Nu e usor sa cresti. Te agati de lucruri care au fost, te intrebi ce va urma. Dar incepand cu aceasta zi, stim ca un capitol din viata noastra s-a incheiat si ca trebuie sa ne pregatim pentru ceea ce ne va rezerva viitorul, sau si mai bine, sa ne pregatim viitorul pentru a lua forma viselor si asteptarilor noastre. Pentru ca cel mai important lucru pe care l-am invatat in liceu este ca suntem puternici, atat ca un grup, cat si individual, capabili sa realizam chiar si ceea ce parea a fi imposibil (Smiley) si cel mai frumos lucru cu care ne-am ales au fost amintirile si legaturile create aici.

In urma cu patru ani, din multimea de elevi care asteptau nerabdatori sa devina boboci ai Colegiului National Anastasescu, la chemarea dnei Voicu Olga, prima noastra diriginta, 28 dintre ei s-au desprins pentru a forma o parte din ceea ce vedeti dumneavoastra azi aici. Cateva luni au trecut si alti trei elevi s-au alaturat acestei mari familii care devenise IX A M.I bilingv. Am fost de la inceput un colectiv unit, in mare parte datorita faptului ca multi eram din aceeasi clasa, lucru pe care dnul profesor Popa l-a remarcat din prima, dupa galagia pe care o faceam (desi de obicei tindea sa creada ca Silvia n-a fost cu noi in generala ;)) dar si datorita faptului ca i-am primit cu bratele deschise pe cei care au vrut sa ni se alature. Timp de doi ani am vazut ce inseamna sa fii elev de liceu, atat bune si rele. am participat la Balul Bobocilor, am invatat din greu (mai mult sau mai putin), am realizat propriul nostru bal, in doar cateva zile, Balul Martisorului, iar cativa dintre colegi chiar au plecat in strainatate la San Remo, sa ne reprezinte liceul pe o scena internationala, am mers la petreceri impreuna. Apoi a venit clasa a XIa, cu emotii pentru ca urma anul ,,de foc’’ dar si cu bucurie, pentru ca urma sa organizam doua sarbatori importante : Halloween si Valentine’s Day. Am organizat cel mai tare Halloween din istoria scolii dar doar atat. Deoarece in ianuarie s-a intamplat ceva la care nu ne-am fi asteptat; accidentul unei college urmat de pierderea ei cateva luni mai tarziu. Colectivul nostru nu a mai fost niciodata la fel chiar daca ea, Loredana Matei, este si a fost mereu prezenta in gandurile si in amintirea noastra. Apoi a intervenit puterea de care vorbeam mai sus si am realizat ca daca mergem inainte nu inseamna ca o uitam ci ca vom continua ceea ce am inceput cu totii la inceputul liceului : sa crestem si sa devenim oameni de valoare.

Au urmat majoratele (mai putin unul) si schimbarea dirigintei cu dna profesoara Doina Baltoiu, care desi nu ne cunostea dinainte, a stiut sa se apropie de noi si sa ne apropie pe noi de ea, cu alte cuvinte, a fost o alegere perfecta pentru noi, la fel cum a fost si dna prof Voicu in primii doi ani. Apoi a urmat vacanta spre ultimul an. Un an in care ne-am distrat mult, am invatat mult (poate nu mai mult decat ne-am distrat, dar cel putin pe aproape), si ne-am apropiat si mai mult de profesori. Cu aceasta ocazie, vrem sa va multumim pentru cate ati facut pentru noi, pentru ceea ce ne-ati invatat, atat cunostinte in materiile pe care ni le-ati predat, cat si invataturi pe care le putem aplica mai tarziu in viata, pentru ca ne-ati sustinut cand am avut nevoie si ca ne-ati ajutat sa trecem mai usor prin liceu. De asemenea, vrem sa le multumim doamnelor diriginte, care au facut toate cele de mai sus si chiar mult mai mult si care au devenit parte integranta a acestei familii.

Prieteniile din liceu nu trebuie sa fie vesnice ; ele dureaza atata timp cat pastram in noi amintirea acestor patru ani frumosi, a profesorilor care ne-au indrumat si a colegilor alaturi de care am impartit zi de zi mari bucurii, realizari, dar si tristeti care au creat unele goluri pe care stim ca nu avem cum sa le umplem. Asadar, depinde de noi sa facem aceste prietenii si legaturi sa dureze cat de mult posibil si sa ne insoteasca pe parcursul vietii noastre de studenti si mai tarziu, de adulti.