1

Definiția fericirii se schimbă cu fiecare zi ce trece și cu fiecare individ ce-o definește. Dacă ar fi s-o formulez, eu una aș face-o așa: ,,La trei ani să nu ți se dea pe mână un smartphone, ca adulții să-și poată vedea în liniște de treburile lor. Cineva, oricine, să-ți spună povești și să te ocrotească în spaimele nopții. Să fii îmbrățișat/ă și mângâiat/ă des. Cât mai des. Să ai măcar o bunică și dacă se poate, la țară, ca să poți călca desculț în tină. Să poți dezmierda mâțe, să poți alerga cu cățeii după găinile din curte, să poți bea lapte din găleata proaspăt umplută de la ugerul vacii, să fugi seara pe deal să prinzi bondari... (și câte nu mai poți face pe ulița satului!?) Să nu mergi la școală decât dacă ai putea să înveți lucruri interesante pe care nu ai cum să le accesezi acasă. Și odată intrat în școală, să ai dascăli care să-ți deschidă

mintea, nu să ți-o închidă. Să nu te convingă niciodată cei care spun că nu mai e la modă să citești vreo carte. Să ai curaj să așterni pe hârtie, dacă se poate, cu stiloul, visuri care ți se învălmășesc prin cap. Nu se știe a cui muză poți fi, astfel. Să mergi mai degrabă contra curentului decât să te pierzi în turmă fiindcă te temi să fii singur/ă. Din când în când, să nu faci absolut nimic, dar să-ți cultivi pasiunile și să nu te temi să le schimbi la orice vârstă. Cineva, oricine, să te ajute să capeți încredere în tine, ca să nu te zidești prea repede între pereții îndoielilor devenite certitudini. Dacă tot faci o treabă, s-o faci bine. În ciuda spațiilor virtuale pe care le străbați zilnic pe internet, să-ți mai rămână destule emoții și uimiri. Să iubești și să te lași iubit/ă. Să nu te superi dacă pierzi. Să nu te lași, orice-ar fi. Să nu depinzi de oamenii din jur. Să nu te crezi buricul pământului. Într-o lume care se plânge încontinuu de orice, să nu te plângi de nimic. Să cauți soluții pentru că toate se pot rezolva într-un fel sau altul. Să îți asumi consecințele faptelor tale. Să cauți cu lumânarea versiunea bună a lucrurilor și a oamenilor. Dacă ea nu există, s-o inventezi. Să ai măcar un prieten/ o prietenă de nădejde. Să nu te pierzi cu orele în fața unui monitor, în schimb, să-ți faci timp să te uiți la pomi, la flori și la cer, să te lași dezmierdat de miresmele și de sunetele naturii. Să mănânci sănătos bucate gătite cu meșteșug, și nu semipreparate și fast food-uri ieftine, lipsite de savoare, dar cu gust de <<mai ia>>. Să faci toate lucrurile cu măsură. Să-ți găsești drumul în viață. Să îți construiești viitorul care să-ți asigure independența financiară și în care să te simți în pielea ta.”

Dacă prin cine știe ce dar al sorții și dispoziție a inimii treci cu bine prin toate astea și nu ești nici resemnat/ă, nici revoltat/ă, nici furios/ oasă, înseamnă că ești un copil fericit.

Moldovan EMILIA Coordonator Revista școlară ,,Raza de soare”

Lansarea revistei

Opinii care ne dau forță și încredere în ceea ce facem: ,,Mulțumim colectivului de redacție pentru insistență. Entuziastă ca întotdeauna, echipa de lucru a revistei noastre!”

Dir. adj. prof. Toth Imola ,,La mulți ani! Încep prin a spune că apreciez efortul susținut de a ține în viață revista școlii noastre!”

prof. înv. primar Koszorus Manuela

2

Autoritățile din municipiul Târgu-Mureș au finanțat proiecte depuse de instituțiile de învățământ din localitate. Suma totală propusă a fi acordată din bugetul local s-a ridicat la valoarea de 181.153 lei. Proiectele au fost dezbătute de comisia de jurizare într-una din ședințele Consiliului Local. Gimnaziul nostru a beneficiat de finanțarea consistentă a unui astfel de proiect vizând Sărbătorirea ,,Zilelor Școlii”.

Un nou an școlar a început! Succes tuturor și bun venit în săli de clasă nou-nouțe, frumos pregătite să-i întâmpine pe cei mai mici dintre școlari, dar și pe colegii lor din gimnaziu. Efectivele Gimnaziului „Al. Ioan Cuza”, vor putea crește în urma încheierii lucrărilor de extindere a școlii cu opt noi săli de clasă, grupuri sanitare noi și o sală festivă. Întreaga

școală a trecut printr-o serie de lucrări, fiind înlocuite toate geamurile vechi cu cele termopan și, nu în ultimul rând, un acoperiș nou. În urma extinderii s-a mutat în incinta școlii și Grădiniţa cu program normal nr. 11 care aparține de școala noastră. Spațiile de joacă au primit deja preșcolarii.

În prezent, la Gimnaziul ,,Cuza”frecventează în jur de 1.000 de elevi într-un singur schimb. Urmărind avântul cu care se dezvoltă cartierul Unirii, sunt convinsă că pe viitor vom avea noi clase paralele.

Părinții au vrut să afle dacă le putem promite doar program de dimineață. Până nu au fost cel puțin începute lucrările, nu am putut face asta, dar, începând din acest an școlar, lucrurile s-au schimbat în bine. Programul școlar în două schimburi este istorie de acum.

În oferta noastră educațională putem oferi

program After School. Avem un Centru Educaţinal ,,Salvați copiii”. Oferim posibilitatea desfășurării unor cursuri de șah, jocuri populare sau teatru terapeutic. Avem în derulare o serie de proiecte educative și derulăm programele de tip ,,learning by doing" cu cea mai dinamică organizație internațională de educație economică și antreprenorială ,,Junior Achievement România”. Avem rezultate naționale și internaționale la concursuri și olimpiade școlare. Implicăm copiii în activități de voluntariat și activități din cadrul Strategiei naționale de acțiune comunitară pentru a-i sensibiliza față de persoanele vulnerabile. Organizăm anual în gimnaziul nostru Olimpiada Judeţeană de Engleză și Concursul Judeţean de Istorie. Dispunem de o bază sportivă performantă și laborator de informatică. Încercăm să ne diversificăm an de an paleta extrașcolară și oferta disciplinelor opționale astfel încât să devenim cât mai atractivi pe piața învățământului mureșean.

Dar cea mai mare realizare e resursa umană: ne lăudăm cu personal didactic titular, preocupat de tot ce apare nou în plan educațional, care aplică metode inovatoare și implică elevii în activități menite a

contribui la educația lor formală și nonformală. Avem cu ce să venim în fața părinților. Ne mândrim cu rezultatele copiilor noștri și cu prestanța cadrelor didactice.

Director, profesor Olga Atomei

Lucrările la Gimnaziul ,,Cuza” au fost necesare în condițiile în care școala este singura din cartierul Unirii. În acest moment, avem trei corpuri de clădire, două având destinația de spații de învățământ și al treilea care cuprinde sala de sport. Școala a trecut anterior printr-o serie de reabilitări în septembrie 2011, când au fost montate geamurile termopan, iar în 2013 a fost instalată o nouă centrală termică și au fost reabilitate atât terenul cât și sala de sport. Spațiile de învățământ au rămas însă în continuare insuficiente și așa s-a ajuns la concluzia că exista posibilitatea extinderii corpului B.

Șase firme au participat la licitația pentru lucrările care au avut o valoare totală de 1.720.727 lei. Contractantul, Energoplus SRL, a câștigat pe principiul prețului cel mai mic. Contractul câștigător este în valoare de 1.380.023,05 lei, fără TVA. Sumele provin integral din bugetul municipalității Târgu – Mureș.

Horațiu Lobonț, dir. serviciului „Şcoli” din Primăria mureșenă.

3

Ultimul rege al României, Mihai I, a murit, 1921 - 2017

REGELE – COPIL Dragi copii, am să vă vorbesc aici despre un REGE. Dar nu un rege oarecare, ci un rege mititel, de vârsta voastră, ba chiar mai mic, poate: un rege de șase ani: Regele Mihai. El a fost regele țării noastre. Când era mititel, bunicul său, Ferdinand, a murit după o boală grea, iar tatăl său, Carol al II-lea, care ar fi trebuit, de fapt să-i ia tronul, a plecat părăsindu-și țara de dragul unei domnițe. Așa se face că, micul Mihai, la doar șase anișori, s-a trezit încoronat și purtând pe cap povara grea a coroanei regale. Se spune că, atunci când a intrat pentru prima dată în Parlament, s-a intimidat atât

de tare de aplauzele cu care a fost primit, încât s-a asuns realmente după fustele mamei sale Elena. A observat repede că toate s-au schimbat: lumea se închina în fața sa, i se adresa cu ,,Maiestate” și primul lucru pe care a vrut să-l afle a fost:

– Mamă, mă mai pot juca? Bineînțeles că s-a putut juca, doar avea șase ani. Mama sa era cea care îl ajuta să-și îndeplinească

îndatoririle de protocol, iar Mareșalul Antonescu i-a preluat obligațiile de conducător. Dar chiar și așa, să fii rege-copil de-adevăratelea, nu era lucru ușor.

După ceva vreme, tătăl său, un aventurier și un iresponsabil, s-a întors, preluându-i tronul abuziv. Drama cea mai mare a micului rege a fost că tatăl său l-a despărțit brutal de cea care i-a stat alături, mama sa. Aceasta a fost alungată din țară, iar Mihai avea voie să o vadă de două – trei ori pe an, câte două- trei săptămâni. Din această cauză, micul prinț suferea cumplit. Ce copil nu suferă dacă e despărțit forțat de mamă?

A venit la București unde și-a început liceul (pe atunci liceul era clasele V – XII), într-o clasă paladină, adică în care colegii i-au fost aleși pe sprânceană. Toți erau copii care intraseră cu nota zece la liceu. Un lucru bun a fost că aceștia făceau parte din toate categoriile sociale și erau de toate religiile. Acest lucru l-a ajutat să-și înțeleagă și să se apropie mai bine de poporul pe care avea să-l conducă din nou, de la optsprezece ani, când tătăl său avea de gând să-și părăsească pentru a două oară tronul lăsându-și țara de izbeliște. Înainte de a trece la această nouă etapă din viața lui, vreau însă să vă spun că Prințul Mihai a fost un elev de nota zece. Nu dorea să se facă de rușine în fața colegilor lui și, să știți că nu avea deloc un tratament preferențial: era tratat exact ca și colegii lui de clasă. Azi mai trăiesc trei dintre foștii lui colegi și toți au doar cuvinte de laudă despre Majestatea Sa.

Să vă mai spun, dragi copii, că regele - copil a primit prima sa mașină la șase ani și tot atunci a învățat să o conducă în curtea Castelului Peleș, unde locuia, și unde mama sa i-a dat voie s-o facă. Şi de atunci a prins drag de motoare: nu se ferea să-și suflece mânecile și să se murdărească de ulei ca să le repare. Prin nonșalanța cu care a condus mașina când și-a scos la plimbare iubita a reușit să o convingă să se căsătorească cu el, după cum chiar regina Ana avea să mărturisească peste ani.

După ce a fost alungat definitiv din țară de către comuniști, în 1944, a fost nevoit să-și transforme pasiunea în meserie. A fost pilot de încercare, a lucrat la bursa londoneză, a avut chiar o fermă de păsări și a fost nevoit să muncească, chiar dacă avea sânge albastru. (Material realizat de Prof. Moldovan Emilia)

4

Într-o atmosferă emoționantă, la Grădinița cu Program Normal nr. 11, a fost sărbătorită Ziua Naţională a României. Preșcolarii au confecționat steaguri, au purtat ecusoane ca simbol al respectului pentru neam și țară. Îmbrăcați în port popular, toți preșcolarii coordonati de educatoarele Irina Găinar, Cozma Kinga și Daniela Gkontas, au aflat mai multe despre simbolurile naționale ale României, despre înfăptuirea Marii Uniri.

Copiii, îmbrăcați în costum popular, au cîntat, au recitat poezii și au prezentat dansul popular românesc „ Sunt român, român voinic”, răsplătite cu aplauze de cadrele didactice si elevii mai mari.

Un moment special, de final, încărcat de emoție și bucurie, a fost atunci când acesti copii cu steguletele fluturând, au urat din tot sufletul ,,TRĂIASCĂ ROMÂNIA DODOLOAȚĂ! ”

Am așteptat cu nerăbdare ziua de 1 Decembrie, deoarece doamna dirigintă ne-a promis că va avea o mică surpriză pentru noi. Toți eram nerăbdători și ne gândeam ce fel de surpriză ne pregătea? În ziua evenimentului, doamna a intrat în clasă și a spus că vom avea parte de o lecție deschisă în care și profesorii devin elevi. La începutul activității, niște copilași au venit în clasa noastră să ne cânte niște cântece patriotice care să ne facă să fim mândri că suntem români. Au fost cele mai frumoase cântece pe care le-am auzit deoarece veneau din gura unor copii mândri de țara lor! Doamna dirigintă ne-a prezentat o pagină de istorie în care

ne-a explicat simbolurile naţionale, semnificaţia Zilei Naţionale şi câteva personalităţi ale Marii Uniri care au dat numele unor străzi din cartierul nostru. Filmul urmărit la sfârşitul lecţiei ne-a adus aminte câteva dintre motivele pentru care să fim mereu mândri că suntem români!

Daria Duma a VIII-a C

LA MULTI ANI ROMÂNIA!

5

Cu ocazia marii sărbători naționale, miercuri, 29 noiembrie 2016, la inițiativa d-nei profesoare de istorie Buhăianu Mirela s-a realizat în școala no-astră concursul de istorie “Uniți în cuget și-n simțiri”,ediția a II- a, partici-panții fiind patru echipe a câte trei elevi din clasa a VIII-a A. Membrii juriului din acest concurs au fost: profesoarele Pop Maria și Chebuțiu Claudia, care au avut misiunea de a departaja echipele în urma celor cinci probe. La activitate au participat și d-na director prof. Atomei Olga, prof. Daniel Istvan, prof. Sil-

vășan Petronela, prof. Croitoru Adriana și eleva Silvășan Ștefania care ne-a încântat auzul cu un cântec istoric. Elevii au avut mai multe probe, printre care și unele interactive: să intre în pielea unei mari per-sonalități a Marii Uniri, să realizeze un poem cu tema patriotică, să redacteze o declaraţie de chemare a populației la Alba Iulia, timp în care juriul a deliberat câștigătorii. Atât elevii participanți, cât și câștigătorii locurilor I, II, III au primit diplome .

Mulțumesc pe această cale tuturor celor implicați, inclusiv ele-vilor, pentru efortul depus în pregătire!

prof.de istorie Buhăianu Mirela

Dragi cititori! Cu siguranţă aţi auzit în ultimul timp că în anul 2018 sărbătorim Centenarul Marii Uniri. Nu intenţionez ca prin aceste rânduri să fac o lecţie de istorie şi patriotism, dar consider că este necesar şi chiar obligatoriu , ca măcar la ceas aniversar să ne amintim ce a reprezentat Marea Unire şi cine a realizat-o.

Visul de unire al românilor într-un singur stat unitar a existat din cele mai vechi timpuri, iar prima unire a fost realizată sub domnia lui Mihai Viteazu, în anul 1600. Datorită intervenției statelor vecine aceasta nu a rezistat și a fost nevoie să mai treacă două secole și jumătate pentru ca, prin dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza să se realizeze Mica Unire.

În 5 ianuarie 1859, Alexandru Ioan Cuza a fost ales domnitor în Moldova, iar în 24 ianuarie 1859, în Ţara Românească ; cele două țări unite pentru totdeauna , purtând numele de Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei, iar din anul 1862, de România.

Unirea celorlalte provincii româneşti, Basarabia, Bucovina şi Transilvania, cu România s-a realizat în anul 1918, în contextul favorabil european de la sfârşitul Primului Război Mondial. Dealtfel, România a intrat în război tocmai cu acest scop, de a elibera teritoriile româneşti de sub ocupaţie străină şi prin jertfa numeroşilor soldaţi care au luptat pentru acest ideal de unire a românilor, aceasta s-a realizat.

Marea Unire s-a realizat treptat, astfel în 27 martie 1918, Sfatul Ţării a votat unirea Basarabiei cu România; a urmat unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918. Pentru a demonstra întregii lumi dorința de unire cu România, Consiliul Național Român Central a convocat pentru 1 decembrie 1918 o mare adunare națională românească la Alba-Iulia. Acolo au luat parte 1228 de delegați aleși din toate localitățile Transilvaniei și o sută de mii de alți români veniți să-și exprime adeziunea la unire. Delegații au votat unirea Transilvaniei, Maramureșului, Crișanei și Banatului cu România. Astfel se desăvârșea Marea Unire și lua naștere România Mare.

6

Marea Unire a fost realizată de întregul popor român, prin contribuţia regelui Ferdinand, a armatei române care a luptat în Primul Război Mondial, a politicienilor din Regatul României, dar mai ales datorită românilor din provinciile româneşti aflate sub stăpânire străină, care au fost conduşi spre unirea cu patria – mamă de intelectuali care au luptat cu multă dârzenie pentru visul de unire într-un singur stat. Să cuno-aștem câțiva astfel de intelectuali:

Gheorghe Pop de Băsești. În perioada 1892-1894 a fost unul dintre liderii mișcării memorandiste, care cerea autonomia Transilvaniei și drepturi suplimentare pentru românii din Transilvania aflată în Austro-Ungaria. A fost unul dintre politicienii români condamnați la închisoare pentru susținerea Memorandumului, în cadrul procesului memorandiștilor de la Cluj în 1894. A prezidat Adunarea Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918. A murit câteva luni mai târziu, la vârsta de 84 de ani.

Vasile Lucaciu a fost una dintre cele mai importante personal-ități politice, culturale și istorice ale românilor ardeleni, militant pentru drepturile românilor din Transilvania. Dr. Vasile Lucaciu a fost unul dintre românii care au sem-nat Memorandumul din 1892. Procesul în care semnatarii Memorandumului au fost acuzați de negarea autorității maghiare și de solicitarea independenței Transilvaniei, i-a adus cei mai mulți ani de închisoare dintre toți condamnații, respective cinci ani. În 1918 a fost membrul Consiliului Dirigent al Transilvaniei. Ştefan Cicio Pop. Deja ca tânăr avocat a participat la Conferința de la Haga unde a susținut cauza românilor din Ardeal în fața ungurilor.

În procesul Memorandiștilor a fost unul din cei mai importanți apărători. La începutul lunii noiembrie, Consiliul Național Român Central și-a stabilit sediul în orașul Arad, în locuința lui Ștefan Cicio Pop, care era și președintele noului organ politic, ce a condus întreaga

luptă din Transilvania pentru desăvârșirea statului național unitar român. Vasile Goldiş. La 1 decembrie 1918 Vasile Goldiș a rostit la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia un discurs în care a relevat inevitabili-tatea dezmembrării monarhiei austro-ungare și necesitatea unirii Transilvaniei cu România. ,,Frați români, locul cel mai istoric al neamului vă așteaptă cu brațele deschise, veniți deci să-l atingeți cu pasul vostru, ca să simțiți fiorul ce l-a mișcat odată pe marele voievod cu numele de arhangheli, pe martirii Horea, Cloșca si Crișan, pe craiul munților, Avram Iancu,

și pe toți cei care au început și lucrat la realizarea Visului de veacuri pe care noi cei de azi îl vedem ca pe răsăritul cel mai strălucit al celei mai senine zile a neamului românesc".

Pentru că şcoala noastră se află în cartierul Unirii, iar în acest cartier sunt câteva străzi cu numele acestor personalităţi marcante ale Marii Uniri, cred că merită să cunoașteți câteva lucruri despre rolul pe care l-au jucat în această importantă pagină de istorie.

Prof. istorie Silvăşan Petronela

Dragi prieteni, mă numesc Rareș Man și fac parte din ansamblul folcloric al comunei VOINICENI. Port cu drag costumul popular și sunt mândru că sunt român. La 1 Decembrie, ne-am strâns în fața bisericii din Voiniceni pentru a participa, cu mic cu mare, la parada portului popular, în Tg. Mureș. Când am ajuns în Piața Trandafirilor, ne-a întâmpinat un polițist, cu cozonac. După slujba de pomenire a ostașilor morți în războiul pentru apărarea gliei

strămoșești, a început parada militară. Prima dată au trecut în pas de defilare unitățile militare din oraș. Au urmat mașinile de

război și tehnica militară, mașinile de intervenție ale pompierilor și salvările SMURD. La sfârșit, a venit și rândul paradei portului popular. Ansambluri folclorice din diferite zone

ale județului au trecut, cu mici emoții, prin fața miilor de privitori. Eu eram în fruntea delegației din Voiniceni.

Am simțit mari emoții când un veteran de război s-a uitat direct la mine. Întorși în Voiniceni, am făcut o mică petrecere ca să sărbătorim Marea Unire.

7

Prin dar, oamenii își manifestă iubirea față de cei dragi sufletelor lor. Darul este în acest sens prezența iubirii și transmiterea ei de la persoană la persoană. Prin dar, omul dăruiește și se dăruiește deopotrivă. Primul dar primit de om este viața, iar aceasta vine de la izvorul vieții, căci ”toată darea cea bună și tot darul cel desăvârșit de sus este, pogorând de la Tine, Părintele luminii”, așa cum se rostește la fiecare dumnezeiască Liturghie. În același timp cu viața, Dumnezeu ne-a dăruit și chipul Său, adică sufletul: ,,Să facem om după chipul și

asemănarea Noastră” (Facere 1,26), urmând ca la asemănare să ajungem folosindu-ne în mod constructiv darul chipului, prin efort personal și prin promovarea unui examen al ascultării. Sigur că acest examen a fost picat de omenire, dar lumea a început să dorească reintegrarea în atmosfera plină de iubire din starea paradisiacă. Astfel, oamenii au căutat să aducă darurile lor cerului, prin sacrificii de legume, fructe, animale, iar în spațiile păgâne și prin jertfe omenești, numai că toate acestea nu puteau salva stricăciunea cauzată de protopărinții noștri. Multe daruri erau primite de Dumnezeu, dar nu aveau puteri izbăvitoare. Din acest motiv, potrivit promisiunii făcute imediat după gafa primilor oameni, înnoite pe tot parcursul Vechiului Testament, la ,,plinirea vremii” (Galateni 4,4), Părintele ceresc L-a trimis în lume pe Unicul Său Fiu ca să ne dăruiască viața veșnică. Creația, la rândul său, a răsplătit iubirea cerească, prin darurile Sale: Cei trei magi de la Răsărit I-au oferit aur ca unui Împărat, smirnă, ca o anticipare a morţii și Învierii Sale pentru noi și tămâie ca unui Mare Arhiereu, păstorii I-au adus miei, iar îngerii au adus în lume prima colindă și vestea bucuriei Nașterii lui Mesia în lume: ,,Nu vă temeți, căci iată vă binevestesc vouă bucurie mare... că S-a născut vouă astăzi Mântuitor, care este Hristos Domnul, în cetatea lui David!” (Luca 2, 8-11). Singurul tulburat era Irod care i-a ,,dăruit” Pruncului Mântuitor un genocid de 14 000 de băieți cu vârste cuprinse între o zi și doi ani. Câtă cruzime, cauzată de fobia pierderii tronului vremelnic în fața unui Prunc nevinovat, a Cărui Împărție este veșnică! Dar fiecare dăruiește ce are mai bun în suflet! Luna Decembrie este cunoscută drept o lună a cadourilor. Ce frumos este să te bucuri de darurile primite, dar mai ales de cele oferite! Darul cel mare pe care Îl primim la Crăciun este venirea în lume a Fiului lui Dumnezeu pentru a ne reintegra în viața veșnică, dar noi, nepăsători dorim celelalte daruri, iar pe acesta îl refuzăm! Ce soartă tristă ne făurim! Treptat locul central al Nașterii Mântuitorului este transferat lui Moș Crăciun, iubirea infinită a lui Dumnezeu o cedăm în schimbul unor daruri vremelnice trecătoare... Cât despre colindarea Pruncului Ceresc la Betleemul din Sfânta Biserică, cea care este ” Casa Tatălui” ( Luca 2,49), parcă nici nu vrem să auzim și să știm! E vremea bucuriei, e vremea darurilor! Să Îi oferim Pruncului Mântuitor ceea ce avem mai bun în inimile noastre pentru ca viața noastră să devină o eternă sărbătoare a bucuriei, iar la vremea potrivită să putem colinda împreună cu îngerii în Împărăția veșnică! (Profesor Gheorghe Maxim)

8

Ziua de 20 decembrie este cunoscuta sub numele „IGNATUL PORCILOR” când mulți români, mai ales din mediul rural, conform unei vechi tradiții, sacrifică porcul pentru masa de Crăciun.

