanteria pân` la a oa[tepta ca s` m`nânce \mpreun`.

38 ALICIA THOMPSON

Dup` ce terminar` cina, Paige sim]i toat` oboseala de pestezi, [i presupunea c` era la fel [i pentru \nso]itorul ei. Dar, f`r`s` spun` un cuvânt, acesta lu` lanterna [i, \narmat cu unprosop [i trusa de toalet`, plec` spre lavabouri.

R`mas` singur`, Paige aranj` proviziile r`mase \nr`citorul portabil, apoi scoase din portbagaj dou` p`turi dincare improviz` dou` perne, pe care le puse la cap`tul celordou` banchete. Cea din spate fiind mai spa]ioas`, i-o rezerv`lui Cooper. Cât despre Henry, acesta va dormi pe podea,lâng` ea.

Zgomotul unei lovituri puternice \ntr-o pubel` de fier,urmat de o \njur`tur`, o trezi pe Paige. Arunc` o privire [iconstat` c` bancheta din spate era goal`.

– Cooper? strig` ea destul de re]inut.O alt` \njur`tur`, mai \n`bu[it` de data asta, rupse lini[tea

nop]ii. Apoi se auzi:– Paige?– Ce faci acolo? r`spunse ea \ncet, \ngrijorat` pentru

somnul celorlal]i turi[ti din camping.|n clipa urm`toare, o umbr` ce i se p`ru uria[` se aplec`

peste ma[in`.– Ce fac? |ncerc s` g`sesc blestemata asta de ma[in`, asta

fac! Bateriile lanternei dumitale au avut buna idee s` setermine exact când ie[eam de la lavabouri.

– Oh...– |ntr-adev`r, oh! r`cni el \ndreptându-se spre scaunul

pasagerului.


– Nu, nu, treci \n spate!El se supuse f`r` tragere de inim`. {i, dintr-o dat`, lui Paige

i se p`ru c` locul pe care i-l rezervase era prea strâmt. Chiarridicol de mic. |n orice caz, el nu p`rea deloc \n largul lui,ghemuit astfel.

– Credeam c` marinarii pot vedea [i pe \ntuneric! spuse ea,agasat`.

Oricum, nu era vina ei c` bateriile \[i aleseser` tocmai acelmoment ca s` nu mai func]ioneze.

– Drept cine m` iei? M` crezi pisic`?O pisic` mare... Un tigru, chiar. Cu ochii mari, aurii.– Dup` câte [tiu, voi v` folosi]i [i de stele ca s` v` orienta]i,

nu? insist` ea.El bomb`ni ceva neinteligibil [i se ridic` \ntr-un cot ca s`-[i

a[eze mai comod p`tura care-i servea de pern`.Da, era marinar. {i tat`l lui fusese, [i bunicul lui. |n familie,

tradi]ia cerea ca fiul cel mare s` intre la pu[ca[i marini. Se\ndoia \ns` c` tat`l sau bunicul s`u s` se fi confruntat vreodat`cu o situa]ie atât de ridicol`.

Tat`l s`u, colonelul Kenneth Angelsmith – care din fericirenu [tia nimic despre aceast` nepl`cut` conjunctur` – \i oferisecând \mplinise cinci ani un joc cu sold`]ei. |i explicase atuncic` via]a seam`n` cu un câmp de lupt`. Ca s`-]i atingiobiectivul trebuia s` cuno[ti terenul [i s`-]i desf`[ori \n modinteligent for]ele.

|n situa]ia de fa]`, terenul \n chestiune se „rezuma“ lakilometri \ntregi de de[ert. Iar cât prive[te for]ele sale...Dumnezeule! Ce avea la dispozi]ie? O ma[in` \ntr-o starejalnic`, un hamster, [i o nebun`.

40 ALICIA THOMPSON

Capitolul 3

Cooper se trezi brusc. R`mase nemi[cat ca s` aud` maibine zgomotul ciudat care-l trezise. Era un fel de scâr]âit carenu-i era deloc familiar. Poate c` erau \n pericol...

Se ridic` \ncet, foarte \ncet, gata s` intervin` dac` situa]ia ocerea. |naintând centimetru cu centimetru, se ridic` la\n`l]imea spetezei scaunului din fa]`.

{i aci, ce s` vad`? Pe podeaua sc`ldat` de o raz` de lun`, \lv`zu pe Henry \nvârtindu-[i f`r` \ncetare roata. De aici veneascâr]âitul, metal pe metal...

Cooper \[i plec` privirea. Ghemuit` pe banchet`, Paigedormea profund. |[i strecurase o palm` sub obraz, evitând astfelcontactul direct cu stofa aspr` a p`turii. Cealalt` mân` seodihnea peste pieptu-i rotund, care tres`lta la intervale regulate.Buzele \i erau u[or \ntredeschise. P`reau moi, delicioase...

Se a[ez` din nou pe locul lui [i \ncepu s` se r`suceasc` petoate p`r]ile, pân` când \[i g`si o pozi]ie mai confortabil`.|nchise ochii [i se hot`r\ s` nu mai acorde nici o importan]`

zgomotului exasperant. Ziua de mâine va fi f`r` \ndoial`extrem de grea. Avea a[adar nevoie s` fie \n deplin`tateafor]elor sale. |ncetul cu \ncetul, reu[i s` a]ipeasc`.

Scâr], scâr]...Deschise ochii [i privi cerul. Blestemat roz`tor! Dar

dac` Paige reu[ea s` doarm` \n asemenea condi]ii, va reu[i[i el.

Scâr]âitul \ns` se accelera. Cum s` fac` s`-l opreasc` pemonstrul acesta s` se mai joace la ora asta nepotrivit`?

Se ridic` u[or, se sprijini de speteaza scaunului din fa]`, seaplec` [i \ntinse mâna. Degeaba. Se \ntinse [i mai mult, f`r` s`reu[easc` totu[i s` ajung` la cu[c`. Henry f`cu o scurt` pauz`ca s` observe degetele ce se \ndreptau spre el, apoi \[i relu`joaca. Ceea ce avu darul s`-l fac` pe Cooper s` turbeze. Aveaimpresia c` hamsterul \[i b`tea joc de el.

Cu mult` pruden]`, se aplec` [i mai mult. Nu voia cu niciun pre] s-o trezeasc` pe Paige; de altfel, se \ndoia c` ar fi pututs-o trezeasc` ceva, dac` acest blestemat de scâr]âit o l`saimperturbabil`.

|n sfâr[it, degetele lui atinser` grilajul cu[tii. Henry l`s`imediat roata [i se ascunse \n tala[ul de lemn.

– Dar ce...?Dac` pân` acum lui Cooper i se p`ruse c` scâr]âitul era

zgomotos, acesta nu se puea compara cu ]ip`tul pe care-lscoase Paige. El \i puse imediat mâna peste gur` \nainte s`-itrezeasc` pe vecini.

42 ALICIA THOMPSON

– |ncerc doar s`...Ea \l \mpinse din toate puterile astfel c` el c`zu la loc pe

bancheta din spate. Profitând de sl`biciunea lui pasager`,Paige lu` harta rutier` cu care \ncepu s`-l loveasc` cu furiepeste cap, peste um`ri, peste ceaf`.

– Cum ai \ndr`znit s` faci a[a ceva? url` ea \nnebunit` de furie.Cu bra]ele ridicate, Cooper \ncerca s` se protejeze.– Trebuia s` b`nuiesc c` nu e[ti demn de \ncredere. Nu,

nu te apropia! S` nu m` atingi! Tic`lo...Brusc, \ncet` s`-l mai loveasc` [i-l privi fix \n ochi \nainte

s`-[i \ndrepte aten]ia spre hamster.– |ncercai s`-l prinzi pe Henry, nu-i a[a?El \ncuviin]`, gata s`-i explice situa]ia.– Se juca \ntr-una cu...– Foarte bine!Deschise portiera din sapte, \l apuc` pe Cooper de umeri

[i-l \mpinse. Ridicându-se \ncet, acesta se ]inu bine [i nu seclinti din loc. |n ciuda eforturilor repetate ale lui Paige de a-l\mpinge afar`, acesta r`mânea impasibil.

– Ie[i! \i strig` ea, furioas`. Ie[i imediat. Nici s` nu tegânde[ti c` voi mai c`l`tori cu o fiin]` atât de crud` care se iade un biet hamster f`r` ap`rare!

|n jurul lor \ncepur` s` se aprind` lumini. Intriga]i deaceast` ceart`, câ]iva turi[it afla]i \n camping \[i scoaser`capetele din corturi.

Cum ea se preg`tea s` se lanseze \ntr-o nou` ofensiv`destinat` a-l expulza din ma[in`, Cooper sim]i c` r`bdarea i sesfâr[e[te. O prinse de umeri [i o scutur` cu putere.


– Acum o s` taci [i o s` m` ascul]i!– Nu m` sperii! protest` ea zb`tându-se.– Foarte bine, nici n-aveam de gând s` te sperii! Voiam

doar s`-mi acorzi câteva secunde de aten]ie. N-aveam nici ointen]ie r`uvoitoare fa]` de acest animal!

Ea \l privi sceptic`.– Atunci \ntindeai mâna spre cu[ca lui?– Ca s`-l \mpiedic s` mai \nvârteasc` roata aceea.– Henry ador` s` se joace \n roat`. Este singurul lui mod

de a se distra f`când [i mi[care.Cooper remarc` dintr-o dat` c` apropierea fetei \l

\mpiedica s` se concentreze.– Dar este... ```... este foarte zgomotoas`. M` \ntreb de

altfel cum reu[e[ti s` dormi cu un asemenea vacarm. Mie \mieste imposibil.

Pielea bra]elor ei era fin` sub palmele lui. Când \[i scuturacapul, p`rul ei m`t`sos \i atingea fa]a.

{i Paige se sim]ea cuprins` de o tulburare ciudat`. B`rbatulacesta, atât de aproape de ea, \i trezea ni[te senza]ii curioase.Se surprinse imaginându-[i ce-ar sim]i dac` ar strânge-o lapiept.

– O s`... o s` te obi[nuie[ti, articul` ea \n cele din urm`.Dup` criteriile frumuse]ii clasice, gura ei era un pic prea

mare, se gândi Cooper. Dar lui \i pl`ea [i a[a. Visa s` aflegustul, savoare acestor buze c`rnoase.

– Nu ]in s` m` obi[nuiesc, replic` el, revenindu-[i dinvisare. Ceea ce vreau, este s` pot dormi. |ncearc` [i scoate-iroata aia din cu[c`.

44 ALICIA THOMPSON

|n sinea ei, Paige recunoscu faptul c`-i fusese de un ajutorpre]ios. |n dup`-amiaza aceasta, \[i petrecuse trei ore ca s`repare demarorul acela stricat, când ar fi putut foarte bine s`se posteze la marginea [oselei [i s` fac` autostopul.

– Roata este fixat`. Dac` \ncerc s-o scot, se va rupe.Cooper o privea, uluit [i cucerit totodat`. Lui Paige

Ruegger nu-i lipsea curajul. Traversa de[ertul la volanul uneima[ini hodorogite, cu foarte pu]ini bani \n buzunar, [i nicim`car o dat` n-o v`zuse plângând, sau n-o auzise v`itându-se.

– Poate c` am putea s-o ungem, propuse el.|n lumina lunii, ochii lui de culoarea ambrei erau parc`

stropi]i cu paiete argintii. Imagina]ia tinerei o lu` brusc razna.{i-l imgin` stând mândru la cârma unei cor`bii, dându-leordine corsarilor. |n vremurile acelea, probabil c` n-ar firezistat farmecului s`u.

Dar ast`zi, nu era cazul.– Cu ce? N-am nici o pic`tur` de ulei.Cooper remarc` schimbarea care se produsese \n

comportamentul ei. {i-i pl`cea. Buzele lui schi]ar` \ncet unzâmbet satisf`cut.

– De ce zâmbe[ti? \ntreb` ea, oarecum \n defensiv`.El \i ignor` \n mod deliberat \ntrebarea.– Poate c` nu ai ulei, dar avem unt.– Margarin`.Cooper d`du u[or din cap. Fe]ele lor se apropiar`, atrase

parc` de un puternic magnetism. El \[i aplecase deja capul,gata s-o s`rute. Paige, preg`tit` [i ea, \[i \nchise pleoapele.

Sâr], scâr]...


Ea deschise brusc ochii [i-[i spuse c` este nebun`. Sedesprinse din strânsoarea lui Cooper [i, \ntorcând pu]incapul, v`zu c` vreo câ]iva dintre vecinii lor, alerta]i dezgomote, se adunaser` \n jurul ma[inii.

– O s` caut margarina aceea, spuse ea.Frustrat, Cooper \i arunc` hamsterului o privire uciga[`.

Henry, care se vede treaba hot`râse s`-[i \ntrerup` exerci]iilenocturne, \l fixa cu minusculii lui ochi negri. Animalul seapropie de grilajul cu[tii [i, ridicat pe picioru[ele din spate \[i\ndrept` boticul roz spre Cooper. Apoi strâmb` din nas \nsemn de nemul]umire [i-i \ntoarse spatele f`r` prea multefasoane.

R`zboiul era declarat.

** *

A doua zi diminea]`, Paige se trezi foarte devreme. Când seridic`, o dureau toate oasele. Banchetele ma[inilor nu erau cusiguran]` paturi prea confortabile. |n orice caz, cele dinma[ina aceasta nu erau.

Dup` noaptea chinuit` [i agitat`, era ner`bd`toare s` se\nvioreze. {i apoi, la ora aceasta mai mult decât matinal`,probabil c` la du[uri nu era \nghesuial`.

Cum Cooper continua s` doarm`, \[i lu` dreptul s`-lcontemple \n somn. Pre] de câteva clipe, \i admir` liniileferme ale fe]ei, mu[chii umerilor care se reliefau sub c`ma[`.O \nduio[` p`rul lui ciufulit, [i rezist` cu greu dorin]ei de a-l

46 ALICIA THOMPSON

mângâia. Gândul acesta abia \i trecu prin minte c`-l [i alung`,\ngrozit`. Se aplec` apoi spre clan]a portierei [i o deschise\ncet, dup` care apuc` mânerul cu[tii hamsterului [i cobor\u[urel din ma[in`.

Ajuns` \n sala de du[uri pentru femei, cur`]` cu[caanimalului [i o puse pe jos, dup` care \ncepu s`-[i fac`propria toalet`. Tocmai \[i d`dea cu ap` tonic` pe fa]` cândintr` o femeie blond` de vreo treizeci de ani. Aceasta \ncepus`-[i perie p`rul.

– Ah, b`rba]ii... spuse ea dup` câteva secunde. Sunt main`b`d`io[i decât copiii!

Ne[tiind prea bine ce s`-i r`pund`, Paige \i zâmbi.– Dumneata te speli \mpreun` cu hamsterul? se mir`

blonda.– |n ma[in` este prea cald ca s`-l las acolo.|n schimb, Cooper putea s` se [i coac`! Dup` scena ce se

derulase noaptea trecut`, nu se sim]ea deloc dispus` s`-i deaaten]ie.

Femeia blond` cl`tin` din cap [i deschise robinetul.– Vacan]`! relu` ea ridicând privirea spre cer. Afurisit`

vacan]`, \ntr-un camping! Auzi! O a doua lun` de miere \ntr-uncort pentru pitici. |ntotdeauna am detestat s` fac camping.

Paige \i \mp`rt`[ea p`rerea. Dac` ar fi avut de ales, n-ar fipetrecut nici m`car o noapte pe un teren de camping. Cucapul aplecat deasupra chiuvetei, \[i sp`la p`rul \n timp ceasculta v`ic`relile vecinei sale.

– {i eu care visam o camer` luxoas` de hotel, cin` lalumina lumân`rilor, [ampanie... exact asta am! Cât prive[te


toaletele pe care aveam de gând s` le port, s-a terminat! Aici,ele sunt reduse la cea mai simpl` expresie: un [ort vechi, untricou decolorat...

|i \ntinse lui Paige prosopul pe care aceasta \l cùta pepipìte.

– Mul]umesc.– Cu pl`cere. Nu g`sesc \n fiecare zi pe cineva care s` poat`

s` m` \n]eleag`. De altfel, d`-mi voie s` m` prezint: ShirleyNelson.

– |ncântat`. Paige Ruegger.Shirley se apropiase pu]in [i observa cu aten]ie mi[c`rile

lui Paige.– Ce faci? o \ntreb` ea.Dup` ce se sp`lase, Paige \[i f`cuse o c`rare pe mijloc,

dup` care lua câte o [uvi]`, o r`sucea [i o prindea apoi cu oagraf`.

– |ncerc s`-i dau o form` p`rului meu, care \n general esteenervant de drept.

Shirley o privi mai atent.– Dar... da, da, mi s-a p`rut mie c` te recunosc. Dumneata

\ncercai asear` s`-l sco]i din ma[in` pe so] – sau prieten – nu-i a[a?Paige fu cât pe ce s` scape din mân` agrafa.– Pì...– Da, acum sunt sigur`!Shirley \[i puse mâna la gur` [i pufni \n râs.– Dac` a[ avea un asemenea b`rbat, mi-a[ pune [i eu

bigudiuri! exclam` ea. {i, dac` ar trebui, a[ recurge chiar lachirurgie estetic` pentru a-l p`stra.

48 ALICIA THOMPSON

Paige r`mase \ncremenit`. Bigudiurile pe care [i le puneanu erau \n nici un caz destinate lui Cooper! Pur [i simplu ofemeie se sim]ea mai bine când era aranjat`, nimic \n plus! {i,din moment ce era condamnat` s` c`l`toreasc` o vreme cumarinarul acesta arogant, avea tot interesul s` se simt` cât maibine cu putin]`!

– Nu-mi este deloc so], nici m`car prieten, se gr`bi ea s`precizeze.

Regret` imediat c` nu-[i ]inuse gura. Shirley deja o priveacu ochi mari, rotunzi, sclipind de curiozitate.

– Ah, nu? {i care o fi femeia aceea care are [ansanemaipomenit` s` fie aleasa inimii lui?

– P`i... el... este destul de independent, r`spunse ea,fierbând de furie.

„{i odios, pe deasupra!“ ad`ug` \n sinea ei. De altfel,b`nuia c` individul era ner`bd`tor s`-[i recapete \n totalitateindependen]a.

Cu o privire critic`, Paige se apropie de oglind`. |[iprinsese tot p`rul cu o mul]ime de agrafe. Ar`ta superb! Nu-imai r`mânea decât s` spere c` p`rul o s` i se usuce repede \naerul cald [i uscat al de[ertului.

– Ei bine, \]i urez noroc, surioar`! \i spuse Shriley \n timpce ie[eau. Cu un asemenea tip al`turi, am impresia c` \ntr-adev`r o s` ai nevoie...

Paige d`du din cap, t`cut`, apoi z`rind o cabin` telefonic`la câ]iva metri de ea, se scuz` fa]` de Shriley [i se \ndrept` \ntr-acolo. O sun` pe Maggie, care o asigur` c` Waldo se restabilea\ntr-un ritm uimitor.


– A \nceput iar`[i s` bomb`ne din orice! exclam` earâzând. A[a c` nu-]i mai face griji din cauza lui. Are resurse s`se \ns`n`to[easc`, crede-m`. |n schimb, ceea ce m` preocup`mai mult este problema aceea cu impozitele. Dar bine\n]elesc` tu nu le po]i rezolva de la distan]`. Trebuie deci s` te\ntorci cât mai curând posibil.

Maggie f`cu o pauz`.– Waldo m-a \ntrebat de tine, Paige. Tot ursuz cum \l [tii,

fire[te, dar sunt sigur` c`-i lipse[ti.Tân`ra sim]i o strângere de inim`. Imaginea lui Waldo

\ntins pe un pat de spital s`r`c`cios \i era insuportabil`. Ar fitrebuit s` fie lâng` el. Avea nevoie de ea mai mult ca niciodat`.

– Fac tot ce pot, Maggie, afirm` ea cu o voce gâtuit`.Deocamdat`, tocmai am plecat din Indio, California. Am g`sitpe cineva care a promis c` \mi va supraveghea motorul \nschimbul drumului pe care-l vom face \mpreun`.

– Un str`in?– Nu chiar.Paige \i povesti lui Maggie \n ce \mprejur`ri \l cunoscuse pe

Cooper.– Mmm, un marinr... ~[tia sunt capabili de orice, [i bune [i

rele, depinde de individ.– {tiu foarte bine lucrul `sta.– Bine, ai grij` de tine, feti]o.– Nu-]i fie team`, Maggie. {i tu s` ai grij` de tine. O s` te

sun când ajung la Blythe.|nchise telefonul, ab`tut`. Nu-i pl`cea s` fie atât de departe

de cas`. Waldo [i Paige erau vecinii cei mai apropia]i ai lui

50 ALICIA THOMPSON

Maggie. Se obi[nuiser` to]i trei s` conteze unul pe altul.Formau o familie. |n clipa aceasta, probabil c` Maggie tocmaise urca \n ma[ina ei veche ca s` se duc` la Orlando. Chiar dac`arareori m`rturisea, condusul ma[inii o \ngrozea pur [isimplu. Dar acum trebuia s` se duc` s`-i fac` o vizit` luiWaldo.

Paige ajunse la locul unde era parcat` ma[ina ei. Trebuia s`se \ntoarc` acas` cât mai repede cu putin]`, prietenii ei aveaunevoie de ea.

Dup` ce puse la loc \n portbagaj diverse lucruri, scoase [icu[ca lui Henry [i o puse pe p`mânt acoperind-o par]ial cuprosopul ei \nc` umed. Când se aplec`, scoase un geam`tu[or, resim]ind efectele acestei nop]i petrecut` pe banchet`.De ce se \nver[una atât de tare soarta \mpotriva ei? |nvins`pân` la urm` de oboseal` [i disperare, Paige a]ipi.

** *

Când deschise ochii, ceasul ar`ta ora dou`sprezece [idou`zeci de minute. Trebuia s`-l trezeasc` neap`rat peCooper. Trebuia s` porneasc` ne\ntârziat la drum.

Se aplec` peste speteaza scaunului tocmai când el se\ntindea [i c`sca.

– Oh, ce viziune ciudat`! exclam` el clipind des dinpleoape. Cred c`, pân` la urm`, te preferam cu p`r...

– Cu p`r sau nu, avem altceva de f`cut decât s` lenevimtoat` ziua!


– Mmm, constat \ntr-adev`r c` e[ti foarte gr`bit`...replic` el, ar`tând cu degetul spre mul]imea de agrafe dincapul ei.

F`r` s` spun` un cuvânt, Paige se \ndrept` spre portbagajulma[inii, deschise r`citorul [i, cu gesturi repezite, \ncepu s`preg`teasc` sandvi[urile pentru micul dejun.

|n nici un caz nu-[i va scoate agrafele decât când p`rul vafi complet uscat! {i nu ironiile lui Cooper Angelsmith o vorface s` se r`zgândeasc`.

Când el se \ntoarse de la du[uri, proasp`t ras, \mbr`cat\ntr-o c`ma[` bleu pal c`reia \i suflecase mânecile, Paige \i\ntinse un sandvi[ f`r` s` scoat` o vorb`.

|nainte s` mu[te dintr-al s`u, se a[ez` pe jos lâng` cu[ca luiHenry, [i puse \ntre gratii o buc`]ic` de pâine.

Destesta efectul pe care acest b`rbat \l avea asupra ei. |nfa]a lui, se sim]ea descump`nit`. Chiar dezarmat`. Cusiguran]`, nu era vorba decât despre o reac]ie fizic`. O reac]iepe care orice femeie normal` ar fi avut-o \n fa]a unuiasemenea specimen masculin.

Orice ar fi \ns`, era ferm hot`rât` s` r`mân` insensibil` lafarmecul lui. Ei nu i se p`reau demni de interes, decât b`rba]iidelica]i, amabili, aten]i. Un b`d`ran care avea \ndr`znealas`-[i bat` joc de ea nu merita \n nici un caz s`-i acorde cea maimic` aten]ie!

Cooper ocoli ma[ina [i se a[ez` al`turi de ea.– Ra]iile noastre de mâncare ne-ar permite \nc` un sandvi[

la micul dejun? \ntreb` el cu o amabilitate exagerat`.

52 ALICIA THOMPSON

F`r` s` mai a[tepte r`spunsul ei, \[i unse cu unt \nc` dou`felii de pâine \ntre care puse feliu]e de salam apoi, mu[cândcu poft`, se \ndrept` c`tre micul magazin din incintacampingului.

– Unde te duci? strig` ea.– S`-]i cump`r o duzin` de trandafiri.Zâmbind, \i adres` un salut cu mâna. Ea s`ri \n picioare.– Foarte bine, voi pleca f`r` tine.– M-a[ mira.– Ah, da?Cum el \[i continua lini[tit drumul, Paige puse \n grab`

proviziile la loc \n r`citor [i \nchise portbagajul. Dup` ce a[ez`cu grij` cu[ca lui Henry \n ma[in`, scoase valiza lui Cooper [io puse jos.

