Un idol de tip „Tesalic” aparţinând culturii Vinča, descoperit la … Neagoe_BMJT 3.pdf ·...

MUZEUL JUDEŢEAN TELEORMAN

BULETINUL MUZEULUI JUDEŢEAN TELEORMAN SERIA ARHEOLOGIE

3 - 2011

Editura Renaissance Bucureşti

2011

MUZEUL JUDEŢEAN TELEORMAN

BULETINUL MUZEULUI JUDEŢEAN TELEORMAN. SERIA ARHEOLOGIE 3 COLEGIUL DE REDACŢIE

Drd. Pavel Mirea, Muzeul Judeţean Teleorman - Redactor şef Dr. Ecaterina Ţânţăreanu, Muzeul Judeţean Teleorman - Secretar de redacţie

Dr. Radian R. Andreescu, Muzeul Naţional de Istorie a României Dr. Abraham van As, Leiden University Dr. Douglass W. Bailey, San Francisco State University Dr. Ioana Bogdan-Cătăniciu, Institutul de Arheologie ‘Vasile Pârvan’ Dr. Sabin Adrian Luca, Universitatea ‘Lucian Blaga’ din Sibiu, Muzeul Naţional Brukenthal Dr. Steve Mills, Cardiff University Dr. Cristian Schuster, Universitatea din Bucureşti, Institutul de Arheologie ‘Vasile Pârvan’ Dr. Laurens Thissen, Thissen Archaeological Ceramics Bureau, Amsterdam Tehnoredactare: Pavel Mirea, Pompilia Zaharia Corectura: Ecaterina Ţânţăreanu, Mădălina Dumitru Consultanţi: Amelia Pannett (limba engleză), Cristi Marin (limba franceză) Coperta: ‘altar’ (Starčevo-Criş) descoperit la Măgura, colecţia Muzeului Judeţean Teleorman, desen Cătălina Dănilă, machetare Pompilia Zaharia Colegiul de redacţie nu răspunde de opiniile exprimate de către autori. Corespondenţa, manuscrisele, cărţile şi revistele pentru schimb se vor trimite Colegiului de redacţie, pe următoarea adresă: MUZEUL JUDEŢEAN TELEORMAN, str. 1848, nr. 1, cod poştal 140033, ALEXANDRIA, jud. Teleorman, ROMANIA sau prin email: [email protected]; [email protected]. Volum editat cu sprijinul Consiliului Judeţean Teleorman

Editura Renaissance 2011 www.editurarenaissance.ro

(Editură recunoscută C.N.C.S.I.S.) Editor: Sorin Alexandru ŞONTEA

Telefon/fax: 031.808.91.97/0744.652118 E-mail: [email protected]

Toate drepturile asupra acestei ediţii sunt rezervate editurii Renaissance şi Muzeului Judeţean Teleorman

ISSN 2065-5290

Tipar: ABSTRACT MEDIA SRL Tel/fax: 031.808.91.97

mailto:[email protected]

IN HONOREM

VASILE BORONEANŢ - 80 ANI

TABULA GRATULATORIA

Radian Andreescu (Bucureşti)

Mircea Babeş (Bucureşti)

Alexandru Barnea (Bucureşti)

Radu Băjenaru (Bucureşti)

Carmen Bem (Bucureşti)

Maria Bitiri Ciortescu (Bucureşti)

Ioana Bogdan Cătaniciu (Cluj Napoca)

Clive Bonsall (Edinburgh)

Adina Boroneanţ (Bucureşti)

Marin Cârciumaru (Târgovişte)

Bogdan Ciupercă (Ploieşti)

Gabriel Crăciunescu (Drobeta Turnu-Severin)

Oana Damian (Bucureşti)

Paul Damian (Bucureşti)

Mişu Davidescu (Bucureşti)

Alexandru Dinu (North Dakota)

Adrian Doboş (Bucureşti)

Roxana Dobrescu (Bucureşti)

Ştefan Dorondel (Bucureşti)

Alexandru Dragoman (Bucureşti)

Florin Draşovean (Timişoara)

Valentin Dumitraşcu (Bucureşti)

Silviu Ene (Bucureşti)

Alin Frînculeasa (Ploieşti) .

Luisa Fulga (Bucureşti)

Daniel Garvăn (Piatra Neamţ)

Elena Gavrilă (Bucureşti)

Mihaela Golea (Bucureşti)

Radu Harhoiu (Bucureşti)

Peter Hügel (Arad)

Pascu Hurezan (Arad)

Ana Ilie (Târgovişte)

Cătălin Alexandru Lazăr (Bucureşti)

Andrei Măgureanu (Bucureşti)

Despina Măgureanu (Bucureşti)

Dragoş Măndescu (Piteşti)

Gheorghe Mănucu Adameşteanu (Bucureşti)

Mihaela Mănucu Adameşteanu (Bucureşti)

Mark Macklin (Aberystwith)

Silvia Marinescu-Bîlcu (Bucureşti)

Sorina Mataca (Drobeta Turnu Severin)

Dragoş Măndescu (Piteşti)

Kathleen McSweeney (Edinburgh)

Marco Merlini (Roma)

Pavel Mirea (Alexandria)

Katia Moldoveanu (Bucureşti)

Alexandru Morintz (Bucureşti)

Cristina Muja (Bucureşti)

Alina Muşat (Bucureşti)

Marian Iulian Neagoe (Drobeta Turnu-Severin)

Marian Neagu (Călăraşi)

Octav Negrea (Ploieşti)

Cătălin Nicolae (Bucureşti)

Eugen Nicolae (Bucureşti)

Irina Oberlander-Târnoveanu (Bucureşti)

Nona Palincaş (Bucureşti)

Ion Pătraşcu (Alexandria)

Cătălin Nicolae Pătroi (Drobeta Turnu-Severin)

Constantin C. Petolescu (Bucureşti)

Anca Diana Popescu (Bucureşti)

Gabriel Marius Popescu (Phoenix, Arizona)

Raluca Iuliana Popescu (Bucureşti)

Valentin Radu (Bucureşti)

Petre Roman (Bucureşti)

Alexandra Comşa (Bucureşti)

Andra Samson (Bucureşti)

Valeriu Sârbu (Brăila)

Cristian Schuster (Bucureşti)

Andrei Dorian Soficaru (Bucureşti)

Nicolaie Mirițoiu (Bucureşti)

Ion Stângă (Drobeta Turnu-Severin)

Nicolae Şerban (Ploieşti)

Cristian Eduard Ştefan (Bucureşti)

Georgeta el-Susi (Reşița)

Meda Toderaş (Bucureşti)

Ion Torcică (Alexandria)

George Trohani (Bucureşti)

Alain Tuffreau (Lille)

Ecaterina Ţânţăreanu (Alexandria)

Mircea Udrescu (Liege)

Gabriel Vasile (Bucureşti)

Mihai Vasile (Bucureşti)

Mihai Gabriel Vasile (Bucureşti)

Ionel Vlad (Alexandria)

Alexandru Vulpe (Bucureşti)

Vlad Zirra (Bucureşti)

SUMAR CONTENTS

Adina BORONEANŢ Arheologul Vasile Boroneanţ la 80 de ani The Archaeologist Vasile Boroneanţ at 80 Years …………………………………………………………………………

9

Marin CÂRCIUMARU Omul şi arheologul Vasile Boroneanţ Vasile Boroneanţ, the Man and the Archaeologist ………………………………………………………………………

19

Adina BORONEANŢ A Suggested Chronology for the Iron Gates Mesolithic O propunere de cronologie pentru mezoliticul de la Porţile de Fier ………………………………………………

21

Pavel MIREA Between Everyday and Ritual Use - ‘Small Altars’ or ‘Cult Tables’ from Măgura ‘Buduiasca’, Teleorman County (I): the Early Neolithic Finds Între folosinţa cotidiană şi rituală - ‘altăraşe’ sau ‘măsuţe de cult’ de la Măgura ‘Buduiasca’, judeţul Teleorman (I): descoperirile din neoliticul timpuriu ……………………………………………………………………

41

Marin Iulian NEAGOE Despre idolii vinčieni de tip ‘tesalic’ descoperiţi în teritoriul comunei Hinova, judeţul Mehedinţi Vinča Idols of ‘Thessalian’ Type Discovered in Hinova Village, Mehedinţi County ……………………………

59

Dimitrie C. BUTCULESCU (editare, note, bibliografie la notele editorului şi transpunere ilustraţii de Dragoş MĂNDESCU) Măgura Calonfirescu (Esploraţiune arheologică) Calonfirescu Mound (Archaeological Exploration) ………………………………………………………………………

81

Radian ANDREESCU, Katia MOLDOVEANU Consideraţii privind vetrele din aşezarea gumelniţeană de la Vităneşti ‘Măgurice’, jud. Teleorman The Hearths Discovered at Vitănești ‘Măgurice’ Settlement Belonging to Gumelnița Culture, Teleorman County ……………………………………………………………………………………………………………………

103

Ana ILIE Parure en terre cuite de la culture Gumelniţa des sites du départament de Dâmboviţa (Roumanie) Obiecte de podoabă din lut din cultura Gumelniţa descoperite în aşezări din judeţul Dâmboviţa (România) ………………………………………………………………………………………………………………………………

119

Ion TORCICĂ Depozitul de lame de silex descoperit în localitatea Băbăiţa (jud. Teleorman) Flint Blade Hoard from Băbăiţa (Teleorman County) ……………………………………………………………………

133

Cătălin Nicolae PĂTROI Caracterul gumelniţean al culturii eneolitice Sălcuţa Gumelniţa Character of the Sălcuţa Eneolithic Culture …………………………………………………………………

143

Cristian Eduard ŞTEFAN Aşezarea eneolitică de la Bârlăleşti - ‘Stanţia’, jud. Vaslui. Unele consideraţii asupra ceramicii The Neolithic settlement from Bârlăleşti - ‘Stanţia’, Vaslui County. Considerations of the Ceramics …………………………………………………………………………………………………

155

Daniel GARVĂN Reprezentări ornitomorfe eneolitice din zona subcarpatică a Moldovei Représentations néolithiques d’oiseaux découvertes dans les zones collinaires de Moldova ……………

171

Ion PĂTRAŞCU Câteva materiale arheologice descoperite în cetatea getică de la Orbeasca de Sus, judeţul Teleorman Some Archaeological Finds from the Getic Fortress at Orbeasca de Sus, Teleorman County ……………

179

Alin FRINCULEASA, Nicolae ŞERBAN, Octav NEGREA, Valentin DUMITRASCU Date preliminare privind aşezarea medievală timpurie de la Belciug, jud. Prahova Preliminary Data on the Early Medieval Settlement from Belciug, Prahova County …………………………

193

Bogdan CIUPERCĂ Câteva puncte de vedere privind activităţile meşteşugăreşti şi spaţiile de ‘producţie’ între Carpaţi şi Dunăre în secolele VIII-X A Discussion of Craft Activities and ‘Production’ Areas between the Carpathians and the Danube in the VIII-X Centuries AD ……………………………………………………………………………………………………………

223

Ecaterina ŢÂNŢĂREANU De la răspunsurile la Chestionarul lui Odobescu la Lista Monumentelor Istorice 2010 - judeţul Teleorman From the Responses of Odobescu Questionnaire to the List of Historical Monument 2010 - Teleorman County ……………………………………………………………………………………………………………………

233

Cătalin LAZĂR, Cristina MUJA, Gabriel VASILE Cosideraţii teoretico-metodologice privind studiul practicilor funerare (III): contribuţiile antropologiei fizice Theoretical and Methodological Considerations in the Study of Funerary Practice (III): the Contribution of Physical Anthropology ………………………………………………………………………………………

249

Prezentări de carte Book Rewiews …………………………………………………………………………………………………………………………

269

Dragoş DIACONESCU Cultura Tiszapolgár în România, Bibliotheca Brukental XLI, Editura Altip, Sibiu, 2009, 433 pagini, ISBN 978-973-117-244-6 902(498.4) (Mihaela GOLEA, Luisa FULGA) …………………………………………………………………………………………………

269

Victor Henrich BAUMANN Noviodunum. Şantier arheologic 1995-2009, Editura Granada, Tulcea, 2010, 243 pagini, ISBN 978-973-8905-90-0 (Silviu ENE) ……………………………………………………………………………………………………………………………

271

Colaboratori Contributors ……………………………………………………………………………………………………………………………

273

DESPRE IDOLII VINČIENI DE TIP ‘TESALIC’ DESCOPERIŢI ÎN TERITORIUL

COMUNEI HINOVA, JUDEŢUL MEHEDINŢI

Marin Iulian NEAGOE

Abstract: This paper discusses some Thessalian type Vinča anthropomorphic figurines discovered around Hinova village in Mehedinţi county. The majority were discovered during surface surveys by Al. Bărcăcilă in 1920-1921 with others recovered later by D. Berciu. Eleven figurines have been discovered on the Ostrovul Corbului ‘Botul Piscului’ site, and one at Hinova ‘Pichetul de grăniceri’. These Thessalian type figurines are characterised by the presence of a vertical perforation. In some cases these perforations permeate the entire figurine, while in other cases there are two holes, one on the upper part of the figure and another on the lower part. It appears that the upper holes could have been use to insert another piece, like a clay umbrella or a hat where figurines have a head. In other cases we can presume that separate heads were inserted into these holes.

