ULTIMA NOAPTE A SFINŢILOR BRÂNCOVENI Sava BOGASIU - Fundația Sf. Sava de...

Alpha MDNBuzău 2014

ULTIMA NOAPTE A SFINŢILOR BRÂNCOVENISava BOGASIU

2

corectura: Lidia Dinu

tehnoredactare: Valentina Bucur

Romanul ”ULTIMA NOAPTE A SFINȚILOR BRÂNCOVENI” îl dedic cu bucurie P.S. Sebastian Paşcanu,

episcopul Slatinei şi Romanaţilor, în eparhia căruia s-a născut Sfântul voievod Constantin Brâncoveanu,

la Brâncoveni, un sat străvechi de pe malul Oltului,aproape de Slatina.

Precuvântare

Cartea ”ULTIMA NOAPTE A SFINȚILOR BRÂNCOVENI”este prinosul meu de recunoștință pentru jertfa lor măreațăpe altarul sfânt al BISERICII și al PATRIEI noastre străbune,ROMÂNIA.

Oricât s-a scris și se va mai scrie despre martiriul SfințilorBrâncoveni, nimeni nu poate cuprinde în cuvinte omeneștieroismul credinței și al iubirii lor de neam. În acest romanistorico-religios, m-am străduit cu ajutorul bunului DUMNEZEU, Care este mare, să mă transpun pentru douăzeciși patru de ore în situația Brâncovenilor.

M-am dus la închisoarea lor din Edicule (Istanbul) ”înduh” ca să-mi eliberez sufletul meu, gândindu-mă la cuvinteleFericitului Augustin: ”neliniștit este sufletul meu până ce se vaodihni la Tine, Doamne”.

Am venit la ei în temniță ca să descopăr că singura calede mântuire este trecerea prin suferință aici pe pământ. Amcoborât cu ei în acea groapă adâncă și întunecată ca să poturca tot cu ei pe scara raiului, vorba marelui poet contempo-ran Ioan Alexandru - rapsodul Sfinților Brâncoveni -, care ziceaașa: ”nu poți urca fără ca mai întâi să te cobori în adâncul su-fletului tău”.

M-am furișat în taină în temnița cea mai înfricoșătoare

Ultima noapte a Sfinţilor Brâncoveni

3

a Sfinților Brâncoveni, pentru ca prin rănile lor să-mi vindecdurerile sufletului meu însângerat de toate răutățile din jurulmeu.

M-am apropiat de trupurile lor înghețate de răceala în-chisorii ca să-mi încălzesc inima cu dragostea lor fierbinte pen-tru Biserică și Patrie.

Doamne, cât de frumoase au fost clipele mele împreunăcu Sfinții Brâncoveni în temniță, dar mai ales în ziua martira-jului lor pascal, când i-am văzut ca pe niște miei pregătiți dejertfă, cu sufletul lor albit de credință și iubire față de Mielul celveșnic, Hristos, Care a luat asupra Lui toate păcatele noastre!

Am văzut în duh încoronarea lor cu coroane cerești pefrunțile lor strălucitoare, chiar de către îngerii din ceruri venițila Istanbul pe data de 15 august 1714 ca să le ridice sufletelela DUMNEZEU.

În acest roman am pus mult suflet, ca de altfel în tot ceam scris. Nu pot scrie decât cu inima mea.

La sfârșitul acestei cărți am înțeles că cel mai importantlucru în această viață pământească este să-L iubești și să-Lmărturisești pe HRISTOS ca ”DUMNEZEU ADEVĂRAT DINDUMNEZEU ADEVĂRAT, LUMINĂ DIN LUMINĂ”.

Binecuvântare și bucurie sfântă tuturor celor care vorgăsi răgaz să îngenuncheze în fața acestei mărețe icoane a nea-mului nostru: Martiriul Sfinților Brâncoveni.

MARE ESTE DUMNEZEU!

Sava Bogasiu

Sava BogaSiU

4


14 august 1714

După încă o zi de chinuri și torturi de totfelul, puse la cale de mai-marele tem-

nicerilor, voievodul constantin Brâncoveanu, domnulvalahiei, dimpreună cu cel mai bun sfetnic al său,ianache văcărescu și cu cei patru fii, constantin,Ștefan, radu și matei, au fost aruncați din nou înaceeași groapă adâncă din beciurile întunecate aleînchisorii edicule din istanbul.

Sultanul ahmed al iii-lea și vizirul alin pașa,ginerele său, timp de aproape cinci luni, prin toatemetodele și mijloacele s-au străduit din răsputeri săscoată de la ei cât mai multe informații cu privire labogățiile lor din valahia, cât și despre sumele de banidepuse în băncile străine de la viena și veneția.

capugiul mustafa-aga, trimis de sultan cu fir-man ca să-l mazilească pe măria Sa voievodul con-stantin Brâncoveanu în ajunul praznicului Buneivestiri, pe 24 martie 1714, a reușit în mare grabă ca,o dată cu arestarea întregii familii voievodale, să ia ca

5

Sava BogaSiU

pradă peste trei sute de care trase de boi, în care apus tot tezaurul din vistieria valahiei, la care s-auadăugat și toate bunurile de preț ale familiei domni-torului valah.

aici, în închisoare, atât sultanul, cât și vizirul, s-au năpustit asupra Brâncovenilor asemenea unorlupi flămânzi, cuprinși de patima lăcomiei, ca să-isfâșie de vii, pentru a scoate aur chiar din firele lor depăr, pe care le-au smuls cu carne cu tot.

ienicerii i-au scos voievodului constantin Brân-coveanu și unghiile din carnea însângerată.

Înfometați de atâta vreme, lipsiți de ”pâineacea de toate zilele” și fără apă, cu buzele umflatede sete, desculți, fără niciun fel de încălțăminte pepietrele colțuroase, cu lanțuri grele la picioare, ei aufost puși pe fundul gropii întunecate din cea maitemută închisoare a imperiului otoman.

În acea noapte de vară, printr-o spărtură a în-chisorii de deasupra gropii, luna plină și luminoasă și-a revărsat lumina ei caldă și sfântă peste Brân-coveni. pe chipurile lor însângerate, la lumina vie alunii, se vedea atâta strălucire, de parcă era aureolasfinților din icoanele bisericii.

ochii lor erau plini de strălucire, deoarece gol-gota suferinței lor se transformase în acea noapte

6

într-un tabor luminos.Bătrânul tată, care tocmai în această noapte de

priveghere împlinea onorabila vârstă de 60 de ani, cuprivirea lui pătrunzătoare și cu vocea în șoaptă, defrica ienicerilor de pază, s-a adresat așa fiilor săi:

- Dragii mei, în viață tot omul trece prin bune,dar și prin rele. aici, pe pământ, viața omului estefăcută din întuneric și lumină, după cum avem șinoapte, și zi, și în curând vom trece din noapte la ziuacea mare care se apropie pentru noi toți, atunci cândne vom întâlni cu Dumnezeu cel plin de lumină și deslavă cerească.

nu vă speriați de aceste chinuri și necazuri princare trecem acum noi toți; să știți o vorbă veche dinstrămoși: ”necazurile nu cad pe pietre, ci pebieții oameni”, ca, prin ele, oamenii să devină maiputernici și mai strălucitori prin a lor răbdareîndelungată.

acele scoici frumoase și minunate pe care levedem pe țărmul mării sunt fructul suferinței lor.

nu vă temeți de niciun chin, oricât de mare arfi, căci toate sunt trecătoare; puțin mai este și vomintra în lumina lui Dumnezeu, care este mare.

-tată, zice mateiaș, feciorul cel mic de doar dois-prezece ani, de ce necazurile pică și pe noi, copiii?


7

Sava BogaSiU

- puiul meu, ai observat că ploaia cade pestetot, și peste florile mari, dar și peste cele mici. ce aizice tu dacă ploaia din ceruri nu ar cădea și pestefloricele, ar mai crește ele, ar mai înflori?

necazurile, suferințele din viață sunt ca apa deploaie, care pe de-o parte spală tot ce este murdar,iar pe de altă parte ajută la creștere. la fel șinecazurile, durerile, când vin din voia celui de Sus, audarul de a ne curăța sufletele și de a face să creascăîn noi roadele credinței și ale răbdării îndelungate.

Deodată, Ștefan, al doilea fiu al voievoduluiconstantin Brâncoveanu, intervine și el în aceastădiscuție aprinsă, legată de problema răului în lume șide existența suferinței umane.

Dintre toți fiii domnitorului, Ștefan era cel maicult; a studiat în țară chiar la academia ”SfântulSava” de la București și apoi peste hotare în con-stantinopol (istanbul). el este autorul a două cărțitipărite în limba greacă: ”Cuvânt panegiric lamarele Constantin” și ”Cuvânt panegiric laAdormirea Maicii Domnului”, apărute în 1702.

pentru orice tânăr de atunci, dar și de astăzi,problema suferinței este un subiect des întâlnit îndiscuțiile cu ceilalți. mereu ne întrebăm: de ce existăsuferință? De unde pornește și cum trebuie să

8


reacționăm în fața ei? cum este mai bine: să neapărăm de ea sau să o tratăm cu indiferență?

Ștefan încearcă să dea o explicație filozoficălegată de suferință. tocmai îl studiase pe leibniz(1646-1716) și pe toma d'aquino (1225-1274). princuvinte simple, se străduiește să-l convingă pefrățiorul lui mai mic, mateiaș, dar și pe ceilalți frați, căDumnezeu nu este autorul răului și al suferinței. răulnu există în sine; el este doar lipsa binelui. Dumnezeuse identifică cu binele, deoarece el este binele abso-lut.

răul vine de la diavol, care în mod liber și-afolosit voința pentru a păcătui. ca și omul, diavolulare voința liberă de a face bine sau rău.

Deoarece diavolul a căzut din harul lui Dum-nezeu, el face mereu numai rău; mai mult, el îiîndeamnă pe toți oamenii să facă și ei tot felul derele, care produc atâta suferință în lume.

Ștefan voia să le argumenteze că: răul este în-totdeauna o distorsionare a unui lucru bun. răul nupoate exista de unul singur, ci este doar o coruperea binelui. În acest sens, existența răului esteasemănătoare cu existența parazitului; în spateleoricărui rău există influența diavolului, care urăștemereu binele. el îi face pe oameni răi, îi determină

9

Sava BogaSiU

să se lupte între ei și să distrugă tot ce e frumos, îiconvinge să creeze haos în lume.

Domnitorul constantin Brâncoveanu asculta cumare atenție explicațiile filozofice și dogmatice ale luiȘtefan şi a intervenit și el cu aceste cuvinte con-vingătoare:

Dumnezeu acceptă suferința în lume din douămotive: în primul rând, ca plată pentru păcatelenoastre de tot felul, pe care le facem din pruncie,după cum spune Psalmul 50: ”întru păcate m-anăscut maica mea”; în al doilea rând pentru a neîncerca, a ne verifica în astfel de situații credința.

avem un frumos exemplu în Biblie, cazul lui iov,care a suferit foarte mult, fără să fi făcut păcate maripe pământ. Dimpotrivă, el era credincios și ascultătorlui Dumnezeu. cu toate acestea, a fost foarte greulovit din toate părțile, așa cum am pățit și noi acum.Hoții i-au luat toate bogățiile pământești, a rămasfără copii și pe deasupra s-a ales și cu o boală denevindecat, urât mirositoare: lepra.

Dumnezeu a vrut să vadă cum reacționează înastfel de momente: blestemă, înjură, se leapădă decredință sau, dimpotrivă, își pune nădejdea în Dum-nezeu și merge mai departe în viață tot cu Dum-nezeu?

10

iov a luat cu bine acest examen. În acele clipede durere, de suferință, a rostit cuvintele memora-bile: ”Domnul a dat, Domnul a luat, fie numeleDomnului binecuvântat!”.

așa am pățit și noi acum: am pierdut tronulvalahiei, am pierdut familia, ni s-au luat toatebogățiile, și acum ne-am ales cu atâtea răni petrupurile noastre și cu închisoare grea.

ce trebuie să facem? ce ne-a mai rămas defăcut? la fel ca iov, să zicem: ”Dumnezeu ne-adăruit atâtea daruri și bucurii nesperate șibună înțelegere în familia noastră, bunăstaredin belșug, încât am putut să ajutăm mulțisăraci și să ridicăm atâtea biserici și mănăstiriîn toată țara, chiar si peste hotare, la SfântulMunte Athos, la Ierusalim etc.

Acum însă le-am pierdut pe toate. Atâtne-a mai rămas: comoara sufletelor noastre.Pe acestea să nu le pierdem!”

În continuare, măria Sa voievodul constantinBrâncoveanu le-a zis:

- Să binecuvântăm pe bunul Dumnezeu și pen-tru acest pahar al suferinței, pe care ni l-a dat să-lbem acum! a sosit momentul să înțelegem mai binetaina suferinței prin care trecem, să ne-o asumăm


11

Sava BogaSiU

așa cum este și să nu căutăm prea multe argumenteraționale, de dezvinovățire. Să nu uităm un lucrufoarte important: suferința trece mai ușor dacă negândim la iubirea lui Hristos față de noi, oamenii, maiales atunci când el fost răstignit și a zis cu glas tare:”Părinte, iartă-le lor, că nu știu ce fac!”.

radu, al treilea fiu al voievodului Brâncoveanu,care se logodise cu Smărăndița, fiica lui antiohie can-temir vodă, având gândul și inima fierbinte la logod-nica lui dragă, a grăit așa către toți cei de față:

iubirea este unicul răspuns la suferință. tainacrucii mântuitorului iisus Hristos este pentru noimanifestarea iubirii lui Dumnezeu, după cum citim înevanghelie: „Atât de mult ne-a iubit Dumnezeu,încât a trimis pe Unicul Său Fiu Iisus Hristos”(ioan 3, 16), ca să moară pentru noi pe cruce.

o mamă, când naște, trece prin durere șisuferință multă, dar apoi se bucură nespus că s-anăscut pruncul ei. mama suferă durerea nașterii pen-tru că îl iubește pe copilul care se naște în familia ei.În iubire orice suferință este ușoară. eu sunt convinscă Dumnezeu ne iubește acum în această durere șică el vrea să ne nască pe noi toți la o nouă viață.

- radule, îmi place tare mult cum gândești,spuse tatăl său, domnitorul constantin Brâncoveanu.

12

Suferim pentru că-l iubim pe Dumnezeu, pe iisusHristos, care este plin de iubire. Dacă acum nelepădăm de Hristos, suferința noastră încetează prinschimbarea ortodoxiei cu religia otomanilor, și ime-diat vom fi eliberați din închisoarea aceasta, undemult ne chinuim.

- mai bine să murim creștinește, decât să nefacem musulmani!, exclamă sfetnicul ianache vă-cărescu, omul de încredere al domnitorului. religiamusulmană nu este o cale de a ieși din suferință.coranul, cartea religioasă a musulmanilor, spune cărăul vine din partea lui allah: ”toate sunt dinpartea lui Allah” (coran 4, 78). mulți adepți ai religiei musulmane îi urăsc de moarte pe creștini și îichinuie în fel și chip.

În ortodoxie descoperim iubirea ca formăreligioasă, în timp ce religia musulmană promovează”războiul sfânt” (jihadul), împotriva tuturor celorcare nu se închină lui allah și profetului său mo-hamed.

- eu unul vreau să rămân până la moarte orto-dox, pentru că numai în această credință poți muri iu-bind chiar și pe cel care te omoară, spune constantin,cel mai mare dintre fiii voievodului.

- Suferința noastră devine mai ușoară dacă


13

Sava BogaSiU

acum ne vom ruga mai mult la Dumnezeu; ea esteun calmant. rugăciunea în suferință este ca unpansament care ferește rănile de infecție. rugă-ciunea ne dă putere și forță să trecem și peste acestemomente grele, adaugă bătrânul tată Brâncoveanu,care și-a ridicat fruntea spre cer, rostind în șoaptărugăciunea minții: ”Doamne, Iisuse Hristoase,Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine,păcătosul!”.

această rugăciune rostită încontinuu în adânculsufletului nostru ne aduce multă alinare în suferințelenoastre, continuă el. necazurile nu trebuie să nesperie. ele sunt inevitabile; le întâlnim la tot pasul;nu putem sări peste ele. mântuitorul iisus Hristos, înevanghelia Sa, ne spune așa: ”În lume necazuriveți avea, dar îndrăzniți! eu am biruit lumea”(ioan 16, 33). Dumnezeu ne mângâie mereu înnecazuri și dureri.

Sfântul apostol pavel scria corintenilor: ”Bine-cuvântat este Dumnezeu și Tatăl Domnuluinostru Iisus Hristos, Părintele îndurărilor șiDumnezeul mângâierii, Cel care ne mângâiepe noi în tot necazul, spre a putea sămângâiem și noi pe cei care se află în necazuriprin mângâierea cu care noi înșine suntem

14

mângâiați de Dumnezeu, fiindcă precum pri-sosesc suferințele lui Hristos în noi, așaprisosește prin Hristos și mângâierea noastră”(ii corinteni 1, 3-5).

Deodată, în toiul acestor discuții foarte intere-sante, se aude un scârțâit puternic provocat de ridi-carea ușii. Doi dintre paznicii temniței au fost trimișinoaptea târziu de către vizirul alin pașa să tulbureliniștea familiei voievodale cu tot felul de insulte șiloviri peste trupurile întemnițaților, deja istoviți de răniși de foame.

- ghiaurilor blestemați, ce tot vorbiți între voi?,li se adresează pe un ton brutal unul dintre temniceri.vreți să puneți țara la cale? Sau vreți să evadați? n-aveți nicio șansă. Din această închisoare se iesedoar prin moarte, altă scăpare nu aveți. chiar mâinese va pecetlui soarta voastră, care stă în mâinile sultanului ahmed al iii-lea, pe care marele allah l-apus în slujba profetului nostru mohamed.

vi s-a propus de atâtea ori să treceți la religiamusulmană și n-ați făcut-o. altă scăpare nu aveți!

voievodul Brâncoveanu, cu multă stăpânire desine și curaj, le spune temnicerilor:

- cu ce drept ne faceți ghiauri blestemați, devreme ce eu, ca domnitor al valahiei, cu întregul meu


15

Sava BogaSiU

popor valah, timp de un sfert de secol v-am susținutfinanciar Înalta poartă otomană, care ne-a obligat săplătim biruri mari, tot mai mari de la an la an?! avemo țară bogată cu oameni săraci, din cauza haraciuluicare a devenit insuportabil. nu vă mai săturați să luațicu japca atâtea bogății...

ne-a așezat bunul Dumnezeu între Dunăre șimunții carpați, în bătaia popoarelor migratoare, în-cepând cu romanii și continuând cu goții, slavii și apoicu invazia voastră. aici ne-au găsit toți, în aceastățară numită pe vremea buneilor noștri DACIA,deoarece noi am fost mereu aici, de la apariția primilor oameni pe acest pământ blagoslovit de Dum-nezeu. De altfel, acest cuvânt sacru: ”Dacia” vinede la ”D`aci”, adică de aici.

noi d'aci nu vom pleca, chiar de ne veți omorî;din sângele nostru se vor ridica alți viteji care, cu puterea crucii și a sabiei biruitoare, îl vor alunga depe aceste meleaguri strămoșești pe orice străin venitcu gânduri viclene de stăpânire într-o țară care nueste a voastră, nici a străinilor.

Suntem un popor dreptcredincios, cu frică deDumnezeu. mereu ne-am pus nădejdea în Dum-nezeu, căruia voi îi spuneți în limba voastră allah.Țara noastră se numește și V-alah-ia, care în tradu-

16

cere înseamnă: ”în Dumnezeu”. la noi a coborâtDumnezeu în carne și oase, prin IISUS HRISTOS,”Dumnezeu adevărat din Dumnezeu ade-vărat”. mahomed al vostru este doar un om, căruiavoi îi spuneți prooroc. el a fost însurat cu mai multefemei, a avut mulți copii, a condus războaie decucerire, a făcut jafuri și a produs teamă între oa-meni și popoare.

pentru noi, creștinii, iisus Hristos este ”Iubireaîntrupată”, căci el s-a jertfit pentru noi, ne-a spălatpăcatele cu Sângele Său pe cruce; nu a purtat niciunrăzboi, a propovăduit mereu pacea, iertarea, bucuria.a biruit moartea prin învierea Sa din morți. cuadevărat este Dumnezeu; or mahomed, după moar-te, a putrezit, după cum dovedesc oasele salepăstrate într-un cavou.

ce argument mai mare vreți pentru a crede șivoi că iisus este Dumnezeu adevărat din Dumnezeuadevărat? Învierea este argumentul decisiv. ma-homed nu este fiul lui allah, e doar un prooroc; pen-tru noi, iisus Hristos este fiUl lUi DUmneZeU, princare s-a creat Universul și s-a mântuit neamul ome-nesc. el a venit pentru toate popoarele, chemându-le la bună viețuire între ele, la armonie. evanghelia luiiisus este cartea iubirii lui Dumnezeu pe pământ.


17

Sava BogaSiU

Biserica ortodoxă nu a declanșat niciodatărăzboaie religioase. a respectat libertatea fiecăruipopor, de aceea în valahia noastră sunt și oameni dealte religii: evrei, budiști, musulmani în Dobrogea șialții de alte credințe, pe care noi, românii, nu i-ampersecutat, ci i-am lăsat în pace, să-l caute ei sin-guri pe Dumnezeu și să aleagă liberi cărui Dumnezeuvor să-i slujească.

istoria voastră este plină de războaie sfinte, pecare le-ați numit în arabă ”jihaduri” și l-ați transfor-mat pe allah într-un zeu războinic. ce fel de religieeste aceasta, care aduce vărsare de sânge, robie șifrică?!

cine v-a îndemnat pe voi să cuceriți atâteapopoare, venind din stepele asiei și ajungând în eu-ropa, la gurile Bosforului, trecând prin foc și sabiecetatea sfântă a constantinopolului în anul 1453?! ațiînroșit marea mediterană cu sângele creștiniloromorâți în acele zile de asediu al cetății sfinte, căreiai-ați schimbat numele în istanbul.

vai de mânia cea dreaptă a lui Dumnezeu, carese va năpusti asupra poporului vostru! Blestemați săfiți voi, care asupriți popoarele în numele lui allah,omorând atâtea mii de oameni doar din motive reli-gioase, deoarece creștinii nu-l socotesc pe mohamed

18

drept cel mai mare profet din istoria omenirii! câtătiranie!!!

Unul din ienicerii de pază, pe nume osman,care era de față, simțindu-se ofensat de aceste cu-vinte îndrăznețe, l-a lovit peste gură pe domnitorulBrâncoveanu și l-a trântit de mai multe ori cu capulde zidul temniței, până când sărmanul voievod seumplu de sânge.

copiii s-au strâns îndată în jurul tatălui,ajutându-l să se ridice de jos. acesta le spune:

- Dragii mei copii, nu vă temeți! mântuitoruliisus Hristos m-a întărit ca să nu simt aceste răni șilovituri grele. mă gândesc la cât de mult a suferitmântuitorul nostru pe cruce pentru păcatele noas-tre...

După plecarea paznicilor, la miezul nopții s-afăcut liniște profundă; fiecare se ruga în taină maiciiDomnului, cea grabnic-ajutătoare în tot felul denecazuri și supărări.

Deodată, o cucuvea se așează pe capacul gropiice servea ca temniță și începe să se tânguie.

- ce o fi cu acest vaiet noaptea târziu?, zice spe-riat mateiaș, copilul cel mai mic.

- acesta este un semn urât; sultanul ne-a pusgând rău la toți, să ne omoare în zorii zilei, adaugă


19

Sava BogaSiU

timid radu.- Dragii mei copii, îi liniștește voievodul, nu vă

temeți! cucuveaua este o pasăre de noapte pe carebunul Dumnezeu a pus-o să cânte. aceasta emenirea ei. atunci când oamenii dorm noaptea,multe viețuitoare de tot felul se trezesc și aleargădupă hrana lor cea de toate zilele. la fel face șiaceastă cucuvea.

nu trebuie să fim superstițioși, zice și fiul celmare, constantin. Să nu confundăm adevăratacredință ortodoxă cu tot felul de superstiții și lucruribăbești. orice superstiție arată de fapt necredința,adică neîncrederea în puterea lui Dumnezeu.

nu vă temeți de păsările de noapte, îiîncurajează și sfetnicul ianache văcărescu. mai binesă ne fie frică de oameni, și nu de viețuitoarele luiDumnezeu.

omul este cel mai schimbător: aci este ca unmiel, aci se face fioros ca un lup; acum e blând ca unporumbel, acum ia chipul fioros al unui leu dinpădure, cum zice Sfântul apostol petru despre diavol,că este: ”ca un leu, căutând pe cine să înghită”(i petru 5, 8).

pentru a îndepărta din suflet orice teamă șiîndoială, Ștefan Brâncoveanu, care avea talent nu

20

numai la lectură, ci și la muzică, dădu tonul la ofrumoasă cântare veche bisericească: ”Cu noi esteDumnezeu, înțelegeți popoare și vă plecați,căci cu noi este Dumnezeu”. apoi ei au continuatcu o altă cântare religioasă mișcătoare: ”Apă-rătoare Doamnă, pentru biruință, mulțumiri,izbăvindu-ne din nevoi, aducem ție, Născă-toare de Dumnezeu noi, robii tăi...”.

- Dragii mei, cât de liniștitoare este muzicareligioasă din Biserica ortodoxă! te înalță până laceruri și-ți alină sufletul, zice voievodul constantinBrâncoveanu, mare admirator al muzicii bizantine.

la academia ”Sfântul Sava” din București,domnitorul constantin Brâncoveanu a înființat și ocatedră de muzică psaltică, unde l-a pus profesor pemacarie, un mare protopsalt grec, bun cunoscător almuzicii psaltice, care diferă foarte mult de cea liniară,venită la noi pe filieră occidentală.

armonia muzicii psaltice te face să te simți în altreilea cer, vorba Sfântului apostol pavel (ii corinteni12, 3).

muzica este de origine divină, deoarece în ceruriîngerii Îi cântă neîncetat lui Dumnezeu: ”Sfânt,Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot” (isaia 6, 3). De laacest imn îngeresc, Biserica a formulat trisaghionul:


21

Sava BogaSiU

”Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără demoarte, miluiește-ne pe noi”.

Sfântul ioan Damaschin spunea: ”cea maiplăcută modalitate de a-L cinsti pe Dumnezeueste cântarea religioasă”.

primul manual de muzică psaltică de originebizantină a fost întocmit pentru valahia de filotei sinaga Jipa și s-a numit ”psaltichie valahă”.

muzica bisericească are mult har, ne aduceliniște, bucurie și încredere în bunul Dumnezeu. Dincărțile regilor aflăm că tânărul David era un mare iu-bitor de muzică religioasă; el știa să cânte psalmiiacompaniat de un instrument muzical numit”psaltirion”. atunci când regele Saul era tulburat,supărat, David, prin această muzică religioasă, îlliniștea imediat.

- iubiții mei, continuă domnitorul constantinBrâncoveanu, cele mai frumoase cântări bisericeștile-am auzit la Sfântul munte athos, unde toate sluj-bele se fac la miezul nopții. acolo toți monahii cântăca îngerii din ceruri. am avut senzația că într-adevăreram în ceruri. o veche cântare bizantină glăsuieșteașa: ”în Biserica slavei Tale stând, în ceruri nise pare a sta, Doamne”. ar fi bine dacă am cântaacum împreună ”HRISTOS A ÎNVIAT”. mai frumos

22

ca acest cântec nu există altul. Doamne, ce frumosrăsună imnul pascal în această groapă a închisorii!

- tată, de ce ne pui să cântăm ”Hristos a în-viat”?, întreabă mateiaș, cel mai mic fiu al voievo-dului Brâncoveanu. oare ai vreo presimțire că vommuri aici, în această noapte? cu siguranță că pazniciiotomani vor reveni la noi ca să ne chinuie și apoi săne omoare pe toți, pentru că le-am stricat linișteacântând.

- Dragul tatii, nu te speria deloc! e bine săcântăm mereu ”Hristos a înviat”, în orice zi a anului și oriunde ne-am afla. Să nu vă fie frică demoarte, deoarece Hristos a biruit moartea noastră cuÎnvierea Sa din morți şi otomanii nu pot să omoaresufletul din noi. trupul este ca o cârpă: îl poți tăia înbucăți, îl poți pune pe foc, îl poți arunca în apă. Su-fletul din noi este ”chipul lui Dumnezeu” și el afost creat pentru veșnicie. prin moarte noi intrăm cusufletul în veșnicie, ne ducem la Dumnezeu, părinteleceresc, care ne ia în brațele Sale sfinte.