Se s`turase de comprotamentul lui de macho\nc`p`]ânat, [i o s` i-o dovedeasc`. Plin` de demnitate, sea[ez` la volan [i-[i deschise po[eta ca s`-[i caute cheile.Nimic. Exasperat`, scutur` geanta dar nu auzi nici cel maimic clinchet metalic.

Cooper i le luase!

** *

– Au trecut trei ani de când ]i-am \mprumutat ace[ti bani,Rudy. Poate c` ar fi timpul s` mi-i \napoiezi.

– {tiu, Coop, [tiu, r`spunse la telefon vocea pref`cutumil`. Dar din p`cate, \n acest moment sunt cam lefter.


Impunându-[i s` fie calm, Cooper se ag`]` de aparatultelefonic, strângându-l cu putere. |i era cald [i se sim]eaepuizat dup` ce-[i petrecuse noaptea pe banchet`, ghemuitca un acordeon. |n alte \mprejur`ri s-ar fi purtat f`r` \ndoial`mai \ng`duitor cu Rudy, dar perspectiva de a dormi \ncontinuare \n aceast` ma[in` [i de a se hr`ni execusiv cusandvi[uri pân` la sfâr[itul c`l`toriei nu-l \ndemna deloc laclemen]`.

– Tu e[ti \ntotdeauna „cam lefter“, Rudy. Am nevoie deace[ti bani, [i cât mai repede!

– Dar nu-i am, b`trâne.– Ei bine, \mprumut`. Trebuia s` mi-i dai de câteva luni.– Calmeaz`-te, n-am de gând s` te jecm`nesc.– Trimite-i la banca Western Union din Blythe.– Un virament cost` scump, Coop. Ca s` nu mai spun c`,

iat`, [i acum m` suni cu tax` invers`...Cooper privea f`r` s` vad` o mam` [i un copil care tocmai

intraser` \n micul magazin.– Po]i s` te consideri \nc` fericit c` nu-]i cer dobând`,

Rudy. Vreau ca ace[ti bani s` ajung` pân` la ora patru laBlythe, \n California. Ai \n]eles?

– Pân` la patru? repet` interlocutorul s`u, speriat.– Pân` la patru. {i \ncearc` doar s`-]i imaginezi reac]ia mea

dac` n-o s`-i g`sesc acolo...Rudy l`s` s`-i scape un geam`t.– Prefer s` nu-mi imaginez. Vor fi acolo, Coop.Dup` ce \nchise, Cooper se \ntoarse la ma[in`, jucând \n

palm` cheile. Cu siguran]`, Paige va fi furioas` c` i-a jucat o

54 ALICIA THOMPSON

asemenea fest`, dar vestea bun` pe care se preg`tea s` i-o deao s`-i \nving` proasta dispozi]ie. Deja \[i imagina expresia ei\ncântat`.

|[i \ncetini mersul. De \ndat` ce vor ajunge la Blythe, vaavea o sum` suficient` ca s`-[i poat` cump`ra un bilet deautobuz pân` la Jacksonville. Nu va maia vea nevoie dePaige.

Degetele i se strânser` peste metalul cheilor. Nu va mai fiobligat s` suporte acel blestemat roz`tor de care era atât deata[at`. Se va instala confortabil \ntr-un autobuz climatizat [iva uita de orice grij` de ordin mecanic.

|i ap`ru atunci \n minte chipul lui Paige. O v`zudezam`git`, speriat` la gândul c` va trebui s`-[i continuesingur` drumul.

– Ei bine, c`l`torie sprâncenat`! \i va spune ea probabil. Os` ne descurc`m cumva [i f`r` tine, eu [i cu Henry!

{i pu]in mai târziu, oprit` pe marginea [oselei din cauzama[inii defecte, va fi la mâna primului cretin venit.Apropiindu-se, z`ri rabla care le servea drept mijloc delocomo]ie. Dar avea [i a[a destule probleme, f`r` s` maitrebuiasc` s`-[i fac` griji [i pentru Paige.

Primul lucru pe care-l remarc` atunci când ajunse \napropierea ma[inii fu acela c` \[i scosese agrafele. P`rul negru\i c`dea acum pe umeri \n bucle suple. }inea cu[ca lui Henrype genunchi, ceea ce nu era neobi[nuit. Dar degetele \itremurau.

– Cum ai \ndr`znit s` pleci cu cheile mele? strig` ea cu ovoce ascu]it`. Drept cine te crezi?


El regret` imediat c` ac]ionase astfel, dar la drept vorbind,nu avusese de ales. Dac` nu i-ar fi luat cheile, la ora asta Paigear fi fost departe...

– F`r` ma[in`, n-a[ fi ajuns prea departe, nu-i a[a? \ncerc`el s` fie \mp`ciuitor.

Ea \ncuviin]`, [i Cooper avu impresia c` furia i se maipotolise.

– N-ai fi ezitat s` porne[ti la drum f`r` mine, continu` el.|[i v`zu atunci valiza pus` pe jos, la doi metri de ma[in`.

F`r` s` fac` nici cel mai mic comentariu, o puse \n portbagaj[i se a[ez` al`turi de ea. Lu` apoi cu[ca lui Henry [i o a[ez`delicat pe bancheta din spate. |i \ntinse cheile fetei; aceasta lelu` oftând [i-[i d`du capul pe spate.

Cooper o privea. Ar fi trebuit s` spun` ceva, s`-i dea de\n]eles c` remarcase noua ei coafur`.

– |mi place mai mult când ai p`rul drept, declar` el brusc.Acesta era adev`rul. |i pl`cea p`rul acela neted [i

str`lucitor ca o e[arf` de m`tase.Obrajii ei se \nro[ir`.– Perfect. Voi nota cu siguran]` asta \n jurnalul meu intim,

nu cumva s` uit!– Ai un jurnal?Nu. Paige ducea o via]` lini[tit` [i deci n-avea nimic

deosebit de notat \ntr-un jurnal. De altfel, \i convenea deminune calmul acesta actual. Via]a ei fusese destul deagitat`...

|[i mu[c` buzele la amintirea acelei perioade. Acum \ns`,era timpul s` abordeze un subiect mai important decât acest

56 ALICIA THOMPSON

jurnal inexistent. S-ar fi lipsit cu drag` inim` de aceast`conversa]ie, dar trebuia s` clarifice unele puncte dintre ei.

– Dup` incidentul de asear`, \ncepu ea pe un ton ferm, mise pare c` trebuie s` stabilim unele reguli privind aceast`c`l`torie.

Cooper continua s-o priveasc`, dar nu-i r`spunse.– Afl` c`... eu sunt \ntr-un voiaj de pl`cere.El ridic` o sprâncean` [i ar`tând cu mâna spre terenul de

camping, replic`:– Ei bine, f`r` \ndoial` c`, \n acest caz, e[ti pe deplin

satisf`cut` de priveli[tea \mprejurimilor!– {tii prea bine la ce m` refer...– Nu sunt sigur.Paige \l privi scrut`tor. Cooper era \nc`p`]ânat, dar nu

prost. |i \ngreuna cu bun` [tiin]` situa]ia. Fie, dac` ]inea s`-ispun` adev`rul \n fa]`, nu-l va dezam`gi.

– N-am nici un gând s` am o aventur` cu tine, Angelsmith!Acest ultim cuvânt aproape c`-i r`mase \n gât. |[i [terse de

blugi mâinile umede.Cooper o privea \n continuare, imperturbabil.– Ah?Ea se str`duia s`-i sus]in` privirea p`trunz`toare. – Nu m` intereseaz` rela]iile de o noapte...– Ca s` ajungem \n Florida, avem nevoie de mai mult de o

noapte.– ... mai ales cu un marinar, continu` ea, f`r` s` ]in` seama

de aceast` remarc`.Cooper se \ntunec` imediat.


– Ce ai \mpotriva marinarilor?– Tat`l meu lucra \n marin`, [i via]a pe care a dus-o mama

nu m` tenteaz` deloc. Nu este nici o bucurie s` te c`s`tore[ti[i s` trìe[ti \n cea mai mare parte a timpului singur`. Pleca [ine l`sa singure s`pt`mâni \ntregi, uneori luni... {i via]apu[ca[ilor marini nu-i mai bun`.

Zâmbetul de pe buzele lui Cooper nu era unul de bucurie.– N-aveam de gând s` te cer \n c`s`torie...Sim]i cum Paige se crispeaz`.– |ntr-adev`r. Propunerea ta era alta, dar nici aceasta nu

m` intereseaz`. M-am angajat s`-]i finan]ez aceast` c`l`torie,nimic mai mult! Sper c` am fost suficient de explicit`...

El d`du \ncet din cap, apoi \[i \ncruci[` bra]ele pe piept [i-[i\ndrept` privirea spre aleea din camping.

– Absolut. Dorin]ele tale sunt ordine pentru mine, adùgèl, sarcastic.

Gr`bit` s` plece, Paige porni motorul [i ie[i din camping.Urm`toarea oprire, Blythe, California. Cu pu]in noroc, vorajunge \n Arizona \nainte s` se \nnopteze.

– Unde ai fost? \l \ntreb` ea pe un ton lejer, cùtând astfels` atenueze tensiunea ce se instalase \ntre ei.

– Trebuia s` dau un telefon.– {i ai reu[it?El se \ntoarse spre ea.– Ce s` reu[esc?– S` vorbe[ti cu acea persoan`, r`spunse ea cu un zâmbet for]at.– Da, dr`gu]`. La Blythe, ne a[teapt` o surpriz`, adùg`

Cooper \nv`luind-o \ntr-o privire ciudat`.

58 ALICIA THOMPSON

Capitolul 4

Un vânt cald [i uscat intra prin ferestre \n timp ce rulau peautostrad`. Paige visa s` apese pân` la podea pedala deaccelera]ie [i s` vad` ma[ina \nghi]ind kilometrii. Aveaimpresia c` \nainteaz` cu viteza melcului.

Buclele c`rora le acordase atâta aten]ie \i gâdilau fa]a, [i-[ipuse \n gând c`, de \ndat` ce vor ajunge la Blythe, \[i va legap`rul \n coad` de cal.

|i arunc` o privire piezi[` lui Cooper. Nu deschisese gurade când plecaser` din Indio, \n urm` cu o or`. }inea ochii\nchi[i [i picotea.

Paige se mi[c` pu]in pe scaunul ei [i-[i [terse cu o cârp`mâinile umede de pe volan. Cooper era cu siguran]` mult maiu[or de suportat când dormea.

Ce surpriz` s-o fi gândit s`-i fac` la Blythe? De altfel, nu eraprea dornic` de surprize. Avusese \n via]a ei doar dou`, dar

bune! Prima avusese loc \n ziua când Waldo sunase la u[`,spunându-i c` este v`rul ei. A doua fusese Henry, hamsterulpe care el i-l oferise cu dragoste.

Se \ndoia c` surpriza despre care pomenise Cooper ar fi\ntr-un fel sau altul legat` de dragoste.

Avea oare de gând s-o [tearg` de \ndat` ce vor ajunge laBlythe? Paige \[i sim]i gura uscat` la acest gând. Evident \ns`c` trebuia s` se a[tepte la asta. {i nu-i va putea repro[a luiCooper c` nu respectase \n]elegerea. Schi]` un zâmbet amar.Dup` ce-i oferise doar sandvi[uri [i o noapte pe bancheta uneima[ini hodorogite, nu trebuia s` se a[tepte la mare lucru dinpartea lui.

Se imagin` atunci pe marginea unei [osele, cu motorulcare iar`[i \i juca feste, [i avu impresia c` aerul se rarefiaz`, c`nu mai respir` \n voie. Nu. Nu trebuia s`-[i imaginezescenariile cele mai extreme. La urma urmei, poate c` ma[inanu va mai r`mâne \n pan` pân` la destina]ie. Dac` avea grij`s` nu dep`[easc` o anumit` vitez`, dac` se va aproviziona cuap`, [i dac`...

{i dac` ar avea g`inile din]i!Fire[te, ar putea \ncerca s` fac` autostopul. Dar abia \i

\ncol]i \n minte aceast` idee c` o [i respinse. Nu uitase niciacum ce i se \ntâmplase lui Emily Pearson, o coleg` defacultate.

Nu-i mai r`mânea decât s`-[i continue drumul [i s` sperec` totul va merge bine... [tiind \n acela[i timp c` se puteaa[tepta [i la ce-i mai r`u.

60 ALICIA THOMPSON

Cooper se \ntinse lene[ [i se a[ez` mai comod \n scaunul s`u.– Uimitor, murmur` el. Monstrul acesta \nc` merge...Paige nu r`spunse.– Ai observat cumva semne prevestitoare ale unei

urm`toare defec]iuni? insist` el frecându-[i ochii.– Nu.El se uit` apoi cu aten]ie la diferitele indicatoare de la

bord, dup` care ridic` ochii spre ea. Ce naiba p`]ise? P`reabine dispus` când plecaser` din camping, [i iat` c` acum nu-imai r`spundea decât monosilabic.

– Am sfor`it cumva azi noapte? \ntreb` Cooper, agasat det`cerea ei persistent`. Sau, poate, acum?

– N-am remarcat.Bun... Tot un r`spuns rece.– {i ce ai remarcat? Ai remarcat cumva c` mergi cu peste

optzeci la or`? Hot`râsem parc` \mpreun` c` n-ar trebui s`dep`[e[ti aceast` vitez`, pare-mi-se.

Optzeci de kilometri la or`! |n ritmul acesta, nici peste zeceani nu vor traversa regiunea!

– Am... am uitat, murmur` ea ridicând piciorul de peaccelera]ie.

Acul ceasului se d`du \napoi [i se opri pe cifra optzeci.– Dac` te \nc`p`]ânezi s` mai „ui]i“, risc`m s` ne trezim

bloca]i pe marginea drumului. Or, eu personal am [i alteambi]ii \n via]`.

– Voi \ncerca s`-mi amintesc, replic` ea, rece.– Sper.Paige \i arunc` o privire piezi[`.


Ceva o preocupa dar, cum refuza s` vorbeasc`, lui \i eraimposibil s` ghiceasc` sursa acestei proaste dispozi]ii. Maif`cu o \ncercare:

– De cât timp am plecat din Indio?Nu-[i amintea s` fi ajuns la autostrad`. Cu siguran]`,

adormise mai \nainte de asta.– De vreo or`.El desf`[ur` harta. Dac` nu va interveni nimic neprev`zut,

vor ajunge la Blythe \ntr-o or`. {i dac`, a[a cum se\n]eleseser`, Rudy \i trimisese banii \n banc`, datora]i dinvremuri imemoriale, \[i vor putea permite o mas` decent`.

Se a[ez` iar`[i comod pe scaun [i \nchise ochii. S` doarm`.|n felul acesta va \nceta s`-[i mai pun` \ntreb`ri despremanevrele lui Nathan. {i va uita de asemenea [i pl`cerea pecare o sim]ise asear`, când fusese pe punctul s-o s`rute pePaige...

– Ce surpriz`? \ntreb` brusc fata.Cooper clipi, nedumerit.Ea se \ntoarse pu]in spre el.– Voiam s` [tiu la ce f`ceai aluzie mai devreme, când mi-ai

spus c` la Blythe ne a[teapt` o surpriz`. Pân` acum, astfel deevenimente nu mi-au fost niciodat` prea benefice. Cred c` \midatorezi un minimum de sinceritate.

Iat` a[adar, de ce amu]ise Paige.– Mmm... \n]eleg. Poate c` ar trebui s` am aceea[i atitudine

ca [i tine, atunci când ai promis c` vei finan]a aceast`c`l`torie?

62 ALICIA THOMPSON

O v`zu c` p`le[te [i \[i repro[` imediat aceast` remarc`perfid`. Paige nu r`spunse [i el o sim]i stânjenit`.

– Ei bine? insist` totu[i el ne putând suporta t`cerea fetei.– Ai de gând s` pleci, nu-i a[a? murmur` ea \n sfâr[it, cu

privirea a]intit` pe panglica de asfalt care se desf`[ura \n fa]alor.

– Paige, ]i-am spus c` voi r`mâne cu tine pân` la Plymonth.}i-am dat cuvântul meu de ofi]er [i de gentleman.

Pentru o clip`, ea \[i cufund` privirea \n ochii lui aurii, carenu se ferir`. Mai existau oare pe lume oameni \nc` lega]i deno]iunea de onoare?

** *

Nu mai schimbar` nici o vorb` tot restul drumului. Laintrarea \n Blythe, se oprir` la o benzin`rie. Cooper umplurezervorul \n timp ce Paige punea \ntreb`ri despre direc]ia \ncare trebuia s` porneasc` pentru a ajunge la birourile luiWester Union.

Aici li se spuse c` banii sosiser` [i Paige primi vestea cu unamestec de bucurie [i team`. Banii ace[tia le vor permite s`ajung` la destina]ie f`r` probleme, dar de asemenea ar puteas`-i dea lui Cooper ideea s` opteze pentru un alt mijloc delocomo]ie mai rapid [i mai sigur. Ea \[i promise c` \i va restituibanii pân` la ultima centim` dac`, printr-o minune, el se vahot`r\ s` r`mân` cu ea.


– Vino, \i spuse el \ndreptându-se spre ie[irea din banc`.Haide s` schimb`m banii ace[tia \n cecuri de c`l`torie. Nuvreau \n nici un caz s` risc s`-i pierd.

Ea \ncuviin]`, ne\ndr`znind s`-l \ntrebe câ]i bani erau.– {i de \ndat` ce vom ie[i din banc`, ad`ug` el pe un ton

jovial, ne vom cump`ra dou` bilete spre Est. Gata cu toaneleacestui blestemat radiator! Autobuzul ne a[teapt`!

Autobuzul? El \i va lua un bilet de autobuz? Este adev`ratc` astfel ar ajunge mai repede [i \ntr-un mod mai confortabilla Waldo [i la... inspectorul de impozite.

– Eu... Este imposibil, spuse ea \n sfâr[it.El se opri brusc.– Imposibil? Ce vrei s` spui? Pl`tesc eu biletele! Am destui

bani ca, ast` sear`, s` dormim \ntr-un motel, s` cin`m decent[i s` cump`r`m bilete de autobuz.

– Nu-i vorba despre mine, Cooper. A[ fi \ncântat` s` potaccepta [i-]i mul]umesc pentru generozitatea ta, dar...compania de autobuze nu l-ar l`sa niciodat` pe Henry s`c`l`toreasc` \mpreun` cu noi. Nu pot s`... Nu pot s` plec f`r`Henry, \ncheie ea fraza dintr-o suflare.

Cooper o va abandona cu siguran]` [i vina va fi doar a ei.– O s`-]i cumperi un alt hamster când vei ajunge \n Florida.

De altfel, acesta pare cam... obosit. Nici n-ar suprota probabilo c`l`torie atât de lung`.

Ea nu-i r`spunse. Ce putea s`-i spun`? R`mase t`cut`,teribil de nefericit`, privind cu duio[ie cu[ca animalului.

64 ALICIA THOMPSON

Cooper \njur` furios [i ridic` bra]ele spre cer, apoi \ncepus` se \nvârt` preocupat \n jurul ei. Pre] de câteva minute,aceasta nici nu \ndr`zni s`-l priveasc`. El se opri la un momentdat cam la un metru de ea [i \[i trecu nervos mâna prin p`r.

– Este ridicol! bomb`ni el. Absolut ridicol!Dup` tonul vocii lui, b`nui c` el \ncerca s`-i \n]eleag`

atitudinea.– Tot t`r`boiul `sta din cauza unui hamster, relu` el

evident uluit. Un [obolan nenorocit!Oft` adânc [i se apropie de ea, cu un deget acuzator

\ndreptat spre cu[c`.– Sper doar c` roz`torul acesta nu va avea impertinen]a s`

moar` \nainte s` ajungem la Plymonth!Spunând acestea, se \ndrept` spre ma[in`. Nu va lua nici el

autobuzul! Va renun]a la o c`l`torie pl`cut`, \ntr-un vehiculclimatizat, ca s` r`mân` \mpreun` cu ea!

De ce? De ce?Paige se gr`bi s` se ]in` dup` el. Nu era momentul s` pun`

\ntreb`ri.

** *

Când ie[ir` din banc`, Cooper \i \ntinse [apte sute dedolari \n cecuri de c`l`torie. Ea \l privi nedumerit`.V`zându-i expresia fe]ei, Cooper fu sigur c` nu se \n[elasef`când acest gest. Z`ri \n dep`rtare un autobuz care se


preg`tea s` p`r`seasc` ora[ul. Poate c` nu optase pentrusolu]ia cea mai inteligent`, dar, la urma urmei, nu era foarte grav.

Paige ezit`, apoi \ncerc` s`-i \napoieze cecurile.– Nu, replic` el ferm. De la \nceputul acestei aventuri, tu

]i-ai asumat rolul de trezorier, [i nu exist` nici un motiv caacest lucru s` se schimbe. Aici sunt [apte sute de dolari cucare putem s` pl`tim o camer` \ntr-un motel mai ca lumea,precum [i câteva mese cu mâncare g`tit`. Restul \l vom folosipentru cheltuielile cu benzina [i altele.

Paige \[i privi mâinile, apoi pe cele ale lui Cooper. A[adar,n-o va p`r`si. |[i va ]ine promisiunea. Fu cuprins` de o brusc`dorin]` de a plânge. U[urarea intens` pe care o resim]ea dintr-odat` o f`cea vulnerabil`. Doar orgoliul o \mpiedica s` serefugieze \n bra]ele lui [i s`-i inunde c`ma[a cu lacrimi derecuno[tin]`.

Putea totu[i s`-i mul]umeasc` m`car.– Cooper, eu...Se \ntrerupse, dându-[i seama brusc de \n]elesul vorbelor

lui de adineauri.– O camer`? articul` ea. O singur` camer` pentru...

amândoi?Pe buzele lui ap`ru un zâmbet u[or.– Tu gestionezi bugetul, Paige. Deci, tu decizi. Dac` e[ti

sigur` c` nu vom mai avea probleme mecanice pe drum, lu`mdou` camere.

Ea f`cu un scurt calcul mental [i d`du din cap f`r` tragerede inim`. Suporta greu ca el s` aib` dreptate.

66 ALICIA THOMPSON

– Foarte bine, lu`m doar o camer`.Cooper se a[ez` la volan [i ie[ir` din ora[. Nu parcurseser`

decât vreo zece kilometri când motorul d`du primele semnede supra\nc`lzire. Cooper arunc` o privire uciga[ìndicatorului de la bord care ar`ta ro[u. Se oprir` [i el s`lt`capota; dinùntru ]â[ni un jet de aburi alburii.

Paige se apropie [i r`mase al`turi de el.– Iar`[i radiatorul? \ntreb` ea.El r`spunse, râzând ironic:– Cât` perspicacitate! Bravo!– Dar... de ce s-a supra\nc`lzit? Mergeam doar cu optzeci la

or`.– Poate pentru c` este cald afar`? Sau poate c` n-am l`sat

motorul s` se r`ceasc` suficient. Sau poate pur [i simplupentru c` ne ur`[te!

V`zând expresia posac` de pe fa]a ei, adùg`:– Sau poate c` este defectat mai grav decât credeam.Paige avu impresia c` inima \nceteaz` s`-i mai bat`.– Cu alte cuvinte...?– Cu alte cuvinte, va trebui s` mergem [i mai \ncet.

|ncearc` s` mergi doar cu [aptezeci la or`.|n ritmul acesta, nu va mai ajunge niciodat` la Plymonth.A[teptar` ca motorul s` se r`ceasc`, apoi Cooper puse ap`

\n radiator [i-[i reluar` drumul. Paige, a[ezat` pe scaunulpasagerului, \[i l`s` capul pe spate [i \ncerc` s` a]ipeasc`. |nzadar. Nu se putea ab]ine s`-[i priveasc` \nso]itorul cu coada


ochiuli. F`r` \ndoial`, b`rbatul acesta era foarte atr`g`torconstat` ea o dat` \n plus... dar trebuia s` nu uite c`, \naintede toate, era marinar!

Când \n sfâr[it a]ipi, Cooper, care pân` atunci se sim]isesupravegheat, \ntoarse u[or capul spre fat`. Genele lungi \il`sau ni[te umbre delicate pe obrajii pres`ra]i cu pistrui.Respira lini[tit` printre buzele-i \ntredeschise.

Strânse volanul mai cu putere [i se str`dui s`-[i \ndreptegândurile c`tre Nathan [i c`tre Cooper's Classics. Câtevaclipe mai târziu, dorin]a pe care i-o inspirasse tân`ra cedaselocul furiei [i \ngrijor`rii. La ce glum` sinistr` s-o fi pretatfratele lui?