Rezumat: În acest material sunt descrise câteva figurine antropomorfe, caracteristice culturii Vinča, aparţinând tipului ‘tesalic’, descoperite în teritoriul comunei Hinova, judeţul Mehedinţi. Majoritatea au fost descoperite între 1920-1921, cu ocazia unor cercetări de suprafaţă organizate de Al. Bărcăcilă, altele recuperate mai târziu de D. Berciu. Unsprezence figurine provin din Ostrovul Corbului ‘Botul Piscului’ iar una de la Hinova ‘Pichetul de grăniceri’. Caracteristic pentru acest tip de figurine antropomorfe este prezenţa unei perforaţii verticale. În unele cazuri aceste perforaţii străbat întreaga piesă sau avem de-a face cu două orificii, unul în partea superioară şi cealălalt în partea inferioară. Aceasta arată că este posibil ca orificiile din partea superioară să fi fost folosite pentru introducerea altei piese, ca umbrele din lut sau pălării, în cazul în care figurinele aveau modelat capul. Pentru unele dintre aceste piese putem presupune că în aceste orificii erau introduse capete separate.

Keywords: neolithic; ‘Thessalian’ idols; Vinča culture; spiritual life. Cuvinte cheie: neolitic; idoli tesalici; cultura Vinča; viaţa spirituală. Situat de-a lungul Dunării, între km. fluviali 911-920, teritoriul comunei Hinova, în a cărei

componenţă intră astăzi satele: Hinova, Bistriţa, Ostrovul Corbului, Dunărea Mică şi Cârjei, a reprezentat, încă din preistorie, o zonă atractivă pentru diferite comunităţi care s-au stabilit aici începând din mezolitic (Mogoşanu 1978: 335-51; Păunescu 1990: 123-47; Boroneanţ 2009: 5-27).

După cum o demonstrează numeroasele materiale arheologice, descoperite până în prezent, din perioada neoliticului şi eneoliticului sunt documentate câteva puncte, unde au fost constatate urme de locuire aparţinând culturilor Vinča (Ostrovul Corbului ‘Botul Piscului’, km fluvial 916, Hinova ‘Pichetul de grăniceri’, km. fluvial 918), Sălcuţa (Ostrovul Corbului ‘Botul Piscului’, km. fluvial 916 şi ‘Botul Cliuciului’, km. fluvial 911) (Şimon 1989, 89-114) precum şi o importantă necropolă de inhumaţie atribuită complexului cultural Sălcuţa IV-Băile-Herculane II/III-Cheile Turzii (Roman şi Dodd-Opriţescu 1989: 11-38) (‘Botul Cliuciului’). Cercetările din această zonă au relevat şi prezenţa unor materiale din epoca bronzului, hallstatt, epoca dacică, epocă romană, ev mediu timpuriu, astfel încât Ostrovul Corbului reprezintă una dintre cele mai bogate zone din sud-vestul României de astăzi în ceea ce priveşte vestigiile de natură arheologică. Acesta este şi motivul pentru care cercetările efectuate aici de-a lungul timpului au făcut obiectul unei ample monografii, apărută în două volume (Roman şi Păunescu 1996; Roman şi Dodd-Opriţescu 2008), sub egida Academiei Române.

Primele descoperiri aparţinând unor culturi arheologice preistorice sunt semnalate în 1924 (Bărcăcilă 1924: 280-96), de Al. Bărcăcilă, fiind rezultatul unor cercetări de suprafaţă întreprinse, între 1920-1921 în punctul ‘Botul Piscului’, de unde recolta mai multe fragmente cermice şi figurine antropomorfe întregi sau fragmentare specifice culturilor Vinča şi Sălcuţa.

În 1921, alături de I. Andrieşescu şi Şt. Ciuceanu, Al. Bărcăcilă efectua câteva sondaje la ‘Botul Piscului’ însă rezultatele acestora au rămas necunoscute. Nu se ştie cu exactitate dacă în urma acestor sondaje au mai fost descoperite şi alte materiale neolitice şi eneolitice, însă, din corespondenţa1 lui Al. Bărcăcilă cu arheologul englez Denis A. Buxton, aflăm că, la sfârşitul anului 1928, erau întreprinse demersuri pentru expedierea la Londra a unei lăzi cu ceramică neolitică provenind de la Ostrovul Corbului şi Ostrovul Mare2.

Dintr-o adresă al lui Lazăr Bercovici din Constanţa, proprietar al unei Agenţii de vapoare, către directorul general al vămilor din cadrul Ministerului de Finanţe, aflăm că lada în cauză cântărea 83 de kilograme şi conţinea „vase de lut româneşti, fragmente de vase vechi cu căte-va unelte

Buletinul Muzeului Judeţean Teleorman. Seria Arheologie 3, 2011: 59-79

Marin Iulian NEAGOE 60

primitive de piatră şi o căldare de aramă” 3, obiecte oferite cu titlul de donaţie din partea Muzeului Liceului Traian din Turnu Severin. Este foarte probabil ca, între aceste obiecte, să se fi aflat şi unele descoperite în cercetările de suprafaţă şi sondajele din 1920-1921, însă nu excludem ipoteza ca o parte a acestor materiale să provină chiar din cercetările de suprafaţă întreprinse de Al. Bărcăcilă şi de Denis A. Buxton, în vara anului 1928, când acesta din urmă s-a aflat la Turnu Severin4 pentru a cerceta locurile preistorice din jurul oraşului şi din alte localităţi ale judeţului Mehedinţi.

Ulterior, între 1932-1934, I. Nestor şi D. Berciu reluau cercetările de suprafaţă atât în Ostrovul Corbului ‘Botul Piscului’ (Berciu 1939: 25 şi nota 73) unde efectuau şi câteva sondaje de verificare a stratigrafiei, cât şi la Hinova ‘Pichetul de grăniceri’.

Analizând lotul de materiale descoperite de Al. Bărcăcilă la Ostrovul Corbului ‘Botul Piscului’ care se mai păstrează în colecţia Preistorie a Muzeului Regiunii Porţilor de Fier, am constatat existenţa mai multor reprezentări antropomorfe fragmentare, perforate pe interior, dintre care unele prezintă caracteristici stilistic-tipologice specifice culturii Vinča. Prezenţa acestor perforaţii determină încadrarea lor în tipul ‘idolilor tesalici’ (Lazarovici 1979; 94), cunoscuţi în literatura arheologică sub diferite denumiri.

O parte din piese au fost publicate pentru prima dată de Al. Bărcăcilă (Bărcăcilă 1924: 292-93), fiind descrise sumar şi fără o încadrare culturală şi cronologică exactă.

În teza sa de doctorat publicată în 1939, D. Berciu discută şi el despre figurinele antropomorfe de la Ostrovul Corbului5 (Berciu 1939: 32-3 şi fig. 20: 9; 24; 25: 1, 2, 4) între care şi două piese noi (Planşele III.1a-1c; IV.1a-1c), acestea regăsindu-se şi în ‘Catalogul muzeului arheologic din Turnu Severin’ publicat în 1953 (Berciu 1953: 589-689), alături de alte piese inedite în acel moment (Berciu 1953: 593-5), care erau atribuite culturii Vinča-Turdaş.

Într-un studiu dedicat descoperirilor Vinča din Oltenia (Nica 1991: 305-22), M. Nica atribuie două figurine din lotul de la Ostrovul Corbului fazei Vinča B2 (Planşele I.1a-1c; II.1a-1c ) iar alte 5 piese fazei C (Planşele I.2a-2c; II.4a-4c; III.3a-3c; IV.1a-1c) (Nica 1991: 306-8 şi fig. 2), considerând că, din punct de vedere stilistic, pot fi sesizate influenţe specifice aspectului cultural Dudeşti-Vădastra din zona de sud-est a Olteniei (Nica 1991: 308).

În mediul Vinča idolii tesalici sunt reprezentaţi de o gamă numeroasă de variante, multe dintre acestea regăsindu-se şi în cadrul altor manifestări aparţinând neoliticului şi eneoliticului atât din Orientului Apropiat (Hansen 2007: taf. 80/5; 83/6.) dar şi din zona centrală şi sud-est europeană (Dumitrescu 1941: 98-9 şi fig. 1, 2; Vlassa 1966: 9-16 şi pl. A.1-5; B.6-8, 10; Aldea 1968: 11-13 şi fig. a, b; Makkay 1968: 9-22 şi pl. 4.3; 5.12; Lazarovici 1979: pl. XXI:A.1-8; C, D, E, F; XXII:A.16-18, B.10, C-H; Radu 1979: 74-5 şi pl. I./4a-c; Luca 1990: 6-44 şi fig. 4. 5, 6; 5. 3a, b; Andreescu 2002: 31 şi pl. 23.6; 48 şi pl. 32;1-4; 2004: 56 şi pl. 2.9; 5.8; Pătroi 2008: 5-22 şi pl. II. 1; 3.2-5; 4.1, 2, 4, 6).

Cel care stabileşte pentru prima dată o tipologie a acestui tip de reprezentări pentru descoperirile de factura Vinča, este Gh. Lazarovici (Lazarovici 1979: 91-8) care, analizând descoperirile din Banat, pe baza unor criterii referitoare la forma corpului acestor reprezentări precum şi prezenţa sau absenţa unor elemente anatomice, identifică trei grupe principale, fiecăreia corespunzându-i mai multe variante. Plecând de la criteriile de încadrare tipologică propuse de Gh. Lazarovici am constatat că, pentru cele 12 figurine antropomorfe de tip tesalic, descoperite la Ostrovul Corbului ‘Botul Piscului’, este greu de făcut o încadrare în grupele şi variantele definite de autorul amintit. În această situaţie consider indicat să prezint aceste piese ţinând cont doar de apartenenţa fiecăreia la una dintre fazele evolutive ale culturii Vinča, fără a încerca să atribui din punct de vedere tipologic vreunei grupe sau variante anume.

Figurine antropomorfe faza Vinča B2. Am inclus, în această categorie, 3 figurine antropomorfe, din care, două fragmentare,

descoperite la Ostrovul Corbului ‘Botul Piscului’ şi una întreagă descoperită la Hinova ‘Pichetul de grăniceri’ 6.

Primul idol tesalic de la Ostrovul Corbului atribuit acestei faze este reprezentat de un fragment (parte superioară) de figurină antropomorfă (Planşa I.1a-1c), probabil masculină, cromatică brun deschis, modelată din lut în amestec cu nisip fin. Jumătatea stângă din bust, bazinul şi membrele inferioare lipsesc. Capul are formă triunghiulară cu faţa schematizată. Corpul este aplatizat, braţele redate schematic (braţul stâng lipseşte), îndoite pe lângă corp. Piesa prezintă o perforaţie verticală în interior, cu diametrul de 0,3 cm, care pornea din partea inferioară, păstrându-se pe o porţiune de 2 cm până aproximativ la mijlocul bustului. Nu prezintă elemente decorative. Cea mai apropiată analogie, atât ca mod de reprezentare, apartenenţă culturală cât şi din punct de vedere spaţial este oferită de o piesă descoperită în aşezarea de la Rast (Dumitrescu 1980: 66 şi Pl. LIX/14.), dar reprezentări similare

Despre idolii vinčieni de tip ‘tesalic’ descoperiţi în teritoriul comunei Hinova, judeţul Mehedinţi 61

sunt documentate şi în Banat, la Zorlenţul Mare sau alte aşezări vinčiene din Serbia (Lazarovici 1979: 96 şi pl. XXI:A.1, 3).

Un alt exemplar îl reprezintă o figurină antropomorfă masculină fragmentară (Planşa I.2a-2c), singura de altfel despre care s-a menţionat că prezintă în partea superioară o perforaţie, interpretată ca fiind destinată fixării unui cap mobil (Berciu 1953: 594) (nr. Inventar I 11). Lipseşte capul care, este posibil să fi existat totuşi, din moment ce există astfel de piese reprezentate cu acest element anatomic chiar dacă uneori prezintă perforaţii. În această situaţie perforaţiile nu erau destinate întotdeauna fixării unui cap mobil, ci unor accessorii cum ar fi penele7 (Csalog 1959: 5) sau ‘pălării rituale’ (Berciu 1953: 595), ori fixării mai multor figurine suprapuse.

În legătură cu aspectul funcţionalităţii acestui gen de piese cu perforaţii pe interior, J. Chapman a emis chiar ipoteza folosirii celor perforate integral, pentru războiul de ţesut (Chapman 1981: 123), pe baza unor analogii etnografice cu piese similare folosite în unele zone ale Greciei. Această teorie extrem de interesantă şi posibil veridică pentru unele dintre aceste piese8, nu poate fi aplicată tuturor reprezentărilor antropomorfe sau zoomorfe perforate pe interior, întrucât, foarte multe figurine prezintă doar mici orificii, care nu străbat piesele de la un capăt la altul. Pe de altă parte, există considerabile diferenţe şi în privinţa dimensiunilor acestor piese, un alt indiciu important pentru acceptarea caracterului variat al utilizării lor.

Braţele acestui exemplar sunt fragmentare, însă se poate observa că erau redate orizontal şi perforate vertical. Bustul este plat, fese proeminente, picioare lipite, suport oval. În faţă, în zona bazinului, prezintă o proeminenţă care indică sexul masculin. Pe piept este decorată cu triunghiuri incizate dispuse cu vârful în jos, iar pe spate, triunghiuri incizate, dispuse cu vârful în sus. În partea superioară prezintă pe interior o perforaţie cu diametrul de 0,1 cm, care coboară pe o porţiune de 1,5cm până la jumătatea bustului. Este un tip inedit, evoluat probabil din reprezentările fazei Vinča A, cu partea superioară cilindrică şi suporturi concave, de formă ovală sau circulară (Lazarovici 1979: 92 şi pl. XX:I.9, 18; XXI:I. 9).