Ritualul sacrificării porcului în preajma sărbătorilor Crăciunului amintește de jertfele de animale practicate de popoarele vechi (egipteni, greci, romani) de la un an la altul. În desfășurarea sacrificării se respectau anumite condiții de timp și spațiu. Sacrificarea nu poate fi începută înainte de ivirea zorilor și nici nu poate depăși apusul soarelui. Trebuie să aibă loc pe lumină, întrucât numai lumina poate tine la distanță, prin puterea ei arzătoare, spiritele malefice ce-ar încerca să anuleze virtuțile sacrificiului.

În zilele noastre, tăierea porcului este un prilej de reunire a familiei deoarece participă de obicei toți membrii ei, iar pentru copii este un prilej de veselie si joacă. Bărbații sunt cei care se ocupă cu sacrificarea animalului, iar tradiția cere ca acela care taie porcul sa fie un om curat, care înainte de sacrificiu trebuie să meargă la Biserică, să se spovedească, părintele iertându-i păcatele uciderii porcului.

După sacrificare, porcul este spălat și se rostesc cuvintele: „Carnea ta sa fie, carne aurie”. Apoi animalul este pârlit pe primele paie secerate în vară, puse de-o parte, special pentru Ignat. Se obișnuiește ca, după ce este gata pârlit, să se pună un țol peste porc și să se suie pe el cei mici, să se veselească pentru ca porcul să fie mâncat cu poftă.

Femeia, de obicei, se ocupa de împărțirea cărnii pe categorii, dar numai după ce bărbatul face semnul crucii cu cuțitul pe fruntea animalului zicând: „Doamne ajută să mâncăm sănătoși” și termină de tranșat porcul.

Obiceiuri si superstiții Dacă porcul este negru, se ia o bucată din untura lui și se duce la Biserica de Bobotează, să fie

sfințită de preot. Apoi poate fi folosită de cei care au dureri de picioare si junghiuri. Despre ficatul porcului se spune că este bun pentru vindecarea anemiei sau lipsei poftei de

mâncare. Sângele animalului, amestecat cu mei si lăsat să se usuce, este bun pentru afumat copii când se sperie sau când au guturai.

Dacă inima porcului conține mult sânge „înghețat” este semn că stăpânul va avea noroc la bani. Pedepsele aplicate celor considerați vinovați de nerespectarea interdicțiilor (căzături, opărit,

dureri ale membrelor inferioare) erau atribuite unei divinități răzbunătoare. Tot conform tradiției familiei noastre, particip și eu în fiecare an la acest eveniment. Drept dovada atașez și o poza

Pop Traian Valentin, Clasa a VI-a C

Crăciun, dragă sărbătoare Ni L-a adus pe Pruncul Sfânt

Copil din cer și al Mariei Ne schimbă viața pe pământ.

El ne-ajută să ne schimbăm, Şi El ne vrea mereu mai buni, Acum, ani mulți, lumea a aflat

De la îngeri Nașterea Lui.

Diaconu Sabina, Clasa a III-a C

9

În data de 20 decembrie 2017, la Casa de Cultură ,,Mihai Eminescu" din Tg.Mureș, Ansamblul ,,Mugurașii” îndrumați de doamna coregraf Eva Albert, a participat la tradiționalul Spectacol de Crăciun, organizat de Ansamblul Cultural Miorița.

,,Mugurașii”, elevi ai clasei a III -a B, deja o prezență obișnuită a acestui even-iment, au colindat și au prezentat un joc popular din zona Mureșului.

Înconjurat de copii, această seară minunată, a continuat cu colinde tradiționale interpretate de domnul Ciprian Istrate.

Mos Crăciun care a fost cel mai așteptat, nu a întârziat să apară, răsplătind toți copiii prezenți, cu multă bucurie și cadouri.

Prof. ciclul primar Elena Gliga

Ca profesor, mi-am pus, nu de puține ori, întrebarea, eu cred firească, ce pot face mai mult pentru ca elevilor mei să le placă la școală, să participe cu drag la activități, să fie interesați să descopere lucruri noi, să nu mai privească temele și școala ca pe o corvoadă. Şi atunci caut… caut răspunsuri la oameni cu mai multă experiență, caut lecturi, caut modele de bună practică și sfaturi care să mă inspire și să mă ajute să-mi optimizez relația cu elevii și activitatea didactică. Uneori răspunsurile le primesc de unde nu mă aștept. Așa s-a întâmplat cu textul-scrisoare intitulat ”Ce își amintesc copiii

despre profesorii lor”, pe care Lori Gard, educatoare în Canada, l-a publicat pe blogul personal în semn de susținere pentru o colegă mai tânără. Iată un mesaj remarcabil despre ce este, de fapt, vorba în educație și ce înseamnă un profesor bun:

”Draga mea tânără profesoară de la capătul coridorului, Te-am văzut cum ai trecut în viteză pe lângă mine. În mare grabă, să apuci să bagi ceva în gură până nu sună iar copoțelul de intrare. Am văzut după ochi că erai tensionată. Aveai cute pe frunte. Şi te-am întrebat cum îți mai merge și ai oftat. ,,Bine, ce să zic”, mi-ai răspuns. Dar știam că nu era nici pe departe ,,bine”. Am observat cât erai de stresată. Şi era clar că presiunea creștea. Şi m-am uitat la tine și am hotărât să te opresc chiar în acel moment și în acel loc. Să te întreb cum îți merge cu adevărat. Oare am făcut acest lucru pentru că am văzut în tine o fărâmă din ceea ce sunt chiar eu? Mi-ai zis că ești foarte ocupată, că sunt multe de făcut. Că e prea puțin timp să le faci pe toate. Am ascultat și apoi ți-am spus cam așa. Ți-am zis să ții minte că, în cele din urmă, nu e vorba despre planuri de lecții. Nu e vorba de chestiile alea drăguțe pe care le facem noi, profesorii, tot felul de materiale pe care le creăm, poveștile pe care le citim, citatele pe care le plastifiem. Nu, nu astea contează cel mai mult.

Şi m-am uitat la tine cum stăteai acolo împovărată de griji și stresată și ți-am zis că ce contează e să fii cu adevărat acolo pentru copiii aceia care sunt elevii tăi . La final, cei mai mulți dintre ei nu își vor aminti ce planuri de lecție grozave ai scris. Nu își vor aminti ce materiale nemaipomenite ai afișat pe pereții clasei. Cât de corect așezate și cât de curate erau rândurile de bănci. Nu, nu își vor aminti nici de cât de minunat arăta sala de clasă. În schimb, își vor aminti de tine.

10

De bunătatea ta, de empatia ta. De grija și preocuparea ta. Își vor aminti că ți-ai făcut timp să îi asculți. Că te-ai oprit să îi întrebi ce mai fac. Nu așa, de complezență, ci ce mai fac cu adevarat. Își vor aminti de ce le-ai spus despre tine - desprea casa ta, despre câinele tău, despre copiii tăi. Își vor aminti de râsul tău. Își vor aminti că ai stat cu ei la masa de prânz și ai vorbit cu ei. Pentru că, în cele din urmă, ceea ce contează ești doar TU. Ce contează pentru acei copii care stau în fața ta cu picioarele strânse sub băncile alea în care abia mai încap, ce contează pentru ei ești tu. Tu ești cea care le marchează viaţa. Şi, când am văzut că aveai lacrimi în ochi și te cuprindeau emoțiile, ți-am zis să

nu te mai omori așa cu firea și ți-am zis că propriile tale așteptări sunt cea mai mare sursă de stres. Pentru că noi, cei cărora le pasă cu adevărat, suntem adeseori mai duri cu noi înșine decât sunt elevii noștri. Ne chinuim mintea pentru că uneori dăm greș. Ne spunem mereu că nu am făcut destul. Ne comparăm cu alții. Ne străduim până la epuizare să facem o lecție bună. Sau cea mai dinamică activitate. Sau cea mai atractivă prelegere.

Pentru că vrem ca elevii noștri să creadă că suntem cei mai buni în ceea ce facem și că atingem excelența prin a face.Uităm însă un lucru și o facem adesea. Excelența se atinge mai ales prin a fi.

A fi disponibil. / A fi bun la suflet. / A fi compătimitor. / A fi transparent, autentic, înţelept. / A fi tu însuţi. Şi toți elevii pe care îi știu au avut cuvinte de laudă pentru profesorii care au arătat că le pasă. Vezi tu, în cele din urmă copiii văd adevărul. Şi dacă profii mai vorbăreți îi fac să se simtă bine o perioadă de

timp, doar empatia constantă îi ține pe copii legați de noi. E vorba de relația pe care o construim cu ei. De timpul pe care îl investim pentru ei. Sunt acele mici feluri în care știm să ne oprim și le arătăm ca ne pasă. E dragostea pe care o împărtășim cu ei: dragostea de învățătură. Şi de viață. Şi, cel mai important, de oameni.

Şi în timp ce ce ne zbatem să atingem excelența în profesia noastră, în aceste zile de constrângeri financiare și sub presiunea unor cerințe tot mai mari care vin ,,de sus” trebuie să rămânem pe calea cea bună. Pentru noi înșine și pentru elevii noștri. Pentru că omenescul din noi e ceea ce contează cu adevărat.

Tu, profesorul, ești cel care contează pentru ei cu adevărat. Așa că, du-te înapoi în clasa ta și privește cu atenție. Uită-te la ce se află dincolo de teancul de hârtii de pe catedră, dincolo de lista de e-mailuri care te așteaptă. Şi vei vedea că e în tine, chiar acolo în tine însuți. E acolo, puterea de a avea impact e acolo. Şansa unică, care ți se dă o dată în viață, de a produce o schimbare și a influența destinul unui copil. Iar tu poți face asta chiar acum. Acolo unde te afli, așa cum ești. Pentru că ceea ce ești tu acum e ceea ce trebuie să fii pentru ei azi. Iar cine vei fi tu mâine va depinde mult de cine și de ce decizi tu să fii azi.

Iar asta e în tine. Ştiu sigur că este. (Cu drag, ,,Cealaltă profă de la capătul coridorului”)

Să nu uităm că aceeași lume care nouă ni se pare că e tot timpul ,,pe repede-înainte” este și lumea copiilor noștri. Ei sunt, în permanență, bombardați de diverși stimuli, pe care nu știu să-i gestioneze întotdeauna cum trebuie și așa devin frustrați, nemulțumiți, agitați. Dacă mai adăugăm și presiunea pe care unii părinți o pun pe umerii fragili ai copiilor lor (să ia numai note bune, să participe la mai multe activități extrașcolare, să nu facă greșeli, să fie perfecți…) descoperim că mulți dintre ei nu se mai bucură de copilărie, de joacă și jocuri. Mă întreb, atunci ce-i vor învăța acești copii pe urmașii lor și ce va fi cu generațiile viitoare?

Vă salut cu respect, dragi colegi profesori, și vă doresc să reușiți cu răbdare și înțelepciune să rezolvați problemele care se ivesc în drumul vostru. De asemenea, vă doresc să întâlniți oameni care să vă bucure, care să vă iubească și să vă aprecieze.

LA MULȚI ANI, cu sănătate, oameni frumoși! (Prof. înv.primar Sanda-Maria Bosa)

11

Comisia metodică a claselor pregătitoare, a claselor I și a claselor a II-a, s-a reunit în prag de sărbători pentru a schimba idei și materiale didactice, într-o caldă atmosferă de colinde. O întâlnire din care toată lumea a avut ceva de învățat și la finalul căreia, toată lumea a plecat cu zâmbetul pe buze.

Responsabil Comisie Metodică, Prof. Lucreţia Bogdan

În fiecare an, dascălii participă la diferite cursuri de calificare, fac eforturi pentru a ține pasul cu tot ce e nou și încearcă să se adapteze cerințelor fiecărei generații. Suntem ca niște actori pe o scenă mare, numită școala, în care cei mai mari critici sunt înșiși elevii. Nu e ușor să înțelegi și să cunoști fiecare copil, dar face parte din menirea noastră de dascăli. Colega noastră, Ioana Duma, profesoară de limba și literatura română, s-a aflat în fața unui examen al maturității profesionale, examenul de gradul I.

Așa e prezentată prin ochii celor mai aprigi critici, elevii. Andrei: ,,Mie, doamna profesoară îmi amintește de mami: este blândă, frumoasă, mereu cu

zâmbetul pe buze și gata să ne ajute în orice problemă am avea.” David: ,,Doamna profesoară este preferata mea, pentru că de la ea învățăm mai mult decât limba

română; ne oferă multe lecții de viață și ne arată mereu ce e bine și ce nu e bine pentru noi.” Carla: ,,Eu mă bucur că o am nu doar ca profesoară, ci și ca dirigintă. Este cea mai bună profesoară.

Tot timpul are grijă de noi, ne sfătuiește, ne ajută, facem multe activități împreună. Cel mai mult îmi place blândețea cu care ne vorbește și că ne iartă chiar și atunci când mai face câte o năzbâtie.Este ca o mamă pentru noi.”

Eu nu pot să mai adaug decât că Ioana este un Dascăl în adevăratul sens al cuvântului, un om care face ceea ce-i place și căruia îi place ceea ce face. Felicitări pentru finalizarea acestui examen greu și mult

succes de-acum înainte.

12

Rep. DE CURÂND A FOST ZIUA ROMÂNIEI. VĂ IUBIŢI ŢARA? M. E. Da, foarte mult. Nu mă văd trăind nicăieri în altă parte, poate şi pentru că vorbesc foarte mult

şi aş fi foarte nefericită să nu pot să exprim explicit tot ce gândesc. Rep. DECI SUNTEŢI MÂNDRĂ CĂ SUNTEŢI ROMÂNCĂ? M. E Da, din foarte multe motive. Rep. CE AŢI FACE DACĂ AŢI FI PREŞEDINTE PENTRU O ZI? M. E. Preşedinte nu aş vrea sa fiu de teamă să nu impun din nou dictatura (sunt cam autoritară, din

păcate, dar lucrez la asta!) Dacă însă aş fi Ministrul Învăţământului aş face foarte multe modificari în fa-voarea elevului. Mai puţină teoretizare şi mai multe aplicatii practice. Aș valoriza și aș pune mai mult accent pe potențialul nativ al fiecărui copil, în parte. Aș lăsa elevul să-și aleagă disciplinele de studio care îl interesează, așa cum e în afară. Când faci un lucru în care te regăsești, rezultatele sunt altele. Cum ar fi lumea dacă n-ar exista decât matematicieni şi informaticieni? Cine-ar vedea florile şi albastrul cerului?

Rep. DE CE AŢI ALES MESERIA DE ÎNVĂŢĂTOARE? M. E Pentru mine nu e o meserie (din fericire nu depind de venitul acesta), e un fel de a fi, e stilul

meu de viaţă. Sunt învăţătoare şi acasă şi pe stradă, corectez defectele de vorbire şi de scriere oricând şi oriunde. Le fac observație copiilor care nu știu să se comporte civilizat în spațiul public, chiar și dacă nu-i cunosc. Am în sânge dăscălitul! Asta am vrut să fiu de la grădiniţă şi toate păpuşile au avut de suferit din cauza asta. Am avut de înfruntat decizia părinţilor care au vrut să mă facă contabilă sau doctoriţă. Tine cont de aspectul acesta, acum, în prag de examen!

Rep. DE CE AŢI ACCEPTAT SĂ VĂ IAU ACEST INTERVIU? M. E Pentru simplul fapt că vreau să înţelegeti că profesorii sunt oameni, ca şi voi. Şi ei au slăbiciuni,

şi ei au defecte şi greșesc uneori. Dacă stăm în faţa tablei sau în spatele catedrei nu înseamnă că sun-tem ,,BAU-BAU”. Dacă am trece peste această barieră, am face o echipă mai bună.

Rep. CUM VEDEŢI ELEVUL PERFECT? M. E Asta încerc să spun….nimeni nu-i perfect şi nici nu trebuie să fie. Rep. CE VĂ PLACE SĂ FACEŢI ÎN TIMPUL LIBER? M. E Îngrijesc flori, fac integrame (i-am învăţat şi pe elevii mei să le iubească) şi merg cu bicicleta. Rep. CARE ESTE REŢETA DE PRĂJITURI CARE VĂ IESE FOARTE BINE? M. E Aaaa! M-ai nimerit. Toate îmi ies bine pentru că ador să le mănânc. E cea mai mare slăbiciune pe

care o am, iubesc dulciurile şi nu am limite când stau în faţa unei farfurii cu prăjituri. Rep. CE AŢI SCHIMBA LA PERSOANA DUMNEAVOASTRĂ? M. E Aş vrea să fiu puţin mai temperată. În plus, fiica mea mă ceartă pentru că nu prea ţin cont de

părerile celorlalţi (şi mă tem că are dreptate!) N-ar strica să fac ceva în direcţia asta! Rep. DE VĂ PLACE SĂ LUCRAȚÍ LA ,,SALVAȚI COPIII”? M. E Îmi place să fiu utilă. În atâția ani de carieră am descoperit că există și o categorie de elevi care

face față mai greu standardelor curriculare mult prea ridicate. Pe aceștia Statul îi ignoră. Nu există pro-grame adaptate pentru ei și, cu timpul, acești copii se pierd, luați de valul vieții. ,,Salvați copiii” e printre puținele organizații care, în procesul educational, merge țintit către această categorie vulnerabilă și ex-pusă eșecului școlar și, mai târziu, abandonului școlar.

Rep. CARE ESTE FINALITATEA UNOR ASTFEL DE PROIECTE? M. Proiectele sunt concepute pe perioade limitate și nu au o finalitate palpabilă. Pun

lucrurile pe un făgaș, dar școala nu are cadrul legal prin care să continue ceea ce am demarat, chiar dacă rezultatele sunt evidente.

Vreau să-ți mulțumesc pentru că te-ai gândit să-mi iei acest interviu (mă așteptam să îți alegi un profesor de la gimnaziu). Mi-au făcut plăcere întrebările tale, mi s-au părut foarte pertinente și diversificate. Te cunosc de puțină vreme, dar mi-ai făcut o impresie plăcută. Ești o fire discretă și blândă, ai mult bun simț și ești o companie foarte caldă. Când m-ai abordat, mi-ai dat ceva emoții. Acum îți mulțumesc și sper, ca profesorii să vă acorde mai mult credit. Aveți potențial!

Rep. Mulțumesc și eu. Să le spunem cititorilor nostri că sunteți învățătoare la clasa a IV-a B , imple-mentați în școală, de patru ani, proiecte ale Organizației ,,Salvați copiii” și coordonați revista școlii.

Interviu realizat și redactat de: RÎNJA ALEXANDRA FLORINA, clasa a VIII-a C

13

Cu mersul mărunt, plin de smerenie, cu umerii plecați, ca nu cumva să tulbure ceva în jur, micuța și delicată, fără vorbă prea multă, își face simțită prezența prin seriozitatea cu care își face datoria. Nu o să o auzi vreodată plină de zgomot, dar o să ii simți liniștea și zâmbetul din privire. Este suficient să îi privești îndemânarea și munca și vei ști ce fel de om e.

Un om care mereu te surprinde prin modestie, prin lucrul bine făcut, cu mult suflet și cu mult drag. Nici măcar nu ai nevoie de întrebări iscoditoare, ca să îi afli sufletul și mintea. Este de ajuns să îi privești pe copiii cu care lucrează. Ei îi oglindesc liniștea și gingășia. Îi oglindesc bunăvoința și îndemânarea. Grija ei pentru sufletele lor delicate, o regăsești în grija lor de a o mulțumi. Și nici nu ar putea altfel, fiindcă în preajma ei, te simți ca într-un loc plin de sfințenie. Dar cum altfel, doar poartă nume sfânt: Maria. Un om care știe bine măsura lucrurilor, care cunoaște bine măsura unei vorbe, a un-ui gest și cea a unui zâmbet.

Sunt mulți oameni pe care ii întâlnim în fiecare zi, oameni frumoși, oameni buni, oameni minunați cărora dacă le descoperi adevarata frumusețe, devii recunoscător pentru darul de a-i cunoaște.

Pentru că e un dar, o binecuvântare, să cunoști oameni ca doamna Maria Covrig. Vă mulțumim, doamna Maria Covrig, pentru darul de a vă cunoaște.

Prof. Nicoleta Cherecheș

Rep. – De ce ați ales meseria de profesor în schimbul celei de muzician? M.L. – Hmm, bună întrebare ….în ciuda faptului că sunt mai atras de muzică, am

ales totuși meseria de professor... la vremea alegerii drumului în viață, nu de-scoperisem pasiune pentru muzică … apoi mai târziu .. era prea târziu.

Rep. – Ați mers la cursuri de chitară? M.L – Nu am urmat cursuri de chitară, m-au inițiat prietenii, apoi am fost mai

mult autodidactic. Rep. – De câți ani cântați la chitară ? M.L. – Cam de la vârsta de 30 de ani. Rep. – Cine v-a sprijinit cel mai mult în ceea ce faceți? M.L. –Eu știu… lumea nu prea e interesată de cântat… vremuri grele … Rep. – Ați compus vreo melodie? M.L. –Am compus câteva cântece în tinerețe, cel de care îmi aduc aminte pe moment se intit-

ulează ,,Mama, tata”, poate într-o zi am să vi-l cant. Rep. – Cât vă ia să învățati un cântec la chitară? M.L. –Depinde de cântec, dacă îmi place îl învăț repede, 2-3 zile, sau poate zece, iar dacă nu îmi place

… nu îl învăț … :) Rep. – Când erați mic vă atrăgea domeniul muzicii? M.L. –Nu prea, eram preocupat mai mult de sport. Rep. – Cum s-a întâlnit pasiunea de a cânta cu sportul? M.L. –Sportul l-am practicat de mic, îmi plăcea ideea de a câștiga, dorința de a fi primul. Muzica am

descoperit-o mai târziu, la maturitate ... probabil din dorința de a-mi exterioriza trăirile. Rep. – Ce melodie îndrăgiți și o cântați mereu la chitară? M.L. – ,,Epilog’’de la Vama veche și ,,Ploaia‘’ de la Cargo. Rep. –Peste ce obstacole ați trecut pentru a reuși să deveniți profesor de sport și să îmbinați aceasta cu cântatul? M.L. – Nu aș putea spune că am avut obstacole, viața a decurs lin in acestă direcție… iar cântatul e un hobby. Rep. – Ce vă caracterizează cel mai mult? M.L. – Sinceritatea

Interviu realizat și redactat de: Marcu Alexia, clasa a VII-a B

14

Puține sunt țările în care copiii se pot bucura de atâta au-tonomie. Pot să meargă singuri pe stradă, fără teama că cine știe ce îi pândește la colțul străzii. Chiar le place această autonomie de care se bucură, faptul că se pot descurca singuri, că pot să se ducă singuri la școală, la prieteni, la activități fără ca părinții să tremure de groaza unui atentat și să stea tot timpul în spatele lor. Este o șansă mare, pe care copiii nu prea pot s-o aibă în marile orașe ale lumii. Copiii sunt încântați pentru că se simt in-

tegrați, simt că aici este lumea lor, au acea percepție infantilă care te face să vezi lucrurile bune și să fii fericit.