** *

Paige se trezi când ajunser` \n dreptul postului de controlcare semnala intrarea \n Arizona. Se gr`bi s` ascund` cu[ca luiHenry sub bancheta din spate, ceea ce-i atrase o priviredezaprobatoare din partea lui Cooper.

– Controalele practicate la frontierele dintre State sunt \nprincipal destinate s` \mpiedice intrarea ilicit` de droguri, deplante, de...

– Roz`toare! \ncheie ea \n locul ui.– M` rog, de animale \n general. Dar m-a[ mira s`-]i caute

nod \n papur` pentru un [obolan de apartament!

68 ALICIA THOMPSON

– Henry nu este [obolan de apartament! ripost` ea\n`bu[indu-[i furia pentru a nu atrage aten]ia ofi]erilor depoli]ie. {i vreau s` nu risc nimic \n ceea ce-l prive[te.

Spre marea u[urare a lui Paige, trecerea frontierei sepetrecu f`r` probleme.

– De ce ]ii atât de mult la animalul acesta? o \ntreb` dintr-odat` Cooper, dup` ce str`b`tuser` vreo câteva sute de metri.A[ \n]elege dac` ai fi la fel de ata[at` de un câine, sau de opisic`... dar de un hamster?

Ea f`cu o pauz` \nainte s`-i r`spund`.– Tat`l meu era \n marin`, spuse \n sfâr[it. Ne mutam

adeseori [i autorit`]ile din locul unde era numit cereau uneorica animalele s` fie ]inute \n carantin`. |n plus, mamaconsidera c` zilele \i erau \ndeajuns de ocupate cu un so] [iun copil.

T`cu brusc, amintindu-[i cât de mult \[i dorise un frate sauo sor`. Apoi, dându-[i seama c` nu va avea câ[tig de cauz` \naceast` privin]`, [i-a dorit un animal. Cineva care s`-i ]in`companie. Ceva care s` fie „al ei“. Un prieten, un confident pecare s` nu fie obligat` s`-l p`r`seasc` de fiecare dat` când tat`ls`u era mutat cu serviciul.

– Henry este singurul animal domestic pe care l-am avutvreodat`. Waldo mi l-a oferit.

Pentru Waldo, prietenia era o leg`tur` pre]ioas` care nuera rezervat` neap`rat fiin]elor umane. {i Waldo considerasec` Paige avusese adeseori parte de singur`tate.

Zâmbi, cuprins` de un val de tandre]e pentru v`rul s`u.


Acum \ns`, acesta era izolat \ntr-o camer` de spital. Aveanevoie de ea, iar ea se afla la sute de kilometri de el. Lacrimile\i umplur` ochii [i-[i \ntoarse capul, pref`cându-se interesat`de peisaj.

– Cine este Waldo? \ntreb` Cooper, ap`sând pe accelera]iepentru a dep`[i un camion,

– Un prieten. O rud`.– O rud`? repet` el, intrigat.– De fapt, un v`r.Un v`r \ndep`rtat, care-i ]inea loc de bunic [i de cel mai

bun prieten.– Ai o familie numeroas`?– Nu. Dar tu?– Nimic deosebit: o mam`, un tat`, [i... un frate.Paige \i zâmbi larg.– Un frate... eu mi-a[ fi dorit atât de mult unul...– }i-l pot ceda cu pl`cere pe al meu.Se exprimase pe un ton atât de aspru \ncât ea izbucni \n

râs.– E[ti amabil, dar nu sunt sigur` c` a[ putea accepta.

Poate c` fra]ii nu sunt \ntotdeauna fiin]e atât de minunatecum mi-am imaginat eu mereu...

– Presupun c` depinde de frate.Ea \l privi cu aten]ie.– Pun pariu c` tu erai cuminte ca un mielu[el! \l ironiz`

ea. |ntotdeauna bine dispus [i gata s` \mpar]i totul cufratele t`u.

70 ALICIA THOMPSON

Cum el r`mase t`cut, ea se \ntreb` dac` nu cumva \l r`nise.– Nimeni nu este perfect, r`spunse el, \ngândurat, dup`

câteva clipe.Nu p`rea dispus s` continue conversa]ia. Paige, nedorind

s`-l deranjeze mai mult, se sprijini de speteaza scaunului [iprivi de[ertul care se perinda prin fa]a ochilor.

** *

Dup` vreo dou` ore [i jum`tate, Cooper se opri pemarginea drumului [i examin` harta.

– Ne-am r`t`cit cumva? \ntreb` Paige.El scutur` u[or din cap [i, cu vârful degetului, \ncercui un

punct pe hart` unde era \nscris numele de Phoenix.– M` tem c` ma[ina ar suporta greu traficul din ora[. Dac`

am lua-o pe aici, spuse el ar`tând o intersec]ie pe autostrad`,am putea evita s` trecem prin Phoenix.

– Asta ar prelungi mult drumul?El urm`ri cu degetul traseul unei [osele.– Nu, nu prea mult. {i \n plus, drumul acesta ar avea

meritul s` menajeze blestematul acesta de motor.Sugestia lui p`rea rezonabil`, dar Paige ar fi preferat totu[i

s` r`mân` pe [osele mai circulate, \n caz c` ma[ina le-ar fijucat iar`[i feste.

|ncuviin]`, \ns` f`r` tragere de inim`.Cooper strânse harta [i i-o d`du s-o pun` \n torpedou.

Apoi demar` [i intr` \n traficul de pe autostrad`.


– |]i este foame? Ce-ar fi s` mânc`m ceva?R`citorul se afla pe bancheta din spate, lâng` cu[ca lui

Henry. Paige fu pe punctul s`-i propun` lui Cooper s`-[iacorde o pauz`, cât s` m`nânce. Ar fi mult mai pl`cut s`m`nânce [i s` bea lini[ti]i. Dar se ab]inu, con[tient` c` aceastai-ar \ntârzia [i mai mult.

Se sui a[adar cu genunchii pe scaun [i, cu spatele spreautostrad`, deschise r`citorul. Nu era lucru mai u[or s`preg`te[ti sandvi[uri \n pozi]ia asta, dar reu[i totu[i. Trebuia\ns` s` renun]e la limonada pe care ea o preparase dediminea]`; r`citorul fiind plin, pusese bidona[ul cu limonad`\n portbagaj. Perspectiva de a mânca iar`[i sandvi[uri f`r`m`car s` bea ceva nu era deloc ispititoare.

|n clipa aceea, Cooper trase o \njur`tur` [i opri pemarginea drumului.

Paige, f`când ochii mari, se aplec` spre tabloul de brod.Indicatorul motorului era de un ro[u scânteietor, apoape,incandescent!

72 ALICIA THOMPSON

Capitolul 5

Cooper \[i \ncruci[` bra]ele pe volan [i-[i ascunse fa]a.– Oh, nu... gemu el.P`rea teribil de ab`tut, [i Paige nu \ndr`zni s`-i aminteasc`

faptul c` el avusese geniala idee s` mearg` pe [oeaua aceastapustie. |n loc de orice comentariu, \i \ntinse un sandvi[.

El ridic` un pic capul, privi pierdut sandvi[ul, apoi zâmbi u[or[i-l lu`. Cobor\ din ma[in` cu el \n mân`, f`r` s` mu[te. L`s`portiera deschis`, [i o deschise [i pe cea din spate pentru ca aerul,oricât de cald ar fi fost, s` circule prin ma[in`. Paige \l imit`, apoise asigur` c` Henry nu se sufocase \nc`, dup` care cobor\ [i ea.

Cu sandvi[ul \ntre din]i, Cooper s`lt` capota [i constat` ceeace [tia practic aproape sigur: apa din radiator fierbea [i [uiera.

Descurajat` total, Paige veni lâng` el.– Acum vom fi obliga]i s` mergem cu [aizeci pe or`?

\ntreb` ea cu o voce abia auzit`.Cooper mu[c` \n sfâr[it din sandvi[ [i mestec` \ndelung

dumicatul.

– |ntr-adev`r, se pare c` va trebui s` reducem [i mai multviteza, r`spunse el cu un oftat dup` câteva secunde.

Ei \i venea s` plâng`. Starea radiatorulul nu f`cea decât s`se \nr`ut`]easc`. Urm`toarea pan` s-ar putea s` le fie fatal`.

Sim]i o mân` punându-se u[or pe um`rul ei, ridic` ochii[i-l privi \ntreb`tor pe Cooper.

|n sfâr[it, dup` câteva secunde, piuli]a ced` [i i se p`ru c`z`re[te o sclipire de regret \n ochii ca ambra. Aceia[i ochi care,pân` acum, \i mângâiaser` sânii, [oldurile, picioarele, \n timpce ea s`rea de-i ie[ea sufletul. Trebui s` repete aceea[iopera]ie [i pentru celelalte trei piuli]e; \i curgea sudoarea pefrunte când \n sfâr[it [i ultima piuli]` consim]i s` cedeze.

F`r` un cuvânt, Cooper \i mul]umi cu un zâmbet ciudat, [i\ncepu s` schimbe roata.

Paige se a[ez` atunci lâng` cu[ca lui Henry. Lu` harta dintorpedou [i, cu gesturi mecanice, \ncepu s`-i fac` vântanimalului.

Era imposibil ca „pasagerul“ ei s`-i plac`... Un b`rbat atâtde \nc`p`]ânat, de sarcastic... de irezistibil precum Cooper,n-avea dreptul s`-i plac`. Totu[i, cum s` nege atrac]ia fizic` pecare o exercita asupra ei? O atrac]ie care de altfel era dublat`de ceva nedefinit, inexplicabil.

Refuza s` fie sensibil` la [armul lui Cooper, dar era totu[i.Pe deasupra, [i marinar!

M` rog, marinar, dar [i un om cu numeroase calit`]i... Eradeci normal s`-i plac`. |n schimb, nici nu se punea problemas` se \ndr`gosteasc` de el. De altfel, erau pu]ine [anse ca acestlucru s` se produc`. Nu, erau amândoi doar victimele uneiatrac]ii reciproce, un fel de magnetism.

74 ALICIA THOMPSON

– Paige, d`-mi o sticl` cu ap`, te rog, auzi ea.Trezit` din visare, s`ri atât de brusc \ncât se lovi cu capul

de capota ma[inii. |njur` \n gând, lu` o sticl` [i i-o duse luiCooper, care acum era aplecat peste motor. Se opri la unmetru de el, fascinat` de spatele acesta musculos str`lucindde sudoare.

– Paige? repet` el, ner`bd`tor de aceast` dat`.– Da, iat` sticla.El morm`i un mul]umesc, goli sticla \n radiator [i se

\ndrept`.– Bun, am aranjat totul \n portbagaj. Acum putem s`

pornim la...T`cu brusc [i adulmec` aerul. |ncruntat, se aplec` din nou

peste radiator. Grimasa de furie i se accentu` când lu` de jossticla goal` [i o duse la nas.

Paige \i privea toate mi[c`rile, cu ochii m`ri]i.– Ce... se \ntâmpl`? \ntreb` ea, retr`gându-se instinctiv

un pas.– Nimic! Doar c` mi-ai dat limonad` \n loc de ap`, [i acum

este \n radiator!Paige r`mase cu gura c`scat` de mirare \n timp ce privea,

\ngrozit`, sticla goal`. Limonad`! Cooper \i \ntoarse spatele [i se \ndrept` spre portbagaj, \l

deschise, lu` o sticl`, o mirosi, apoi o alta, [i \n sfâr[it o atreia.

– Bun, strig` el cu o voce virbând de furie re]inut`,acum d`-mi apa, toat` apa de care dispunem. {i, de dataasta, doar ap`!


Paige nu-[i aminti s`-i mai fi fost vreodat` atât de ru[ine deea \ns`[i ca acum. F`r` s` scoat` un cuvânt, f`cu tot ce-i ceruseCooper. Apoi se duse la locul ei lâng` Henry \n timp ceCooper sp`la radiatorul \ntr-o lini[te \ncordat`.

– Am fi fost mult mai ferici]i dac` te-ai fi priceput [i tu lamecanic`, \i [opti ea hamsterului.

F`r` \ndoial`, el regreta acum accesul de generozitate care-l\ndemnase s` nu se urce \ntr-un autobuz climatizat.

|n mintea ei \ncol]i brusc o idee. Puse harta evantai la loculei [i se repezi la portbagaj. Aici, turn` pu]in` ap` pe o cârp`,apoi se duse la nefericitul ei coechipier.

– A[teapt` o clip`, \l re]inu ea, cum el se preg`tea s` urce\n ma[in`.

Cu bra]ele \ntinse, ea \i puse atunci cârpa ud` pe frunte.Cum el nu protest`, \ndr`zni s`-i r`coreasc` obrajii, apoib`rbia, atingându-i \n treac`t buzele. Privirea \i r`mase a]intit`pe ele, reamintindu-[i \nfiorat` clipa când fusese cât pe ce s-os`rute. {ov`i o secund`, apoi, ascultându-[i doar instinctul,f`cu s` alunece cârpa umed` de-a lungul gâtului.

Când sim]i aceast` atingere insinuant`, Cooper o prinse demân` [i o strânse cu fermitate. Cu siguran]`, ea nu eracon[tient` de efectul pe care-l avea asupra lui. Nici m`car nub`nuia ce chinuri \l f`cea s` \ndure!

– Urc` \n ma[in`, \i spuse el pe un ton sec.|n clipa când ea se \ndep`rta, el remarc` faptul c` obrajii i

se \mbujoraser`. |n sfâr[it, probabil c` \n]elesese consecin]elegestului ei.

El se [terse cu cârpa pe bra]e [i pe spate, apoi se a[ez`\ncet la volan.

Paige \[i drese glasul [i spuse:

76 ALICIA THOMPSON

– Coper, eu nu... |n fine, vreau s` spun c` nu...Cuvintele i se stinser` pe buze, când \[i d`du seama c` tot

ceea ce se preg`tea s` \n[ire n-ar face decât s-o cufunde [i maimult \n \ncurc`tur`.

Cooper \i adres` un fel de zâmbet lini[titor.– A fost foarte dr`gu] din partea ta, spuse el. Acum, m`

simt... mai curat.De fapt, avea impresia c` temperatura mai crescuse cu

câteva grade. C` \[i simte [i bra]ele [i creierul amor]ite. |[i lu`c`ma[a [i se \mbr`c`.

** *

|n ma[in` r`sunau cântece maxicane. Radioul nu prindeadecât astfel de muzic`, \ntrerupt` din când \n când decomentarii mexicane – din care Cooper nu \n]elegea o iot`.Cântecele acestea care i se p`ruser` antrenante \n prima or`,\ncepeau acum s`-l exaspereze.

Cufundat` \n gândurile ei, Paige privea [oseaua care i sedesf`[ura sub ochi. Cooper \nsu[i rumega pentru a mia oar`enigma Nathan, luând \n calcul toate ipotezele posibile.

Ce s-o fi putut \ntâmpla? Când forma num`rul personal alfratelui s`u, auzea sistematic mesajul de pe robot, iar cândsuna la Cooper's Classics, nu r`spundea nimeni. Ce i s-o fi\ntâmplat lui Nathan? Era oare bolnav? Avea probleme? De cenu r`spundea nimeni la Classics?


Neputin]a lui \n fa]a acestei situa]ii \l \nnebunea. Ar fitrebuit s` ia autobuzul. Ar fi trebuit s-o p`r`seasc` pe Paige [iblestematul ei de [obolan de apartament. I-ar fi ordonat s`r`mân` la Blythe pân` când i-ar fi trimis bani din Jacksonville.Dar, cu siguran]`, ea ar fi refuzat s`-l asculte. Era gr`bit` sàjung` la Plymonth, unde, se vede treaba, o a[tepta oproblem` de cea mai mare importan]`.

Cooper \[i st`pâni un oftat de nemul]umire. Fie, ea nu voias`-[i abandoneze hamsterul, dar asta era problema ei la urmaurmei. Era alegerea ei, nu a lui Cooper.

Nu era \ns` atât de simplu. |i era insuportabil s` [i-oimagineze singur` pe marginea drumului. O tân`r` atât defrumoas` ca Paige ar atrage aten]ia a tot felul de indivizi f`r`scrupule. {i el n-ar putea trì cu o asemenea povar` pecon[tiin]`.

Se str`dui s`-[i ocupe mintea cu gânduri mai constructive.Radiatorul. Nu era o idee prea bun` s`-l \nlocuiasc`. Sculelepe care i le \mprumutase Stan erau bune s` fac` mici repara]iicare ar fi necesare pe timpul c`l`toriei, dar cu siguran]ìnsuficiente ca s` schimbe o pies` atât de grea. Ar avea nevoiede un loc potrivit ca s` fac` acast` opera]ie, care ar dura pepu]in o jum`tate de zi. Or, timpul lor era dr`muit. Banii la fel.Pre]ul unui radiator se ridic` la cel pu]in o sut` de dolari. Vatrebui de asemenea s` cumpere furtunuri ca s` le \nlocuiasc`pe cele care vor ceda de \ndat` ce va umbla cu el.

Nu, va \nlocui acest radiator doar dac` starea lui va deveni\ntr-adev`r alarmant`.

78 ALICIA THOMPSON

** *

Era deja ora nou` când se oprir` s` \nnopteze. Paiger`mase \n ma[in`, \n timp ce Cooper se duse s` rezerve ocamer`. Cu câteva minute \n urm`, se sim]ise epuizat` [i-i eracumplit de greu s` ]in` ochii deschi[i. Acum când privea firmade neon verde care f`cea s` apar` intermitent cuvântul Motel,orice urm` de oboseal` disp`ruse.

Lu` cu[ca lui Henry [i [i-o puse pe genunchi. Hamsterul \[iabandon` roata [i o scrut` cu ochii lui mici [i negri. |[i \ncre]ibotul, ca [i cum \ncerca s` ghiceasc` ce anume o preocupa.

– Ast` sear`, va trebui s` \ncerci s` fii pu]in mai cuminte,Henry. Cooper are nevoie s` se odihneasc`. S` doarm` toat`noaptea.

Spera ca el s` adoarm` de \ndat` ce se va culca [i s` nu setrezeasc` decât diminea]`. Spera de asemenea ca [i ea s` poat`face la fel.

El se \ntoarse cu o cheie [i se a[ez` la volan ca s` duc`ma[ina la cel`lalt cap`t al cl`dirii. |[i scoaser` apoi lucruriledin portbagaj [i luar` r`citorul precum [i cu[ca hamsterului.

Cooper \nchise u[a camerei \n urma lor. A[adar, clipa decare se temuse Paige de când plecaser` din Blythe sosise. Cupo[eta \n mân`, \[i plimb` privirea prin camer`. Era o\nc`pere mic`, al c`rui spa]iu era aproape \n \ntregime ocupatde cele dou` paturi. Paturi desp`r]ite doar de câ]ivacentimetri...


– Cred c ̀po]i s -̀]i la[i geanta jos, \i spuse el cu un zâmbet ironic.Cu mân` nesigur`, ea f`cu s` alunece cureaua de pe um`r.

Cooper se \ndrept` spre ea, dar se opri.– Mai \ntâi doamnele, spuse el ar`tând u[a de la baie.– Mul]umesc...|[i lu` un tricou larg pe care-l folosea drept c`ma[` de

noate, lucrurile de toalet`, [i disp`ru.Când auzi zgomotul f`cut de \nchiderea z`vorului, Cooper

avu un sentiment de u[urare. Nu va fi prea u[or s`-[i petreac`noaptea \n aceea[i camer` cu ea, \n paturi atât de apropiate.Proximitatea aceasta \l va \mpiedica s` aprecieze la justavaloare pl`cerea aerului condi]ionat.

Auzi apoi zgomotul du[ului, [i r`mase nemi[cat, imaginându-[itrupul ei gol pe care [iroia apa...

|[i trecu o mân` prin p`r [i \ncepu s`-[i fac` ordine \ngeanta de voiaj; ar fi f`cut orice numai s`-[i poat` alunga dinminte aceast` viziune cel pu]in tulbur`toare.

Câteva minute mai târziu, Paige ie[i de la du[ [i se \nf`[ur`\ntr-un prosop. |[i puse apoi tricoul imens care-i ajungea pân`la genunchi. Era o ]inut` prea pu]in provocatoare la urmaurmei, \[i zise ea privindu-se \n oglind`.

|[i piept`n` p`rul [i, \narmându-se cu curaj, intr` \ncamer`, cu bra]ele \ncruci[ate pe piept.

– Eu... am terminat. Dac` vrei, po]i s` te duci. |n fine...dac` vrei s` folose[ti sala de baie.

Cooper ridic` \ncet ochii spr ea. |i v`zu obrajii ro[ii,mirosea bine a s`pun, [i trebui s` fac` un efort imens s` nuating` pielea aceasta \nc` u[or umed`.

80 ALICIA THOMPSON

Remarc` apoi zâmbetul ei crispat. P`rea c` este \ndefensiv`. De ce? Nu-i demonstrase suficient c` n-avea de ces-o sperie prezen]a lui? La rândul ei, Paige \i ar`tase f`r`ocoli[uri c` n-o intereseaz` persoana lui, [i de atunci elp`strase o atitudine foarte corect`.

Sim]i un val de orgoliu. Dac`, dup` p`rerea lui, totate eraubune [i frumoase, atunci ea de ce se temea? C` va profita deea cu for]a? Fir-ar s` fie, el nu obligase niciodat` o femeie s`-iapar]in`! Fire[te, nici una nu-l atr`sese atât de tare ca Paige,dar asta nu \nsemna c` \[i pusese \n gând s-o violeze!

{i la urma urmei, pe cine \ncerca ea s` p`c`leasc`? Paige \ldorea la fel de mult ca el. Acum \l privea cu ochii m`ri]i despaim`, dar el v`zuse [i o atfel de flac`r` scânteind \n ochii ei.Chiar de mai multe ori.

Era \ns` con[tient de faptul c` gradul lui de c`pitan lapu[ca[ii marini era un greu handicap. A[a hot`râse soarta.|nainte chiar de a \nv`]a s` mearg`, fusese sortit s` intre \nmarin`. {i la drept vorbind, nu-[i pusese niciodat` \ntreb`riasupra cestui subiect pân` acum.

|[i scoase din geanta de voiaj ni[te blugi [i se \ndrept` cuun pas ferm spre baie. Trânti u[a \n urma lui [i se sprijini cuspatele de ea, strângând pumnii. O femeie care dovedea lips`de respect pentru tradi]ie – ceea ce era cazul lui Paige – nu-linteresa! Se n`scuse [i crescuse \ntr-o comunitate militar`, pecare acum o respingea. Cum \l respingea [i pe el.

Deci, n-avea nevoie de ea.

** *


Când Cooper ie[i din baie, Paige era \ntins` \n pat, cucear[aful tras pân` la b`rbie. Ridic` instinctiv ochii spre el,[i-[i d`du seama c`-i era imposibil s`-[i mai desprind`privirea. B`rbatul avea p`rul ud, ciufulit, era \mbr`cat doar \nblugi [i, o dat` \n plus, fu fascinat` de pielea aceasta bronzat`sub care se desenau mu[chii alungi]i.

F`r` s`-i acorde nici cea mai mic` aten]ie, Cooper intr` peintervalul \ngust care desp`r]ea cele dou` paturi [i aprinseveioza. Un parfum de s`pun proasp`t – acela[i s`pun pe care-lfolosise [i ea – o \nv`lui [i-[i sim]i inima b`tând cu putere.

El d`du la o parte cuvertura [i cear[aful, apoi se a[ez` pemarginea patului [i stinse lumina. Paige sim]i imediat osenza]ie de u[urare. Aceast` brusc` obscuritate o lini[tea.Cooper n-o vedea, [i mai ales, ea nu putea s`-l vad`.

Oft` adânc, \[i cufund` capul \n pern` [i \nchise ochii.Doar zumzetul aerului condi]ionat tulbura lini[tea din\nc`pere.

|n ciuda oboselii datorat` c`l`toriei [i a c`lduriicople[itoare, mintea ei nu \nceta s` hoin`reasc`. {tia c` \nseara asta, somnul va veni cu greutate...

Nu-[i putea lua gândul de la b`rbatul \ntins la doar câ]ivacentimetri de ea. Un b`rbat cu care \[i petrecuse tot timpul dedou` zile \ncoace, dar despre care nu [tia mai nimic.

– Cooper? [opti ea dup` un timp care i se p`ruse nesfâr[it.– Da?– Cooper, de ce e[ti atât de gr`bit s` ajungi la Jacksonville?El nu-i r`spunse imediat [i Paige, stânjenit`, b`nui c`

dep`[ise linia unei limite invizibile. Câteva clipe mai târziu,

82 ALICIA THOMPSON

cum el nu scosese nici cel mai mic sunet, deduse c` nu eradeloc dispus s`-i satisfac` accesul de curiozitate, [i-[i promises` nu-i mai pun` niciodat` vreo \ntrebare personal`.