Începând din 1976, în cadrul proiectului de cercetări de salvare prilejuite de construirea hidrocentralei de la Porţile de Fier II, vor fi demarate ample săpături arheologice în zona quadriburgium-ului roman de la Hinova (Davidescu 1978: 76-86) (Planşa I.3a-3d), săpături coordonate de M. Davidescu, director al Muzeului Regiunii Porţilor de Fier, în acea perioadă. Încă din prima campanie de săpături, au fost descoperite un craniu uman şi fragmente ceramice neolitice pe care M. Davidescu la atribuia culturii Vinča (Davidescu 1989: 24).

În campania din 1977, în zona turnului de nord-vest au fost identificate alte două morminte de inhumaţie (Davidescu 1982: 6; 1989: 24), în poziţie chircită, fără inventar, la adâncimea de peste -1,40 m, în nivelul de locuire neolitic. În realitate este vorba de turnul de nord-est, întrucât, derutat de cursul Dunării, autorul cercetărilor a marcat în mod greşit pe planurile generale ale săpăturilor direcţia nordului geografic. Astfel, latura de nord a fortificaţiei, după M. Davidescu, este de fapt latura de est, latura de sud, unde se afla poarta de acces în fortificaţie coincide cu latura de vest, latura de vest cu cea de nord şi latura de est cu cea de sud. În continuare, pentru a nu crea confuzie, vom indica punctele cardinale utilizate de noi iar in paranteze cele folosite de M. Davidescu.

Campania din 1978 va avea ca rezultate şi descoperirea altor materiale vinčiene, între care o reprezentare antropomorfă din lut, întreagă (Planşa I.3a-3d), păstrată astăzi în colecţia Preistorie a Muzeului Regiunii Porţilor de Fier, din Drobeta Turnu Severin. Piesa, cu numărul de inventar I 5155, este singura pentru care dispunem de informaţii privind contextul arheologic în care a fost descoperită, în sensul că pe un bilet alăturat acesteia au fost notate locul de provenienţă, anul descoperirii precum şi detalii referitoare la suprafaţa, caroul şi adâncimea de unde a fost recuperată. Dacă pentru locul de provenienţă şi anul descoperirii nu există nici un fel de dubii, nu pot spune acelaşi lucru despre zona unde aceasta a fost descoperită, respectiv suprafaţa B, după cum este notat pe biletul amintit, întrucât nu am reuşit să identific cu exactitate, pe planurile generale ale săpăturilor (Davidescu 1978: 78)9, perimetrul exact în care a fost deschisă această suprafaţă. Este de presupus, totuşi, ca suprafaţă B să fi fost deschisă pentru cercetarea laturii de nord (vest) a fortificaţiei10, zonă în care, M. Davidescu constata o concentrare a materialelor caracteristice culturii Vinča, la adâncimi ce depăşeau 1,40 m (Davidescu 1989: 24).

Ceea ce se ştie însă, cu siguranţă, este că piesa a fost recuperată din caroul 20 al suprafeţei B, la adâncimea de 0,65 m.

Succesiunea stratigrafică înregistrată în urma săpăturilor efectuate la Hinova permite plasarea acestei descoperiri în nivelul de cultură roman cu dărâmături (Davidescu 1989: 80.), cuprins între 0,50-0,80 m, ceea ce denotă poziţia secundară a obiectului în momentul descoperirii. Situaţia este explicabilă, întrucât fundaţiile fortificaţiei romane au deranjat, în unele locuri, stratul de cultură


preistoric afectând, de exemplu, unul din mormintele de inhumaţie în poziţie chircită (Davidescu, 1985: 6.), în zona turnului de nord-est (nord-vest).

Revenind la piesa în cauză, aceasta are înălţimea de 7 cm iar în zona braţelor, dispuse orizontal, o lăţime de 5,5 cm. (Planşa I.3a, 3c). A fost lucrată dintr-o pastă bine omogenizată, având în compoziţie ca degresant nisip fin care, după ardere, a căpătat o cromatică maro închis cu nuanţe de negru. Capul reprezentării este stilizat şi de formă triunghiulară, având pe partea din faţă sugerat nasul, printr-o mică proeminenţă sub care o incizie orizontală scurtă poate fi considerată, în acest caz, drept gura figurinei, deşi acest element anatomic apare ceva mai rar reprezentat în plastica antropomorfă vinčiană. De regulă cu ajutorul inciziilor sunt indicaţi ochii iar în unele cazuri aceste incizii sunt vizibile pe micile proeminenţe care reprezintă nasul figurinelor11. Corpul este uşor aplatizat, braţele scurte şi schematizate, lăţite mult la extremităţi, iar partea inferioară este conică. Nu prezintă elemente decorative dar, pe interior, o perforaţie verticală cu diametrul de 0,4 cm, străbate întreaga piesă.

Între descoperirile provenind din alte aşezări vinčiene şi care prezintă asemănări în privinţa manierei de reprezentare mi-a reţinut atenţia un fragment din partea terminală a braţului unei figurine antropomorfe, descoperite la Fratelia (Lazarovici 1979: pl. XXI/:I.7), judeţul Timiş, modelată în aceeaşi manieră în care au fost modelate braţele figurinei de la Hinova. De asemenea, am sesizat unele similitudini morfologice cu câteva piese descoperite în alte aşezări din Banat (Comşa şi Răuţ 1969: 5, 6 şi Fig. 1/17; 2/2; Lazarovici 1979: pl. XXI:A.1-3, 5; C.3, 5; XXII:A.16; Radu 1979: pl. I.4a-c; Draşoveanu et al. 1996: 20 şi fig. X.1) şi Serbia (Vasić 1936: pl. VIII.30).

Cele mai apropiate analogii sunt oferite de două figurine antropomorfe, cu toate că există sensibile diferenţe în ceea ce priveşte caracterul morfologic al acestora. Prima piesă provine dintr-o descoperire întâmplătoare făcută undeva în regiunea Balcanilor (Schier 2005: 70 şi abb. 22), fără să se cunoască cu exactitate locul de provenienţă. Cu exceptia capului de formă circulară12 şi fără detalii anatomice, această figurină a fost modelată într-un mod asemănător celei de la Hinova.

Cea de-a doua piesă a fost descoperită la Vrbica (Berciu 1953: 594.), în Serbia, şi a făcut parte din patrimoniul fostului muzeu Dr. C.I. Istrati-Capşa care, începând din 1953, va fi transferat Muzeului Regiunii Porţilor de Fier.

În urma acestor observaţii o consider singura piesă care ar putea fi inclusă, cu rezervele de rigoare, în tipul B, varianta III e (Lazarovici 1979: 97-9), după tipologia propusă de Gh. Lazarovici.

Din punct de vedere cronologic, propun o încadrare corespunzătoare fazei Vinča B2, bazându-mă în special pe analogiile oferite de piesele descoperite în alte staţiuni aparţinând acestei culturi (Lazarovici 1979: pl. XXI:A.1-3, C.2, 3; Nica 1991: 309 şi fig. 2.6a, 6b). În acest sens, am ţinut cont şi de observaţiile făcute de-a lungul timpului în ceea ce priveşte forma măştilor pe care se presupune că le purtau personajele reprezentate. Este cunoscut, de pildă, faptul că unii autori (Garašanin 1951: 15-65; Korošec 1959: 80-117; Comşa 1991: 125-8 şi fig. 1/a-e), au stabilit câteva criterii de încadrare cronologică a figurinelor din lut bazându-se pe acest element. Astfel, pentru faza Vinča A, forma capului reprezentărilor antropomorfe este în general de formă triunghiulară, alungită şi cu marginile rotunijite. Pentru faza Vinča B se constată o modificare a formei triunghiulare care nu mai este aşa de alungită, păstrând totuşi marginile rotunjite şi mult prelungite, sub forma unor lobi, la cele două extremităţi. În sfârşit, fazelor C-D le sunt caracteristice alte modificări care transformă forma capului acestor figurine într-una aproximativ pentagonală.

Chiar dacă nu se poate contesta existenţa (Schier şi Draşovean 2004: 41-8 şi fig. 1, 2) sau asocierea unor astfel de măşti în mediul Vinča cu figurine antropomorfe (Luca şi Dragomir 1987: 31-42, fig. 1-5), au fost exprimate şi rezerve în ceea ce priveşte interpretarea tuturor acestor reprezentări ca fiind mascate (Hansen 2004: 29-31).

Observaţii interesante de natură antropologică vin să confirme că, inclusiv astăzi, în zona de răspândire a complexului Vinča, domină tipul fizic armeno-hato-dinaric (Poruciuc 1995: 26), cu diverse variante datorate metisajelor ulterioare, ale cărui trăsături sunt identice cu cele observate în cadrul reprezentărilor antropomorfe din lut, fiind posibil ca majoritatea reprezentărilor antropomorfe caracteristice acestei culturi să înfăţişeze indivizi aparţinând unor variante arhaice ale tipului amintit (Poruciuc 1995: 26-7 şi notele 8, 9). Astfel, interpretarea majorităţii figurinelor antropomorfe ca purtând măşti (Gimbutas 1996: 57-66) nu poate fi justificată nici în privinţa pieselor realist executate şi nici a celor al căror cap este puternic stilizat. Aceasta nu înseamnă excluderea ipotezei ca unele figurine să fie reprezentate cu mască, din moment ce, în aşezarea neolitică de la Achileion, în Tesalia, s-au descoperit măşti din lut şi un cap de figurină de formă cilindrică pe care era introdusă, ca piesă aparte, o mică mască din lut (Gimbutas 1997: 52; Bailey 2005: 147-9), cu reprezentarea detaliilor anatomice ale feţei.


Împărtăşind convingerea că nu toate figurinele Vinča trebuiesc privite ca purtând măşti, consider atât piesa de la Hinova ‘Pichetul de grăniceri’ (Planşa I.3a-3d) cât şi pe cea de la Ostrovul Corbului ‘Botul Piscului’ (Planşa I.1a-1c), reprezentarea unor personaje, probabil masculine, la care nu poate fi sesizată prezenţa unui asemenea accesoriu.

Piesa descoperită în aşezarea de la Hinova ‘Pichetul de grăniceri’, rămâne singura reprezentare antropomorfă de factură Vinča cunoscută până în prezent din acest sit. Pe baza ei, chiar dacă este un caz singular, deocamdată, se poate presupune prezenţa în această staţiune a unei comunităţi Vinča şi în cursul fazei B.

Figurine antropomorfe faza Vinča C. Prima piesă de la Ostrovul Corbului atribuită acestei faze este un fragment (partea superioară

stângă) dintr-o figurină antropomorfă feminină (Planşa II.1a, 1b), cromatică negră, modelată dintr-o pastă care are în compoziţie lut şi nisip fin. Are bustul plat, braţul stâng schematizat (braţul drept lipseşte), redat orizontal, prezentând două perforaţii cu diametrul de 0,1 cm la o distantă de 0,5 cm una de cealaltă. Sânul stâng redat printr-o proeminenţă. În partea inferioară este vizibilă, pe o porţiune de 1 cm, urma unei perforaţii cu diametrul de 0,5 cm care pornea de la baza piesei şi se oprea aproximativ la jumătatea bustului. În zona pieptului prezintă un decor incizat, constând din meandre, care mai păstrează urme de incrustaţie cu pastă albă iar pe partea din spate, de sub braţ, porneşte o bandă incizată, îngustă, împărţită de linii incizate în cinci dreptunghiuri mici.

Modelat şi decorat într-un mod asemănător este şi un fragment (parte superioară) dintr-o figurină antropomorfă feminină (Planşa II.2a-2c), cromatică neagră, confecţionată din lut în amestec cu nisip fin. Capul este schematizat, nasul obţinut prin presarea lutului între două degete iar braţele redate orizontal sunt prevăzute cu câte o perforaţie cu diametrul de 0,1 cm. Bustul este aplatizat şi uşor arcuit pe spate, sânii reprezentaţi prin două proeminenţe. Decor meandric incizat pe piept, iar pe spate decor constând în mici dreptunghiuri incizate care mai pastrează urme de incrustaţie cu pastă albă. Piesa prezintă pe interior o perforaţie cu diametrul de 0,6 cm, care pornea din partea inferioară ajungând până aproape de jumătatea bustului.

Următoarea piesă este un fragment (partea inferioară) dintr-o figurină antropomorfă feminină (Planşa IV.3a-3c), cromatică neagră, confecţionată din lut în amestec cu nisip fin. Picioarele sunt separate de o incizie adâncă. Abdomenul este uşor pronunţat, la fel ca şi fesele. Două proeminenţe indică genunchii iar alte două gleznele. Degetele picioarelor sunt sugerate de mici crestături. Prezintă un decor spiralic incizat, cu urme de incrustaţie cu pastă albă care acoperă zona coapselor şi a feselor. În partea superioară este vizibilă o perforaţie cu diametrul de 0,4 cm care urcă pe o porţiune de 1,5 cm.

