UN MANUSCRIS NECUNOSCUT AL PONTICELOR LUI OVIDIU ... .UN 1'IANUSCRIS NECUNOSCUT AL "PONTICELOR" LUI

download UN MANUSCRIS NECUNOSCUT AL PONTICELOR LUI OVIDIU ... .UN 1'IANUSCRIS NECUNOSCUT AL "PONTICELOR" LUI

of 21

  • date post

    26-Dec-2019
  • Category

    Documents

  • view

    1
  • download

    0

Embed Size (px)

Transcript of UN MANUSCRIS NECUNOSCUT AL PONTICELOR LUI OVIDIU ... .UN 1'IANUSCRIS NECUNOSCUT AL "PONTICELOR" LUI

  •  

    UN MANUSCRIS NECUNOSCUT AL "PONTICELOR" LUI OVIDIU

    «UN MANUSCRIT INCONNU DES "PONTIQUES" D'OVIDE»

    by Nicolae Lascu

    Source: Apulum (Apulum), issue: Vol. 6 / 1967, pages: 269­287, on www.ceeol.com.

    http://www.ceeol.com http://www.ceeol.com

  • .UN 1'IANUSCRIS NECUNOSCUT AL "PONTICELOR" LUI OVIDIU

    în biblioteca "Batthyaneum" din Alba Iulia, sub cota III. 24, se află un 11lanuscris compus din 35 file de pergament avînd formatul de 26/16 cm; legătura de piele datează din sec. al XVIII-lea. Primele 29 de file conţin Ponticele lui Ovidiu, iar restul o scriere a gramaticului latin Maurus Servius Honoratus.

    în afară de catalogul propriu-zis al bibliotecii, întocmit mai întîi între anii 1824-1826 şi păstrat pînă azi inedit1, manuscrisul mai figurează şi în repertoriile publicate în ultimii 90' de ani de către Beke2, Varju3 şi Szent- ivanyi4• De asemenea, el este amintit şi în ghidul publicat de către un colectiv de bibliotecari de la Biblioteca "Batthya11eum" pri11 grija Bibliotecii Centrale de Stat5• Dar unui studiu mai aprofundat el nu a fost supus pînă acum şi nici nu a fost folosit de către editorii Ponticelor în aparatul lor critic. De aceea, ctt drept cuvînt el poate fi considerat necunoscut în cercurile ştiinţifice de specialitate. ~.

    Prezenţa acestui ma11uscris la Alba Iulia este strîns legată de istoria bi- bliotecii însăşi. Anume, episcopul Batthyany Ignacz, după numirea sa în frun- tea diecezei Transilvaniei, în anul 1780, şi-a adus la Alba Iulia biblioteca sa personală, care cuprindea numeroase manuscrise, incunabule şi cărţi vechi, strînse încă de pe cînd se afla pentru stu'dii la Roma, precum şi mai tîrziu, pe cînd funcţiona ca prepozit la Eger. El a continuat şi după aceea acl1i- ziţionarea unor opere valoroase pentru biblioteca episcopală, rezultată din colecţiile predecesorilor săi şi cărţile lui personale.

    1 C ser e s n y esA., Conscriptio Bibliothecae Musei Batthdnyani facta annis 1824-26, cota N 5, V, 7: Ovidii Opera. Ms. saeculi 14. \

    2 B e k e A., Index manuscriptorum Bibliothecae Batthdnyanae diocesis Transsylvaniae. K. Fehervar, 1871, nr. 412: Ovidii Nasonis liber de ponto.

    3 Var j u E., A gyulafejervari Batthany-I

  • N. LASeU

    Printre a~hiziţiile făcute în această perioadă prezilltă o deosebită impor- tanţă fondul de cărţi provenit din biblioteca ltti Christophor Migazzi, cardi- nalul Vienei, care cu cele aproape opt mii de volume ale ei era una din cele mai mari pe atunci. Cunlpărat îll anul 1786, fondul de cărţi a fost adus apoi în scurtă vreme de la Vâcz, vechea reşedinţă episcopală a cardinalului Migazzi, la Alba Iulia. Din inventarul acestei biblioteci, păstrat în Biblioteca "Batthya- l1eum", reiese că manuscrisul Ponticelor lui Ovidiu provine din fondul Migazzi6 • Italian de origine, înainte de a ajunge cardinal de Viena şi episcop de Vâcz, Migazzi ocupase demnităţi eclesiastice şi în ţinuturile din nordul Italiei şi din sudul Austriei de azi.

