Un om bolnav de toate.docx
2
Anca Elena Văraru Cenaclul Poezis Un om bolnav de toate Pietrele grăiesc o durere care se stinge sub tălpile creației într-o bucurie, Iarba e sfâșiată de ciocurile puișorilor abia ieșiți din ou și se bucură precum o mamă care-și alăptează pruncul. Plânge apa de izvor, în albia văii târându-se și plânge de bucurie când gurile sorb din ea cu dor. Plânge lumina în ochii celui care și-a ridicat privirea spre Soare prelingându-se ușor pe obraz, o lacrimă de rază, care pătrunde printr-o crăpătură să lumineze bezna. Mă doare sufletul când Tu Doamne încerci să-l dezlegi de legăturile lumii, că-i bolnav de iubire de grijă, de timp, de moarte. Mă doare iadul din lăuntrul meu, pe care atunci când Tu vrei să-l scoți afară, mă chinuie să-l țin în mine. Sfâșie schimbarea Ta, ca și durerile celei care naște pentru a ține în brațe apoi rodul iubirii, Așa dă-mi să țin și eu Lumina în rațele sufletului meu! Fluturele Fluture mai ții minte când erai omidă și îți târai agale mădularele pe crengile Pomului Vieții, așteptând ziua odihnei, când o frunză te-a găzduit să-ți faci o căsuță în a cărei cămară să te închizi, să-ți asculți inima grăind adevăruri pe care nu le- ai putea întâlni pe alte poteci? Fluture, ți se părea atât de greu și te împotriveai când legea firii te ținea ca într-un Pumn uriaș, prizonier propriei vieți! Și te zbăteai fluture să scapi de viața ta!
Transcript of Un om bolnav de toate.docx
Anca Elena VraruCenaclul PoezisUn om bolnav de toate
Pietrele griesc o durerecare se stinge sub tlpile creaieintr-o bucurie,
Iarba e sfiatde ciocurile puiorilor abia ieii din oui se bucur precum o mamcare-i alpteaz pruncul.
Plnge apa de izvor,n albia vii trndu-sei plnge de bucurie cndgurile sorb din ea cu dor.
Plnge lumina n ochiicelui care i-a ridicatprivirea spre Soareprelingndu-se uor pe obraz,o lacrim de raz,care ptrunde printr-o crptur s lumineze bezna.
M doare sufletul cndTu Doamne ncerci s-l dezlegide legturile lumii,c-i bolnav de iubire de grij, de timp,de moarte.
M doare iadul din luntrul meu,pe care atuncicnd Tu vrei s-l scoi afar, m chinuie s-l in n mine.
Sfie schimbarea Ta,ca i durerile celei care natepentru a ine n brae apoirodul iubirii,Aa d-mi s in i eu Lumina n raele sufletului meu!
FlutureleFluturemai ii minte cnd eraiomid i i trai agale mdularelepe crengile Pomului Vieii,ateptnd ziua odihnei,cnd o frunz te-a gzduits-i faci o csun a crei cmar s te nchizi,s-i asculi inimagrind adevruri pe care nu le-ai puteantlni pe alte poteci?
Fluture, i se preaatt de greu i te mpotriveaicnd legea firii te ineaca ntr-un Pumn uria,prizonier propriei viei!
i te zbteai flutures scapi de viaa ta!Nu-i plcea de tine inici de Cel care te-a lsats trieti toate etapele devenirii.
Nu se poate lua acest pahar de la mine ?Curaj, fluture! Aurul se curete prin foc,iar sufletul n suferin gria Vocea. De ce m numeti fluture, cnd eu sunt omid?Uite ce cocon mare sunt!Vocea rsuna:Eti ceea ce eti chemat s devii!
i fluturele i-a luat zborulntinzndu-i aripile larg deschiseCtre Lumin