Însă pentru toți părinții, a duce copilul la școală este o mare plăcere, umbrită totuși de o urmă de teamă. Umbra aceasta de teamă vine din conștiința că nu pot fi prezenți când copilul poate va avea ne-voie de ei, chiar și la școală. Se separă cu o strâgere de inimă în poarta școlii, sau unii în curtea școlii, cei mai temători chiar în ușa clasei, și îi lasă apoi pe copii să se ducă singuri și aparent siguri pe ei. Rămân cu întrebările. Va ști copilul să facă față obstacolelor, dificultăților vieții, așa cum încep încă de la școală?

Un posibil sfat pe care ar putea, ei, părinții, să-l asimileze, ar fi că nu trebuie să-i supraprotejeze, pentru a-i putea, astfel, să-i ajute să devină adulți curajoși, care vor ști să facă față provocărilor. Doar așa, copiii vor ști să-și afirme singuri valorile, să lupte când va fi necesar, chiar dacă asta înseamnă să se expună la pericole. Însuși copilul trebuie să fie cel care va acționa mai târziu pentru a face un bine sau pentru a nu accepta inacceptabilul, sigur pe el, plin de iubirea primită de la părinți.

În curtea școlii, portarul vede îngrijorarea de pe fețele părinților. E un om bun la suflet, mereu cu zâmbetul pe față și cu o glumă la purtător. Cunoaște aproape toți copiii din școală după chip, și pe mai mult de jumătate dintre ei, îi știe pe nume. Le spune vorbe de încurajare când îi vede temători și le sare în sprijin când îi simte la ananghie. Portarul e om de treabă, mulțumit că poate să ajute, să fie de folos. Poate de aceea, în cutia cu scrisori pentru Moș Crăciun, au fost și câteva răvașe în care copiii cereau mănuși sau te miri ce, pentru portar. Așa au înțeles ei, copiii, să îi întoarcă portarului căldura pe care au simțit-o la omul mereu pregătit să dea o mână de ajutor.

În România, rolul portarului este să te ajute să-i simți în siguranță pe copii. Știu tot ce se întâmplă, sunt ochii și urechile comunității pe stradă. Marile metropole ale lumii au pierdut mult de când au dispărut portarii, înlocuiți parțial de interfoane – chiar dacă rata de șomaj este nepermis de mare. Der-bedeii au avut astfel cale liberă. Doar imobilele de lux și-au păstrat portarul, mereu extrem de apreciat și util. Din acest punct de vedere, țara noastră se poate lăuda cu echivalentul vieții de lux de la Paris.

Cu ce-ar putea părinții să-și înlocuiască îngrijorarea, nejustificată, de altfel? Cu fericirea de a avea un copil sănătos, un copil care se duce bucuros la școală ca să primească cunoștințe și educație. Cu fer-icirea de a crește un copil căruia i-au putut asigura tot ce se poate: uniformă, caiete, cărți, o școală bună în care să aibă șansa lui în acest început de viață.

Cu mulțumirea de a vedea cum copilul se înțelege bine cu ceilalți și știe să salute, cu profesorul/profesoara lui, pe care îl/o ascultă, dovadă că se va integra mai departe în societate și va ști să fie împlinit. Cu împăcarea că societaea noastră este în stare să ofere generației viitoare o școală sigură, veselă, respectată, știind câți copii de pe acest pământ nu au acces la școli la fel de bune și de sigure.

Știind toate astea, poate fiecare, copil și părinte, să pornească dimineață de dimineață pe dru-mul său cu gândul doar la misiunea lui cotidiană. O nouă zi să-i stârnească fiecăruia, mic sau mare, sentimental de mulțumire în ceea ce face: o contribuție științifică, literară, școlară, artis-tică, economică, o mică operă de artă, o masă pregătită, un efort, un moment de prietenie, de veselie, un cuvânt bun, o încurajare, o uitare de sine, o dăruire.

15

La ce te gândești când auzi cuvântul ghiozan? La ceva ce apasă prea greu uneori pe niște umeri fragili, dar în care găsești pe lângă multe lucruri școlărești emoții, vise, bucurii, tristeți și promisiuni? Lasă-mă să îți dau o alt fel de deifiniție a bagajului pe care-l poartă ani la rând fiecare elev. ”Ghiozdănelul cu litere” te introduce în microuniversul cărat în spate în fiecare dimineață de școlarul de clasa întâi. Printre creioane, caiete, un sendviș și un măr găsești ”Ghiozdănelul” din ghiozdănel, un caiet cu imagini colorate, rebusuri, exerciții variate și interesante care-l ajută pe copil să treacă de la literele mari de tipar, scrise cu stângăcie în clasa pregătitoare, la scrierea frumoasă, elegantă, dar anevoioasă cu litere de mână. La început e un vârtej de bastonașe, cârlige, liniuțe și zale fără noimă, care se așază apoi pe caiet cu multă trudă, răbdare și chiar lacrimi, întruchipând litere, silabe, cuvinte, propoziții. Iată piatra de temelie a devenirii unui om: scrisul și cititul! Iată cum într-un creier de șapte

ani lumea capătă noi sensuri și conotații. Lângă el stă cuminte într-o copertă un alt ”Ghiozdănel” plin cu cifre, semne, exerciții și probleme făcute parcă să te încurce. Este cel mai serios dintre toate caietele din ghiozdan. Așteaptă cuminte până când, cu multă minte, și cei mai ghiduși copii pot descâlci hățișul dintre numere. De aceea ne-am gândit, dragi copii, ca prin paginile frumos ilustrate, prin jocurile și exercițiile atractive să transformăm povara ghiozdanului de pe umerii voștri în dulcea povară a științei.

Prof. înv. primar: Manuela Koszorus

Pentru acest număr al revistei „Rază de soare”, ne-am propus să facem un lucru îndrăzneț, și anume un sondaj în rândul elevilor, din care să reiasă cei mai iubiți profesori și cele mai iubite profesoare. Astfel, am distribuit tuturor elevilor din clasele gimnaziale un chestionar cu trei întrebări și am primit înapoi 167 de chestionare completate. În urma analizării lor a rezultat următoarele: La solicitarea ,,Enumerați trei profesori/profesoare la a căror ore vă simțiți bine”, au avut cele mai multe opțiuni ale elevilor

următorii profesori: dl. prof. Korosi Artur, dl. prof. Matei Livius și d-na prof. Atomei Nicoleta. A doua întrebare a fost ,,În care profesor/profesoară ai cea mai mare încredere şi simţi că ai putea să-i spui problemele tale?” La această întrebare a avut cele mai multe numiri din partea elevilor d-na profesoară Atomei Nicoleta. Al treilea lucru cerut în chestionar a fost realizarea unui top al celor mai iubiți profesori/iubite profesoare. În acest TOP s-au remarcat următoarele cadre didactice: dl. prof. Szabo - Adam Bela, d-na prof. Atomei Nicoleta, dl. prof. Korosi Artur, dl. prof. Matei Livius și d-na prof. Szekely Daniela. Alte concluzii ale acestui sondaj în rândul elevilor sunt: Nu toți elevii au completat cu seriozitate chestionarul, chiar dacă le-am cerut acest lucru pentru ca rezultatul să fie cât mai obiectiv. Unii elevi încă nu știu numele profesorilor și au scris disciplina predată, iar chestionarele respective nu au fost luate în considerare. La toate întrebările voturile au fost foarte împărțite, votându-se în general pe clase. În încheiere, vrem să menționăm faptul că toți profesorii au fost menționați de către elevi, dar noi i-am enumerat doar pe primii clasați.

Echipa de sondaj: Cotruț Sabina, Duma Daria și Lucaciu Daria – a VIII –a C Prof. diriginte Silvăşan Petronela

16

,,Bunătăți din cămara bunicii” este o manifestare de toamnă aflată la a doua ediție. Elevii ciclului primar aduc în octombrie bunătăți care mai de care mai gustoase în încercarea de a le da tuturor exemple de alimentație sănătoasă. Părinții pot lua notițe pentru pregătirea unei gustări hrănitoare, numai bună de pus în pachețelul pentru școală. ,,Eu am învățat că e mai bine să mâncăm alimente făcute în casă.” (Bucur Cristian IV B) ,,Am consumat toți copiii mâncăruri făcute de părinți, și nu cumpărate de la magazin”. (S. Săbădean IV B) ,,Eu am adus castane copate,

dovleac la cuptor și gomboțuri cu prune. Ne-am distrat de minune, consumându-le. (Mureșan Dragoș IV B)

,,Am consumat mâncăruri aduse de fiecare în parte. A fost interesant să împărțim bunătățile aduse. (Cătinean Raul IV B)

,,Eu am adus zacuscă, dulceață de măceșe, despre care am aflat că are multă vitamina C și prăjitură cu mere. Mi-a plăcut foarte tare această activitate. ( Kiss Denis IV B)

,,Am învățat că la școală putem să ne punem gustări hrănitoare, nu prostii: zacuscă, gem... Eu am adus la această întâlnire o prăjitură cu mere făcută de mine, cu ajutorul mamei. (T. Viktoria IV B)

,,Toate clasele au avut mesele pline cu mâncăruri sănătoase. Rostul acestei activități a fost să le mâncăm și să înțelegem cât pot fi de savuroase mâncărurile făcute în casă. (Man Denisa IV B)

,,Bunătăți de la bunica: salată orientală, zacuscă, prăjitură cu nuci, cozonaci... toate s-au găsit din plin pe mesele îmbelșugate. (Belean Ciprian IV B) ,,Mi-a făcut plăcere că am dat un interviu la televiziunea locală și am vorbit despre necesitatea consumării unor alimente sănătoase. Bunica mea a fost bucătăreasă și știu acest lucru și de la ea. (Brustur Tudor, IV B)

,,Copiii au adus borcane cu zacuscă, cea cu ciuperci a fost preferata doamnei învățătoare, au adus fructe de sezon, gemuri și murături. Nimeni nu a lipsit: profesorii ne-au admirat mesele îmbelșugate, iar elevii mai mari s-au înfruptat pe săturate. ” (Popa Alexia, IV B)

,,Mi-a plăcut că am schimbat între noi preparatele aduse de acasă. A fost interesant să vedem ce au adus copiii din clasele mai mici. Toți însă, cu mic cu mare, au adus doar hrană sănătoasă. Acesta a fost, de fapt, scopul acțiunii.” (Balasz Rareș, IV B)

Toţi copiii au căzut de acord asupra aceluiași lucru: activitatea a fost extraordinar de plăcută și ... delicioasă! Cât despre impactul ei, au recunoscut în unanimitate că au aflat cât de important este să mâncăm sănătos.

17

Devenită resursă foarte valoroasă în secolul nostru, apa are un rol esențial în întreținerea vieții. Fără ea, nu ar putea exista viața. În natură, apa se găsește în toate stările de agregare: în stare lichidă acoperă 2/3 din suprafața pământului: mări, oceane, râuri, fluvii, ape sub-terane în stare solidă – calotele glaciare

în stare gazoasă –vaporii de apa Apa potabilă trebuie să fie limpede, incoloră, fără miros sau gust deosebit. Fiind in vizită la Uzina de Apa, elevii claselor a III-a A si a III-a B au avut ocazia de a vedea etapele

de purificare, procesele prin care trece apa până ajunge în stadiul de apă potabilă, la robinet. Copiii au aflat lucruri interesante, au trecut peste sau pe lângă imensele bazine de apă, fiind uimiți, puțin temători că ar putea să cadă.

A fost o lectie ,,pe viu” despre apa noastra cea de toate zilele. Prof. ciclul primar Elena Gliga

Știm atât de multe despre igiena orală. Copiii din zilele noastre sunt prieteni cu periuța și pasta de dinți, ba chiar au auzit și de ața dentară. Merg regulat la stomatolog și folosesc apa de gură, pentru că lupta cu cariile trebuie dusă în mod constatnt, zi de zi. Totuși, când vine vorba de practică și, în mod special, de o corectă prac-

tică a igienei orale, se simte parcă, permanenta necesitate de a demonstra și experimenta modul corect de periaj dentar, necesitatea schimbării regulate a periuței de dinți, înlocuirea scobitorilor cu ața den-tară. Ca atare, se cuvine să le mulțumim, din nou, studenților de la UMF care, susținând Campania Colgate, revin, ca în fiecare an, cu noi lecții, filmulețe, demonstrații practice și cadouri menite a ne reînvăța cât de important e să ținem la distanță cariile și, mai ales, cum trebuie să ducem războiul cu ele pentru a-l câștiga. Astfel, elevii ciclului primar s-au bucurat și în această toamnă de această experiență. Și, poate, cine știe, unul dintre ei va deveni peste ani, studentul de la medicină care le va da lecții mai micilor lui colegi de școală primară.

18

Halloween este o sărbătoare de origine celtică, preluată astăzi de multe popoare din lumea occidentală, ea răspândindu-se în secolul al XIX-lea prin intermediul imigranților irlandezi din Statele Unite ale Americii. Este sărbătorită în noaptea de 31 octombrie, deși în unele țări data sărbătorii variază — de exemplu, în Suedia este sărbătorită în prima sâmbătă din noiembrie. Numele provine din limba engleză, de la expresia All Hallows' Even, numele sărbătorii creștine a tuturor sfinților, sărbătoare cu care Halloweenul a devenit asociat în țările unde predomină creștinismul occidental — catolic și protestant, deoarece în aceste culte creștine ziua tuturor sfinților este sărbătorită pe 1 noiembrie. Specific pentru Halloween este dovleacul sculptat care reprezintă Lanterna lui Jack. Cu ocazia acestei sărbători copiii se maschează în vrăjitori, mumii sau alte personaje și colindă pe la case întrebând „Trick or Treat?” (Păcăleală sau dulciuri?),

ca o amenințare că dacă nu li se dau dulciuri, persoanei colindate i se va juca o farsă. În alte țări Halloween este serbat prin parade și carnavaluri. În școala noastră, cei mici abia au așteptat ziua când au primit acordul de a schimba uniforma școlară cu deloc înfricoșătorul costum de drăcușor, dovleac, zgripțuroaică, prințesă sau, te miri ce... Veselia a fost atât de molipsitoare încât promitem să ne costumăm și în toamna lui 2018.

Era o zi de vineri, toti colegii am așteptat această zi, deoarece era ziua în care avea loc petrecerea costumată numită ….. Balul Toamnei . Noi trebuia să ne facem costumele singuri și să fim cât mai origi-nali. Am decis să ne îndulcim și cu câteva bunătăți, așa că cinci copii au mers să cumpere sucuri, dulciuri și doamna dirigintă a comandat pizza, iar un coleg s-a ocupat de muzică. Am dansat, am mâncat, ne-am distrat cu diverse jocuri, iar după aceea, juriul a hotărât cine a avut cele mai bune și cele mai creative costume: Locul I l-a luat Crăciun Vlad, locul II l-au obținut Moldovan Ana și Mureșan Marisa, iar locul III l-a luat Bucur Nicoleta, plus mențiunile. Fiec-are a primit câte o diplomă și felicitări. Cam așa a fost petrecerea noastră mult așteptată care pe noi ne-a bucurat foarte mult, iar acest lucru îl datorăm doamnei diriginte Atomei Nicoleta.

CĂTINEAN ALEXIA, Clasa a VI-a A

clasa a V-a A

19

În data de 31 octombrie 2017 elevii clasei noastre au sărbătorit împreună Haloween-ul. Îndruma-

ți de doamna dirigintă, profesoara Buhăianu Mirela, elevii și-au prezentat costumele, apoi au avut de

parcurs diferite probe distractive. La sfârșitul activității elevii au primit diplome. Activitatea s-a sfârșit cu

dans si voie bună. Buna dispoziție ne însoțește însă în fiecare zi!

clasa a V-a A

Prima provocare mult așteptată, și cu adevărat grea, Balul Bobocilor.

La sfârșitul unor probe istovitoare care au furat zâmbetul, iată câștigătorii

20

”Copii fericiți, spontani, fără presiunea profesorilor, a părinților ...asta este baza... și cu timpul se poate construi mult”.

Instructor șah Gergely Fugulyan Asta spune domnul instructor de șah despre elevii clasei a II a C

A szüreti bál egy őszi ünneplés ami a szüretelés után

történik, és a szüretet ünnepeli. A szüreti bál régebb egy élő

zenekaros ünneplés volt, de manapság kevesebb helyen, de

azért még szépszámban maradtak települések, ahol évről-évre

megszervezik ezt a szép ünnepet.

A mi iskolánkban is tartottunk az idén szüreti bált, egy olyan tevékenységet, amelyet

hagyományként továbbra is meg szeretnénk tartani és minden évben meg szeretnénk rendezni. Nálunk

élő és hangfalas zene is volt, amely nagy sikernek örvendett a

jelenlevők körében. Amikor bementünk kaptunk egy ingyen

tombolajegyet, azután pedig még aki akart vásárolni lehetősége

volt rá. A legelején bemutatták a szüreti hagyományok

fontosságát, hagyományörző előnyeit, szép és nevelő jellegét.

Ezután elkezdődtek a fellépések, ami éneklés és tánc volt, az

én osztálytársaim is szerepeltek, szépen felöltözve székelyruhába,

öttagú kórusként magyar szüreti népdalokat adtak elő. Majd a

nagyobb osztályokból egyéni fellépések következtek, szintén

népdalok és versmondás formájában, nagy-nagy sikert aratva a

közönség körében, aki tapssal jutalmazták a fellépőket. Az előadás

csúcspontja a hetedikes és nyolcadikosok páros és fiú verbunkos fellépése volt, ami nagyon tetszett a

jelenlevőknek. Egyből a fellépések után kezdődött a tombolajegyek kisorsolása, amivel édességeket, kis

és nagy szőlőkoszorúkat lehetett nyerni. A tombola után vége lett a szervezett időnek és kezdődött a

szabadidő. A szabadidőben ment a zene a hangfalból, szabad volt a tánc, nagyon jól éreztük magunkat,

mindenki felszabadultan táncolt. A jól sikerült műsorért külön köszönetet mondunk Vulkán Vera-Tünde

magyartanárnőnek, aki az esemény főszervezője volt, valamint a többi résztvevő osztályok

osztályfőnökeinek, Dániel István V-es, Barta Csaba

VI-os, Kislaki Imola VII-es, valamint Şerban Klaudia

és Szabó-Ádám Béla VIII-os osztályfőnököknek,

akik nagymértékben besegítettek a jól sikerült

szüreti bál megszervezésében. Mikor vége lett a

szabadidőnek is, segítettünk rendet rakni,

takarítani és hazamentünk. Várjuk a következő

szüreti bált!

Szilágyi Szilárd V.C osztályos tanuló

21

La data de 10 octombrie 2017, elevii claselor a VII –a A, B, C ai școlii noastre au comemorat Holocaust-ul, un eveniment istoric semnificativ, trist, deopotrivă. Activitatea a constat în prezentarea materialelor: planșe si machete pe tema Holocaust- ului, vizionarea filmului : The Boy in the Striped Pyjamas și concluzii - compuneri despre evaluarea activității, realizate de fiecare elev. Câteva obiective ale activității au fost: informarea elevilor asupra greșelilor trecutului stabilirea cauzelor care au dus la deportarea și închiderea evreilor în lagăre evidențierea felului în care Holocaust-ul s-a reflectat în filmul: The Boy in the Striped Pyjamas, elaborarea unor

materiale.socializarea elevilor, cooperarea prin intermediul unor activităţi de grup. Prof. Buhăianu Mirela

22

La sfârsitul lunii noiembrie 2016 ,elevii claselor a V-a A,B ,

a VI-a A, B, C, a VII- a A, B si ai claselor a VIII-a A, ai Șc. Gimn.

“Alexandru Ioan Cuza”, la îndrumarea d-nei prof. de istorie Buhăi-

anu Mirela au dat frâu creativității prin proiecte realizate de ei, în

echipe alături de părinții lor, cărora le multumim pentru im-

plicare. (Profesor Istorie: Buhăianu Mirela)

Activităţile propuse: realizarea unor machete, planșe

Produsele realizate:

Clasele a V- a: locuințe ale omului primitiv, cele 7 minuni ale lumii antice;

Clasele a VI- a: domeniul feudal, castelul feudal, jurământul dintre senior si vasal, turnirul.

Clasele a VII- a și a VIII-a: 1 Decembrie 1918 – Marea Unire

Câteva dintre obiectivele urmărite în cadrul acestui proiect, sunt:

* Aplicarea în practică a cunoștințelor dobândite;

* Dezvoltarea capacității de cercetare, proiectare, executare, evaluare și utilizare a obiectelor;

* Dezvoltarea capacității de cooperare și comunicare în cadrul activităților practice în echipe;

* Dezvoltarea creativității și originalității în cadrul activităților practice;

*Stimularea curiozității pentru studiul istoriei

*dezvoltarea atitudinilor pozitive față de sine și față de ceilalți.

Din când în când, merită ,,să fim copii pentru înc-o zi”. De câțiva ani le dăm ștrengarilor de clasa a VIII-a șansa de a striga catalogul și de a preda în fața unei clase de profesori deveniți...elevi. Deloc comod acest schimb de roluri.

23

Giulia, Bianca, Amalia, Sebastian, Ilinca, Viktoria, Alexia, Sebastian, elevi în clasa a patra B, coordonați de prof. Moldovan Emilia de la Sc. Gimn. ,,Al. I.Cuza”, au fost VOLUNTARI pentru o zi. Alături de preșcolarii Grupei mici din Grădinița aferentă școlii noastre, preșcolari coordonați de Irina, școlarii au colorat, decupat și lipit fișe conținând copii îmbrăcați în costume populare. Au sărbătorit astfel intrarea în centenarul Unirii. Şcolarii și-au oferit sprijinul în realizarea colajelor și i-au învățat pe cei mici să rostească și să înțeleagă sensul mesajului ,,Trăiască România dodoloață!” Activitatea s-a încheiat cu cântec și dans popular, precum și cu jocuri muzicale. Pentru că au fost gazde primitoare, preșcolarii au primit balonașe în culorile drapelului.