- tată, cum poate un mort să învieze dacă i setaie capul și i se aruncă în mare?

- la Dumnezeu totul e posibil, scump copil,deoarece el este mare, atotputernic și bun. așa cumun magnet atrage toate metalele din pământ, inclu-


23

Sava BogaSiU

siv din gunoaie, la fel și forța magnetică a lui Dum-nezeu atrage toate părțile corpului omenesc, oriundear fi ele aruncate.

Dragul meu, ce este mai ușor: să faci ceva dinnimic sau să faci ceva din ceva? atunci când Dum-nezeu a făcut lumea, nu exista nimic. Dumnezeu Și-a arătat marea Sa putere când a zis: ”Să fiepământ!”; și imediat s-a făcut pământul. a zis: ”Săfie animale!”, și îndată au apărut cu miile, de totfelul.

Dacă bunul Dumnezeu a făcut toate acestea”din nimic”, cu atât mai ușor Îi este să zică câtorvaoase rămase: ”Umpleți-vă cu carne și piele șideveniți iar om, așa cum ați trăit pe pământ!”.la Dumnezeu totul este posibil.

- matei, tata are dreptate, îi spune Ștefan Brân-coveanu, deoarece am citit eu personal în Biblie, lacartea profetului iezechiel, așa: ”Fiul omului, vorputea oare aceste oase să prindă viață? Eu i-am răspuns: Doamne, Tu știi! Atunci El mi-azis: Profețește despre oasele acestea și spune-le: Oase uscate, ascultați cuvântul Domnului!Așa vorbește Stăpânul Dumnezeu cu privire laoasele acestea. Iată, voi face să intre suflare învoi și veți prinde viață. Vă voi da tendoane, voi

24

face să crească carne pe voi și vă veți acopericu piele, voi pune suflare în voi și veți prindeviață și veți ști atunci că Eu sunt Domnul Dum-nezeu.

Am profețit așa cum mi se poruncise. Întimp ce profețeam, s-a auzit un zgomot ca unhuruit. Și iată că s-au apropiat oasele unele decelelalte. M-am uitat și am văzut că aveaudeja tendoane, carnea crescuse pe ele și erauacoperite cu piele, dar încă nu era suflare înele.

Atunci El mi-a zis: Profețește cu privire lasuflete! Profețește, fiul omului, și spune-isuflării că așa vorbește Stăpânul Dumnezeu:vino, suflare, din cele patru vânturi și suflăpeste acești morți ca să învie.

Am profețit așa cum mi-a poruncit și su-flarea a intrat în ei. Ei au înviat și s-au ridicatîn picioare. Era o oștire foarte, foarte mare”(iezechiel 37, 3-10).

- frățioare, ce memorie ai! ce cuvinte mi-nunate! câtă putere are Dumnezeu! cu adevărat,MARE ESTE DUMNEZEU! pot să mor, de acum nu-mi mai este frică de moarte, grăiește fiul cel mare,constantin.


25

Sava BogaSiU

Un cântec pascal a făcut o mare minune în su-fletele tuturor Brâncovenilor; le-a dispărut teama demoarte. erau deja pregătiți pentru jertfa învierii pas-cale ce urma cât de curând, a doua zi, chiar deadormirea maicii Domnului.

epuizați fizic, Brâncovenii s-au hotărât să sehodinească un pic, căci deja trecuseră câteva ceasuridupă miezul nopții. lumina lunii dispăru din cauzaunor nori mari ce roiau în jurul ei. Și natura anticipa,prin semne vizibile, necazurile care vor veni ca o vijelie cumplită peste această familie domnească.

Deodată, câteva picături de ploaie și-au făcutprezența prin fereastra îngustă care era deasupra lor.aceste picături erau lacrimile maicii Domnului, carecădeau peste groapa deja însângerată de atâtea rănipe care le purtau cu toții pe trupurile lor slăbănogitede atâta cruzime din partea turcilor.

voievodul constantin Brâncoveanu l-a luat pemicuțul mateiaș lângă pieptul lui, să-l încălzească cucămașa jerpelită și plină de sânge.

- Dragul tatii, stai oleacă lângă inima mea, ca șicând ai fi în brațele mamei, care mult a plâns dupătine.

mi-e dor de mama mea, dar și de surorile mele.oare unde sunt ele acum, ce mai știi, tată, despre

26

ele?- Ultima știre despre ele am aflat-o în urmă cu

două zile, când m-a scos la judecată marele vizir alinpașa. Și ele se află închise tot aici, în istanbul, într-oclădire păzită de mulți ieniceri. În timpul postuluimare, anul acesta, mama ta a avut un vis ciudat pecare mi l-a povestit, dar atunci nu i-am dat niciocrezare; i-am spus să stea liniștită, că nu e nimic rău,că visele sunt fie de la gândurile de dinainte de cul-care, fie de la cel rău, ca să ne sperie.

- tată, te rog, spune-ne și nouă visul, pentru cămama nu ne-a spus nimic nouă, copiilor.

- mai bine haideți să dormim puțin, și apoi văpovestesc visul mamei, dimineața.

- Ba nu, tată, nu pot dormi; îmi este tare dor demama noastră; o simt cum plânge după noi și câtsuferă ea din cauza noastră. te rog, povestește-ne,ca să-mi treacă dorul de mama. arată-ne taina visu-lui din postul mare!

- Dragii mei, îmi cereți un lucru greu, căci acumîncep să pun cap la cap tot ce era în visul mamei.visul a devenit realitate.

- Hai, tată, mai repede, spune-ne visul acela,căci vin otomanii peste noi acum!

- păi tocmai despre ei era vorba în visul mamei.


27

Sava BogaSiU

tot despre otomani vreți să vă vorbesc? nu v-ațisăturat de atâția ieniceri veniți în valahia să nerăpească?; și apoi aici, în istanbul, vezi numai musul-mani la tot pasul, cu acele turbane roșii care inspirăspaimă și groază.

- Îți promit că nu mă sperii; după câte loviturimi-au dat și după atâtea vorbe aruncate asupra meași a familiei mele, nu mă mai tem. m-am obișnuit cusălbăticia lor. nici de moarte nu-mi este frică, căcifratele meu Ștefan ne-a vorbit acum, de curând, despre învierea morților din Biblie, cartea lui Dum-nezeu.

- păi visul mamei se încheie chiar cu slujbapaștilor, pe care noi n-am putut să le prăznuim anulacesta, deoarece otomanii ne-au luat ostatici chiar înSăptămâna mare, cu câteva zile înainte de paști.

- Haide, tată, începe odată visul mamei, căcisuntem tare curioși să aflăm ce a visat draga noastrămămucă.

a oftat bătrânul tată, a tras aer în piept și a în-ceput cu ochii înlăcrimați să povestească:

- visul mamei s-a petrecut undeva, departe, încurtea străbunilor ei: antonie și ilinca din popești,prahova, mari iubitori de animăluțe de tot felul, iarcurtea lor era o adevărată grădină zoologică.

28

Dintre toate viețuitoarele care umpleau curteacea bogată, cea mai frumoasă era o turmă de miei:patru berbecuți tare frumoși și șapte mioare cu o lânăalbă, catifelată și cu picioarele în două culori: negruși alb, de-ți era mai mare dragul să le privești. erautare blânde. toată turma aceasta păștea în liniște peo pajiște unde se vedeau niște cireși primăvăraticiînfloriți, ce răspândeau o bună mireasmă.

În apropierea turmei aceleia era un berbecmare, cu ochii foarte ageri și tot timpul grijuliu cu toțimieii ce zburdau în poiană.

Deodată, cei patru berbecuți cu chef de joacă s-au dus mai la vale, alergându-se unul pe celălalt șifăcând tot felul de salturi, până ce s-au apropiat deo râpă periculoasă.

Berbecul cel mare, simțind pericolul, a alergatîndată cu coarnele fluturându-le ca pe un mare tro-feu, să vadă ce se întâmplă.

Deodată, o ceată de ieniceri răzleți, aflați în tre-cere, văzându-i pe cei patru miei frumoși și rotofei,au alergat să-i prindă pe toți.

Berbecul, ca un viteaz fără teamă, începu să-iapere pe miei lovind cu coarnele pe ienicerul carepusese deja mâna pe cel mai mic mielușel.

În acea încăierare, otomanul reuși să-l prindă


29

Sava BogaSiU

pe berbec, târându-l de coarne, până când îi umplubotul de sânge. După scurt timp, doi dintre ienicerireușiră să-i prindă și pe ceilalți miei, ducându-i târâșprin mărăcini și rupându-le picioarele, de-ți era taremilă de ei să-i auzi cum plângeau cu ochii înlăcrimațidupă mama lor.

apoi i-au aruncat într-o caleașcă, legați la pi-cioare, și au plecat la vale, pe un drum pietruit.

Behăitul mieilor a produs multă zarvă, și toatemieluțele rămase au început să plângă, fiecare pelimba ei, pierderea frățiorilor.

toată noaptea, mieii au fost lăsați legați cufrânghii la picioare, pentru ca a doua zi să fieînjunghiați, iar la urmă și berbecul a fost sfârtecat îndouă. imediat s-a auzit un clopot cu un dangăt pre-lung, și o toacă a dat de veste Învierea lui iisus. Înacea zi erau paștile, când toată lumea creștină serveaouă roșii și carne de miel pascal.

iată că acești păgâni sălbatici, asemenea lupi-lor din pustie, s-au năpustit asupra unor mieinevinovați, care se bucurau de libertate și depășunea înflorită a lui Dumnezeu.

acesta a fost visul mamei. mi l-a povestit cu luxde amănunte, în timp ce veneam cu ea de latârgoviște la București, la casa Domnească, chiar

30

anul acesta, în ajunul praznicului de florii. atunci mis-a părut că este o poveste din cărțile voastre decopii.

mama povestea și plângea. am liniștit-o, spu-nându-i că este doar un vis de noapte, deoarece înSăptămâna mare toată lumea taie miei de paști, cumși noi am făcut în fiecare an, de aceste sfintesărbători pascale. la curtea Domnească, noisacrificăm sute de miei, pentru că avem mulțioaspeți, și apoi dăm de pomană tuturor celor ce staupe ulița noastră.

- așa este, măria ta, zice ianache Sfetnicul, lafel făceam și eu acasă cu tatăl meu, negoițăvăcărescu din târgoviște. alegeam personal cei maifrumoși miei, îi sărutam pe bot, le mângâiam lânadantelată, apoi venea un vecin și-i sacrifica pe rând.

- tată, zice mateiaș, de ce trebuie tăiați mieii depaște, sunt prea frumoși! eu unul nu aș avea tăriasă-i tai, nici când voi fi mare. nu pot înțelege de ce lise taie capetele. ce rău au făcut, să sfârșească așa,sacrificați?

- Dragul tatii, așa este rânduiala dată de Dum-nezeu din timpurile străvechi ale omenirii, de pe tim-pul lui moise, eliberatorul poporului evreu din robiaegipteană.


31

Sava BogaSiU

- cum adică, Dumnezeu este de acord cuaceastă vărsare de sânge?

- toate au o rânduială de Sus. În cartea luiDumnezeu, Biblia, la „ieșire“ scrie că în noaptea depaște, fiecare familie de evrei trebuie să sacrifice câteun miel (de parte bărbătească), pe care să-l consumecu ierburi amare (cap. 12).

- ce legătură are mielul evreilor cu mielulcreștinilor? noi suntem valahi, iar ei sunt evrei.

- mielul la poporul evreu a fost un simbol, opreînchipuire a mielului celui mare, care este Hristosîn noul testament.

Ștefan, cel cu multă carte, interveni și se adresăîn special lui mateiaș, dar vorbi ca să-l audă și ceilalți:

- În evanghelia după ioan, se menționează căîntr-o zi, când Sfântul ioan Botezătorul botezamulțime multă de oameni, a venit iisus Hristos la râuliordan și îndată arătând spre el, ioan a zis oamenilorcare erau de față: ”Iată Mielul lui Dumnezeu”(ioan 1, 29). așa cum un miel este foarte blând, chiarși la tăiere, la fel a fost și iisus pe cruce, când a fostrăstignit. el nu s-a opus deloc împotriva ucigașilor.

În vechiul testament - prima parte a Bibliei - ,proorocul isaia spune despre iisus că ”a fost ca unmiel dus la tăiere, și ca o oaie care tace înain-

32

tea celui ce o tunde; tot așa nici El nu și-a de-schis gura. A fost luat cu forța și condamnat lamoarte pe Cruce prin răstignire” (isaia 53, 7-8).

- Dragii mei, a continuat domnitorul, nu poateexista paște fără miel pascal.

ferice de mieii care merg de bunăvoie la Hris-tos, mielul cel mare și drag nouă, creștinilor.

așa cum morcovii se bucură tare mult cândsunt ronțăiți de iepurași, la fel se bucură și mieii pas-cali ce se oferă de dragul lui Hristos spre mâncaresfântă.

mai bine este să te lași sacrificat, decât să facivărsare de sânge. mai bine este să te lași mâncat,decât să mănânci pe altul. mai bine este să fii sacri-ficat pentru credință, adevăr și Dumnezeu, decât săte lepezi de cel mai frumos și curat miel din istoriaomenirii, care este Hristos. mai bine este să fii miel,decât lup flămând. mai bine este să intri în raiflămând, dar plin de bucurie sfântă, decât să intri îniad sătul, cu gândul la munții de pilaf și la palatele cufemei goale, cum visează unii otomani. mai bine estesă mori creștin, în legea strămoșească, decât să telepezi de Hristos, pâinea cea vie. mai bine să ne dămviața apărând ortodoxia, decât să îmbrățișăm religiamusulmană. mai bine e în rai prin jertfă, asemenea


33

Sava BogaSiU

mieilor pascali, decât a sta de ocară într-o geamieotomană. mai bine să mor tăiat de un călău păgân,decât să-mi trăiesc restul vieții ca un păgân, departede Biserică.

mi-aș dori ca visul mamei, pe care abia acum îlînțeleg, să devină o realitate prin noi. va fi cea maifrumoasă icoană de jertfă a neamului nostru român.

mai bine o cunună cerească pe frunte, decât unturban otoman pe cap. mai bine să rămânem cu toțiiuniți în sfânta credință, decât să ne împărțimcredința.

ortodoxia nu se negociază, nu se vinde. eu unulsunt gata să mor pentru Hristos.

tată, și noi suntem pregătiți de moarte, au stri-gat într-un glas toți copiii, spre bucuria domnitoruluicare a lăcrimat.

După ce au auzit visul mamei și au ascultatfoarte atenți cuvântarea înflăcărată a tatălui lor, toțicopiii, fiind obosiți, s-au strâns laolaltă în parteadreaptă a gropii pentru a se odihni puțin. cu toții segândeau la cei patru miei din visul mamei și la acelberbec pe care-l asemănau cu tatăl lor, gata să-și deaviața pentru ei, apărându-i de fiecare dată desălbăticia ienicerilor de gardă.

Domnitorul, târându-și greu lanțurile de la pi-34


cioare, s-a lăsat într-o parte, oftând. adeseoritresărea, auzind de departe ecoul acestui cuvânt:trădare, trădare...

Deodată, ianache, sfetnicul lui de mare în-credere, se apropie de domnitor și-l întreabă încet,pentru a nu trezi copiii:

- măria ta, ce se întâmplă de oftezi adânc?- iubitul meu, îți mulțumesc că mi-ai rămas

credincios la bine și la rău. puteai și tu să fii aseme-nea cantacuzinilor și a altor boieri și să te lepezi demine prin trădare.

nu pot dormi deloc, deși aș vrea; mereu audecoul acestui cuvânt sinistru: trădare, trădare...

- Da, maria ta, ți-am spus de mai multe ori căo mare parte din neamul cantacuzinilor pune la calevinderea Domniei tale către Înalta poartă otomană.De fiecare dată mi-ai zis că așa ceva nu se poate, căneamurile ni le dă Dumnezeu, de aceea ele nu-ți potface rău, asemenea străinilor.

Dar, Măria Ta, și la Psaltire se spune: ”ceide aproape ai mei, departe au stat”, iar o vorbăbătrânească zice: ”dușmanii omului sunt casniciilui”.

nici eu nu mă gândeam vreodată ca rudelemele apropiate, așa cum este familia cantacuzino, să

35

Sava BogaSiU

36

mă trădeze atât de ușor în fața sultanului ahmed aliii-lea și a vizirului alin pașa. Ștefan cantacuzino,căsătorit cu păuna, rubedeniile mele, ajutate și dealți boieri, au dus tot felul de reclamații la Înaltacurte, oferind daruri și bani.

n-am crezut că mi se poate întâmpla așa ceva,chiar din partea celor apropiați, pe care eu i-am aju-tat foarte mult, așa cum este cazul cu Ștefan can-tacuzino. la orice mă așteptam, dar la o așa de maretrădare, niciodată nu m-am gândit. Și apoi, nu con-cepeam să fiu mazilit atât de repede, de vreme cesultanul mustafa al ii-lea la adrianopol mi-a dat fir-man de domnie pe toată viața.

- măria ta, oamenii sunt foarte schimbători înviață. mai stabilă este vremea, decât omul în sine.aci e miel, aci devine lup, pe când vremea bună ținetoată ziua.

- De ce crezi tu, ianache, că Ștefan cantacuzinom-a trădat?

- măria ta, a vrut cu orice preț să ajungă și eldomn al valahiei, și iată că allah l-a ajutat să-și vadăvisul împlinit. Unde este el acum?! Și unde te afli tu,măria ta, acum?! el este domnitor pe tronul valahiei,iar măria ta, dimpreună cu fiii tăi și cu mine suferimpe nedrept în această grea închisoare din edicule.

Unde este dreptatea lui Dumnezeu?!- ianache, stai liniștit, Dumnezeu nu doarme, el

vede și aude totul. cu siguranță va face dreptate și cunoi.

- În ziua arestării mele, i-am spus așa lui Ștefancantacuzino, care mi-a luat tronul: ”Dacă acestenenorociri sunt de la Dumnezeu pentrupăcatele mele, facă-se voia Lui! Dacă suntfructul răutății omenești pentru pieirea mea,Dumnezeu să-i ierte pe dușmanii mei, darpăzească-se de mâna teribilă și răzbunătoarea judecății divine!”

- măria ta, am sperat totuși că aici la istanbul,unde aveai mulți prieteni, aceștia vor sări în apărareata, dar m-am convins că ei sunt prieteni de formă, șinu cu sufletul.

- ai dreptate, ianache: prietenul adevărat secunoaște la nevoie. mă așteptam ca secretarul șef alcancelariei mele domnești, anton maria Del chiaro,cu multele lui relații internaționale, să facă ceva pelinie diplomatică, dar constat cu durere că n-a făcutnimic, dimpotrivă, ca francmason, a pus paie pe focși sare pe rană. el este un evreu italian, trecut lacatolicism. l-am pus în această funcție, de mare se-cretar al curții Domnești, din obligație către Înalta


37

Sava BogaSiU

poartă otomană, care dorea să aibă în punctele-cheieale cancelariei Domnești oameni de-ai lor denădejde. el știe multe limbi străine.

Dar la ce folosește să fii cult, dacă nu ai în tineomenie?! la ce folosește să știi multe limbi, dacă nupoți vorbi cu inima limba dragostei, care poate fiînțeleasă de oricine, fără a fi nevoie de grămătici șidieci?! la ce folosește să ai funcții mari, dacă nu poțiface lucruri bune, demne de răsplată veșnică?! la cefolosește să ai bogății, dar să trăiești în spaimă catrădător?!

mai bine curat la inimă și culcat în paie, decâtbogat și lăfăit în paturi de fildeș.

- măria ta, zarurile au fost aruncate pentru noi,nimic nu va schimba sentința sultanului ahmed al iii-lea de a ne omorî pe toți. eu n-am ce pierde. m-am resemnat. mi-e milă de mama mea, neacșadin Bucșani, când va afla de moartea mea. vai de ea,abia își mai duce bătrânețile, de azi pe mâine. Suntconvins că bunul Dumnezeu o va întări, la fel și petătucul meu, negoiță văcărescu. cel mai mult mi-emilă de măria ta, care suferi enorm, ești un al doileaiov din Biblie: cei patru băieți, cu Domnia ta înaceeași celulă a închisorii, soția Domniei voastre,maria, cu cele șapte fiice, frumoase ca niște flori, și

38

ele închise într-o altă închisoare, tot aici, la istanbul;ești fără tron, fără nicio avere pe pământ, bătut,rănit, scuipat, terfelit de otomani.

nimeni în istoria poporului nostru nu a suferit oașa grozăvenie ca Domnia ta, crede-mă! Doar învechiul testament am auzit de omorârea celor șaptefrați macabei, care au murit pentru țară și credință,asemenea nouă.

- ianache, nu ne mai plânge de milă, nici mie,nici copiilor mei! nu-mi este teamă de moarte; suntpregătit sufletește pentru această mare trecere înlumea de dincolo. am căutat în această noapte lungăsă-i pregătesc sufletește pe fiii mei, ca pe niște mieide jertfă, prin tot ce le-am vorbit din inimă.

mă bucur că ei nu sunt plângăreți, că și-auasumat golgota suferinței până la capăt, cu demni-tate. această închisoare i-a maturizat, chiar și pemateiaș, de 12 anișori, care a prins curaj pentru jertfacea sfântă ce-l așteaptă.

Sunt convins că Dumnezeu, părintele nostruceresc, va avea grijă și de soția mea, maria, precumși de fiicele mele, Stanca, maria, ilinca, Safta, ancuța,Bălașa și Smaranda, toate căsătorite, din care primeledouă sunt deja văduve. Dar am mari speranțe înginerii mei, care vor duce greul familiei mele mai de-


39

Sava BogaSiU

parte. i-am lăsat pe copiii mei să se căsătoreascăfiecare cu cine a vrut. Doar aceste căsătorii suntdurabile și dătătoare de fericire.

căsătoria mea cu maria a fost o mare binecu-vântare de la Dumnezeu. ea a născut unsprezececopii, toți în viață. ce bucurie poate exista în lumemai mare ca aceasta?!

ca soție, a fost mereu alături de mine și la bine,și la rău. Deși face parte din neamul cantacuzino, nuseamănă deloc cu ei; ea are alte trăsături. mi-a fostmereu fidelă și în căsnicie, dar și în problemele destat și de politică. mi-a dat mereu sfaturi bune, în in-teresul țării noastre. Și-a văzut de casa și familia ei,dar m-a sprijinit și în toate problemele de ad-ministrație ale țării noastre.

am simțit-o mereu alături în orice problemă.Sunt convins că moartea nu mă va despărți de ea,pentru că o iubesc foarte mult.

- așa este, măria ta, căci am citit eu undeva înBiblie: ”iubirea este mai tare decât moartea”(cântarea cântărilor). iubirea este veșnică, pentru căea se identifică cu Dumnezeu. Sfântul evanghelistioan spune: ”Dumnezeu este iubire” (i ioan 4,8).

- abia aștept să se facă ziuă, ca să mă rog pen-40

tru ea, căci astăzi este ziua Sfintei fecioare maria:adormirea maicii Domnului, sărbătoare care în poporse numește și ”Sfântă Măria Mare”, pentru a o de-osebi de ”Sfântă Măria Mică”, care înseamnănașterea maicii Domnului (8 septembrie).

- Știi de ce există această diferență de numire:”Sfântă Măria Mare”și ”Sfântă Măria Mică”? eascoate în evidență că taina morții este mai maredecât taina nașterii.

moartea este ca o nuntă, o mare sărbătoare.Dacii, buneii noștri, se bucurau la înmormântare, iarcând se năștea un copilaș plângeau, deoarece viațacopilului este însoțită de multe necazuri.

afară începe să se lumineze. primele raze desoare, calde, deja se furișează ușor pe spărtura ca-pacului de la intrarea închisorii de forma unei gropiadânci. aceste raze au darul de a-i mângâia pe toți șide a le da speranță de viață.

Se află o strânsă legătură de suflet între viață șilumină. S-a constatat științific că nu există viață fărălumină. acolo unde este întuneric total, nu creștenicio vegetație.

ce mare dar este lumina! poți avea de toate înviață, dar dacă pierzi lumina ochilor, cazi îndeznădejde, deoarece nu ai cum să mai vezi


41

Sava BogaSiU

frumusețile fizice de afară.lumina este de origine divină, deoarece Însuși

Dumnezeu este lumină (ioan 8, 12). Dumnezeu a în-ceput creația Universului cu această lumină cosmică:”Și a zis Dumnezeu: să fie lumină!” (facere 1,14).

viața, ca și lumina, sunt daruri sfinte, de laDumnezeu. lumea în care trăim noi, oamenii, esteun mare ocean de lumină. cu toții ne mișcăm înlumină, cunoaștem lumea din jurul nostru în toatăsplendoarea ei prin intermediul luminii și fiecare dinvietățile existente: plante, animale, păsări, insecte,trăiesc de pe urma luminii.

În afară de această lumină fizică, care provinegratuit de la aștrii cerești creați de bunul Dumnezeu:soarele, luna, stelele și alte planete luminoase dinaceste mărețe galaxii, mai există și o altă lumină,invizibilă, pe care ochiul uman nu o poate percepe,dar care străbate întreg ambientul terestru și spațiulcosmic.

Sfinții părinți vorbesc și despre o luminăduhovnicească, de natură spirituală.

Ștefan Brâncoveanu, care tocmai se trezise, as-culta atent aceste discuții, după care interveni și el,ca unul care a citit mult:

42

- etimologic, cuvântul ”lumină” vine de la lati-nescul ”lumen”, care are înțelesul de lume, viață.

lumea este făcută din lumină, iar cel ce estelumina lumii, Hristos, este și viața ei.

lumina și viața: aceste două denumiri se potînțelege mai bine dacă ne gândim și la alte cuvinteasemănătoare ca înțeles: făclie, lumina ochilor, ochi,vedere, deschizătură, claritate, podoabă strălu-citoare, candelabru, policandru, sfeșnic etc.

mie îmi place mult lumina și iubesc viața, pen-tru că ambele vin de la Hristos, care este: ”Calea,Adevărul și Viața” și ”Lumina lumii”.

- tată, ce bine că s-a făcut lumină și la noi, înaceastă încăpere atât de adâncă, încât am crezut căeste o fântână părăsită!, zice mateiaș.

- chiar a fost un mare rezervor de apă pe fun-dul acestei închisori și de când a secat, otomanii îlfolosesc ca loc de carceră pentru a-i putea chinui șimai mult pe deținuți în această închisoare.

Dragii mei, omul sfințește locul. eu cred cuconvingere că acest loc, unde a curs sângele orto-doxiei noastre și lacrimile credinței adevărate, a de-venit cea mai frumoasă catedrală de jertfă aneamului nostru românesc.

așa cum peștera de la Betleem este cel mai


43

Sava BogaSiU

mare sanctuar din acest Univers, deoarece în acelstaul S-a născut iisus Hristos - fiul lui Dumnezeu - ,tot la fel orice loc din lume unde oamenii suferă pen-tru Dumnezeu se sfințește prin puterea DuhuluiSfânt, care pe toate le binecuvântează.

- tată, zice constantin, fiul cel mare, astăziavem două mari evenimente: ziua ta de naștere șiziua de nume a mamei noastre. pe amândoi noi văiubim și vă îmbrățișăm cu dragoste.

Deodată, toți s-au umplut de lumină, de viață.teama de moarte, frica de închisoare dispăruseră pemoment. era parcă o altă lume, o altă atmosferă.

Se spune că după o zi toridă vine o vijelie mare.nimeni dintre ei nu credea că li se poate întâmplachiar în acea zi ceva rău, în ziua în care ei se gândeaula cele două sărbători din familie.

- Dragii mei, le-a zis tatăl, vă mulțumesc că văgândiți la mine azi, cu prilejul împlinirii a șaizeci de anide viață, din mila Domnului. mă iertați că aceastăprăznuire o facem aici, în închisoare. este poate șivina mea, că n-am făcut toate plăcerile sultanului șiale vizirului, care tot timpul sunt flămânzi după baniși aur. am refuzat în ultima vreme să le mai plătescharaciul pe care ei l-au mărit de la an la an, de parcățara noastră este o fabrică de bani și o mină de aur

44

la cheremul străinilor care ne-au bătătorit pământulstrăbunilor noștri. Îmi este milă de poporul meu, carenu mai face față la toate birurile și taxele pe care uniiboieri de pe anumite moșii de la noi le-au totadăugat, ceea ce face viața insuportabilă pentruatâtea familii de țărani.