O altă piesă interesantă este şi fragmentul (partea inferioară) de figurină antropomorfă (Planşa II.3a-3c), cromatică neagră, confecţionată dintr-un amestec de lut fin cu nisip. Are şoldurile în relief, picioare lipite, fese proeminente. Pe interior prezintă o perforaţie cu diametrul de 0,7 cm care porneşte de la baza piesei şi urcă pe o porţiune de 2 cm până aproape de genunchi. Decor spiralic incizat pe coapse şi fese, iar pe partea din spate gambele sunt decorate cu linii incizate dispuse în unghi. Sunt vizibile slabe urme de incrustaţie cu pastă albă.

Un alt fragment (partea superioară) provine de la o figurină antropomorfă feminină (Planşa II.4a-4c), cromatică neagră, confecţionată din lut în amestec cu nisip fin. Lipsesc capul, braţele şi picioarele. Corpul este aplatizat şi uşor arcuit pe spate, sânii reprezentaţi prin două proeminenţe aplatizate, şolduri şi pântec proeminente. În partea superioară prezintă pe interior o perforaţie cu diamerul de 0,4 cm care, coboară pe o porţiune de 1,6 cm până aproape de sâni. Pieptul este decorat cu meandre incizate şi incrustate cu pasta albă, iar pe spate, în zona bazinului, se pot distinge două linii paralele, incizate, un triunghi cu vârful în jos şi un fragment de spirală care acoperă fesa dreaptă. În partea inferioară prezintă de asemenea o perforaţie cu diametrul de 0,4 cm care urcă pe o porţiune de 2,3 cm, până în dreptul abdomenului.

Cea mai frumos lucrată piesă este, fără îndoială, fragmentul reprezentând partea inferioară a unei figurine feminine (Planşa II.1a-1c), cromatică neagră, confecţionată din lut în amestec cu nisip fin. Are înălţimea de 10 cm, şoldurile, fesele şi pântecul proeminente, picioare separate printr-o canelură adâncă şi lată. Întreaga suprafaţă a piesei este acoperită de un decor spiralo-meandric incizat şi incrustat cu pastă albă şi roşie. Pe interior, o perforaţie cu diametrul de 0,3 cm porneşte din partea inferioară şi urcă spre zona genunchilor, pe o porţiune de 2 cm. Este una din puţinele reprezentări antropomorfe vinčiene pe care se poate observa utilizarea atât a culorii albe cât şi a celei roşii, folosite pentru incrustaţia motivelor decorative sau chiar vopsirea integrală a pieselor (Dumitrescu 1992: 36).


Recent, în urma unor analize minuţioase asupra unui lot de materiale descoperite în aşezarea de la Vinča (Mioč et al. 2004: 843-6), s-a constatat folosirea hematitei, cinabrului şi a ocrului roşu ca pigmenţi (Mioč et al. 2004: 844.) pentru decorul ceramicii după arderea vaselor produsă la temperauri mai mici de 900°C (Mioč et al. 2004: 845). În ceea ce priveşte cinabrul, de exemplu, schimbarea culorii sale în negru, la temperaturi mai mari de 344°C, indică utilizarea acestui pigment după ardere. Ca sursă pentru aceste materii prime autorii indică, cel mai probabil, mina de la Šuplja-Stena, situată la o distanţă de 20 km faţă de aşezarea de la Vinča.

Aceleaşi caracteristici tipologice şi stilistice prezintă şi un fragment (parte superioară) de figurină antropomorfă feminină (Planşa II.2a-2c), cromatică neagră, acoperită de un strat subţire de lut cu nuanţe de brun deschis şi confecţionată din lut în amesctec cu nisip fin. Lipsesc capul, jumătate din braţul drept şi picioarele. Bustul este aplatizat şi uşor arcuit pe spate, braţul stâng schematizat şi redat orizontal, sânii reprezentaţi prin două proeminenţe aplatizate, şolduri proeminente. Pe partea din faţă a piesei, talia este marcată de puncte realizate prin impresiune, dispuse circular, dedesubtul cărora s-a realizat un decor de linii incizate în unghi. În partea inferioară prezintă pe interior o perforaţie, cu diametrul de 0,7 cm, care urcă pe o porţiune de 1,9 cm până la linia de puncte ce marchează talia.

Un alt fragment (parte inferioară) adus în discuţie provine de la o figurină antropomorfă feminină (Planşa IV.2a-2c). A fost lucrat din lut în amestec cu nisip fin şi are o cromatică neagră, fiind acoperit cu un strat subţire de lut fin, puternic lustruit. Piesa prezintă fese şi pântec proeminente iar picioarele şi fesele sunt separate printr-o incizie adâncă şi lată. Pe pântec se observă un decor realizat din meandre incizate, iar în zona genunchilor, două spirale incizate. Fesele sunt decorate cu meandre incizate, iar talia marcată de două linii incizate, orizontale, paralele. Între aceste linii şi meandrele de pe fese a fost incizat un triunghi cu vârful în jos. Decorul prezintă urme de incrustaţie cu pastă albă. Piesa prezintă pe interior o perforaţie cu diametrul de 0,3 cm care, pornea din partea inferioară, păstrându-se pe o porţiune de 1,3 cm.

Acest tip de figurine decorate cu motive spiralo-meandrice sunt cunoscute şi din alte situri vinčiene, cum sunt de exemplu cele descoperite în aşezarea eponimă, la Potporanj, Gomolova sau Rast (Dumitrescu 1980; 97, Plate LVII/1, 2; LX/17, 19; XI/25; LXII/31; LXIV/37, Plate LXVI/49), acesta fiind şi argumentul pentru care înclin să le atribui fazei C, deşi, Vl. Dumitrescu preciza în legătură cu figurinele de la Ostrovul Corbului că nu pot fi puse cu exactitate în legătură cu vreunul din nivelurile de locuire din aşezarea de pe Grindul Ţifarului, cu atât mai mult cu cât chiar pentru figurinele descoperite aici este dificil de făcut o distincţie în privinţa formelor şi a elementelor decorative13 (Dumitrescu 1980: 98).

Alte două piese atribuite fazei C sunt un cap, respectiv un picior care provin de la două figurine antropomorfe.

Prima piesă are înălţimea de 5 cm şi lăţimea de 9 cm (Planşa III.3a-3c), cromatică neagră, confecţionată din lut în amestec cu nisip cu granulaţie mare. Faţa este redată în formă triunghiulară, lăţită mult la cele două extremităţi, nasul prelung iar ochii reliefaţi prin două incizii alungite. Este ruptă în partea superioară cât şi în cea inferioară unde se poate observa o perforaţie cu diametrul de 0,3 cm care urcă pe o porţiune de 2cm până în dreptul nasului.

Cea de-a doua, înaltă de 4 cm şi lată de 2cm, are formă patrulateră (Planşa IV.1a-1c), cromatică neagră cu nuanţe de gri, fiind confecţionată din lut în amestec cu nisip fin. Prezintă patru incizii verticale în partea inferioară care indică degetele şi este decorată pe partea din faţă cu o spirală incizată iar pe spate din linii incizate dispuse în unghi.

Luând în calcul dimensiunile la care s-au păstrat, este evident că, în integralitatea lor, aceste reprezentări au avut, iniţial, o mărime considerabilă, probabil de ordinul a câtorva zeci de centimetri.

Originea idolilor tesalici a fost propusă iniţial în Tesalia (Dumitrescu 1941: 97-102), apoi în zona dunăreană (Vlassa 1966: 13-14), unde fuseseră documentate un număr mare de asemenea piese. Vl. Dumitrescu considera că cel mai probabil, în mediul vinčian acest tip de figurine îşi face apariţia datorită influenţelor venite dinspre Grecia unde sunt documentate astfel de figurine în orizonturi culturale sincrone complexului Starčevo-Criş. Pe de altă parte, autorul amintit nu excludea posibilitatea ca astfel de reprezentări să fi apărut independent şi în acelaşi timp cu cele din Tesalia, cu condiţia ca între regiunile şi mediile culturale diferite legăturile culturale să fi fost inexistente sau accidentale14 (Dumitrescu 1960b: 451).

În mediul vinčian idolii tesalici sunt documentaţi începând cu faza B115 (Lazarovici 1979: 95), după cum demonstrează cele mai multe din descoperirile de până acum. Există un singur caz, în nivelul IV al aşezării de la Grivac (Zorbić 2008: pl. 318, fig. 10.7:e), corespunzător fazei Vinča A (Bogdanović 2008: 454-6), unde a fost recuperat un fragment de figurină antropomorfă perforată


vertical în partea superioară, după cum se poate observa din desenul piesei respective. Din nefericire, în text, această piesă nu este descrisă de autor, motiv pentru care avem rezerve în ceea ce priveşte apartenenţa figurinei respective la tipul idolilor tesalici.

Nu trebuie uitat însă că Orientul Apropiat a furnizat în ultimii ani numerose asemenea reprezentări identificate în aşezări neolitice timpurii, cum este cazul unora din cele aproximativ o sută de reprezentări antropomorfe de la Höyücek (Duru 1999: 178-9), în Anatolia, recuperate din nivelul corespunzător fazei altarelor, datat prin radiocarbon la mijlocul mileniului VII BC (Duru 1999: 179). Apariţia unor astfel de piese este generată, după toate probabilităţile, de anumite concepţii religioase16, de vreme ce în sanctuarele de la Höyücek apar în număr ridicat. Depunerea acestor figurine în interiorul sanctuarelor a fost interpretată ca reprezentând ofrande aduse zeilor de persoane diferite în momente diferite de timp.

Originea acestui tip de reprezentări antropomorfe trebuie plasată, cel mai probabil, în regiunea Anatoliei17, de unde se vor răspândi apoi în Thesalia, zona balcano-dunăreană dar şi în nordul Caucazului (Dumitrescu 1960a: 248; 1960b: 446). Ceva mai târziu, piese de acest gen apar, izolat este drept, şi în alte părţi ale continentului european (Hansen 2007: 275-80 şi Abb. 168, 169, Taf. 474/1-5; 475/1; 478/1; 480/1;. 480/2; 308-13 şi Abb. 185, Taf. 510/2; 511/3, 4; 528/3), ajungând chiar în sudul peninsulei Iberice, după cum o dovedeşte o figurină antropomorfă descoperită la Cueva de Nerja (Málaga) (Vallejo şi Cortés Sánchez 2007: 157-9 şi fig. 2/A-F; 3/A-J; 4/A-D), în mediul culturii campaniforme (Vallejo şi Cortés Sánchez 2007: 169), datată prin metoda termoluminiscenţei în a doua jumătate a mileniului III a. Chr. (Vallejo, Cortés Sánchez 2007: 161-2).

Spiritualitatea comunităţilor preistorice a fascinat şi suscitat deopotriva interesul cercetătorilor în tentativa de a explica sistemul credinţelor, al ritualurilor şi practicilor religioase, iar reprezentările plastice au fost de multe ori folosite drept argument al materializării comportamentului religios18 al omului preistoric.

Au existat însă şi opinii care au contrazis aceste interpretări considerând majoritatea figurinelor antropomorfe simple jucării (Ucko 1962: 38-54; Treuil 1983: 410-24) sau reprezentări prin intermediul cărora se asigura afirmarea identităţii individuale în cadrul grupului, a grupului în cadrul comunităţii dar şi o mai bună înţelegere şi control psihic asupra lucrurilor19 (Bailey 2005: 26-44).

Pentru cei mai mulţi însă reprezentările antropomorfe feminine sunt asociate cu imaginea Zeiţei Mamă, personajul central al celui mai important element religios din epoca neolitică, cultul fertilităţii şi fecundităţii, al cărui fundament, reprezentat de asocierea dintre Pământ şi Femeie, va crea ramificaţii spirituale profunde prin implicarea Mamei Pământ în toate aspectele existenţei umane, ducând la elaborarea unui adevărat Pantheon în care zeităţile feminine ar fi identificabile, cu atribute distincte. În fapt însă, toate aceste epifanii (Gimbutas 1996: 112-235; Gimbutas 1999: 3-43; Golan 2003: 416-23), nu sunt altceva decât reflexii metafizice ale aceluiaşi personaj, Marea Mamă, Mama Glie, Zeiţa Mamă etc.

Pentru neolitic şi eneolitic sistemul credinţelor angrenate în ceea ce Mircea Eliade numea ‘religia cosmică’ (Eliade 1991: 50) se lasă cu greu descifrat în esenţa sa, cu atât mai mult cu cât realităţile arheologice au evidenţiat o varietate extraordinară a ritualurilor practicate de aceste comunităţi din spaţii diferite şi în intervale diferite de timp, chiar dacă există şi dovezi ale unor elemente de natură spirituală care ne apar astăzi ca puncte de legătură comune pentru această perioadă.

Diversitatea morfologică şi stilistică extraordinară, atât în ceea ce priveşte vasele din lut ars cât şi reprezentările plastice, îmi confirmă ideea potrivit căreia este aproape imposibil să existe două sau mai multe obiecte identice ca mod de reprezentare şi elemente decorative, asta pentru că, mai ales figurinele din lut, lucrate la mână, nu reprezintă producţii de serie. Cei care confecţionau astfel de piese conştientizau ideea de unicitate a fiecărei reprezentări care asigura personalizarea creaţiei, fiind tentaţi, de fiecare dată, să adauge sau nu anumite elemente pentru a respecta principiul conform căruia un artist nu creează niciodată două opere identice.