– Acolo locuie[te fratele meu, Nathan, zise el atunci. Eleste cel care gestioneaz` afacerea noastr`, [i... cred c` \n acestmoment are ceva probleme.

Aceste câteva cuvinte \i unser` sufletul.– Vrei s` vorbe[ti despre asta? \i propuse ea cu o voce

blând`.– Nu-i mare lucru de spus. Cineva s-a folosit foarte

generos de contul meu... sau mai bine zis, l-a golit complet!Singura persoan` care are o procur` \n acest sens, este fratelemeu, [i nu reu[esc s` dau de el. Suntem asocia]i de mai binede trei ani, [i pân` acum nu s-a mai \ntâmplat cevaasem`n`tor.

– Nu po]i suna pe altcineva? Pe p`rin]ii tì, de exemplu?– Ei locuiesc la Okinawa. Tata are baza militar` acolo.– Poate c` fratele tù i-o fi sunat ca s` le cear` ajutorul.

Poate c` nu \ndr`zne[te s` ]i se adreseze direct ]ie.– Nu, Nathan nu l-ar suna pe tata. Acum suntem bìe]i

mari, [i deci capabili s` ne descurc`m f`r` s` recurgem lasus]inerea p`rin]ilor, de orice natur` ar fi aceasta.

– Un fel de lege nescris`?– |ntr-adev`r. |mi voi \ncerca norocul din nou mâine,

controlându-mi robotul.– Dar la biroul tù? Poate c` Nathan a l`sat vreun mesaj?– Pân` acum n-a f`cut-o niciodat`.|n \nc`pere se f`cu lini[te pre] de câteva clipe.


– Cooper?– Mmm?– A[ vrea... s` [tii c` apreciez mult purtarea ta fa]` de mine.El nu-i r`spunse [i Paige \[i sim]i obrajii ro[ind \n

\ntuneric.– Nici nu speram s` fie altfel, r`spunse el \n sfâr[it, râzând.Râsul acesta avea un sunet minunat pentru urechile lui

Paige...– B`nuiam c` o tân`r` atât de delicioas` ca tine va [ti s`

aprecieze comportamentul unui gentleman, ad`ug` el ironic.– Nici tu nu e[ti \ntotdeauna u[or de suportat. – Sunt de acord. Dar tu de ce e[ti atât de gr`bit` s` ajungi

la Plymonth... parc` a[a-i spune?– V`rul meu Waldo – cel care mi l-a oferit pe Henry – a

avut o criz` cardiac`. |n momentul acesta este spitalizat, [ivreau s` ajung lâng` el cât mai curând posibil.

– Ce vârst` are?– Optzeci [i patru de ani, este un v`r mai \ndep`rtat. N-ar

fi trebuit s` m` duc niciodat` la Arnold.– La Arnold?– Arnold este un prieten de-al lui Waldo. |mpreun` cu fiul

s`u, Jeff, cultiv` [i el orhidee.O raz` de lun` se strecur` prin perdele, luminând um`rul

lui Cooper. Cufundat` \n contemplarea acestui um`rmusculos, ea pierdu [irul discu]iei.

– ~``... poftim?– Te \ntrebam de ce, din moment ce-i este prieten, Arnold

nu s-a dus s`-i fac` o vizit`?

84 ALICIA THOMPSONgiannijollys

– A preferat s` profit [i eu de aceast` ocazie. De fapt,Arnold [i fiul s`u au inventat o nou` metod` de cre[tere aorhideelor, [i voia s` vin [i eu acolo ca s` m` informez.

Paige se ridic` pu]in, se sprijini de speteaza patului, \ntr-opozi]ie mai comod`.

– A[a c` am fost pân` la Tipilo s` aflu noua lor tehnic`.– |n ce const` aceasta, mai exact?– Printr-o investi]ie destul de mic`, permite cre[terea

produc]iei la specia de orhidee fermecate. |ntr-adev`r,vânz`rile noastre au crescut considerabil de când suntemfurnizorii tuturor flor`riilor din regiune. {i n-am de gând s`m` opresc aici, m` tenteaz` mult ideea de a exporta, \ncheieea, cu o not` de orgoliu \n glas.

– A[adar, Waldo a fost victima unei crize cardiace tocmaiacum, ceea ce te-a obligat s`-]i scurtezi vizita la Arnold.

– Da.Paige ezit` o clip`. Era oare prudent s`-i vorbeasc` lui

Cooper despre problema impozitelor nepl`tite? |[i doreafoarte mult s-o fac`. Dar el o considera deja o „original`“ – dincauza lui Henry – [i prefera s` nu-[i agraveze situa]ia.

– Waldo este asociatul t`u? o \ntreb` el.– Ei bine... da [i nu.– |n]eleg.– De fapt, afacerea aceasta este a mea. Când Waldo a

ap`rut \n via]a mea, eu deschisesem deja pepiniera.Cump`rasem [i terenul pe care se afl`, precum [i casa. Waldoa contribuit totu[i foarte mult la succesul acestei afaceri. Darcând i-am porpus s` devin`, \n mod legal, asociatul meu, a


refuzat. Spune c` trebuie s` p`strez ce-mi apar]ine, [i pretindec` este destul de fericit [i a[a cu un acoperi[ deasupra capului[i cu o „familie“.

– Cu o familie, repet` el, sceptic.– Waldo este v`rul meu, ]i-am mai spus.– Un v`r de opzeci [i patru de ani?Henry \ncepuse s` se agite \n cu[ca lui.– Fie, un v`r mai \ndep`rtat.– Cred [i eu!– Familia este ceva sfânt, orice ar fi! replic` ea pe un ton

ferm.– Mda... un lucru sfânt de care te po]i lipsi uneori foarte

u[or.Remarca aceasta fu urmat` de fo[netul cear[afului, apoi se

f`cu lini[te.– Noapte bun`, Cooper, murmur` ea dup` câteva clipe.– Noapte bu...Scâr], scâr]...

86 ALICIA THOMPSON

Capitolul 6

Stelele p`leau pe cer când Paige [i Cooper \[i \nc`rcar`portbagajul [i p`r`sir` motelul, \n c`utarea unui loc unde s`poat` lua micul dejun.

– Când am venit \ncoace, mi se pare c` am v`zut unasemenea loc deschis dou`zeci [i patru de ore din dou`zeci [ipatru, remarc` fata \n timp ce Cooper ie[ea pe autostrad`.

El nu-i r`spunse, ceea ce n-o surprinse deloc. De când sunaseceasul de[tept`tor, el nu scosese o vorb`, [i se afla \ntr-ooarecare letargie proprie oamenilor c`rora le trebuie unoarecare timp s` se trezeasc` diminea]a.

Dupa câteva minute de mers, \n dep`rtare se profila siluetarestaurantului \n chestiune.

– Ia-o la stânga, \i spuse Paige.Cooper se execut` [i parc` ma[ina \n fa]a restaurantului.

Cum el nu d`dea semne c` vrea s` coboare, Paige \i lu` cheiledin mân`. Doi ochi \nc` somnoro[i o privir` tulbure, [i ea fucât pe ce s` pufneasc` \n râs.

– S` intr`m, Cooper, murmur` ea pe un ton alint`tor.Cafeaua, puiule.

El morm`i ceva ne\n]eles, apoi spuse:– Nu sunt deloc debil mintal! {tiu foarte bine c` aici se

serve[te cafea!– |n cazul acesta, urmeaz`-m`.El cobor\ [i ocoli ma[ina ca s`-i deschid` portiera. Pentru

aceast` desf`[urare de curtoazie, fu r`spl`tit cu un zâmbetironic.

– {i [obolanul, ce ai de gând s` faci cu el?– S`-l ascund bine, ca de obicei.– De asta m` temeam [i eu!Intrar` \n sala restaurantului [i se a[ezar` \ntr-un separeu.

Aici, Paige puse cu[ca la cap`tul mesei [i, sub privireadispre]uitoare a lui Cooper, o ascunse cu ajutorul unui fular[i al gen]ii.

Citir` \n lini[te meniul. Când ridic` privirea, observ` c`\nso]itorul ei avea ochii \ncerc`na]i. A[adar, avusese o noaptela fel de agitat` ca a ei, se gândi ea, reprimându-[i o expresiede satisfac]ie.

Cooper \nchise cu un gest sec meniul [i, cu un aer ursuz,\[i puse mâinile \ncruci[ate pe mas`. |n clipa aceea sosichelneri]a. Le puse \n fa]` vasul cu cafea, apoi \[i scoase dinbuzunar un carne]el, gata s` ia comanda.

Paige umplu cele dou` c`ni cu cafea [i, zâmbind, b`udintr-a ei cu \nghi]ituri mici, f`r` s`-[i ia ochii de la Cooper.Transformarea pe care o pândea nu \ncepu s` se manifeste

88 ALICIA THOMPSON

decât dup` a doua cea[c`. Se accentu` la apari]ia omletei, [iatinse faza final` când Cooper \nghi]i ultima buc`]ic` depl`cint`.

Tovar`[ul ei de c`l`torie nu se trezise atât de moroc`nosieri diminea]`, dup` o noapte agitat`. Acum, se presupunea c`dormise mai mult [i mai bine, [i totu[i... Doar dac` nu cumvaabia acum apar consecin]ele a dou` nop]i agitate consecutiv,ad`ugate unei zile obositoare de drum. O s` se l`mureasc` eamâine despre ce-i vorba. Dar pân` atunci, vor mai trebui s`petreac` o noapte \mpreun`.

Sim]i un nod \n gât. De ce naiba se temea? Cooper sepurtase ca un adev`rat gentleman. {tia \ns` prea biner`spunsul la aceast` \ntrebare, [i nu-i pl`cea deloc.

|[i termin` cafeaua [i \mpinse cea[ca din fa]a ei.– E[ti gata de drum? \l \ntreb`, cu o voce care i se p`ru

chiar ei prea autoritar`.Cooper ridic` u[or sprâncenele.– Nu te a[tept decât pe tine, sufle]elule, dar p`reai

pierdut` \n gânduri.Ea pl`ti nota [i se ridic`.– S` mergem, Anghelsmith.Când urcar` \n ma[in`, ea \i aminti c` vor trebui s` se

opreasc` la un magazin ca s` umple r`citorul cu provizii.– Tucson este la vreo [aizeci de kilometri de aici, \i

r`spunse Cooper. O s` ne oprim s` facem cump`r`turi, ceeace-i va l`sa radiatorului timp s` se r`ceasc`.

Paige \ncuviin]`. O s-o sune pe Maggie din Tucson, [i poatec` vor cump`ra [i un alt radiator.


** *

Soarta \ns`, hot`r\ astfel. Parcurseser` doar vreo dou`zecide kilometri când cureaua de ventilator le f`cu figura. {i[oseaua aceasta nefiind prea circulat`, trebuir` s` mearg`pân` la c`tunul cel mai apropiat, unde un localnic avubun`voin]a s`-i conduc` pân` la un garaj, care era \nchis.Proprietarul nu ap`ru decât dup` vreo dou` ore, [i dup`-amiazaera pe sfâr[ite când fur` \n m`sur` s` porneasc` din nou ladrum spre Tucson.

– Sunt moart` de foame, declar` Paige cu o voce stins`, \nvreme ce se apropiau de ora[.

– Nu-i de mirare. Ultima noastr` mas` a fost azi-diminea]`,[i acum soarele este gata s` apun`.

– Ascult`, suntem amândoi istovi]i. Propun s` ne oprimpeste noapte la Tucson.

Se gândi la Waldo, la Maggie, la afacerea ei, la impozitelenepl`tite. Pierduser` o zi \ntreag`.

|[i d`du seama cât de obosit era Cooper când acesta \iaccept` propunerea f`r` s` protesteze.

– De acord. S` mânc`m mai \ntâi, apoi s` c`ut`m un motel.– A[adar, ne oprim mai \ntâi la un magazin alimentar?– Nu, asta poate s` a[tepte pân` mâine diminea]`. |n

momentul acesta, nu m` simt \n stare s` introduc ilegal un[obolan \ntr-o b`c`nie decent`.

90 ALICIA THOMPSON

– Henry nu este [obolan, protest` ea slab.– Ce-ai zice de un hamburgher cu cartofi pr`ji]i [i o

\nghe]at` de ciocolat`?– Dumnezeule, ce s` zic, este excelent!– Bugetul ne permite un asemenea festin? \ntreb` el,

aprinzând farurile.– Da, dar va trebui s` nu devin` obi[nuin]`.– De mâine, ne relu`m regimul cu sandvi[uri [i limonad`.Când ajunser` \n Tucson, Cooper o lu` pe Speedway

Boulevard, unde g`sir` curând un Burger Prince. Paige reper`un telefon \n timp ce Cooper f`cea comanda, [i se duse s-osune pe Maggie.

– Ah, \n sfâr[it! Unde ai disp`rut, frumoaso? lans` b`trânadoamn` cu o voce \n care se ghicea \ngrijorarea. Totul este \nregul`?

– Da. Sunt teaf`r` [i nev`t`mat` [i tocmai am ajuns \nTucson, Arizona.

– Tucson? Ce naiba...Un fo[net de hârtie se auzi \n receptor.– Dup` harta mea, n-a]i parcurs prea mul]i kilometri. A]i

avut necazuri mecanice?– Evident! Cureaua de ventilator s-a rupt pe drum, [i ne-a

luat o groaz` de timp s-o repar`m. Ce face prietenul nostru,Maggie? Dar tu?

– Waldo se simte excelent, r`spunse Maggie râzând. Chiarle face o via]` infernal` bietelor infirmiere. Vrea neap`rat s`plece acas`, dar doctorii consider` c` n-ar fi prudent s`-l lase


s` ias` atât de repede. Prefer` s`-l mai ]in` sub observa]ie.Dar spune-mi, feti]o, cum decurge c`l`toria cu \nso]itorulacela al tù?

Paige f`cu o pauz`, apoi r`spunse scurt :– Bine.

** *

A[ezat pe patul lui \n camera de motel, Cooper ascultazgomotul du[ului care r`suna \n \ntreaga \nc`pere, tulburându-imintea \nfierbântat`. Doar un perete sub]ire \l desp`r]ea detân`ra femeie. Perete \n spatele c`ruia Paige l`sa [i ea frâuliber fantasmelor sale. Ar fi atât de u[or s` \mping` aceastù[`, s` se refugieze \n bra]ele lui Cooper Angelsmith. Atât deu[or s` se abandoneze \n bra]ele lui, s`-l iubeasc`...

Un marinar. Cum s` iubeasc` o fantom`? Pe cineva care, pedeasupra, va disp`rea din via]a ei de \ndat` ce vor ajunge \n est.

Era totu[i con[ient` de multiplele calit`]i ale lui Cooper. Vamai \ntâlni oare \n drumul ei o fiin]` atât de apropiat`, atât deexcep]ional`?

Cooper se \ntoarse brusc când auzi u[a deschizându-se. Cuo expresie \ncordat` pe fa]`, Paige trecu pe lâng` el f`r` s`-lpriveasc`.

– Baia este liber`, mormì ea.El se \ncrunt`. Ceva o preocupa pe Paige.– Paige?|n picioare \n fa]a oglinzii, ea nu reac]ion`.

92 ALICIA THOMPSON

– Paige? insist` el, str`b`tând distan]a care \i desp`r]ea.Cum ea se \nc`p`]âna s`-i evite privirea, \i ridic` u[or

b`rbia.– Ce ]i s-a \ntâmplat, Paige? Spune-mi ce te tracaseaz`?– Nu... nu este nimic de spus, r`spunse ea \ncet.Era foarte aproape de el, r`spândind un parfum de

prospe]ime. El \i \ndep`rt` cu vârful degetelor o [uvi]` umed`ce i se lipise de obraz, apoi se aplec` spre ea [i-i atinse u[orbuzele cu un s`rut.

Paige \nchise ochii. Ar fi trebuit s` se \ndep`rteze de el, s`-lresping`, s` fug` de aceast` tandre]e pe care o sim]ea\ncol]ind \n el. Dar deja Cooper o trase mai aproape de el,gura lui lacom` o c`uta pe a ei... iar Paige sim]i c` nu mai arenici o putere.

Când buzele li se contopir`, o inund` un val de pasiune,alungându-i toate reticen]ele. El \i mângâia gâtul, spatele [i,ferm`tând de dorin]`, ea \[i \ncol`ci bra]ele dup` gâtul lui.

Paige ar fi dorit atât de mult s` mearg` pân` la cap`tuldrumului pe care, deocamdat`, mergeau amândoi cupruden]`. I-ar fi pl`cut atât de mult s` se lase \n voia fl`c`rii pecare el o aprinsese \n ea.

|l dorea pe Cooper. Dar nu voia s` aib` de-a face cu unmilitar, cu un soldat, cu un marinar! Refuza s` duc` aceea[ivia]` pe care o dusese mama ei. S` tr`iasc` doar \n a[teptare,\n nelini[te. S` nu-[i poat` \mp`r]i zi de zi via]a cu el.

|n clipa aceea, \i venir` \n minte cuvintele rostite deCooper. „Ne va trebui mai mult de o noapte ca s` ajungem \n


Florida. Nu sunt pe cale s` te cer \n c`s`torie. Atunci, de ce s`nu ne facem aceast` c`l`torie cât mai pl`cut` cu putin]`? S` nedistr`m... „

Cooper o sim]i crispându-se \n bra]ele sale. Surprins, \iprivi chipul care, doar cu câteva clipe \n urm`, nu reflectasedecât pl`cere. Privirea ei se \ntunecase.

– Ce este, Paige?Ar fi vrut atât de mult s` fug`, s` se refugieze \n singur`tate,

s`-[i potoleasc` durerea. Dar \i era imposibil. Atâta timp cât vac`l`tori \mpreun` cu el, va trebui s`-[i construiasc` propriilebariere.

– Nu sunt \nc` preg`tit` s`... m` distrez.Cooper avu impresia c` prime[te o palm` fulger`toare. |[i

strânse pumnii, str`duindu-se s`-[i ascund` reac]ia, [i seretrase un pas.

– P`cat, spuse el simplu.V`zu obrajii ei colorându-se, [i resim]i o intens` satisfac]ie.

Apoi \i \ntoarse spatele [i se \ncuie \n baie. Jetul puternic deap` cald` avu asupra lui un efect lini[titor.

Ce idiot fusese! Doar [tia bine c` fusese cinstit` cu el de labun \nceput.

Evident, la vremea aceea, nu b`nuia c` atrac]ia lui pentruaceast` tân`r` s`lbatic` va atinge asemenea propor]ii. Dar se\n[elase. O pl`cea din ce \n ce mai mult.

Paige avea stof` de lupt`toare. Era puternic`, voluntar`, de\ncredere, ceea ce nu erau lucruri de neglijat pentru unmarinar. De fapt, pentru un b`rbat, orice ar fi fost el.

Ea \ns` nu-l dorea, \i d`duse de \n]eles foarte limpede acestlucru.

94 ALICIA THOMPSON

** *

– Gata? \ntreb` ea, cu privirea a]intit` spre cu[ca lui Henrypus` pe genunchii ei.

Cooper a[ez` ultimul pachet \n portbagaj [i-l \nchise un picprea violent.

– Gata, r`spunse el pe un ton \ncordat.Ardea de dorin]a s-o prind` de umeri [i s-o scuture cu

putere. De când se trezise, Paige nu rostise mai mult de zececuvinte. Ceea ce, \n alte \mprejur`ri, nu l-ar fi deranjat la oraaceasta matinal`; acum \ns`, \l enerva teribil. Nu suporta felul\n care \[i ferea privirea.

Se a[ez` pe scaunul din deapta [i Paige demar`. Câtevaminute mai târziu, ie[eau din ora[.

– Hei! |ncotro mergi? Autostrada A10 este pe acolo!exclam` el v`zând-o c` se angajeaz` \n direc]ie opus`.

– {tu, dar administratorul hotelului mi-a explicat unde seg`se[te un magazin de piese vechi nu departe de aici. {i spers` trecem [i prin fa]a vreunui restaurant luând-o pe aici.

Cooper f`cu o grimas`. El nu luase micul dejun – nicim`car o cea[c` de cafea – [i femeia aceasta infernal` are\ndr`zneala s` piard` timpul cu asemenea lucruri! Era de-adeptul indecent.

– Magazin cu piese vechi? repet` el, de parc` auzea pentruprima oar` \n via]` aceste cuvinte.

Ea nu catadicsi s`-i r`spund`, ceea ce avu darul s`-lexaspereze [i mai mult.


– |ntr-adev`r, afirm` ea \n sfâr[it. Mi-ai spus doar c` vomcump`ra un alt radiator, nu-i a[a?

|n clipa aceea, Paige observ` firma unui restaurant [i cotica s` intre \n parcare. {i de data aceasta, f`cur` fel de fel demanevre ca s` ascund` hamsterul apoi d`dur` comandachelneri]ei, schimbând \ntre ei doar cuvintele strict necesare.

Dup` ce aceasta disp`ru, se cufundar` din nou \n t`cere.Paige privea ]int` fa]a de mas` \nflorat`. Dup` scena petrecutìeri, nu avea curajul s`-l priveasc` pe Cooper \n ochi. Regretateribil c`-l r`nise prin remarca aceea. Pentru c`-l r`nise, [tiaprea bine. Felul \n care el reac]ionse era elocvent.

|i p`rea rù. Doamne, ce rù \i p`rea! |l min]ise, [i\ncercase ea \ns`[i s` cread` aceast` minciun`. Ceea ce eraimposibil. Acum o cople[eau remu[c`rile. Culmea nenorociriiera c` el nu se \ndoise nici o clip` de sinceritatea ei! De acum\ncolo, era convins c` \l considera doar ca pe un marinardornic de aventur`.

Chlneri]a le puse \n fa]` câte o farfurie [i mâncar` f`r` s`-[ivorbeasc`. Când Cooper \[i \mpinse farfuria goal`, Paige sestr`dui s`-[i ridice privirea spre el.

Nu z`ri pe chipul lui nici urm` de furie sau triste]e. De fapt,nu exprima nici o emo]ie. El \[i termin` cafeaua [i Paige sim]iabia atunci privirea-i ap`s`toare a]intit` asupra ei. Aceast`privire care ieri era atât de mângâietoare, nu exprima acumdecât indiferen]`.

Sim]i un nod \n gât. Poate c` era mai bine a[a.– |n ce prive[te radiatorul... \ncepu ea.– Da, exact, unde este problema?Ea \[i \mp`turi cu grij` [erve]elul de hârtie.

96 ALICIA THOMPSON

– Ei bine... tu ai sugerat c` trebuie schimbat. C` am puteag`si unul la fiare vechi. A[adar...

|[i drese vocea, mototolind [erve]elul \n palm`.– ...am cerut câteva informa]ii administratorului hotelului

azi-diminea]`.– Excelent` ini]iativ`.Incapabil` s` ghiceasc` dac` era vorba sau nu de sarcasm,

Paige \[i \ncruci[` mâinile pe mas` [i-[i privi \nso]itorul.– Ai spus chiar c` ar fi o idee bun` s` schimb`m radiatorul,

insist` ea, \n defensiv`.– O idee bun`? Acestea sunt cuvintele pe care le-am folosit?– Poate nu chiar acestea, dar ideea era asta.– Ei bine, m-ar surprinde, pentru c` nu este deloc o idee

bun`!– Dar ai spus c`...– N-are importan]`; ceea ce conteaz`, este ceea ce am s`-]i

spun \n clipa aceasta : nu v`d deloc de ce ar trebui s`schimb`m radiatorul, asta e!

– De... ce? murmur` ea, uluit`.– Am pierdut deja ziua de ieri. Dac` am face [i aceast`

repara]ie, ne-ar mai lua \nc` o zi. Poate chiar mai mult.– Mi-ai cerut totu[i s` am \ncredere \n tine [i \n deciziile

tale! i-o trânti ea.– {i asta ai [i f`cut pân` acum, nu-i a[a?Paige \ncas` lovitura. Ieri, \l f`cuse s` sufere, [i acum pl`tea

consecin]ele.– Am \ncredere \n tine, spuse ea, r`bd`toare.El se aplec` spre ea, furios.


– Nu! N-ai \ncredere nici m`car \n tine, sufle]elule! Te temis` nu cazi prad` farmecelor unui marinar periculos! Dar fiilini[tit`, n-am s` te mai deranjez.

– Cooper, eu... \ncerc` ea cu o voce tremurat`.El o \ntrerupse cu un gest al mâinii apoi, sprijinit de

speteaza scaunului, contempl` cu \nc`p`]ânare, minute \n [ir,plafonul.