- tată, ai făcut bine că ai ținut cu poporul nos-tru, zice radu, care avea o simpatie deosebită față dețăranii de pe moșiile familiei, deoarece fusese numitde tatăl lui administrator pe aceste domenii voievo-dale.

- De la urcarea mea pe tronul valahiei, în oc-tombrie 1688, continuă voievodul, unul din obiec-tivele mele prioritare a fost acesta: să îmbunătățesc,pe de-o parte, economia, și să fac mai ușoară, pe dealtă parte, viața populației de la țară. timp dedouăzeci și cinci de ani de domnie m-am străduit,după putere, să mențin acest echilibru social și eco-nomic. a fost o misiune grea pentru mine. pus săaleg între pretențiile nesăbuite ale otomanilor șidurerile poporului nostru, am ales să sufăr alături deel. eu nu mi-am dorit deloc domnia țării. De tânăr amavut tot ce-mi trebuie, deoarece părinții mei, papaBrâncoveanu și Stanca, au fost înstăriți și mi-au lăsato mare avere ca moștenire în satul Brâncoveni și în


45

Sava BogaSiU

zona târgoviștei. Boierii din Sfatul Domnesc m-auluat pe sus și m-au pus cu forța pe tronul țării, căcierau multe certuri mari în acea vreme pentru scaunulde domnie între diverse familii boierești: cantacuzinii,Bălenii, leurdenii etc.

ca să se facă pace între ei, Divanul Domnescm-a sacrificat pe mine, care eram atât de fericit săstau toată ziua acasă cu familia mea.... a ficonducătorul unei țări nu este o fericire, ci o grijă șio stare de neliniște continuă.

- măria ta, zice sfetnicul ianache văcărescu, celmai important om de stat al domnitorului, la aceastăvârstă venerabilă de șaizeci de ani, vă aducem ourare de sănătate, de închinăciune și vă dorim săscăpați cât mai repede și cu bine din această temutăînchisoare otomană.

În cei douăzeci și cinci de ani și câteva luni, câtați domnit ca voievod al valahiei, până să fiți mazilit,nu ați trăit degeaba: a fost o domnie cu folos dintoate punctele de vedere pentru țara noastră.

În primul rând, ne-ați ferit țara de război, a fostun sfert de secol de pace, cu mari sacrificii financiare,este adevărat, dar a însemnat mult pentru poporulnostru. războiul, oricare ar fi el, nu este în sine niciobucurie și nicio plăcere. el aduce pagube de o parte

46

sau de alta, pierderi de vieți omenești, stări degroază, răzbunări, ură, pierderi economice, problemesociale. pacea în țara noastră a fost consecința buneidiplomații internaționale pe care ați întreținut-o cusucces.

o altă mare realizare cu care puteți să fițimulțumit și care vă dă multă satisfacție spirituală suntzecile de ctitorii bisericești, mănăstirești din valahia,transilvania, dar și de la locurile Sfinte, la ierusalimși la muntele athos. peste tot sunteți pomenit. nueste slujbă la care să nu vă pomenească preoții,stareții, mitropoliții și chiar patriarhii de ierusalim,constantinopol, antiohia, pe care mult i-ați prețuit și i-ați miluit.

mai frumoasă mănăstire ca Hurezi nu există învalahia; mai impunătoare biserică în București ca”Sfântul Gheorghe cel Nou”, așezată la kilometrul0 al țării noastre, de asemenea nu există!

ați ridicat școli și o academie în care numeleDomniei voastre va fi pomenit în veci, ca mare ctitorde școală pe pământul țării noastre. În artă ați creatun stil nou, care vă poartă numele: ”stilul brân-covenesc”. iată că nu ați trăit degeaba în cei șaizecide ani pe care i-ați împlinit în această închisoare.

ianache, prea multă laudă strică. nu este me-


47

Sava BogaSiU

ritul meu; eu văd lucrarea lui Dumnezeu și muncapoporului meu, care a dus greul în aceste realizări,spre binele țării noastre.

este mare păcat să deții o funcție sau să ai omoștenire mare, cum am avut eu, și să nu faci nimicpentru țară și pentru cei nevoiași. Dumnezeu mi-adat mai mult decât am sperat, a fost milostiv cu mine,de aceea am căutat și eu să-i miluiesc pe alții.

acum, dacă m-aș întoarce la tronul valahiei, așcăuta să fac cât mai multe milostenii și cât mai multbine pentru poporul meu. În afara faptelor bunefăcute în viață, nu luăm cu noi absolut nimic. totuleste deșertăciune în viața aceasta, dacă o privești caplăcere. aici în închisoare am înțeles ce trebuie săfacem în viața aceasta pământească și de ce trebuiesă ne ferim.

De ce ar trebui să ne ferim? În primul rând depăcatul lăcomiei, care distruge omenia. Îi fericesc pecei care au puțin, deoarece și grijile lor sunt mici. cucât ai mai mult, cu atât și grijile sunt mai mari, și numai ai liniște nici ziua, nici noaptea.

aici în închisoare am înțeles ce importante suntsimplitatea și apropierea de Dumnezeu. În necazuriorice om aleargă la Dumnezeu, Îl caută disperat,dorește să fie cu el pentru totdeauna.

48

am suportat ușor închisoarea pentru că amapucat să mă spovedesc chiar cu o zi înainte de con-damnare, la începutul Săptămânii mari. atunci cândești spovedit, simți o eliberare deplină. lanțurile,oricât de grele ar fi, nu pot lega sufletul din noi. Deșiacum sunt în temniță, mă simt liber. cu gândul potzbura în lume, mă pot întâlni cu soția mea, maria, pecare mult o iubesc.

Da, chiar astăzi este ziua ei; ce frumos era dacăeram împreună! anul acesta, de ziua ei, 15 august1714, aveam de gând să-i fac o mare sărbătoare abucuriei, să chem mulți oaspeți și să ne veselim cutoții, cu voi, copiii, cu ginerii, nurorile, nepoții și alterubedenii.

am observat că dorințele omului nu sunt ca alelui Dumnezeu. am înțeles că bietul om este subvrere, adică sub vrerea lui Dumnezeu.

tată, să ne rugăm pentru mama noastră,spuseră copiii într-un glas, să le dea drumul cât mairepede din captivitate, și ei, și surorilor noastre;măcar ele să fie libere...

aveți dreptate, fiilor, să zicem un ”Tatăl nos-tru” și apoi să cântăm ”Apărătoare, Doamnă”,prin care să implorăm mila maicii Domnului peste fa-milia noastră!


49

Sava BogaSiU

***

Bosfor, închisoarea Bostangibaşa, 14 august 1714

În istanbul, în apropiere de apele Bosforului,pe o colină însorită, se afla o clădire veche,

construită în stil oriental, și care era folosită ca domi-ciliu forțat pentru acele persoane care erau bănuitede fapte deosebit de grave la adresa Înaltei porțiotomane. aici suspecții rămâneau o vreme, câtdurau toate cercetările și anchetele cu privire lafaptele reclamate, după care unii erau eliberați, dacănu prezentau pericol pentru siguranța imperiuluiotoman, iar alții, găsiți vinovați, erau mutați la în-chisoarea edicule, care se traduce din limbaotomană: ”cele șapte turnuri”. aici erau con-damnați la ani grei de închisoare, iar unii dintre eisfârșeau prin pedeapsa capitală: moarte prin deca-pitare sau spânzurare în piața publică a cetății con-stantinopol.

În această clădire bine păzită de ieniceri, a fostadusă și doamna maria Brâncoveanu, pe data de 18aprilie 1714, împreună cu cele șapte fiice și ginerii ei.

Soțul ei, voievodul constantin Brâncoveanu,dimpreună cu cei patru băieți și sfetnicul său ianache,

50

erau deja condamnați la închisoarea edicule pentrutrădare față de Înalta poartă otomană.

condițiile de ”cazare” în această clădire fo-losită ca domiciliu forțat lăsau mult de dorit: ca-merele erau foarte mici, păianjenii se legănau în voiepe deasupra deținuților. ici-colo mișunau tot felul deinsecte stânjenite de prezența musafirilor, în aceleîncăperi cu iz de mucegai. prin podul camerelor seauzea din când în când ronțăitul unor șobolani.

În aceste condiții mizerabile au fost aduși mem-brii familiei voievodale a Brâncovenilor, spre a ficercetați de anchetatorii turci, la propunerea sulta-nului ahmed al iii-lea.

Doamna maria Brâncoveanu, o femeie mo-destă, care provenea de la țară, de pe moșia can-tacuzinilor, s-a acomodat repede în acest imobil. Dinprima zi, împreună cu fetele ei, a făcut curățenie încamerele unde au fost puse să locuiască.

În sufletul ei de mamă devotată și harnică, cumulți copii, care a locuit după căsătorie la curteaDomnească din București, capitala valahiei, a începutsă deruleze ca-ntr-un film multe imagini frumoase dela palatul Domnesc, precum și de la reședința de varădin târgoviște, care tocmai fusese restaurată cu unan în urmă și împodobită cu o arhitectură deosebită


51

Sava BogaSiU

în stil brâncovenesc. ambele locuințe voievodale erauamplasate în mijlocul unor mari și frumoase grădini,cu tot felul de flori și pomi ornamentali, care mai decare mai dornici să dea impresia de natural, de autentic. În foișorul de primire al oaspeților, pe lângăghivecele atrăgătoare, se aflau multe cusături popu-lare făcute chiar de doamna maria Brâncoveanudimpreună cu fiicele ei.

În toate odăile de la casa Domnească era câteo icoană argintată, cu câte o candelă ce ardea în-continuu. la aceste candele, adeseori se aprindea șitămâie adusă de voievodul constantin Brâncoveanude la Sfântul munte athos. peste tot în palatul Dom-nesc era o bună mireasmă, atât de la tămâie, cât șide la mulțimea de flori parfumate, pe care le întâlneaila tot pasul. aici, unde se aflau acum cu domiciliulforțat, aveau pereții goi, crăpați ici-colo, fără niciun felde icoană. peste tot plutea o atmosferă apăsătoare.

Doamna maria Brâncoveanu, harnică din fire cao albină, a început din prima zi de când a fost închisăîn această clădire să inspire fetelor și ginerilor o starede optimism, de încredere în puterea lui Dumnezeuși să se resemneze cu această situație de domiciliuforțat.

ea le spunea că nu trebuie să facă o tragedie52

din această grea întâmplare. avea mare evlavie lamaica Domnului, fecioara maria, care era și ocroti-toarea ei de familie. În orice primejdie, Sfântafecioară maria este grabnic-ajutătoare pentru oricineși oriunde este chemată.

În loc de candelă aprinsă cu ulei de măsline,doamna maria Brâncoveanu le îndemna pe fetele eisă țină aprinsă candela inimii și a credinței în Dum-nezeu. În loc de tămâie mirositoare, mama le învățasă aprindă tot timpul tămâia rugăciunii înlăcrimate dedragostea lor față de mântuitorul iisus Hristos.

cu toții s-au străduit, după putere, să-și facă dinfiecare cămăruță un sanctuar de rugăciune și deviețuire creștină.

Din această clădire cu statut de domiciliu forțat,se vedea în zare, pe celălalt mal al Bosforului, obiserică albă, fără cruce, deoarece otomanii păgâninu suportau amplasarea crucilor pe biserici sau larăspântii.

așa cum fuge diavolul de cruce, la fel turbeazămahomedanii când zăresc crucea lui iisus Hristos.acest semn dumnezeiesc și steag al ortodoxieicreștine îi săgetează în orice vreme și oriunde s-arafla ei. chiar și-n mormânt nu au liniște din cauzaprofanării Sfintei cruci și a tezaurului de credință


53

Sava BogaSiU

ortodoxă.orașul istanbul este reclădit pe vechea cetate

creștină numită constantinopol, capitala imperiuluiBizantin, care a fost fondată de Sfântul constantincel mare, unul dintre marii împărați pe care i-a cunos-cut istoria. mai târziu, la începutul secolului alșaptelea, împăratul bizantin Justinian a construit înaceastă cetate a constantinopolului cea mai marecatedrală ortodoxă, numită ”Sfânta Sofia”, una dinminunile arhitecturii creștine. la terminarea acestuimare sanctuar, împăratul Justinian a exclamat: ”Te-am întrecut, împărate Solomon!” (Solomon estecel care a făcut un templu măreț lui Dumnezeu, înțara evreilor, în secolul zece înainte de Hristos).

pe lângă această impunătoare catedralăortodoxă, în cetatea constantinopol se aflau zeci debiserici și de mănăstiri pe toate colinele orașului, șitoate aveau cruci mari, aurite, care străluceau fru-mos în lumina soarelui. În anul 1453, însă, toate bisericile și crucile au fost distruse, moaștele sfinților,profanate, iar sute de mii de creștini au fost omorâțidin motive religioase în acele zile de asediu. pământulși apele Bosforului au stat înroșite multă vreme. cumpot să aibă liniște otomanii în această așezarecreștină, ce datează încă din primele secole de

54

creștinism?!abia când vor pleca din aceste ținuturi bizan-

tine în asia, de unde au venit cu război și jaf, vor avealiniște, spunea un sfânt părinte văzător cu duhul.

acea biserică albă din depărtare aducea multăliniște sufletească membrilor familiei Brâncoveanu.

cu toții aveau mare evlavie la Sfânta fecioarămaria și sperau că într-o bună zi vor fi eliberați și căvor putea să se întoarcă cu sănătate în valahia, lareședința lor din București: casa Domnească, pentrua fi din nou împreună, voievodul cu soția, fiii și fiicele.

fiecare zi de închisoare trecea foarte greu șipentru unii, și pentru alții.

astăzi este 14 august 1714, o zi cu totuldeosebită pentru familia voievodală a Brâncovenilor.

cu toții și-au adus aminte de frumoasasărbătoare de anul trecut: ”Adormirea MaiciiDomnului”, pe care au petrecut-o împreună în fa-milie, la mănăstirea lor de suflet Hurezi, unde au luatparte seara la slujba de priveghere până aproape demiezul nopții, iar a doua zi, 15 august 1713, au par-ticipat cu multă bucurie la sfânta și dumnezeiascaliturghie, în cadrul căreia s-au împărtășit din Sfântulpotir ținut în mâini de antim ivireanul, mitropolitulȚării românești.


55

Sava BogaSiU

Dintre toate mănăstirile zidite de voievodul con-stantin Brâncoveanu, această mănăstire, Hurezi, eracea mai mare, ca o cetate sfântă, unde ziua șinoaptea se oficiau slujbe bisericești ca la Sfântulmunte athos.

Biserica din mijlocul mănăstirii Hurezi era ca uncrin înflorit, cu o dantelărie deosebită pe coloaneledin fața pridvorului, realizate de vucașin caragea șimanea.

lucrările de zidire a bisericii au fost coordonatede către pârvu cantacuzino, vărul primar al domni-torului constantin Brâncoveanu, și de către armașulcernica Știrbei.

pictura în stil bizantin a fost realizată între anii1694 și 1697, de către constantin ioan, andrei, Stan,neagoe și ichim. ei au imortalizat în pronaosul bisericii chipurile celor două familii domnești: familiaBrâncoveanu și familia cantacuzino.

ori de câte ori familia Brâncovenilor venea laaceastă ctitorie de suflet de la mănăstirea Hurezi, sesimțea ca ”în al treilea cer”, vorba Sfântului apos-tol pavel (ii corinteni 12, 2). În această mănăstire aisenzația că cerul se unește cu biserica; totul estelumină, bucurie și multă sfințenie. iată de ce familiavoievodală a Brâncovenilor venea mereu, la marile

56

sărbători creștine, la această biserică!În această seară de 14 august 1714, doamna

maria Brâncoveanu dimpreună cu fiicele ei: Stanca,maria, ilinca, Safta, ancuța, Bălașa și Smaranda,aveau gândurile și inimile lor îndreptate spremănăstirea Hurezi.

cât de frumos era anul trecut, pe vremeaaceasta, în timpul privegherii de la mănăstire, și câtde trist este acum pentru toată familia Brâncovenilor,împărțită în două de apele Bosforului și de mâniaotomanilor!

la apusul soarelui, doamna maria Brâncoveanu,împreună cu toate fetele ei, la lumina palidă a unuisfeșnic au început să cânte acatistul și paraclisulmaicii Domnului, pe care le știau pe de rost.

până noaptea târziu s-au rugat ca Dumnezeusă facă o minune: să-l elibereze pe voievod și pe fiiilui din închisoarea edicule.

a doua zi, domnitorul împlinea vârsta de șaizecide ani, iar soția sa își prăznuia ziua numelui. Douămari sărbători pentru două mari suflete din familiaBrâncoveanu.

printre gratiile camerei unde se afla doamnamaria Brâncoveanu se vedea, noaptea în depărtare,luna roșcată, de parcă prevestea ceva rău pentru fa-


57

Sava BogaSiU

milia ei.cu ochii ațintiți în zare, a văzut carul mic, format

din patru stele mai mici și în fața lor una mai mare,plină de lumină.

În acea clipă și-a adus aminte de cei patru băiețiai ei: constantin, Ștefan, radu și mateiaș, precum șide soțul ei drag, voievodul constantin Brâncoveanu.pe toți îi vedea acum ca pe niște stele strălucitoarepeste cerul de deasupra istanbulului turcesc.

Și-a adus aminte de predica părintelui patriarhDionisie din constantinopol, care a fost de față laînscăunarea domnitorului, pe data de 29 octombrie1688, în București: ”Credința omului este ca ostea care se aprinde prin Taina botezuluicreștin și se umple de strălucire prin luminafaptelor bune pe care omul le săvârșește înviața pământească. Măria Ta, să fii tot timpulun sfeșnic luminos pentru țara și pentrupoporul tău, pe care bunul Dumnezeu ți l-aîncredințat să-i porți de grijă.”

cărțile sfinte afirmă ce sufletul omului este ”oscânteie divină” care nu dispare niciodată,deoarece el este creat pentru veșnicie.

Doamna maria Brâncoveanu și-a adus aminteși de învățatul grec Sevastos chimenitul, venit la

58

academia ”Sfântul Sava” din București, care a ținutun curs de astronomie, unde vorbea despre cerul în-stelat și despre stelele căzătoare, ca despre niștefenomene uimitoare. În sinea ei, își punea acesteîntrebări: ”De ce cad oare stelele de pe cer?Unde se duc? Oare stelele mor? Lumina nupoate să moară. Iisus este <lumina lumii>(Ioan 8, 12). Și totuși, ce se întâmplă cu acelestele ce cad de pe cer?”. atâtea nedumeriribrăzdau mintea și sufletul doamnei maria, care aveaîncă ochii ațintiți spre carul mic de stele.

În inima ei, nu concepea că acel car de stele depe cer poate să cadă într-o zi, pentru a fi îngropateîn pământ.

Deodată, niște nori răzleți purtați de vântulmării au acoperit carul mic de stele.

inima ei s-a întristat. era singura ei mângâiereîn acea noapte rece ca niciodată, să privească miculcar. ”Ce să fie oare?”, se întrebă. În sufletul ei demamă, începu să-și strige fiecare băiat pe nume:”Constantine, Ștefane, Răducule, și tu,Mateiaș... De ce nu vă mai văd, dragii meicopii, pe cerul speranței mele? Oare v-au făcutienicerii ceva rău în această noapte? Doamne,nu se poate una ca asta! Doamne, Dum-


59

Sava BogaSiU

nezeule, du-mă și pe mine la închisoarea lordin Edicule, să le șterg lacrimile și să le pansezrănile de la lanțurile grele în care au fost pușisă zacă în acea groapă adâncă!”

Doamna maria Brâncoveanu, îngenuncheată demultă vreme, a început să plângă încetișor pentru anu trezi copilele care tocmai încercau să seodihnească un pic.

- mamă, de ce plângi?, o strigă fiica cea mare,Stanca, pentru că nu putea deloc să doarmă,frământându-se din cauza văduviei sale. Soţul ei,radu "Beizadea sin Iliaş Vodă" murise de tânăr,pe 29 martie 1705. ce grea e văduvia! a rămâne sin-gur pe lume este o mare tristeţe, pe care nu ţi-opoate lua nimeni din suflet.

- Draga mea copilă, mă gândeam la soţul tău,radu, care a plecat de tânăr în lumea de dincolo şi tuai rămas de atunci nemângâiată. mă gândesc şi lasoţul meu, iubitul tău tată, condamnat la închisoaregrea în edicule; mă duc cu inima la băieţii mei, caresuferă împreună cu tatăl vostru. am văzut mai de-vreme în astă-noapte pe cer carul mic cu cele patrustele, iar în faţa carului, o stea luminoasă, şi deodatăa dispărut. acum nu se mai văd deloc. ce s-o fi în-tâmplat oare cu băieţii mei şi cu tatăl tău? or fi păţit

60

ceva rău? mă gândesc că nu le e deloc uşor; aceştiotomani fără milă le pot lua viaţa oricând. mă gân-desc la tine, la cât de greu îţi duci tu văduvia şi la câtde greu îmi va fi şi mie să-i cresc pe toţii copiii careau rămas în viaţă!

Stăncuţo, draga mea copilă, mi-am adus amin-te în această noapte de un vis din copilăria mea, pecare nu-l pot uita deloc; deşi au trecut zeci şi zeci deani, nu-l pot uita. Îl am mereu în faţa ochilor.

- mamă, ce vis ai visat, de nu-l poţi uita? Şi euam avut foarte des multe vise, dar până dimineaţa peaproape toate le-am şi uitat, chiar şi pe cele fru-moase.

- mamă, a început să zică fata mijlocie, ilinca, şiea o văduvă tânără, îndoliată de cinci ani, dupămoartea soţului ei "Scarlatake sin AlexandruMavrocordat Dragomanul". la fel ca şi Stanca,nici ea nu putea deloc să doarmă.

- măicuţă dragă, mi-am adus aminte de sfaturilepărintelui meu duhovnic de la Biserica "SfântulGheorghe cel Nou" din Bucureşti, care mi-a zis cănu trebuie să cred în visele de noapte, pentru că suntînşelătoare; ele vin de la diavol, care vrea să nesperie cu tot felul de ciudăţenii, ca să ne fie frică tottimpul.


61

Sava BogaSiU

mi-a mai spus că visele în realitate nu sunt delocadevărate, că la origine sunt gândurile noastre carese prelungesc în imagini. De fiecare dată când încer-cam să-i povestesc un vis de noapte, mă liniştea:"Măi, fato, visul tău nu este adevărat."

- Ba da, zise mama; unele vise de noapte chiarsunt adevărate, atunci când Dumnezeu vrea sătransmită ceva.

- cum adică, întrebă mirată Stanca, sunt şi viseadevărate? adică sunt chiar reale?

- Da, zise doamna maria Brâncoveanu adre-sându-se celor două fete ale ei, aşezate în genunchilângă ea. Uite ce am citit eu într-o zi în Biblia pe careunchiul vostru, Şerban cantacuzino, a tipărit-o laBucureşti în anul 1688 şi pe care tatăl vostru, voievo-dul constantin Brâncoveanu, a dăruit-o tuturormănăstirilor din ţara românească.

În cartea Facerea din Biblie am citit desprenişte vise care s-au dovedit a fi adevărate.

- cum, pot să fie adevărate visele?- Da, ilincuţa, eu am citit, cu ochii mei, viaţa lui

iosif şi a fraţilor lui. atunci când iosif, fiul patriarhuluibiblic iacob, se afla în egipt, vândut ca sclav de cătrefraţii lui, a fost băgat la închisoare nevinovat de cătreputifar, mai-marele dregătorilor, pus de faraon să-l

62

ajute la bunul mers al egiptului.În acelaşi timp, în închisoare alături de iosif se

mai aflau doi oameni care lucrau la curtea faraonu-lui: mai-marele paharnic, care se ocupa, ca şi la noi,cu toate cramele şi cu vinurile cele mai bune pe caretrebuia să le pună pe masa faraonului, precum şimai-marele pitarilor, cum aveam şi noi la curteaDomnească din Bucureşti, care se ocupa cu brutăria,unde se face pâine şi alte produse din făină de grâu,cu care îl serveau pe faraon la masă.

amândoi, paharnicul şi pitarul, se aflau la în-chisoare deoarece au fost reclamaţi de cineva că arfi vrut să-l otrăvească pe faraon, fie prin băutură, fieprin pâine. până se va convinge faraonul cine este cuadevărat vinovat de această acuzaţie, ei au fost siliţisă stea amândoi la închisoare, aşa cum stăm şi noiaici, închise deoarece suntem bănuite, ca şi tatăl şifraţii voştri, că vrem răul sultanului ahmed al iii-leaşi că am trădat interesele politice ale Înaltei porţiotomane.

Într-o noapte, cei doi dregători din egipt auavut fiecare câte un vis pe care nu l-au pututînţelege.

Paharnicul i-a povestit lui Iosif urmă-toarele: "În visul meu am văzut o viţă de vie


63

Sava BogaSiU

care avea trei ramuri. Imediat după ce a în-mugurit, i s-a deschis floarea, iar ciorchinii s-au făcut struguri copţi. Eu aveam cupa luiFaraon în mână, am luat strugurii, apoi i-amstors în cupă şi am pus cupa (potirul) în mânaFaraonului.”

iosif i-a zis:- Aceasta este tâlcuirea visului tău: cele

trei ramuri reprezintă trei zile; peste trei zile,Faraonul te va elibera şi te va repune în slujbata de mare paharnic, iar tu vei pune cupa înmâna sa, aşa cum făceai înainte, când erai pa-harnicul lui. Dar când îţi va merge bine, adu-ţiaminte de mine, arată-ţi îndurarea faţă demine, vorbind lui Faraon despre mine şiscoate-mă din această închisoare, pentru căam fost luat cu forţa din ţara evreilor şi nici aicinu am făcut nimic rău, încât să merit să fiuaruncat în temniţă.

pitarul, când a auzit că iosif a dat o interpretarefrumoasă visului său, a zis şi el visul pe care l-a avut.

- Şi eu am avut un vis! Se făcea că pecapul meu se aflau trei coşuri de pâine. Încoşul de deasupra erau tot felul de aluaturicoapte pentru Faraon, dar păsările cerului

64

mâncau din coşul de pe capul meu.iosif i-a răspuns:- Aceasta este interpretarea visului tău:

cele trei coşuri reprezintă trei zile. Peste treizile, Faraonul îţi va tăia capul şi te va spânzurade un copac, iar carnea ţi-o vor mâncapăsările.

a treia zi, faraonul a dat poruncă ca mai-marelepitarilor să fie omorât, şi apoi trupul său să fie atâr-nat într-un copac, ca păsările cerului să-i mănâncecarnea (facerea, capitolul 40).

- iată, fetele mele, Biblia – cartea lui Dumnezeu– ne arată că sunt şi vise adevărate, prin care suntemanunţaţi din vreme de fapte care se vor întâmpla în-tocmai, cum a fost cu pitarul şi paharnicul din ţaraegiptului. multe din vise se împlinesc mai devremesau mai târziu. ele ţin de taina lui Dumnezeu.

- mamă, te rugăm, spune-ne şi nouă visul tăucare nu-ţi dă deloc pace.

- fetelor, îmi vine foarte greu să vă povestescvisul tinereţii mele. este noaptea târziu şi nu vreau săvă stric somnul cu acest vis ciudat, care nu-mi dăpace în sufletul meu de mamă. După aceastăfrumoasă noapte de priveghere, în care am cititîmpreună acatistul şi paraclisul maicii Domnului şi


65

Sava BogaSiU

ne-am adus aminte de istoria lui iosif din paginilesfinte ale Bibliei, prin care ne vorbeşte bunul Dum-nezeu, nu este cazul acum să ne tulburăm sufletul.Să lăsăm pe altă zi istorisirea visului meu de noapte.

mâine este o zi foarte importantă: e ziua maiciiDomnului, Sfânta fecioară maria, mai precisadormirea maicii Domnului, adică înmormântarea eide către Sfinţii apostoli în ierusalim la ghetsimani.

- Da, mamă, e ziua maicii Domnului, dar să nuuităm că este şi ziua ta de nume.

