Camil Petrescu se impune in contextul literaturii interbelice ca un adept al teoriei modernismului promovata de Eugen Lovinescu.Totusi,ceea ce da unitate operei sale este aspiratia spre autenticitate,scriitorul considerand ca staticul din proza traditionala trebuie inlocuit de miscare,accentul punandu-se astfel pe definirea psihica a individului.Un alt element inovator rezida in conceptia scriitorului care promoveaza teoria sincronismului considerand ca trebuia sa existe o fuziune intre literatura,filosofie,psihologie si celelalte domenii ale cunoasterii.La fel ca Marcel Prust,Camil Petrescu considera ca romanul devine ecoul experientelor interioare,idee confirmata si de afirmatia’’nu poti scrie onest decat la pers 1...scriu despre ceea ce vad,ceea ce aud,ceea ce inregistreaza simturile mele...din mine insumi nu pot iesi’’.Asadar,noului tip de roman i se impun timpul prezent si subiectiv,memoria fiind singura care da sentimentul concretului pt ca prin intermediul ei sunt reactualizate ganduri ,sentimente si indoieli care vor fi traite cu maxima intensitate.Pe de alta parte,se acorda atentie si introspectiei prin intermediul careia va fi evidentiata drama interioara a eroului.Caracterul subiectiv al romanului ``ulima...``este probat si de faptul ca naratiunea este realizata la persoana 1 din perspectiva naratorului omniprezent dar si a pers .narator,punandu-se accent pe trairile interioare ale personajului principal.Subiectivitatea confirma si caracterul modern al romanului,care nu are un subiect sau o tema propriu-zisa fiind bazat fie pe i idee,fie pe o pasiune.Ca elemente moderne mai putem insa aminti noua tipologie a personajului-cea a intelectualului inadaptat,actiunea fiind plasata in mediul citadin.In virtutea acestor repere,romanul lui Camil petrescu este considerat un roman modern subiectiv,reprezentativ pt evolutia romanului interbelic.Inca din titlu,datorita virgulei intelegem ca romanul cuprinde doua parti-una care surprinde povestea de dragoste dintre ghiorghidiu si ela si cea de-a 2 a care este axata pe jurnalul tinut de erou pe frontul Primului Razboi Mondial.Datorita substantivului ‘’noapte’’ din titlu,putem anticipa starea de conflict interior.Desi distincte,cele doua parti ale romanului sunt unite de prezenta aceleiasi constiinte care nareaza la persoana 1 si analizeaza introspectiv evenimentele si trairile anterioare.Este important sa remarcam ca in incipitul romanului eroul se afla pe front iar evenimentele prezentate ulterior s-au consumat inaintea luarii acestei decizii chiar daca afectiv va fi dominat de aceleasi incertitudini.De exemplu discutiile de popota ofiterilor din regimul xx devin un prilej de readucere aminte,eroul coreland toate acele discutii ce mizau ideea de cuplu cu ceea ce i s-a intamplat lui.Descoperind treptat cauza care a generat plecarea pe front,desi accentul cade pe refacerea istoriei cuplului,Gheorghidiu rememoreaza experientele traite alaturi de Ela.Astfel secventa in care Ghiorghidiu spune’’eram insurat de 2 ani si jumatate cu o colega de la Universitate si banuiam ca ma insala’’ ne ajuta sa intelegem pe de o parte cauza care a declansat drama interioara a eroului ,iar pe de alta parte ruptura care a intervenit in cuplu,motivul acesteia fiind probabil si orgoliul.Este important sa constientizam ca de la temelia acestui cuplu nu s-a aflat iubirea ci mandria reciproca,intre cei doi existand o incompatibilitate de ordin intelectual care va genera despartirea.Pt a intelege drama interioara a intelectualuilui insetat de certitudini trebuie sa urmarim acele secvente in care aceste incearca sa descopere raspunsuri dar care sa nu-i anuleze conceptiile sau principiile vis-a-vis de gandirea absoluta.Astfel,Gheorghidiu,desi se afla pe front,nu traieste realitatea obiectiva a acestuia ci traieste propriul razboi interior particularizat prin intermediul conflictului dintre mental si afect.Chiar daca pare initial