– }i-am spus \ntr-adev`r c` am putea s` schimb`m acestradiator, spuse el \n sfâr[it. Dar m-am gândit mai bine [i amrevenit asupra deciziei. Ar fi vorba despre o repara]ie grea,care ar necesita cel pu]in o zi de munc`.

– Am putea merge mai repede dup` aceea, insist` ea.– Ar trebui s` mergem cu viteza fulgerului ca s` recuper`m

cele dou` zile pierdute.Dup` grimasa pe care o f`cu, el deduse c` punea la

\ndoial` spusele lui. Dar ce era nou \n asta?– Bun, haide, o s` arunc`m o privire la magazinul acela de

fiare vechi.De ce ar avea \ncredere \n el? se gândi Cooper cu

am`r`ciune. Era doar un marinar.|n timp ce Paige pl`tea nota pentru micul dejun, el telefon`

la biroul s`u din Camp Pendleton. Spre marea lui uimire, i sespuse c` Nathan telefonase ieri [i c` l`sase un num`r detelefon la care putea fi g`sit. Cooper not` pe o hârtie num`rul.

Dup` ce \nchise telefonul, examin` \n[iruirea de cifre. Nu,num`rul acesta nu-i era cunoscut. Ce naiba se \ntâmpla? Eracumva Nathan internat \n vreun spital?

Form` imediat num`rul.

98 ALICIA THOMPSON

– Alo? se auzi vocea \ncordat` a lui Nathan.– Nath?– Cooper! Unde naiba e[ti? strig` acesta, cu o u[urare

evident` \n glas.– |ntr-o cabin` telefonic` din Tucson, Arizona, [i am \n

buzunar ni[te c`r]i de credit [i un carnet de cecuri care nu-mifolosesc absolut la nimic! Cred c` n-o s` te superi pe mine,sper, dac` \ndr`znesc s` te \ntreb unde e[ti, de fapt, tu...

– Pì... este... este o poveste lung`. Dar ce cau]i la Tucson?De ce nu e[ti la Camp Pendleton?

Cooper \[i impuse s` r`mân` calm.– Sunt \n drum spre Jacksonville. De patru zile tot \ncerc

s` dau de tine. La Classic nu-mi r`spunde nimeni, iar la tineacas` am mereu bucuria s` discut cu robotul. Nu mai am unban, Nath. A[a c` a[ fi \ncântat s` aflu ce s-a \ntâmplat cu baniimei...

– Ei bine... eu...Pe fir se auzi un oftat prelung.– Cooper, \mi pare rù. |mi pare sincer rù. Dar [tii bine

c` n-am deloc sim]ul afacerilor. Tu ai avut \ntotdeauna talent\n acest domeniu, eu nu. Am \ncercat, totu[i. Trei ani de zilem-am zb`tut ca un diavol, convins c` voi reu[i cu timpul. Apoi,tu ai fost numit la Camp Pendleton, departe de Jacksonville,[i... [i n-am nici o scuz`, Coop. Sunt singurul r`spunz`tor deproblemele cu care se confrunt` ast`zi Cooper Classic's.

Cu ochii \nchi[i, Cooper se ag`]` de aparatul telefonic.A[adar, \ntreprinderea pe care o crease, pe care o \nconjurasecu toat` dragostea [i grija \nainte de a-i ceda – f`r` tragere de


inim` – gestiunea fratelui sù, era \n pericol. |[i investise toatènergia \n Cooper Classic's, [i nu regretase niciodat`. Datoraacestei \ntreprinderi cele mai intense bucurii [i satisfac]ii dinvia]a lui. Ceea ce, la \nceput, avusese darul doar s`-l amuze [is`-i umple timpul, luase o asemenea anvergur` \ncât segândise chiar ca, mai târziu, s` se ocupe numai de aceastàfacere.

{i acum, fratele lui \l anun]a c` visul lui cel mai drag eragata s` se pr`bu[easc`.

– Ce s-a \ntâmplat?– Eu nu \n]eleg nimic din afaceri, Coop...– Ce s-a \ntâmplat? insist` el, gata s` exlodeze.Urm` o scurt` pauz`.– Am schimbat furnizorii, r`spunse \n sfâr[it Nathan cu

o voce gâtuit`, [i am fost p`c`lit. Am vrut s` extind Classic's[i \n loc de asta, aproape c` am dat faliment. Contul dinbanc` era aproape pe ro[u, iar eu eram convins c` maiaveam bani.

Nathan punct` aceast` tirad` cu un râs amar.– Am concediat-o pe Margaret [i am \ncredin]at

contabilitatea firmei unei agen]ii. Tipul care ne gestionaconturile s-a servit din bel[ug din ele, [i când am observat, eldeja p`r`sise ora[ul.

Cu coada ochiului, Cooper o vedea pe Paige plimbându-se\n sus [i-n jos, r`mânând \ns` la o distan]` politicoas` fa]` decabin`. El \i \ntoarse spatele.

– Toate b`ncile refuz` acum s`-mi \mprumute bani,continu` Nathan.

100 ALICIA THOMPSON

– Ai vorbit cu tata?– Nu!Cooper [tia de fapt c` fratele lui n-ar fi f`cut un asemenea

demers, [i-l \n]elegea.– Am fost absolut disperat, Cooper... [i am \mprumutat...

de la cine nu trebuia.|n glasul lui Nathan se ghicea acum panica.– {i? insist` Cooper, sim]ind c` i se opre[te inima.– {i am dato-n bar`...Cooper \ncremeni.– Sper c` nu ]i s-a \ntâmplat nimic, Nathan. Doar n-au

\ndr`znit s`...– Nu \nc`. Dar m` caut`.– Unde a disp`rut escrocul acela de contabil? L-ai denun]at

la poli]ie?– Bine\n]eles. Am fost vreo dou`zeci de fraieri]i care am

depus plângere! Individul a zburat \n Brazilia, [i cu siguran]`,trìe[te \ntr-o vil` superb` pe malul m`rii, pe care [i-acump`rat-o cu banii no[tri.

– Care bani? exclam` Cooper. Dat fiind felul \n care aiadministrat firma, nu cred c` mai r`m`sese prea mult de furat.

– Du-te naibii, Cooper!– Nathan, fir-ar s` fie, eu vreau s`...|[i mu[c` buzele, ca s` nu spun` mai multe. Fratele sù

f`cuse tot ce pututse ca s` fie bine, chiar dac` acest bine erace putea fi mai rù. Nathan t`cea, rumegând probabildiversele evenimente care-l conduseser` la o situa]ie atât decatastrofic`.


– E[ti \n pericol? \ntreb` \n sfâr[it Cooper, cu o voce calm`.– Deocamdat`, nu.– Asta conteaz`. Ascult`, o s` ne descurc`m noi cumva. La

cât se ridic` suma pe care ai \mprumutat-o?Nathan \i r`spunse. Era o cifr` destul de impresionant`, dar

totu[i mai mic` decât se temuse Cooper.– Ascult`... dac` ai vinde materialul – ma[inile, stocul de

piese de schimb – ar trebui s` sco]i suficient ca s` acoperiaceast` datorie.

– Dar Coop... nu ne-ar mai r`mâne nimic! Ar fi sfâr[itulfirmei noastre.

Cooper scrâ[ni din din]i.– {tiu, sunt con[tient de asta. F`-o, totu[i.Urma o clip` de t`cere.– Coop, [tiu... [tiu cât e[ti de ata[at de aceast` afacere.– O s` \ncep alta... Mult mai greu po]i s` cumperi un frate!– Coop... eu... Mul]umesc.– Voi rezolva toate astea când voi ajunge la Jacksonville. Cooper \nchise [i r`mase câteva clipe nemi[cat, privind

telefonul f`r` s`-l vad`. Apoi se \ntoarse \ncet spre Paige.Aceasta \l observase, din ce \n ce mai \ngrijorat`. La rândul lui,Cooper ar fi vrut ca \n acest moment s-o poat` strânge \nbra]e, s`-[i sprijine b`rbia \n p`rul ei, s` simt` cum, \nprezen]a ei, mai prinde curaj.

Aveau amândoi probleme, [i nu din cele ne\nsemnate.Cooper \[i f`cea griji pentru soarta fratelui s`u [i a\nteprinderii. Paige, pentru starea de s`n`tate a v`rului ei.

102 ALICIA THOMPSON

{i ea avea nevoie de \ncurajare. Dar, din moment ce refuzas` se sprijine pe el, nici el n-avea dreptul s` caute sus]ineremoral` la ea.

Ie[i din cabin` [i se apropie de ea, ignorându-i \n moddeliberat privirea \ntreb`toare. |n drum spre parcare, Paige sehot`r\ s` rup` t`cerea ap`s`toare.

– Propun s` ne \ncredem \n vechiul nostru radiator. Dac`r`mânem pruden]i, va accepta poate s` ne duc` pân` \nFlorida. Dup` aceea, tu vei lua un avion spre Orlando-Jacksonville.

Cu ce bani? se \ntreb` el \n gând.– |]i pl`tesc eu biletul, continu` ea, de parc` i-ar fi ghicit

gândurile. Aceasta va fi contribu]ia mea la c`l`torie.Cooper se \ncrunt`.– Dup` cum ne-am \nvoit...– Dup` cum ne-am \nvoit, eu finan]ez c`l`toria [i tu te

ocupi de ma[in`. Dar tu ]i-ai cam asumat ambele func]ii \nultima perioad`. Probabil c` ne-am fi descurcat [i cu bugetulmeu, dar ar fi trebuit s` dormim \n ma[in`, [i...

– Nu.Se aflau acum \n fa]a ma[inii. Ea ridic` spre el fa]a-i

\ncânt`toare.– Ba da! replic` ea, \nc`p`]ânat`.Buzele ei roz, c`rnoase, erau atât de ispititoare... Dar era

stupid, lipsit de logic`! De ce ardea de dorin]a de a o cuprinde\n bra]e, de a o s`ruta ca un nebun?

|n clipa aceea abia percepu uimitoarea schimbare care seprodusese \n ea. Privirea parc`-i era mai blând`, mai atent`.Un zâmbet tandru \i lumina chipul.


– Nu m` privi a[a! bomb`ni el. |n cazul \n care ai uitat, \]iamintesc c` b`rbatul din fa]a ta lucreaz` \n marin`!

Paige \[i ]inu respira]ia.– Cooper, te rog...„Ce a[teapt` de la mine? S-o \n]eleg?“ |n clipa aceasta, n-avea

nici un chef s` fie \n]eleg`tor. Fierbea de furie. Se sim]eafrustrat, nefericit. Iar puterea pe care o avea tân`ra aceastas`-l r`neasc` \l \nfuria [i mai mult.

Cu un efort imens, \[i \ndrept` aten]ia c`tre [osea, undecircula]ia se aglomerase considerabil de la sosisrea lor larestaurant.

– Urc`, \i spuse el pe un ton ursuz. Trebuie s` cump`r`mni[te alimente \nainte s` ie[im pe autostrad`.

Ea nu protest`.Cump`r`turile f`cute \ntr-un supermarket i se p`rur` pân`

la urm` mai u[or de suportat decât se temuse. Poate c` seobi[nuise? Cump`rar` provizii [i plecar` din magazin f`r` s`-iacuze cineva c` introduseser` \n mod ilicit un roz`tor \nmagazin.

Ajuns pe autostrad`, Cooper se \nscise pe banda rezervat`vehiculelor lente [i avu grij` s` nu dep`[easc` [aizeci la or`.|nc` un lucru cu care trebuia s` se obi[nuiasc`.

Pe m`sur` ce \naintau spre est, acul indicatorului desupra\nc`lzire urca. Preferând s` solicite cât mai pu]in posibilb`trâna ma[in`, Cooper hot`r\ s` se opreasc` la fiecare dou`ore. La a treia oprire, Paige preg`ti sandvi[uri \n timp ceCooper examina motorul.

104 ALICIA THOMPSON

– Ei? \ntreb` ea \ntinzându-i un sandvi[.El tres`ri când \i auzi vocea. De la plecarea din Tucson nu

schimbaser` decât câteva cuvinte.– Furtunurile radiatorului sunt \ntr-o stare jalnic`. O s` le

schimb când ajungem la Lordsburg.– De acord, zise ea, observând misteriosul mecanism

acoperit cu o unsoare neagr`. Cât timp o s` ne ia aceast`repara]ie?

– Vreo dou` ore.Ea d`du \ncet din cap, distrus`. Dou` ore ca s` schimbe

furtunurile. O or` ici-colo ca s` lase motorul s` se r`ceasc`. Ovitez` mai mult decât limitat`. Vor ajunge oare vreodat` laPlymonth?

Desf`cu harta [i urm`ri cu degetul drumul care le r`m`sesede str`b`tut.

– Ar trebui s` ajungem la El Paso ast`-sear`, ce p`rere ai?Cooper \nghi]i ultimul dumicat din sandvi[ [i \nchise

capota.– Da. F`r` \ndoial`, ast`-sear`...


Capitolul 7

Când u[a b`ii se \nchise \n urma lui Cooper, Paige r`sufl`u[urat`. De fapt, nu prea [tia de unde venea aceast` u[urare.

Nu, se min]ea singur`, [tia foarte bine.Cooper se purtase \ntr-un mod extrem de... amabil cu ea,

ast`zi. Ea \ns` pricepuse repede c` aceast` polite]e \i folosealui Cooper ca s-o ]in` la distan]`.

|[i [terse p`rul cu gesturi bru[te, apoi se a[ez` \n fa]aoglinzii [i \ncepu s`-l descurce.

Ar fi vrut s`-l reg`seasc` pe cel`lalt Cooper. Cel care secerta cu ea, care o dorea. Cel care ]inea la ea.

Dar \l alungase, [i nu era deloc sigur` c` \l va mai putearecupera vreodat`. Nici m`car nu era sigur` c` ar fi fostbine s` \ncerce. La drept vorbind, nu mai era sigur` denimic.

Paige \[i \nghi]i lacrimile care amenin]au s` se reverse. Nui-ar fi de nici un ajutor s` plâng`.

Se ridic` brusc [i se \ndrept` c`tre col]ul \nc`perii unde seafla cu[ca lui Henry. Se va consola mângâindu-l pe Henry [i[optindu-i cuvinte dulci.

Cu[ca era goal`!– Oh, nu... murmur` ea. Nu acum, Henry. Zù c` nu ]i-ai

ales cel mai potrivit moment s` explorezi locul!Se gr`bi s` scotoceasc` prin toate col]urile camerei,

ridicând [i cuverturile, \n speran]a c` va g`si micul ghem deblan`. Pân` la urm`, \n picioare \n mijlocul \nc`perii r`scolite,ajunse la concluzia c` Henry nu se putuse refuza decât \n salade baie.

B`tu u[or \n u[`, cu ochii pe cr`p`tura dintre u[` [ipardoseal`. Un hamster atât de viclean ca Henry putea foartebine s` se strecoare pe acolo.

Dinùntru se auzea jetul puternic al du[ului. |ncerc` sàpese clan]a, dar u[a era \ncuiat` pe partea cealalt`.

Mai b`tu o dat`, mai tare de data aceasta.– Cooper! Henry a fugit din cu[c`. Cred c`... este \n baie.Nici un r`spuns.{i-l imagin` pe Henry, adorabil ghemule] de baln`,

tremurând pe gresia rece [i piciorul lui Cooper apropiindu-sede el din ce \n ce mai mult...

Era prea mult pentru Paige! Se vedea pierzând tot ceea ceiubea, [i totul numai din vina ei. |l l`sase pe Waldo singur; nufusese destul de vigilent` cu contabilitatea firmei; se bizuiadoar pe umerii fragili ai lui Maggie. |l chinuia \n fiecare zi peHenry for]ându-l s` traverseze \mpreun` cu ea acest de[ert


fierbinte. {i ca s` pun` capac la toate, \l r`nise pe Cooper –aceast` fiin]` minunat` – spunându-i cuvinte nechibzuite.

O idioat`, asta era!Se l`s` s` alunece lâng` perete [i, a[ezat` jos, d`du frâu

liber suferin]ei [i disper`rii care o ap`sau. Lacrimi grele \iinvadar` obrajii.

U[a bìi se deschise brusc, l`sând s` intre \n \nc`pere unnor de aburi. Cineva o lovi pe Paige pe o parte [i c`zu pespate. Ca \ntr-o secven]` de film cu \ncetinitorul, \l v`zu peCooper c`zând mai \ntâi pe marginea patului, apoi aterizândpe pardoseal`. |l auzi bomb`nind o \njur`tur`. Picioarele li se\ncurcar` \n timp ce \ncerca s` se ridice. El \ntinse bra]elespre ea.

– Te-am lovit rù, Paige? \ntreb` el, \ngrijorat. Te doareceva?

Cu obrajii inunda]i de lacrimi, ea r`m`sese ca paralizat`,pr`bu[it` \n col]ul ei.

– R`spunde-mi, inimioar`. Vorbe[te!– Totul m` doare Cooper, suspin` ea. Totul!|n fine, aproape totul. |ngenuncheat \n fa]a ei, Cooper o

privea \ngrijorat. Ea \[i [terse lacrimile cu un gest stângaci. El\i lu` mâna [i-i s`rut` unul câte unul vârfurile degetelor.

– Nu, \ngera[ul meu, nu-i totul chiar a[a de rù. Ai doarimpresia asta. Dar o s` ne str`duim s` \ndrept`m situa]ia.

O pic`tur` de ap` alunec` de pe p`rul lui Cooper [i-i gâdil`nasul. Era \n fa]a ei, superb, cu trupul [iroind de ap`. Privirilelor p`reau c` se lipiser` ca un magnet care atrage fierul.

108 ALICIA THOMPSON

F`r` s`-i lase timp s` mai spun` ceva, Cooper \i atrase u[orchipul spre el [i puse st`pânire pe buzele ei. Paige, tremurândtoat`, i se ghemui la piept, r`spunzând din tot sufletul acestuis`rut. Trupul ei se lipea strâns de acest corp cald pe carecrezuse c`-l pierduse, abandonându-se profundei tandre]i aacestei clipe. Cu ochii \nchi[i, ar fi vrut s` opreasc` timpul \nloc, s` r`mân` pe veci prizonier` a acestor bra]e \n care aveaimpresia c` rena[te.

|mb`tat` de aceste s`rut`ri \nfl`c`rate, ame]it` demângâierile din ce \n ce mai \ndr`zne]e, naviga cu pl`cerepe un ocean de fericire pe care nu se mai s`tura s`-lexploreze.

Apoi Cooper r`mase brusc nemi[cat [i, ca trezit` dintr-unvis, ea clipi des.

– Paige?– Da, r`spunse ea cu o voce de nerecunoscut.Chipul lui Cooper era aplecat asupra ei, r`suflarea lui cald`

\i mângâia obrajii.– Paige, e[ti absolut sigur` c` asta vrei cu adev`rat?Abia apuc` s` pun` aceast` \ntrebare c` o [i regret`,

zicându-[i cât de idiot fusese. Doar un cretin perfect n-ar fiprofitat de situa]ie. Visase la acest moment din clipa \n care o\ntâlnise. Acum, i-ar fi fost de ajuns s` continue s-o s`rute, s-ostrâng` \n bra]e...

|i venea s` râd` de prostia lui. Obiectul dorin]elor sale seafla \n bra]ele lui, [i nu-i era de-ajuns! Nu-i mai era de-ajuns.

Voia mai mult. O voia \n \ntregime.


Paige, cu r`suflarea tìat`, \ncerca s`-[i recapete controlul.Cooper \i transferase ei responsabilitatea de a lua o decizieimportant`. O hot`râre care-i privea pe amândoi [i urma sàib` repercusiuni asupra rela]iei lor.

|n bra]ele altui b`rbat, n-ar fi reac]ionat niciodat` astfel.Dar Cooper era altfel. Trezea \n ea o dorin]` nebun`.

Paige oft` adânc. La ce bun s` se am`geasc`? Ceea cesim]ea pentru acest b`rbat nu era doar dorin]`. Ea... Ei da, \liubea.

{i dragostea aceasta presupunea o mul]ime deresponsabilit`]i. Dup` ce vor ajunge \n Florida, vor trebui s`se despart`. De \ndat` ce va rezolva problemele cu fratelesù, Cooper se va \ntoarce la baza lui de la Camp Pendleton.N-aveau deci nici un viitor \mpreun`.

– Nu, Cooper... murmur` ea, plimbându-[i vârfuldegetelor pe conturul acestui chip drag. Nu... n-ar fi bine.

Cum el se preg`tea s` protesteze, ea \i expuse motiveleacestei hot`râri

– Avem vie]i foarte diferite, Cooper, nu ne potrivim...– Pentru c` lucrez \n marin`?Ea d`du \ncet din cap.– Nu te...– ...cer \n c`s`torie, [tiu, mi-ai spus-o deja când eram \n

California, \i continu` ea fraza. Dar nu sunt dispus` s` am oaventur` de o noapte... sau mai multe.

El o privi \ndelung, apoi \[i trecu degetele prin p`rul \ncùmed.

110 ALICIA THOMPSON

– Cooper... protest ̀ea din nou, când el o cuprinse iar`[i \n bra]e.O s`rut` cu o tandre]e infinit`, apoi se \ndep`rt` de ea.– S-a f`cut târziu, spuse el \n sfâr[it cu o voce r`gu[it`. E[ti

obosit`, treci la culcare.Dup` care, se ridic` [i se duse din nou \n baie.

** *

Cu fa]a \ndreptat` spre du[ul care-l inunda cu ap` cald`,Cooper analiz` \ndelung evenimentele care se petrecuser`.Când \n sfâr[it \nchise robinetul, zâmbea.

Paige \i r`spunsese cu \nfl`c`rare la s`rut`ri. Dorin]a ei erala fel de puternic`, la fel de devastatoare ca a lui. {i, ceea ceera [i mai important, avea sentimente fa]` de el.

Se sim]i cuprins de un val de speran]`.Sigur, \i spusese c` drumurile lor se vor desp`r]i, dar cu

regret \n glas. Ceea ce nu f`cea decât s`-i confirme b`nuielile.Paharele acelea mari cu limonad` rece pe care i le d`dea cândverifica motorul, feliile mari de brânz` pe care i le strecura \nsandvi[uri; privirile acelea lungi, zâmbetele cu sub\n]elesuri...

Paige sim]ea ceva pentru el, era limpede. Dar asta nu-i erade-ajuns. El dorea ca [i ea s`-l iubeasc` la fel de puternic.Ocupase deja un loc prea important \n via]a lui ca s`-i permit`s` ias` precum intrase.

Ea ]inea la el. Pentru \nceput, nu era prea r`u. Nu-i mair`mânea decât s` trudeasc` pentru a da mai mult` greutaterela]iei lor.


** *

Pe la miezul nop]ii, Paige se \ntinbse lene[, apoi se ghemuilâng` forma cald` \ntins` lâng` ea. Oft` de pl`cere. Se sim]eaatât de bine, aici.

|n mintea ei \nc` \nce]o[at` de somn, se produse brusc undeclic. Forma?

Deschise ochii mari [i descoperi c` era lipit` de Cooper.Cu bustul gol dar \mbr`cat \n blugi, acesta era \ntins pestecuvertur` [i dormea lini[tit, ]inând-o \n bra]e.

Paige \[i frec` \nceti[or fa]a de num`rul lui [i zâmbi.B`rbatul `sta era \nc`p`]ânat ca un catâr.

Adormi la loc, cu zâmbetul pe buze.

** *

Soarele p`trundea printre perdele. Paige \ncerc` s` seridice, dar un bra] o re]inu.

– Mmm...|i veni s` râd`. Se \ntoarse spre Cooper, care nu-[i

schimbase pozi]ia de când \i descoperise prezen]a \n pat.– Foc! \i [opti ea la ureche.Un ochi auriu se deschise imediat. |n clipa urm`toare,

Cooper d`du la o parte cuvertura care-i desp`r]ea [i o acopericu trupul s`u, ]inând-o nemi[cat`.

112 ALICIA THOMPSON

– O asemenea glum` la o or` atât de matinal` merit` opedeaps` sever`! exclam` el strângând-o cu putere.

De data aceasta, nu-[i mai putu st`pâni râsul. Cooper \ipres`ra fa]à cu s`rut`ri u[oare, care o gâdilau pl`cut. Cupleoapele \ntredeschise, savura deliciul acestei treziri tandre[i jucù[e.

– Oh, Cooper... murmur` ea duios.El continua s-o strâng` \n bra]e când sim]i ceva atingându-i

piciorul. Nu era Paige. Nu putea s` fie Paige. Aceasta avea \nc`picioarele sub cuvertur`.

Acel „ceva“ urc` de-a lungul gleznei. El f`cu o mi[care, daro durere ascu]it` la glezn` \l f`cu s` ]ipe.