Referindu-se la figurinele antropomorfe aparţinând culturii Vinča, Vl. Dumitrescu (1968: 56-60) observa o caracteristică importantă a morfologiei acestor reprezentări care poate fi definită de opoziţia dintre naturalism şi schematism20 (1968: 59). Aceste elemente sunt identificabile, în acelaşi timp şi în proporţii egale, în cadrul creaţiilor sculpturale neolitice şi eneolitice, astfel încât ideea exagerată a realismului acestor reprezentări poate fi acceptată doar în termeni comparativi cu cele din Paleolitic21, epoca bronzului sau prima epocă a fierului. Altfel spus, chiar dacă nu avem la dispoziţie date statistice care să susţină acest punct de vedere, în linii generale, raportul între reprezentările antropomorfe neolitice şi eneolitice redate realist şi cele schematizate pare a fi egal, ceea ce ar indica lipsa canoanelor de natură religioasă în privinţa modalităţilor de reprezentare a corpului uman22.


Pe de altă parte, este posibil ca unele dintre figurine să nu reprezinte un personaj divin ci pur şi simplu unii membrii ai comunităţii, fie oameni obişnuiţi (Comşa 1995: 46, 47.), dacă ne gândim la multe dintre figurinele simple, care nu prezintă elemente decorative, fie personaje cu un anumit statut social, reprezentate în această ipostază de piese spectaculos decorate. În acest caz, motivele decorative pot fi socotite atribute prin intermediul cărora asemenea piese sunt susceptibile de a fi separate de cele nedecorate, indiferent dacă acceptăm ideea că decorul nu reprezintă altceva decât elemente de vestimentaţie (Comşa 1995: 77-86), podoabe (Comşa 1995: 94-7) sau că reprezintă de fapt tatuaje23 (Comşa 1995: 107-110) prin intermediul cărora anumite persoane îşi asigurau individualizarea în cadrul comunităţii.

Un fenomen interesant, din acest punct de vedere, s-a perpetuat până astăzi în cadrul unor comunităţi, dintre care, amintim în mod special, pe cele din Mafa şi Bulahay (David et al. 1988: 365-98), în nordul Camerunului, unde vasele din lut reprezintă fie divinitatea, fie persoane sau alte spirite24 (David et al. 1988: 371) iar majoritatea elementelor decorative au funcţii multiple, între care rolul de a proteja impotriva sorţii sau a unor pericole (David et al. 1988: 371). Interesant este faptul că producerea vaselor din lut este apanajul unei caste denumită ‘ngwazla’ (David et al. 1988: 367) alcătuite din femei care pe lângă această activitate îndeplineau şi funcţia de moaşe şi tămăduitoare. Produsele ceramice ale acestor comunităţi au fost clasificate ţinând cont de funcţionalitatea şi importanţa lor în trei categorii (David et al. 1988: 369), denumite convenţional: technomic, sociotechnic şi ideotechnic. Prima categorie include vase utilizate pentru gătitul mâncărurilor vegetale, pentru depozitarea sau servitul berii şi apei sau pentru prepararea berii. Vasele din cea de-a doua categorie sunt asociate cu personaje masculine în ipostaza de cap al familiei, fie cu femei în calitatea lor de soţii şi sunt utilizate pentru prepararea cărnii, peştelui şi a ouălelor, în vreme ce a treia categorie este reprezentată de vase despre care se crede că adăpostesc spirite: vase care reprezintă sufletul decedat al mamei (‘mama’), al tatălui (‘baba’), vase ale spiritelor de gemeni (‘tsakaliy’), vase ale zeului (‘Zhikile’).

În acest sens nu ni se pare întâmplătorare existenţa în culturile neolitice şi eneolitice a vaselor antropomorfe (Naumov 2008: 93-101) care ar fi putut avea funcţii asemănătoare şi probabil destinate fie preparării, fie păstrării anumitor alimente. Plecând de la această idee, interesantă este şi observaţia legată de perpetuarea, în tradiţia orală populară, în basme şi legende din folclorul românesc, identificării anumitor părţi din vase cu elemente anatomice antropomorfe (Evseev 1997: 29): buza vasului, umărul vasului, corpul vasului, mânuşa vasului, fundul vasului, conturând şi mai mult imaginea omului văzut ca recipient al sufletului sau al vaselor care pot înmagazina sufletele celor decedaţi, diferite spirite sau pot reprezenta întruchiparea divinităţii.

În mod evident aceste analogii de ordin etnografic nu constituie neapărat un argument definitoriu pentru acceptarea stabilirii unor funcţii şi simbolistici similare a reprezentărilor antropomorfe preistorice, însă pot fi, cu siguranţă, indicii care să lărgească sfera percepţiilor actuale asupra acestor categorii de obiecte.

Ideea potrivit căreia în cazul unora dintre figurinele antropomorfe preistorice ar trebui identificate personaje cotidiene este întărită de numeroase reprezentări, multe dintre ele redate într-o manieră realistă, exemplificând gesturi, sentimente şi ipostaze absolut umane, fără legături evidente cu divinul.

Exemplele, elocvente în acest sens, sunt extrem de numeroase pentru a putea fi discutate, fie chiar şi sumar, motiv pentru care voi încerca să fac trimitere la câteva dintre cele mai sugestive reprezentări, în opinia mea, care pot susţine acest punct de vedere.

O categorie interesantă de piese o constituie figurinele bicefale sau cele care înfăţişează cuplul feminin/masculin, într-o reprezentare compoziţională, în care putem accepta imaginea unor personaje obişnuite dintr-o comunitate, reprezentate în această manieră, poate cu ocazia mariajului25 sau a unui alt moment important din viaţa unui cuplu26.

În mediul culturii Vinča figurine bicefale au fost descoperite atât în aşezarea eponimă (Vasič 1936: 119-120 şi fig. 549a, 552a), în siturile de la Rast (Dumitrescu 1956: 96 şi fig. 1), Zorlenţu Mare27 (Draşovean şi Cobotaru 2001: 18, no. 21; Comşa şi Răuţ 1960: 9 şi fig. 3) iar din aşezarea de la Parţa ‘Tell 2’28 provine o figurină cu trei capete modelate dintr-un corp comun. Prezenţa acestor figurine bicefale sau tricefale, nu a mai fost documentată până în prezent în alte medii culturale specifice neoliticului şi eneoliticului.

Vl. Dumitrescu atrăgea atenţia, în cazul piesei de la Rast, asupra modelării din acelaşi corp a celor două personaje, ceea ce ar indică faptul că aveau un trup comun, motiv pentru care, considera această reprezentarea ca fiind a unui cuplului divin, diferită ca tip de cele denumite în mod convenţional ‘Kourotropos’.


După părerea mea, această piesă ar putea fi interpretată ca reprezentând un accident genetic care a dus la naşterea unor gemeni siamezi (gemeni conjuncţi), eveniment spectaculos pentru o comunitate neolitică şi imortalizat printr-o reprezentare în lut ce poate fi văzută ca o ‘fotografie de epocă’. Fenomenul naşterilor gemelare sau multiple, cu o rată de probabilitate de 1:200.000 de locuitori şi o rată medie actuală de supravieţuire de 5%-25% (Asandei 2006: 68) poate fi presupus şi pentru epocile preistorice deşi, până în prezent, nu avem cunoştiinţă de dovezi arheologice care să ilustreze un asemenea accident genetic. Totuşi, descoperirea în Austria la Krems a unui mormânt, datat în Paleoliticul Superior (Einwögerer et al. 2006: 285), ce conţinea scheletele a doi copii, acoperite cu ocru roşu, consideraţi ca fiind gemeni, poate reprezenta un argument în susţinerea ipotezei unor naşteri gemelare în Preistorie, dintre care unele să se fi soldat şi cu astfel de accidente genetice. Astfel am putea explica atât absenţa reprezentărilor bicefale din alte situri neolitice şi eneolitice sau faptul că acest tip de piesă nu poate fi interpretată nici drept imagine a cuplului divin, trinităţii divine29 (Dumitrescu 1956: 105) sau o scenă compoziţională în care să putem identifica altceva decât ceea ce a vrut să reprezinte cel care a confecţionat-o.

O altă dovadă, în acest sens, este şi un grup de trei figurine antropomorfe din lut, lipite, piesă descoperită în nivelul corespunzător fazei Vădastra IV, din aşezarea de la Hotărani (Nica 1980: 51-2 şi fig. 11/1a, 1b), jud Olt, care reprezintă în centru un personaj feminin iar la cele două extremităţi au fost modelate alte două reprezentări antropomorfe, mai mici, dintre care una nu se mai păstrează. Chiar şi aşa, autorul acestei descoperiri a interpretat respectiva compoziţie ca reprezentând o mamă ţinând în braţe doi copii şi care, adaug eu, puteau fi gemeni, întrucât, dacă în zona care lipseşte acum se repetă scena din partea păstrată, rezultă că cele două personaje mai mici aveau aceeaşi statură iar decorul de pe corp era identic.

Pentru reprezentările în lut ale cuplului feminin/masculin există ceva mai multe descoperiri. De exemplu, pentru cultura Vădastra, semnificativă este o reprezentare descoperită tot în aşezarea de la Hotărani. Piesa, păstrată în stare fragmentară (Nica 1980: 41 şi fig. 6/1), prezintă două personaje alăturate, unul masculin stând pe şezut, la care pot fi sesizate picioarele îndoite şi palma mîinii stângi deasupra organul genital30 reprezentat printr-o proeminenţă şi altul feminin, probabil întins pe spate, după cum pare a indica poziţia piciorului stâng, decorat cu spirale incizate, de altfel singurul element anatomic păstrat în cazul reprezentării feminine.

În cultura Gumelniţa sunt documentate câteva reprezentări plastice relevante din acest punct de vedere (Andreescu 2002: 50-3). Una dintre cele mai cunoscute este, fără îndoială, cea descoperită în aşezarea eponimă, denumită sugestiv ‘Perechea de îndrăgostiţi’ (Gimbutas 2001: 18 şi Fig. 10), la care, Vl. Dumitrescu observa, cu o oarecare surprindere că „denotă în fară de ineditul realizării, un sentiment aproape neaşteptat la o sculptură neolitică” (Dumitrescu 1968:75 şi fig. 90). Această imagine a două personaje umane, unul feminin şi celălalt masculin, îmbrăţişaţi, ilustrează, în opinia mea, un cuplu obişnuit31, deşi există şi opinii care nu exclud posibilitatea ca aceste statuete pereche să reprezinte Zeiţa Mamă alături de acolitul ei masculin (Dumitrescu 1980: 93) sau reprezentări ale ‘hieros gamos-ului’ (Gimbutas 1999: 18-19). Bineînţeles că nu exclud nici această variantă, însă ea poate fi aplicată anumitor reprezentări, iar aici mă gândesc în primul rând la grupul statuar monumental (Lazarovici et al. 2001: 226-30) identificat în sanctuarul 2 de la Parţa, la modelul de templu descoperit în aşezarea cucuteniană de la Truşeşti (Petrescu-Dîmboviţa 1957: 10)32 sau cel de la Kachti (Karageorghis 1977: 43), dar, cu siguranţă şi altor reprezentări.

Tot în mediul culturii Gumelniţa, la Sultana, a fost descoperit un vas pictat cu roşu, în interiorul căruia au fost modelate două personaje, unul masculin celălalt feminin, într-o ipostază care exemplifică un gest uman, după cum remarca şi V. Voinea (2005: 72) care, în plus, vede în această asociere masculin/feminin imaginea unor ‘strămoşi eroizaţi’. Continuând pe linia ipotezei unor personaje ancestrale eroizate în arta plastică neolitică şi eneolitică, atunci este firesc să ne întrebăm, dacă nu cumva, credinţele oglindite de aşa numitul cult al strămoşilor din această perioadă, ilustrat, cel puţin pentru perioada neoliticului timpuriu, de ritualul de inhumare al defuncţilor în interiorul aşezărilor sau sub podeaua locuinţelor (Naumov 2007: 255-58), nu au fost transpuse şi în arta plastică prin reproducerea unui număr impresionant de figurine antropomorfe atât masculine cât şi feminine. De asemenea, păstrarea unor fragmente de cranii în vase de lut sau depunerea lor în gropi rituale nu sunt oare alte elemente care dovedesc grija pentru rămăşiţele unor defuncţi33, după cum o atestă descoperirile de la Çatal Hüyük (Mellart 1967: 87-9)? Dovezi în acest sens sunt documentate şi în alte situri din zona Semilunei Fertile, cum este de pildă cel de la Tell Ramad (Cauvin 1994: 90), unde grupuri de cranii au fost descoperite alături de figurine antropomorfe arse împreună în gropi rituale. La nord de Dunăre, în aşezările de la Cârcea Viaduct, Hotărani (Nica 1982) resturi din schelete umane erau păstrate în vase, practică întâlnită şi în alte aşezări preistorice din Balcani (Naumov 2008: 260-5).


Legăturile dintre reprezentări antropomorfe, vase sau figurine şi cultul amintit pot fi acceptate de vreme ce există numeroase cazuri în care prezenţa figurinelor antropomorfe a fost, în mod cert, documentată în interiorul unor locuinţe, putând fi considerate reprezentări ale celor decedaţi păstrate de membrii familiei, în virtutea capacităţilor acestora de a proteja spaţiul casnic sau chiar reprezentări ale persoanelor în viaţă care urmau a locui într-un spaţiu nou construit.