,,Eu cred că dacă poți să faci voluntariat ajutând alți copii, ești bun la suflet.” (Ciprian Belean)

,,E pentru a treia oară că fac acțiuni de voluntariat alături de copii mai mici. De data aceasta am desenat cu ei, am decupat și am cântat. Le-am vorbit despre România dodoloață formată prin Unirea din 1918. Nu știu cât au reușit să înțeleagă, dar știu că le-a făcut plăcere să pronunțe acest cuvânt. În vara trecută am fost voluntară în Grădinița estivală și cred că cel mai important lucru în voluntariat e că vrei să ajuți fără să aștepți recompense. (Ilinca Moldovan)

,,A fi voluntar înseamnă a-i ajuta pe cei din jurul tău și a-i face să se simtă fericiți.” (Mihai Boldea)

,,Mie mi-a plăcut să lucrez cu copiii mici, să-i ajut să coloreze, să decupeze și să realizeze un colaj pe care, mai târziu, l-au afișat pe coridor. În încheiere am cântat și am dansat. Pentru mine a fost cea mai frumoasă zi. (Sebastian Săbădean)

24

Iată-ne din nou ajunși aici! A devenit deja un obicei ca în fiecare an, în data de 5 decembrie, de Ziua Voluntaria-tului să mergem la Azilul de Bătrâni din Tg. Mureș. Alături de clasele a VII-a A și clasa a VIII-a C, însoțiți de doamnele diriginte am pornit cu emoție în suflet spre batrâneii care ne-au cucerit sufletele anul trecut. Aceștia ne așteptau cu mai multă nerăbdare și emoție decât noi și ne-au primit cu brațele deschise și cu zâmbetul pe buze. Pentru câteva clipe cred că au uitat de toate grijile și au trăit din plin mo-mentul….

Am început să îi colindăm cu tot dragul și din tot sufletul, iar la sfârșit ne-au facut și ei o surpriză plăcută, pentru că ne pregătiseră și ei un colind frumos. În tot acest timp mi s-a prelins o lacrimă pe obraz și nu știam dacă este una de fericire fiindcă am înveselit câteva persoane sau de tristețe pentru că nu puteam să facem mai mult pentru ei…

La sfârșit le-am oferit fructele cu care venisem pregatiți și în timp ce ne perin-dam pe acolo am recunoscut-o pe doamna de anul trecut, careia i-am citit o

poveste și care ne-a povestit și ea de copilăria sa. M-am apropiat de ea aceasta mi-a șoptit: ,,TE ȚIN MINTE,, și în acel moment sufletul mi s-a umplut de bucurie și ochii de lacrimi. Doamna m-a strâns în brațele e ce duceau după ele o poveste… Această experiență mi s-a părut probabil cea mai emoționantă dintre toate pe care le-am trăit în viața de școlar.

MUREȘAN MARISA, Clasa a VI-a A

A devenit o tradiție ca în fiecare an, clasa noastră, să participe la activitatea de voluntariat organizată de Fundatia Transilvană Al-pha cu ocazia zilelor dedicate Orei de Voluntariat. Toți foarte entuziasmați de reîntâlnirea cu bunicii dintr-un frumos centru de bătrâni , am mers, bucuroși spre clădire, încărcați toți cu fructe proaspete. Ajunși acolo ne-au întâmpinat mulți bunici, de toate vârstele. Erau fericiți de venirea noastră. Noi am început să colindăm, iar drept mulțumire au cântat și ei o frumoasă colindă, iar apoi ne-au răsplătit cu ciocolata numită de dânșii, batonul copilăriei. Ne-au povestit căteva întâmplări din tinerețea lor și cum își petrec ei o zi acolo. De asemenea, colegii noștri i-au inițiat, pe simpaticii bunici, în bine cunoscutul joc cu kendama. Acei bunici erau plini de viață, bucuroși și iubitori.

Această minunată experiență la care am participat cu drag, ne trezește în suflete bucuria de a oferi zâmbete pe buzele unor bătrâni optimiști. (Elevii clasei a VII-a A)

25

Ora de dirigenție. Tema: Ce înseamnă ,,a fi darnic”? Un subiect destul de comun și des auzit. Totuși, de câte ori am fost darnici? Am lansat o provocare: fiecare trebuie să descrie, în câteva rânduri, ce înțelege prin dăr-nicie sau să dea un exemplu în care a dat dovadă de dăr-nicie. La început a fost mai greu, dar apoi fiecare a început să facă legături cu diferite momente din viața lor în care au fost darnici. Concluzia noastră a fost că dărnicia nu

înseamnă o acțiune intenționată, de mare amploare, de care să știe toată lumea. A fi darnic înseamnă să faci gesturi mărunte care pentru alții înseamnă foarte mult. A fi darnic nu înseamnă doar să oferi bunuri materiale, ci poate fi vorba de o îmbrățișare, un cuvânt de încurajare, să dedici din timpul tău sau din cunoștințele tale. Dărnicia este o parte din viața noastră care ne ridică la rang de Oameni. Este o modalitate prin care ne arătăm dragostea noastră, respectul și recunoștința față de ceilalți și față de Dumnezeu. Vorba bătrânilor: ,, ce dai cu o mână, primești înapoi cu două”, ilustrează tocmai ideea că oferind nu rămânem noi mai săraci, ci ne îmbogățim sufletește.

La sfârșitul orei de dirigenție am propus un exercițiu de dărnicie pe care să îl facem împreună. Așa am hotărât să vizităm Casa de copii de la Glodeni. Am pregătit pachete pentru fiecare din cei 24 de copii, dar am vrut să dăruim mai mult decât niște bunuri materiale, așa că am pregătit jocuri, cântece și diferite momente pe care să le petrecem împreună. Bucuria mea a fost să văd cât de impresionați au fost copiii atunci când au văzut bucuria de pe chipul copiilor, când au realizat cât de ușor poți face cuiva o bucurie și cât de puțin îți trebuie să faci un copil să zâmbească. Lecția despre dărnicie a fost una de suflet, despre care am vorbit multe zile și în urma căreia copiii au conștientizat că dărnicia nu înseamnă o sumă de bani sau niște bunuri materiale, ci este orice gest făcut din suflet și dăruit altui suflet.

Andreea: Credeam că a fi darnic înseamnă să ai mulți bani și să dai din ei și celor săraci. Nu m-am gândit că pot fi darnică zilnic. Mă bucur că am înțeles cât de simplu poți dărui și câtă bucurie aduce aceste gesturi mărunte.

Teodora: Nu m-am gândit niciodată că dărnicia poate aduce atâta bucurie. Încă văd bucuria de pe chipul copiilor când e-am spus că am venit să ne jucăm cu ei. Nici nu mai conta ce au primit în pachete. Ei erau bucuroși că pot cânta și se pot juca cu noi. A fost o experiență plăcută pe care nu o voi uita. Raul: Mie și acuma îmi vine să plâng când îmi amintesc cât de fericiți erau acei copii că noi eram acolo pentru ei. Noi, care avem părinții zilnic lângă noi, nu ne dăm seama ce bogăție avem și cât de norocoși suntem. Am rămas foarte impresionat.

Prof. Dirig. Szekely Daniela, clasa a VIII-a B

26

White Week este o campanile caritabilă a studenților asociației ESTIEM MUREŞ din cadrul Facultății de Inginerie a Universitatii Petru Maior din Târgu Mureș. Acțiunea s-a desfașurat în ultima săptămană a lunii noiembrie. “Transformă Black Friday în White Week și fii alături de copii nevoiași!”, acesta este sloganul nostru, iar această campanie are ca scop colectarea de carți, jucarii și rechizite, care mai apoi sunt donate, pe parcursul lunii decembrie copiilor din centre de plasament și celor care fac parte din familii defavorizate. Anul acesta, actiunea White Week a fost susținută de Compania Hirschmann România, iar partenerii acestui proiect au fost: Universitatea Petru Maior din Tîrgu Mureș, Clubul Presei (Club Office), Compania AQUASERV, Liceul Vocațional de Arte, Şcoala Gimnazială Alexandru Ioan Cuza, Şcoala Gimnazială Dacia, Gimnaziul Romulus Guga, Sindicatul “Pro Educația” al salariaților din Universitatea Petru Maior din Tîrgu Mureș, Siguranța Mureșenilor, Radio Tîrgu Mureș. Şi dacă ediția de anul trecut a reușit să mobilizeze foarte multă lume, anul acesta așteptările nostre au fost depășite. Am fost copleșiți și impresionați de donațiile colectate. Am reușit să bucurăm peste 600 de copii. Am donat la Preventoriul TBC, la Centrul de zi Rozmarin, la Gradinita nr. 19 din Beșa, la casa familială din Lăzarea județul

Harghita, la o școală din satul Vaideiu, unde o doamnă a reușit să acrediteze o școală făcută din barăci metalice, la 3 case familiale din Reghin, și bebelușilor abandonaţi la Pediatria din Luduș, copiilor crescuți de măicuțele de la Așezământul Mănăstirii Dumbrava. În spatele acestor înșiruiri stă însă multă muncă, dar și bucuria că am făcut fapte bune, că suntem uniți. Ajutănd pe alții ne ajutăm pe noi!

Doresc să mulțumesc atât personal cât și în numele studenților de la ESTIEM tuturor oamenilor cu suflet care au donat și care își îndrumă copiii să fie darnici și buni. Mă înclin în fața studenților mei şi mulțumesc cadrelor didactice şi elevilor de la Gimnaziul ,,Alexandru Ioan Cuza” implicaţi în proiect!

Mihaela Bucur – cadru didactic al Universității Petru Maior din Târgu Mureş

şi presedintele Ascotiatiei ESTIEM Mures. Eu, împreună cu Rareș și cu câțiva colegi din clasa a opta am fost responsabili cu acțiunea White

Week. Am anunțat perioada campaniei și ce presupune, iar colegii de a opta au strâns cutiile pline. Pentru mine această campanie a însemnat un gest de generozitate, de bunatate si de bucurie.

Cu un mic efort poți ajuta un copil nevoiaș. Ana Moldovan , Clasa a VI-a A

Am avut bucuria să mă aflu printre care au anunțat în unitatea noastră scopul acestei activități,

și anume, donarea jucăriilor, hainelor și a rechizitelor pentru copiii din orfelinate. Timp de o săptămână am intrat în clasele școlii pentru a colecta bunurile pe care colegii mei mai mici le-au dăruit cu dragoste în speranța că vor ajuta. Mă simțeam minunat stiind că fac acest lucru pentru niște copii care se vor bucura din toată inima lor de lucrurile primite, deoarece pentru ei fapta noastră este o faptă de bunătate și înțelepciune. La sfârșitul săptămânii am constatat cu inima împlinită că cel mai frumos lucru din lumea aceasta este să poți să-l ajuți pe cel care are nevoie.

D.D

Clasa a IV-a A a desfășurat în acest an școlar o activitate în limba franceză pentru promovarea culturii, obiceiurilor francofone cu ocazia Sărbătorilor de iarnă. Cei mai fericiți au fost elevii care au cântat, au desenat și au împodobit bradul de Crăciun. Ambianța de lucru a fost deosebit de plăcută, ele-vii, deși încă nu au studiat limba franceză s-au întrecut în a-și dezvolta vocabularul legat de Crăciun.

Activitatea a fost coordonată de doamna profesoară de franceză, Croitoru Adriana.

27

Într-un spaţiu călduros, atât la propriu cât şi la figurat, copiii au ocazia de a modela aluatul până când acesta devine mult îndrăgita turtă dulce. Împărţiţi la mese, acestia trec apoi la treabă, îmbrăcaţi şi dotaţi corespunzător, cu respectarea normelor de siguranţă şi igienice. După ce aluatul e lucrat, acesta este „rupt” în diverse forme cu tematică hibernală: steluţe, bomboane, brazi de Crăciun, inimioare. Ur-mează introducerea formelor în cuptor, de către un angajat Eldi, după care turta dulce este pictată în diverse culori şi modele, în funcţia de fantezia micilor brutari. La final, turta dulce este fie consumată în incinta atelierului, fie dusă acasă. (Prof. înv. primar MONICA MAIER )

Ziua serbării de Crăciun a fost foarte specială și eu, personal, am așteptat-o foarte

mult. A fost un program complex pentru că doamna dirigintă nu a dorit să rămână niciun copil fără rol, așa că le-am prezentat părinților trei scenete și câteva colinde. Fiecare scenetă a fost foarte frumoasa și deosebită. Prima s-a numit " Pacea cu zmeii" și a fost premiată cu locul al II-lea la concursul județean "Minunata lume a scenei", a doua s-a numit: "Povestea lui Moș Crăciun", iar a treia, "Patru lumânări". La final am avut un minirecital de colinde la care am fost acompaniați la chitară de doamna profesoară de muzică Kovac Katalin.

În timpul serbării am observat în privirea doamnei diriginte că a fost foarte mândră de noi, nu doar că am interpretat bine rolurile ci și pentru că am transmis magia Crăciunului.

A fost un moment minunat în care ne-am bucurat alături de doamna dirigintă și de părinții noștri și pe care nu o să îl uit prea curând. (Lazăr Alexandra, Clasa a VI-a A)

În fiecare an în apropierea sărbătorilor de Crăciun împreună cu doamna dirigintă organizăm o tombolă prin care fiecare copil să ofere si să primească un cadou, aducându-ne aminte și de darurile oferite de magi la nașterea Domnului Isus.

După tombola, fiecare copil știa cui să dea si de la cine o să primească ca-douri. Din acel moment a început o adevarată aventură pentru căutarea unui ca-dou care să fie frumos, plăcut și potrivit persoanei căreia îi era dedicat. În cele din urmă, l-am găsit și era exact așa cum mi-am dorit…în spiritul Crăciunului!

L-am dus la școală bucuros si entuziasmat pentru a-l da celui care trebuie să primească de la mine. În tim-pul orei de dirigenție doamna dirigintă ne-a dat voie să facem schimb de cadouri. A fost o veselie mare, fiecare copil s-a bucurat pentru cadoul primit, dar mai ales pentru cel dăruit. Acesta este spiritul Crăciunului, oferim și primim, iar cel mai mult ne bucurăm de caldura si bunătatea din sufletul nostru.

Curtean Rareș Clasa a VI-a A

28

Elevii clasei I A

au hotărât împeună cu doamna

învățătoare, să-l aștepte pe

invitatul special al lunii decembrie,

nimeni altul decât Moș Crăciun,

alături de părinți, muncind cot la

cot. Au confecționat, cu mic, cu

mare, felicitări în care să-și

aștearnă urările de bine, dorințele

care să se îndeplinească în seara de

Crăciun și sentimentele de iubire.

Noi i-am surprins în febra

pregătirilor și, credeți-ne pe

cuvânt, a fost treabă serioasă!

Prof. înv. primar Frunză Ioana

,,Pe Moș Crăciun îl aștept cu drag!” (Sebastian Cerghezan) ,,Îmi place că Moș Crăciun aduce cu el și spiritul sărbătorilor. (Olga Chipeșiu) ,,Știu de mic că Moș Crăciun nu îți aduce cadouri dacă nu ești cuminte.” (Darius Matei) ,,Dragi copii, Moș Crăciun este un bătrânel cu burta mare, îmbrăcat în roșu și care intră în casele oamenilor pe horn.” (Larisa Șuteu) ,,Moș Crăciun aduce cea mai frumoasă sărbătoare, pentru că el e darnic.” (Rareș Balazs) ,,Rolul lui Moș Crăciun este să îi facă bucuroși pe copii, dar eu nu mai cred în el.” (Claudia Barabaș) ,,Eu încă cred în Moș Crăciun și îl aștept și anul acesta pentru că el aduce bucurii copiilor. (Denisa Man, Sebastian Săbădean) ,,Îmi place Crăciunul pentru că stau cu familia. Chiar cred că există acest Moș și că vine la noi.” (Cristian Bucur)

29

Pe data de 12 octombrie 2017 a avut loc un concurs de orientare şi perspicacitate organizat de Liceul Tehnologic “Gheoghe Șincai “ în colaborare cu Primăria Tg. Mureș. Concursul a avut loc în Cetatea Medievală, în cadrul ,,Târgului de arte și meserii". La acest concurs am participat împreună cu colegii mei Ionuț și Cătălin și alte șapte echipe din diferite școli. Când am ajuns la cetate am primit o hartă a acesteia, iar doamna dirigintă ne-a explicat tot ce nu înțelegeam, apoi ne-am adunat toate echipele într-un loc și am început. Fiecare clădire din cetate avea un nume, iar noi primeam diferite ghicitori pe care trebuia să le rezolvăm și să ne ducem la clădirea care se oc-upa cu ceea ce scria în ghicitoare. La locul identificat, primeam un indiciu şi o altă ghicitoare și tot așa. La sfârşit a trebuit să for-

mulăm un proverb din rezolvările ghicitorilor de pe traseu. Am muncit în echipă și acest lucru s-a văzut dat fiind faptul că am ieșit pe primul loc. Am depus mult efort: trebuia să alergăm dintr-o parte-n alta a cetății, însă am reușit.

Pentru locul întâi, premiile au fost niște ghiozdane colorate pe care era înscripționat ,,Târgul de arte și meseri".

Tanţoş Cătălina, clasa a VIII-a C

Centrul Eucațional ,,Salvaţi copiii” funcționează de mai bine de trei ani în Şcoala Gimnazială ,,Al I. Cuza” din Tg. Mureș, cu reale beneficii pentru grupurile defavorizate de copii din acest cartier. Printre beneficiari, copii cu risc de abandon școlar, copii provenind din familii lipsite de potențial financiar, familii numeroase, copii care necesită suport psihologic, copii având părinți plecați în străinătate. Sunt bineveniți toți copiii care ne solicită sprijinul și ne bucurăm să vedem că intră pe ușă cu zâmbetul pe buze. Proiectele finanțate de H&M sunt Grădiniţa estivală care a cuprins un număr de 25 de copii și

Școala de după școală, având drept beneficiari un număr de 40 de copii din ciclul primar. Elementul de

noutate este extinderea proiectului și în gimnaziu. 20 de copii din clasele V – VIII beneficiază din acest

an școlar de sprijinul echipei ,,Salvați copiii”. Toți copiii se bucură de o masă caldă și de suport

psihologic, ajutor în efectuarea temelor pentru acasă și de un moment de destindere.

Sfârșit de Grădiniţă estivală la Centrul Eucațional din Şc. Gimn. ,,Al I. Cuza” din Tg. Mureș. 40 de copii și părinți ai acestora au făcut o drumeție la Zoo. Bucurie, nerăbdare, uimire, amestecate toate ... și apoi o porție bună de joacă în parcul de la Platoul Cornești, sub atenta supraveghere a doamnei Gurghian Felicia și a profesoarei Gliga Elena.

30

Am învățat să

avem grijă de

păpuși și de noi,

să construim cu

lego și să ne

jucăm.

Părinții copiilor înscriși în proiectul de peste vară, au beneficiat și de ore de consiliere. Au învățat reguli de igienă, reguli de comportare civilizată și li s-a explicat necesitatea frecventării zilnice programului educativ în învățământului preșcolar.

Alături de

voluntari ca Andrei,

Sonia, Mădălina, Patrik,

Ioana, elevi ai

liceului ,,Al. P. Ilarian”,

am dansat, am cântat

și am învățat jocuri de

socializare.

Ne-am sărbătorit și zilele de naștere într-o atmosferă de veselie

31

40 de copiii din Şcoala Beșa au primit haine de iarnă călduroase și cizmulițe căptușite, astfel încât, venirea la școală să nu mai fie condiționată de lipsa unor haine potrivite anotimpului rece.

Şi pentru că am fost muncitori și ne-am știut juca frumos, ne-a găsit și Moș Crăciun, mai devreme.

Salvaţi copiii este o organizție care ajută gratuit copiii să iși facă temele la școală luptând astfel pentru prevenirea abandonului școlar. Copiii înscriși în programul After school primesc zilnic o masă caldă și ajutor din partea profesorilor și a voluntarilor care vin să ajute copiii în procesul de învățare.

Iată câteva opinii ale acestora: „Mie îmi place foarte mult acest program deoarece mi-am făcut prieteni noi si am reușit să îmi fac

temele și să mă împrietenesc cu copii care sunt la același program ca și mine. Mi-am făcut temele și mi-am învățat lecțiile, iar când ajungeam acasă trebuia doar să repet.“

„Mie imi place să comunic cu persoane, îmi fac temele și învăț jocuri noi.“ „Mie imi place foarte mult să vin la acest program deoarece cunosc persoane noi, iar când nu mă

descurc la teme, are cine să mă ajute.“ „Mulțumesc pe această cale tuturor profesorilor că au fost

alături de mine în această perioadă grea. Mulțumesc din suflet și copiilor din școală!” Simon Adrienn VI a C

„Mie imi place acest program deoarece imi fac prieteni noi, când nu mă descurc la teme mă ajută doamna Felicia. Și învăț jocuri noi.“

„Mie mi-a plăcut acest program pentru că mi-am facut temele și am învățat multe jocuri noi.”

,,Îmi place aici că mănâc și îmi place de doamna Emilia că mă întreabă dacă vreau să mă ajute și îmi arată cum să scriu și citește cu mine. Când terminăm de învățat se joacă cu mine.”(Adi)

32

Preșcolarii din grupa mică au primit vizita lui Moș Crăciun. Pentru a-l întâmpina așa cum se cuvine, micuții au pregătit o serbare tradițională. Astfel, ei au reușit să-i impresioneze pe toți cu un program artistic deosebit: cântece, poezii, datini și obiceiuri specifice Sărbătorilor de iarnă. Chiar dacă au avut emoții, cum era și normal, preșcolarii nu s-au lăsat copleșiți de ele, depășindu-le și oferindu-le părinților un spectacol de neuitat.

Pentru efortul depus, dar și pentru că au reușit să îl impresioneze pe Moș Crăciun, micuții preșcolari au fost răsplătiți cu un pachet cu dulciuri și jucării. Darurile Moșului au fost și o dovadă că cei mici au fost cuminți pe parcursul anului și au meritat să le primească.

Profesor înv. preșcolar, Găinar Irina

Anotimpul toamna, a fost sărbătorit cu mare entuziasm de preșcolarii de la grupa ”Piticilor”. Pentru a satisface curiozitatea copiilor cu privire la acest anotimp am derulat un proiect tematic Am confecționat măști de carnaval si am făcut expoziții de lucrări practice. Părinții s-au implicat cu interes în procurarea materialelor necesare desfășurării activităților.

Totul a culminat cu ”CARNAVALUL TOAMNEI”: cântece și poezii închinate toamnei și parada costumelor. ,,Piticii”, îmbrăcați în costume de carnaval, au fost fructe și legume, defilând foarte îndrăzneți, pe cântecul „Trece toamna cea bogată”. Efortul a fost răsplătit cu aplauzele părinților și bunicilor prezenți.

Secția maghiară a Grădiniței cu Program Prelungit Nr. 11 coordonată de Educatoarea Cozma Kinga l-a așteptat cu nerăbdare pe Moș Crăciun. Prin colinde și versuri, însoțite de sinceritatea și spontaneitatea copilăriei au desfășurat o activitate împreună cu părinții copiilor într-o atmosferă de armonie și căldură sufletească.

Prof. înv. preșcolar

Cozma Kinga

33

Măsuri în caz de înec, leşin sau în cazul în care găsim o persoană inconştientă. Elevii au fost foarte receptivi la informaţiile primite, chiar au realizat echipe de salvatori şi victime

repetând măsurile învăţate.

prof. Pop Maria

Programul ”Şcoala Altfel” constă în derularea, la nivelul fiecărei unităţi de învăţământ, într-o

săptămână, a unui orar special format doar din activităţi cu caracter non-formal. Activităţile propuse

exced curriculumul naţional şi sperăm să aducă plus-valoare întregii comunităţi şcolare, prin competenţe,

coeziune, spirit de echipă şi, nu în ultimul rând, prin zâmbetele elevilor şi ale dascălilor implicaţi.

Prof. Pop Maria

34

Secţia maghiară În anul școlar 2017-2018 avem înscriși 37 de copii la cele două grupe de

preșcolari. Din prima lună a anului școlar am încercat să marcăm toate zilele și

evenimentele deosebite. Astfel pe 29 septembrie am sărbătorit Ziua Poveștii Populare Maghiare, copiii aducând cărți de povești de acasă.