– Henry! exclam` Paige.Iute ca fulgerul, se aplecase deja s` prind` hamsterul, dar

acesta, mai iute, \i sc`p`.Cooper \nc` sim]ea mu[c`tura din]ilor minuscului pe

glezn`. Arunc` o privire neagr` de furie c`tre vinovatul carealerga prin \nc`pere [i Paige f`cu tot ce-i st`tu \n putere ca s`recupereze prima animalul. Când \n sfâr[it prinse ghemule]ulde blan` care tremura tot [i-l strânse la piept, Cooper n`v`lispre ea.

– Nu! strig` ea retr`gându-se pân` la perete. N-a vrut s`-]ifac` rù. Acum este terorizat, nu vezi?

Dar Cooper continua s` se apropie blestemând „bestiaafurisit`“. Pas cu pas, ea se apropia de cu[ca animalului. Pascu pas, Cooper o urm`rea, dându-[i frâu liber furiei.


Ea ajunse \n sfâr[it lâng` comod` [i strecur` \n grab`hamsterul \n cu[c` \nainte s` se \ntoarc` spre Cooper.

– Haide, calmeaz`-te, zise ea cu o voce lingu[itoare. Nueste decât un am`rât de hamster. F`r` \ndoial` c` l-ai speriatcând l-ai atins, [i el a reac]ionat, asta-i tot. Este atât de mic,n-ar fi \n stare s` te r`neasc`.

|[i plec` apoi privirea spre Henry, [i v`zu o pic`tut` desânge pe must`]ile lui.

– Cel pu]in, nu \n mod inten]ionat, ad`ug` ea \ncet.– Roz`torul acesta aurisit m` detest`! |ntotdeauna m-a

detestat. M` va detesta \ntotdeauna. |[i \ncruci[` bra]ele pe piept [i o privi pe Paige. – {i chestiunea este reciproc`! De acum, r`zboiul dintre

noi este declarat. Am vrut ca s` fie limpede lucrul acesta.– Cooper, r`spunse ea, ar fi o lupt` cam necinstit`. Un

b`rbat de un metru optzeci [i cinci \mpotriva unui animal caren-are decât patru din]i[ori...

– Patru din]i[ori? Sunt sigur c` are mai mul]i, dar [i-iascunde!

Ea str`b`tu distan]a care-i desp`r]ea [i-[i puse bra]ele dup`gâtul lui.

– Bietul meu copila[, murmur` ea tachinându-l. O s`\ngrijim bubi]a pe care ]i-a f`cut-o.

El rezist` ispitei, dar Paige remarc`, nu f`r` satisfac]ie, c`f`cea un efort imens.

– Nu sunt vaccinat \mpotriva turb`rii, bomb`ni el. Repede,am nevoie de o cafea!

114 ALICIA THOMPSON

** *

Dou` ore mai târziu, rulau pe autostrad`, dup` ceparafaser` un pact de neagresiune \n fa]a unui mic dejuncopios.

Paige arunca priviri piezi[e spre \nso]itorul ei. Unmarinar... Nu, va trebui s` \nceteze s` se mai chinuie. Nu se var`zgândi. Povestea ei de dragoste cu Cooper n-ar dura decâtatât cât va dura aceast` c`l`torie. Se va \ncheia \n Florida, [i einu-i vor mai r`mâne decât amintirile.

|n adâncul sufletului, Paige [tia c`, de acum \ncolo, toat`via]a [i-o va petrece comparându-l pe Cooper cu to]i b`rba]iipe care-i va \ntâlni \n cale. {i era sigur`, nici unul dintreace[tia nu va avea câ[tig de cauz` \n fa]a lui. Gândul c` vatrebui s`-i spun` adio \i era insuportabil.

|l alung` imediat. Doar prezentul conta acum. Aici [i acum.Vor continua s` tr`iasc` \n universul lor [i \n zilele urm`toare.Realitatea era destul de aproape.

Orele treceau \n timp ce \naintau \ncet spre sud-est.Peisajul era arid, monoton, dar ei parc` nici nu-l vedeau,ocupa]i s` se priveasc`, s` tr`nc`neasc`, s` se descopere unulpe altul.

Cooper \i relat` esen]ialul din conversa]ia cu Nathan. Dup`felul \n care \i vorbea despre Cooper's Classics, \[i d`du seama


c` pân` acum, aceast` afacere ocupase un loc capital \nvia]a lui. Vedea astfel o nou` fa]et` a personalit`]ii luiCooper.

– Ce p`cat... murmur` ea când el termin` povestea.R`maser` o clip` t`cu]i, apoi el spuse, oftând adânc:– A[a cred [i eu...– {i crezi c` nu mai este nimic de f`cut pentru a \ncerca s`

rederesezi situa]ia?– Am serioase \ndoieli \n aceast` privin]`. Dar voi [ti mai

multe când voi ajunge la fa]a locului.– Ai construit aceast` afacere \mpreun` cu fratele t`u?– Nu, la \nceput am fost singur. De altfel, consideram

afacerea un fel de hobby, pentru c` deja \mbr`]i[am o carier`.{i apoi, am observat c` aceasta m` pasiona. Este foarteexcitant, provocator s` creezi o afacere.

Se \ntrerupse, aproape surprins de propriile-i cuvinte.– Dar presupun c` vând castrave]i gradinarului, din

moment ce tu \ns`]i e[ti \n fruntea unei afaceri, ad`ug` elridicând din umeri.

– De ce n-ai ales pân` la urm` doar aceast` cale, Cooper?O expresie ciudat` \i ap`ru pentru o clip` pe fa]`. |ntinse

mâna [i-i atinse u[or obrazul dup` care o trase spre el.Paige remarc` \ns` c` nu-i r`spunsese la \ntrebare. Tradi]ia

\n familia lui era probabil atât de puternic` \ncât nici nu segândise poate c` ar avea de ales.

Ea \[i \n`bu[i un oftat [i-[i puse capul pe um`rul lui.

116 ALICIA THOMPSON

– R`mâi aici, [opti el s`rutând-o pe tâmpl`.O triste]e brusc` se insinu` \n sufletul ei. Se str`dui s-o

alunge. Le r`m`sese atât de pu]in timp de petrecut \mpreun`,n-avea dreptul s` strice tot.

** *

„Cald“, se gândi Paige, exasperat`. Totul era mult preacald, fierbinte chiar, [i se cam s`turase. Nici m`car nu putea s`se sprijine de caroseria ma[inii pân` ce motorul se r`cea. |[if`cu vânt cu harta pe post de evantai.

Cooper termin` de controlat ro]ile [i veni lâng` ea.– Cauciucul din stânga spate este aproape neted, spuse el

a[ezându-se pe vine.Paige ridic` ochii spre cer.– Formidabil! |n sfâr[it, o veste bun`!Stânjenit` c` vorbise pe un ton atât de sarcastic, \[i f`cu de

lucru cu evantaiul.Cooper \i zâmbi.– Mi se pare mie sau suntem cam moroc`no[i?...– Nicidecum, replic` ea privind drept \n fa]`.Z`rea doar kilometri de nisip sub un soare de plumb. Cu

siguran]`, \n iad priveli[tea era identic`...El o prinse de \ncheietura mâinii pe care ea o agita frenetic

[i o oblig` s`-l priveasc`.


– De acord, recunoscu ea f`r` tragere de inim`.M`rturisesc c` sunt un pic cam agasat`.

El \i lu` harta din mân` [i o arunc` \n ma[in` prin geamuldeschis.

– Faci parte cumva din rasa aceea de oameni care sunt \nstare s` mu[te pe toat` lumea dac` nu [i-au f`cut celedou`sprezece ore de somn?

– Opt, \l corect` ea. Eu n-am nevoie decât de opt ore desomn.

Zâmbetul lui se \ntinse pe toat` fa]a.– N-ai reu[it s` dormi opt ore noaptea trecut`?– Nu!– {i regre]i? insist` el, serios de aceast` dat`.Ea \i mângâie u[or obrazul.– Nu.{i spunea adev`rul. Nu regreta nimic din ceea ce tr`ia

\mpreun` cu el.

** *

Se f`cuse târziu când parcar` ma[ina \n fa]` la TumbleweedMotel din San Antonio. Cooper cobor\ din ma[in` [i se\ndrept` spre recep]ie. Reveni cu o cheie \n mân` [i o s`rut`pe frunte pe Paige.

– Treze[te-te, ursule]ule.Ea deschise ochii [i se \ndrept` pe scaun.

118 ALICIA THOMPSON

– Sunt foarte treaz`.– Sigur... Du-te [i f` un du[ pân` ce descarc ma[ina. Vin [i

eu imediat.– Pot s` te ajut.– Nu-i nevoie, Paige. Haide, vino.El i-o lu` \nainte [i-i deschise galant u[a camerei.– Cooper... murmur` ea, cum el se preg`tea s` plece la

ma[in`.Cu fa]a ridicat` spre el, \[i oferi buzele. {i ceea ce trebuia

s` fie un s`rut gr`bit, se transform` \ntr-o \mbr`]i[arepasionat`.

– Gata, zise el \n sfâr[it, cu r`suflarea t`iat`. Vin [i eu\ntr-un minut.

Cu inima b`tându-i nebune[te, Paige intr` \n camer`. Pusecu[ca hamsterului pe mas` [i, asemeni unei somnabule, se\ndrep` spre baie. Aici, se dezbr`c` [i intr` \n cabina de du[care avea m`rimea unui dulap. Jetul de ap` cald` \i produseimediat o senza]ie de bine. |n timp ce se s`punea, se \ntreb`dac` [i ast`-sear` Cooper va veni \n patul ei. Chiar dac`apropierea trupului era o grea \ncercare pentru ea, o bucuratotu[i nespus. |i pl`cea s`-l priveasc` dormind, s`-i simt`r`suflarea cald` pe obraz, s` se trezeasc` \n bra]ele sale.

Erau senza]ii minunate, care \n curând vor apar]inetrecutului...


Capitolul 8

Pe aceast` noapte f`r` lun`, doar luminile ma[inilor de pe[osea se strecurau prin perdelele fine. B`trânul aparat de aercondi]ionat zumz`ia sub fereastr`. |n perioada aceasta a vie]iiei, când totul p`rea s` se fi \ncurcat, zgomotul acesta i se p`realini[titor.

Ghemuit` lâng` Cooper, separa]i doar de cuvertur`, sesim]ea \ntr-o perfect` rezonan]` cu el.

– E[ti treaz`? \ntreb` el \ncet.– Da.– Ast`zi am avut o zi relativ calm`, remarc` el. N-am avut

nici o problem` serioas`.– |ntr-adev`r.– Ieri noapte mi-ai rostit numele \n somn.Ea se \ntoarse spre el ca s`-i vad` fa]a.– Cooper... Cooper Angelsmith, [opti ea.El o sorbea din priviri. Apoi se aplec` [i-[i puse u[or buzele

pe fruntea ei, pe pleoape, [i \n sfâr[it pe buzele frem`tânde.

– Te iubesc, Paige.Ea \[i ]inu r`suflarea, prad` unei nelini[ti bru[te. Clipa

aceasta pe care o a[teptase atât, pe care o sperase. Trezeaacum \n ea o furtun` de sentimente contradictorii.

Cooper era un om de onoare. |i dovedise asta \n mai multerânduri. Merita deci s` fie tratat cu aceea[i considera]ie.

Ea n-avea \ns` dreptul s`-i r`spund` la aceast` declara]ie.Ar fi necinstit s`-i vorbeasc` despre dragostea pe care i-opurta pentru c` ar risca s` \nceap` s`-[i fac` planuri deviitor...

Momentele sublime pe care le \mp`rt`[eau erau efemere.Brusc, gândul c` ar fi putut-o uita \i deveni insuportabil. |[idorea s` continue s` existe \n amintirea lui.

|i va ar`ta lui Cooper cât de mult \l iube[te. Se strânse lâng`el [i-[i oferi buzele. S`rutul lor era un amestec ciudat detandre]e [i pasiune. Paige d`du la o parte cuvertura [i-[i lipitrupul cald de cel al lui Cooper.

Da, \i va dovedi dragostea ei.Cooper \ns` se crisp` [i se \ndep`rt` \ncet de ea.

Stupefiat`, \l v`zu ridicându-se, apoi \ndep`rtându-se pentru ase duce \n patul lui.

– Cooper?– Noapte bun`, sufle]elule, \i spuse el cu o voce r`gu[it`.

** *


A doua zi diminea]`, soarele tocmai r`s`rea la orizont cândp`r`sir` motelul. Dup` micul dejun, se \ndreptar` c`trecabinele telefonice din restaurant.

Paige form` num`rul lui Maggie.– L-au mutat pe Waldo \n alt salon, ieri. Nu mai este la

terapie intensiv`, spuse Maggie pe un ton vesel. Este \nc` preadevreme ca s`-l suni, dar ar trebui s-o faci pu]in mai târziu.Vrea s`-]i aud` vocea. |[i face griji pentru tine.

– Spune-i c` totul este \n regul`, Maggie. |n plus, am oexcelent` companie de drum, ad`ug` ea aruncând o privirespre cabina al`turat`.

– Mmm... B`iatul acela pe care l-ai cunoscut \n Californiaeste a[adar un timp cumsecade?

– Chiar foarte cumsecade.– Ah?|n glasul lui Maggie se ghicea un interes absolut matern.– Da, Maggie, este o fiin]` excep]ional`. N-am mai \ntâlnit

pe nimeni atât de minunat.La cel`lalt cap`t al firului se auzi râsul vesel al b`trânei

doamne.– {i? Ai de gând s`-l p`strezi?Paige \[i ]inu respira]ia.– Nu, zise ea dintr-o r`suflare.– {i de ce, m` rog? B`rba]ii cumsecade nu cresc \n copaci,

feti]o!– Este militar, Maggie. Lucreaz` \n marin`, mai exact, la

pu[ca[ii marini.

122 ALICIA THOMPSON

– Oh...– {i tu cuno[ti p`rerea mea \n aceast` privin]`.– Hmm, dar bìatul `sta al tù...– Nu este al meu, Maggie. N-am vorbit deloc cu el despre

viitor...– {i \mi \nchipui c` nici n-o s`-i dai prilejul.– Asta n-ar face decât s` \ngreuneze [i mai mult situa]ia. Nu

vreau \n nici un caz s`-l fac s`... sufere.– Fie, atunci cred c` tot ceea ce sim]i tu pentru el nu este

cu adev`rat dragoste.Paige \[i \ncrunt` sprâncenele.– Nu te mai aud prea bine... N-am \n]eles.– Dac` l-ai iubi cu adev`rat, ai vrea s` r`mâi cu el pentru

totdeauna, \i explic` r`bd`toare Maggie, de parc` s-ar fiadresat unui copil.

– Dar \l vreau!Dându-[i seama c` ]ipase, \[i apropie telefonul de gur` [i

vorbi mai \ncet.– A[ vrea s`-mi petrec toat` via]a cu el, Maggie. Dar via]a

al`turi de un marinar nu este via]`. |n cea mai mare parte atimpului, a[tep]i s` se \ntoarc` din misiune.

– Poate c` merit` s`-l a[tep]i.Paige t`cu \n fa]a acestui argument puternic.– Eu te sf`tuiesc doar s` te gânde[ti, adùg` cu duio[ie

Maggie.Fata \[i \nghi]i lacrimile care-i frigeau ochii.– Trebuie s` te las acum; \l voi suna pe Waldo un pic mai

târziu.


|nchise telefonul [i r`mase câteva clipe nemi[cat`,fixându-[i vârful pantofilor. „Poate c` merit` s`-l a[tep]i“...când ridic` privirea, Cooper \nc` mai vorbea la telefon. Ea seduse spre tejgheaua barului [i comand` dou` cafele de luatpe drum.

** *

Intrar` \n Louisiana [i autostrada l`s` \n urm` acel eternpeisaj de[ertic curgând acum de-a lungul orez`riilor [i amla[tinilor s`rate. Uneori, travesau chiar câte o p`durice aic`rui copaci se \n`l]au de o parte [i de alta a [oselei, ca ni[test`vilare \nalte de verdea]`.

Cooper nu d`dea prea mare aten]ie acestei schimb`ri dedecor. Nu se mai s`tura s-o asculte pe Paige povestindu-[ivia]a de zi cu zi – o via]` pe care poate curând o vor\mp`rt`[i. Cuno[tin]ele lui de horticultur` fiind nule,descoperea cu interes toate procedeele utilizate \n culturaorhideelor. Descoperea de asemenea soliditatea leg`turiidintre Paige [i acel v`r \ndep`rtat care ap`ruse ca prin farmec\ntr-o zi la u[a ei.

– Waldo m-a ajutat \ntotdeauna \n momentele dificile,spunea ea. |n momentul acesta, el este cel care are nevoie demine... {i eu nu sunt acolo.

– Dar nu este singur, Paige. Mi-ai spus chiar tu c` aceast`Maggie \l viziteaz` \n fiecare zi. Au aproape aceea[i vârst`, nu?

Ea \ncuviin]`.

124 ALICIA THOMPSON

– Ei bine, \[i ]in unul altuia companie.Paige râse, u[or emo]ionat`.– |nainte ca Waldo s` aib` aceast` criz` cardiac`, erau deja

aproape tot timpul \mpreun`.– Asta seam`n` \n mod ciudat cu dragostea.– S-ar amuza teribil amândoi dac` ar auzi asta! r`spunse ea,

râzând \n hohote de data aceasta.– {i totu[i... Iat` cum a \nceput [i povestea noastr`.Ea se agit` stânjenit` pe scaun.– Mi-ai povestit ce i s-a \ntâmplat lui Nathan, dar tot nu [tiu

ce ai de gând s` faci cu Cooper's Classics. El remarc` faptul c` schimbase \n mod deliberat subiectul

[i hot`r\ s` nu mai insiste. Poate c` avea dreptate. Poate c`doar o veche prietenie \i legau pe Waldo [i pe Maggie. Doardac` nu cumva Paige se f`cea c` nu observ` rela]ia dintrecele dou` persoane care-i erau atât de dragi? Sau poate...prefera s` nu discute un subiect atât de cmplex cum eradragostea.

– Nathan mi-a spus azi diminea]` c` a g`sit cump`r`toripentru materialele noastre, [i c` afacerea ar putea fi \ncheiat`pân` la sfâr[itul s`pt`mânii.

– Ai de gând s` cumperi o alt` firm`?– Nu.– De ce? |nainte s` apar` problema aceasta, erai foarte

entuziasmat când vorbeai despre Classics . De fapt, mult maientuziazsmat decât atunci când \mi povesteai despre ispr`viletale din marin`.


– Este altceva, replic` el, \n defensiv`.– Adev`rat? De ce este altceva?Pre] de câteva clipe, \[i lu` privirea de la drum [i-[i fix`

\nso]itoarea.– Dup` cum mi se pare c` ]i-am mai spus, Cooper's

Classics era pentru mine... un fel de divertisment. Dar am aless` fac carier` la pu[ca[ii marini.

|ntre ei se l`s` t`cerea. Cooper b`tea u[or cu mâna ritmulunei melodii pe volan.

– De acord, zise ea \n sfâr[it. Dac` asta ai ales tu...

** *

Era trecut de ora [ase când ajunser` la Baton Rouge. Paigese gândi c` i-ar fi pl`cut s` viziteze aceste ora[e prin care doartreceau [i din care vedeau doar motelurile, magazinelealimentare [i restaurantele deschise dou`zeci [i patru de oredin dou`zeci [i patru. La Baton Rouge ar avea printre altelepl`cerea s` g`seasc` o sp`l`torie automat`, pentru c` stocullor de lenjerie curat` se diminuase considerabil.

|ntr-un motel modest, \l l`sar` pe Henry [i o parte dinbagaje. Apoi Cooper o l`s` pe Paige la o sp`l`torie, iar el seduse la o benzin`rie s` fac` plinul.

Ea umplu dou` ma[ini de sp`lat [i se a[ez` pe unul dinscaunele de plastic, privind prin hublou cum se \nvârtealenjeria. Lenjeria lor.

126 ALICIA THOMPSON

O str`b`tu un fior când \n]elese sensul real al cuvântuluiintimitate \ntre un b`rbat [i o femeie. Acesta nu se rezumadoar la s`rut`ri, nici chiar numai la nop]i de dragoste. Elcuprindea toate aceste gesturi ne\nsemnate care compunvia]a de fiecare zi. Intimitatea se ob]ine cu timpul, cur`bdare.

„Poate c` merit` s`-l a[tep]i...“Ar suporta ea desp`r]irile? Singur`tatea? Multe femei

tr`iesc astfel. Aveau acestea o for]` de caracter care ei \i lipsea,sau erau pur [i simplu incon[tiente?

La urma urmei, de ce n-ar risca? Poate c` desp`r]irile nu ise vor p`rea atât de grele cât credea.

Cufundat` \n gânduri, tres`ri când o mân` i se puse peum`r.

– Ah, farmecul legendar al Fran]ei! exclam` Cooper pe unton teatral. Sp`l`toria aceasta face cât Turnul Eiffel [i Arcul deTriumf la un loc...

Paige izbucni \n râs.– Nu, Cooper. |mi pare r`u. Exist` cu siguran]` \n Baton

Rouge locuri minunate care poart` amprent` fran]uzeasc`,dar sp`l`toria aceasta nu face parte dintre ele!

– Ah? Totu[i... Unde sunt minunatele noastre ve[minte?Paige ar`t` cu b`rbia cele dou` ma[ini care erau gata s`-[i

termine programul.– Nu mai r`mâne decât s` se usuce, spuse ea luând câteva

monede din portofel.Când se apropie de ma[ini, Cooper deschisese deja

hubloul [i golea una dintre cuve. Ea veni spre el, [i sim]i


dintr-o dat` cum i se \nro[esc obrajii. El ]inea \n vârfuldegetelor un sutien de dantel` [i un [ort imprimat.

– La[i hainele noastre s` se afi[eze \mpreun` \n public?exclam` el, suficient de \ncet totu[i pentru ca nimeni altcinevadecât Paige s` nu-l aud`. Acest lucru frizeaz` indecen]a, nu?

Ea lu` \n grab` lucrurile, repro[ându-[i c` se sim]ea atât dejenat` de aceast` glum`.

– |mi place, [opti el ]inând-o de \ncheietura mâinii. |miplace enorm s`-mi \mpart cu tine micile detalii ale vie]iicotidiene.

Ea \l privi cu o strângere de inim`, [i se desprinse.|ncordat` la maximum, \ncepu s` aranjeze \ntr-o pung` deplastic toate hainele mai delicate, pe care le va usca dup`aceea \n baie.

– Vorbesc serios, Paige. Modul \n care am \nv`]at amândois` ne accept`m diferen]ele, punctele comune care ne unesc...toate acestea au devenit foarte importante pentru mine.

– La ce diferen]e te referi? \ntreb` ea.El zâmbi.– Afl` c` eu apreciez eforturile tale când, diminea]a, rareori

vorbe[ti cu mine \nainte s`-mi fi b`ut [i a doua cea[c` decafea.

– Vrei s` spui, \nainte s` fi \nghi]it tot micul dejun!– Da, ai dreptate. |mi place descoperirea aceasta mutual`

pe care o facem gradat. |mi place s` cred c` va duce c`tre cevaconcret, solid.

Aceste cuvinte fur` urmate de o lung` t`cere.Cooper \[i drese glasul \n sfâr[it [i spuse:

128 ALICIA THOMPSON

– Bun, acum nu ne mai r`mâne decât s` trecem laopera]iunea de uscare.

– Da, iar eu trebuie s` g`sesc un telefon. A[ vrea s` \ncercs` vorbesc cu Waldo.

– Este unul chiar \n spatele aparatelor de uscat. Du-te, m`ocup eu de rufe.

|n timp ce-[i croia drum printre copii [i co[uri de plastic,Paige \[i zise c` poate nu era totul pierdut pentru ea [iCooper. A[a c` form` num`rul spitalului cu inima maiu[oar`.

– Ah, iat-o pe cea mai frumoas` fat` de pe p`mânt! exclam`Waldo, cu o voce slab` pe care abia o recunoscu. Ce mai faci?

– |mi lipse[ti mult, Waldo. Regret atât de mult c` nu suntlâng` tine...

– {tiu, frumoasa mea, [tiu. Dar curând te vei \ntoace acas`,[i eu la fel. {i pentru a s`rb`tori asta, voi preg`ti faimoaselemele enchiladas.

– Vrei s` spui oribilele tale enchiladas!Waldo primi aceast` remarc` a cu un râs vesel.– Dac` amintirile mele sunt exacte, n-ai refuzat totu[i

niciodat` s` m`nânci.– Din considera]ie fa]` de tine.– Mincinoas` mic`!– Bun, de acord, ador enchiladele tale. Mi-au pl`cut

\ntotdeauna [i-mi vor pl`cea mereu, chiar [i când vor fi maipu]in consistente. Pentru c` [tii bine, ar trebui s`-]i schimbialimenta]ia la ie[irea din spital.