- eu cred, zice Stanca, că nu există nume maifrumos pe lumea aceasta ca maria. Soţul meu, radu,Dumnezeu să-l odihnească în pace cu îngerii, mi-azis că numele tău, maria, este de origine ebraică şi căîn traducerea noastră înseamnă: doamnă, frumoasă,aleasă, plăcută, adorată. ce fericită sunt că Dum-nezeu ţi-a hărăzit ţie, mamă, să porţi cel mai frumosnume din lumea aceasta!

tu eşti o mare doamnă pentru ţara noastră, omamă frumoasă, cea mai frumoasă; aleasă de Dum-nezeu ca să ne dai nouă viaţă. cu adevărat ne-aifăcut viaţa plăcută şi de aceea noi, copiii, te adorămatât de mult, mamă! Să ne trăieşti ani mulţi acasă lanoi în ţara românească, şi nu în această întunecatăînchisoare, în care ne aflăm acum cu toţii.

66

- aşa este, dragele mele, şi eu doresc să fimlibere, împreună cu tatăl şi frăţiorii voştri, ca săsărbătorim cu toţii eliberarea la reşedinţa de vară dintârgovişte, unde în apropiere se află o frumoasămănăstire, cu duh de rugăciune sfântă. acolo sun-tem mai feriţi de privirea mânioasă a ienicerilorstabiliţi în Bucureşti, ca să ne urmărească la tot pasul.

fetelor, şi numele voastre sunt tare frumoase.mie îmi plac numele pe care le purtaţi: Stancaînseamnă tărie. eşti cu adevărat o fiinţă puternică, aitrecut prin marele necaz al văduviei şi ai marecredinţă în învierea morţilor. te admir pentru că eştitare ca o stâncă. la fel şi tu, ilincuţa, ai un nume tarefrumos. el vine de la Sfântul ilie, cel mai mare sfântdin vechiul testament, dovadă că Dumnezeu l-a ridi-cat cu trupul la ceruri, unde locuiesc îngerii. numeletău, ilincuţa, arată ce suflet bun şi sfânt ai tu. Șirăposatul tău soţ, Scarlat, a fost un om bun, iar su-fletul lui a fost luat de Dumnezeu în ceruri.

- Dragele mele, o vorbă veche din popor spuneașa: ”omul sfințește locul”, iar eu adaug că totomul sfințește și numele pe care-l poartă de la botez.pentru mine toate numele voastre sunt frumoase cași florile din grădină sau de la ferestre, pe care ni lepunem iarna în ghivece.


67

Sava BogaSiU

ați văzut voi vreo floare urâtă? indiferent de cenume poartă floarea, ea este frumoasă, atrăgătoareși plăcută. la fel sunteți și voi, dragele mele!

- mamă, dar de ce stelele strălucesc diferit?Unele au mai puțină lumină, altele, mai multă. Deasemenea, de ce unele flori sunt mai mici, iar altele,mai mari?

- așa e, fetelor! Însă o floare, fie ea mică saumare, e la fel de frumoasă. frumusețea nu stă înmărire. tot la fel și stelele: chiar dacă sunt mici saumari, ele se află mereu la înălțime în candelabrul luiDumnezeu. ce poate fi mai frumos decât să fii așezatîntr-un policandru și să luminezi?! Bucurați-vă fiecarede numele voastre!

apropo, dragele mele copile, știți de ce a făcutDumnezeu stelele, luna și soarele de pe cer?

- ca să ne lumineze pe noi, oamenii, ziua șinoaptea, au zis în același timp Stăncuța și ilinca.

- acum vă pun o altă întrebare: De ce a trebuitsă facă Dumnezeu femeia pe pământ?

- ca să nu fie adam singur, a zis ilinca.- Dragele mele, Dumnezeu a pus femeia în casa

bărbatului ei, ca ea să fie lumină, să-l lumineze și să-l încălzească pe soț, precum și pe copiii ei.

Soarele, luna și stelele de pe cer, acest lucru îl68

fac de sute de mii de ani, de când bunul Dumnezeu,care este mare, le-a dat lumină pe cer și le-a aprinsca pe niște sfeșnice cerești.

acești aștri își îndeplinesc rostul lor cu bucurienecontenită și în mod necondiționat; ele nu cer și nuimpun nimic nimănui. atâta știu să facă: să luminezeși să-i încălzească pe toți, și pe cei buni, și pe cei maipuțin buni.

voi ați mulțumit vreodată soarelui că ne dălumină? care dintre voi a mulțumit lunii că neluminează noaptea, ca să putem ieși afară, îngrădină?

Deși nu am mulțumit pentru darul luminii, totușisoarele, luna și stelele nu încetează să ne lumineze șisă ne încălzească. la fel și noi, fetelor, trebuie să fimîn casele și în familiile noastre lumină pentru toți ceidin jur; să nu așteptăm mulțumire sau recunoștințăde la nimeni; noi să-i luminăm și să-i încălzim pe toțicu sufletele și vorbele noastre frumoase! o soție, omamă, când zâmbește în casă, este ca soarele carerăsare dimineața, aducând multă bucurie și speranță.

o soție, o mamă, când râde cu poftă în familie,arată că inima ei este făcută din lumină și iubire, carenu pot fi întunecate de nimic. Soarele topește oricegheață, oricât de densă ar fi ea; la fel, iubirea unei


69

Sava BogaSiU

soții sau a unei mame topește toată răutatea dintr-ofamilie doar printr-un zâmbet curat, sincer, din toatăinima.

- fetelor, toată ziua să zâmbiți și să aducețimultă lumină în sufletele celor din jurul vostru! lu-mina e de la Dumnezeu, și cine aduce luminadragostei în familie este de la Dumnezeu. cearta încasă, în familie este de la diavol. toată viața să fiți înlumină, ca să vă bucurați de lumina cerească a luiDumnezeu!

- mamă dragă, ce sfaturi frumoase ne-ai dat!noi ne-am convins cu adevărat că sfaturile tale suntbune, deoarece noi, toți copiii tăi, am trăit în familianoastră în lumina inimii tale; tot timpul te-am văzutcu zâmbetul pe față, chiar dacă uneori, seara, te-amauzit suspinând, ca în această noapte târzie.

- Să stiți de la mine: mama are doi ochi. cu unulrâde, iar cu altul plânge. acum eu mă bucur că văam lângă mine, că vă pot lua la pieptul eu ca să văîmbrățișez cu iubire, dar în același timp cu alt ochiplâng și suspin după frățiorii voștri, închiși în temnițăgrea alături de dragul vostru tată, care mult vă ducedorul.

- te înțelegem pe deplin, mamă scumpă, auspus Stanca și ilinca, deoarece și noi două am trecut

70

prin clipe fericite, dar am gustat și clipe amare în viațanoastră. amândouă am fost fericite prin căsătorie, șitot amândouă am mâncat din pâinea amară avăduviei înlăcrimate.

- Dragele mele, la naștere nu ați venitcăsătorite, ci singure; la fel, la moarte toți o săplecăm singuri. apoi să știți, fetelor, că în lumea dedincolo, în ceruri, vom fi ca îngerii. acolo nu existăcăsătorie; toți vom fi ca florile în grădina lui Dum-nezeu.

- cum, mamă, eu nu mă mai întâlnesc cărăducu al meu, ca să fim din nou împreună? nici soramea nu va fi iarăși alături de Scarlat?

- Ba da, veți fi împreună, dar nu căsătorite ca pepământ. acolo vom fi ca îngerii care nu au sex. acolototul e lumină, iubire, pace, armonie și multăfrumusețe cerească, pe care noi, oamenii, nu putemsă o descriem în cuvinte omenești.

- mamă, cum putem să zburăm în ceruri dupămoarte?

- cu sufletul, care este foarte ușor, transparent,foarte fin, ca o rază de lumină, ne putem ridica foarteușor la ceruri. așa cum gândurile noastre zboară ușorși iute peste tot în acest Univers, la fel și sufletul dinnoi poate să călătorească repede în raiul lui Dum-


71

Sava BogaSiU

nezeu.- mamă, dar cum poate omul să învieze cu

trupul? este adevărat că trupurile soților noștri pot săînvieze din morți?

- Da, cu adevărat este înviere. eu cred mai multîn înviere decât în această viață pământească. Suntabsolut convinsă de înviere. cred cu toată tăria în ea.când eram însărcinată cu voi, vorbeam mereu cu voiîn pântecele meu. vă spuneam ce frumoasă e lumeaaceasta, cu multe flori, cu păsări colorate, cu fluturicare zboară, cu mielușei și iepurași care zburdă pecoline, cu copilași frumoși care se joacă pringrădină.vă povesteam de zor tot ce vedeam cuadevărat în jurul meu iar voi nu mă băgați de seamă;nu credeați deloc în vorbele mele, oricât de insistenteerau ele.

abia după ce v-ați născut, la câțiva anișori, mi-ați dat dreptate că lumea aceasta în care trăim eatât de frumoasă și e reală!

la fel se întâmplă și cu plecarea noastră înlumea de dincolo. acum nu credem, cum nici voi nuați crezut ce vă spuneam când erați în burtica mea;la fel, ne vom convinge cu toții că dincolo este o lumemult mai mare, mai frumoasă, mai bună, dândmărturie despre aceasta faptul că nimeni nu vrea să

72

se mai întoarcă pe acest pământ, unde a trăit pânăla moarte.

- mamă, abia acum înțeleg eu de ce răducu nuvrea să mai vină la mine pe pământ.

- el nu vine pentru că te așteaptă pe tine la el,în ceruri, a zis mama fetei sale, Stanca.

- mamă, ce bună ești și câte sfaturi înțeleptene-ai dat nouă în această noapte de neuitat!, a zisilincuța. ești cea mai bună mamă din lume, și nuexistă alta mai frumoasă ca tine. ce ne făceam noiaici, la închisoare, fără tine?! ne mâncau de viipăgânii ăștia!

- aveți dreptate cu privire la otomani; cât de răisunt ei cu creștinii! mi-e tare teamă de ieniceri, pen-tru că sunt ca lupii flămânzi tot timpul. niște osmanimi-au mâncat într-o noapte de vară patru mielușeialbi din visul meu, care nu-mi dă pace. apoi nu s-aumulțumit cu carnea mieilor, ci l-au sfâșiat și peberbecul cel mare și frumos, tocmai în ziua de Sfin-tele paști.

- mamă, poate erau niște musulmani botezați,care au devenit creștini și le-a dat părintele și lorpască și carne de miel, cum și noi mâncăm în fiecarean de Învierea Domnului iisus.

- Dragele mele, acei otomani din visul meu nu


73

Sava BogaSiU

erau încreștinați, deoarece aveau pe cap turbanemari, roșii și paloșe la brâu și au alergat iute dupămiei să-i sfâșie de vii; atâta răutate aveau pe fețelelor.

- mamă, a zis Stăncuța, spune-ne tot visul pecare l-ai avut în casa bunicilor noștri din neamul can-tacuzinilor!

- Îmi e tare greu să-l povestesc. ori de câte oriîmi amintesc de el, mă gândesc la cei patru frățiori aivoștri, prinși de ieniceri și băgați la închisoareîmpreună cu tatăl vostru, care mult vă iubește,dragele mele.

- mamă, tocmai pentru că tata ne iubește atâtde mult, și tu, din iubirea ta de mamă, trebuie să nepovestești visul cu cei patru miei.

- Dragele mele, oftează îndelung maria, în visulmeu vedeam parcă un loc cunoscut, lângă casa buni-cilor voștri: era o poiană mare, cu multă iarbă verde,cu floricele și albine zumzăind vesele prin florile par-fumate și adunând polen cu mare grabă.

pe această pajiște întinsă, cu pomi înfloriți, și-aufăcut apariția patru miei albi și rotofei, care zburdaufericiți. Se alergau unul pe celălalt. erau ca niște copiijucăuși, plini de viață și de bucurie, cum nu am maivăzut până la copiii mei, când erau mici la casa

74

noastră părintească.acei patru miei, în joaca lor liniștită, s-au

apropiat de o râpă adâncă. Deodată și-au făcutapariția niște osmani răzleți, veniți de pe un deal în-vecinat, cu turbane mari, roșii, și cu iatagane gatasă-i omoare pe bieții miei.

În timp ce alergau după miei, a venit un berbecmare, cu coarne albe, răsucite de multe ori, și s-arepezit cu iuțeală la un ienicer care tocmai îl prinsesepe cel mai mic mielușel din acea turmă. a urmat oluptă crâncenă între berbec și acel otoman, carepune mâna și pe berbec și-l trage târâș printre bolo-vanii colțuroși, ca să-l ducă la caleașca pe care o aveadevale. În urma berbecului se vedea mult sânge șirămăseseră fire de lână albă din blana mielului carezbiera de zor în mâinile ienicerului.

apoi am văzut alți doi osmani care i-au prinsîndată și pe ceilalți trei miei, deși aceștia fugeau câtîi țineau piciorușele lor plăpânde. ienicerii i-au legatpe miei cu lanțuri strânse, încât sângele picura dinpicioarele lor frânte. toată noaptea i-au ținut legați,aruncați într-o încăpere întunecoasă. a doua zi, cândla noi în sat se prăznuia paștele, otomanii i-au tăiat perând, pe fiecare miel, iar la urmă l-au sfâșiat și peberbecul cel mare.


75

Sava BogaSiU

imediat în sat a început să bată toaca și s-auauzit clopotele învierii în biserica satului meu.

- vai, mamă, ce vis urât ai avut! nu trebuie săplângi, pentru că visul tău de noapte nu are niciolegătură cu cei patru frățiori ai noștri. tata are maregrijă de ei. visul tău este doar o simplă coincidență,a zis ilincuța, care, discret, își ștersese lacrimile ce-icurgeau din ochișori.

ginerele doamnei maria Brâncoveanu, pe numeiordache crețulescu, căsătorit cu Safta, a patra fiicăa voievodului Brâncoveanu, atent la tot ce se discutaîn acea noapte, a intervenit și ele în discuțiile cuprivire la acel vis de noapte al mamei-soacre.

- În primul rând, mamă-soacră, visul nu arenicio legătură cu cumnații și cu socrul meu din în-chisoarea edicule. nu are nicio doză de adevăr pen-tru noi. mâine nu sunt paștile, ci așteptăm o altăsărbătoare, Sfântă măria mare, când nu se taie miei.În al doilea rând, în istanbul, în această cetateotomană nu există turme de miei, cu atât mai puținberbeci.

așa cum nu orice pasăre se mănâncă, - de exemplu, noi nu mâncăm pui de cioară, doar pui degăină -, la fel, nu orice miel pe care îl visăm sau îlvedem se mănâncă. Dacă toții mieii s-ar tăia de

76

paște, ar dispărea neamul oilor de pe pământ.- Haide să schimbăm discuțiile acestea despre

miei și berbeci, a zis iordache crețulescu, care aveamulte moșii în Țara românească, una dintre ele chiarla Bădenii miluiți, în județul Buzău.

convingerea mea este că a fost vorba doar deun vis de noapte, interesant de povestit ca oricebasm. noi știm că mintea omului născocește multepovești, care în realitate nu sunt adevărate.

- Și dacă o fi adevărat visul, ce ne facem?, a zismama maria Brâncoveanu.

- cum adică adevărat? va putea oare sultanulahmed al iii-lea să taie capul domnitorului valahiei șisă-i decapiteze pe cei patru băieți pentru niște calom-nii și vorbe mincinoase, spuse de boieri lacomi și dor-nici să urce pe tronul țării? eu nu cred că ar fi în stare,doar are și el copii, ca și tata, și apoi înțelege și el cemare este durerea sufletului unui tată când i seomoară copiii.

- vai de tine, cât de naiv poți fi tu, ginere plin debunătate, de-ți dai și cămașa de pe tine ca să-i ajuțipe toți, chiar și pe dușmanii tăi, a zis doamna mariaBrâncoveanu.

tu crezi că toți sunt buni la suflet ca tine. nuuita că sultanul nu are inimă bună, de vreme ce a


77

Sava BogaSiU

omorât atâta lume, câtă frunză prin copacii dinpădure pe unde a trecut el cu hoardele de ieniceri. Unom bun stă în țara lui, și nu sare gardul la vecini să-i prade, așa cum au făcut osmanii în țara noastră;ori de câte ori au venit, au pârjolit totul și au lăsatsânge și doliu în urmă. mânca-i-ar lupii de vii!

acești ieniceri din armata sultanului ahmed aliii-lea nu sunt oameni, ci fiare sălbatice, care sfâșietot ce întâlnesc în calea lor. tare mi-e frică, fetelor, căacest vis este adevărat!

- mamă, te rog, nu te mai gândi așa departe, azis Bălașa, penultima fiică a familiei Brâncoveanu,care era căsătorită cu manolache lambrino, ajuns ovreme și ban al craiovei. mai bine ar fi să ne rugămla bunul Dumnezeu să schimbe gândul cel rău al sultanului ahmed al iii-lea.

ginerele doamnei maria Brâncoveanu, pe numeconstantin postelnicu, care era căsătorit cu mezinafamiliei Brâncoveanu, Smaranda, și-a adus aminte deo întâmplare scrisă într-o carte bisericească, pe carepatriarhul Hrisant al ierusalimului i-a dat-o de Sfintelepaști, când a fost în trecere pe la curtea Domnească,unde s-a bucurat de o frumoasă și caldă primire dinpartea familiei voievodului constantin Brâncoveanu.

ginerele constantin postelnicu, preocupat de78

suferința familiei Brâncoveanu, a căutat să explice căîn viața aceasta pământească ne întâlnim cunecazurile și cu durerile de mici copii și le ducemtoată viața, până la moarte. nu le putem ocoli. ca șiumbra, ele ne urmăresc toată viața.

a citit el într-o carte veche despre un rege carea suferit multe necazuri în viață. aflându-se regeleîntr-o zi lângă leagănul copilului său, i-a jurat acestuiacă va face tot ce îi stă în putință să-l ferească de oricesuferință și să-i asigure tot timpul o fericiredesăvârșită. pentru aceasta, i-a chemat pe toțiînțelepții lumii de atunci ca să-i spună în ce constăfericirea adevărată. Unii au zis: în plăceri, alții: în vir-tute, iar alții au avut altă părere: nu există fericiredeplină pe acest pământ; acolo unde sunt bucurii,apar și necazuri de tot felul.

regele i-a spus copilului așa: ”Pentru a fifericit pe deplin, îți voi zidi un castel în care voiaduce toate frumusețile pământului, ca tu săfii ferit de orice tristețe și necaz”. apoi, după cea zidit acel castel mare și frumos, l-a adus acolo pefeciorul său și i-a pus la dispoziție foarte multe jucării,fel de fel.

Într-o bună zi s-a stricat una dintre jucării, șicopilul a început a plânge. regele a încercat în zadar


79

Sava BogaSiU

să o repare, iar copilul plângea mereu pentru că eralegat de acea jucărie stricată. Bietul copil, deși aveacâțiva anișori, știa deja ce este durerea și ce e plân-sul.

regele a dat poruncă să dubleze paza la castel,ca nimeni să nu poată intra în el și să-l facă să suferecu ceva. Sufletul copilului era tot timpul neliniștit,deoarece nu știa ce se întâmplă dincolo de zidurilecastelului său, unde era închis chiar de tatăl lui.

Într-o noapte, după ce s-a făcut el mai mare, areușit să fugă în lume pentru a cunoaște ce seîntâmplă în afara zidurilor. la prima casă pe care a în-tâlnit-o în drum a dat peste o familie îmbătrânită: soțși soție, care erau săraci și neputincioși. până atunciacest mic prinț nu știa ce e bătrânețea și sărăcia.

trist și foarte tăcut în inima lui, a plecat mai de-parte și a dat de un spital unde erau tot felul de bol-navi, începând cu copii și până la vârstnici, caremergeau sprijinindu-se de câte un toiag. a mers maideparte și a văzut o înmormântare: mulțime multăde oameni duceau un tânăr într-un sicriu ca să-l în-groape la cimitir. până atunci nu știa că orice om vamuri într-o bună zi, apoi urmează înmormântarea.

abia acum acel prinț a înțeles că viața aceastape care o trăim noi pe pământ este plină de tot felul

80

de suferințe, necazuri, încercări pe care le întâlnim latot pasul. viața noastră are mai mulți nori grei,întunecați decât cerul însuși. Dacă trecem în lumeaplantelor și a animalelor și le privim cum cresc, cumse ofilesc și mor, întâlnim și aici durere și suferință,deoarece și ele suferă ca niște copii. toate lucruriledin natură își au lacrămile lor; pretutindeni existăsuferință multă, durere și lacrimi; pretutindeni,același cântec de tânguire a suferinței universale.toate plâng, toate suferă și suspină, așteptând mân-tuirea, eliberarea din mizerie și moarte. toate aces-tea sunt o adeverire a cuvintelor rostite de Sfântulapostol pavel: ”Prin multe suferințe ni se cadenouă să intrăm în Împărăția lui Dumnezeu”.

toată cultura, toată civilizația și progresul sunto permanentă luptă cu suferința, o strădanie ne-contenită de a înlocui durerea cu fericirea. Suferințaeste izvorul sfințeniei și al credinței trainice. faptelecele mari se nasc în suferință, după cum florile celemai frumoase se nasc printre spini. Suferința esteizvorul sublimului, leagănul vieții și hrana sufletului.numai prin suferință ne bucurăm de viața viitoare.Suferința e bărbatul, iar fericirea este femeia. Dinunirea lor se nasc gândurile cele înalte către patriacerească, apar copiii virtuților. copiii nu se simt bine


81

Sava BogaSiU

dacă rămân doar cu unul din părinții lor; ei suntfericiți doar când trăiesc alături de ambii părinți. Deaceea suferința și fericirea trebuie să fie mereuîmpreună.

- faptul că ne aflăm acum și aici împreună, a spus în concluzie ginerele postelnicu, și trecemprintr-o mare suferință nu este o întâmplare, ci faceparte din planul lui Dumnezeu. Să ne păstrămcredința curată și vie până vom fi eliberați de aici!

Doamna maria Brâncoveanu este atentă latoate discuțiile purtate în această noapte albă. pemoment a dispărut somnul de la cei întemnitați. abiaașteptau cu toții să se lumineze de ziuă, ca să poatăface pravila dimineții, după cum i-a învățat vlădicaantim ivireanul în cartea sa, Didahiile, pe care otipărise la tiparnița de la Snagov.

această noapte a fost cea mai lungă, cumplitde lungă, de parcă nu se mai termina. atât în juruldoamnei maria Brâncoveanu, cât și în jurul voievo-dului constantin Brâncoveanu exista multă viață, eraiubire, speranță și mai ales dorința de a lupta cusuferințele și necazurile din temniță.

cu fiecare zi care trecea, familia Brâncovenilordevenea mai puternică și mai încrezătoare în Dum-nezeu. Dispăruse frica de moarte de la membrii fa-

82

miliei domnești. Deși pierduseră toată averea și li-bertatea de mișcare, ei erau foarte bogați în credințaortodoxă.

rugăciunea, credința și iubirea lor sfântă i-auapropiat și mai mult unii de alții. ar fi vrut să seviziteze reciproc, dar n-au reușit, pentru că otomaniiîn mod special îi separaseră, crezând că în felul acestaîi vor birui pe vecie. familia Brâncovenilor nu numaică nu voia să dispară, ci s-a aprins și mai mult cu lu-mina speranței și a credinței, ca o torță vie, luminândcerul patriei noastre străbune, valahia.

noaptea de pe data de 14-15 august 1714 erala fel și pentru maria Brâncoveanu dimpreună cu fiicele ei, și pentru voievodul constantin Brâncoveanuși fiii lui, la închisoarea edicule. Și colo, și colo:rugăciune, lacrămi, credință și iubire, cuvânt deînvățătură și de mărturisire a ortodoxiei românești.

***

Mănăstirea “Dintr-un lemn”, Valahia, 14 august 1714

Din vinerea mare a anului de mântuire1714, cu două zile înainte de Sfintele

paști, la București și în toată valahia s-a lăsat o mare


83

Sava BogaSiU

tristețe, o dată cu mazilirea voievodului constantinBrâncoveanu. prin trădare și jocuri politice, la tronulvalahiei a fost pus domnitor Ștefan cantacuzino(1714-1716) de către Înalta poartă otomană. el afost ultimul domnitor valah înainte de instaurareadomniilor fanariote, numite direct de la istanbul.

ca domnitor, Ștefan cantacuzino s-a purtatfoarte rău și răzbunător cu toate neamurile familieiBrâncovenilor. o mare parte dintre Brâncoveni eraudeja arestați la istanbul.

pentru a-l înlătura de la tronul valahiei pe con-stantin Brâncoveanu, Ștefan cantacuzino, împreunăcu soția lui, păuna, l-a denunțat pe voievod la Înaltapoartă otomană că are legături secrete cu petru celmare, țarul rusiei, și i-a adus și alte acuzații, care s-au dovedit a fi false pe parcursul procesului de la is-tanbul.

Urcarea pe cadavrele Brâncovenilor a voievo-dului Ștefan cantacuzino a atras blestemul cel maredin partea lui Dumnezeu, care nu doarme. Dreptateao face numai Dumnezeu.

În toate aceste jocuri murdare de înlăturare avoievodului constantin Brâncoveanu, Ștefan can-tacuzino a fost ajutat foarte mult de răutatea și mân-dria soției sale, păuna greceanu cantacuzino, care

84

voia cu orice preț să devină prima doamnă a valahiei.ea provenea din marea familie de boieri valahi gre-ceanu. Soțul ei, Ștefan cantacuzino, era consideratde contemporanii lui ”ginecolatru”, adică un bărbatcare nu ieșea deloc din vorba soției lui. ea dicta totulși în familie, dar mai ales în viața politică a țării. vaide bărbații care sunt conduși de femeile lor! Soțiaadevărată și smerită își vede întotdeauna de treburilecasei, de educația și creșterea copiilor, de primireamusafirilor. atunci când soția îi dă libertate soțului întoate activitățile lui administrative, ea devine cea maiputernică femeie din lume. orice femeie măritată tre-buie să-și înțeleagă rostul ei de soție și mamă pentrucopii, precum și de bună gazdă pentru toți musafiriicare vin în casă la invitația soțului. Într-o astfel defamilie domnește pacea, bucuria și binecuvântareabunului Dumnezeu.

În ajunul adormirii maicii Domnului din 14 au-gust 1714, Doamna păuna, soția domnitorului Ștefancantacuzino, se afla la mănăstirea ”Dintr-unLemn”, pentru sărbătorirea marelui praznic în cin-stea maicii Domnului. ea a venit însoțită de copiii eiși de garda personală, pusă de domnul valahiei ca săo păzească la orice primejdie.

În acea noapte de priveghere la mănăstire,


85

Sava BogaSiU

marea Doamnă a avut o stare foarte ciudată. Înbiserică fiind, în timpul slujbei, a cutremurat-o o ve-denie înfricoșătoare: a văzut cum otomanii îi decap-itau pe constantin Brâncoveanu împreună cu fiii lui,constantin, Ștefan, radu și matei și sfetnicul de tainăianache văcărescu, chiar în acea noapte, la istanbul.În timpul vedeniei, păuna se afla în acea baltă marede sânge a Brâncovenilor, gata să se înece. Îndată aînceput să urle cât o ținea gura; în acea clipă multeduhuri rele au intrat în ea, și a devenit o femeieîndrăcită în așa hal, încât i-a speriat pe toți.

Țipa în gura mare, încât toată slujba de noaptes-a întrerupt. Spunea mereu: ”Văleu, văleu, ard;am luat foc, ce mă fac, am vândut sânge nevi-novat Înaltei Porți Otomane! I-au tăiat peBrâncoveni din cauza mea! Ard, nu mai suportfocul ce mă pârjolește! Mă înec în sânge!”.