Şi chiar dacă suntem mititei, să se știe: IUBIM CĂRȚILE!

Pe 4 octombrie am marcat Ziua Mondială a Animalelor și cu această ocazie am fost la Grădina Zoologică împreună cu părinții.

În noiembrie am participat la Parada Brazilor, organizată de Promenada Mall și, împreună cu copiii, am împodobit bradul cu ornamente pregătite de ei.

Ziua Naţională a României a fost încă o zi importantă în grădinița noastră, copiii îmbrăcându-se în culorile drapelului, alcătuind un steag viu.

35

În luna decembrie, cu ocazia sărbătorilor de iarnă, am împărtășit bucuria nașterii Domnului Isus prin cântece, poezii la Căminul de bătrâni al Fundației Lazarenum, unde am împărțit pachete și felicitări confecționate de către copii.

Redactat de prof. înv. preșcolar: NEMES ANGÉLA, NAGY IMOLA

Ne-am eprimat bucuria sosirii Crăciunului şi am realizat lucrări plastice sub formă de desene, colaje, felicitări, specifice acestei sfinte sărbători. Activitățile dedicate acestui eveniment s-au finalizat prin prezentarea, în fața părinților, a unui progam de colinde și versuri specifice acestei sfinte sărbători. Strădania noastră a fost răsplătită. Moș Crăciun a împărțit tuturor cadouri.

36

Gomboczi Nicoleta – karate Cheţan Patrick – fotbal Bucși Dragoș – judo

Unii dintre noi practică diferite sporturi:

Dansurile sunt specialitatea Sarei Botezan.

Minunate sunt zilele când ne întâlnim pentru a cânta “ Mulți ani trăiască!“ celor sărbătoriți. Ne jucăm si ne bucurăm fără a depăși limita respectului unuia față de celălalt .

Elevii clasei I C , prof. inv primar Marcela Cilibică

A mai trecut un an… Cu speranță și curiozitate, cu multe întrebări, cu fundițe mari și ochi pierduți în agitația primei

zile de școală, cu pași timizi „în afara lumii poveștilor în care trăiserăm până atunci”, cu mirare și cu emoție, cu sunetul îndrăzneț al clopoțelului și cu aromă de toamnă… așa a luat naștere clasa pregătitoare C „Albinuțele harnice” . Suntem frumoși, generoși și harnici, cu chipuri vesele și suflete nobile. Din copiii sfioși, timizi și nesiguri de anul trecut, cu ochii rugători ce voiau să spună: “Nu mă lăsa singur la școală !”, am devenit siguri pe noi, veseli și îndrăzneți, preocupați și curioși, dornici de a fi cei mai buni .

Suntem copiii mileniului III, elevi ai clasei I C. Formăm o echipă în care fiecare își are locul și rolul său bine definit. Suntem uniți și la bine și la rău. Ne străduim să învățăm bine și să ne comportăm frumos, să fim mândria școlii și a doamnei învățătoare. Pentru noi, clasa reprezintă a doua familie, iar doamna noastră învățătoare, Marcela Cilibică, este a doua noastră mamă.

Cărțile ne sunt un sfetnic bun, caietele și stilourile ne sunt prieteni de nădejde ce ne ajută să biruim în lumea învățăturii și a cunoașterii, ne ajută să ne clădim viitorul.

Prieteniile s-au legat firesc și dincolo de porțile școlii, stimulate și de alte preocupări . Imaginile următoare sunt ,,o carte’’ deschisă din care reiese talentul și priceperea noastră,

dragostea pentru frumos și adevăr, dorința noastră de a vă împărtăși gândurile și sentimentele noastre.

Pe data de 5 octombrie 2017

am desfășurat activitatea ,,La multi ani, dascălilor

de ieri și de azi”

37

,,Să ne păstrăm dinţii sănătoși” - Activitate în colaborare cu studenții de la U.M.F. Tg. Mureș

Sub genericul „La mulţi ani, România!” Am dovedit că suntem măriminoşi, oferind cadouri am sărbătorit Ziua Națională a României. pentru cei nevoiaşi, în cadrul campaniei

„Iarna a sosit in zori La fereastra ne-a pus flori. A sosit cu gerul ei, Cu zapada si polei.” Pentru că ne aflăm într-un anotim plin

de magie și farmec elevii clasei pregătitoare A printr-o lucrare colectivă au realizat un tablou de iarnă. Am decupat formele geometrice din hârtie albă și colorată (cercuri de diferite mărimi pentru oamenii de zăpadă, pătrate și triunghiuri pentru case, triunghiuri pentru brazi). Pentru fulgii de zăpadă am folosit un perforator cu model. Copiii și-au ales materialele de lucru, apoi au colaborat la realizarea lucrării, ajutându-se reciproc. Elevii clasei pregătitoare A vă doresc un an nou plin de fericire și realizări.

Prof. înv. primar Groza Loredana

38

Maria Dălălău: ,,Cel mai mult mă bucură să învăţ.” Maria Oltean, Deleanu Teo, Pop Şerban : ,,Îmi place să învăţ literele.” Stan Ionela: ,,Îmi place să învăţ numere.” Alex Bejan: ,,Îmi place să-mi ajut colegii.” Căluşer Rareş, David Murzea: ,,Îmi place să colorez.” Demian Darius, Căluşer Raul: ,,Îmi place să ascult de d-na învăţătoare.” Nemeş Rus Anca: ,,Îmi place să învăţ litere şi să citesc.” Chirteş Diana, Florean Sofia, Alex Moga, Hurubă Cristian: ,,Îmi place să citesc.” Andreea Tălmăcean, Oltean Adriana: ,,Îmi place ora de Religie.” Cozma Alisia: ,,Îmi place să o ajut pe d-na învăţătoare, să scriu şi să citesc.” Urcan Vlad: ,,Îmi place ora de Engleză.” Bârlean Steliana: ,,Îmi place ora de Religie şi ora de Engleză.” Creţu Victor: ,,Îmi place să pictez.” David Pop: ,,Îmi place să număr , să mă joc şi să modelez.” David Rîtea: ,,Îmi place ora de sport şi să ascult de d-na învăţătoare.” David Grebenişan: ,,Îmi place să fac în caietul de mate.” Bungărdean Daria: ,,Îmi place să fiu atentă când fac

în caiete.” Paşcan Cezara: ,,Îmi place să citesc şi să fac în caie-

te.” Gliga Mihnea: ,,Îmi place să fac română.” Coman Sara: ,,Îmi place să fac Arte Vizuale şi ora de

Religie.” Pop Răzvan: ,,Îmi place să fac în caietul 2.” Goia Andrada: ,,Îmi place să desenez.” Gabor Iancu: ,,Îmi place să fac matematică şi română.” Gabor Ştefan, Burcsa Mândra: ,,Îmi place să scriu.” Prof. înv. primar: Carla Pădurean

În data de 11 Septembrie 2017, cu mari emoții din partea dirigintei, a părinților, dar mai ales, a elevilor, am pășit împreună în noua ,,aventura” numită: gimnaziu, pentru următorii patru ani. Primele activități împreună: ,,5 Oc-tombrie - Ziua Educației”, ,,Haloween”, Concert simfonic, ,,Îl așteptăm pe Moș Crăciun” și ... bineînțeles, vor urma mul-te, multe altele. Sper că le-am trezit curiozitatea.

(diriginte prof. Buhăianu Mirela)

,,Le așteptăm cu interes,”, spun

elevii.

39

Copiii clasei pregatitoare C l-au așteptat cu nerăbdare pe Mos Crăciun.

Încă de la începutul anului școlar, noi cei mai mici școlari am aflat că vom efectua în acest an o excursie minunată. Am fost

curioși pentru că am cerut detalii despre ea. Doamna învățătoare, așa cum e foarte răbdătoare cu noi, ne-a explicat că în fiecare anotimp vom avea activități extracuriculare minunate. Acum, că am învățat aproape toate literele încercăm să scriem ghicitori. Cel mai mult ne place să pictăm, iar icoanele noas-tre pe sticlă le dăruim părinților și bunicilor.Ne-am făcut noi prieteni la activitatea BUNĂTĂȚI DE LA BUNICA. Am dăruit jucării și fructe pentru copii și bătrâni. De Crăciun umblăm cu colindul și pregătim serbarea Pomului de iarnă.

Prof. înv. primar Ilișanu Monica

Pentru clasa a III-a C, îndrumată de învățătoarea Maria Covrig, un nou început înseamnă o nouă şansă, înseamnă un drum pe care pornim cu nădejdea că vom reuşi mai multe în acest nou an, decât în cel ce a trecut.

De Crăciun, am avut ocazia de a fi bucătari pentru câteva ore. Firma Eldi ne-a invitat să pregătim turtă dulce într-o atmosferă de basm în cetate.

Spectacol de caritate pentru copiii bolnavi

Prof. înv. primar Maria Covrig

40

A vidám harmadikosok iskolai életét számos iskolán kívüli tevékenység is gazdagítja. Visszagondoltunk ezekre, így bukkantunk rá a következő élményekre: Osztályunk büszke tánccsoportja, a Napraforgók, a nyárádkarácsoni Néphagyományőrző fesztiválon nagy sikert aratott, büszkén képviselte iskolánkat. Egy másik kedves élményünk a kolbásztöltés, ezt

is kipróbálhattuk, sőt meg is kóstolhattuk az általunk feltöltött kolbászt. Osztályunk Körispatakon kirándult, ahol bemutatták a szalmakalap készítés mozzanatait,

megnéztük a múzeumot, szekereztünk, lengőhídon mentünk át, ittunk a csodakút vizéből, finom töltött káposztát ebédeltünk, kipróbáltuk a szalmafonást. Nagyon büszkék vagyunk Keresztesi Júlia Beátára, aki eljutott az országos Mesemondó versenyre, Sepsiszentgyörgyre. Három napos rendezvény volt, amelyen 38 tehetséges mesemondó lépett fel, köztük Júlia is. Szép emlékekkel, élményekkel gazdagodva tért vissza. Sok sikert neki a továbbiakban is!

Összeállította: Farkas Edit

IV.C osztály számára

Az idei év nagy kedvence a IV.C osztály tanulói és tanítója számára Móra Ferenc klasszikus regényének, a Kincskereső kisködmönnek az élményszerű olvasása és közös feldolgozása. A regény főhősével, Gergővel együtt mi is kincskeresővé váltunk és kutatjuk, keressük az élet elrejtett kincseit, amelyeket a tiszta, önzetlen szeretet és gyermeki hit tud csak napvilágra hozni.

Azon vagyunk, hogy ahogy a regény végére érünk és lassacskán a közösen eltöltött évek végére is, tarsolyunk tele legyen ezekkel a drága kincsekkel, melyektől szebbé válhat az életünk és a körülöttünk lévőké is... A következőkben arra a kérdésre válaszolnak a gyerekek,hogy: Miért tetszik neked az a könyv? „...azért, mert tele van izgalmakkal”(Suflea Antónia) „...mert tanulságos”(Kerekes Szabolcs) „...mert izgalmas és sokszor megható”(Nagy Mátyás) „...mert vicces és meglepő”(Bíró Szidónia)

Arra a kérdésre, hogy: Eddig milyen kincset találtak a könyv olvasásakor? a következő válaszokat kaptam:

„A szép olvasást találtam benne”. (Suflea Antónia) „Örömet és nyugalmat”. (Kötő Kálmán)

„A tudás kincsét találtam benne”(Tókos Noémi) „Szeretetet találtam.”(Csobán Attila)

„Az olvasás kincsét találtam benne.”(Szabó Panna) Összeállította: Barta Eniko

41

Iubesc natura și fac activități de orientare în teren

Balul bobocilor,

prima lor provocare

din gimnaziu!

Crăciunul l-am sărbătorit

cum știm noi mai bine: am fost

la colindat la doamna dirigintă,

iar la școală, am făcut o activitate relaxantă și ne-am împărțit cadouri. (prof. Bende K.)

Iată că a trecut aproape un an de

când suntem cu totii împreună.Pe zi ce trece

devenim din ce în ce mai apropiați,ceea ce

este ideal pentru o clasă. Clasa noastră are

realizări sportive(de exemplu:câștigarea

locului I la campionatul de handbal între

clasele a VI-a),dar și în alte domeni(spre exemplu:colegul nostru Pop Valentin,a reușit în anul școlar

precedent să intre în Cercul de excelență în matematică ,,Otilia Stan" sau un alt coleg Dicui Cătălin a

reușit să ajungă tot în anul școlar anterior până în etapa județeană a Olimpiadei naționale de Limba

Română.Avem multe amintiri frumoase împreună care sper să rămână veșnic întipărite în sufletele și

mințile noastre.

Domnul nostru diriginte este cunoscutul profesor de matematică Korosi Artur, care este ca un

al doilea tată pentru noi. Ne ajută și ne povățuiește când întâmpinăm greutăți,ne laudă când facem o

faptă bună pentru a ajuta o persoană aflată la ananghie,iar când greșim el ne sprijină sa ne descoperim

greșelile sau să ne revizuim comportamentul.Domnul nostru diriginte reușește să îmbine

matematica,umorul de bună calitate și lectile de viață, rezultând cele mai frumoase ore la care am avut

onoarea să iau parte.

În concluzie suntem o clasă unită cu un diriginte minunat.

Pajint Andrei clasa a VI-a C

42

Din oglinda curată precum cristalul îmi zâmbesc când intru în clasă treizeci de copii. ,,Nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc...” la clasa a VII-a A, pătrund într-o lume a

poveștilor: copii curajoși ca Făt- Frumos, iscusiți ca Prâslea cel Voinic, energici ca Ionel, dar nu în ultimul rând șturlubatici ca Nică, însă fiecare dintre ei contribuie perfect la unitatea clasei.

Suntem o familie mare, frumoasă și sperăm să rămânem tot așa! (Dirig. Prof. DUMA IOANA)

Avem nevoie de modele în viață?

„Chiar avem nevoie de un model în viață?” e întrebarea multor persoane. Unii sunt pe principiul că nu acceptă un model, căci ei sunt unici.. Să fie oare așa? Alții sunt dispuși

să facă orice astfel încât să fie precum modelul lor, considerând că așa e bine. Repet: să fie oare așa? Cu toții căutăm răspunsuri la alte persoane. Ne căutăm de fapt pe noi în alte persoane. Dar am

obosit. Și de aici au preluat controlul așa zisele noastre ,,mari modele”, dresându-ne continuu să urmăm această viață modernă de show-biz. Asta merităm? Să fim tratați ca pe niște inculți? Se nu-mește ,,efectul de turmă”. De mici, copiii sunt captați de acest efect de turmă. Încrederea in sine a dispărut de mult timp și datorită acestui fapt se întâmplă totul, iar încrederea ar fi singura soluție să ne câștigăm pe noi înșine inapoi. Să nu ne mai pierdem printre străini.

Cei care au ales să se piardă printre străinii din alte țări, sunt judecați pentru alegerea lor. Sunt judecați de către cei care conduc țara noastră, cei care ne cred niște neînsemnați. Iar pentru asta cerem motive. Motive să rămânem aici, acasă la noi. Ne-am săturat să dăm mereu timp, bani, taxe pentru cei care doar iau, dar nu ne ajută cu nimic. Nu putem lăsa asta să ne domine mereu. Trebuie să fim o schimbare pentru restul! Avem în țara noastră multe genii nedescoperite, oameni de care nu vorbim dar totuși există și pot aduce o schimbare. Chiar dacă în țara asta fiecare e pentru el, am putea face și noi altfel și să dăm un exemplu pozitiv. Să fim o schimbare.

Un costum la patru ace nu te face un mare domn, o minge ținută sub picior nu te face fotbalist, un stilou ținut în mână nu te face scriitor, un stetoscop pus pe lângă gât nu te face doctor. Nimic din ceea ce pare nu e adevărat, doar atunci când o dovedești. Pentru a dovedi ceva, trebuie să fii pregătit. Să știi ceea ce vrei și ceea ce faci. Avem nevoie de sprijin în ceea ce vrem să facem ca să reușim, iar acest sprijin îl putem obține doar de la noi. Avem nevoie de încrederea în si-ne pentru a triumfa, nu doar de o înfățișare.

Până când cineva nu își va da seama că tot ce suntem, se rezumă la ce e în noi, nu la ceea ce înfățișăm, totul va rămâne la fel și nu vom putea face ni-cio schimbare. Dar atunci când vom realiza asta, putem da un exemplu pozitiv. Putem fi o schimbare pentru restul.

Asta înseamnă UN MODEL ÎN VIAȚĂ ! Lucaciu Daria, Clasa a VIII-a C

43

Rep. – Andreea, mulți prieteni știu despre abilitatea ta de a-ți contorsiona trupul și de a face niște mișcări de gimnastică ce, pur și simplu, îți taie respirația. Ce te-a motivat să te apuci de acest sport?

R. A. – Părinții mei au vrut să mă îndrume către un sport, iar mie mi-a plăcut gimnastica.

Rep. – Cine te-a sprijinit cel mai mult în ce faci? R. A. – Cel mai mult m-au sprijinit părinții și doama an-

trenor. Rep. – Care este cea mai mare provocare pe care ai primit-o până acum? R. A. – Să particip la cel mai mare concurs din România. Rep. – Care a fost cea mai mare greșeală pe care ai făcut-o de când te-ai apucat de gimnastică? R. A. – Faptul că au fost momente în care am vrut să mă las. Rep. – Care este cea mai prețioasă amintre din aceste momente? R. A. – Când am câștigat cel mai mare premiu de la ,,Buburuza de aur”. Rep. – De cât timp practici acest sport? R. A. – De opt ani îmi fac amintiri de neuitat de pe scenele pe care urc. Rep. – Ai renunța la acest sport pentru bani? R. A. – Nu, pentru că îimi place acest sport. Rep. – Cine este idolul tău în viață? R. A. – Pe Nadia Comăneci o admir. Rep. – Cât de departe vrei să ajungi cu acest sport? R. A. – Cât mai departe posibil. Rep. – Pasiunea ta ți-a afectat viața socială? R. A. – În unele momente, da. Rep. – Să le spunem celor care vor să-ți urmeze pasiunea, unde te pot căuta pentru a le da

sfaturi. R. A. – Mă numesc Rachită Andreea, învăț în clasa a VII-a și sunt componentă a echipei de

gimnastică din cadrul clubului. Interviu realizat și tehnoredactat de Știan Delia, cls. a VII-a B

Rep. – Să le spunem cititorilor că stau de vorbă cu Dalma Luca din clasa a VII a D. Te-ai făcut re-marcată la preselecțiile Concursului ,,Fascinația copilăriei”. Ai impresionat juriul cu timbrul tău vocal, cu siguranța de care ai dat dovadă și, bineînțeles, cu talentul tău remarcabil de a cânta. Așadar, de la ce vârstă ai început să cânți?

D.L. – De la vârsta de opt ani. Rep. – Câți ani aveai când ai început să iei în serios muzica? D.L. – La zece ani am început să iau cântatul mai în serios,

repetam acasă dar la unsprezece ani m-am apucat de canto. Rep. – Ce genuri de muzica îți plac? D. L.– Păi, imi plac foarte mult rap, pop si country. Rep. – Ai vrea să urmezi un liceu de arte? D.L. – Da, as vrea, dar nu în Târgu Mureș. Rep. – Care este melodia ta de suflet? D. L.– Demi Lovato, ,,Heart attack”. Rep. – Ai vrea să-i îndrumi și pe alți iubitori de muzică? D. – Da. Normal, vreau să spun că muzica nu este despre popularitate, ci despre sentimentele pe

care le trăiesti în timp ce o asculți… Rep. – Unde ai vrea să lucrezi? D.L. – Pur si simplu mă simt liberă pe scenă… deci în teatru sau ceva din acest domeniu.

44

Rep. – Ai vrea sa fii profesoară de muzică? D.L. – Nu cred ca as fi potrivită pentru o profesoară, deoarece nu am răbdare cu copiii și mă

enervez repede. Rep. – Am auzit că tu compui melodii. În general, despre ce ce e vorba în piesele tale? D. L.– Mereu vreau să motivez oamenii, prin cântecele mele, să fie mai bucuroși și să le placă ce

compun. Rep. – Ce trăsături te caracterizează cel mai bine? D.L. – Păi, sunt amuzantă, veselă mereu și foarte prietenoasă. Rep. – A fost o reală plăcere să ne cunoaștem mai bine. Sunt sigură că și prietenii noștri din școală,

vor fi bucuroși să te vadă pe scenă și în paginile unei reviste. Mulțumesc.

Interviu realizat și tehnoredactat de Buja Andrada, cls. a VII-a B

Anul trecut, miss boboc, în fiecare an școlar a avut pe cap coronița de premiantă, iar pe scenă s-a făcut remarcată, în egală măsură, ca solistă și ca interpretă în scenete de teatru. Mai rar o combinație atât de fericită.

Rep. – Să le spunem colegilor tăi cu cine stau de vorbă? M.A. – Mă numesc Moldovan Ana și învăț în clasa a VI-a A . Rep. – Mergi la cursuri de canto? M.A. – Nu merg, dar am mers. Rep. – Cine te-a incurajat să te apuci de canto? M.A. – Sincer, mi-a plăcut să cânt și m-am apucat. Rep. – Cine te sprijină cel mai mult în ceea ce faci? M.A. – Cel mai mult mă sprijină părinții. Rep. – Unde te vezi peste zece ani? M.A. – Eu mă văd la conservator. Rep. – Care este cea mai mare teamă a ta? M.A. – Tracul de scenă. Rep. – Care este cea mai importanta realizarea a ta? M.A. – Nu văd partea negativă în oameni. Rep. – Unde și cu cine te simți cel mai bine? M.A. – Acasă, împreuna cu prietenii. Rep. –.Ce te caracterizează cel mai mult? M.A. – Bunătatea. Rep. – Ce îți place să faci in timpul liber? M.A. – Să mă întâlnesc cu prietenii. Rep. – Mi-a făcut plăcere să stăm de vorbă. M.A. – Și mie!

Interviu realizat și redactat de Pop Ada, cls. a VII-a B

A tehetségkutató verseny pattintotta ki az ötletet, hogy megkérdezzük azokat, akikben valódi tehetségeket láttunk, hogy: Miért?, Mióta?, Ki bíztatott erre? ... és sok más egyebet. A kérdezést és jegyzetelést Deák Szidónia és Tóth Tímea ejtette meg, majd magam vállalkoztam arra, hogy továbbítsam az iskolaújságban való megjelentetésre. A megkérdezettek között szerepelt Kiss Henrietta és Kibédi Norbert Tihamér VIII. D osztályos tanulók, akik már nagyon rég tanulják a néptáncot.

45

Mi inspirált a táncolásra benneteket, miért táncoltok? Azért mert a felmenőink is táncoltak, és mi is meg akartunk tanulni táncolni, hogy

tovább vihessük a hagyományt. Miért szerettek táncolni? Azért, mert sokan most ezt a fajta táncot lenézik, de mi akkor is sokkal

fontosabbnak tartjuk. Mit éreztek a színpadon? Amikor először színpadon voltunk, akkor nagyon izgultunk, de az idők során

rájöttünk, hogy ez csak egy szórakozás, aminek a lényege az, hogy jól érezzük magunkat a színpadon is.