În acest din urmă caz, un model de casă în miniatură descoperit sub podeaua unei locuinţe de la Platia Magoula Zarkou, în Thesalia (Gallis 1985: 20-4; 29-31), în interiorul căreia au fost depuse patru figurine antropomorfe, interpretate ca reprezentând membrii familiei34 (Gallis 1985: 25) care locuiau sau urmau a locui în acea casă, poate constitui o dovadă în plus pentru reconsiderarea unora dintre reprezentările antropomorfe.

Pe de altă parte, observaţii asupra unui tip de figurine din mediul culturii Vădastra, pe a căror faţă se mai pastrează urme de pictură cu roşu, au permis considerarea lor ca reprezentări ale unor membrii ai comunităţii, la diferite vârste, iar când aceştia decedau figurinele care îi reprezentau erau decapitate35 şi depuse cu grijă în gropi special amenajate. O situaţie similară a fost întâlnită şi în aşezările cucuteniene de la Ghelăeşti (Cucoş 1993: 59-80) şi Buznea (Boghian şi Mihai 1987: 313-324).

În unele cazuri, după deces, feţele acestor figurine erau acoperite cu vopsea albă, ritual întâlnit şi la Abu Hureya şi Jerichon (Cauvin 1994: 90), unde erau obţinute mulaje din gips de pe chipurile celor decedaţi. Fenomenul decapitării rituale este iustrat încă din mileniul X a Chr. de o groapă din situl de la Jerf al Almar (Cauvin 1994: 91), unde au fost depozitate mai multe cranii acoperite de o lespede de piatră, însă asemenea dovezi provin şi din nivelul I de la Nevali Çori (Hauptmann 1999: 70), dintr-o groapă în care au fost identificate cinci cranii alături de câteva oase umane. Din mediul cucutenian provin de asemenea descoperiri care pot fi puse în legătură cu aşa numitul cult al craniilor sau chiar cu ritualuri în care aveau loc sacrificii umane (Monah 1997: 206 şi nota 62).

Un alt semn de întrebare îl ridică şi depunerea figurinelor antropomorfe în complexe funerare, ritual atestat în perioada neoliticului şi eneoliticului. Nu se poate spune însă că acest fenomen reprezintă o practică generalizată, de vreme ce, în cea mai mare parte a mormintelor identificate până în prezent, reprezentările antropomorfe lipsesc dintre obiectele de inventar. Dacă interpretăm toate reprezentările antropomorfe feminine ca fiind imagini ale Marii Zeiţe, lipsa figurinelor feminine din majoritatea mormintelor este mai greu de explicat, în cazul în care admitem legătura dintre ritul inhumaţiei în poziţie chircită cu trimiterea defuncţilor la origini, prin reîntoarcerea în pântecul Zeiţei Mamă, în speranţa unei renaşteri.

Este adevărat că numărul figurinelor feminine cunoscute până în prezent întrece cu mult pe cel al reprezentărilor de sex masculin, motiv pentru care majoritatea cercetătorilor au mers pe ideea asocierii pieselor cu atribute feminine (sâni36, fese şi şolduri proeminente, reprezentarea triunghiului pubian) cu reprezentarea Marii Zeiţe pe care o adorau comunităţile neolitice şi eneolitice în cadrul aşa numitului cult al fecundităţii şi fertilităţii specific populaţiilor cu un pronunţat caracter agro-pastoral.

Reprezentările masculine, în schimb, au fost considerate, în majoritate, înfăţişând un personaj ‘acolit’ al Marii Zeiţe, neînsemnat în configuraţia ritualurilor şi practicilor generate de cultul amintit sau ca epifanie a unor zeităţi masculine37.

În mod paradoxal, sau nu, atributele legate de virilitate şi fecunditate sunt asociate taurului, animal mitologic în jurul căruia s-a dezvoltat o iconografie abundentă, documentată în medii culturale diferite din paleolitic până în antichitatea târzie (Golan 2003: 124-37). De aceea, nu este o întâmplare apariţia în arta plastică neolitică şi eneolitică (Lazarovici et al. 2001: 275-80) a reprezentărilor hibride ale ‘omului-taur’ care combină caracterele umane şi animaliere pentru a imprima o viziune de forţă a conceptului de virilitate şi fecunditate.

Totuşi, reprezentarea organului sexual al personajului masculin apare la multe din figurinele neolitice şi eneolitice, fiind de fapt criteriul principal în stabilirea genului unei reprezentări, deşi există numeroase reprezentări care nu au indicat acest element anatomic, dar nici alte elemente specific feminine şi cu toate acestea sunt interpretate ca fiind mai degrabă figurine cu caractere feminine.

Aceste remarci asupra unor aspecte desprinse din studierea reprezentărilor plastice preistorice sunt, evident, doar câteva din multitudinea dovezilor ce pot contribui la conturarea imaginarului spiritual al comunităţilor neolitice şi eneolitice. Poate, în măsura aplicării şi altor criterii de analiză asupra acestui gen de reprezentări, care să se apropie mai mult de natura compoziţiei, de estetica şi sentimentul artistic al creaţiei38, în general, decât de viziunea arheologică, subjugată într-un fel de imaginea acelui ‘homo religiosus’ (Eliade 1995), vom descoperi noi valenţe ale simbolismului şi funcţionalităţii acestor obiecte.


Note 1. Doc. 1455, Doc. 1551, Doc. 1556, Doc. 1558, Doc. 1562, Doc. 1563, numerele de inventar ale scrisorilor păstrate în colecţia Documente a Muzeului Regiunii Porţilor de Fier. 2. Ciorna scrisorii lui Al. Bărcăcilă către Denis A. Buxton, datată 13 noiembrie 1928, în care îi vorbeste despre câteva materiale descoperite la Ostrovul Corbului şi Ostrovul Mare, păstrată în colecţia Documente a Muzeului Regiunii Porţilor de Fier, nr. de inventar Doc. 1543. 3. Doc. 1547, colecţia Documente a Muzeului Regiunii Porţilor de Fier. 4. După cum reiese dintr-un document păstrat la Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale, filiala Mehedinţi, fond Primăria oraşului Turnu Severin, dosar 22/1928, f. 204-204 verso, din care aflăm că, la data de 10 octombrie 1928, s-a reluat aprobarea unor credite în valoare de 106.282 lei, reprezentând plata cheltuielilor făcute cu primirea şi masa doamnei şi domnului Buxton, pe timpul cât a stat la Severin.

5. Doar despre piesa I 11 afirmă că prezintă o perforaţie în partea superioară destinată fixării unui cap mobil sau a unei pălării rituale 6. În acest material reluăm o serie de idei exprimate în articolul apărut în volumul XIX/2009 al revistei Drobeta (Neagoe 2009: 18-31; pl. IV.1a-d, 2), unde, din cauza unor erori tehnice, strecurate în lista bibliografiei selective, am omis să introduc titlurile complete a două lucrări citate în notele de subsol. Pentru a corecta aceaste erori, pe care mi le asum în totalitate, fac precizarea că abrevierile folosite în notele materialului amintit: Davidescu 1989 şi Franz 1922 se referă la: M. Davidescu, ‘Cetatea romană de la Hinova’, Bucureşti 1989, respectiv L. Franz ‘Vorgheschichtliche Funde aus Rumänien’, în Wiener Prähistorische Zeitschrift 9: 89-98. 7. O figurină antropomorfă descoperită în aşezarea de la Turdaş înfăţişează un personaj care poartă pe cap un fel de coroană care poate fi considerată ca fiind confecţionată din pene (Roska 1941: CLX/1). 8. Vezi, de exemplu, Erzsébet 2001: 131-2 şi Fig. 1a, 1b unde se consideră că unele piese din lut cu perforaţii pe interior erau utilizate ca instrumente folosite în prelucrarea fibrelor textile. 9. Singurele planuri publicate, cu indicarea secţiunilor cercetate, sunt cele referitoare la campania din 1976, când au fost deschise trei secţiuni S1, S2, S3, ulterior, deşi autorul săpăturilor mai publică şi alte rapoarte ale cercetărilor de la Hinova, inclusiv o monografie, nu mai apar alte planuri pe care să fie înregistrate toate suprafeţele şi secţiunile deschise. 10. Această supoziţie este întărită de informaţiile verbale primite de la domnul Dr. Ion Stîngă, membru în colectivul de cercetare de la Hinova, căruia îi mulţumim în mod deosebit. 11. În aşezarea de la Parţa a fost descoperit un idol tesalic cu corp cilindric, cap triunghiular şi nas sugerat printr-o proeminenţă incizată orizontal (Lazarovici et al. 1995: 13 şi pl. 15.3). 12. Se pare că doar acest gen de piese se preta la adăugarea unui cap mobil, presupunere care nu poate fi valabilă în nici un caz pentru piese la care se constată redarea feţei, uneori într-o manieră realistă (Lazarovici et al. 2001: fig. 49.4), deşi prezintă şi perforaţii verticale. 13. „But as we have shown, no distinction ca be made in terms of form or decoration betwen the statuettes found in different levels at Rast, so we consider that is it impossible to relate the statuette found at Korbovo to a precise level at Rast. ...the settlements at Ostrovul Corbului and Rast indicate two different stages. ...it sems possible that one levels at Ostrovul Corbului dates from earlier stage thean the settlement at Rast.” 14. „...taking account of the fact that the 1st Neolithic period in Thessaly is generally synchronic with the Starčevo-Criş culture, wich precedes the Vinča culture, one can generally accept thet the statuette discovered at Vinča at the deep of 7.30 m is not older than Thessalian statuettes of the special type. ...However, in order to refer also to the last aspect of this problem, let us see whether it is possible to admit that Danubian group at Vinća must considered a local, independent one, without any direct or indirect connection with the Thessalian group... Taking into account the elements wich distinguish the Vinča group from the Thessalian one, we could possibly think oueselves justified to see in them two independent and relatively synchronic phenomena”.


15. Pentru unele piese încadrate iniţial în faza B (Radu 1979: 73 şi pl. I.1-3) s-a propus ulterior atribuirea lor fazei C a culturii Vinča (Draşovean 1991: 63). 16. Nu ar fi exclus ca asemenea figurine să reprezinte imagini în miniatură ale unor membrii ai comunităţilor respective iar prezenţa lor în interiorul spaţiilor sacre să fi fost determinată de credinţa că în acest fel persoanele primeau protecţie divină sau urmau a fi vindecate de eventuale boli. 17. În special, zona de sud-vest a Anatoliei este văzută drept focarul expansiunii demografice şi a difuziunii civilizaţiei neolitice spre Balcani (van Andel şi Runnels 1995: 481-500), acest model fiind confirmat şi de o serie de studii din domeniul geneticii (Cavalli-Sfoza şi Minch 1997: 247-51; Richards et al. 2000: 1251-76; Rosser et al. 2000: 1526-43). Corelând datele arheologice cu cele furnizate de studierea frecvenţei haplotipurilor cromosomului Y, P. King şi P. A. Underhill (King şi Underhill 2002: 709-14) stabilesc că apariţia reprezentărilor antropomorfe şi a vaselor pictate ca produse simbolice şi ideologice, în neolitic, poate fi pusă în legătură cu persoane de sex masculin care au purtat haplogrupul Eu9 al cromozomului Y a cărui frecvenţă ridicată (40%) poate fi identificată în probele din Konya, Turcia şi care au participat la fenomenele migraţiei sau a unor interacţiuni demografice dintre comunităţile Orientului Apropiat şi populaţia locală din zona de sud-est a Europei, la începutul epocii neolitice (King şi Underhill 2002: 712-14). 18. Din vasta bibliografie dedicată diferitelor aspecte ale vieţii spirituale preistorice amintim câteva dintre contribuţiile mai importante: Dumitrescu 1937; Lévy-Bruhl 1938; Neumann 1955; Mellart 1963, 29-38; Höckmann 1969; Fleming 1969: 247-61; Gimbutas 1989: 51-123; Gimbutas 1991; Gimbutas 1996; Gimbutas 1997: 15-66; Gimbutas 1999; Eliade 1991: 45-63; Cauvin 1994; Roller 1999: 27-39. 19. „Understood in terms of abstraction and compression, miniatures have important effects on the person seeing or handling an object such as a figurine. First, miniaturism enlarges the spectator. Physically, it makes the viewer gigantic, omnipotent and omniscient... By reducing the world-at-large’s reality, a miniature provides a way of making sense of that world”. 20. „S-ar putea spune că în privinţa modelării capului şi a multora dintre detaliile somatice, în mintea artistului s-a dat o luptă permanentă între dorinţa de a reda corpul omenesc pe linia naturalistă - căci, înţelegându-i în chip evident valoarea plastic-sculpturală, avea totodată posibilitatea de a o transpune în chip adecvat - şi schematismul şi stilizarea care-i frânau avântul şi-i impuneau o serie de canoane rigide”. 21. Pentru figurinele Paleolitice M. Beck observa, de asemenea, un raport aproape egal între piesele executate realist şi cele abstractizate (Beck 2000: 202-204). 22. Discutând despre aplicaţiile plastice abstractizate întâlnite pe ceramica culturii Wietenberg, care ar putea fi văzute, în sens figurativ, ca aplicaţii antropomorfe sau zoomorfe în unele cazuri, E. Moldovan afirma că: „Adeseori în cadrul unor comunităţi ‘primitive’, abstracţia este la fel de uşor de lecturat, sau poate chiar mai uşor, ca imaginile de un perfect realism” (Moldovan 2009: 301 şi nota 52) 23. Pentru o iniţiere în problematica tatuajului, atât din punct de vedere al tehnicilor cât şi al scopurilor în care această artă a decorării trupului era practicată, o importanţă deosebită o are lucrarea semnată de N. S. Minovici, publicată la Bucureşti în 1898, ulterior reeditată (Minovici 2007: 15-41). 24. „Further testimony that Mafa and Bulahay see a special equivalence between pots and person is their choice of pot to represent God (Zhikile) and living and death members of the family in various, typically sacrificial contexts. God pots are equipped with a head and a left arm and hand and many, as do those representing males, have a stylized bearded chin and moustaches. Occasionally a stylized penis appears on male ancestor pots; female ones have breasts and a vulva”. 25. A mariajului obişnuit şi nu sacru (‘hieros gamos’) aşa cum îşi imagina Marija Gimbutas (Gimbutas 1999: 18-19) în cazul unor reprezentări înfăţişînd alăturat personajul feminin de cel masculin. 26. Cum ar fi de exemplu naşterea unui copil eveniment marcat şi de reprezentările plastice din lut care ilustrează un personaj feminin purtând în braţe un copil (Dumitrescu 1985: 37). 27. Vezi şi reconstituire piesei în Draşovean, Ciobotaru 2001: 14. şi cat. 14.