În acea clipă, mitropolitul valahiei, antim ivire-anul, care se afla în altar pentru a lua parte la hramulmănăstirii, a început să-i citească molitfele Sfântuluivasile cel mare, ca să o poată îmblânzi pe Doamnapăuna, pentru că aceasta se manifesta ca o fiarăsălbatică:

”Dumnezeul cerurilor, Dumnezeul lu-minilor, Dumnezeul îngerilor celor de sub tăria

86

Ta, Dumnezeul arhanghelilor celor de substăpânirea Ta, Dumnezeul slăvitelor domnii,Dumnezeul sfinților, Tatăl Domnului nostruIisus Hristos; cela ce ai dezlegat sufletele celelegate cu moartea, și prin Unul- Născut FiulTău ai luminat pe omul cel pătruns de în-tuneric; cela ce ai slăbit durerile noastre șitoată greutatea ai ușurat-o și toată nălucireavrăjmașului de la noi ai depărtat-o; și Tu, Fiulesi Cuvântul lui Dumnezeu, carele cu moarteaTa ne-ai făcut pe noi nemuritori și ne-ai slăvitcu slava Ta; cela ce cu învierea Ta ne-ai dăruitnouă să ne ridicăm de la oameni la Dumnezeu,și ai purtat pe crucea Ta toată sarcinapăcatelor noastre; cela ce ai luat asupră-Țisfărâmarea noastră și ai tămăduit-o; Doamne,care ne-ai făcut nouă cale la ceruri sistricăciunea întru nestricăciune ai prefăcut-o,auzi-mă pe mine, care cu dragoste și cu fricăstrig către Tine, cel de a cărui frică se topescmunții, suspinând, dimpreună cu tăria de subcer; de a cărui putere duhurile necuvântătoareale stihiilor se cutremură, păzind hotarele lor;de a cărui poruncă focul răsplătirii nu va trecehotarele ce i s-au pus, ci suspinând așteaptă


87

Sava BogaSiU

porunca Ta; de a cărui frică toata făptura sechinuie oftând cu suspinuri negrăite, și avândporuncă să aștepte vremea sa; de care toatăfirea cea protivnică a fugit și oastea vrăj-mașului s-a domolit, iar diavolul a căzut,șarpele s-a călcat, și balaurul s-a strivit; princare neamurile ce te-au mărturisit s-au lumi-nat și s-au întărit întru Tine, Doamne; princare viața s-a arătat, nădejdea s-a întemeiat,credința s-a întărit, Evanghelia s-a pro-povăduit, prin care omul cel pământesc s-a în-noit întru Tine. Căci cine este ca Tine,Dumnezeule cel Atotputernic?...

Pentru aceasta Te rugăm pe Tine, Dum-nezeule al Părinților și Doamne al milei, celace ești mai înainte de veci și mai presus defire:

Primește pe aceasta ce a venit la Tinepentru numele Tău Cel sfânt și al iubitului TăuFiu, Iisus Hristos și al Sfântului și Prea Puter-nicului și de viață Făcătorului Tău Duh,

Izgonește din sufletul ei toată neputința,tot duhul necurat, scuturător, de sub pământ,din foc, împuțit, poftitor, iubitor de aur, iubitorde argint, turbat, desfrânat, tot diavolul necu-

88

rat, întunecat, fără de chip, fără de rușine.Așa, Dumnezeule, depărtează de la roaba

Ta, domnița Păuna, toată lucrarea diavolului,toată vraja, toată fermecătura, slujireaidolească, căutarea în stele, vraja cu mort,vraja cu pasăre, patima desfătării, iubireatrupească, iubirea de argint, beția, des-frânarea, nerușinarea, mânia, iubirea deceartă, neastâmpărul, și tot cugetul viclean.

Așa, Doamne, Dumnezeul nostru, insuflăîntr-însa Duhul Tău cel pașnic, ca, păzită fiindde el, să facă roade de credință, de fapte bune,de înțelepciune, de curăție, de înfrânare, dedragoste, de bunătate, de nădejde, de blân-dețe, de îndelungă-răbdare, de îngăduință, desmerenie, de pricepere.

Că aceasta se mărturisește a fi roaba Ta,întru numele lui Iisus Hristos, Domnul nostru,crezând în Treimea cea de o ființă șimărturisind-o împreună cu Îngerii, Arhanghe-lii, Domniile cele mărite și cu toată oasteacerească. Păzește împreună cu dânsa și ini-mile noastre, că puternic ești, Doamne, și Țiemărire înălțăm, împreună cu Unul-Născut FiulTău și cu Preasfântul și Bunul și de viață


89

Sava BogaSiU

Făcătorul Tău Duh, acum și pururea și în veciivecilor. Amin.”

pe măsură ce părintele mitropolit antim ivirea-nul citea, păuna începea să se liniștească. era udăleoarcă de transpirație, patru călugărițe abia puteausă o țină strâns cu mâinile, căci din când în când sesălta sus de la pământ, din cauza duhurilor rele careo stăpâneau. la urmă a fost stropită cu aghiazmămare de la Bobotează, și apoi unsă cu untdelemnsfințit de la maslu, luat din candela de la Sfântul altarcare ardea zi și noapte.

În acea noapte, Doamna păuna a venit cu omare rugăminte la mitropolitul antim ivireanul: să ospovedească pentru fapta pe care a făcut-o împreunăcu soțul ei, Ștefan cantacuzino, trădând pe nevino-vatul domnitor constantin Brâncoveanu la Înaltapoartă otomană, pentru ca ea să devină doamnanumărul unu a valahiei. pentru această funcție s-aplătit un mare preț, de sânge: omorârea a șase per-soane, voievodul cu cei patru fii, precum și sfetnicul(dregătorul) de încredere ianache văcărescu.

părintele mitropolit antim ivireanul i-a cititmolitfa de dinainte de spovedanie, a închis ușa chilieisale și a ascultat cu mare atenție, cu ochii înlăcrimați,mărturisirea doamnei păuna, pe care aceasta o făcea

90

cu durere și cu părere de rău. ea își smulgea părul dincap și bătea cu mâinile în podea.

preasfințite, am făcut un mare păcat, pe carenu mi-l pot ierta deloc. am vândut sânge nevinovatla Înalta poartă otomană. mi-am vândut rudele desânge osmanilor. mai bine era dacă mă omorau pemine ienicerii, decât pe măria Sa, voievodul con-stantin Brâncoveanu, cu cei patru coconi și sfetniculsău de taină ianache văcărescu. ce mă fac, că măarde focul lăuntric?

Din vinerea cea mare, eu n-am odihnă și niciliniște în suflet. noaptea și ziua aud fără încetare:trădare, trădare, trădare. mi-am trădat rudele desânge, m-am vândut otomanilor! ce rost mai areviața mea acum? am început să ard, în fața ochilorvăd numai flăcări mari, părinte mitropolit!

atunci vlădica antim ivireanul a început să-icitească molitfe, după care, cu multă atenție, aspovedit-o după pravilă aproape trei ceasuri din aceanoapte.

În chilia unde se afla Doamna păuna se auzeaudin când în când suspine, iar lacrimile ei picurau caploaia de vară, căzând greu pe piatra rece amănăstirii ”Dintr-un Lemn”.

totul se iartă în această viață prin deasă


91

Sava BogaSiU

spovedanie. mila lui Dumnezeu este mai mare decâtorice păcat, oricât de mare ar fi, a zis părintele mitropolit antim ivireanul. așa cum ploaia spală oricenecurățenie, la fel și lacrimile spovedaniei adevăratecurăță orice suflet. iată canonul tău: cincisprezeceani să nu te împărtășești, să spui mereu rugăciunealui iisus, să citești acatistul și paraclisul maicii Dom-nului în fiecare zi, să rostești zi și noapte psalmul 50,să te spovedești des și cu lacrimi de pocăință, carevindecă tot sufletul încărcat de păcate. Să ții toateposturile de peste an, cu ajunare în zilele de miercuriși vineri, la care să adaugi multe metanii, rostind numele de botez al fiecărei persoane pe care aiomorât-o indirect. Să faci acte de milostenie la săraci!Să citești în fiecare zi din psaltire, pentru sufleteleBrâncovenilor!

- preasfințite, este prea puțin pentru ticăloșiafaptelor mele! am trădat șase suflete nevinovate,care au murit și din cauza mea. Simt că Dumnezeunu mă poate ierta. a curs prea mult sânge din cauzamea, părinte! roagă-te să-mi dea Domnul vreme depocăință, ca să pot face ceva pentru liniștirea sufle-tului meu ce se chinuie în flăcări. ce pot să fac să numai ard, părinte mitropolit?

- pocăință ca tâlharul de pe cruce și smerenie92

ca a vameșului din evanghelie, a încurajat-o mitro-politul antim pe doamna păuna, care era la un pas desinucidere. e adevărat că păcatul tău este strigător laceruri, dar, printr-o pocăință sinceră și printr-o schim-bare totală a vieții personale, este încă nădejde deiertare și de mântuire. acolo unde este pocăințămare, vine și iertarea lui Dumnezeu. Sinuciderea nueste o soluție, ci complică și mai mult răul. a te sinucide înseamnă a te da în mâinile diavolului. a facepocăință, adică a te căi cu sinceră părere de rău și acompensa răul făcut cu multe milostenii și lacrimi depocăință, înseamnă a te lăsa în brațele iubitoare alelui Dumnezeu.

atunci când te sinucizi nu mai este nădejde demântuire, totul s-a pecetluit în iad; însă când omulmanifestă pocăință pentru păcatele săvârșite în viață,mai are nădejde de mântuire, adică de salvare de lamânia lui Dumnezeu.

părintele mitropolit antim ivireanul era hărăzitde bunul Dumnezeu cu multă înțelepciune și tact pas-toral, așa încât a liniștit-o pe doamna păuna gre-ceanu cantacuzino, care ajunsese depresivă dincauza păcatelor ei strigătoare la ceruri.

au stat mult de vorbă în acea noapte de dupăspovedanie:


93

Sava BogaSiU

- valahia nu a avut niciodată un așa de maredomnitor ca Brâncoveanu constantin, iubitor deDumnezeu, de credință, de cultură, ziditor demănăstiri și biserici și cu mulți copii, a zis mitropolitulantim ivireanul, care fusese adus în București diniviria (georgia) chiar de către voievod.

- așa este, părinte mitropolit, pe unde am mersîn țară am văzut atâtea locuri sfinte zidite de domniasa; de pe urma mea și a bărbatul meu ce rămâne? oamintire urâtă și jalnică pentru toată lumea.

- ce n-ai reușit să faci până acum pentru sufletși pentru Dumnezeu, să începi din această noapte!În primul rând trebuie să dăruiești-i lui iisus Hristosinima ta, așa cum a făcut voievodul constantin Brân-coveanu dimpreună cu toată familia lui.

-mă bucur că ți-ai adus și copiii la aceastămănăstire; păcat de bărbatul tău că nu a venit și elsă se pocăiască pentru faptele rele pe care le-a făcut,vânzând sânge nevinovat la Înalta poartă otomană.

- așa este, părinte mitropolit; a rămas săprăznuiască în București la casa Domnească cu ca-pugiul mustafa, sosit de la istanbul ca să vadă cummerg treburile țării noastre de când nu mai este latron voievodul constantin Brâncoveanu.

- În viață trebuie să-l slujim mai întâi pe Dum-94

nezeu. acesta este motivul pentru care bunul Dum-nezeu ne-a lăsat sărbătorile religioase, ca să venimmăcar atunci aproape de el. Una este să stai cuotomanii la o masă păgânească, și alta este să stai încasa lui Dumnezeu, cum ai făcut tu acum împreunăcu copiii tăi, în ajunul acestei mari sărbători reli-gioase, adormirea maicii Domnului – Sfânta fecioarămaria, care l-a născut pe mântuitorul nostru iisusHristos – fiul lui Dumnezeu.

- părinte mitropolit, Dumnezeu v-a trimis laaceastă mănăstire, ”Dintr-un Lemn”, deși am aflatcă erați invitat în această seară la mănăstirea Hurezi,ctitorie brâncovenească. am auzit multe lucruri fru-moase pe care le-ați făcut. ați tipărit multe cărțibisericești la București, Snagov și târgoviște pentrucreștinii din valahia, antiohia, constantinopol și tran-silvania. are cine să vă pomenească tot timpul. Defiecare dată când va citi cineva din cărțile tipărite deSfinția voastră, vă va rosti cu respect numele. Dar peal meu, cine îl va mai pomeni? Sunt o femeieblestemată, care am căutat plăceri; m-am cocoțatsus pe un tron care nu trebuia să fie al nostru. nupot să uit fapta urâtă pe care am făcut-o împreună cubărbatul meu. eu l-am instigat la acest mare păcat.am fost de multe ori cu boierii din Sfatul Domnesc


95

Sava BogaSiU

,

ca să pun paie pe foc la Înalta poartă otomană. măsimt vinovată și umilită.

- a-ți recunoaște greșeala este cel dintâi passpre pocăință; a abandona total păcatul este al doileapas; a te căi toată viața și a face mereu fapte buneeste al treilea pas, a zis antim ivireanul.

- așa voi face și eu, părinte mitropolit, a făgăduitdoamna păuna și a început să plângă.

***

Bucureşti – Valahia, 14 august 1714

Stefan cantacuzino, noul domnitor alvalahiei (1714-1716), era un om vesel,

dar superficial în activitățile administrative ale țării,cheltuia pe nimicuri și se lăsa dominat de soția lui,păuna. atunci când se certa cu ea, alerga repede lacrama din Drăgășani, pentru a uita de certurile soțieisale, care era foarte gălăgioasă, ca o gâscă năucă.

tatăl lui Ștefan era marele stolnic constantincantacuzino; om cu multă carte și foarte apreciat decătre domnitorul Brâncoveanu constantin. păuna,soția lui Ștefan cantacuzino, a făcut mereu tot felul

96

de presiuni, ca soțul ei să ajungă domnitor al valahiei.acest lucru s-a împlinit pe data de 5 aprilie 1714, prinsemnarea firmanului de numire ca domnitor almunteniei, de către sultanul ahmed al iii-lea. acestfirman a fost adus de la istanbul de către mustafa,care a convocat Sfatul Domnesc al boierilor și a datcitire acestui document. a urmat un mic ceremonialde intronizare, în prezența trimisului special de laÎnalta poartă otomană, mustafa.

paralel cu numirea în grabă a noului domnitor,de cealaltă parte era multă tristețe și agitație,deoarece constantin Brâncoveanu fusese mazilit, în-carcerat și deposedat de toate bunurile personale demare preț, precum și de tot aurul din vistieria țăriisale, pe care a slujit-o cu dăruire și credință aproape26 de ani.

ca domnitor, Ștefan cantacuzino nu are realizărideosebite, care să fie consemnate în istorie. atât areușit și el să facă: a desființat taxa de văcărit, careînsemna un impozit pe cap de animal. Din căsătorialui cu păuna au rezultat doi copii, radu și constantin,care erau foarte mămoși, adică foarte legați demamă.

În timpul domniei lui a început războiul dintreotomani și creștinii europeni, conduși de principele


97

Sava BogaSiU

eugen de Savoia. Ștefan cantacuzino simpatiza întaină cu imperiul Habsburgic. În timpul războiuluidintre imperiul otoman și armatele veneției, Ștefancantacuzino a trebuit să ajute armata otomană cu1000 de care cu câte 4 boi și cu 1250 de cai buni derăzboi.

capugiul mustafa-aga Hambar emini a fostprezent de mai multe ori la București, după mazilireadomnitorului constantin Brâncoveanu. el era trimisulspecial al sultanului ahmed al iii-lea pentru a super-viza activitatea de conducere a țării de către nouldomnitor Ștefan cantacuzino.

În ajunul zilei de 15 august 1714, mustafa asosit în vizită la casa Domnească din București ca săpetreacă împreună câteva zile cu domnitorul Ștefancantacuzino.

Doamna păuna, împreună cu cei doi fii, radu șiconstantin, erau plecați la mănăstirea ”Dintr-unLemn” din județul vâlcea pentru a lua parte la sluj-ba hramului: ”Adormirea Maicii Domnului”. eratare deprimată de când domnitorul constantin Brân-coveanu a fost mazilit prin contribuția ei deosebită.acum avea mari remușcări; nu-și mai găsea delocliniștea sufletească, motiv pentru care pleca mereude acasă pe la mănăstiri, ca să i se facă slujbe de

98

liniștire.În București, mustafa, însoțit de câțiva ieniceri,

a fost bine primit de către domnitorul Ștefan can-tacuzino:

- Bine ați venit, Înălțimea voastră, pe la noi, casă ne cercetați treburile și să ne ajutați să fim mereupe placul sultanului, de allah păzit, ahmed al iii-lea,pe care-l pomenesc mereu în rugăciuni și-i dorescsănătate multă.

- e bine că te rogi, căci are probleme desănătate; este tare tulburat pentru că armatele aus-triece se pregătesc acum de război împotriva noastră.

- Doamne, ferește! n-o să vă lăsăm singuri!contați pe noi, vă suntem alături cu orice porunciți!allah e mare!

- cum merg treburile țării de când nu mai e petron hainul Brâncoveanu, care nici măcar acum nu esincer cu măria Sa Sultanul, ca să-i spună unde adepus sumele mari de bani luați de la truditorulvostru popor?

- ce bine că l-ați luat la închisoare! Din cauza luițara noastră a ajuns tare săracă, pentru că taxa cuvăcăritul a îngreunat mult poporul nostru. primullucru pe care l-am făcut de când m-ați pus domnitor,cu ajutorul dumneavoastră, a fost să desființez


99

Sava BogaSiU

această taxă greu de suportat.- Dar cât era taxa?- Un bănuț de argint și, dacă omul avea mai

multe vaci, trebuia să dea mai mulți bănuți.- așa este; se adunau câțiva bănuți de la fiecare

familie valahă cu care putea cumpăra un ciur demălai. ai făcut o treabă bună! Uite așa ridicăm dinsărăcie o țară! fiecare trebuie să dea acum câte ostrachină de făină Sultanului, deoarece acum avețide unde da! În felul acesta stăpânul vostru va fi taresatisfăcut de chibzuința ta de a chivernisi avuțiapoporului tău, spre binele Înaltei porți otomane.

- Înălțimea voastră, uite, avem aici pe alese: vinde Drăgășani, de călugăreni, ba și tămâioasă depietroasele, tot ce doriți! aveți vin la discreție, haidețisă-l bem, că noaptea este mică și până la ziuă trebuiesă terminăm aceste damigene.

- pe stomacul gol nu merge vinul, și apoicoranul nostru ne interzice alcoolul.

- Însă această interdicție este valabilă doar înțara dumneavoastră; aici este o altă țară, unde allahnu este acasă, căci valahia este țara lui Hristos, carea binecuvântat vinul; ba, mai mult, din apă a făcut celmai bun vin în cana galileii, iar acesta se bea pânăîn vremea noastră în Biserică la slujba cununiei reli-

100

gioase.- Domnitorule, allah este mare, și el este peste

tot, chiar și în valahia, care ne aparține. De ea aregrijă acum sultanul nostru ahmed al iii-lea; ma-homed profetul să-i dea sănătate, căci el m-a trimisaici să văd cum mai stai cu haraciul. avem marenevoie de bani acum la Înalta poartă otomană.

nu am putut deloc să aflăm de banii ascunși deacest ghiaur, constantin Brâncoveanu, care se facecă nu știe nimic. cred că sultanul îi va lua viața chiarîn aceste zile, mâine are loc un nou proces dejudecată.

- După ce îl omorâți pe Brâncoveanu, aveți grijăsă nu rămână în viață copiii lui, căci cei mai mari potrevendica tronul meu, iar eu voi rămâne pe dinafară.ce-o să mă fac atunci cu păunița mea, căreia îi stăfoarte bine pe tronul valahiei?!... Să aveți grijă și desoția lui Brâncoveanu, ea nu trebuie să se maiîntoarcă din istanbul. Dacă va veni din nou în valahia,îmi va strica liniștea, pentru că are multe rubedenii șicunoștințe apropiate care o pot ajuta. Dintre aces-tea, pe unele le-am omorât deja, iar pe altele le-ambăgat la grea temniță pentru complicitate.

- Stai liniștit! Înălțimea Sa, Sultanul are grijă detoate, ca tu să nu pățești nimic. trebuie doar să


101

Sava BogaSiU

plătești cât mai repede haraciul și, dacă se poate, sămărești suma, deoarece Sultanul e sensibil la bani șirecunoscător. am să mă ocup personal de aceastăproblemă a ta când mă voi reîntoarce la istanbul,peste câteva zile.

- vă mulțumesc că mi-ați luat o piatră de peinimă; acum am să beau în cinstea măriei tale; uite,tocmai a sosit și pastrama de oaie care vă place taremult, și câteva plăcinte răsucite care se topesc îngură.

aproape de miezul nopții se aud toaca și clopo-tul de la biserica din curtea palatului Domnesc. a în-ceput miezonoptica în cinstea sărbătorii adormireamaicii Domnului, una dintre cele mai mari sărbătoriconsacrate Sfintei fecioare maria.

aici, la această biserică voievodală, familia dom-nitorului constantin Brâncoveanu era mereu pre-zentă, uneori în fiecare zi voievodul îngenuncheadimineața în fața icoanei maicii Domnului și a SfințilorÎmpărați constantin și elena, la care avea multăevlavie, deoarece a primit adesea ajutor de la bunulDumnezeu. Uneori, la vecernie, când era mai liber cutreburile domnești și nu avea musafiri, îi plăcea săzică tare, cu voce timbrată, Psalmul 103, pe care-lînvățase pe de rost:

102

”Binecuvîntează, suflete al meu, pe Dom-nul! Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-aifoarte.

Întru strălucire şi în mare podoabă Te-aiîmbrăcat; Cel ce Te îmbraci cu lumina ca şi cuo haină;

Cel ce întinzi cerul ca un cort; Cel ceacoperi cu ape cele mai de deasupra ale lui;Cel ce pui norii suirea Ta; Cel ce umbli pestearipile vânturilor;

Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri şi peslugile Tale pară de foc;

Cel ce ai întemeiat pământul pe întărirealui şi nu se va clătina în veacul veacului.

Adâncul ca o haină este îmbrăcămintealui; peste munţi vor sta ape.

De certarea Ta vor fugi, de glasul tunetu-lui Tău se vor înfricoşa.

Se suie munţi şi se coboară văi, în locul încare le-ai întemeiat pe ele.

Hotar ai pus, pe care nu-l vor trece şi nicinu se vor întoarce să acopere pământul.

Cel ce trimiţi izvoare în văi, prin mijloculmunţilor vor trece ape;

Adăpa-se-vor toate fiarele câmpului,


103

Sava BogaSiU

asinii sălbatici setea îşi vor potoli.Peste acelea păsările cerului vor locui; din

mijlocul stâncilor vor da glas. Cel ce adăpi munţii din cele mai de dea-

supra ale Tale, din rodul lucrurilor Tale se vasătura pământul.

Cel ce răsari iarbă dobitoacelor şiverdeaţă spre slujba oamenilor;

Ca să scoată pâine din pământ şi vinulveseleşte inima omului;

Ca să veselească faţa cu untdelemn şipâinea inima omului o întăreşte.

Sătura-se-vor copacii câmpului, cedriiLibanului pe care i-ai sădit; acolo păsările îşivor face cuib.

Locaşul cocostârcului în chiparoşi. Munţiicei înalţi adăpost cerbilor, stâncile scăpareiepurilor.

Făcut-ai luna spre vremi, soarele şi-acunoscut apusul său.

Pus-ai întuneric şi s-a făcut noapte, cândvor ieşi toate fiarele pădurii;

Puii leilor mugesc ca să apuce şi să cearăde la Dumnezeu mâncarea lor.

Răsărit-a soarele şi s-au adunat şi în104

culcuşurile lor se vor culca.Ieşi-va omul la lucrul său şi la lucrarea sa

până seara.Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne,

toate cu înţelepciune le-ai făcut! Umplutu-s-apământul de zidirea Ta.

Marea aceasta este mare şi largă; acolose găsesc târâtoare, cărora nu este număr,vietăţi mici şi mari.

Acolo corăbiile umblă; balaurul acesta pecare l-ai zidit, ca să se joace în ea.

Toate către Tine aşteaptă ca să le dai lorhrană la bună vreme.

Dându-le Tu lor, vor aduna, deschizândTu mâna Ta, toate se vor umple de bunătăţi;

Dar întorcându-ţi Tu faţa Ta, se vor tul-bura; lua-vei duhul lor şi se vor sfârşi şi înţărână se vor întoarce.

Trimite-vei duhul Tău şi se vor zidi şi veiînnoi faţa pământului.

Fie slava Domnului în veac! Veseli-se-vaDomnul de lucrurile Sale.

Cel ce caută spre pământ şi-l face pe el dese cutremură; Cel ce se atinge de munţi şifumegă.


105

Sava BogaSiU

Cânta-voi Domnului în viaţa mea, cânta-voi Dumnezeului meu cât voi fi.

Plăcute să-I fie Lui cuvintele mele, iar eumă voi veseli de Domnul.

Piară păcătoşii de pe pământ şi cei fărăde lege, ca să nu mai fie. Binecuvîntează, su-flete al meu, pe Domnul.”

Doamne, câtă diferență este acum între aceștidoi voievozi: constantin Brâncoveanu și Ștefan can-tacuzino; ca de la cer la pământ!

Domnitorul constantin Brâncoveanu era tottimpul cu sufletul în ceruri, aproape de Dumnezeu,prezent la slujbele Sfintei Biserici, apărător al orto-doxiei, grabnic la orice faptă bună, bun familist, cucopii credincioși, cinstit și harnic, cu bun simț și de-parte de anturajele rele ale păgânilor.

Domnitorul Ștefan cantacuzino, în aceastănoapte de ajunare în cinstea marii sărbători prazni-cale a maicii Domnului, se află la distracție cumustafa, trimisul special al sultanului, ponegrindu-lpe înaintașul său, Brâncoveanu, care în aceste clipeeste în cea mai grea închisoare: edicule, din imperiulotoman. Își trăiește ultimele clipe de viață.

ce ironie a sorții! Unul în temniță, nevinovat, iaraltul pe tronul țării prin trădare! Un voievod plin de

106

credință și cultură, condamnat la închisoare grea, iaraltul liber, fără credință și cultură, iubitor de bairam,de vinuri grase de Drăgășani și de pastramă de oaie!

Un voievod flămând de cinci luni, fără apă, șialtul dormind pe damigene, în dangăt de vioară! Unvoievod care-și face pravila miezonopticii în temniță,iar altul, chefuind cu păgânii în palatul Domnesc!

Doamne, fă tu dreptate în țara asta minunată,valahia, călcată și acum de străinii care ne-au furattotul, chiar și sufletul din noi!

***

Închisoarea Edicule, Istambul, 15 august 1714

Dimineața aceasta de 15 august 1714 în-cepuse bine pentru toți Brâncovenii din

temniță. noaptea de dinaintea ei fusese sfântă, culiniște, ca slujba miezonopticii de la muntele athos, cupriveghere, rugăciuni, cântări bisericești, cuvânt defolos pentru suflet, meditație, voie bună, aducere-aminte de cele mai frumoase momente din viață, cumărturii de respect față de înaintași și de familie, dedragoste de țară, de mărturisire a credinței ortodoxeși iubire față de Hristos și de Biserică.


107

Sava BogaSiU

apoi ei s-au bucurat din plin de lumina soareluice și-a făcut loc prin capacul spart, aflat deasupragropii unde zăceau. Deși cu răni multe, erau plini deviață, optimiști. Se resemnaseră cu condamnarea laînchisoare, dar încrezători erau în eliberarea lor.Sperau cu toții să li se dea drumul și să ajungă câtmai repede acasă, în valahia.

voievodul constantin Brâncoveanu, domnitorulvalahiei, avea mulți prieteni la istanbul, cunoșteafoarte mulți diplomați acreditați la Înalta poartăotomană: pe ambasadorul polonez goltz, pe am-basadorul francez Des alleurs și chiar pe regelefranței, ludovic al Xiv-lea. De asemenea, avea relațiidiplomatice bune cu austria, cu veneția și chiar curusia. În mintea lui, voievodul credea sincer într-osolidaritate din partea țărilor creștine. În inima luispunea așa: ”Chiar dacă unii diplomați suntcatolici sau protestanți, Iisus Hristos esteacelași în toate bisericile, și nu vor lăsa unvoievod creștin să fie omorât din motive reli-gioase de către un sultan păgân, cum e Ahmedal III-lea. Este dureros că de-a lungul istorieiumane au existat războaie religioase întrecreștini de confesiuni diferite. Un lucru estecert: Biserica Ortodoxă din Valahia nu a

108

declanșat și nici nu a încurajat vreodată unrăzboi religios.”

toți copiii sperau că se va găsi o soluție, fiefinanciară, fie prin presiunea unor armate europene,fie o cale diplomatică sau chiar un miracol divin, ca săscape cu toții teferi din această încarcerare. În su-fletele lor predominau încă lumina, viața, speranța,credința și iubirea.

această stare de optimism nu a durat mult, căcideodată se auzi tropăitul vijelios al unor temniceri,trimiși de urgență de către vizirul alin pașa ca să-iînduplece pe Brâncoveni să accepte religiamusulmană.

i-au tras de lanțuri cu brutalitate din aceagroapă la suprafață, și acum se văzură cămășile lorînroșite și roase de șobolanii din fundul gropii, caremișunau în toate părțile din cauza umezelii.

i-au băgat pe rând în sala de judecată, undeerau de față vizirul, imamul și câțiva turci cu turbaneroșii pe cap, care o făceau pe procurorii.

i-au luat pe rând pe fiecare, începând cuvoievodul constantin Brâncoveanu, căruia din nou i s-au adresat într-un mod jignitor:

- ghiaur afurisit, te-ai răzgândit în astă noapteca să treci la legea noastră, să-l mărturisești pe allah


109

Sava BogaSiU

și să-i slujești toată viața lui mohamed, marele pro-fet al lumii?