Waldo scoase un oftat de ]i se rupea sufletul auzindu-l.


– |ntre Maggie [i tine, mi-e tare team` c` o s` m` trezescmâncând lucruri la fel de insipide ca [i cele pentru bebelu[i!

Paige auzi atunci vocea lui Maggie, care proesta.– E[ti un mofturos! |ncerc`m doar s` te ]inem \n via]`. {i,

de altfel, chiar m` \ntreb de ce!Pentru c` asistase adeseori la asemenea scene \ntre cei doi

vechi prieteni, Paige avu impresia c`-l [i vede pe Waldof`cându-i [iret cu ochiul lui Maggie, iar pe aceasta ro[indpân`-n vârful urechilor [i sub]iindu-[i buzele.

– Când \]i dau drumul din spital, Waldo? \ntreb` ea.– Cât mai curând posibil sper.– A[adar, n-a fost stabilit` nici o dat`?– Eu am \ncercat s` le sugerez una, dar vracii `[tia nu par

dispu[i s` piard` o asemenea prad`. Cu siguran]` c` tocmai\mi vând sângele pe pia]a neagr`! Dup` cum [tii, am o grup`sangvin` foarte rar`.

Da, ea [tia asta, pentru c` societatea de asigur`ri ceruseastfel de informa]ii. Se \ndoia \ns` c` numita societate vaacoperi \n \ntregime cheltuielile de spitalizare.

– Waldo, a[ prefera s` nu discut`m acum despre asta, dar...– Te ascult, frumoaso. Vrei s`-mi spui cumva ceva despre

marinarul acela despre care mi-a vorbit Maggie?– Pì... nu. Este vorba despre bani. Ai tì [i ai mei. Cu alte

cuvinte, câ[tigurile de la Orhideele fermecate. – Da, ce-i cu ele?Stânjenit`, se muta de pe un picior pe altul.– Unde sunt banii aceia, Waldo? Maggie n-a g`sit nici urm`

de carnet de cecuri \n biroul tù, [i trebuie s` pl`tim urgentimpozitele.

130 ALICIA THOMPSON

– Impozitele?– Da, Waldo, unde ai pus banii? insist` ea cu o voce blând`.– Sunt \n siguran]`. Mai \n siguran]` decât \n orice banc`

din lume.Paige se sprijini de peretele cabinei.– Unde?– I-am \ngropat.– I-ai \ngropat... repet` ea proste[te.– Da, frumoaso, \ngropat. De data aceasta, b`ncile nu m`

vor mai p`c`li.Paige inspir` profund, impunându-[i s` fie calm`. }inând

seama de starea lui de s`n`tate, nu trebuia \n nici un caz caWaldo s` se enerveze.

– Deci... ai pl`tit impozitele, Waldo?Urm` o pauz`.– Ciudat, nu-mi amintesc nimic...– Administra]ia Financiar` pretinde c` avem o restan]` de

doi ani.– Nu cred! N-a[ fi neglijat niciodat` o problem` de o

asemenea importan]`. To]i sunt ni[te escroci.Agita]ia pe care o sim]i \n glasul lui o \ngrijor`.– De acord, de acord... spune-mi unde ai ascuns banii

aceia. Când ajung acas`, voi lua din ei cât va fi nevoie.To]i banii lor \ngropa]i \n p`mânt! Sau aproape to]i, pentru

c` mai folosiser` [i pentru \ntre]inere. Dar dac` Waldo sesim]ea astfel \n siguran]`, ce mai conta?

– Nu pot s`-]i spun.Paige strânse pumnii. S` nu cumva s`-[i piard` r`bdarea cu

Waldo...


– De ce, Waldo?– Ne-ar putea auzi cineva, aici. O s`-]i spun când vei fi \n

fa]a mea. {i nu-]i face griji, [tiu exact unde se afl` fiecare b`nu].– Dar, dac` i-ai spune lui Maggie? Dup` care eu a[ suna-o

acas`, [i ea mi-ar repeta totul f`r` nici un risc c` ne-ar auzicineva.

– Nici gând. Dac` i-a[ spune lui Maggie, ea s-ar duceimediat s` caute o lopat` [i s-ar apuca de treab` pentru ca s`nu--]i mai faci tu atâtea griji cu blestematele acelea deimpozite. Nu, ea este prea b`trân` pentru asta, ar putea s` ser`neasc`.

F`r` s` ]in` seama de strig`tul de indignare care \ntâmpin`aceast` declara]ie, el repet`:

– |]i voi spune totul când vei fi \n fa]a mea. Pân` atunci...pere]ii au urechi.

– Dumnezeule, Waldo, despre ce sum` este vorba? Nu estetotu[i averea familiei Windsor \n joc!

– Nu-i nevoie de mare lucru ca s`-i ispite[ti pe oameni. Amv`zut \ntr-o zi un om care a fost omorât pentru dou`zeci [icinci de cen]i [i perechea de pantofi pe care-i avea \n picioare.

Criza din 1929... Waldo tot nu-[i revenise dup` acel crahbursier. Oricare ar fi argumentele sale, Paige nu va reu[iniciodat` s`-l conving`. Pe de alt` parte, nici nu voia s`-ltulbure prea mult atâta vreme cât era pe un pat de spital.

Waldo o \ntreb` apoi cum decurge c`l`toria, [i ea sestr`dui s`-i satisfac` din curiozitate. |l f`cu apoi s`-i promit` c`va asculta de doctori, [i-i d`du lui Maggie num`rul de telefonde la motel.

132 ALICIA THOMPSON

Oft` oarecum u[urat` când \nchise telefonul. Waldo p`rea\n afara pericolului [i-[i rec`p`tase toat` vioiciunea decaracter. Paige \[i jur` s` vegheze de acum \ncolo foarte atentasupra s`n`t`]ii sale.

Problema impozitelor r`mânea \ns` nerezolvat`. Trebuia s`ajung` \n Florida cât mai curând posibil dac` voia s` nu-[ipiaerd` toate bunurile. |n mintea ei lic`rea parc` o lumini]`ro[ie. Termenul acordat se mic[ora din or` \n or`. Mai eraudoar patru zile pân` la un eventual sechestru...

|[i mu[c` buzele [i se \ndrept` spre sala cea mare asp`l`toriei. |n ultimele dou` zile de c`l`torie nu survenisenimic neprev`zut. Poate c` norocul va catadicsi s`-i \nso]easc`\nc` o vreme. De \ndat` ce va ajunge, va dezgropa banii [i-i vada lui Cooper suma necesar` pentru a-[i cump`ra un bilet deavion spre Jacksonville. Pân` atunci, poate c` \[i va mailimpezi [i gândurile...

|[i plimb` privirea prin \nc`pere [i-l v`zut pe Cooper\mp`turind cuminte rufele pe col]ul unei mese. O tân`r`brunet` \ncânt`toare se apropie de el [i-i propuse s`-l ajute.Cum el \i refuz` oferta, tân`ra spuse o glum` [i se \ndep`rt`râzând.

Paige remarc` atunci c` [i alte femei \i f`ceau ochi dulci.Cooper r`spundea politicos zâmbetelor lor, f`r` \ns` s`manifeste vreun interes deosebit pentru ele.

Dar cum ar fi reac]ionat oare dac` ar fi c`s`tori]i [idesp`r]i]i de o lung` perioad`? Dep`rtarea [i singur`tatea l-ar\ndemna oare s` fie mai receptiv la aceste manevre deseduc]ie? Ar fi cucerit de farmecul acestor femei? Cea pe care


o va lua de so]ie \[i va pune oare astfel de \ntreb`ri, mai alesseara când se va \ntinde singur` \n patul lor cel mare? Când \iva citi scrisorile, se va \ntreba oare dac` \i spune tot adev`rul?{i va suferi?

Mama lui Paige suferise f`r` \ndoial`, chiar dac` n-a vorbitniciodat` despre asta \n mod direct. Paige nici nu-[i maiamintea de câte ori tat`l s`u plecase pe mare. Acum i se p`reac` nu-l v`zuse prea des pe acas`. P`stra \ns` amintirea mameisale, o siluet` supl` plimbându-se noaptea prin cas`.

Cu siguran]`, [i Paige ar suferi. Ea voia un so] care s`tr`iasc` al`turi de ea, an dup` an. Un b`rbat care s`-i fie al`turide Cr`ciun, de Pa[ti, la zile anivesare.

Da, a[adar, trebuia s`-i spun` adio lui Cooper. Când vorajunge \n Florida.

** *

Ajunser` \n camera de la motel, [i p`rându-i-se lenjeria camumed`, Paige \ntinse câteva piese \n baie. R`mase apoi o clip`\n picioare \n pragul u[ii [i privi acest ciudat amestec delenjerie feminin` [i de slipuri b`rb`te[ti \n culori \nchise.

– Ce s-a \ntâmplat, sufle]elule? o \ntreb` el venind \nspatele ei. De când ai vorbit cu Waldo, mi se pare c` e[tiuimitor de calm`. Cum se simte?

Cooper era o fiin]` suficient de sensibil` ca s` perceap`schimb`rile ei de dispozi]ie. Dar ea nu voia s` \ntunece acesteultime momente de fericire care le mai r`mâneau de petrecut\mpreun`.

134 ALICIA THOMPSON

– Se pare c` se restabile[te.Ea se sprijini cu spatele de el [i Cooper o \nl`n]ui cu

bra]ele, ]inând-o strâns.– Cei de la Administra]ia Financiar` cer s` pl`tim ni[te

impozite care n-ar fi fost pl`tite de doi ani. Ne-au acordat unr`gaz de nou` zile \nainte s` ne lichideze toate bunurile. Amtelefonat la serviciul de impozite – pentru c` Waldo este deobicei foarte con[tiincios când este vorba despre facturi! – [imi-au r`spuns c` n-au nici un act justificativ precum c` aceast`sum` ar fi fost pl`tit`.

– Dar talonul de la carnetul de cecuri?– Nu exist` nici un carnet de cecuri. Se pare c` Waldo

folosea ca form` de plat` mandatele po[tale. – Mandate? Dar... de ce?– Pentru c` n-a depus niciodat` banii no[tri \ntr-o banc`.

I-a \ngropat.– Cum? exclam` el, siderat.Ea oft`, [i el o strânse mai tare \n bra]e.– Dar tu, n-ai un cont personal?– Ba da. Waldo \mi depunea o sum` anume la fiecare dou`

s`pt`mâni. Dar criza lui cardiac` a survenit exact \n ajunultermenului, [i eu nu mai aveam suficien]i bani \n cont ca s`-micump`r un bilet de avion. Ca s`-mi fac` un serviciu, Arnoldmi-a \mprumutat aceast` ma[in` veche. F`r` \ndoial` c` nub`nuia \n ce stare se afl`, bietul om...

– Ai fi putut s`-l la[i pe Henry la Arnold [i s` iei autobuzul.– El are trei pisici care sunt foarte lacome dup` [oareci [i dup`

p`s`rele. Pe deasupra, el nu se prea omoar` dup` hamsteri...


– O atitudine pe care sunt gata s-o \n]eleg!Neluându-i \n seam` aceast` remarc`, ea oft` din nou.– Nu mai am, a[adar, decât patru zile la dispozi]ie ca s`

ajung la Plymonth, s` g`sesc locul \n care Waldo a ascuns banii– pentru c` refuz` s`-mi spun` prin telefon – s`-i dezgrop, [is` pl`tesc impozitele acelea.

– O s` ai cam mult de lucru... Dar, explic`-mi de ce a\ngropat Waldo acei bani.

Ea \i povesti ce i se \ntâmplase v`rului s`u \n timpul crizeidin 1929, [i ne\ncrederea lui pesistent` fa]` de b`nci.

– |n]eleg.O lu` apoi de mân` [i o conduse pân` la m`su]a joas` pe

care pusese pahcetele cu alimente.– Domni[oara prefer` un sandvi[ cu carne de curcan, sau

mai degrab` tartine cu unt de alune [i jeleu?Mai târziu, dup` ce-[i terminar` cina [i f`cuser` amândoi

du[, el se apropie de Paige.– Am ceva pentru tine.Ea \l privi, mirat`.– Ah?El \[i strecur` mâna sub pern`, apoi o \ntinse spre ea cu

pumnul strâns. Când \[i desf`cu degetele, ea v`zu o pietricic`brun` care avea forma unui trandafir. Era atârnat` de unl`n]i[or \mpreun` cu un inel de ag`]at cheile.

– Nu-i mare lucru, este un breloc, zise el zâmbind. A[ fipreferat s`-]i cump`r perle sau diamante, dar din p`catebugetul nostru nu-mi permite s` fac asemenea nebunii. Voiam

136 ALICIA THOMPSON

\ns` ca tu s` ai o amintire a acestei c`l`torii. De fiecare dat`când vei folosi cheile, \]i vei aminti de aventura noastr`.

Ea accept` cadoul cu o mân` [ov`itoare. – Piatra aceasta se nume[te trandafirul de[ertului, ad`ug` el.De data aeasta, ea nu-[i mai re]inu lacrimile.– Trandafirul de[ertului... [opti ea.Nici un diamant din lume n-ar fi avut pentru ea atâta

valoare ca aceast` buc`]ic` mic` de roc`.– Este o floare care cre[te pe p`mânturile aride. Ca [i tine,

Paige. tu e[ti trandafirul meu de de[ert.|n seara aceea, ea adormi ]inând floarea strâns \n podul palmei.

** *

Soneria strident` a telefonului o trezi brusc pe Paige dinsomn. Se ridic` dintr-un salt [i, trecându-[i bra]ul pesteCooper, ridic` receptorul.

– Alo?Cât o fi ceasul? |n nici un caz nu putea fi centralista care

s`-i trezeascc` la ora asta.– Paige? se auzi vocea tremurat` a lui Maggie.Fata f`cu ochii mari, dintr-o dat` \n alert`.– Ce s-a \ntâmplat, Maggie?– Waldo a avut o nou` criz` cardiac`, [i... nu se simte prea bine.Maggie \[i ]inu r`suflarea \nainte s` continue.– De data aceasta, risc`m s`-l pierdem, copila mea...

\ncheie ea dintr-o r`suflare.


Capitolul 9

Paige strânse cu putere receptorul.– Când s-a \ntâmplat asta?– S-a \ntâmplat cam acum o or`. {i lini[te[te-te, acum

doarme. Doctorii i-au dat calmante.Fata \[i d`du capul pe spate, prad` unei furii neputincioase

\mpotriva sor]ii, \mpotriva vie]ii. Ea ar fi trebuit s` fie acolo,lâng` Waldo. Lâng` Maggie. {i \n loc de asta, traversa lini[tit`Louisiana, bucurându-se de fiecare clip` petrecut` \ncompania lui Cooper.

– Voi veni cât mai curând posibil, spuse ea cu o voce gâtuit`.Ar fi vrut atât de mult s` poat` spune „\ntr-o or`“, sau

„mâine“, dar nu era sigur` dac` va putea ajunge nici \n dou`zile. Acum, ura cumplit ma[inile!

– Fii prudent`, Paige. Oricum, deocamdat` nu-l po]i ajutacu nimic pe Waldo. {i eu [tiu c` \ncerci s` ajungi cât maicurând posibil.

De \ndat` ce \nchise telefonul, Paige d`du la o partecuvertura [i cobor\ din pat. Cooper, care se trezise la\nceputul conversa]iei, o v`zu \ndreptându-se c`tre baie [iie[ind apoi cu bra]ele pline de lenjerie.

– Ce faci? exclam` el, ridicându-se la rândul lui din pat.– Trebuie s` plec`m, imediat! Nu mai am nici o clip` de pierdut.Când se aplec` peste geanta de voiaj ca s`-[i pun` lucrurile,

Cooper \i puse u[or mâna pe um`r.– Ce i s-a \ntâmplat lui Waldo, Paige?Ea ridic` spre el o privire pierdut`.– A avut \nc` o criz` cardiac`. Maggie plângea la telefon.Dup` o scurt` pauz` \n care respir` adânc, ad`ug`:– {i Maggie nu plânge niciodat`...|i arunc` lui Cooper o privire speriat`.El o strânse \n bra]e.– Foarte bine, vom pleca imediat. Ocup`-te [i adun`

lucrurile; \n acest timp, eu voi pl`ti camera la recep]ie.Ea \ncuviin]`, cu obrazul pe pieptul lui cald.– Cooper... [opti ea.– Da?– Nimic special... Mul]umesc.El o s`rut` cu tandre]e.

** *

Lui Cooper nu-i trebui mult timp s` se \mbrace [i s` seduc` la recep]ie. Destul de \ncordat, se duse la cabinatelefonic`. Ridic` receptorul, ezit` o clip`, apoi form`num`rul pe care-l [tia pe dinafar`.


Câteva secunde mai târziu, auzi \n receptor vocea cunoscut`.Se \narm` cu curaj, gândindu-se la Paige.– Alo, tat`? Am nevoie de ajutorul tù.

** *

– E[ti sigur c` ai luat-o pe drumul cel bun? \ntreb` Paige.Nu-mi amintesc s` fi trecut pe aici la sosire.

O clip` mai târziu, el se \nscrise pe [oseaua ce ducea laaeroport.

– Dar, Cooper, ce cùt`m pe aici?El se opri \n fa]a agen]iei Delta [i cobor\ din ma[in`. Paige

\l urm` [i-l privi, contrariat`, când \l v`zu sco]ându-i geanta devoiaj din portbagaj.

– Cooper?El \[i asuma un risc, [tia asta. F`r` \ndoial` c` era nebun

s-o lase s` plece astfel când nici nu discutaser` \n modserios despre natura sentimentelor lor. {i dac` nu era \nc`sigur` c`-l iube[te? Dac` \l uita de \ndat` ce va ajunge \nFlorida?

|n mintea lui se \mbulzeau fel [i fel de gânduri contradictorii.Dac` Paige nu pleca acum, risca s`-[i piard` afacerea, s` piardùltimele clipe ale lui Waldo. Dar pe el nu-l va pierde.

Se \ntoarse spre ea.– La ghi[eul companiei Delta te a[teapt` un bilet spre

Orlando. Te-a[ \nso]i cu pl`cere pân` acolo, dar nu pot sàbandonez ma[ina aici.

140 ALICIA THOMPSON

– Dar... cum?– L-am sunat pe tata.– Dar...– Ssst... s` nu mai vorbim. De acord? Haide, gr`be[te-te [i

urc` \n avion.El \ntinse mâna spre ea, scuturându-i un fir invizibil de praf

de pe bluz`.– Du-te la Waldo [i Maggie, ad`ug` el cu blânde]e. Rezolv`

problema aceea a impozitelor. Eu te ajung din urm` cuma[ina.

Strâmb` din nas [i f`cu o grimas` comic`.– {obolanul r`mâne cu mine. Bun, de acord, Henry...Ochii mari [i alba[tri a]inti]i asupra lui se umplur` de

lacrimi.– Oh! Cooper, murmur` ea ag`]ându-se de gâtul lui.El o strânse cu putere \n bra]e. Cum putea s-o lase s` plece

astfel? Avea impresia c`-[i pierde inima, sufletul.– Du-te, \i spuse el \n sfâr[it, cu o voce r`gu[it`. Pe

curând.Paige urm`ri cu privirea ma[ina pân` ce aceasta nu mai fu

decât un punct mic \n dep`rtare, apoi \[i lu` geanta de voiaj [ise \ndrept` cu pa[i de automat spre ghi[eul companiei Delta.

„Pe curând“, \i spusese el.Dar situa]ia va fi cu totul alta când se vor re\ntâlni.

C`l`toria lor se sfâr[ea aici.

** *


Cu inima strâns`, Paige intr` \n holul de sosire alaeroportului din Orlando. Maggie se repezi imediat spre ea cubra]ele \ntinse. Se \mbr`]i[ar`, emo]ionate.

– Mi-ai lipsit atât de mult, Magie, spuse ea \n sfâr[it. M`\ntreb ce s-ar fi \ntâmplat dac` n-ai fi fost aici s` te ocupi deWaldo...

– Dar e[ti iar`[i printre noi. Doar asta conteaz`.Continuând s-o ]in` pe b`trâna doamn` dup` umeri, Paige

se \ndrept` spre zona de livrare a bagajelor.– Cum se simte Waldo? \nteb` ea. Când te-am sunat de la

aeroportul din Baton Rouge, mi-ai spus c` pân` la urm` nuera chiar atât de grav pe cât te temusei.

– Omul `sta este un fenomen, Paige. Z`u! Are o asemneapoft` de via]` c` nici o boal` nu-i vine de hac. Bine\n]eles, este\nc` sl`bit dup` acest ultim atac, dar doctorii spun c` \n timp [icu un tratament potrivit, ar trebui s` mai aib` ani buni de tr`it.

– Ei bine, asta-i o veste grozav`!– |n orice caz, ar fi trebuit s` nu-l las s` lucreze atât de mult

la Orhideele fermecate. Afacerea aceasta este a mea, nu a lui.Trebuia s` m` ocup mai mult de ea.

– Vorbe... Puteai s`-i spui tu orice, nu te-ai fi \n]eles cu el.El este domnul {tie-tot, nu te-ar fi ascultat. Este un adev`ratcatâr!

Paige zâmbi slab. |[i v`zu \n sfâr[it geanta de voiaj pe bandarulant`; o lu` [i o puse pe un c`rucior. Cele dou` femeimergând una lâng` alta, ajunser` la ie[irea din aeroport.

– |n orice caz, marinarul acesta a dat dovad` de oamabilitate extraordinar` cump`rându-]i un bilet de avion,copila mea.

142 ALICIA THOMPSON

Paige oft`, \ntrebându-se dac` ap`sarea pe care o sim]ea \nsuflet se va atenua cu timpul sau va trebui s` tr`iasc` toat`via]a cu ea.

– Da, \ntr-adev`r, r`spunse ea.|[i imagin` cât de mult \l afectase pe Cooper faptul c` a

trebuit s`-i telefoneze tat`lui s`u. Pl`tise \ns` acest pre] alorgoliului numai pentru a-i veni ei \n ajutor.

– Mi-ai spus c` va veni [i el curând aici, nu-i a[a?Paige \ncuviin]` \ncet din cap, gândindu-se c` aceast`

re\ntâlnire a lor va fi urmat` de o a doua – [i ultima –desp`r]ire. Cu toate acesta, era ner`bd`toare s`-l revad` peCooper.

Când ajunser` lâng` ma[ina cea vechea a lui Maggie, Paige\i lu` cheile din mân`.

– Dar...– Nici un dar! {tiu c` nu-]i place s` conduci, [i \n ultima

vreme ai fost obligat` s-o faci adeseori.|n timp ce se \ndep`rtau de zona aeroportului, Magie \i

spuse lui Paige nout`]ile privitoare la firm`. |i povesti c` ea\ns`[i \l ajutase la treab` pe Sam, angajatul de la pepinier`,[i-l adusese [i pe Joe, fiul unui vecin, ca s` le dea o mân` deajutor. Dar nu fusese pl`tit` nici o factur`, nici un salariuachitat.

Paige opri ma[ina \n parcarea spitalului [i, cu mâinile \nc`pe volan, se \ntoarse spre b`trâna ei prieten`.

– Ce ne-am face f`r` tine, Maggie, eu [i cu Waldo?Maggie d`du timid din cap, ro[ind de pl`cere.Zece minute mai târziu, intrau amândou` \n rezerva

ocupat` de Waldo. Acesta era \ntins \n pat, cu ochii \nchi[i, [i


Paige \[i sim]i inima plin` de tandre]e fa]` de acest biet chiplivid. |mb`trânise atât de mult \n doar dou` s`pt`mâni. |n ziua\n care ea plecase spre Tipilo, el era plin de via]`, radiabucuria de a tr`i.

Ea \i [opti numele, temându-se s` nu-l trezeasc`.– Paige? exclam` el cu o voce dogit`.Ochii lui alba[tri r`t`cir` prin \nc`pere \nainte de a se opri

pe fa]a ei. – Ce s` m` fac cu tine, Waldo? Este de-ajuns doar s` m`

\ntorc cu spatele [i gata, ai necazuri!Un zâmbet slab flutur` pe buzele pacientului.– Ei da, frumoasa mea. Nu pot s` tr`iesc f`r` tine... – Bine, n-am s` mai plec niciodat` dac` nu e[ti \n stare s`

fii cuminte.– Haide, nu m` mai certa. Totul e-n regul`. Voi ie[i de aici

peste câteva zile, [i o s` v` demonstrez tuturor c` sunt perfects`n`tos.

– Hei, u[urel. Trebuie s` discut`m câteva lucruri noi doi,dragul meu Waldo. Orhideele femecate s-au extins, firma s-adezvoltat. Afacerea noastr` a devenit de acum prea important`ca s` fie sus]inut` doar de trei persoane. Maggie mi-a spus c`Joe le-a fost de mare folos, ei [i lui Sam, a[a c` o s`-i propuno slujb`.