greu de inteles ca potentiala infidelitate a femeii iubite ar genera o acuta trauma interioara,intelegem treptat ca cititori de ce eroul este confuz dramatizand tot ceea ce i s-a intamplat.Asadar putem observa faptul ca distantarea dintre Gheorghidiu si Ela este declansata si de perceptia diferita pe care cei doi o aveau despre viata si iubire,Gheorghidiu privind-o p ea ca o proiectie a propriei personalitati nefiind dispus sa accepte ca Ela are propria ei personalitate.Probabil ca in virtutea formatiei filosofice,eroul a devenit un idealist care credea in iubire ca experienta unica si definitiva ,din acest motiv Ela devenind unica femeie din viata lui.Tinand cont de aceasta premisa,putem intelege de ce,atunci cand are banuiala infidelitatii Ghiorghidiu alege razboiul ca un plan care i-ar putea solutiona conflictul interior.Stim,insa ca drama interioara a intelectualului se declanseaza in urma mostenirii primite,care i-o releva pe Ela intr-o alta ipostaza,dar aceasta se va acutiza mai ales datorita incomunicarii.Cred ca putem spune totusi,ca plecarea pe front este un act de lasitate,Gheorghidiu amanand aceasta despartire care era inevitabila probabil pentru a nu-si recunoaste propria vina.Distanta fizica dintre cei doi conduce treptat la declinul cuplului iar daca din marturiile anterioare ale personajului n-am intuit destramarea cuplului,descoperim in cele din urma ca relatia lor era oricum sortita esecului deoarece a fost bazata pe orgoliu.Egocentrismul lui Gheorghidiu ar putea fi pe de alta parte o cauza a disolutiei cuplului pt ca Ghiorghidiu s-a dorit a fi obiectul admiratiei neconditionate a femeii fiind deranjat de ideea ca Ela ar putea fi fericita intr-un plan existential ce nu-l includea si pe el.Astfel devine cert ca cei doi,care au trait totusi o frumoasa poveste de dragoste nu mai au nicio sansa de a-si reface relatia pt ca ghiorghidiu nu este dispus sa renunte la principiile sale,dar nici sa recunoasca ca are vina.Este interesant de descoperit momentul in care,dupa o acuta suferinta in plan afectiv,Ghiorghidiu este``obligat`` sa reactioneze intelegand ca propria viata ii este in pericol si ca razboiul este un eveniment dur care-i inhiba suferinta sufleteasca.Astfel,in cap9``Ne-a acoperit pamantul lui D-zeu`` eroul realizeaza pt prima data in viata ca omul trebuie sa aiba reactii la ceea ce se intampla in jurul lui,iar perspectiva mortii il motiveaza facandu-l sa perceapa viata ca pe un cumul de experiente care merita a fi traite.Asadar,punand viata si moartea la acelasi nivel,eroul intelege ca viata merita a fi traita indiferent de esecurile inregistrate intr-un anumit plan.In virtutea faptului ca nu reuseste sa-se elucideze incertitudinea din plan afectiv,intelectualul are totusi curajul de a merge mai departe,asumandu-si viata si potentialele experiewnte in planul cunoasterii.In acord cu deznodamantul,eroul reuseste prin indiferenta sa se detaseze total de esecul din plan afectiv,afirmatia’’dar nu,sunt obosit si mi-e indiferent daca m-a inselat sau nu’’fiind sugestiva.Tinand cont de acest reper se confirma inca o data ideea ca tipul intelectualului inadaptat poate fi perceput ca invins in planul iubirii,dar invingator intr-un plan general al vietii.Acest roman,ca de altfel majoritatea romanelor lui Camil petrescu se inscrie in categoria operelor care adera la teoria modernismului lovinescian,iar eroul face parte din galeria ‘’sufletelor tari’’sau din tipologia intelectualuilui inadaptat.CP. Ramane si datorita acestui roman unul dintre promotorii inoirii literaturii,iar ceea ce da substanta operei sale fiind autenticitatea.