- nu sunt ghiaur, ci voievod al valahiei. chiardacă mi-ați luat coroana de pe cap, n-ați reușit să-miluați de pe frunte Sfântul mir cu care am fost uns pevecie de Biserică în calitate de Domn al valahiei. m-am născut creștin, am trăit ca un creștin și vreausă mor creștin, cu orice risc.

- mai bine treci la religia mahomedană, măcarde dragul copiilor tăi, pentru a-i cruța de moarte.arată-le iubirea ta de tată, lăsându-i în viață pentrumahomed.

- nici pomeneală, o, vizire! tocmai pentru că-miiubesc mult copiii, nu accept ca ei să-și spurce sufle-tul cu a voastră păgânească credință! mahomed nueste Dumnezeu și nici omul lui Dumnezeu, deoareceinstigă lumea la război.

- ghiaur blestemat, cum îți permiți să nebatjocorești a noastră veche credință, de mahomedvestită și de la avraam cunoscută? luați-l îndată și-lstruniți cu bice din piele de bou și cu bile de plumbsă-l loviți, până va curge sânge!

- Să trăiți, Înălțimea voastră, întocmai așa vomface și porunca la îndeplinire o vom aduce îndată!

imediat domnitorul Brâncoveanu a fost lovit110

fără milă de niște ieniceri, care l-au desfigurat și i-auînroșit trupul provocându-i atâtea răni, de-ți era milăsă-l privești. În timp ce-l loveau cu picioarele, îi arun-cau vorbe foarte urâte, defăimătoare.

cu toate acestea, voievodul rămase dârz și nuceda sub nicio formă. Dimpotrivă, deveni mai puter-nic în credință și fu hotărât să meargă până la jertfasupremă, dacă era cazul.

- De ce să cedez tocmai acum? la ce-mifolosește un turban roșu, otoman, pe cap, când potprimi chiar astăzi de la Dumnezeu o coroană cereascăpentru veșnicie?, își spunea el.

- la ce-mi folosește să trădez credința sfântă apărinților mei, a neamului meu, pentru câțiva ani delibertate? cu ce ochi mă voi uita la poporul meu valahși creștin de un mileniu și jumătate? voi mai putea eusă-mi ridic ochii la ceruri, de unde mi-a venit atâtaajutor dumnezeiesc, dacă voi schimba cerul cupământul, raiul cu iadul și religia creștină cu credințamusulmană?

- ce le voi spune copiilor mei despre lepădareamea de credință, când ei au jurat în temniță că suntgata să moară pentru Hristos, iar eu, să mă duc lamahomed? așa ceva... niciodată!

- mai bine mort de o mie de ori, decât un boier


111

Sava BogaSiU

mahomedan în istanbul!vizirul, înfuriat de încrâncenarea voievodului în

crezul lui religios, l-a luat la întrebări, fel de fel, ca să-l înfricoșeze, să-l facă să cedeze sub orice formă:

- am aflat că ai mulți bani, pe care i-ai luat dela bieții țărani, punând tot felul de taxe pe văcărit, pefum și pe alte scorniri boierești și, în loc să-i ții învistieria țării tale, i-ai dus în străinătate, la viena, casă finanțezi armatele austriece să lupte împotrivanoastră; ești un lacom și, pe deasupra, și spionul aus-triecilor împotriva Înaltei porți otomane!

- Dacă am luat bani de la țărani, a fost tot vinavoastră, ca să vă plătesc haraciul, care de la 280 desaci de aur a crescut la 520, o cantitate uriașă pen-tru economia valahiei noastre.

În calitate de voievod, și eu am plătit văcăritulși celelalte taxe, ca să dau un bun exemplu celor dinjurul meu. Întotdeauna când cer de la cineva ceva,mai întâi fac eu ceea ce aștept de la un supus al meu.

- atunci când ești cu poporul și la bine, și lagreu, și poporul te sprijină în tot ce faci. fără noro-dul meu dreptcredincios nu puteam plăti până anultrecut haraciul vostru.

cât privește acuzația că am bani în viena, estedoar o speculație și o minciună diplomatică, pentru a

112

mă discredita în fața Înaltei porți otomane. În cali-tatea mea de voievod, pot vorbi și pot ajuta peoricine la nevoie, deoarece Hristos mă obligă să fiuom cu omenie față de oricine. omenia este cea maimare roadă a evangheliei lui iisus Hristos. omeniaeste credința adevărată.

- ghiaure, nu ești voievod; ești un simpludeținut, acuzat de multe lucruri chiar de către boieriităi și de funcționarii de la curtea Domnească și dinSfatul Domnesc.

- ghiaur sunt pentru tine, vizirule, însă pentrupoporul meu tot voievod rămân în veac. ce acuze mi-au adus cei din Divanul Domnesc? ei m-au pusdomn; eu n-am cerut să fiu voievod.

De când m-au pus domnitor al valahiei, le-amcerut tuturor să facă jurământ sfânt că vor fi cu mineși că împreună vom duce tot greul țării. Unde sunt eiacum? Și care sunt acuzațiile pe care mi le aduc ei?

- vinovații la închisoare și drepții în libertate,zice vizirul, mângâindu-și mustața lungă ca doi ardeiusturați.

- mai bine în temniță nevinovat, decât în liber-tate ca trădător de țară și de neam! am fost bun cuÎnalta poartă otomană cât timp v-am dat haracipeste haraci, iar când nu am mai putut să plătesc,


113

Sava BogaSiU

din cauza lăcomiei voastre, care este un sac fărăfund, nu am mai fost bun și imediat am fost schim-bat cu cel care m-a trădat.

În evanghelia lui iisus se spune: ”Cine scoatesabia, de sabie va muri” și cine trădează, moaretot prin trădare. De asemenea, un proverb românescspune așa: ”Cine sapă groapa altuia, cade înea”. eu cred că așa se va întâmpla cu Ștefan can-tacuzino, care m-a vândut, împreună cu rudele șiboierii lui.

- Dreptatea o face Dumnezeul vostru; impor-tant e că allah al meu, care este un Dumnezeu mare,mi te-a dat în mâinile mele cu toate bogățiile tale șivreau să descopăr acum și restul banilor pe care i-aiascuns; n-o să scapi până nu-mi spui adevărul!

- adevărul vi l-am spus de la început și înfiecare zi, de câte ori m-ați chemat la judecată ca peun tâlhar. adevărul este unul singur și acela esteHristos. eu sunt creștin, cred cu tărie în Hristos, carea spus așa: ”Eu sunt Calea, Adevărul și viața”(ioan 14, 6).

nu allah m-a dat în mâinile tale, ci rudele melecare m-au trădat, îndemnate de diavolul care văstăpânește și pe voi.

- cum adică allah nu e mare, ce vrei să spui?114

- atât am zis, că boierii și rudele mele m-autrădat la Înalta poartă otomană.

- noi știm tot ce se întâmplă în țara voastră,peste tot avem oameni pe care i-am cumpărat, ca săne spună tot ce se mișcă la voi împotriva noastră,spune alin pașa.

- toate au o limită, zice voievodul Brâncoveanu,și totul se va sfârși într-o bună zi, și apoi adevărul,precum uleiul de măsline, iese la suprafață. eu credîn judecata dreaptă a lui Dumnezeu.

Un procuror otoman din completul de judecatăi se adresează imediat domnitorului Brâncoveanu:

- În conformitate cu tratatul dintre Înalta poartăotomană și valahia, nu aveai voie să bați monezinaționale cu chipul tău, totuși avem câteva astfel demonezi, ca probă de judecată. mai poți zice ceva?mărturia pe care o avem este grăitoare, n-ai ce zice.iată, una din monezi o am chiar în mâna mea.

- vreau să o văd, pentru a da o explicație. Și voievodul privește cu atenție moneda, apoi

argumentează astfel:- aceasta nu este o monedă, ci o medalie ju-

biliară pe care am făcut-o într-o turnătorie din tran-silvania, pentru a marca două evenimente deosebite:25 de ani de domnie și 60 de ani, pe care chiar astăzi


115

Sava BogaSiU

i-am împlinit. pe aceste medalii sub forma unor banide aur, astăzi trebuia să le împart ca dar tuturor celorcare în tot acest timp au fost cinstiți în munca lor șica răsplată pentru tot binele făcut în folosul Țăriimele.

- Dar acele instrumente muzicale, făcute tot dinmetale prețioase și cumpărate de la viena pentrucasa Domnească, despre ele ce ne poți spune?

- acele instrumente nu au fost cumpărate dinvistieria țării, ci sunt bunuri personale cumpărate dinveniturile de pe moșiile pe care le am ca moștenire dela părinții mei. cu trei tobe și zece goarne de argint,nu am sărăcit țara.

- aceste acuzații gratuite sunt o dovadă arăutății voastre, care speculați orice.

a cânta o muzică frumoasă, cu niște instru-mente care să aibă o bună rezonanță muzicală, nueste ceva rău. cu banii mei pot să-mi cumpăr cevreau. nimeni nu-mi poate cere socoteală. fac cevreau în casa familiei mele.

- Dar a avea instrumente muzicale de mare prețeste o sfidare la adresa sultanului, care nu și-a per-mis acest lux la Înalta poartă otomană.

- ce sunt mai scumpe: zece goarne de argint șitrei tobe, sau 520 de saci de bani de aur, pe care în

116

fiecare an i-ați primit gratuit la Înalta poartă otomanădin Țara noastră?

procurorul se înfurie de această comparațiefinanciară și îl lăsă pe celălalt osman, tot procuror, săcontinue cu investigarea domnitorului Brâncoveanu.

- este adevărat că ai o bună relație diplomaticăcu austria, care este dușmanul nostru numărul unu?

- eu, ca voievod al valahiei, am vorbit și voivorbi cu toată lumea și cu toate țările din jurul meu.omenia mea nu are granițe. eu vorbesc acum și cutine, și cu oricine din țara voastră.

- Împăratul leopold al austriei mi-a dat, pe datade 30 ianuarie 1695, o Diplomă de onoare de bunăvecinătate și conlucrare diplomatică, dar aceasta nueste un document juridic, un contract de război dusde mine alături de imperiul austriac împotriva im-periului otoman. timp de 25 de ani de domnie amavut o bună cooperare cu toate statele, chiar și cuÎnalta poartă otomană.

- Dar ce ne poți spune despre fuga lui tomacantacuzino la moscova în 1711, care s-a făcut cuaprobarea ta?

- faptul că eu am o bună relație cu Țarul rusiei,petru i, nu înseamnă că am contribuit la fuga lamoscova a lui toma cantacuzino. fiecare fuge pe


117

Sava BogaSiU

răspunderea lui. eu nu sunt pus voievod ca să păzescoamenii, ci trebuie să apăr țara de străini, așa cumsunteți voi, de fiecare dată când veniți în țara noastră.

- ești obraznic, te faci că plouă, că nu știi nimicde fuga lui toma cantacuzino, oare el nu este neamcu tine?

- o fi, dar cu nevasta mea, că ea se trage dinneamul cantacuzino.

- văd că mă iei peste picior, neamurile soției nusunt oare și ale tale?

- așa o fi!procurorul otoman deveni turbat de mânie,

auzind aceste replici scurte, dar tăioase, pe care leda cu nonșalanță voievodul Brâncoveanu.

Din ordinul vizirului, domnitorul constantinBrâncoveanu fu luat pe sus și dus într-o încăpereîntunecată, legat în lanțuri, apoi bătut crunt, pentrucă nu spusese nicio informație cu privire la restul debani pe care îi ținea ascunși, după spusele celor ce îlpârâseră.

Domnitorul constantin Brâncoveanu abia semai ținea pe picioare; a fost lăsat acolo jos, legat caun animal hăituit din toate părțile de mișei fără milă.

avea fața desfigurată, iar prin firele de barbă al-bite de atâtea necazuri se prelingea sângele din nas

118

și din gură.totuși, ochii îi străluceau de lumina credinței

ortodoxe. De aceea privirea lui te fascina. Din ochideja începuseră să se vadă razele sfințeniei.

el nu mai simțea nicio durere. Îl chinuia însădorul după familia lui: soția, fetele, ginerii, nepoții șigrija față de fiii lui, care urmau acum să fie anchetațifiecare în parte, ca astfel să fie împinși să cedeze.

Doi ieniceri îl aduseră cu brutalitate la judecatăpe cel mai bun și apropiat sfetnic (ministru) al dom-nitorului, și anume pe ianache văcărescu, careprovenea dintr-o familie de boieri munteni, cu multeproprietăți în satul văcărești de lângă târgoviște.

De numele acestui sfetnic sunt legate două biserici: una cu hramul: ”Sfântul Nicolae” dinvăcărești (județul Dâmbovița), și alta la mănăstireanucet, refăcută pe cheltuiala lui.

marele vizir alin pașa începu să-l ancheteze peun ton violent:

- ghiaur mincinos, cum ai îndrăznit să mă mințitimp de cinci luni, spunând că nu știi nimic desprebanii din valahia, pe care voievodul i-a ascuns? eadevărat că v-ați dus la viena și veneția, să ascundețibanii din tezaurul valahiei?

- nu este adevărată această acuzație, pe carenici nu o puteți demonstra; e doar o presupunere, o


119

Sava BogaSiU

ipoteză, pe care boierii din Țara noastră v-au servit-ope tavă, ca voi să o credeți de bună. Domnitorul meua ascuns toți banii în ceruri.

- cum adică, e vreo bancă în ceruri?- cu siguranță, acolo sus în ceruri se află banca

cea mai mare din lume, unde fiecare dintre noi neputem duce faptele cele bune ale milosteniei și alezidirii de locașuri sfinte. voievodul meu a investitfoarte mult în credință și în arta creștină, sporindu-șiastfel dobânda la banca cerească.

- eu am nevoie de bani aici pe pământ, zice fu-rios vizirul alin pașa, și nu în ceruri. este adevărat căBrâncoveanu a început să clădească un nou palatdomnesc?

- Da, este adevărat, l-a și terminat, și estefoarte mare și frumos.

- cum adică, fără știrea noastră, fără ca Înaltapoartă otomană să aprobe această construcțiemonumentală, este deja terminat? e ceva sfidător laadresa sultanului nostru ahmed al iii-lea.

- Sultanul poate și el să-și facă palate câtevoiește, la fel și Înălțimea voastră, vizire!

- chiar așa, unde e palatul cel nou al voievodu-lui, în ce localitate, la târgoviște sau în transilvania?

- a găsit un loc departe, acolo în ceruri are un120

palat grandios, unde și-a pus tot tezaurul credinței șimulțimea de fapte bune, de ctitorii bisericești șimănăstirești, și atâtea alte lucruri bune, consemnatechiar de cronicarii români și străini.

- tu ești vizir, ca oricare alt vizir care s-aperindat pe la Înalta poartă otomană: ahmed calaili,tebendar mehmed sau alții, iar eu sunt creștin-orto-dox și nu mă tem de moarte.

tu ca vizir ești pentru o vreme, cât vrea sultanulsă te țină în această funcție, pe când eu sunt creștinpentru toată viața. eu sunt cu Hristos pentru veșnicie.

- oprește-te, ghiaure, aici în țara mea toți neînchinăm doar lui mahomed și în afară de allah nu ealt dumnezeu. cum îți permiți să vorbești despreHristos, în loc să ne spui unde sunt banii voievodului,ca să-ți dăm drumul din închisoare?

- Banii noștri sunt în vistieria cerească a lui Hris-tos, și fără botezul creștin nu poți ajunge să teîmbogățești cu aurul credinței și al faptelor bune. fă-te creștin și vei fi cel mai bogat în ceruri!

- luați-l îndată, zice vizirul, căci face blasfemie;noi l-am chemat să-l judecăm, și văd că el ne judecăcredința noastră, pe care marele nostru allah a descoperit-o lui mahomed.

În sala de judecată a închisorii l-au adus legat


121

pe primul fecior al voievodului Brâncoveanu, penume constantin, cu care vizirul s-a purtat frumos laînceputul anchetei. i-au desfăcut lanțurile și l-au pussă stea în picioare în fața completului de judecată.

- te-am poftit aici în acest salon ca să-ți spunemcă avem nevoie de tine pe tronul valahiei. Împreunăcu sultanul ahmed al iii-lea ne-am sfătuit ieri în cer-dacul de la Înalta poartă otomană și ne-am gânditcă, dintre toți feciorii tatălui tău, ești cel mai nimeritsă ocupi tronul valahiei din două motive: în primulrând, ești cel mai mare dintre toți frații tăi și, în aldoilea rând, porți chiar numele tatălui tău, constan-tin.

pentru această favoare pe care ți-o acordăÎnalta poartă otomană, trebuie să faci și tu ceva im-portant: să te lepezi de religia creștină. la fel a făcutmai devreme și bătrânul vostru tată, pe care îl vomelibera din închisoare singur, dacă voi, fiii lui, nu vețitrece la mahomedanism; este singura religie care nepoate confirma și întări loialitatea voastră față deÎnalta poartă otomană.

- așa cum tatăl meu nu și-a dorit deloc tronul,la fel nici eu nu-l doresc sub nicio formă, deoarece nueste o mare bucurie să fii voievodul unei țări supuseÎnaltei porți otomane, cum este poporul nostru la ora

Sava BogaSiU

122

actuală.cât privește lepădarea mea de credința

ortodoxă, nici poveste! Să vă luați gândul de laaceastă vicleană ofertă, deoarece nu mă încântăreigia voastră musulmană și nici istoria voastră plinăde jafuri. mai bine legat în temniță pentru Hristos,decât liber în slujba lui mahomed!

mai bine să mi se taie capul ca ortodox creștin,decât să mi se pună pe cap turbanul vostru otoman.

cât privește lepădarea tatălui meu de credințacreștină, este o mare minciună, o cursă pe care mi-o puneți în față. Îl cunosc cel mai bine pe tatălmeu; îi știu crezul și tăria lui în credința ortodoxă, pecare o are în sânge. mai repede aș crede că sultanulvostru s-a făcut creștin, decât tatăl meu, păgân.

- cum poți râde de sultanul nostru, că vrea săse facă creștin peste noapte?! tocmai el, care a juratcredință pe viață lui mahomed!

- Dar voi cum puteți crede o așa mare nebunie,că tatăl meu, din neam în neam creștin ortodox, săse facă musulman în câteva ceasuri, prin judecatavoastră înșelătoare?! tatăl meu a făcut legământveșnic de credință ortodoxă în fața lui Dumnezeu,singurul care deține adevărul. Doar el poate oferimântuire tuturor popoarelor prin iisus Hristos, în care


123

Sava BogaSiU

eu cred cu tărie. nimic nu mă poate abate de lacrezul meu ortodox.

- acest tânăr ghiaur aduce blasfemie sultanuluinostru ahmed al iii-lea, care a vrut să-i ofere o mareșansă: libertatea, și o mare onoare: să devină musul-man. Și acum, tocmai el să râdă de împăratul nostru!așa faptă nu se iartă!

- n-am nevoie de iertarea voastră, doar iisus,fiul lui Dumnezeu, are putere să ne ierte păcatelenoastre.

- Ba și sultanul nostru are putere să te ierte,dacă te faci musulman!

- nu cer milă de la sultan, deoarece îmi este silăde a voastră nebunie.

- cum adică, mă faci nebun în țara mea?!- tu ai zis, nu eu!- Băgați-l din nou la închisoare, până îi vom de-

capita pe acest tânăr ghiaur, care își face de cap.Îndată doi ieniceri i-au pus din nou lanțurile,

apoi, mai mult târâș, l-au aruncat într-o încăpere dinapropiere, după ce l-au bătut mai întâi cu picioarelepeste pieptul dezbrăcat, plin de cicatrice.

constantin avea ochii pierduți în zare, dar inimaîi bătea cu putere pentru că el îl mărturisea cu bu-curie sfântă pe Hristos. repeta cu arzătoare convin-

124

gere cuvintele: ”Sunt creștin și rămân creștin.Mai bine cu Hristos decât musulman!”.

În acest timp, voievodul constantin Brânco-veanu se afla într-o altă încăpere, întins pe podeauapietruită și plin de sânge.

a urmat la interogatoriu Ștefan, al doilea fiu,căsătorit cu Bălașa, fiica lui ilie cantacuzino. Dinaceastă familie binecuvântată s-a născut maria, sin-gurul lor copil.

Soția lui a murit de tânără, în anul 1712.Dintre toți copiii voievodului constantin Brân-

coveanu, Ștefan era cel mai învățat, cu studii multeși tare în credință. Deținea multe cunoștințe teolo-gice și o bogată cultură enciclopedică. În oricediscuție, făcea față la orice provocare. tatăl lui,voievodul constantin Brâncoveanu, se mândreafoarte mult cu el, deoarece știa foarte bine patru limbistrăine: arabă, greacă, latină și slavonă. În taină, tatăllui îl pregătea pentru domnie, ca să poată urca, lanevoie, pe tronul valahiei. Ștefan însă nu dorea să fiedomnitor. cea mai mare bucurie pentru el era săcitească cărți din toate domeniile, să asculte muzicăbizantină și să facă plimbări prin țară și în lume.

Însoțit de doi ieniceri, înarmați până-n dinți,Ștefan a fost adus tot în lanțuri, de parcă ar fi fost un


125

Sava BogaSiU

mare tâlhar.marele vizir alin pașa, fiind foarte agitat de la

discuțiile aprinse pe care tocmai le-a avut cu con-stantin, primul fecior al voievodului Brâncoveanu, aîncercat acum să schimbe tonul discuțiilor cu incul-patul Ștefan Brâncoveanu.

- am înțeles că știi foarte bine limba noastrăarabă și ne-am gândit că ar fi minunat să deviireprezentant al valahiei la Înalta poartă otomană,unde avem acreditați atâția ambasadori din italia,franța, olanda, austria, rusia, polonia și din alte țări.

- Sultanul nostru s-ar bucura foarte mult să teaibă în preajmă. Însă, după cum știi limba noastră,trebuie să ai și credința noastră musulmană.

- așa ceva nu se poate! este o mare diferențăîntre limba vorbită de un om și credința lui religioasă,cu atât mai mult în cazul unui popor! nu trebuie săconfundăm aceste două realități distincte, separateuna de alta: limba și religia.

a învăța o limbă străină este un act de cultură;a adopta o religie, alta decât cea a neamului tău, esteun act de trădare. așa ceva nu se poate! Dacă știimulte limbi străine, nu înseamnă că trebuie să aderila multe religii.

credința religioasă în care te naști îți dă identi-126

tate spirituală, la fel ca și limba maternă, pe care oprimești de la părinți. eu sunt ceea ce sunt acum înfața voastră: valah și creștin. așa cum un trandafirrămâne tot trandafir, în orice țară s-ar afla, iar unporumbel rămâne tot porumbel, și în valahia, și înimperiul otoman, și în orice altă țară ar zbura el, lafel sunt și eu. oriunde aș merge, nu pot renunța laidentitatea mea de creștin și valah. așa m-am născutși așa trebuie să rămân tot timpul. credința șinaționalitatea nu mi le poate schimba nimeni,deoarece nu le-am ales eu, ci mi-au fost dăruite dinveșnicie de bunul Dumnezeu.

identitatea mea națională și spirituală nu pot ficumpărate cu tot aurul din lume.

Îmi place limba arabă, dar nu-mi place religiavoastră omenească. orice limbă este din voința luiDumnezeu, pe când religia voastră este omenească,îi aparține lui mahomed, care a fost un om însurat cumai multe femei, având și copii legitimi, și nelegitimi.iisus Hristos nu a fost căsătorit și nici nu a avut copii.a trăit în mare sfințenie și așa a plecat la ceruri.

o limbă străină învățată este pentru mine ofereastră deschisă spre lume. cu cât știi mai multelimbi străine, cu atât devii un om mai luminat, maiînvățat. o grădină unde sunt flori multe, diverse ca


127

Sava BogaSiU

formă, culoare, parfum, este un loc minunat. tot lafel, un om care cunoaște multe limbi străine devineo persoană minunată.

- văd că știi multe lucruri, zise vizirul alin pașa,doar un lucru nu l-ai învățat încă: cel care nu i seînchină lui allah și lui mahomed este un nimeni,după cum și tu la fel ești, un nimeni, care nu merițisă trăiești pe acest pământ și să te bucuri de viață.nu avem ce să mai discutăm; ești un nimeni!

- Ba sunt valah și creștin, care înseamnă totul,cât cuprinde Universul. cine Îl are pe Hristos, acelaare în el lumea întreagă. V-alah este omul caretrăiește în Dumnezeu, cu Dumnezeu și pentru Dum-nezeu.

- luați-l pe acest ghiaur de aici, căci nu pot facenimic din el! este un nimeni și așa va rămâne!

al treilea fiu al voievodului constantin Brân-coveanu se numește radu și are douăzeci și patru deani. este logodit cu Smărăndița, fiica lui antiohie can-temir vodă de puțină vreme, înainte de a fi arestat șidus la istanbul. are mari planuri de nuntă. Dorește săfacă o nuntă ca-n poveștile cu făt-frumos și ileanacosânzeana. Între radu și Smărăndița este o iubirecurată; nu s-au cunoscut trupește unul cu altul. Se în-tâlneau adeseori ziua în grădina casei Domnești, ad-

128

mirând frumusețea florilor și cântecul păsărilor.Starea de logodnă este cea mai frumoasă

perioadă din viața unei familii. În această perioadăde curată prietenie, cei doi se iubesc doar sufletește;au doruri și vise frumoase, devin propriii lor poeți. Îșivorbesc cu cuvinte alese, fac gesturi minunate unulfață de celălalt, se roagă mult unul pentru celălalt șise poartă cu multă îngăduință. au ochi frumoși,deoarece văd totul frumos în jurul lor și fiecare vedefrumusețea celuilalt. cât de frumoasă este iubireadintre doi logodnici! nu pot trăi despărțiți. Se caută învis tot timpul.

gândurile lor se întrepătrund. inimile lor suntdeja una singură, ce bate cu putere. cu fiecare zi cese apropie de marea lor nuntă, se aprinde mai multădragoste în trupurile lor. trăiesc intens ceasul nupțial,abia așteaptă să fie doar ei doi împreună, într-uncearceaf alb, cu trupurile lor curate prin sfânta fe-ciorie la care au ținut atât de mult amândoi. Dupăcununia religioasă din Biserică, cel mai solemn mo-ment este această unire trupească prin care se nasccei mai frumoși copii, primiți cu bucurie sfântă.

tot timpul cât a stat în această închisoare dinedicule, care se traduce și: ”loc întunecos”, radua trăit din plin lumina iubirii. atunci când ești


129

Sava BogaSiU

îndrăgostit de cineva, nu-ți pasă de ce se întâmplăcu tine, unde te afli. când iubești curat, din suflet pecineva, devii fericit. greutățile, necazurile, lipsurile șiorice durere dispar, se ușurează.

radu o iubea nespus de mult pe Smărăndița, ovisa și-i rostea adeseori numele în temniță. ori decâte ori vedea noaptea o stea pe cer, se gândea la lo-godnica lui, care-i lumina inima.

Între radu și Smărăndița este o iubire curată,amândoi având fecioria ca o virtute la care țin foartemult, pentru a nu fi întinat patul nunții lor. mai sfântca virginitatea până-n ziua nunții religioase nu existăaltceva; acest lucru îl mărturisesc amândoi.

tot timpul, ei se caută în visele lor frumoase șisunt neîncetat într-un dialog al iubirii, asemenea celordoi îndrăgostiți, Solomon și Sulamita, din carteacântarea cântărilor:

- ”Cât de frumoasă eşti tu, draga mea, câtde frumoasă eşti! Ochi de porumbiţă ai, um-briri de negrele-ţi sprâncene, părul tău turmăde capre pare, ce din munţi, din Galaadcoboară.

Dinţii tăi par turmă de oi tunse, ce ies dinscăldătoare făcând două şiruri strânse şineavând nici o ştirbitură.

130

Cordeluţe purpurii sunt ale tale buze şigura ta-i încântătoare. Două jumătăţi de rodiipar obrajii tăi sub vălul tău cel străveziu.