– Pff! Joe `sta nu-i decât un pu[ti, protest` Waldo ridicânddin umeri.

– Dup` spusele lui Magie, se descurc` foarte bine. Waldose \ncrunt`.

– Acesta este cumva un mod elegant de a-mi spune c` numai este nevoie de mine? S` las locul tinerilor, nu-i a[a?

144 ALICIA THOMPSON

– Waldo, dac` n-ai fi acum \n spital, bolnav, ]i-a[ ar`ta eu ]ie!– {i eu la fel! interveni Maggie, cu obrajii ro[ii de furie.– Auzi! Bolnav! De parc` tipii `[tia de la spital s-ar pricepe

la ceva!Observând c` Waldo p`lise de furie, Paige se aplec` spre el,

\l s`rut` pe frunte [i-l \mpinse u[or, pân` când acesta fu a[ezatmai comod sprijinit de speteaza patului. |i \ntinse apoi unpahar cu ap`, \ntrebându-se cum s` abordeze subiectulbanilor \ngropa]i f`r` ca Waldo s` se enerveze.

– Hmm... Trebuie s` vorbim despre impozitele acelea, Waldo.El d`du obosit din cap.– |]i amiante[ti s` le fi pl`tit \n ultimii doi ani? Ai p`strat

chitan]ele?– Nu... nu-mi amintesc. Habar n-am. Despre ce vorbe[ti?

copila mea.Paige \i zâmbi lini[titor [i-i repet` ce-i spusese ieri la

telefon.– Dar oricum, nu este nici o problem`, pentru c` avem

ace[ti bani, nu-i a[a? zise ea.– Desigur.– Bun. Unde i-ai ascuns, Waldo? Ai notat undeva?– N-am notat nic`ieri. Totul este aici \n`untru, r`spunse el,

lovindu-[i tâmpla cu degetul.– Bine. |n acest caz, explic`-mi unde i-ai ascuns.– I-am \mpr`[tiat \n mai multe locuri. Ca m`sur` de

siguran]`.– Sigur, \n]eleg. Dar unde, Waldo? Unde? El \[i trecu mâna peste frunte, concentrându-se.


– Ia s` vedem...Chipul lui exprim` la \nceput stupoare, apoi groaz`.– Nu mai [tiu. Nu mai [tiu unde i-am \ngropat!

** *

F`r` Paige, drumul acesta cu ma[ina era teribil deplictisitor. Cooper se obi[nuise cu tr`nc`neala ei, cu micileaten]ii cu care-l r`sf`]a.

– Tu ce zici, b`trâne? Presupun c` [i ]ie \]i lipse[te?Se \ntorsese spre Henry, a c`rui cu[c` era pus` pe scaunul

de al`turi, fixat` cu centura de siguran]`. Hamsterul seapropie de el [i, ridicat pe l`bu]ele din spate, \l fix` cum`rgelu[ele lui negre.

– Da, eram sigur, continu` Cooper dând din cap. Este o fat`minunat`. {i cred c` [i ea m` iube[te. De fapt, chiar sunt sigur.

Se \ntrerupse brusc. Iat` c` acum st`tea de vorb` cu un roz`tor!|i arunc` o privire piezi[` hamsterului care continua s`-l

priveasc`.– M` \ntreb dac` ne-am putea \n]elege amândoi. Pe o

perioad` mai lung`, poate...Micu]ul animal \[i \ncre]i botul.– Trebuie s` m` \n]elegi, Henry. O iubesc. {i nu vreau s-o

pierd. {i tu e[ti celibatar, a[a c` ar trebui s` \n]elegi ce vreau s`spun. Fire[te, independen]a este ceva ce trebuie apreciat. Darnu \nseamn` nimic \n compara]ie cu pl`cerea de a fi cu Paige.

|n loc de orice r`spuns, Henry \[i linse l`bu]ele [i apoi \[isp`l` urechile cu ele.

146 ALICIA THOMPSON

– Crede-m`, Henry, mi-ai \mp`rt`[i p`rerea dac` ai avea [itu o Paige \n via]a ta. |n via]a ta de hamster, bine\n]eles. Nu,de data asta este sigur, o voi cere \n c`s`torie de \ndat` ceajung la Plymonth.

** *

– Dar trebuie s` fie undeva! exclam` Paige punând joslopata.

Scoase din buzunar o batist` [i-[i [terse fa]a transpirat`.– Poftim, mai r`core[te-te.Maggie \i \ntinse un pahar mare cu ap` \n care pluteau

cuburi de ghea]`. Paige \l b`u dintr-o suflare, continuând s`priveasc` \n jurul ei. Era o cas` modest` construit` cu vreoteizeci de ani \n urm`. Apoi, erau cele cinci sere. Stejari,pini, azalee. {i gropi. Dou`sprezece gropi mari, proasp`ts`pate.

– Dac` a[ fi Waldo, unde a[a fi \ngropat eu ace[ti bani?murmur` Paige. Unde?

Maggie dep`rt` bra]ele \ntr-un gest de neputin]`.– Dac` a[ [ti, ]i-a[ spune. Dac` m`car Waldo ar [ti!– Prefer ca, deocamdat` s` nu-[i fac` griji. O s` aib` tot

timpul mai târziu, pân` când o s`-i sucesc gâtul!Cum Maggie ridic` sprâncenele, nedumerit`, o lini[ti

f`cându-i cu ochiul.– Glumeam, Maggie. {i acum, du-te \n cas`. Este prea cald

aici pentru tine.


– Mi-am petrecut toat` via]a \n Florida, copila mea, [i dup`cum vezi, \nc` n-am murit!

– Maggie, te rog, insist` Paige cu o voce blând`.– Bine, bine... Dar insola]ia nu este rezervat` exclusiv

femeilor \n vârst`!Maggie se \ndep`rat` cu un aer seme] [i Paige oft`,

plimbându-[i din nou privirea \n jurul ei. Apoi strânse dindin]i [i se puse din nou pe treab`. Terenul era al ei, [i nimeninu i-l va lua! Nimeni!

** *

Cu ochii m`ri]i de uimire, Cooper intr` pe aleeapropriet`]ii, privind \n jurul lui. P`mântul acesta fusese r`v`[itde vreun animal de o talie destul de mare. Chiar de o turm`de animale, ]inând cont de num`rul de g`uri...

O mi[care \i atrase aten]ia [i, \ntorcându-se, o v`zu pePaige a[ezat` la câ]iva metri de el, la umbra unui ar]ar. |[if`cea vânt cu p`l`ria de paie. Se \ndrept` spre ea, cuzâmbetul pe buze.

Paige \l v`zu pe Cooper \nainte ca acesta s` ajung` lâng`ea. Se temea de durerea pe care o va provoca aceast`re\ntâlnire, pentru c` \n curând va fi urmat` de o nou`desp`r]ire. Aceast` temere \ns` disp`ru imediat, l`sând pentrumoment locul unui val de bucurie.

– Cooper! strig` ea repezindu-se \n bra]ele lui deschise.El o strânse cu putere [i-i acoperi fa]a cu s`rut`ri.

148 ALICIA THOMPSON

– Mi-ai lipsit atât de mult, sufle]elule.– {i tu mi-ai lipsit, Cooper, r`spunse ea, râzând. {i n-au

trecut decât dou` zile de când ne-am desp`r]it.– O ve[nicie, murmur` el cuprinzându-i buzele.Cu r`suflarea t`iat`, se \ndep`rt` \n sfâr[it de ea [i, cu

vârful degetelor, \i cur`]` urmele de p`mânt de pe fa]`.– Ai amabilitatea s`-mi explici [i mie ce \nseamn` toate

aceste gropi? o \ntreb` el.Paige f`cu o grimas`.– Waldo nu este \n stare s`-[i aminteasc` unde a ascuns banii.– Nu se poate! Nu [i-a notat undeva, nu [i-a desenat vreun plan?– Dac` a f`cut-o, tot nu-[i aminte[te, murmur` ea.– |n]eleg. A[a c` te-ai apucat de treab`...Ea \ncuviin]`.– Deocamdat`, am recuperat dou` mii de dolari, adic` un

pic mai mult de jum`tate din suma datorat` la impozite.Nu mai avea decât dou` zile la dispozi]ie ca s` g`seasc` [i

restul. Dou` zile!– {i n-ai nici cea mai mic` idee despre locul unde ar fi

putut s`-i ascund`?– Se pare c` are o preferin]` pentru borcanele goale de

maionez`.– Borcane de maionez`... repet` el, perplex.Paige \l privea de parc` \ncerca s`-[i \ntip`reasc` \n minte

fiecare tr`s`tur` a lui Cooper. Profilul lui. Culoarea ochilor.Râsul lui. Tandre]ea.

Era timpul s`-l lase s` plece. Avea [i el propriile-i problemede rezolvat. O s`-i spun` s` p`streze ma[ina, pentru c` n-aveabani ca s`-i pl`teasc` un bilet de avion.


– P`i, s` ne punem pe treab` f`r` s` mai z`bovim, spuse elatunci. Timpul ne preseaz`.

– Po... poftim? murmur` ea, uluit`.– D`-mi [i mie o lopat`, te rog. N-am de gând s` sap cu

mâinile goale.– Dar... Cooper...El \i puse un deget pe buze.– Ai nevoie de ajutor, Paige. Afacerea mea s-a dus naibii, a

ta \nc` mai exist`. Asta este, gata cu vorb`ria.

** *

Dup` vreo opt ore de munc`, scoaser` strig`te de bucuriecând d`dur` peste borcanele cu bani ascunse sub ni[te pl`cide buret [i acoperite cu iarb`. De data aceasta, erau to]i banii.Ace[tia dep`[eau chiar suma datorat` impozitelor.

Emo]ionat, Cooper o ridic` \n bra]e [i o \nvârti. Lipit` depieptul lui gol, Paige vedea arborii \nvârtindu-se deasupra ei.

Foarte \ncet, aproape cu team`, \[i plec` privirea spre el [i\ntâlni doi ochi mari, aurii. La fel de aurii ca orizontul laaceast` or` de amurg.

Cu r`suflarea t`iat`, r`mase ]intuit` de aceast` privire careexprima o mul]ime de sentimente.

Când el vorbi, o f`cu cu o voce surd`, tremurat`.– S` ne c`s`torim, Paige...

150 ALICIA THOMPSON

Capitolul 10

Paige avea senza]ia c` o cuprinde ame]eala. Nu! Eraimposibil!

Avusese totu[i grij` s`-[i ascund` dragostea pentru Cooper.Dar se pare c` nu \ndeajuns, din moment ce ast`zi o cerea \nc`s`torie. Ar fi vrut atât de mult s` poat` accepta. Era lucrul pecare [i-l dorea cel mai mult pe lume. Dar dac` rostea acumacel da ritual, peste câ]iva ani vor suferi amândoi.

Era imposibil s`-[i uneasc` via]a cu cea a unui marinar. Deneimaginat.

– Ei bine? insist` el cu un zâmbet cald. A[tept r`spunsul t`u...– Eu... eu nu pot s` accept, reu[i ea s` articuleze, evitându-i

privirea.O t`cere prelungit` urm` cuvintelor ei.– Nu po]i... s` accep]i? repet` el pe un ton ferm. Dup` tot

ce am tr`it \mpreun`? Dup` momentele pe care le-am\mp`rt`[it? Mi se pare c` am dreptul la ni[te explica]ii, nucrezi?

– Cred c` ]i-am spus deja motivul când eram \nc` \nCalifornia. Pentru c`... lucrezi \n marin`.

El \i d`du drumul, [i deodat` ea avu impresia c` sepr`bu[e[te \n gol. Lumina dulce a apusului de soare \i scoteaacum \n eviden]` tr`s`turile aspre.

– De atunci, situa]ia a evoluat \ntre noi, recunoa[te. Ne-amschimbat amândoi! Ai curajul s` negi?

Ea scutur` u[or din cap. Avea dreptate. Atâta dreptate...– Te iubesc, Paige. {i [tiu c` [i tu m` iube[ti.Ea \l privi, mut`, pierit` de durere.|n sfâr[it, el se retarse un pas [i, cu fa]a spre cer, l`s` s`-i

scape un prelung oftat.– Ce idiot am fost... murmur` el. Ce biet idiot!Deja se \ndep`rta, [i ea n-avea dreptul s`-l re]in`. Când \i

\ntoarse spatele [i se \ndrept` spre porti]`, \n]elese c` avea degând s` plece chiar \n seara aceea spre Jacksonville. N-avea\ns` bani, n-avea nici un mijloc de transport.

– A[teapt`!El se opri [i ea se apropie \n fug`, ]inând \n mân` un pumn

de bancnote de dou`zeci de dolari.– Ia banii `[tia, Cooper. D`-mi voie m`car s` finan]ez o

parte a acestei c`l`torii, a[a cum am promis.Pe obrajii ei curgeau [iroaie de lacrimi fierbin]i, s`rate. Cu

ochii miji]i, Cooper fixa banii din mâna ei. N-ar fi vrut s`-i ia,Paige era convins`, dar n-avea de ales. |n fine, cu un gestrepezit, \i lu`, [i-i puse \n buzunar [i-[i continu` mersul.

– Cooper!El se opri brusc, f`r` \ns` s` se \ntoarc`.

152 ALICIA THOMPSON

– Cooper, te... iubesc.– Se pare c` nu este de-ajuns! arunc` el, furios.

** *

Când se urc` \n taxi, Cooper fierbea de furie. {i nu trebuia\n nici un caz ca aceast` furie s` se domoleasc`, s` lase loculdurerii.

O or` mai târziu, se suia \n avion. Sperase s` fac` aceast`c`l`torie \mpreun` cu Paige. Ar fi vorbit despre c`s`toria lor.Ar fi f`cut planuri pentru luna de miere. {i dup` aceea s-ar fi\ntors \mpreun` la Camp Pendleton.

Nu pot s` accept! Cuvintele acestea \l obsedau.|[i \n`bu[i o \njur`tur` [i-[i l`s` capul pe spate, prad` unei

insuportabile senza]ii de solitudine. Se s`turase s` maic`l`toreasc` singur prin via]`...

** *

Prin fa]a a ceea ce fusese Cooper's Classics trecea o strad`cu patru benzi. |n vitrina magazinului, acum gol, atârna unpanou pe care scria „De vânzare“.

Cooper \[i l`s` capul pe o parte.– O s` scoatem un pre] bun, Nath, ceea ce ne va permite

amândurora s-o lu`m de la cap`t... Când au construit stradaaceasta cu patru benzi?


– La pu]in timp dup` plecarea ta. Cartierul este \n plin`dezvoltare. Coop... Eu n-am nici un drept s` m` ating devreun ban \n toat` aceast` opera]iune.

Ridic` mâna, \mpiedicând orice obiec]ie a fratelui sù maimare.

– Eu n-am investit niciodat` \n Classics [i timp de trei aniam avut un salariu mai mult decât decent.

– Am mai discutat despre asta [i [tii bine c` nu voi reveniasupra deciziei.

Nathan ridic` \ncet privirea spre magazin, cu o expresie dedezolare pe fa]`.

– |mi... pare rù, Coop, zise el \ncet.Cooper se \ntoarse spre el.– {i mie \mi pare rù, Nath. Dac` nu te-a[ fi l`sat s`

conduci singur aceast` afacere, n-am fi azi \ntr-o asemeneasitua]ie.

A[teptase prea multe de la un tân`r de dou`zeci [i doi deani, recent licen]iat \n [tiin]e economice. La cei dou`zeci [i cincide ani ai lui, Nathan purta deja pe umeri povara unui e[ec.

Ca [i cum i-ar fi citit gândurile fratelui sù, Nathan scutur`din cap.

– N-am fost niciodat` priceput \n afaceri, Coop. N-amsem`nat deloc cu tine. Dar m-ai pus s` administrez euCooper's Clasics pentru c` tu nu puteai fi disponibil [i pentruc` aveai \ncredere \n mine. }i-am tr`dat aceast` \ncredere.

– Sunt la fel de vinovat ca tine, Nath. Vreau totu[i s`-]i puno \ntrebare: de ce nu mi-ai telefonat când au \nceput s` apar`problemele? Poate c` am fi putut evita dezastrul.

154 ALICIA THOMPSON

– Tu m-ai ajutat \ntotdeauna, Coop. Toat` lumea s-astr`duit s` m` ajute, \n familie. Dar tocmai asta este, nu maisuport s` fiu ajutat!

Cooper tres`ri. |[i privi fratele [i z`ri \n ochii lui suferin]adatorat` unor ani lungi de frustr`ri.

– Ai fi vrut s` fii [i tu marinar, spuse el atunci cu vocesc`zut`, \n]elegând dintr-o dat` toat` groz`via situa]iei.

– Da.– {i... de ce n-ai spus niciodat`?– Pentru c` tradi]ia familiei cerea ca fratele cel mare s`

\mbr`]i[eze aceast` carier`. Tu te-ai sacrificat, a[adar, iar eu nuputeam fi mai prejos.

– M-am sacrificat? repet` Cooper, stupefiat.– Fir-ar s` fie, Coop, [tii bine c` ai un sim] \nn`scut al

afacerilor! Este evident c` voca]ia ta este asta. Dar, ca s` nu-isuperi pe p`rin]i, ai intrat \n marin`. Asta numesc eusacrificiu, [i \nc` unul extraordinar.

Cooper se \ncrunt`. Gândul acedsta nu-i trecuse niciodat`prin minte. De când se n`scuse, i se tot spusese c` va face ocarier` \n marin`, [i nu-[i pusese niciodat` \ntreb`ri asupraacestui subiect.

– Dumnezeule! exclam` Nathan, v`zându-i fa]a r`v`[it`. S`nu-mi spui c` n-ai privit niciodat` situa]ia din acest unghi!

– Eu... Da, ai dreptate.Nathan izbucni \ntr-un hohot de râs [i-l lovi cu palma pe

um`r.– Nu sunt sigur dac` tata va aprecia aceast` schimbare de

roluri.


– Mmm... nu-i sigur. Totu[i, nu este un individ atât de r`upe cât credeam noi uneori.

– De acord. A[a c` te las pe tine s`-i anun]i vestea!

** *

|n picioare \n fa]a unui [ir de orhidee, Paige le admiraformele voluptuoase, l`sându-se \mb`tat` de parfumul lor. |nfa]a acestei parade de frumuse]e singur`tatea ei i se p`rea [imai dureroas`.

– Hei! Iar`[i e[ti cu capul \n nori? \i strig` Waldo, pe carenu-l auzise venind. Am crezut c` trebuia s` iei masa cu Maggie[i cu mine...

– |mi pare r`u, Waldo. Am... avut mult de lucru. Nici nu[tiu când a trecut vremea.

Cu o sprâncean` ridicat` ironic, el privi l`n]i[orul pe careea \l ]inea \n mân`. Un l`n]i[or la cap`tul c`ruia era atârnat untrandafir dintr-o roc` brun`.

– Da, da... |mi dau seama...Ea tu[i u[or, stânjenit`, [i-[i puse brelocul \n buzunar.– Masa este gata?– Da. {i nimeni nu preg`te[te mai bine hamburgerii ca

nevasta mea! spuse el cu mândrie.Paige zâmbi. Waldo se c`s`torise cu Maggie \n urm` cu

dou` luni, de \ndat` ce a ie[it din spital [i, de atunci, nu ratanici o ocazie s` vorbeasc` despre nevasta lui. Se instalaser` \ncasa lui Maggie, [i Paige locuia acum din nou singur`.

156 ALICIA THOMPSON

– Nu prea mi-e foame, Waldo, zise ea cu un zâmbet for]at.|mi pare r`u.

– |]i pare r`u dup` marinarul acela care a plecat! Maggiemi-a spus c` era un tip foarte bine. De ce nu-l suni, frumoasamea? Dou` luni, nu-i mare lucru...

Suferin]a pe care \ncerca s-o \n`bu[e din seara cândCooper o p`r`sise ie[i brusc la lumin`, luând-o penepreg`tite. Incapabil` s`-[i st`vileasc` valul de lacrimi, serefugie \n bra]ele \ntinse ale v`rului ei.

– Ba da... Waldo! Este... prea târziu.– Haide, u[urel, puiule. Lini[te[te-te. Ia poveste[te-i totul

b`trânului Waldo.Cum s`-i explice inexplicabilul? Cu dou` luni \n urm`,

refuzând s`-[i petreac` singur` via]a de so]ie de marinar,asemeni mamei sale, \l gonise pe Cooper. Din seara aceea, \[ipierduse somnul, pofta de mâncare, pofta de via]`!

– Poate c` este mai bine s` fii so]ie de militar decât so]iaunei fantome! declar` ea brusc, [tergându-[i obrajii. |l iubescatât de mult, Waldo.

El \i mângâie cu duio[ie p`rul.– {tiu, draga mea.– Am \ncercat s` dau de el la Camp Pendleton.– {i?– Nu mai este acolo.– De ce nu-i scrii? Cu siguran]`, cei de acolo \i trimit

coresponden]a.– I-am scris. Nu mi-a r`spuns. {i cum a[ putea s`-i

repro[ez? Cine ar vrea s` aib` de-a face cu o nebun` \nzestrat`cu un hamster?

O voce cald`, inconfundabil`, r`sun` atunci la intrarea \n ser`.


– Eu.Paige ridic` brusc capul, nevenindu-i s`-[i cread` ochilor.– ...Tu?Respir` adânc, de parc` aerul nu-i mai ajungea, [i nu putea

s`-[i desprind` privirea de chipul acesta mult visat. Foarte vag,realiz` c` Waldo o [terge de lâng` ei.

Cooper \ncuviin]` t`cut din cap.Ea str`b`tu atunci distan]a care-i desp`r]ea [i se arunc` \n

bra]ele lui. Ghemuit` la piept, avu dintr-o dat` impresia c`via]a \[i relua cursul \n jurul ei.

Dup` un timp, Paige z`ri o cu[c` pus` la picioarele lui Cooper.– Ce... ce ai adus acolo?El zâmbi, stânjenit.– O soa]` pentru Henry. Via]a de celibatar nu este

\ntotdeauna nostim`...Privir` amândoi ghemotocul de blan` alb cu negru, ascuns

\ntr-un cuib de tala[, care se \nc`p`]âna s` le \ntoarc` spatele.– Se pare c` au unele puncte comune, nu crezi? ad`ug` el,

ironic. Sunt la fel de fermec`tori [i unul [i cel`lalt...Paige izbucni \ntr-un hohot de râs [i se strânse din nou la

pieptul lui Cooper.– Am \ncercat s`-]i telefonez. Unde ai fost?– Acum sunt aici. Asta conteaz`.– Fire[te! {i pân` când po]i s` r`mâi?– Atâta timp cât vei vrea tu.– Cooper! Nu vreau s` te mai las s` pleci. Niciodat`!– Asta speram [i eu s` te aud spunând. Ai \n fa]a ta un civil,

Paige. Mi-am dat demisia din marin`.Ea \[i mu[c` buzele, \mp`r]it` \ntre bucurie [i triste]e.

158 ALICIA THOMPSON

– Oh! nu, Cooper. M-a[ fi obi[nuit cu via]a asta. Te-a[ fia[teptat...

El o cuprinse \n bra]e [i-i povesti discu]ia avut` cu fratelesù, precum [i deciziile care decurseser` din ea.

– Cred c` p`rin]ii tì sunt furio[i.– Nu, pentru c` Nathan a preluat [tafeta. {i cine [tie, poate

c` fiul nostru cel mare va continua tradi]ia...Un zâmbet fericit \nflori pe buzele ei. Fiul lor...– Dar bine\n]eles, adùg` el cu o expresie pref`cut

preocupat`, ar fi preferabil s` facem mai \ntâi acest bìat...Pe un ton aparent sever, ea \l lovi u[or pe um`r cu vârfurile

degetelor.– Angelsmith, cred c` ]i-am spus deja c` aventurile de o

noapte nu m` \ntereseaz`.El \[i trecu mâna peste frunte, pref`cându-se c` reflecteaz`.– Ia s` vedem, cred c` de atunci replica mea s-a schimbat.

Da, asta e! Ce-ai zice de o aventur` care s` dureze toat` via]a?Ame]it` de atâta fericire, Paige \[i oferi buzele, [i avu

impresia c`, \n clipa aceea, toate orhideele care-i \nconjurau\[i desf`ceau corolele \n cinstea dragostei lor.

Sfâr[it


giannijollys

Un trandafir in desert - carti de dragoste PDF giannyjollys€¦ · 10 ALICIA THOMPSON – Se...

Documents

Transcript of Un trandafir in desert - carti de dragoste PDF giannyjollys€¦ · 10 ALICIA THOMPSON – Se...