    Manuscrisul are, după cum ne-o dovedesc caracterele lui grafice, origine dintr-un scriptorium al vreunei mănăstiri din Italia, de unde a ajuns pro- babil mai tîrziu în regiunea de sub jurisdicţia eclesiastică a lui Migazzi, intrînd apoi, în, împrejurări pe care nu le cunoaştenl, în proprietatea lui.

    * Manuscrisul cuprinde textul integral al Ponticelor. Textul este scris cu

    cerneală neagră în rînduri liniate tot cu cerneală. Extremităţile rîndurilor sînt închise de cîte două linii perpendiculare, formînd spaţii dreptunghiulare la începutul şi sfîrşitul fiecărui rînd; în acestea sînt cuprinse prima literă a primului cuvînt şi ultima a celui din urmă. Dacă în cazul celor dintîi spaţiul dintre prima literă, majusculă umplută cu cerneală roşie, şi restul cuvîntului este aproape imperceptibil, cele din urmă se află la distanţe mai mari, căci s-a ţinut seamă de lungimea tuturor versurilor de pe pagina respectivă, dată fiind aşezarea lor perpendiculară. Aceste rubrici dreptunglliulare nu cuprind 'însă litera iniţială a primului vers din fiecare elegie, care este cu mult nlai mare, ocupînd şi bună parte din spaţiul marginal, şi de cele mai multe ori ornamentată în cerneală roşie.

    Textul este scris cu minuscule senligotice rotunjite, de tip italiall, datînd din prinla jumătate a sec. al XIII-lea. Rîndurile sînt destul de rare, iar între ele, apar, mai ales în prima parte a manuscrisului, nunleroase glose, scrise fie cu caractere mai mari, aproape identice cu textul propriu-zis, fie cu un cursiv mai recent - lucru dovedit şi de cerneala mai proaspătă- mai mărunt şi mai fin. Spaţiile marginale de anlbele părţi ale textului prinlelor patru file sînt acoperite aproape integral cu scolii. Scrisul acestora indică de ase- menea cel puţin două mîini, care s-au succedat la epoci diferite. Printre scolii se află şi unele variante ale textului, ceea ce constituie o mărturie a unei eventuale colaţionări cu un alt nlanuscris, sau corectări aduse versurilor. Pe prima filă acestea sînt aproape în întregime indescifrabile, deoarece perga- mentul este ros, iar scrisul şters.

    Manuscrisul indică la început, scris cu cerneală roşie, titlul operei în for- mula curentă: Incipit Ovidius de ponto. Cărţile nu sînt indic"ate, după cum. nu există nici o 11umerotare a elegiilor în cadrul fiecărei cărţi. In schimb dife-

    6 Datorez această informaţie amabilităţii prof. S. Jak6 de la Universitatea I1 Babeş-Bolyai" din Cluj.

    Access via CEEOL NL Germany

  • UN MANUSCRIS Ai. "PONTÎCELGR" LUI OVIDIU 2~1

    ritele elegii se pot distinge atît prin iniţiala'majusculă a primului vers, cît şi prin spaţiul de un rînd liber ce îl desparte de sfîrşitul elegiei precedente. Acest spaţiu este acoperit uneori cu o linie şerpuită. Iusă principiul de a lăsa spaţiu liber de un rînd între elegii nu este totdeauna respectat de către copist (ff. 3v, 17v. 18v, 25r, 26r, 27r, 27v, 28r).

    Există şi un început de numerotare continuă a elegiilor, care merge însă nunlai pînă la elegia a II-a din cartea a III-a. Anume, în cadrul iniţialelor mari ornamentate au fost introduse cifrele arabe respective, cu unele excepţii şi greşeli, ajungînd pînă la 23, cu care încetează apoi orice fel de numero- tare. O mînă nlai recentă a încercat să stabilească o numerotare în cadrul fiecărei cărţi, indicînd ordinea cu cifre romane, dar numai la cîteva elegii din cartea 1 (greşită şi ea; de e~. IV în dreptul elegiei 4, VI în dreptul ele- giei 5, VII în dreptul elegiei 6). In celelalte cărţi există una singură: în drep- tul elegiei 5 din cartea a patra este scris de o mînă mai recentă: El. V.