28. Piesa se păstrează în colecţia Muzeului Banatului din Timisoara, fiind inedită. Informaţiile referitoare la locul de provenienţă la datorăm domnului prof. univ. dr. Florin Draşovean căruia îi mulţumim pentru amabilitate. 29. Autorul respinge această ipoteză chiar dacă face trimitere la o serie de reprezentări descoperite în unele morminte aparţinând epocii bronzului din Cipru, unde au fost identificate atât reprezentări antropomorfe bicefale cât şi tricefale (Dumitrescu 1956: 101-104 şi fig. 1, 2, 7, 8) dar şi figurine cu un singur cap, dintre care una poate susţine ipoteza pe care o propun, în sensul că pe abdomenul acestei figurine a fost reprezentată prin incizie imaginea unei alte figurine, cu două capete (Dumitrescu 1956: fig. 3/6). În opinia mea, această figurină reprezintă imaginea unei femei care a dat nastere unor gemeni siamezi, reprezentaţi pe abdomenului figurinei respective, după cum sugerează şi decorul constând din linii incizate în val ce poate fi interpretat drept lichidul amniotic. 30. Un asemenea gest este interpretat ca reprezentând ‘jurământul sub femore’ (Voinea 2006: 71-2 şi bibliografia). 31. Interesantă din acest punct de vedere ni se pare şi viziunea lui R. R. Andreescu (Andreescu 2002: 51) care remarca: „Nu credem că în prezent putem găsi o interpretare plauzibilă pentru aceste cupluri, cea care are în vedere o divinitate feminină şi acolitul ei fiind doar o ipoteză de lucru. S-ar putea să fim în faţa unor reprezentări care ilustrează o temă cultică ceva mai complexă, poate un adevărat subiect mitologic legat de viaţa de familie spre exemplu”. 32. O altă ipoteză privind semnificaţia acestei piese vezi la Monah 1997: 212. 33. Nu era neapărat nevoie să fie persoane în vârstă ci pur şi simplu membrii ai familiei decedaţi din diverse motive şi ale căror cadavre erau depuse fie în gropi special amenajate, în apropierea locuinţelor, fie sub podeaua acestora, în speranţa că spiritele lor vor proteja spaţiul casnic. Acest ritual documentat încă din perioada mezoliticului în zona Regiunii Porţilor de Fier, de exemplu, prin descoperirile din aşezările de tip Schela Cladovei-Lepenski Vir (Stefanović şi Borić 2008: 131-69; Bonsall et al. 2008: 175-204; Boroneanţ et al. 2008: 51-61; Boroneanţ şi Boroneanţ 2009: 15-34) este atestat apoi şi în neoliticul timpuriu iar anumite reminiscenţe pot fi identificate şi în epocile ulterioare la diferite popoare (Taloş 1973: 86-91). Ne gândim în acest sens la ‘înmormântările’ sacrificiale cu ocazia fundării unor construcţii, cum sunt de pildă unele catedrale, poduri, mori etc. (Taloş 1973: 111-35). 34. „It could very well represent an ordinary house and even the figurine inside could correspond to the actual individuals (members of the family) who were living or going to live in the house, under the floor of which this house model was put to safeguard the well-being of its inhabitants”. 35. Fragmentarea intenţionată a obiectelor (vase, unelte, figurine) a constituit, în opinia lui J. Chapman, o practică frecventă cu implicaţii rituale, atestată de numeroase descoperiri efectuate în diferite situri preistorice (Chapman 2000: 49-131). 36. Un punct de vedere interesant, în legătură cu reprezentările antropomorfe (mai ales cele androgine) care au indicaţi sânii prin proeminenţe sau pastile aplicate, îl exprimă N. Ursulescu care consideră că nu întotdeauna acest element poate fi un simbol feminin întrucât ar putea reprezenta doar musculatura pectorală (Ursulescu 2000: 208), valabilă şi în cazul figurinelor masculine. 37. Marija Gimbutas identifica în cazul unor reprezentări masculine imaginea unor zeităţi ale vegetaţiei, spirite ale pădurilor şi protectori ai animalelor sălbatice sau participanţi la ritualuri şi adoratori ai zeiţei (Gimbutas 1989: 95, 96). 38. În acest sens reproducem un pasaj dintr-un studiu semnat de A. Ciudad Ruiz şi J. Iglesias Ponce de Leon în care este prezentată viziunea artistului comtemporan A. Tejeda asupra ceramicii maya şi care poate reprezenta o pildă pentru demersul analizei artefactelor preistorice şi din perspectivă artistică: „No cabe ninguna duda que la imagen de los restos antiguos ha sido convenientemente filtrada e interpretada por el artista que la ha recogido, de manera que en muchas ocasiones sus composiciones están impregnadas de la concepción que existe en un momento determinado acerca de los pueblos del pasado, pero sin embargo, tales imágenes, aun interpretadas por el-aveces-«ojo inexperto» del artista, nos han llegado hasta la actualidad y han rescatado en muchas ocasiones una evidencia que, de otra manera, se hubiera perdido definitivamente para el acervo cultural de la humanidad” (Ciudad Ruiz, Iglesias Ponce de Leon 2003: 174).


Bibliografie Aldea, Al. (1968) ‘O statuetă cu cap mobil de la Petreşti’, Sargeţia V: 11-13. Andreescu, R.R. (2002) Plastica antropomorfă gumelniţeană. Analiză primară, Monografii III,

Bucureşti: Muzeul Naţional de Istorie a România. ─── (2004) ‘Valea Teleormanului - Consideraţii asupra plasticii antropomorfe’, Studii de Preistorie 4:

53-6. Asandei, R.M. (2006) ‘Gemenii siamezi între viaţă şi moarte’, Bioetica 4(1): 68-72. Bailey, D.W. (2005) Prehistoric figurines, New York. Beck, M. (2000) ‘Female figurine in the European Upper Paleolithic’, în A. E. Rautman (ed.), Reading

the Body. Representation and remains in archaeological record, pp. 202-214, Philadelphia: The University of Pennsylvania Press.

Berciu, D. (1939) Arheologia preistorică a Olteniei, Craiova. ─── (1953) ‘Catalogul arheologic al Muzeului din Turnu Severin’, Materiale Arheologice I: 589-689. Bărcăcilă, Al. (1924) ‘Antiquités pré et protohistoriques des environs de Tr. Séverin’, Dacia. Revue

d'archéologie et d'histoire ancienne I: 280-96. Bogdanović, M. (2008) ‘Relative and absolute chronology’, în N. Tasić (ed.) Grivac. Settlements of

Proto-Starčevo and Vinča culture, pp.441-60, Kragujevac. Boghian, D şi Mihai, C. (1987) ‘La complexe de culte et le vase ornithomorphe peint découvertes á

Buznea (dép. de Iaşi)’, în M. Petrescu-Dîmboviţa, N. Ursulescu, D. Monah, V. Chirica (ed.) La Civilisation de Cucuteni en contexte européene, pp. 313-24, Iaşi.

Bonsall, C., Radovanović, I., Roksandic, M., Cook, G., Higham, T. şi Pickard C. (2008), ‘Dating burials and arhitecture at Lepenski Vir, The Iron Gates in Prehistory’, British Archaeological Reports, International Series 1893: 175-204, Oxford: Archaeopress.

Boroneanţ, V. (1990) ‘La site Schela Cladovei: Problems poses par la transition de la culture Criş-Starčevo a la culture Vinča’, în D. Strejović şi N. Tasić (ed.) Vinča and its world, pp. 143-8, Belgrad: Serbian Academy of Sciences and Arts, Centre for Archaeological Research, Faculty of Philosophy, Belgrade.

Boroneanţ, A. (2010) ‘Ostrovul Corbului - o discuție asupra mormintelor mezolitice şi neolitice timpurii’, Buletinul Muzeului Judeţean Teleorman. Seria arheologie 2: 5-27.

Boroneanţ, A. şi Boroneanţ, V. (2009) ‘Schela Cladovei 1965-1968. După 40 de ani’, Studii de Preistorie VI: 15-34.

Cauvin, J., (1994) Naissance de divinités. Naissance de l’agriculture. La révolution des symboles au Néolithique, Paris: CNRS Publications.

Cavalli-Sforza, L.L. şi Minch, E. (1997) ‘Paleolithic and Neolithic lineage in the european mitochondrial gene pool’, American Journal of Human Genetic 61: 247-51.

Chapman, J. (1981) ‘The Vinča culture of South East Europe’, British Archaeological Reports International Series, Oxford: Archaeopress.

─── (2000) Fragmentation in Archaeology: people, places and broken objects in the prehistory of South Eastern Europe, London: Routeledge.

Ciudad Ruiz, A. şi Iglesias Ponce de Leon, J. (2003) La cerámica arqueológica vista por un artista: ilustraciones de Antonio Tejeda sobre los materiales la la finca El Paraíso (Quetzaltenango, Guatemala), Revista Española de Antropología Americana, vol. Extraordinario: 161-76.

Comşa, E. (1995) Figurine antropomorfe pe teritoriul României, Bucureşti: Ed. Academiei Române. Comşa, E. şi Răuţ, O. (1969) ‘Figurine antropomorfe aparţinând culturii Vinča descoperite la Zorlenţu

Mare’, Studii şi Cercetări de Istorie Veche 1(20): 3-15. Csalog, J. (1959) ‘Rejtélyes dísítések újkőkori idolokon’, Antik Tanulmányok. Studia Antiqua I: 5-16. David, N., Sterner, J. şi Gavua, K. (1988) ‘Why pots are decorated’, Current Anthropology 29(3): 365-

89. Davidescu, M. (1978) ‘Raport asupra săpăturilor arheologice din castrul roman de la Hinova –

Mehedinţi’, Drobeta III: 76-86. ─── (1982) ‘Un tezaur de podoabe tracice descoperit în castelul roman târziu de la Hinova-Mehedinţi’,

Drobeta V: 5-48. ─── (1989) Cetatea romană de la Hinova, Bucureşti: Ed. Sport-Turism. Draşovean, F. (1991) ‘Cultura Vinča, fazele C şi D, în Banat’, în Gh. Lazarovici, Z. Kalmar-Maxim, F.

Draşovean, M. Nica şi S.A. Luca (ed.), Cultura Vinča în România, pp. 59-70, Timişoara.

http://www.definitions.net/definition/Revue


Draşovean, F., Ţeicu, D. şi Muntean, M. (1996) Hodoni. Locuirile neolitice şi necropola medievală timpurie, Reşiţa.

Draşovean, F. şi Ciobotaru, D. (2001) Neolithic art in Banat. Catalog of the exhibition, Timişoara. Dumitrescu, Vl. (1937) L’art préhistorique en Roumanie, Bucureşti. ─── (1940) ‘Une figurine de type thessalien découverte á Gumelniţa’, Dacia. Revue d'archéologie et

d'histoire ancienne, VII-VIII: 97-102. ─── (1956) ‘Semnificaţia şi originea unui tip de figurine feminine descoperite la Rast’, Studii şi

Cercetări de Istorie Veche VII: 95-115. ─── (1960a) ‘O nouă statuetă de tip thesalic descoperită la Gumelniţa’, Studii şi Cercetări de Istorie

Veche XI: 245-60. ─── (1960b) ‘A new statuette of thessalian type discovered at Gumelniţa’, Dacia. Revue d'archéologie

et d'histoire ancienne. Nouvelle Série IV: 444-53. ─── (1968) Arta neolitică în România, Bucureşti: Ed.Meridiane. ─── (1980) ‘The neolithic settlement at Rast’, British Archaeological Reports International Series 72,

Oxford: Archaeopress. ─── (1992) ‘Plastica neolitică din aşezarea de la Rast (jud. Dolj)’, Acta Musei Napocensis XXIV-XXV

(1987-1988): 29-68. Duru, R. (1999) ‘The neolithic of the lake district’, în M. Özdogan şi N. Baslegen (ed.) Neolithic in

Turkey. The cradle of civilization, pp. 165-91, Istambul: Arkeoloji ve Sanat Yayinlari. Eiwögerer, T., Friesnger, H., Hähdel, M., Neugebauer-Maresch, C., Simon, U. şi Teschler-Nicola, M.