Gâtul tău e turnul lui David, menit să fiecasă de arme: mii de scuturi atârnă acolo şitoate scuturi de viteji.

Cei doi sâni ai tăi par doi pui de căprioară,doi iezi care pasc printre crini.

Până nu se răcoreşte ziua, până nu se-ntinde umbra serii, voi veni la tine, colinăde mirt, voi veni la tine, munte de tămâie.

Cât de frumoasă eşti tu, draga mea, şifără nici o pată.

Vino din Liban, mireasa mea, vino dinLiban cu mine! Degrabă coboară din Amana,din Senir şi din Hermon, din culcuşul leilor şidin munţi cu leoparzi!

Sora mea, mireasa mea, tu mi-ai robitinima numai c-o privire a ta şi cu colanu-ţi dela sân.

Cât de dulce, când dezmierzi, eşti tu, soramea mireasă; şi mai dulce decât vinul estemângâierea ta, şi mireasma ta plăcută estemai presus de orice mir.

Ale tale buze miere izvorăsc, iubito, miere


131

Sava BogaSiU

curge, lapte curge, de sub limba ta; mirosulîmbrăcămintei tale e mireasmă de Liban.

Eşti grădină încuiată, sora mea, mireasamea, fântână acoperită şi izvor pecetluit.

Vlăstarele tale clădesc un paradis de rodiicu fructe dulci şi minunate, având pe marginiarbuşti care revarsă miresme:

Nard, şofran şi scorţişoară cu trestiemirositoare, cu felurime de copaci, ce tămâielăcrimează, cu mirt şi cu aloe şi cu arbuştimirositori.

În grădină-i o fântână, un izvor de apă vieşi pâraie din Liban.

Scoală, vânt de miazănoapte, vino, vântde miazăzi, suflaţi prin grădina mea şi mires-mele-i stârniţi; iar iubitul meu să vină, îngrădina sa să intre şi din roadele ei scumpe săculeagă, să mănânce.” (capitolul 4).

tot în aceeași noapte tainică, din valahia,pământ blagoslovit de bunul Dumnezeu, se aude înșoaptă ecoul gândurilor de iubire din inima Smă-răndiței, care tot timpul suspină după radu, precumo turturea când rămâne singură.

inima este singurul organ care nu doarmenoaptea: stă de veghe mereu și mișcă în corpul nos-

132

tru căldura sângelui dătător de viață. cu buzele în-chise, Smărăndița începe să murmure duios și tainic,asemenea izvorului de munte cu apă cristalină:

- ”De dormit dormeam, dar inima-mi veg-hea. Auzi glasul celui drag! El la uşă bătândzice: Deschide-mi, surioară, deschide-mi, iu-bita mea, porumbiţa mea, curata mea, capulîmi este plin de rouă şi părul ud de vlaganopţii.

Haina eu mi-am dezbrăcat, cum s-o-mbrac eu iar? Picioarele mi le-am spălat, cumsă le murdăresc eu iar?

Iubitul mâna pe fereastră a întins şi inimami-a tresărit.

Iute să-i deschid m-am ridicat, din mânămir mi-a picurat, mir din degete mi-a curs peînchizătoarea uşii.

Celui drag eu i-am deschis, dar iubitulmeu plecase; sufletu-mi încremenise, când celdrag mie-mi vorbise; iată eu l-am căutat, darde aflat nu l-am aflat; pe nume l-am tot stri-gat, dar răspuns nu mi s-a dat.

Întâlnitu-m-au străjerii, cei ce târgulstrăjuiesc, m-au izbit şi m-au rănit şi vălul mil-au luat, cei ce zidul îl păzesc.


133

Sava BogaSiU

Fete din Ierusalim, vă jur: De-ntâlniţi pedragul meu, ce să-i spuneţi oare lui? Că-sbolnavă de iubire.” (capitolul 5, versetele 2-8).

”Iubitul meu e alb şi rumen, şi între zecide mii este întâiul.

Capul lui, aur curat; părul lui, păr ondu-lat, negru-nchis, pană de corb.

Ochii lui sunt porumbei, ce în lapte trupu-şi scaldă, la izvor stând mulţumiţi.

Trandafir mirositor sunt obrajii lui, stratde ierburi aromate. Iar buzele lui, la fel cucrinii roşii, în mir mirositor sunt scăldate.

Brâiele-i sunt drugi de aur cu topaze îm-podobite; pieptul lui e scut de fildeş cu safireferecat.

Stâlpi de marmură sunt picioarele lui, petemei de aur aşezate. Înfăţişarea lui e caLibanul şi el e măreţ ca cedrul.

Gura lui e negrăit de dulce şi totul este înel fermecător; iată cum este al meu iubit, fiicedin Ierusalim, iată cum este al meu mire!”(capitolul 5, versetele 10-16).

ce frumoasă declarație de dragoste sfântă întreamândoi: radu și Smărăndița!

iubirea curată este de la Dumnezeu, care se134

definește în Biblie ca iubire, după cum spuneevanghelistul ioan: ”Dumnezeu este iubire” (iioan 4, 8). acolo unde este dragoste sfântă, acoloeste și Dumnezeu.

iubirea nu are de-a face cu poftele carnale; eanu stă în trup, ci în suflet. inima sufletului este sanc-tuarul iubirii divine. Dragostea este jertfelnică; eacaută fericirea celor din jur, pe care-i prețuiește așacum sunt.

cel mai greu în dragoste este să iubești și să nufii iubit. aceasta este marea tristețe a lui Dumnezeu,care ne-a dăruit nouă, oamenilor, totul: și cerul, șipământul. iar noi, ce i-am dăruit până acum?răceală și indiferență...

Sfântul apostol ioan ne spune așa în evanghe-lie: ”Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea,încât L-a dat pe singurul Lui Fiu, pentru caoricine crede în El să nu piară, ci să aibă viațăveșnică” (ioan 3, 16).

lumea a fost creată de Dumnezeu dindragoste, și ea va fi transfigurată la sfârșitul vea-curilor tot prin dragoste, care spală și șterge toatărăutatea. Un om prețuiește în măsura în care are iu-bire, care de fapt înseamnă bunătate.

a fi bun cu cei din jur înseamnă a avea


135

Sava BogaSiU

dragoste. poți să ai toate calitățile din lume, să fiigeniu, să ai bogății imense, dar dacă nu ai bunătateaiubirii, nu ai nimic și ești un nimeni. iubirea este ceacare rezistă până la urmă și doar ea intră în raiul luiDumnezeu. Sfântul apostol pavel are un frumos elogiu al dragostei celei adevărate:

„De aş grăi în limbile oamenilor şi ale în-gerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-amaramă sunătoare şi chimval răsunător.

Şi de aş avea darul proorociei şi taineletoate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aşavea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iardragoste nu am, nimic nu sunt.

Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aşda trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nuam, nimic nu-mi foloseşte.

Dragostea îndelung rabdă; dragosteaeste binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte,nu se laudă, nu se trufeşte.

Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nucaută ale sale, nu se aprinde de mânie, nugândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, cise bucură de adevăr. Toate le suferă, toate lecrede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.

Dragostea nu cade niciodată. Cât despre136

proorocii - se vor desfiinţa; darul limbilor vaînceta; ştiinţa se va sfârşi;

Pentru că în parte cunoaştem şi în parteproorocim. Dar când va veni ceea ce edesăvârşit, atunci ceea ce este în parte se vadesfiinţa.

Când eram copil, vorbeam ca un copil,simţeam ca un copil; judecam ca un copil; darcând m-am făcut bărbat, am lepădat cele alecopilului.

Căci vedem acum ca prin oglindă, înghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acumcunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pedeplin, precum am fost cunoscut şi eu.

Şi acum rămân acestea trei: credinţa,nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintreacestea este dragostea.”(i corinteni 13).

nicăieri în literatura universală nu există un textcare să egaleze frumusețea și profunzimea iubirii înlumina evangheliei mântuitorului iisus Hristos, așacum l-a redactat Sfântul apostol pavel în acest imn aldragostei. cu adevărat este o legătură ființială întreiubire și fericire.

Unde-i iubire, acolo este și fericire. iubirea deDumnezeu aduce fericire, iar iubirea aproapelui nos-


137

Sava BogaSiU

tru menține fericirea noastră. fără Dumnezeu nuexistă iubire:

”Iubiților, să ne iubim unul pe altul, pen-tru că dragostea este de la Dumnezeu șioricine iubește este născut din Dumnezeu șicunoaște pe Dumnezeu.

Cel ce nu iubeşte n-a cunoscut pe Dum-nezeu, pentru că Dumnezeu este iubire.

Întru aceasta s-a arătat dragostea luiDumnezeu către noi, că pe Fiul Său cel UnulNăscut L-a trimis Dumnezeu în lume, ca prin Elviaţă să avem.

În aceasta este dragostea, nu fiindcă noiam iubit pe Dumnezeu, ci fiindcă El ne-a iubitpe noi şi a trimis pe Fiul Său jertfă de ispăşirepentru păcatele noastre.

Iubiţilor, dacă Dumnezeu astfel ne-a iubitpe noi, şi noi datori suntem să ne iubim unulpe altul.

Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzutvreodată, dar de ne iubim unul pe altul, Dum-nezeu rămâne întru noi şi dragostea Lui în noieste desăvârşită.”(i ioan 4, 7-11).

iubirea este fericire. Devenim fericiți în măsuraîn care iubim cu adevărat, din tot sufletul; în primul

138

rând, pe Dumnezeu, și apoi pe cei din jurul nostru, cuaceeași dăruire.

Dragostea din inimă te face fericit. În limbagreacă, o persoană fericită se traduce prin:”maca-rios”. În calendarul ortodox există un sfânt fericit,pe nume macarie, pe care Biserica ortodoxă îlprăznuiește pe data de 19 ianuarie, în fiecare an.

În sufletul lui radu s-a aprins torța iubiriicare-l face să fie fericit, chiar aici, în închisoare. osimte pe Smărăndița prezentă în temniță la orice pas.

acum la judecată, în fața vizirului, radu o vede”în duh” pe Smărăndița că-l ține de mână, asigurându-l că nu trebuie să-i fie frică, deoarece „iu-birea este mai tare decât moartea”. acolo undeeste iubire dispare frica.

adus de doi ieniceri, radu își face semnul Sfin-tei cruci, rostește din suflet, cu toată inima, câtevarugăciuni: ”Doamne, ajută!”, ”Mare ești, Dum-nezeule, dă-mi cuvânt și putere, ca să potrăspunde la orice întrebare a vizirului AlinPașa!”.

am auzit că ești logodit cu o fată și că vrei săfaci cât mai repede nunta cu ea. astăzi îți pot împlinivisul acesta de aur dacă tu te hotărăști în clipa defață să devii musulman, și apoi te ajutăm să-ți faci,


139

Sava BogaSiU

aici în istanbul, o petrecere mare, ca un bairam, caresă țină multe zile, după cum e la noi tradițiamusulmană.

allah preaînaltul vă oferă căsătoria ca un semnal înțelepciunii Sale nemărginite: ”și printre sem-nele Lui că El v-a creat din voi înșivă soții, cavoi să trăiți în liniște împreună” (coran 30, 21).

conform Coranului, bărbatul poate avea maimulte soții, până la patru, ca și profetul mahomed, cucondiția să le asigure condiții foarte bune de trai(coran 4, 3). iată cât de fericit poți fi ca bărbat în religia noastră musulmană!

căsătoria este un dar special pe care allah vi-loferă cu generozitate. cei mai buni oameni sunt ceicare se căsătoresc și pot să-și aleagă singuri femeile,așa cum vrei și tu. coranul este împotriva monahis-mului și a stării de celibatar. De aceea eu vreau să teeliberez astăzi, ca tu să devii musulman princăsătorie. te poți căsători în numele lui allah celpreaînalt, ca tu să fii cu adevărat fericit, avândcredință în el. fericire în afara căsătoriei musulmanenu există.

- vizire, nu poți limita fericirea doar la religiavoastră; ea este universală, lăsată de Dumnezeupentru toată lumea. așa cum lumina soarelui este

140

pentru toți, la fel este și fericirea, deschisă tuturoroamenilor de pe pământul acesta.

atât eu, cât și logodnica mea, Smărăndița dinvalahia, am jurat să ne păstrăm credința creștinăchiar cu prețul vieții. mai bine să facem o nuntă micăîn toată sărăcia noastră în valahia, decât o nuntămare în istanbul. mai bine mă logodesc cu moarteaspre înviere, decât să mă însor într-o geamiepăgânească spre a noastră pierzare veșnică!

- cum adică, zise furios vizirul, noi suntempăgâni, iar voi, sfinți prin trădarea sentimentelor fațăde Înalta poartă otomană? pe aceasta voi trebuie săo iubiți cu sinceritate, ca pe o soție devotată!

- nimeni nu mă poate forța să mă căsătoresc cuÎnalta poartă otomană. Dumnezeu a pus credințasfântă în sufletele noastre încă de la zămislire. așacum ”floarea-soarelui” se uită tot timpul dupăsoare, la fel și creștinul Îl caută și se uită după Hris-tos, ”Soarele dreptății”. nu poți să-mi iei ceea ceDumnezeu mi-a dat din neam în neam: credințaortodoxă.

așa cum nu poți opri floarea-soarelui săprivească soarele decât prin tăierea ei, la fel, nici pemine nu mă poți opri de la credința ortodoxă, chiardacă-mi tai capul în clipa de față!


141

Sava BogaSiU

- chiar așa se va întâmpla cu tine, ghiauruleblestemat, care, în loc să te căsătorești cu Înaltapoartă otomană, te vei uni pe vecie cu moartea chiarastăzi, în văzul lumii, spre a voastră rușine!

- nu-mi pasă de moarte, căci nu poți omorî iu-birea din mine față de Hristos și față de Smărăndița!Sunt gata de jertfă. acolo în rai este atâta lumină șiiubire sfântă, în care voi trăi veșnic cu Smărăndițamea creștină! peste tot în jurul meu văd miei albi,gata de jertfă. oriunde privesc, cerul este deschis.Din toate părțile pământului se aude ecoul paradisu-lui. Și vântul a încetat să mai bată astăzi! Și mareaBosforului s-a liniștit! cerul astăzi este mai luminosca niciodată. așa cum mirii așteaptă cu nerăbdareceasul nunții lor, la fel aștept și eu cu bucurie ceasuljertfei mele pentru Hristos. văd deja îngerii lui Dum-nezeu cum coboară din ceruri, asemenea cocorilorce vin din zări.

- acest ghiaur aiurează, vorbește cu capul în nori, a luat-o razna! Un alt duh grăiește din el.luați-l cât mai repede și-l aruncați din nou în temniță,deoarece astăzi i-a venit ceasul să primeascăpedeapsa lui allah cel preaînalt, pentru nesupunerefață de legea islamică.

Doi ieniceri, bruscându-l cu mânie, l-au târât142

într-o cameră din apropierea completului dejudecată.

În fața completului de judecată apare imediatmateiaș, cel mai mic fecior al voievodului constantinBrâncoveanu, într-o cămașă albă, lungă, de părea unprinț; avea părul blond și ochii albaștri. așa cummielul de jertfă nu se teme de omul cel rău care seapropie să-i taie capul, la fel se comporta acest copil.el l-a uimit și pe vizirul alin pașa, care a început să-lîntrebe pe un ton prietenos:

- cum te cheamă, copile?- mă cheamă creștin.- eu te-am întrebat care-ți este numele.- Creștin este numele meu.- tu nu înțelegi? fiecare dintre noi avem câte un

nume; pe mine mă cheamă alin pașa.- Și pe mine mă cheamă creștin.- văd că ești copil la minte, degeaba ai dois-

prezece ani! nu știi nici care-ți este numele dat depărinții tăi.

- eu îmi cunosc bine numele meu de creștin;trist este că voi vă aflați în întuneric. Dacă ați avealumină în suflet, ați vedea lumina credinței mele și ațiciti ușor pe fruntea mea ce scrie: creștin.

- cum adică, tu mă faci orb?


143

Sava BogaSiU

- așa este; nu vedeți lumina credinței mele pe care mi-au dat-o părinții încă din leagăn. mi-aupus-o în inimă și pe piept. mi-au dat de mic laptelecredinței creștine. mereu beau din apa vie a ei. În toțicei doisprezece ani de viață, mereu m-am hrănit dincuvintele credinței creștine și mă îmbrac mereu în lu-mina ei.

-iată de ce numele meu este creștin!- cum adică ești creștin?- Da, sunt creștin; așa m-au învățat de mic

părinții mei să zic oriunde și oricui: sunt creștin pen-tru că sunt botezat în apa sfântă a credinței creștinepe care ne-a dăruit-o iisus Hristos.

- tu ești prea mic ca să te numești creștin!- Degeaba, vizire, sunteți mare, dacă nu

înțelegeți acest mic cuvânt format din șapte litere:creștin. nu există în tot Universul un nume mai fru-mos și mai sfânt ca acesta!

- copile, ai văzut noaptea pe cer luna? careeste mai mare, luna sau stelele?

- Da, luna este mai mare decât stelele, pentrucă este mai aproape de noi, de pământul de undeprivim.

- așa este și cu religia noastră musulmană, careare ca semn luna, iar voi, creștinii, aveți crucea.

144

- copile, vezi tu, luna este mai mare decâtstelele de noapte. la fel și religia noastră musulmanăeste mai mare decât credința voastră creștină.

- Într-un fel se vede noaptea, și în alt fel, ziua,vizire. voi ați rămas în noaptea credinței voastre,închinându-vă la lună, pe care ați pus-o pe clădiri șipe steagurile voastre. noi, creștinii, ne bucurăm dinplin de lumina zilei sfinte de la ”Soarele dreptății”,care este Hristos. el aduce lumină multă peste totpământul lui Dumnezeu.

pe mine m-a născut mama în timpul zilei, cândsoarele era sus pe cerul luminat. eu iubesc luminacredinței creștine și peste tot văd numai lumină.

Un om noaptea nu poate vedea ce observ euziua. noaptea vezi puțin și-ți este teamă la orice pas,pe când ziua vezi departe și nu ai nicio teamă, căci lu-mina răzbate pretutindeni. iată de ce îmi place lu-mina credinței și de ce sunt atât de fericit că portnumele de creștin! voi, musulmanii, ați rămas încăîn întunericul necredinței voastre. ați rămas ca luna.noi, creștinii, avem soarele, care este mai maredecât luna. noi purtăm soarele credinței în noi.

- mi-e milă de tine, copile, că nu-ți place viațași nu vrei să trăiești și tu mult pe acest pământ, a zisvizirul alin pașa.


145

Sava BogaSiU

- Ba da, îmi place viața, dar de creștin pe acestpământ.

- Dacă nu te faci musulman, vei muri chiarastăzi!

- mie nu-mi este frică de moarte, căci mergîmpreună cu tatăl meu oriunde, să le spun tuturor: eusunt creștin și vreau să mor creștin.

- tu nu înțelegi că ești doar un copil și ai mulțiani de trăit în fața ta? Închină-te acum lui allah, careeste preaînalt, și vei fi liber. matei, chiar astăzi poțipleca liber cu frații tăi și tatăl tău, care tocmai s-aulepădat de credința creștină!

- nu cred vorbele voastre mincinoase! tata șifrații mei sunt creștini buni; la fel vreau să fiu și eualături de ei: un creștin curajos!

- luați-l de aici, poate până la amiază se mairăzgândește!, a zis mânios vizirul alin pașa.

După ce au fost cercetați toți membrii familieivoievodale, completul de judecată s-a întrunit după omică pauză în marea sală otomană, pentru a se dasentința definitivă în cazul Brâncovenilor.

pe tot parcursul procesului, s-au urmărit cumare atenție toate acuzațiile care au dus la mazilireadomnitorului constantin Brâncoveanu de pe tronulvalahiei.

146

pentru comisia de judecată de la istanbul, careapăra cu sfințenie interesele politice ale Înaltei porțiotomane, lucrurile s-au clarificat: toți cei șase puteaufi iertați dacă ar fi îmbrățișat religia musulmană.

la dosarul lor erau multe reclamații, venite dinpartea unor boieri, a unor rude apropiate și chiar dela Ștefan cantacuzino, care a urcat pe tronul țăriidupă mazilirea voievodului Brâncoveanu. De aseme-nea, procesul de judecată a fost mult influențat și deunii ambasadori europeni acreditați la Înalta poartăotomană, care au contribuit politic la jocurile franc-masoneriei europene de a înlătura de la conducereavalahiei un apărător al ortodoxiei și al culturiicreștine. europa, din punct de vedere duhovnicesc,era în mare criză.

realizările spirituale și culturale ale domnitoru-lui constantin Brâncoveanu timp de douăzeci și cincide ani au produs multă invidie și răutate din parteaÎnaltei porți otomane și a țărilor străine europene dereligie catolică și protestantă.

În toate ținuturile de la Dunăre, valahia era sin-gura țară ortodoxă care a avut un rol important înajutorarea Sfântului munte athos, precum și a patri-arhiilor ortodoxe de la ierusalim, antiohia și con-stantinopol. acestea au suferit mult din cauza invaziei


147

Sava BogaSiU

musulmane și nu numai. valahia, prin lucrareabunului Dumnezeu, a devenit ”Bizanț dupăBizanț”; ea a apărat și a promovat toată moștenireacreștină bizantină aflată în mare pericol după cădereaconstantinopolului din anul 1453.

ienicerii care au avut ca misiune specială săapere securitatea procesului de judecată, la poruncamarelui vizir alin pașa, i-au adus pe toți cei șaseinculpați desculți, cu capetele goale, cu mâinile legatela spate și i-au așezat în marea sală de judecată pen-tru a li se da sentința definitivă, fără drept de recurs.

marele judecător otoman, avându-l în dreaptasa pe imamul de la ”Moscheea Albastră” din is-tanbul, stând în picioare, cu fața spre mecca, loculsacru al profetului mahomed, a rostit cu voce tarehotărârea judecătorească:

”În numele lui Allah celui Preaînalt și spreslava marelui Său Profet Mahomed, amhotărât împreună spre binele Înaltei PorțiOtomane ca tuturor celor șase inculpați: Con-stantin Brâncoveanu, fost voievod al Valahiei,Ianache sfetnicul, Constantin, Ștefan, Radu șiMatei Brâncoveanu, să li se taie astăzi cape-tele, pentru trădare a intereselor politice șieconomice ale Imperiului Otoman și pentru

148

blasfemie la adresa religiei noastre musul-mane, descoperite nouă de Cel de Sus.Sentința este definitivă, fără drept de recurs,din porunca marelui nostru sultan Ahmed alIII-lea, trimisul lui Allah pe pămân-tul nostru.

Astăzi, 15 august 1714, Istanbul.”În marea sală de judecată se aflau toate

oficialitățile capitalei, mai-marele ienicerilor și re-prezentanți ai multor țări europene invitați de cătresultan. S-a făcut o tăcere mormântală și în acea clipătoți cei șase inculpați au ridicat ochii în sus, cu lacri-mile sfinte ale bucuriei jertfelnice, dând slavă mântu-itorului iisus Hristos pe care, în tot timpul detenției șipe parcursul procesului de judecată, l-au mărturisitcu multă putere și curaj, spre disperarea și uraotomanilor. Undeva, în spatele sălii de judecată, s-auauzit câteva suspine de la unele persoane care au în-ceput să plângă de mila celor condamnați la moarte.Și lespezile de piatră albă de pe pardoseala sălii maride judecată s-au umezit la auzul acestei crunte șineașteptate sentințe: decapitarea întregii familiivoievodale.

cu puțin timp înainte circulau diverse zvonuri înistanbul, cum că măcar copiii vor fi iertați de aceastăpedeapsă capitală și vor fi lăsați pe viață în temniță,


149

Sava BogaSiU

până când se va găsi restul de bani ascunși de cătrevoievodul valahiei, constantin Brâncoveanu.

cei șase inculpați nu au fost deloc surprinși deaceastă sentință capitală, la care se gândiseră dejatoată noaptea. au primit cu seninătate și demnitateaceastă hotărâre judecătorească, ceea ce i-a uimit șimai mult pe toți cei care erau prezenți la pronunțareasentinței.

Pe buzele lor se citeau aceste cuvinte:”Slavă lui Dumnezeu pentru toate! Mare esteDumnezeul creștinilor!”. Din gurile și din sufletelelor se auzea cântarea: ”Hristos a înviat”. Sesimțeau eliberați și pregătiți pentru zborul ceresccătre mielul Hristos cel înviat.

***

Istanbul, 14 august 1714

După detronarea sultanului mustafa al ii-lea, fiul lui ibrahim i, a urmat la con-

ducerea imperiului otoman ahmed al iii-lea, careera fiul lui mehmed al iii-lea.

Sultanul ahmed al iii-lea are o domnie lungă(1703-1730), asemenea voievodului valah constan-tin Brâncoveanu (1688-1714). pe timpul acestui

150

sultan armata otomană a învins la Stănilești, pesteapa prutului, armata țarului petru i și a domnitoruluiDimitrie cantemir, în anul 1711. De asemenea, tre-buie menționat faptul că sultanul ahmed al iii-lea apierdut războiul cu austria și a fost nevoit să încheiepacea de la passarowitz, în anul 1718, prin care aus-tria anexa Banatul și oltenia imperiului Habsburgic.

În anul 1703, o dată cu urcarea pe tronul im-periului otoman, sultanul i-a cerut voievodului con-stantin Brâncoveanu să-i plătească personal, laistanbul, mucarelul, adică taxa anuală. an de an a făcut presiuni asupra voievodului Brâncoveanu sămărească dajdia către Înalta poartă otomană și să-lsprijine în toate acțiunile politice ale imperiuluiotoman. peste tot în valahia, în toate instituțiile țării,sultanul a pus oamenii lui de încredere ca, în felulacesta, să poată controla toate mișcările voievoduluiconstantin Brâncoveanu. Îi era frică să nu unelteascăcumva țările vecine: austria, rusia, polonia, ca săatace imperiul otoman.

Una dintre persoanele-cheie de la palatul Dom-nesc din București, pe care sultanul a pus-o chiar încoasta domnitorului, a fost antonio maria del chiaro,desemnat secretar-șef al cancelariei voievodale.acest secretar controla totul și permanent îl informa,


151

Sava BogaSiU

în cele mai mici amănunte, pe sultanul ahmed al iii-lea, despre planurile, activitățile și intențiiledomnitorului valahiei, constantin Brâncoveanu.

antonio maria del chiaro provenea dintr-o familie de evrei foarte bogați, din livorno. la vârstade 14 ani a fost convertit, din interese oculte, lacatolicism, schimbându-și numele David taglia șiadoptându-l pe al nașului său, nobilul florentin leonBattista del chiaro, care făcea parte dintr-oimportantă lojă masonică de la roma.

Și-a făcut studiile la colegiul toscan ”San Sal-vatore” și la Universitatea din padova. el era unmare poliglot (vorbea bine italiana, ebraica, latina,greaca, franceza și româna). a fost secretar-șef petimpul a trei voievozi valahi: constantin Brâncoveanu,Ștefan cantacuzino și nicolae mavrocordat. cât a statîn valahia s-a documentat bine și a scris o carte: Sto-ria delle moderne rivoluzioni della Valahia, con la descrizione del paese, natura, costumi,riti e religioni degli abitanti, con la tavolatopografica di quela provincia. cartea sa estebogată în informații etnografice, culturale, religioaseși chiar politice.

antonio maria del chiaro avea mare trecere lasultanul ahmed al iii-lea, pe care-l vizita foarte des

152

la istanbul, unde era bine primit, ca o personalitatedeosebită și de mare ajutor pentru Înalta poartăotomană.

acest secretar mason, care, prin menirea servi-ciului său și a jurământului de credință, trebuia săpăstreze toate secretele domnitorului constantinBrâncoveanu, dimpotrivă, spunea totul sultanului. cetristețe! Străinii de neam și de credință să ne admi-nistreze punctele-cheie ale conducerii țării noastrepână în vremea de azi!... Un străin, tot străin rămâne.el nu ne poate iubi sincer. cei mai mulți dintre ei suntduplicitari. nu poți avea încredere într-un străin, devreme ce uneori ești trădat chiar de rude ori deapropiații tăi, așa cum s-a întâmplat și cu familiavoievodului valah constantin Brâncoveanu. Dacă tesapă o rudă apropiată, cu atât mai mult te afundă înmocirlă un străin.

la mazilirea domnitorului Brâncoveanu, un roldeosebit l-a avut secretarul-șef antonio del chiaro,care îi arăta sultanului de multe ori copii alecorespondenței voievodale cu austria, rusia și altețări rivale imperiului otoman.

la sosirea capugiului alin mustafa, trimis de sultanul ahmed al iii-lea ca să-l mazilească pe dom-nitorul Brâncoveanu, acest secretar nu a luat deloc


153

Sava BogaSiU

apărarea voievodului, deoarece era complice la actultrădării.