A megkérdezettek között szerepelt Luca Dalma, VII.D osztályos tanuló is, aki már nagyon rég szeret énekelni és teszi is azt. Miért kezdtél el énekelni? Azért kezdtem el énekelni, mert kicsi koromban nagyon sok példaképem volt és mindig amikor szomorú voltam, vagy sírtam ők megvigasztaltak, aztán rájöttem, hogy én is ezt akarom tenni másokkal. Miért jelentkeztél a tehetségkutató versenyre? Már harmadikos koromban elkezdődőtt ez a rendezvény és azóta mindig részt vettem és nem akartam most sem megszakítani. Látsz-e jövőt az éneklésben? Hát a színészetet mindig jobban szerettem, de ennek egy része az éneklés is. Szóval valószínűleg a musicalek lesznek fő vágyaim.

Bende Róbert , harmadikos kisdiák hegedül, ő a következő válaszokat adta: Mióta hegedülsz? Már 2 éve. Miért kezdtél el hegedülni? Mert zenélni szerettem volna, és pont ezt választottam. Miért jelentkeztél a tehetségkutatóra? Azért jelentkeztem, mert a tanító néni ajánlotta és azt mondta, hogy van

tehetségem hozzá.

Sajgó Áron harmadikos kisdiák, ő osztálytárs Robival és dobol. Őt is kikérdeztük. Mióta dobolsz? 5 éve. Miért kezdtél el dobolni? Azért kezdtem el dobolni, mert nálunk a családban 6 éven felül mindenkinek

választania kell egy hangszert. Nekem ez tetszett, így ezt választottam. Miért jelentkeztél a versenyre? Azért jelentkeztem, mert a tanárom aki dobolni tanít, bíztatott és sikerült

meggyőznie engem. Köszönjük a beszélgetést!

Kővári Tibor és Demeter Ruben , második osztályos tanulók cigány táncot jártak a tehetségkutatón. Nagy népszerűségnek örvendtek már ott, így őket is megkérdeztük. Előbb Tibikével beszélgettünk. Mióta táncolsz? Én már óvodás korom óta táncolok. Miért szeretsz táncolni? Azért szeretek táncolni, mert látom, hogy a gyerekek általában szeretnek. Nekem a szüleim is

táncolnak és az ők példájukat is akartam követni.

46

Miért jöttél a tehetségkutatóra? Azért jöttem, mert a tanító néni látta, hogy jó vagyok ebben és ő bíztatott fel erre, így elvállaltam. Köszönjük a beszélgetést! Demeter Ruben: Ruben, téged ki bíztat arra, hogy táncolj? Engem a szüleim bíztatnak, apukám és anyukám. Miért jöttél a tehetségkutatóra?

Azért jöttem, mert a tanító néni bíztatott erre. Látsz-e jövőt a táncolásban? Igen, majd amikor felnövök Bukarestbe akarok menni. Köszönjük a beszélgetést!

Összeállította : Tóth Imola

În ritm de...MENUET Un lucru care îmi place foarte mult la

diriginta noastră, este faptul că ne implică în ma-joritatea evenimentelor care au loc în școală, dar și în afara ei.

Un eveniment fascinant și educativ a fost concertul de muzică clasică, care a avut loc pe 24 noiembrie 2017, la Palatul Culturii.

Unul dintre cele mai frumoase concerte la care am fost. Spre surprinderea mea, acesta nu a fost nici pe departe plictisitor, având în vedere că au participat copii de clasa a cincea și a șasea. Pe lângă muzica liniștitoare și calmantă, ni s-a spus despre MENUET care este un vechi dans francez foarte gratios din perioada barocă. Am învățat însă și despre cum se cântă un menuet în trei timpi și am ascultat cu mare plăcere acest gen muzical în operele lui Joseph Haydn, W.A Mozart sau Ludwig van Beethoven. A fost un moment de neuitat, atât pentru noi cât și pentru bobocii clasei a V-a B!

La sfârșitul concertului, ca o încununare a unei seri memorabile, doamna dirigintă Atomei Nicoleta ne-a dus la Mc Donalds să mâncăm și asfel am ajuns toți acasă binedispuși și fericiți.

MARTON ANTONIA, Clasa a VI- a A

clasa a V-a A

47

Cartea care a îmblânzit timpul Chirteș Alexandra, Clasa a VIII-a C

Era o zi cu nori posomorâți și un soare timid care nu reușea să se strecoare prea bine printre nori. M-am gândit că e o zi perfectă pentru citit. Nu am mai stat pe gânduri și am pornit spre biblioteca. Am pășit pe ușa bibliotecii cu un termos in mână. Am salutat politicos bibliotecara și ea, de asemenea, apoi m-am lăsat ghidată de instinct în căutarea cărții ideale. Zona de beletristică m-a atras mereu. am căutat ceva timp până ce am observat că pe un raft , o carte îmi făcea cu ochiul. Auzisem până atunci de ea dar nu știu cum nu am reușit niciodată să o citesc. M-am așezat pe un scaun. Am

deschis termosul, iar în aer a plutit o mireasmă de file îmbibate în mentă. Citind am început să intru ușor în poveste ca o umbră prezentă printre personaje, datorită stilului aparte al scriitoarei și sentimentelor puternice pe care le transmitea lectura cărții. Timpul se scurgea nemilos, dar eu eram atât de prezentă în lectură încât nici nu am băgat de seamă.

Deodată, ceva m-a adus cu picioarele pe pământ. Era vocea bibliotecarei: ,,Îmi pare rău că te întrerup, deoarece am observat că savurezi cartea, dar este ora închiderii.”

Trebuie să recunosc că în acel moment m-a cuprins un sentiment de panică, deoarece simțeam că trebuie să termin cartea exact acolo. Ea m-a înțeles și a făcut o mica excepție. A fost o carte care m-a fascinat din momentul în care am citit titlul, până la finalul ei și se numește „Fata care a îmblânzit vântul”. Din păcate nu a îmblânzit și timpul din acea zi, dar cu siguranță nu a fost un timp pierdut.

Teatrul Național din Tg. Mureș a pus în scenă o carte mult îndrăgită de cei mici, ,,Cartea junglei”, în regia Oanei Leahu.

Elevii școlii noastre au fost invitați în aventura extraordinară a lui Mowgli, un băiat crescut de lupii din junglă. Cu ajutorul prietenilor săi (ursul Baloo, pantera Bagheera, pitonul Kaa), Mowgli învață cum să trăiască în legea junglei. Treptat, el va descoperi nu numai legile animalelor, ci și pe cele ale oamenilor. Au învățat cu toții o poveste despre viață, supraviețuire, prietenie și singurătate, un traseu curios de la copilărie la maturitate al unui băiat ajuns într-un loc în care lucrurile nu se întâmplă în mod obișnuit.

Emoția punerii în scenă a unei piese de o astfel de anvergură, a fost trăită la intensitate maximă de copii, numărul actorilor, recuzita, coloana sonoro și chiar durata piesei fiind impresionante.

Pentru noi însă, ca și școală, dincolo de această emoție, a fost ceva în plus: pe scenă a evoluat, în premieră, o fostă elevă a școlii noastre, ALEXANDRA MOLDOVAN, pe care am urmărit-o interpretând mai multe roluri: lup, maimuță, vultur, vânător și sătean. Îi urăm succes!

Ne dorim să auzim lucruri frumoase despre toți copiii care trec

prin școala noastră.

48

Pentru prima dată, copiii din ciclul primar au trăit o experiență inedită în stagiunea de teatru pentru copii, la sala Ariel: au fost invitați să guste OPERETA ,,Copilul și vrăjile”. Este o fantezie lirică din literatura universală, pusă în scenă în versiune pentru teatrul de animație de Traian Savinescu. După cum era de așteptat, părerile au fost

împărțite: unora li s-a părut cel puțin neobișnuită, alții au gustat-o cu curiozitate descoperii noului. ,,E pentru prima dată că am văzut așa ceva și mi-au plăcut personajele.” (Sebastian Săbădean) ,,Eu am învățat din această piesă cum trebuie să ne purtăm cuviincios în lume, ca să nu fim

pedepsiți de lucrurile din jur.” (Darius Novai) ,,Au fost scene care m-au făcut să râd. M-am distrat!” (Blaga Bogdan) ,,Faptul că pe fundal a fost muzică și actorii nu au vorbit deloc, a fost spectaculos.” (Victoria

Tomuţ) ,,Nu mi-a plăcut opereta pentru că nu am înțeles nimic.” (Luca

Manoilă) ,,Noi mergem la teatru ca să ne facem o cultură. A meritat să

vedem și așa ceva:” (Giulia Rugină) ,,Anul acesta am văzut o operetă și a fost o experiență.” (Sebastian

Cerghezan) ,,Mi s-a părut ciudat că nimeni nu a vorbit.” (Olga Chipeșiu) ,,A fost puțin plictisitor, dar și interesant.” (Alexia Popa) ,,Am înțeles că a fost vorba despre un băiat obraznic, care a visat că toate lucrurile se răzbună pe

el și, în final, copilul își schimbă atitudinea.” (Moldovan Ilinca) ,,Rolul teatrului este să ne arate cum este o carte în viața reală. Nu știu dacă eu aș fi putut să-mi

imaginez așa, această poveste.” (Barabaș Claudia) ,,Mi-a plăcut această piesă de teatru pentru că s-au întâmplat lucruri fantastice. Nu cred că e bine

să fim ca acel băiat.” (Rareș Balazs)

Așadar, părerile au fost împărțite. E bine însă să avem experiențe variate și inedite pentru ca, în cele din urmă, să ne putem forma propria noastră opinie despre

cultură. Şi, să nu uităm, ,,pofta vine mâncând.” Dacă nu ne

întâlnim cu genuri diferite de opere literare, nu avem cum să ne alegem, mai târziu, calea.

În luna Decembrie, elevii clasei a patra B au avut șansa de a asista la Concertul de Crăciun al Filarmonicii din Viena. O experiența magică care s-a scurs atât de rapid încât, la finalul celor 90 de minute, toți copiii s-au trezit întrebând la unison: ,,deja e gata?” Asta e ceea ce se numește o seară de concert reușită. Dirijorul a făcut un spectacol atât de impresionant, a știut să aleagă atât de bine piesele simfonice pe care le-a susținut și a condimentat totul cu

atâtea momente de surpriză și suspans încât, realmente, toți copiii s-au arătat uimiți de faptul că ,,deja s-a terminat”.

Prof. înv. primar Moldovan EMILIA

49

,,Muzica m-a relaxat și chiar apreciez efortul pe care l-au depus muzicienii.” (Amalia Cioloboc)

,,Aș da timpul înapoi ca să mai văd odată acest concert.” (Dragoș Mureșan)

,,A fost frumos pentru că erau foarte multe instrumente, mai ales de percuție și dirijorul le oferea copiilor jucării de pluș. Toți am primit, drept amintire, un penar. (Luca Manoilă)

,,Concertul mi s-a părut interesant. Mi-a plăcut că am cântat ,,O, brad frumos!” în trei limbi, dirijorul în germană, unii copii în engleză, iar alții în română. O violonistă a cântat în limba ei, în chineză. Fără să-nțelegem cuvintele, ne-am înțeles prin muzică. (Bianca Opincaru)

,,Eu m-am distrat și nu a fost deloc plictisitor. M-a impresionat că au venit din Austria ca să ne cânte nouă cu instrumentele. Iar muzica a fost antrenantă. (Philip Moldovan)

,,Am fost la concertul ,,Magia Vienei” și a fost foarte bine. Mi-a plăcut faptul că a fost un concert interactiv. (Ilinca Moldovan)

,,Mi-a plăcut dirijorul costumat în Moș Crăciun, aruncând în sală jucării de pluș.” (Mihai Boldea, Bogdan Blaga)

,,Mi-a plăcut că am fost alături de colegi la un concert pe cinste. A fost foarte frumos și nu mi-a venit să cred că s-a terminat atât de repede!” (Alexia Popa)

,,A fost distractiv și frumos la concertul Filarmonicii din Viena.” (Adrienn Gaspar) Opiniile copiilor care au avut șansa de a merge la o seară de vis în compania Filarmonicii din Viena

Încă de când eram mică, m-am simțit atrasă de balet, așa că i-am rugat pe părinții mei să mă înscrie la astfel de cursuri . Am început baletul la vârsta de patru ani și de atunci am continuat să îl iubesc din ce în ce mai mult. La început eram mai stângace, chiar și îmbrăcarea costumului de balet îmi creea probleme. Dar, zi după zi, învățam pași și poziții noi, iar la primul spectacol, mă simțeam deja o mică balerină. Sala, scena, spectatorii, costumele, muzica, mi-au adus emoții de nestăpînit. Balerinele mici plângeau după mamele lor, cele mari, își făceau

încălzirea pentru spectacol. Am trecut și eu, rând pe rând, prin toate etapele. Cu timpul, m-am obișnuit cu toate acestea. Antrenamentele, concursurile, coregrafiile, au

devenit din ce în ce mai dificile, iar spectacolele le așteptam cu nerăbdare. Acum, sunt mândră de pasiunea mea, deoarece mi-a adus grație, elasticitate, o ținută frumoasă,

disciplină, răbdare, seriozitate și multe, multe satisfacții. În plus, mi-am făcut prietene bune, cu care ies la film, merg în tabere de balet, drumeții, excursii, organizăm petreceri haioase. Avem amintiri minunate împreună!

Maya Sophia Helgiu, clasa a IV-a A

50

Mă nunesc Răchită Andreea și sunt în clasa a-VII-a C. La varsta de cinci ani am început să fac gimnastică. Fac dans con-temporan de doi ani și parkour de un an. Eu am participat la concursuri naționale și internaționale. Cel mai mare concurs la care am participat a avut loc la Sibiu unde au fost participante din toate colțurile țării. Este cel mai bun concus național din România unde am câștigat locul I. Împreună cu trupa mea ,,Together Dans” am participat la emisiunea Next Star unde am ajuns în finala serii. În primul rând, le mulțumesc părinților pentru că au fost alături de mine mereu. Si an-trenoarei mele, Tunde Pastor deoarece m-a

facut să aflu că: “Dansul este limbajul sufletului și al corpului”

În data de 25 noiembrie 2017, la Rîmnicu Vâlcea s-a desfășurat Cupa ,,Openul de Karate al Vâlcii”, organizată în cadrul Federației Române de Karate Shotokan.

Aris Priţă și Ana Șandor,

sportivi legitimați la Clubul Juvenes Tg.Mureș și totodată elevii clasei a III-a B, ai Gimnaziului ,,Alexandru Ioan Cuza” Tg.Mureș, au fost doi dintre concurenții la această competiție sportivă.

Aris Priţă a participat la patru probe sportive, obținând tot atâtea medalii de aur.

Ana Şandor a participat la patru probe sportive, obținând o medalie de aur și trei medalii de argint.

Iana Priţă, sora mai mică a lui Aris Priță, tot elevă a Gimnaziului ,,Alexandru Ioan Cuza” Tg.Mureș, dar în clasa I B, a participat și ea la această competiție, obținând trei medalii dintre care două de aur și o medalie de bronz.

După aceste rezultate frumoase, ziua a continuat cu o vizită la Salina Ocnele Mari din Râmnicu Vâlcea și s-a terminat la minunatul târg de Crăciun din Sibiu.

Iana Priţă

Ana Şandor

Aris Priţă

51

Noi, elevii clasei a VI-a C de la școala gimnazială ,,AL.I.CUZA” suntem mândri de câștigarea mai multor evenimente sportive. Unul dintre acestea este campionatul de handbal masculin dintre clasele de a șasea și o clasa de a șaptea. Echipele au fost formate din câte șase elevi. Noi, câștigând fiecare me-ci, am luat locul I. Pe locul II a fost clasa a șasea A și locul III a fost luat de clasa a șasea B.

Acest rezultat nu ar fi avut loc in istoria clasei noastre, istorie care se încă se scrie mereu, fără ajutorul domnului diriginte Korosi Arthur care ne-a incurajat să practicăm activități sportive și ne-a fost mereu un exemplu. Sub îndrumarea domnului profesor de educație fizică, iată că am reușit și suntem tare mândri de noi.

Competitia a fost grea, dar cu multă voință și effort, noi am reușit. Acum diploma primită ocupă un loc de cin-ste în sala noastra de clasă. Bucuria a fost imensă când am realizat că am câștigat campionatul. Acum ne gândim cu bucurie la acea zi.

Clasa noastră a participat și la alte concursuri si campionate, atât sportive cât și concursuri de ma-tematică, limba română și geografie.

Suntem o clasă competitivă!

Fotbalul este un sport de echipă ce se dispută între două echipe alcătuite din 11 jucători fiecare. Se joacă cu o minge sferică pe un teren dreptunghiular, acoperit cu iarbă, cu câte o poartă la fiecare capăt. Scopul jocului este de a înscrie goluri introducând mingea în poarta adversarului. În afara portarului, ceilalți jucători nu se pot folosi de mâini pentru a manevra mingea. Câștigătorul meciului este echipa care a înscris mai multe goluri la încheierea partidei. Echipamentul de bază al jucătorului este format dintr-un tricou, pantaloni, jambiere și apărători. Jucătorilor le este interzis să poarte altceva ce ar putea fi periculos pentru ei sau pentru alți jucători.

Lungimea terenului de joc în cadrul meciurilor oficiale trebuie se fie cuprins între 100 – 110 m, iar lățimea între 64 – 75 m. Un meci obișnuit de fotbal este alcătuit din două reprize de câte 45 minute fiecare. Pauza dintre ele este, de obicei, de 15 minute.

Eu mă numesc Mireștean Bogdan și joc fotbal la clubul Kinder Sângeorgiu de Mureș. Practic acest sport de aproape șapte ani.

Până acum am mai fost la alte două cluburi care s-au desfințat Junior Târgu Mureș și Speranța. Apoi am venit la această echipă unde am câștigat multe turnee și diferite competiții, primind multe premii.

Echipa mea preferată este Dinamo București, iar jucătorul meu preferat de la această echipă este Ionuț Nedelcearu.

Numele meu este Feier Ioan Adrian și joc fotbal la echipa Academica Transilvania Târgu Mureș, pe postul de portar. Practic acest sport de șapte ani.

Anul acesta am câștigat concursul J4K la București și anul trecut am participat la o tabără de portari, în Slovacia, unde au participat copii din toată Europa și am câștigat locul I.

Echipa mea preferată este Juventus Torino. Clasa a VI-a C

52

Mă numesc Ilinca Moldovan și sunt elevă în clasa a-IV-a B la Școala Gimnazială ,,Al. I. Cuza”. Am să vă spun ce înseamna pentru mine ,,tabăra”. Pe scurt, este o experienta minunată, plină de emoție și un bun medicament antiplictiseală. Chiar dacă alegi marea sau muntele activitățile pe care le vei avea vor fi potrivite zonei, specifice vârstei tale, iar distracția, garantată. E pentru a doua oară că merg în tabără. Azi- vară am fost în tabără la Herculane unde, bineînțeles, atracția principală fost bălăceala în piscină. Pe

lângă vremea frumoasă, veselia și voia bună ne-au însoțit în fiecare zi. Despre excursia cu mocănița sau cu vaporașul pe Dunăre, ce să vă mai spun? Impresionant a fost chipul lui Decebal săpat în stâncă, Tab-ula Traiană și podul de peste Dunăre, construit de Aplodor din Damasc, precum și mănăstirea Cozia – dovezi vii ale existentei strămoșilor nostri. Chiar și apropierea de granița cu țara vecină, Serbia, m-a im-presionat.

Vrei Aventură? Mergi într-o tabără la munte. Vei face drumeții pe poteci și vei petrece mult timp afară, în aer liber. Mirosul de brad, apa de izvor, cascadele, lectiile de supraviețuire în natură, parcul de aventură, discoteca în aer liber din fiecare seară și prietenii noi pe care ti i-ai făcut creează, garantat, momente unice. Să nu uităm de cel mai frumos moment al taberei: impresionantul foc de tabără.

Te-am convins să mă însoțești vara asta într-o nouă aventură? Unde? Nici nu contează. Important e ,,să fugim” de acasă și să legăm noi prietenii…

Activitățile desfășurate în tabăra ArtEd sunt gândite, în așa fel, încât să dea posibilitatea fiecărui copil să se exprime, iar în final, părinții, cadrele didactice și, bineînțeles elevii, să se bucure împreună de rezultatele obținute la atelierele de lucru. Se îmbină activitățile sportive cu atelierele de teatru, dans, arte vizuale. De asemenea jocurile pe echipe, căutarea de comori, karaoke sau ziua aventurii, în care fiecare învață cum să se des-curce într-o situație limită, sunt alte căi de a face ca vacanța petrecută de copii aici în tabără, să fie atât pline de distracție, cât și utile. După-amiază se fac drumeții în Parcul Național Ceahlău, seara copiii vor merge la discoteca organizată, unde participă doar copiii din tabără, iar într-una din zile se face o plimbare cu vaporașul pe lacul Bicaz, cu plecare din satul Ceahlău. Copiii au petreacut o săptămână frumoasă în tabăra ArtEd, au rămas cu amintiri extraordinare și nu au regretat alegerea făcută.

Prof. înv. primar

MONICA MAIER

53

Szilágyi Szilárd Egyszer volt, hol nem volt, volt egyszer egy király, akit Bélának hívtak.

Ennek csak egy fia volt, János, aki egy okos és erős fiú volt. Egy nap, János, a palotában azt mondta édesapjának: – Édesapám, feleséget akarok! – Édes fiam, te még túl fiatal vagy ehhez, és... – Én olyan lányt akarok, aki engem szeret! – És kit? - kérdezte a király. – Még nem tudom... - gondolkozott a fiú - de valakit csak kapok... Talán a

szomszéd királyságban! – Hagyjad, fiam... De a fiú már lovon is volt, s elindult a másik királyságba, a varázs erdőkön keresztül. Az erdőben váratlan módon találkozott egy lánnyal. Egyből egymásba szerettek. Beszélgettek,

beszélgettek addig, amíg János el nem aludt. A lány sajnos eltűnt, mire a fiú felébredt. Visszagondolt a lánnyal, Tündérszép Ilonával folytatott beszélgetésre, s elhatározta, hogy

megkeresi. Ezután elment Ilona anyjához, Imolához, de a lány nem volt ott. Ilona anyja adott neki egy bocskort, amivel nagyon gyorsan szaladt, egy varázskardot és egy

acéltörő baltát. Ezután János elindult, amerre gondolta, hogy Ilona van. Háromnapi szaladás után elért Abra-babra óriási házához. Az ajtónál már várta Abri-babri, a gonosz varázslónő, aki tudta, hogy a fiú miért jött ide.

– Tűnj el innen, mielőtt megjárnád! János a bocskorával beszaladt a szobába, a varázslónő utána, János ki a szobából, bezárta az ajtót,

s tovább ment. Elért Abra-bira szobájához, de az ajtó előtt volt Dömötör, a sárkány. János elővette kardját,

hétszer megvágta a sárkányt a karddal, és a sárkányt elnyelte a föld. Be akart menni, de az acélajtó zárva volt. A baltával ráütött a lakatra, a lakat ketté hasadt, bement, megfogta Ilonát, ölbe vette végre, és a palotába szaladt vele.

Jánosból király, Ilonából királylány lett. Nagy lakodalmat csaptak. Ma is boldogan élnek, ha meg nem haltak.

A devenit o tradiție să urcăm pe scena Casei de Cultură ,,Mihai Eminescu” mulți copii talentați ai școlii, cu ocazia Zilelor Gimnaziului , în 25 ianuarie 2018. Dans, muzică, culoare și aplauze ... furtunoase!

54

Afara este iarna. Ninge incontinuu... Un strat alb de nea s-a asternut pe strazi. Ninge lin cu fulgi pufosi. Fulgii zboara in roiuri de fluturi albi. Norii sunt asa de albi ca o vată. Pomii din gradini si livezi isi

lasa crengile inclinate de suparare, iar strazile sunt acoperite de un covor alb de nea. E min-unat !