    Dacă despre încercarea de numerotare a elegiilor se pot semnala elemen- tele de mai sus, în schimb versurile 11U sînt de loc numerotate. Ele sînt ast- fel repartizate pe cele 29 de file: f. 1r===I, 1, 1-54; f. 1v===I, 1, 55-1, 2, 32 ; f. 2r=I, 2, 33-89; f. 2v=I, 2, 90-146; f. 3r=I, 2, 147-3, 50; f. 3v=I. 3, 51-1, 4, 13; f. 4r=I, 4, 14-1, 5, 12; f. 4v=I, 5, 13-69; f. 5r=I, 5, 70-1, 6, 39; f. 5v=I, 6, 40-1, 7, 41 ; f. 6r===I, 7, 42-1, 8, 27; f. 6v=I, 8, 28-1, 9, 11; f. 7r===I, 9, 12-1, 10, 11; f. 7v' 1, 10, 12-11, 1, 23; f. 8r=II, 1, 24-11, 2, 11; f. 8v=II, 2, 12-68; f. 9r===II, 2, 69-126; f. 9v=II,2, 127-11,3,54; f. 10r=II, 3,55-11, 4, 10; f. 10v=II, 4, Il-II, 5, 31; f. l1r=II, 5, 32-11, 6, 11; f. l1v==II, 6, 12-11, 7, 29; f. 12r == ==11, 7, 30-11, 8, 1; f. 12v==II, 8, 2-58; f. 13r=II, 8, 59-11, 9, 38; f. 13v=II, 9, 39-11, 10, 14; f. 14r===II, 10, 15-11, 11, 17; f. 14v==II, 11, 18-111, 1, 45; f. 15r==III, 1, 46-102; f. 15v==III, 1, 103-160; f. 16r= =111, 1, 161-111, 2, 49; f. 16v==I1I, 2, 50-107; f. '17r==111, 2, 108-111, 3, 53; f. 17v=II1, 3, 54-111, 4. 2; f. 18r===I1I, 4, 3-59; f. 18v==III, 4, 60-111, 5, 2; f. 19r==III, 5, 3-58; f. 19v==II1, 6, 1-57;' f. 20r==III, 6, 58-111, 7, III, 8, 12; f. 20v===III, 8, 13-111, 9, 45; f. 21r=III, 9, 46-IV, 2, 10; f. 21v=IV, 2, Il-IV, 3, 18; f. 22r=IV, 3, 19-IV, 4, 18; f. 22v= =IV, 4, 19-IV, 5, 10; f. 23r=IV, 5, Il-IV, 6, 16; f. 23v === IV, 6, 17-IV, 7, 15; f. 24r==IV, 7, 16-IV, 8, 10; f. 24v=IV, 8, 11-65; f. 25r==IV, 8, 66-IV, 9, 30; f. 25v=IV, 9, 31-85; f. 26r===IV, 9, S6-IV, 10, 6; f. 26v= =IV, 10, 7-60; f. 27r=IV, 10, 61-IV, 12, 8; f. 27v=IV, 12, 9-IV, 13, 11 ; f. 28r=IV, 13, 12-IV, 14, 14; f. 28v==IV, 14, 15-62; f. 29r==IV, 15, l-IV, 16, 14; f. 29v==IV, 16, 15-25.

    în ceea ce priveşte pe destinatarii scrisorilor, copistul nu face nici o men- ţiune despre ei. în schimb ulterior numele celor mai mulţi figurează scrise fie în rîndul liber dintre elegii, fie în spaţiul marginal. La unele, nunlele des- tinatarului apare în ambele locuri, în timp ce la 'altele nu figurează deloc. Astfel, elegia întîi din cartea 1 nu are nici un destinatar; în schimb la elegia 2 în rîndul liber este scris de o altă mînă Ad Maximum, iar Îll continuare, cu alte caractere: Hanc epistulam scribit Ovidius ad Maximum. La începutul elegiei 3, pe margine, e scris: Hanc epistulan1t mittit Ovidius ad Rufinuml amj-

  • N. LASCU 4

    CU1n suum. La începutul elegiei -4 e scris în spaţiul lnarginal din stînga: Hanc epistulan1- misit Ovidius uxori sue. În cele mai multe cazuri, pe lîngă numele destinatarului este redat şi rezumatul elegiei; ex. la începutul elegiei 6: Hanc epistularn scribit Ovidius ad Grecinum, amicum suum, in qua dixit maxime se sperare, rogans eU1n ut pro ipso intercedat apud Augusturn Cesarem.

    Manuscrisul se încheie tot cu o formulă tradiţională, scrisă şi ea în cer- neală roşie: Explicit