(2006) ‘Upper Palaeolithic infant burials’, Nature 444(7117): 285. Eliade, M. (1991) Istoria credinţelor şi ideilor religioase, vol I, Bucureşti: Ed. Ştiinţifică. ─── (1995) Sacrul şi profanul, Bucureşti: Ed. Humanitas. Erzsébet, M. (2001) ‘New approaches to the spinning and weavind of Neolithic-Aeneolithic people in

the Carpathian basin (The ‘shrewd princess’ and looms)’, în Sites & Stones. Lengyel culture in western Hungary and Beyond. A review of the current research. pp. 131-42, Veszprém.

Evseev, I. (1997) Dicţionar de magie, demonologie şi mitologie românească, Timişoara: Ed. Amarcord. Fleming, A. (1969) ‘The myth of the Mother-Goddess’, World Archaeology 1: 247-61. Franz, L. (1922) ‘Vorgheschichtliche Funde aus Rumänien’, Wiener Prähistorische Zeitschrift 9: 89-98. Gallis, K.J. (1985) ‘A late Neolithic foundation offering from Thessaly’, Antiquity LIX: 20-24. Garašanin, M. (1951) Praistorijska glinena plastika u Jugoslaviji, Ljubliana. Gimbutas, M. (1989) Civilizaţie şi cultură, Bucureşti: Ed. Meridiane. ─── (1991) The civilization of the Goddesses. The world of Old Europe, San Francisco: Harpers. ─── (1996) The Goddesses and Gods of Old Europe, 6500 - 3500 B.C. Myths and Cult Images,

London: Thames and Hudson. ─── (1997) Civilizaţia Marii Zeiţe şi sosirea cavalerilor războinici, Bucureşti: Ed. Lucreţius. ─── (1999) The living Goddesses, London: University of California Press. Golan, A. (2003) Prehistoric figurines, Jerusalem. Hansen, S. (2004) ‘Figurine neolitice din sudul bazinului carpatic’, Analele Banatului Serie Nouă XII-

XIII: 25-39. ─── (2007) Bilder vom Menschen der Steinzeit. Untersuchungen zur antropomorphen Plastik der

Steinzeit und Kupferzeit in Südosteuropa, vol. I-II, Mainz am Rhein. Höckmann, O. (1968) Die menschengestaltige Figuralpalstik der Südosteuropaischen Jungsteinzeit und

Steinkupferzeit, Beiträge zur Vorgeschichtsforsung 3, Hildsheim. Karageorghis, J. (1977) La grande Déesse de Chypre et son culte à travers l’iconographie de l’époque

néolithique aux VI- éme siecle avant Ch., Lyon: Maison de l’Orient Mediterranéen Ancien. King, R. şi Underhill P. A. (2002) ‘Congruent distribution of neolithic painted pottery and ceramic

figurines with Y-chromosome lineages’, Antiquity 76: 707-714. Korošec, J. (1959) ‘Praistorijska glinena plastika u Jugoslaviji’, Archaeološki radove i rasprave I: 61-

117. Lazarovici, Gh. (1979) Neoliticul Banatului, Bibliotheca Musei Napocensis, III, Cluj Napoca. Lazarovici, Gh., Maxim, Z. Şi Draşovean, F. (1995) ‘Săpăturile arheologice de la Parţa (campania

1990)’, Analele Banatului. Serie Nouă IV: 3-44. Lazarovici, Gh., Draşovean, F. Şi Maxim, Z. (2001) Parţa. Monografie arheologică, I.1, I.2, Bibliotheca

Historica et Archaeologica Banatica XII, Timişoara. Lévy-Bruhl, L. (1938) L’éxperience mystique et le symboles chez les primitifs, Paris: Alcan.




Luca, S.A. şi Dragomir, I. (1987) ‘Date cu privire la o statuetă inedită de la Liubcova-Orniţa (judeţul Caraş-Severin)’, Banatica 9: 31-42.

Luca, S.A. (1990) ‘Contribuţii la istoria artei neolitice. Plastica aşezării de la Liubcova-Orniţa’, Banatica 10: 6-44.

Makkay, J. (1968) ‘A peculiar clay object of the Vinča culture’, Alba Regia VIII-IX: 9-22. Mellart, J. (1963) ‘Deities and Shrines of Neolithic Anatolia’, Archaeology 16(I): 29-38. ─── (1967) Çatal Hüyük: A Neolithic town in Anatolia, New York: McGraw-Hill Book Company. Mioč, U.B., Colomban, Ph., Sagon, G. şi Rosić, A. (2004) ‘Ochre decor and Cinnabar Residues in

Neolithic Pottery from Vinča, Serbia’, J. Raman Spectroscopy, 35: 843-6. Minovici, N.S. (2007) Tatuajele în România, Bucureşti: Ed. Curtea Veche. Monah, D. (1997) Plastica antropomorfă a culturii Cucuteni-Tripolie, Bibliotheca Memoriae Antiquitatis,

3, Piatra Neamţ: Muzeul de Istorie Piatra Neamț. Naumov, G. (2007) ‘Housing the dead: Burials inside houses and vessels in the Neolithic Balkans’, în

D.A. Barrowclough şi C. Malone (ed.) Cult in Context. Reconsidering Ritual in Archaeology, pp. 255-66, Oxford: Oxbow Books.

─── (2008) ‘The vessel as a human body: Neolithic anthropomorphic vessels and their reflection in later periods’, în I. Berg (ed.) Breaking the Mould. Challenging the Past through pottery. British Archaeological Reports International Series 1861, pp. 93-101, Oxford: Archaeopress.

Nica, M. (1980) ‘Reprezentări antropomorfe în cultura Vădastra, descoperite în aşezările neolitice de la Hotărani şi Fărcaşele, jud. Olt’, Oltenia 2: 28-57.

─── (1991) ‘La culture Vinča an Olténie’, Banatica 11: 306-22. Neagoe, M. I. (2009) ‘A “Thessalian” type idol belonging to Vinča culture, discovered at Hinova,

Mehedinţi county’, Drobeta XIX: 18-31. Nestor, I. (1933) ‘Der stand der Vorgeschichstforschung in Rumänien’, Bericht der Romisch

Germanischen komission 22. Pătroi, C. (2009) ‘Reprezentări antropomorfe de lut din Oltenia, descoperite în arealul culturii

eneolitice Sălcuţa’, Drobeta XVIII: 5-22. Păunescu, Al. (1990) ‘Locuirea mezolitică de tip Schela Cladovei de la Ostrovul Corbului Judeţul

Mehedinţi’, Studii şi Cercetări de Istorie Veche şi Arheologie 41(2): 123-47. Petrescu Dîmboviţa, M. (1957) ‘Les principaux résultats des fouilles de Truşeşti’, Analele Ştiinţifice ale

Universităţii ‘Al. I. Cuza’. Istorie. III(1-2): 1-22. Poruciuc, A. (1995) Archaeolinguistica. Trei studii interdisciplinare, Bibliotheca Thracologica IX. Radu, O. (1979) ‘Plastica neolitică de la Chişoda Veche şi câteva probleme ale neoliticului din nordul

Banatului’, Tibiscus V: 67-76. Richards, M., Macaulay, V., Hickey, E., Vega, E., Sykes, B., Guida, V., Rengo, C., Sellitto, D., Cruciani,

F., Kivisild, T., Villems, R., Thomas, M., Rychkov, S., Rychkov, O., Rychkov, Y., Gölge, M., Dimitrov, D., Hill, E., Bradley, D., Romano, V., Calì, F., Vona, G., Demaine, A., Papiha, S., Triantaphyllidis, C., Ştefănescu, G., Hatina, J., Belledi, M., Di Rienzo, A., Novelleto, A., Oppenheim, A., Nørby, S., Al-Zaheri, N., Santachiara-Benerecetti, S., Scozzari, R., Torroni, A. şi Bandelt, H.J. (2000) ‘Tracing european founder lineage in the Near Eastern mtDNA pool’, American Journal of Human Genetic 67: 1251-76.

Roman, P. (1996) ‘Istoricul Cercetărilor’, în P. Roman şi Al. Păunescu (ed.) Ostrovul Corbului I, pp. 11-33, Bucureşti: Ed. Caro.

Roman, P. şi Boroneanţ, V. (1974) ‘Locuirea neolitică din Ostrovul Banului’, Drobeta I: 117-28. Roman, P. şi Dodd-Opriţescu, A. (1980) ‘Interferenţe etnoculturale din perioada indoeuropenizării

reflectate în cimitirul eneolitic de la Ostrovul Corbului’, Thraco-Dacica X(1-2): 11-38. ─── (2008) Ostrovul Corbului între km. Fluviali 911-912. Morminte şi unele aşezări preistorice,

Bucureşti: Ed. Academiei Române. Roller, L. E. (1999) In search of God the Mother, Los Angeles: University of California Press. Roska, M. (1941) Die Samlung Zsofia von Torma, Cluj. Rosser, Z.H., Zerjal, T., Hurles, M.E., Adojann, M., Alavantic, D., Amorim, A., Amos, W., Armentero,

M., Arroyo, E., Barbujani, G., Beckman, G., Bertranpetit, J., Bosch, E., Bradley, D.G., Brede, G., Cooper, G., Côrte-Real, H., Knijff, P., Decorte, R., Dubrova, Y., Evgrafov, O., Gilissen, A., Glisic, S., Gölge, M., Hill, E., Kravchenko, A., Krumina, A., Kučinskas, V., Lavinha, J., Livshits, L., Malaspina, P., Maria, S., McElreavey, K., Meitinger, T., Mikelsaar, A. V., Mitchell, R.J., Nafa, K., Nicholson, J., Nørby, S., Pandya, A., Parik, J., Patsalis, P., Pereira, L., Peterlin, B., Pielberg, G., Prata, M.J., Previderé, C., Roewer, R., Rootsi, S., Rubinsztein,

http://www.worldcat.org/search?qt=hotseries&q=se%3A%22Bibliotheca+memoriae+antiquitatis%22


D.C., Saillard, J., Santos, F.R., Ştefănescu, G., Sykes, B., Tolun, A., Villems, R., Tyler-Smith, C. şi Jobling, M. A. (2000) ‘Y-chromosomal diversity in Europe is clinal and influenced primarily by geography, rather than by language’, American Journal of Human Genetic 67: 1526-43.

Schier, V. şi Draşovean, F. (2004) ‘Masca rituală descoperită în tellul neolitic de la Uivar (judeţul Timiş)’, Analele Banatului Serie Nouă XII-XIII: 41-56.

Stefanovič, S. şi Borić, D. (2008) ‘New-born infant burials underneath house floors at Lepenski Vir: in pursuit contextual meanings’, British Archaeological Reports International Series 1893: 131-69, Oxford: Archaeopress.

Şimon, M. (1989) ‘Aşezarea sălcuţeană de la Ostrovul Corbului’, Studii şi Cercetări de Istorie Veche şi Arheologie 40(2): 89-114.

Taloş, I. (1973) Meşterul Manole, Bucureşti: Ed. Minerva. Treuil, P. (1983) Le Neolithique et le Bronz Ancien Egéén. Les problemes stratigraphiques et

chronologiques, les tehniques, les hommes, Paris: Ecole Française D’Athènes. Ucko, P. (1962) ‘The interpretation of prehistoric antropomorphic figurines’, Journal of Royal

Anthropological Institute 92: 38-54. Ursulescu, N. (2000) ‘Les premières representations masculines dans le néo-énéolithique de la

Roumanie’, Studia Antiqua et Archaeologica VII: 207-20. Vallejo, D.S. şi Cortés Sánchez, M (2007) ‘El “Torso” antropomorfo de la Cueva de Nerja (Málaga).

Reflexiones sobre los representaciones humanas sobre soporte mobiliar del III milenio ANE en el sur de la Península Ibérica’, Zephyrus 60: 155-72.

Vasić, M. (1936) Preistorijska Vinča, vol. II-III, Belgrad. Vlassa, N. (1966) ‘Douăsprezece figurine cu cap mobil de la Turdaş’, Sargeţia IV: 9-16. Voinea, V. (2005) Ceramica complexului cultural Gumelniţa-Karanovo VI. Fazele A1 şi A2, Constanţa:

Ed. Ex Ponto. Zorbić, B. (2008) ‘Antropomorphic figurines, altairs, prosopomorphic lids’, în N. Tasić (ed.) Grivac.

Settlements of Proto-Starčevo and Vinča culture, pp. 303-43, Kragujevak.


Planşa I. Figurine antropomorfe, cultura Vinča: 1a-1c, 2a-2c - Ostrovul Corbului ‘Botul Piscului’; 3a-3d - Hinova ‘Pichetul de grăniceri’.

Anthropomorphic figurines, Vinča culture: 1a-1c, 2a-2c - Ostrovul Corbului ‘Botul Piscului’; 3a-3d - Hinova ‘Pichetul de grăniceri’.


Planşa II. Figurine antropomorfe, cultura Vinča, Ostrovul Corbului ‘Botul Piscului’.

Anthropomorphic figurines, Vinča culture, Ostrovul Corbului ‘Botul Piscului’.


Planşa III. Figurine antropomorfe, cultura Vinča, Ostrovul Corbului ‘Botul Piscului’.



Planşa IV. Figurine antropomorfe, cultura Vinča, Ostrovul Corbului ‘Botul Piscului’.


Un idol de tip „Tesalic” aparţinând culturii Vinča, descoperit la … Neagoe_BMJT 3.pdf ·...

Documents

Transcript of Un idol de tip „Tesalic” aparţinând culturii Vinča, descoperit la … Neagoe_BMJT 3.pdf ·...