Mara Bumbac , Clasa a III a C

A sosit iarna. Vremea s-a răcit. Cerul este plin de vată de

zahăr pufoasă care cerne fulgi mici și sclipitori care seamănă cu niște perluțe. Afară ninge ca-n povești. Zăpada moale s-a așternut peste pomi, case și străzi.

În această zi de iarnă simt că este cea mai minunată zi din viața mea.

Ostace Elena, Clasa a IIIa C

Anotimpul iarna a sosit. Zăpada s-a așternut prin fiecare colțișor. Cerul era acoperit de nori care aruncau cu lacrimi înghețate. Ele cădeau ușor în

bătaia vântului. Semănau cu niște fire mici de dantelă. Fulgii zburau în roiuri de fluturi albi. Casele,pomii și străzile erau acoperite de o plapumă albă și groasă. Pomii din grădini si livezi își lăsau crengile înclinate de supărare. Era o poveste de vis.

Eu eram afară și construiam oameni de zăpadă. După ce m-am săturat de joacă am intrat în casă cu obrajii roșii ca niște globuri care sclipeau.

Am alergat în cameră și am început să scriu o scrisoare pentru Moș Crăciun, bătrânul ascuns. Mă gândesc ce să îi cer. Să îi cer o păpușă sau un joc, un ursuleț sau o marionetă? Ştiam ce voiam. Am vrut să îmi spună cine este el.

Iată, Ajunul Crăciunului a sosit. Am plecat de acasă cu gândul că atunci când mă voi întoarce Moșul va sosi. Așa s-a și întâmplat. Sub bradul împodobit într-o explozie de culori s-a văzut o carte minunat împachetată.

În ea erau o mulțime de povești despre Moș Crăciun. Dorința mea s-a împlinit.

Sămărghiţan Teodora, Clasa aIII a C

Afară s-a așternut un covor moale de nea. Toți copiii se distrau în zăpada strălucitoare și făceau mulți oameni de zăpadă. Eram fericită pentru că azi era ajunul Crăciunului. Luna cea măreață s-a ridicat pe cer. Am auzit niște pași. Era Moș

Crăciun! Acesta m-a văzut și mi-a spus: —Bună seara, draga mea! —Bună seara! am răspuns eu. —După ce a spus aceasta, Moșul a plecat.

Eu i-am luat-o înainte și m-am strecurat în sanie. A venit și Moș Crăciun. Am pornit la drum!

Ne-am dus prin toată lumea. Mie mi-a plăcut în China unde m-am împrietenit cu Sara.

Am auzit vocea mamei: Elena, trezește-te! Vino să vezi ce ai primit

de la Moș Crăciun! M-am dezmeticit puțin și am văzut un

ursuleț de pluș în mâna mamei.

Ostace Elena, Clasa a III a C

Colegii din gimnaziu, pasionaţi de desen

55

Afara este iarnă Peste tot s-a aşternut un covor alb.Copacii erau ca de zahăr.Ningea ca şi cum cineva arunca cu sclipici. S-a făcut noapte, doar la Polul Nord oamenii stateau treji.Erau extrem de mici doar unul singur era inalt şi bătrân.El era de obicei vesel ,dar acum era dezamăgit pentru că a pierdut scrisorile de la copii. Nu ştia ce să facă aşa că un elf i-a zis să umble prin toată lumea să-i intâlnească pe copii să mai scrie o scrisoare.Aşa o intrebă pe Maria: -Salut ,Maria,eu sunt Moş Crăciun.Imi mai scri scrisoarea incă o dată pentru că le-am pierdut? Iartă-mă.

-Nu-i nimic, Moşule, te iert aşsteaptă-mă putin şi o scriu. Te servesc cu nişte fursecuri ? -Da, mulţumesc. HO-HO-HO! Aşa el s-a intâlnit cu toţi copiii din lume.El s-a dus chiar şi la cei care nu credeau in el .Ei au rămas muţi de uimire și au promis că, de acum inainte, vor crede iî miracole şi in Moş Crăciun. Asa toţi copiii au primit cadourile şi unii copii s-au gândit şi la părinţi. Mos Crăciun a fost foarte fericit ştiind că toţi copiii cred in miracole si în el. (Blaga Anemona, Clasa a III a C)

Acest anotimp este magic și frumos. Când ninge se așterne zăpada peste dealuri și peste văi. Copiii sunt cei mai bucuroși de venirea zăpezii. Ei fac oameni de zăpadă, se dau pe derdeluș, fac îngerași în zăpadă și se joacă cu bulgări. Eu îndrăgesc acest anotimp pentru că are cele mai frumoase sărbători. De Crăciun vine Moșul nostru bun care ne pune sub brad darurile dorite. În Ajun vin mulți colindători pe la uși și cântă colindele lor frumoase. De Revelion toata lumea se adună, aprind artificii și sărbătoresc anul nou. Iarna durează din luna decembrie pâna în luna februarie.

Suciu Iustina, Clasa a II a C

Iarna este anotimpul meu preferat. Totul este acoperit de un covor alb de nea și răsună colinde în prag de sărbători. Copiii se dau cu sania și construiesc oameni de zăpadă. Familiile împodobesc bradul și îl așteaptă pe Moș Crăciun. Străzile sunt frumos împodobite cu luminițe și ghirlande strălucitoare. În acest anotimp, oamenii încearcă să fie mai buni și să se ajute între ei.

Datorită acestor lucruri, iarna este anotimpul meu preferat. Pop Sara, a II-a C

Într-o zi a venit după mine, la școală, sora mea,

Alexandra. Am plecat spre casă cu autobuzul.

Înainte să ajungem pe strada noastră, am văzut o

pisica. Era mică, udă și părea speriată. Probabil se

rătăcise. Ne-am uitat una la alta și am hotărât să o

luăm și să o ducem la noi acasă. Nu știam cum o să

ii spunem mamei, dar am lăsat-o să intre la noi în

garaj. Alexandra i-a adus lapte în care eu am pus

jumătate din cornul primit la școală.

Eram bucuroase că am ajutat pisica și eram pregătite să îi spunem mamei că vrem să o păstram.

Cîmpean Oana,clasa a II-a C

Numele meu este Cherteș Georgiana Maria-Elena și sunt elevă în clasa a II-a C la Școala Gimnazială ,,Alexandru Ioan Cuza”. Fac parte dintr-o clasă numeroasă și frumoasă.

Colegii și colegele mele sunt niște per-soane foarte frumoase și cuminți. Toți sunt foarte activi și isteți deoarece știu să citească, să scrie și să alcătuiască un text frumos despre orice subiect. Știu și tabla înmulțirii și au învățat-o foarte repede.

Sunt un exemplu bun pentru toți copiii. Sunt foarte bucuroasă că fac parte din această clasă frumoasă și sper să rămână toți așa cum sunt acum.

56

Iarna, împărăteasa fulgilor de nea, a adus și anul acesta in sufletele noastre bucurie și speranță. Chiar dacă încă nu a nins prea mult și ne este dor de bulgăreală, noi am închinat câteva din gândurile noastre acestui frumos anotimp. Suntem la început de drum în a scrie literar, dar promitem că ne vom strădui și în anii care vor veni vom învăța și vom realiza lucrări din ce în ce mai frumoase.

Doamna învățătoare a trimis scrierile noastre la redacția revistei școlii, iar noi abia așteptăm să ne vedem numele scris în această revistă.

Vă dorim ca anul 2018 și toți anii care vor urma să vă aducă bucurie, înțelegere, împliniri și multă,

multă sănătate. LA MULȚI ANI și ...primiți cu colindul! Clasa a II-a B,

prof. înv. primar Sanda Bosa

Vine iarna Cheteleș Raul, clasa a II-a B

A venit iarna. Ninge. Abia aștept să mă dau cu schiurile ți să fac oameni de zăpadă. Mai aștept să mă duc cu sania și cu patinele.

Moș Crăciun o să vină. Îl aștept să-mi aducă dulciuri și multe cadouri.

Iubita iarna Pantea Tudor, clasa a II-a B

Eu cred că iarna este cel mai iubit anotimp. Toți oamenii iubesc acest anotimp pentru că sunt multe sărbători, petrecem mult timp cu familia șiîmpodobim bradul de Crăciun.

Iarna cade multă nea. În timpul iernii mergem la săniuș, ne bulgărim și construim oameni de zăpadă. Din acest motiv părinții și copiii iubesc iarna.

Răvaș pe-un fulg de nea Cozac Ilinca, clasa a II-a B

Este iarnă și mă bucur. Zăpadă, frig și noi, făcând un om de zăpadă!

Te iubim, Iarnă! Ești cel mai frumos anotimp!

Anotimpul preferat Rugină Vanesa,

clasa a II-a B Mie îmi place iarna fiindcă vine zăpada și mergem la

patinoar. Facem și oameni de zăpadă, mergem la săniuș și ne bulgărim.

Cel mai mult îmi place Crăciunul, când stăm împreună cu familia în jurul bradului. L-aștept cu nerăbdare pe Moș Crăciun să-mi aducă cadouri frumoase.

Iarna este anotimpul meu preferat!

Fulgi ca niște pene Sămărtean Luca,

clasa a II-a B A venit iarna. Fulgii cad ușori ca

niște pene. Iarna este un anotimp alb. Am împodobit bradul. Abia

aștept să vină Moș Crăciun. Îmi place iarna pentru că mă dau cu sania.

Omul de zăpadă Bleoca Andrei, clasa a II-a B

Afară este frig și a început să ningă. Andrei, Marcel și Ana sunt afară. Ei vor să facă un

om de zăpadă. Fiecare construiește căte un bulgăre uriaș de zăpadă. Marcel caută pietre mici să-i pună nasturi, Ana aduce bețe pentru mâini, iar Andrei aduce un morcov gras pentru nas. Pe cap i-au pus o pălărie.

Ce frumos e omul de zăpadă!

57

Vine Moș Crăciun Borșa Larisa, clasa a II-a B

Iarna toți copiii vor să iasă la zăpadă ca să se dea cu sania, să construiască oameni de zăpadă și să se bulgărească. Ne place iarna pentru că zăpada e pufoasă, ninge și vine Moș Crăciun.

La săniuș Pop Roxana, clasa a II-a B

Azi e o zi friguroasă. Matei, Ana și Maria merg la săniuș. A început să ningă. Matei e bucuros. Îi place neaua moale și pufoasă.

După săniuș, Ana și Maria merg spre casă. Matei le ajunge din urmă.

-Ce zi minunată a fost la săniuș! exclamă împreună.

Mă întreb... Mureșan Bianca,

clasa a II-a B Deși anotimpul meu preferat

este vara, eu aștept cu nerăbdare iarna. Magia sărbătorilor de Crăciun mă copleșește, iar venirea moșului cu sacul plin este dorința mea.

Prima ninsoare, jocul cu bulgării, săniușul și schiatul mă fac să mă întreb dacă nu cumva iarna este anotimpul meu preferat…

O zi minunată de iarnă Popa Alexia, clasa a II-a B

Într-o zi minunată de iarnă, eu și colegii mei am hotărât să ieșim în parc și să facem un om de zăpadă.

Ajunși acolo ne-am apucat de treabă. Ama făcut trei bulgări de zăpadă și i-am așezat unul peste altul. I-am pus omului o căciulă, un fular, mănuși maro și o mătură. Încă nu se intunecase și am hotărât șă ne și bulgărim cu zăpadă.

La lăsarea întunericului, am plecat mândri că am făcut un om de zăpadă frumos și că ne-am jucatîn omăt.

A doua zi, la școală, i-am povestiti doamnei învățătoare ce frumos ne-am jucat în parc.

Brazi în așteptare Morari Ada, clasa a II-a B

Iarna, soarele nu este pe cer, dar neaua cade și copiiii pot să se joace cu bulgări de zăpadă. Toți se bucură că pământul e acoperit cu un covor alb, pufos de omăt. Brazii așteaptă să fie împodobiți cu globuri și beteală argintie. Ce frumos e anotimpul iarna!

Zâna iernii Moldovan Sabrina, clasa a II-a B

A fost odată o zână foarte frumoasă, zâna iernii. Într-o zi, lângă patul ei, apăru un spiriduș: -Dragă zână, te rog frumos să ne ajuți! Trebuie să

așterni zăpada și să împodobești brazii cu globuri de gheață, pentru că se apropie Crăciunul.

-Desigur, o să vă ajut, spuse zâna. Zâna a făcut ce i s-a cerut. Acum arată ca în basme. -Mulțumesc, zână bună!

Alai de fulgi Cipăian Răzvan, clasa a II-a B

A venit iarna cu alaiul ei de fulgi. Afară ninge frumos. Pe lacuri, apa este înghețată. Vremea este rece, dar nouă nu ne pasă. Ce frumoasă este iarna!

La patinoar Macarie Ina, clasa a II-a B

Sara și Sofia sunt surori. Ele merg împreună la patinoar, au patine și costume la fel și știu să patineze foarte bine. Acum se pregătesc pentru un concurs ce va avea loc de Crăciun. După concurs îl vor aștepta pe Moș Crăciun să le aducă daruri.

E ziua mea Doagă Mara, clasa a II-a B

Iarna este anotimpul meu preferat, pentru că este zăpadă, mă pot da cu sania și pot să patinez. De asemenea, iarna e ziua mea, pe care o sărbătoresc împreună cu prietenii și familia. Este Crăciunul, primim cadouri și e vremea colindelor.

O iarnă frumoasă Mitoșeriu David, clasa a II-a B

Andrei și Mihai sunt prieteni buni. Ei merg împreună la săniuș, fac oameni de zăpadă, îngerași și se bulgăresc. Seara, cu bujori în obrăjori, se îndreaptă spre casă.

Este Ajunul Crăciunului. Îl așteaptă cu nerăbdare pe Moș. Uite, vine Moș Crăciun! Ce bucurie!

Bulgărealăăă Horia Miruna, clasa a II-a B

Este luna decembrie. Afară ninge frumos.

Abia aștept să ies afară să mă bulgăresc cu copiii și să mă dau cu sania. Zăpada strălucește și este moale. Sunt foarte fericită!

Glasuri vesele de copii Boantă Irina, clasa a II-a B

Afară ninge. Radu și Marcela se uită pe geam. Ionela și Oana îi cheamă la joacă. Se îmbracă repede și ies grăbiți la zăpadă.

Joaca a început; se bulgăresc, fac un om de zăpadă, fac îngerași prin zăpadă și se dau cu sania.

Peste tot se aud râsete și glasuri vesele de copii.

58

Era iarnă. Mă uitam pe geam la fulgii care cad încet. Mă gândeam cine e Moş Crăciun dar la un mo-ment dat am adormit. Am visat că l-am întâlnit pe Moş Crăciun. Am vorbit şi m-am jucat cu el şi când l-am întrebat pe Moş Crăciun cine e şi cum îl cheamă, mama m-a trezit. Mama m-a întrebat ce am visat, eu deja am uitat.

Dar de ce ai uitat? A spus mama. Nu ştiu, am zis eu. Eu ştiam, dar am uitat într-o secundă. Parcă ar fi fost o magie. Bine, hai să mănânci! a zis mama. Am mâncat și m-am dus în camera mea. Am adormit iarăşi şi visul a continuat de unde a rămas. Moş Crăciun a zis: —Mă cheamă Nick Crăciunel şi sunt un binefăcător care îi înveseleşte pe copii în data de douăzeci

şi patru şi douăzeci şi cinci decembrie Șuteu Aris, Clasa a III a C

În ultima zi de școală m-am distrat de minune. Am făcut o felicitare pentru părinți, am rezolvat corect problemele propuse pentru concursul ,,Gazeta Matematica Junior’’ și eram tare bucuros. Apoi a venit Moș Crăciun. I-am pregătit un concert de colinde. După ce am terminat de colindat, el ne-a dat cadourile, întăi fetelor, apoi băieților. Ne-am desfăcut cadourile. Toți am fost multumiți de cadourile primite. Lui Moș Crăciun i-au plăcut colindele noastre.

Afară, în curtea școlii, ne-am jucat fotbal, prinselea și ascunsea. Ultima zi de școală înaintea vacanțe de iarnă a fost cea mai frumoasă din clasa a II-a!

Cândea David, clasa a II-a C

Maria Boldea, clasa a II-a C

Era iarnă, dar fără zăpadă. Într-o seară m-am uitat pe geam și am văzut că fulgii cădeau din cer. Eu m-am bucurat și am ieșit repede afară. Pe jos era puțină zăpadă, dar am reușit să fac un mic om de zăpadă. În loc de pălărie am folosit o frunză veștejită. Era frumos chiar și așa! Apoi i-am făcut o poză, ca să am o amintire cu primul meu om de zăpadă din iarna aceasta.

Dimineața, mergând spre școală, am vrut să-mi văd omulețul, dar mai era doar frunza veștejită. Acum aștept să vină zăpadă multă, ca să pot face un om de zăpadă mai mare și mai rezistent.

Popa Ariana Maria, clasa a II a C A venit iarna. E seară și din cer cad fulgi de nea

mari și pufoși. Ariana și Andrei așteaptă cu nerăbdare dimineața. Cu nasul lipit de fereastră își fac planuri de joacă în zăpadă pentru a doua zi: oameni de zăpadă, bătaie cu bulgări, îngerași din zăpadă, cu sania pe dealul de lângă casă.

A doua zi, copii s-au trezit foarte de dimineață, pentru a avea timp să facă tot ce și-au propus, dar, spre dezamăgirea lor, era atât de puțină zăpadă, încât nu puteau face ce și-au propus.

Mama i-a luat în brațe și le-a spus să aibă răbdare: iarna e abia la început.

Planuri de joacă și-au făcut și fetele din clasa a V-a A când au pregătit numărul special de canto pe care l-au prezentat pe scena Sălii de cultură ,,Mihai Eminesu”și băieții cu numărul de kendama

59

Radu Dumitru, clasa II C Vreau să vă vorbesc despre iarnă. Pentru mine, iarna este anotimpul bucuriei. Poți să te dai cu

sania și cu schiurile, poți să faci bulgări de zăpadă, să construiești cazemate din care să te lupți cu ceilalți. Şi să nu uităm că putem să construim oameni de zăpadă. Dar cel mai mult mă bucur când vine Moș Crăciun. Sper că această iarnă nu mă va dezamăgi!

Cândea Raul, clasa II C Iarna aceasta am fost la colindat, la patinoar, la schi, am împodobit bradul. A venit Moșul acasă și

ne-a adus cadouri. La colindat m-am simțit foarte bine. Ne-am jucat de-a v-ați ascunsea, prinsea, ping-pong și biliard. La patinoar m-am întâlnit cu o prietenă și cu un prieten. Gheața a fost alunecoasă chiar dacă gerul nu ne-a înroșit năsucul.

La Toplița m-am dat cu schiurile, împreună cu familia mea și câțiva prieteni. Pârtia avea o lungime de 1200 m. Ne-am dat zeci de ture.

La Cercetași am avut Balul Crăciunului. Eu am fost ajutorul Moșului. Am împachetat cadouri pentru copiii de la orfelinat.

Vacanța de iarnă a fost cea mai minunată!

Păcurara Cezara, cls a II-a A Afară ninge încet și linistit. Cezara este cu sora si prietenele ei, afară. Dintr-o dată se aude un zgo-

mot. Fetele se intorc speriate si lângă ele văd cum aterizează pe zăpada moale, o sanie mare. Era Moș Crăciun!

Cezara il întreabă: —Ce cauti aici, Mosule? —Eu sunt aici pentru ca Rudolf s-a rănit la picior. —Te putem ajuta noi. Îl pansam pe Rudolf si poți porni la drum. Sunt mulți copii care te asteaptă

cu nerăbdare. —Multumesc! raspunse Moșul. —Cu multa placere! Și uite asa Mos Crăciun și-a continuat drumul spre atelierul sau. Iar Cezara , Antonia si prietenele

lor stau cu gândul la seara de Crăciun si la cadourile care le vor primi. Miruna a impodobit bradul. Deodata, vede o lumina puternica si orbitoare. Ea o intreaba pe ma-

ma ei ce se intampla. Mama ramase cu gura cascata. Mama, esti bine? Si dintr-odata se deschise un portal spre alta lume. Ce e asta, mami? O intreaba Miruna. Este un portal spre alta lume. Minunat! Haide sa mergem! Si ajunsera intr-o lume nemaivazuta. Mami, cred ca este lumea lui Mos Craciun. Aparu Mos Craciun: Ho, ho, ho! Ma bucur ca mi-ati acceptat invitatia. Dar de ce ne-ai chemat? Pentru ca este o prolblema. Miruna a uitat sa imi scrie scrisoarea. Si am vrut sa stiu ce isi doreste.

Am vrut sa o intreb personal Ei bine, eu imi doresc: un set de creioane si o papusa. Dup ace si-a spus dorinta, s-au trezit din nou acasa, in fata bradului. Cadourile erau sub brad.

Miruna le-a desfăcut si a descoperit ceea ce dorește. Vlas Ariana, Clasa a II-a A

60

A fost odată o carte ce se numea Bunicuţa Hoţomana. Cartea nu era bătrână,doar aşa se numea. Într-o zi işi zise în sine “Ce bine ar fi să merg într-o aventură la capatul lumii!”.

Ii veni o idee: să pornească chiar ACUM în călătorie. A început să-şi facă bagajele.A ajuns la aeroportul “Poetul Mihai Eminescu”.Acolo,s-a suit în avion.A văzut norii ca nişte de cocoloaşe de ziare.Unul semăna cu motănelul ei , Coco.

Cînd a ajuns în “Deşertul Ramăşiţelor de Creioane Ascuţite “ ,a văzut un regat numit “Bookland”. A intrat şi a văzut voie bună între cărţi.Dar acele cărţi purtau sus un turban din fâşii de hârtie creponată. După ce a vizitat regatul a găsit cai zburători din origami.

A cerut unul şi a plecat cu el. Deodată, ea aude un glas: – Unde vrei să te duc? – Cine a vorbit? – Eu, calul Apropo, numele meu e Caramel. – Iar numele meu e Bunicuta Hoţomana şi nu sunt bătrână. – Dar unde vrei să te duc? – Aş vrea să mă duci la Polul Nord. – Bine. Stiu ruta. Eu de acolo vin. După mult timp, au ajuns la graniţele Olandei. Acolo, s-au instalat într-un cort mare.

Dimineaţa, au pornit spre Groenlanda. Acolo , cartea s-a uitat pe GPS şi a văzut că sunt aproape de Polul Nord.

In zori, cartea a spus: – Trezeşte-te! Mai avem puţin şi ajungem acolo. – Bine-bine! Atunci să ne grăbim. Cei doi porniră la drum cu încântare. Abia aşeptau să pună steguleţul acolo. Peste douăzeci de ore,au ajuns.

Acolo era frig. Au ajuns pe muntele ,,Capăt-de-Lume” şi au înfipt steagul. Au fost aşa bucurosi că au spus:

– Am reusit! Iar cei doi sunt acum celebri pentru că au făcut acea călătorie.

Burian Alexia, Clasa a III a C

Odată ca niciodată o carte care stătea în casă, era îngrijorată fiindcă îi lipseau o parte din litere. Într-o au venit câteva prietene sugerându-i să meargă pe insula literelor în căutarea literelor lipsă. Cartea a fost de acord. Ea a pornit cu o bărcuță.

Când a ajuns, s-a uitat lung la insulă și și-a spus: Aici e ca în paradis!

După ce și-a găsit toate literele a văzut că îi lipsește de pe copertă A – ul mare de tipar. După ce a tot căutat A-ul, un O bătrân i-a spus că A-ul mare de tipar este în vârful muntelui Arthur al III-lea, care era cel mai înalt munte de pe acea insulă. Când cartea a ajuns la jumătatea muntelui nu a mai putut urca pentru că era prea abrupt.

O zână a ajutat-o punând pe ea trei stropi de praf magic. În 5 secunde cartea a ajuns în vârful muntelui. Aici s-a întâlnit cu doi gardieni care păzeau castelul A-ului. Aceștia nu au lăsat-o să intre. O literă foarte micuță a intrat în haina unui gardian, i-a luat cheia și i-a dat-o cărții. Mai apoi, strecurându-se prin spatele gardienilor, cartea a intrat în castel. Cartea s-a prezentat A-ului spunându-i de ce a venit. A-ul a stat pe gânduri dacă să accepte sau nu. Şi a acceptat cu o singură condiție. Condiția era să apară pe fiecare pagină a cărții.

De atunci litera a, mică sau mare, este cea mai folosită literă! Sebastian Fodor Mihai, Clasa a III a C

61

Era odată pe o insulă un puiet de copac. O veveriță a plantat o ghindă acolo, iar copacul a crescut mare și au aparut mâini și picioare pe trunchiul acestuia. Copacul a început să vorbească.

– Bună, mă numesc Verzișor! Pe tine cum te cheamă? – Mă cheama Codiță. Vrei să fim prieteni? – Sigur că da! Și cei doi au fost mult timp prieteni. Într-o zi au venit niște oameni și pe când dor-

mea, l-au tăiat pe Verzișor. Cei doi prieteni au plâns mult unul după celălalt. Acei pădurari l-au dus pe Verzișor într-o fabrică

unde a fost prefăcut în copertă și hârtie. El a devenit o carte, intitulată ,,Domnul Fox”. Cartea a ajuns în librărie și a fost cumpărată de o fetiță foarte politicoasă. El îi spuse totul fetiței și

ea s-a dus la magazinul de animale și a găsit o veveriță chiar ca aceea pe care i-a descris-o cartea. A cumpărat veverița și a dus-o la carte, aceasta fiind foarte fericită să o vadă din nou pe Codiță. Fetița a fost de asemenea foarte bucuroasă pentru cei doi. Dar și povestea noastră se încheie aici,

Robert Ianoș, Clasa a III a C

Într-o zi, cartea cu inimă de aur a plecat la munte. Pe drum cartea cu inima de aur s-a împrietenit cu o bătrânică care a poftit-o în casa la un ceai.Ea bineînteles că a intrat și ele au stat la povești.Când a ieșit afară a început să bată vântul, care i-a luat harta ducând-o foarte departe. Cartea nu mai știa care era drumul corect și a luat-o din greșeală spre Egipt.

Cu cât mergea mai mult cartea cu inimă de aur simțea căldura din Egipt.Ea nu știa de unde vine căldura dar,a întâlnit o cămila care i-a explicat că în deșert e tot timpul foarte cald și s-a oferit să o ducă într-o oază.Cartea a acceptat pe loc,a încălecat-o și duse au fost.Foarte curioasă, cartea,a întrebat pe drum despre locurile prin care treceau:un râu mare pe nume Nil și niște construcții imense numite piramide. Când au ajuns în oază foile cărții s-au umplut cu o grămadă de poveștioare,iar cartea fericită, vroia să îi mulțumească cămilei, care disparuse.

Cartea a făcut ochii mari și și-a dat seama că totul a fost un vis frumos. Duca Cezara, Clasa a III a C

A fost odată o editură. Într-o zi din editură a ieșit o carte roz cu sclipici. Era perfectă, avea de toate. O fetiță care trecea pe acolo a cumpărat-o.

Înainte să adoarmă, fetița a răsfoit cartea . După ce fata a adormit toate obiectele din cameră au prins viață. Cartea roz se intreba pentru ce era făcută.

Mai târziu a întrebat-o pe o balerină îmbrăcată într-o rochiță albă ca neaua : – Salut, balerino ! Tu ești făcută să dansezi , dar eu nu știu pentru ce sunt creată. Speram să știi. – Nu, din păcate nu știu.Eu știu doar să dansez. Dar poate Mult Curaj , soldățelul de plumb ar putea

să te ajute. Salută-l din partea mea ! Cartea roz s-a dus la soldățel și i-a zis : -Salut, Mult Curaj ! Tu ești făcut să aperi palate și balerina mi-a spus că poate poți să mă ajuți să știu

pentru ce sunt făcută . – Mă tem că nu te pot ajuta. Dar, Buha bufnița, sigur știe. – Mulțumesc! Ah, era să uit ! Te salută balerina. Cartea roz s-a dus la Buha și a întrebat-o: Buha, te rog spune-mi că știi pentru ce sunt creată! Auzind discuția lor, o pasăre curcubeu i-a luat pe toți în Țara literelor. Acolo,

în copaci creșteau litere și toate lucrurile aveau forma unei litere mari sau mici de tipar.Cartea, soldățelul si bufnița au intrat într-un palat. Acolo domnea A, soția lui B cu fiul lor C și fiica lor D. Cartea l-a întrebat pe împărat :

– Majestate! Îmi puteți spune ce rol am eu ? – Tu ai fost creată să educi copiii. – Mulțumesc, Majestate! Așteptam acest răspuns, de mult. Pasărea curcubeu i-a luat pe cei patru și i-a dus acasă. După ce a răsărit

soarele jucăriile au împietrit de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Diaconu Sabina, Clasa a III-a C

62

Ciocan Alexia Carina, Clasa a VII-a A Prof. Duma Ioana

Copilăria este cea mai frumoasă și inocentă etapă din

viața oricărui om, dar și o poartă către cunoaștere, magie și mister. Eu aveam să simt asta chiar pe pielea mea când, într-o dimineață călduroasă de vară, în timp ce dormem, dintr-o dată o zână frumoasă și blândă venise pentru a mă lua și a mă purta în așa zisa lume a viselor și a copilăriei. Eu, neștiind ce vrea să facă, deschizându-mi ușor ochii obosiți, am zbierat, însă peste puțin timp, când m-am mai liniștit, am intrebat-o cu glas tremurând:

– Tu cine ești, de unde vii și ce cauți aici la mine în cameră?

– Eu, draga mea, am fost trimisă de Departamentul Copilăriei, aici la tine în cameră pentru a te purta în cea mai frumoasă și încântătoare călătorie din viața ta, adăugă zâna cu glas domol.

– Bine, răspunsem eu. Dar.... cu ce o să mă duci tu în această călătorie dacă nu avem nici măcar o mașină.

Atunci zâna scoase bagheta magică și spunând cuvintele ,,Bibidi, babidi, bu", pe loc am pătruns împreună într-un tunel al copilăriei, parcă făcut din cristal. Nici nu a durat cât să scot vreun cuvânt, căci pe loc am aterizat într-o lume incredibilă: copacii erau din acadele, iarba din jeleuri, căsuțele din turtă dulce, iar pe lângă toate acestea, mai erau și o mulțime de jucării care mai de care mai interesante.

– Aceasta, draga mea, este lumea copilăriei, îmi șopti zâna la ureche. Eu am rămas încremenită și nerăbdătoare să merg acolo și să mănânc din acadele sau să mă joc cu minunatele jucării. Zâna, îmi spuse atunci, că am voie să mă joc cu ce jucării vreau și să mănânc ce dulciuri îmi poftește inima. Când am auzit acestea, am fugit bucuroasă spre cele mai frumoase lucruri pe care le văzusem până atunci.

Veni seara și din păcate trebuia să-mi iau rămas bun de la toate acele minunăii. Zâna scoase din nou bagheta și făcând magia specifică ne-am întors în camera mea, unde îi spusem Zânei:

– Îți mulțumesc din tot sufletul pentru experiența de neuitat pe care am trăit-o alături de tine.

Vai, scumpo, a fost o adevărată plăcere... Adăugând zâna aceste cuvinte, dispăru într-o pulbere de sclipici și lumini.

Acum, la finalul poveștii, sunt încântată să vă anunț, dragi cititori, că v-am prezentat minunata ,, Lume a Copilăriei".

O puteţi contempla în toată

splendoarea ei și în imaginea alăturată!

Cătălina Tanțoș Clasa a VIII-a C

Prof. îndrumător Atomei Nicoleta

Amintiri unice! Cele mai scumpe visuri,

Cele mai sincere prietenii Și cele mai puține griji.

Eu una sincer vă spun,

C-asemăn copilăria cu un nor alb și pufos.

Și stiți de ce? Pentru că în timpul copilăriei …

sufletul este pur.

Un singur lucru vreau a vă mai spune Nimic pe lume nu e permanent,

Totul vine și dispare….

Dar copilăria din sufletul meu Este un foc,, un foc etern…

care nu se stinge Și nici nu se uită!!

(Locul II la concursul de creație Valurile copilăriei)

Elevii clasei a V a A şi a V a B s

-au deplasat la patinoar însoţiţi de

doamnele profesoare Bende Ecaterina,

Pop Maria, Kovacs Katalin, Gherendi

Mara si Buhaianu Mirela.

A fost o activitate relaxantă,

însoţită de mult râs şi voie bună.

63

Bíró Szidónia Izabela meséje IV.C

Valahol, valamikor, volt egy tudós. Úgy tudom, már nem létezik, de azért elmondom az egyik kalandját.

Hát az úgy volt, hogy összegyűjtötte azokat a dolgokat, amelyekre szüksége lehet, de ezek nem szerszámok voltak. Ezekre volt szüksége: valami átlátszóra, mint az üveg, egy virágra, ő pitypangot választott, végül egy szalvétára. Aztán ki tudja, hogy, de összekutyulta: így lettem én. Már nem emlékszem pontosan, de azt hiszem kaptárnak nevezett el.Mégis valahogy felvettem azt a nevet, hogy Szidi 02. Rájöttek, hogy valamiféle robot vagyok.Tudok valamit, amit senki más nem. Átváltozni ezekké az állatokká, lényekké: zsiráffá, fogkefévé, tűvé meg ropogós sütivé.

Egy éjjel kimentem én is, hogy felfedezzek valamit. Láttam egy medvét, ezért bebújtam egy közeli bokorba. Ezt morogta a medve:

– Arrrra! Arrrra! Nyeltem egy nagyot és azt kérdeztem tőle: – Mi a baj, medve bácsi? – Jaj, kedves, nekem sok bajom van! Már nagyon éhes vagyok, de fáj a fogam. Nem tudom

megmosni ezekkel a nagy mancsokkal. A jobb hátsó lábamba ment egy szálka vagy valami olyasmi, és magasabb kéne legyek, hogy meg tudjam találni a családomat.

Nagyon megsajnáltam medve bácsit, így segítettem neki mindenben: átváltoztam ropogós sütivé és ehetett belőlem egy falatot. Nem fájt, de amikor visszaváltoztam nem volt meg a jobb lábam. Úgy féllábbal is tudtam járni. Fogkefévé változtam és megmostam a fogát, hogy szép csili-vili legyen. Átváltoztam tűvé és kivettem a szálkát a mancsából. Végül átváltoztam zsiráffá. Kicsit nehézkés volt megállni, de nem dőltem el. Aztán megláttam egy medvacsaládot, vagyis egy anyamedvét és két kis bocsát. Végül visszaváltoztam eredeti alakomba és útbaigazítottam. Egy-két óra múlva visszajött, de nem egyedül, hanem a családjával és ezt mondta:

– Tessék, vedd el szívem, mert nagyon sokat segítettél nekem. Megérdemled. Nekem úgy sincs rá szükségem, amíg a családommal vagyok.

Elvettem.Bement az én szívem helyére. Akkor éreztem először, hogy ver a szívem. Mikor visszamentem az emberek közé, már nem neveztek többé Szidi 02-nek, mert már volt

szívem, és ez a legcsodálatosabb, mert tudok szeretni...

Adorján Czirjék Dániel

meséje IV.C Egyszer volt, hol nem volt, a Dunán innen, Tiszán is túl, az üveghegyen is túl, ahol a kurta farkú

malac túr, s még három tyúklépéssel arrébb, meg egy sánta kisarasszal tovább, ha ott nem volt, hát valahol bíz csak volt, egy távoli ország.

Abban az országban volt egy falu,egy nagy erdő mellett. Onnan indult ki egy tekergő ösvény, amelyen még senki sem ment keresztül. Hát, történt egyszer, hogy egy legény elhatározta, hogy végigmegy rajta. Mind próbálták lebeszélni erről, mert még senki sem tért vissza onnan. Nem tudták lebeszélni erről és az édesanyja útravalót adott neki és felkészítette a nagy útra. Az erdő szélén pedig, elbúcsúztak.

A legény útnak indult. Ahogy ment, egyre sűrűbb lett az erdő. Idővel már az ösvény is kezdett ,,elhalványulni”. Már két hete ment, mikor elérte az ösvény végét. De nem volt ott semmi. Tovább vágott bicskájával, amíg egy ajtóhoz nem ért. Az ajtó nyitva volt és bement.

Ott olyan szép virágok voltak, amilyeneket még álmában sem látott. Egyszercsak előjött egy gyönyörű lány és bemutatkozott. A lány a virágok tündére volt és azt mondta, hogy meg kell oldania egy feladványt és ha nem sikerül, húsevő növények vacsorája lesz. Szólt neki, hogy eddig még senkinek sem sikerült megfejtenie. A kérdés ez volt:

– Szarva van, de nem döf, nincs lába, de nem kígyó, nyálkás, de nem giliszta és a házát a hátán hordja. Mi az?

64

Nagy Szidónia

Hol volt, hol nem volt, volt egyszer egy öregasszony, akinek volt

egy fia. Sándornak hívták. Egy napon a király kihírdette, hogy a lányát elrabolta egy boszorkány, és aki megtalálja, annak adja a lánya kezét, és a fél királyságát. Ezt Sándor meghallotta, és azt kérdezte édesanyjától:

– Kedves édesanyám! Hallottam, hogy a király kihírdette, hogy egy boszorka elrabolta a lányát, és aki megtalálja, megkapja a lánya kezét, és a fél királyságot. Én oda szeretnék állni a király elé, és elmondani, hogy minden áron megkeresem a lányát!

– Jaj, kedves fiam! Nagyon féltelek, de ha szeretnél szerencsét próbálni, hát menj! - mondta az édesanyja, és azzal egy tarisznyába beletett egy cipót, és egy kis innivalót.

–Legyen szerencséd! - mondta, és Sándor elindult. Ment, ment, mendegélt, és egyszer betévedt egy erdőbe. Az erdő

közepén állt egy kunyhó. Sándor kopogott, majd benyitott. Hát mit látnak szemei, egy öregasszony ült a kunyhóban.

–Adjon Isten, öreganyám! - mondta Sándor. – Szerencséd, hogy úgy köszöntöttél, mint illik! - mondta az öregasszony. - Hol jársz erre, ahol

még a madár se jár? - kérdezte. –A király lányát keresem - mondta Sándor. - Csak azért jöttem ide, hogy megkérdezzem nem tud-e

valamit róla? Nekem csak annyit mondtak, hogy egy boszorka vitte el. – Hát, édes fiam, - mondta az öregasszony - én azt nem tudom, hogy kit, és mikor rabolt el,

viszont tudom, hogy hol lakik. Innen nem messze van egy tó, annak túlpartján vannak dombok. Az egyik dombra, hogyha felmész, meglátsz egy feketével borított, ördögökkel vigyázott kastélyt. Az egyik domb túloldalán van egy gyönyörű kastély, de az téged ne tévesszen meg! A többi domb túloldalán egy-egy aranyfa fénylik, de te ne közeledj, te csak keresd azt a kastélyt. - mondta az öregasszony.

- Rendben. Köszönöm szépen a segítséget, de én majd hogy keljek át a vizen? - kérdezte Sándor. –Adok neked egy sípot, amivel az összes halat oda tudod hívni. Nagyokat, kicsiket. Ők majd

segítenek. - mondta az öregasszony. Avval Sándor elment. Odaért a tóhoz, és elővette a sípot. Belefújt és az összes hal ott volt.

–Hadd segítsünk neked, ha már hívtál. - mondták a halak kórusban. - Egy pallót építünk, hogy átmehess rajtunk.

– De elbírtok? - kérdezte Sándor. – Te ezért ne aggódj! - mondták a halak. Sándor átment a halakon, és meglátta a dombokat. Annyi volt ott a domb, hogy döntésképtelen

lett. Felment az egyik dombra, és meg is látta a sötét, ördögökkel vigyázott kastélyt. Már egészen közel volt, amikor meglátott egy nyulat. A nyúl lába be volt szorulva egy kőbe. Sándor felemelte a követ, és a nyúl megköszönte.

–Köszönöm, hogy segítettél. Hálám jeléül egy furulyát adok neked, amin ha játszol, minden ördög követni fog, de nem a zene miatt, hanem a furulya fog nekik kelleni.

–Köszönöm szépen. - mondta Sándor, azzal tovább ment. Már ott volt a kastély előtt, elővette a furulyát, és játszani kezdett rajta. Az ördögök azon

nyomban követni kezdték. Egy darabig ment, aztán a furulyát lerakta egy kőre. Sándor kikerülte az ördögöket, akik a furulyán veszekedtek. Egyszer egy hangot hallott. Valaki megszólította:

– Hé, te! Te, ott! Te, magas fiú! - szólt a hang. –Én? - kérdezte Sándor. – Te, te! - mondta megint a hang. - Itt vagyok lent. – Sándor lenézett, és meglátott egy törpét. Nagyon apró volt, nem csodálkozott, hogy magasnak

nevezte. – Csak azt szeretném mondani, hogy tudom, hogy a királylányt akarod megmenteni. De nem tudod puszta kézzel kiszabadítani. A boszorka, ahogy a dombon átmegy, sárkánnyá változik. Hogy a királylányt megmentsd, meg kell küzdened a sárkánnyal. Ezért adok neked egy kardot. - mondta a törpe. – És hány feje van ennek a sárkánynak? - kérdezte. –Három. - mondta a törpe. - Fogadd el a kardot, és eredj! –- Sándor elvette a kardot, és elindult, hogy megkeresse a sárkányt. Egyet-kettőt lépett, és a sárkány már a szeme előtt állt. Óriási volt. Ott volt egy fa, amire felmászott, és olyan magasan volt, mint a sárkány. Mire odaért a sárkány, Sándor levágta az egyik fejét. Így tett másodszor is, és harmadszor is. – Köszönöm szépen, hogy megmentettél. - mondta a királylány. Csak úgy hirtelen, egy gyönyörű ló bukkant elő, és haza vitte őket. A király megköszönte Sándornak, hogy megmentette a lányát. Nagy lakodalmat csaptak, s még ma is élnek, ha meg nem haltak.

65

Director: Prof. Olga Atomei Director adjunct: Prof. Toth Imola

Coordonator: Prof. înv primar Emilia Moldovan Design: Prof. Livius Matei

Consultant de specialitate: Fărcaș Marilena

Consilier educativ: Prof. Szekely Daniela Corector limba română: Prof. Atomei Nicoleta Corector limba maghiară: Prof. Nemes Angéla

Relația cu elevii: Prof. Buhăianu Mirela

Profesori colaboratori

Prof. Korosi Arthur Prof. înv primar Barta Eniko

Prof.înv.primar:Moldovan Lucreția Prof. înv primar Gliga Elena

Prof. înv primar Covrig Maria Prof. înv primar Monica Maier

Prof. Duma Ioana Prof. Silvășan Petronela Prof. Gheorghe Maxim

Prof. Nicoleta Cherecheș Prof.înv. primar Manuela Koszorus Prof. înv. primar Cilibică Marcela Prof. înv. primar Bogdan Lucreţia

Prof.înv. primar Farkas Edit Prof. Ilișanu Elena Monica

Prof. înv primar Bucur Loredana Prof. înv. primar Frunză Ioana

Prof. Bende Kati Prof. Vulkan Vera Tunde

Prof. Daniel Istvan Prof. Pop Maria

Prof. Szanto-Papp Robert Prof. Gyeresi Hunor Andras

Prof.înv. primar Pădurean Carla Prof. înv. preșcolar, Nagy Imola Prof. înv. preșcolar Irina Găinar Prof. înv. preșcolar Cozma Kinga

Prof. Croitoru Adriana

Mihaela Bucur – cadru didactic al Universității Petru Maior şi prese-dintele Ascotiatiei ESTIEM Mures

Elevi colaboratori

gimnaziu

Pop Traian, cls. a VI-a C Diaconu Sabina, cls. a III-a C

Chirteș Alexandra, cls. a VIII-a C Cotruț Sabina, cls. a VIII-a C Daria Duma, cls. a VIII-a C

Lucaciu Daria, cls. a VIII-a C Rînja Alexandra cls. a VIII-a C Tanţoş Cătălina, cls. a VIII-a C

Ciocan Alexia, cls. a VII-a A Man Rareș cls. a VII-a A

Marcu Alexia, cls. a VII-a B Știan Delia, cls a VII-a B

Pop Ada, cls a VII-a B Buja Andrada, cls a VII-a B

Răchită Andreea cls. a VII-a C Cătinean Alexia, cls. a VI-a A Curtean Rareș, cls. a VI-a A

Mureșan Marisa, cls. a VI-a A Ana Moldovan, cls. a VI-a A Lazăr Alexandra, cls. a VI-a A

Szilágyi Szilárd cls. V.C Pajint Andrei cls. a VI-a C

Marton Antonia, cls. a VI– a A Andreea Răchită, cls. a VI-a C

Fillip Casian, cls. a VI-a C Mireștean Bogdan, cls. a VI-a C

Feier Ioan, cls. a VI-a C Dicui Cosmin, cls. a VI-a C Nagy Szidónia, cls a V-a C

Elevi colaboratori

înv. primar

Maya Helgiu, cls. a IV-a A Ilinca Moldovan, cls. a-IV-a B Mara Bumbac , cls. a III –a C Ostace Elena, cls. a III –a C

Sămărghițan Teodora, a III –a C Blaga Anemona, cls a III –a C

Suciu Iustina, cls. a II-a C Pop Sara, cls. a II-a C

Cândea David, cls. a II-a C Maria Boldea, clasa a II-a C

Popa Ariana Maria, cls. a II a C Radu Dumitru, cls. II C Cândea Raul, cls. II C

Cîmpean Oana, cls. a II-a C Pacurara Cezara, cls a II-a A

Vlas Ariana, cls a II-a A Șuteu Aris, cls.a III a C

Bíró Szidónia Izabela cls. IV.C Burian Alexia, Clasa a III a C Sebastian Fodor, cls. a III a C

Robert Ianoș, cls. a III a C Duca Cezara, cls. a III a C

Diaconu Sabina, cls. a III-a C Elevii Pregătitoare B Elevii clasei a II-a B Elevii clasei a IV-a B

66

Şcoala Gimnazială “Alexandru Ioan Cuza”

Tirgu-Mureş 2017 - 2018

Vizitați site-ul școlii www.cuzams.wix.com/cuza

Scrieți-ne pe adresa: revistacuza2010@yahoo.com

Puteți citi revista în format electronic pe didactic.ro

ISSN 2069-8011

ISSN-L=2069-8011

Raza de soare

Revistă școlară AVIZATĂ DE ISJ MUREȘ Insp educativ Diana Nițulescu

Mulțumiri tuturor cadrelor didactice care și-au adus aportul la

apariția noului număr al revistei

Mulțumiri elevilor care au îndrăznit să-și etaleze

talentul și personalitatea

oferind astfel o oglindă elocventă

asupra a ceea ce are de oferit gimnaziul nostru