În timp ce domnitorul constantin Brâncoveanuse afla cu familia sa în temnița de la istanbul, anto-nio maria del chiaro a venit în vizită de mai multe orila sultan, aducând tot felul de dovezi și documente cuprivire la vinovăția domnitorului, care era acuzat deînaltă trădare față de interesele politice ale Înalteiporți otomane.

În ajunul praznicului adormirea maicii Domnu-lui, pe data de 14 august 1714, antonio maria delchiaro era invitat ca oaspete de seamă la curtea sultanului ahmed al iii-lea, care l-a primit cu marebucurie la sultanatul din istanbul.

- Bine ai venit la noi, amice antonio! ce vești nemai aduci din valahia?

- măria ta, slavă lui allah! lucrurile merg bine,spre bucuria marelui profet mohamed, care are grijăde toate. m-am întâlnit pe drum, în timp ce veneamla istanbul, cu trimisul dumneavoastră, capugiulmustafa-aga Hambar emini, care a mers în valahiala domnitorul Ștefan cantacuzino ca să grăbeascăstrângerea haraciului pentru Înalta poartă otomană.Ștefan cantacuzino este de-al nostru, face tot ce-iporunciți măria voastră. a desființat văcăritul ca să

154

poată strânge mai ușor haraciul cu care vă e dator. peacest domnitor îl poți cumpăra ușor cu un vin bun șimâncăruri alese.

- apropo, antonio, ai mâncat ceva astăzi?- măria ta, nu prea am avut timp; a fost o

călătorie lungă, istovitoare și din cauza ploilor din ul-tima vreme.

- te poftesc la masa de seară, apoi vom statoată noaptea la un chef. iată, avem de toate,înfruptă-te după plac; servește-te din friptura de mieiaduși ca plocon tot din valahia. pe cealaltă tavă avemKebab. Uite și o tavă cu pilaf oriental, cum nu ai maimâncat de mult. ai apoi tot felul de dulciuri:baklavale, halva, biscuiți umpluți cu miere de albine.poți bea cât vrei Kaymak, ceai sau cafea cu zahăr saufără zahăr. la noi, musulmanii, există un proverb carespune așa: ”Cafeaua trebuie să fie neagră caiadul, tare ca moartea și dulce ca dragostea”.

- Înălțimea voastră, m-ați copleșit cu atâtagenerozitate, aproape că nu știu cu ce să încep. avețio bucătărie excepțională. eu am călătorit foarte multîn europa, dar n-am întâlnit nicăieri atâtea meniuridiversificate și atâta abundență gastronomică. Să știțiînsă că și în valahia se mănâncă bine.

- apropo, antonio, ce mai spun boierii din


155

Sava BogaSiU

valahia despre detronarea voievodului constantinBrâncoveanu?

- Unii sunt bucuroși că au scăpat de el, pentrucă prea mult a domnit, aproape 26 de ani, și era cazulsă lase și pe altul la domnie, iar alții și acum îlașteaptă să revină pe tronul valahiei.

- antonio, nici poveste! Să-și ia gândul de la el,deoarece am hotărât deja ca mâine să-l decapitămpe el, pe sfetnicul său, ianache văcărescu, precum șipe copiii voievodului, ca nu cumva din sângele lui săse mai ridice cineva la domnie.

pentru noi este un mare hain, un ghiaur ce tre-buie să moară. am încercat să-i cruț viața dacă se vaconverti la religia islamică, dar n-a făcut-o sub niciunchip, ba, mai mult, ne-a defăimat credința noastrăstrămoșească, pe care marele allah ne-a dat-o prinslăvitul nostru profet mahomed.

- Înălțimea voastră, ați luat cea mai bunăhotărâre din viață! trebuie să terminați odată cu ast-fel de domnitori care zidesc lucruri mărețe pe seamabietului popor; care ridică mănăstiri ortodoxe la totpasul, în loc să dea ultimul bănuț Înaltei porțiotomane. aceasta poartă de grijă atâtor suflete, câtefire de nisip se află pe țărmul mării, și ele trebuiehrănite.

156

chiar ieri discutam și cu vizirul alin pașa, careavea la el multe documente din corespondențasecretă a voievodului Brâncoveanu cu țarul rusieipetru i, dusă prin intermediul mitropolitului antimivireanul de la București.

- cât de curând își va da obștescul sfârșit șiacest mitropolit, avem noi grijă! el se crede învățat șipoliglot, dar nu aduce cinstire unicului și marelui allahdin ceruri, care ni l-a trimis nouă pe pământ pe pro-fetul mahomed. După ce-l vom decapita pe voievodulBrâncoveanu dimpreună cu familia lui, chiar mâine,de ziua lui de naștere, vom trece îndată la cercetareaacestui mitropolit, antim ivireanul.

- Sunt fericit că gândiți cum trebuie, Înălțimeavoastră. Împreună luptăm astfel împotriva ortodo-xiei și celor care încă o mai apără.

- În anul 1453, allah ne-a ajutat să dăm ceamai mare luptă împotriva imperiului Bizantin ortodox,pe care l-am pus la picioarele noastre. așa vom faceși cu valahia, și cu orice ținut care nesocotește reli-gia noastră islamică.

mă bucur că mâine vei fi prezent la decapitareavoievodului ortodox constantin Brâncoveanu cu fiiilui.

***


157

Sava BogaSiU

Pelerinajul mucenicilor de la închisoare la Piaţa centrală din Istanbul

imediat după pronunțarea sentinței pentru de-capitarea voievodului, a fiilor și a sfetnicului ianache,a început organizarea traseului de ducere ainculpaților la locul de execuție, din piața centrală aorașului istanbul. această piață era foarte aproapede serai, reședința sultanului ahmed al iii-lea, undeel se distra cu femeile din haremul lui.

aici, adeseori, sultanul se așeza într-un foișorimens, cu fața la mare, pe care otomanii îl numesc“Jaly-Kioskiu”.

Drumul de la închisoarea iedi-Kule, unde Brân-covenii au stat peste cinci luni, și până la locul undeurma să li se taie capetele, a fost lung; el șerpuia peo șosea pietruită ce urca în pantă și semăna cu gol-gota mântuitorului Hristos.

toți erau îmbrăcați în cămăși albe, lungi, datede otomani ca să vadă mai bine călăul unde sălovească la gât cu paloșul. acolo, pe gâtul gol, undese termina cămașa albă și începea zona capului, eralocul cel mai bun pentru a da lovitura de grație, ca su-fletul inculpatului să meargă direct la allah. otomaniile-au dat aceste cămăși albe nu pentru prețuire, cica să se vadă mai bine pe culoarea albă sângele

158

vărsat în numele lui mahomed.acești prinți valahi osândiți la moarte cruntă se

vedeau, acum, de la coasta unui deal din apropiere,ca o turmă albă: în față un berbec mare, altul un picmai mic, și apoi urmau în șir indian patru mielușei;deși mâinile le erau legate la spate, sufletele lor erausprintene, alergând de bunăvoie spre locul de jertfă,unde să-și poată dărui îndată sângele curat mântu-itorului iisus Hristos, mielul cel mare și sfânt dinceruri. toți aveau părul lung, care flutura în bătaiavântului adiind dinspre marea Bosforului. părulvoievodului Brâncoveanu era asemenea unui patri-arh albit de grijile și durerile poporului său. cămașaera albă, părul, tot alb, dar mai alb decât toate erasufletul lui curat ca zăpada. De asemenea, inimavoievodului era albă, strălucitoare, ca un potir cepoartă în el Sângele Domnului nostru iisus Hristos, cucare s-a împărtășit de multe ori în viață la Sfântaliturghie.

Și pe chipul sfetnicului său, ianache văcărescu,se vedea o lumină albă, lucitoare, iar sufletul lui, albitde duhul credincioșiei pe care l-a avut tot timpul viețiiera acum plin de pace.

lacrimile spovedaniei dese spală orice pată depe suflet. ianache era un mare rugător în taină,


159

strigându-l neîncetat pe iisus Hristos.Însă cei mai drăgălași și scumpi la vedere erau

fiii lui constantin Brâncoveanu, toți unul și unul; albiși credincioși, cu ochii senini, ce oglindeau sufletul lorcurat.

cu adevărat, toți erau asemenea unor crinineprihăniți, cu atâta mireasmă de jertfă și desfințenie, încât și păgânii au simțit-o în preajma lor.

De o parte și de alta a drumului erau mulțilocuitori din istanbul, de toate vârstele. erau chiar șicopii, alături de părinții lor. pe străzile orașului, încă dedimineață au început să se audă niște otomanibătând în tobe și chemându-i pe toți la spectacolul înaer liber, când va fi decapitată o întreagă familie dinvalahia.

majoritatea persoanelor în vârstă se adresauașa copiilor de lângă ei: ”Vedeți, luați aminte,acești copii în alb nu l-au cinstit pe Allah, șiacum sunt osândiți cu cea mai grea pedeapsă:decapitarea. Așa puteți păți și voi dacă-lpărăsiți pe Allah”.

Unii dintre otomanii aflați pe marginea drumu-lui au început să insulte acest convoi de martiri, searuncau chiar pietre asupra lor. Spre deosebire demulțimea cuprinsă de ură, două tinere fete musul-

Sava BogaSiU

160

mane aruncau spre fiii lui Brâncoveanu cu flori albede crizanteme. fetele plângeau, iar lacrimile lor seprelingeau pe obrăjorii ca niște bujori.

- ce frumoși sunt acești tineri! aș fi în stare sămă fac creștină, dacă unul din acești prinți m-ar cereacum în căsătorie, a zis una către cealaltă.

- Ba și eu aș fi în stare de acest lucru; eu nu amînțeles deloc de ce există atâtea diferențe între re-ligii. mă gândesc așa: dacă pe cer e doar un soare,la fel trebuie să fie un singur Dumnezeu pentru toatălumea. De ce musulmanii noștri cinstesc numai lunade pe cer? mie mi se pare normal să slujim soarelui,care este plin de lumină și dă multă căldură. cred cănu degeaba creștinii Îl socotesc pe Hristos ”Soareledreptății” și ”Lumina lumii”.

- Soro, mai încet cu aceste vorbe desprecredința creștină, ca să nu ne facă și pe noi mioarede jertfă. ai noștri nu știu multe; nu ești cu allah,capul jos pe tăietor!

- asta nu-mi place deloc la religia noastrămusulmană; este prea mare vărsare de sânge și nuai libertate să alegi singur în viață Dumnezeul pe carevrei să-l slujești. eu caut în sufletul meu o religie încare Dumnezeu să fie ca un tată, care să aibă unfiu, cum au creștinii pe Hristos. aș dori tare mult să


161

avem în ceruri și o mamă bună, așa cum au creștiniiîn rai pe fecioara maria. eu văd credința ca pe o starede bucurie, înțelegere, încredere și sfințenie.

În dreapta și în stânga convoiului de martiri eracâte un șir de ieniceri, bine înarmați, ca nu cumvacineva din mulțime să-i salveze de la decapitare.

la intersecțiile mari, convoiul se oprea, pe de-o parte ca mulțimea de oameni, adunată ca lacirc, să-i ocărască, iar pe de altă parte, ca osândiții lamoarte să-și tragă un pic sufletul. mai-marele ienice-rilor stătea cu grijă ca nu cumva vreunul dintreinculpați să moară pe drum de sete sau din cauzarănilor adânci lăsate pe trupurile lor plăpânde decătre torționarii otomani.

acești păgâni doreau tare mult să-i ducă pe toțivii în fața sultanului, ca să-i poată oferi acest maretrofeu: șase valahi de viță nobilă, aduși pentru a fidecapitați în fața unei mulțimi imense de oameni careașteptau cu sufletul la gură mărețul spectacol.

așa cum în ritualul de înmormântare a creș-tinilor convoiul funebru se oprește deseori pe drum,la fel și acum se făceau aceste opriri, prilej cu care în-gerii veniți din ceruri îl mângâiau pe fiecare martir înparte cu multă rugăciune.

afară era lumină din belșug, deoarece soarele

Sava BogaSiU

162

își făcuse loc printre norii ce veneau dinspre mare.cămășile lor albe s-au unit cu razele strălucitoare alesoarelui. Deasupra fiecăruia se vedea câte o coroanăde flori ce venea de sus. cu pași mărunți și mișcăriușoare ale corpului, fiecare din cei șase inculpați avealacrămi în ochii senini. nu se plângeau pe ei înșișipentru că nu aveau ce pierde; mai scump ca sufletulnu există nimic în acest Univers. lacrimile veneau dininima lor, unde erau prezente mama și surorile îndo-liate. Se gândeau la ele în acele clipe: oare cum îșivor duce crucea vieții pe golgota suferinței?

”Doamne, Dumnezeule, ai Tu grijă debuna mea soție, Maria și de fiicele mele, carede astăzi vor fi orfane de tată!”, se ruga voievo-dul.

După ultima intersecție apare în față o marepiață, ca o tribună în care sultanul ahmed al iii-lea,cu tot haremul lui, aștepta spectacolul decapitării.

lângă sultan și-a făcut apariția un corp deieniceri foarte ageri în mișcări și cu ochi de vulturi.

Harem înseamnă în limba arabă ”loc ascuns,interzis”. În istanbul se afla palatul topkapi, caretimp de multe secole a slujit ca reședință haremurilorsultanilor otomani. aici trăiau cele mai frumoasefemei din multe țări, unele răpite de ieniceri, care le


163

făceau cadou sultanului, iar altele oferite ca dar dinpartea conducătorilor unor țări cum ar fi: rusia, Ser-bia, Bulgaria, georgia, Ungaria, persia. conducătoriiurmăreau astfel să se pună bine cu Înalta poartăotomană. chiar și din valahia au fost furate multefete frumoase și duse la haremul sultanului. Deasemenea, majoritatea ienicerilor proveneau dincopiii furați de otomani în timpul războaielor pe carele purtau cu diverse țări. li se schimba imediat reli-gia de naștere cu crezul islam și erau instruiți după odisciplină militară feroce. acești ieniceri nu aveautată, nici mamă; nu cunoșteau deci mila și bunătatea.erau niște fiare sălbatice și răspundeau doar lacomenzile stăpânului care îi hrănea.

ce ironie a sorții! De multe ori unii ieniceri, defel din valahia, după zeci de ani, fără să știe,ajungeau cu armatele otomane în țara noastră, undese întâmpla ca ei să fie puși să-și omoare propriamamă, pe tatăl lui sau chiar să-și violeze sora lui desânge. Se întâmplau asemenea grozăvii deoarece eiaveau creierul spălat și nu mai cunoșteau pe nimeni.erau programați doar să prade și să omoare laporuncă. acești ieniceri nu mai știau din ce țarăprovin și care este familia lor.

Haremul era păzit de niște bărbați numiți eu-

Sava BogaSiU

164

nuci, mulți dintre ei provenind din prizonierii de războisau trădătorii degradați din drepturi. erau și unii eu-nuci trimiși special din unele țări străine care prove-neau din familii bune. pentru a face parte din ordinuleunucilor trebuie mai întâi ca persoana respectivă săfie castrată, ca să nu poată întreține nicio relațiesexuală cu vreo femeie din haremul sultanului.

acești eunuci administrau tot palatul, având pemâinile lor de multe ori tot tezaurul sultanului. Uniidintre eunuci au ajuns să se îmbogățească foartemult, cum este cazul lui Wei Zhangxian, care a de-venit conducătorul chinei, după ce l-a închis peîmpărat pe viață în propriul harem. eunucii aveau omare influență asupra sultanului și de multe oritrăgeau sforile în legătură cu diverse probleme de laÎnalta poartă otomană.

femeile din harem erau bine păzite, iar între-ținerea lor însemna cheltuieli mari din vistieria sulta-nului.

aici, în acest harem, sultanul ahmed al iii-leapetrecea mult timp. astăzi le-a promis tuturor fe-meilor din harem că le va scoate în piață în aer libersă asiste la decapitarea unei familii de bărbați valahide viță nobilă, care, dacă se făceau musulmani, seputeau înfrupta și ei din plăcerile haremului.


165

***

Istanbul , Piaţa Iali-Kiosk, 15 august 1714

locul de execuție al Sfinților Brâncoveni a fostdesemnat de către sultanul ahmed al iii-lea să fiepiața iali-Kioșkiu, deoarece era foarte întinsă și acoloputeau să asiste în aer liber la spectacol mii de oa-meni.

pe timpul acestui sultan, priceput în admi-nistrație, s-a pietruit această piață și a fost împo-dobită cu mulți palmieri. Din loc în loc se puteauvedea băncuțe din piatră și din lemn masiv.

Într-o parte a pieței cu vedere bună spre mare,aproape de serai, se afla un foișor mare, foarteîncăpător, unde sultanul adeseori primea oficialitățilela o cafea, însoțită de felurite dulciuri din bucătăriaorientală.

astăzi, 15 august 1714, este o zi deosebită atâtpentru sultan și suita lui, cât și pentru Sfinții Brân-coveni, aduși acum pentru a fi decapitați cu toții.

În centrul foișorului, pe un covor persan cumulte perne de jur împrejur, împodobite cu șnururide mătase vișinie, stătea sultanul ahmed al iii-lea,care este fiul sultanului mehmed al iv-lea. el s-a

Sava BogaSiU

166

născut în localitatea Hajioglupazari, situată actual-mente în Bulgaria. mama lui era o grecoaică, penume valide Sultan amina mihri Shah.

ahmed al iii-lea l-a succedat la conducereaÎnaltei porți otomane pe fratele său, mustafa al ii-lea, care a abdicat în favoarea lui. iată de ce sultanul ahmed al iii-lea era stăpân pe sine, călcațanțoș, ca un curcan pe covoarele persane, știind căse trage dintr-o viță nobilă, cu rude care au marcatistoria imperiului otoman. era foarte autoritar, severși răzbunător pe oricine îi pica.

toți ienicerii îi știau de frică. În fața lui și firelede iarbă stăteau în poziție de drepți. această severi-tate l-a costat mult, deoarece ienicerii care formaucea mai temută armată a imperiului otoman, dupădouăzeci și șapte de ani de domnie, l-au detronat.

astăzi, 15 august 1714, sultanul ahmed al iii-lea se simțea un conducător puternic, stăpân pesine și, mai ales, sadic atunci când trebuia ca săpedepsească exemplar pe cineva.

aici, în foișor, sultanul a invitat tot corpul diplo-matic acreditat la istanbul să asiste la acest sinistruspectacol în aer liber: decapitarea unei familii devalahi, alcătuită din voievodul constantin Brânco-veanu, supranumit de otomani „altîn Bey” (prințul


167

aurului), dimpreună cu cei patru fii: constantin,Ștefan, radu și mateiaș precum și cel mai bun sfet-nic (dregător) de la curtea Domnească, ianachevăcărescu.

miza acestei decapitări monstruoase era săintroducă groaza atât în întregul corp diplomaticacreditat la Înalta poartă otomană, cât și în populațiacetății istanbul, venită cu miile să asiste la acestgrotesc și sălbatic spectacol: moartea unei familiivoievodale din valahia, țară ortodoxă din europa.

Din corpul diplomatic, în acea zi la istanbul chiarla locul execuției erau prezente multe persoane im-portante. merită menționat puchot pierre, conte alținutului des alleurs, ambasador din august 1711 laistanbul. este al 24-lea ambasador francez în im-periul otoman. primele relații diplomatice dintrefranța și turcia au început după lupta de la pavia, 24februarie 1525. În timpul domniei lui ahmed al iii-lea, regele franței era ludovic al Xiv-lea, carea fost informat imediat despre măcelul familieivoievodale de către ambasadorul lui, contele puchotpierre.

alături de ambasadorul franței se afla în tre-cere în acea zi un francez călător, pe nume paullucas, care a scris o cronică de jurnal despre deci-

Sava BogaSiU

168

marea fără milă a familiei voievodale din valahia.În partea dreaptă a ambasadorului franței era

Stanislav chometowski, ambasador al poloniei șivoievod al mazoviei. el avea ca însoțitor un iezuitcapelan, francis gosciecki, de religie catolică.

În rând cu ambasadorul poloniei putea fi ob-servat Jean louis d'Usson, marchiz de Bonnac (1672-1738), reprezentant acreditat la istanbul de patruzeciși doi de ani, cu o bogată carieră diplomatică. el știafoarte bine limba arabă care se vorbea la istanbul.

tot în partea dreaptă a ambasadorului franțeise afla ambasadorul rusiei, p. a. tolstoi. rusia eracondusă în acea vreme de țarul petru cel mare. Întreturcia și rusia au existat multe dispute, care au stri-cat uneori relațiile diplomatice.

lângă ambasadorul rusiei stătea andreamemmo, ambasadorul republicii veneția. aici, în istanbul, el se afla de ceva vreme în calitate de diplo-mat, având o bună relație cu sultanul ahmed al iii-lea. la veneția, voievodul valahiei, constantinBrâncoveanu, a pus la adăpost o parte din banii pecare îi ascundea de frica otomanilor.

prezent la decapitarea Sfinților Brâncoveni era șiaubry de la motraye (1674-1743), diplomat alSuediei, în slujba regelui carol al Xii-lea. martiriul


169

voievodului valah l-a marcat definitiv, încât multăvreme nu și-a revenit din această stare.

olanda,”țara lalelelor”, a fost și ea repre-zentată la acest martiriu brâncovenesc de Jakobcolyer, care se bucura de multă trecere în fața sultanului ahmed al iii-lea.

Într-o margine, pe partea dreaptă se afla șibaronul george louis de Hochpied-larpent. nelipsitera și ambasadorul angliei, care a jucat un mare rolîn îmbunătățirea relațiilor cu Înalta poartă otomană,precum și ambasadorul Ungariei.

În fața corpului diplomatic se aflau câtevamăsuțe rotunde cu multe cești de cafea și de ceai ori-ental foarte dulce, cu baclavale, rahat de fructe șicofere cu apă rece de izvor.

până să sosească deținuții valahi, multe per-soane din corpul diplomatic au servit deja din toatebunătățile oferite de către sultan cu scopul de acâștiga bunăvoința celor din jurul lui.

mai în față, la câteva sute de metri, era multăagitație, se apropia convoiul de inculpați valahi pen-tru a fi decapitați în văzul lumii, fără nicio reținere dinpartea sultanului ahmed al iii-lea.

pentru a liniști mulțimea de oameni agitați, ausosit în mare grabă câteva sute de ieniceri, chemați

Sava BogaSiU

170

de sultan să facă ordine numaidecât.marea Bosforului, până atunci liniștită, la sosirea

martirilor Brâncoveni în fața foișorului unde stăteasultanul a început deodată să se agite, prevestindceva rău.

parcă ar fi vrut să zică: ”nu sunt vrednică săprimesc trupurile sfinților Brâncoveni în apelemele, deoarece ele sunt cele mai frumoasemoaște din lume”.

nu s-a mai întâmplat în vreo țară din europa unașa de mare măcel: să fie decapitată o întreagă fa-milie voievodală!

cu capetele acoperite de turbane, și-au făcutapariția și câțiva slujitori musulmani de la moscheeaalbastră și de la aghia Sofia, pregătiți special în cazcă vreunul dintre Brâncoveni ar fi vrut să primeascăreligia islamică, unica posibilitate de cruțare a viețiilor pământești.

la polul opus, de cealaltă parte a pieței iali-Kioșkiu, se vedea un călugăr cu barbă lungă lângădoamna maria Brâncoveanu cu fiicele sale, aduse înmod special la această ucidere sadică, fără precedentîn istoria imperiului otoman.

astăzi, 15 august 1714, doamna maria și fiiceleei au venit sub escortă de la închisoarea din Bostangi-


171

bașa, un cartier din istanbul, unde stătuseră închise.ele erau nevoite să asiste la cel mai odios și macabruspectacol: omorârea copiilor și a bărbatului ei,voievodul constantin Brâncoveanu.

ce cruzime sadică din partea sultanului! numaidiavolul poate concepe o asemenea monstruozitate!

Suferința martiriului era dublă: pe de-o parte,durerea usturătoare a mamei maria Brâncoveanu,văzându-i pe copiii și pe soțul ei plini de sânge dupădecapitare, iar, pe de altă parte, greutateainsuportabilă din sufletele copiilor de a-și vedeamama și surorile chinuindu-se de întristarea înlă-crimată produsă de această moarte cruntă.

Un stol de cocori albi a început, deodată, săzboare în cercuri mari deasupra pieței, ca și cum arforma o mare coroană cerească, care să cuprindătoată familia sfinților Brâncoveni.

În centrul pieței, pe o scenă înaltă, se afla obuturugă mare, de la un stejar secular, iar în dreaptasta drept ca un leu așteptând prada călăul cumânecile suflecate și cu părul vâlvoi de atâta cruzime. Într-o mână ținea un paloș mare, bineascuțit, iar cu cealaltă își neteza mustața lungă șirăsucită. i se vedeau dinții rânjind. Îi era tare sete desânge omenesc, pe care-l folosea la băut în loc de

Sava BogaSiU

172

apă.Deodată, câteva viespi l-au înțepat amarnic pe

mâinile care vibrau de atâta energie malefică. a în-ceput în zadar să alerge pe acea scenă după acestegâze sălbatice, cu ace de oțel înveninate.

Bietele viespi au presimțit că acea mânăucigașă a călăului va lua în curând viața curată a unormielușei drăguți și blânzi: constantin Brâncoveanu,ianache văcărescu, constantin, Ștefan, radu șimatei, pe care bunul Dumnezeu ”să-i ierte de totce au greșit ca ființe omenești: cu cuvântul, culucrul, cu fapta, cu voia sau fără voia lor”.

***

Decapitarea

apariția celor șase inculpați, condamnați lamoarte în piața cea mare a cetății istanbul, chiar înfața foișorului unde sta sultanul dimpreună cu tot cor-pul diplomatic acreditat și cu o parte din femeile dinharem, a produs o rumoare și a dat naștere multordiscuții, unele cu voce tare, altele în șoaptă.

Dintre cei de față, nu toți agreau aceastăsituație oribilă, gravă, fără precedent în istoria eu-ropei și nu numai: să fie decapitată o întreagă fami-


173

lie, nu s-a mai auzit!Doar la poporul evreu, în urmă cu două mii de

ani, a fost decimată familia macabeilor din cauză căaceștia l-au mărturisit cu putere pe Dumnezeu în fațapăgânilor, precum și pentru iubirea lor de patrie, pecare au plătit-o cu prețul vieții lor.

o parte din cei prezenți în foișor au venit dinplăcere să asiste la acest spectacol al morții: deca-pitarea celor șase valahi din porunca sultanului, iarunii au asistat de teamă, ca să nu pățească și ei la fel.femeile din harem au venit din curiozitate, ca să vadăcum arată niște bărbați din valahia care au refuzatcăsătoria cu femei musulmane.

Sultanul s-a adresat cu voce tare către toțiioaspeții aflați în stânga și în dreapta lui:

- aceștia sunt ticăloșii și trădătorii care mi-au în-tors spatele și au uneltit împotriva Înaltei porțiotomane! o astfel de faptă nu o poate ierta nici allahcel preaînalt, darămite eu, care mă aflu în slujba luimahomed aici pe pământ! vreau să ofer astăzi olecție, pe viu, tuturor celor care de acum încolo vorîncerca, asemenea acestor ghiauri de Brâncoveni, sămă trădeze. așa ceva nu se iartă! la propunerea ima-mului de la moscheea albastră le-am dat totuși oultimă șansă de a rămâne în viață: să îmbrățișeze re-

Sava BogaSiU

174

ligia noastră musulmană, singura care ne duce în raila allah.

- Înălțimea voastră, aveți dreptate, trădarea nuse iartă, a intervenit iezuitul francisc gosciecki, carel-a însoțit în această zi memorabilă pe ambasadorulchometovski. Și noi, catolicii, am fi procedat la feldacă acești Brâncoveni ar fi îmbrățișat religia catolică:cu siguranță că papa le-ar fi trimis un hrisov degrațiere. eu nu înțeleg de ce acești valahi sunt atașațiatât de mult de religia lor ortodoxă și nu aleg crezulislamic și libertatea ca mod natural de viață!

- mă așteptam ca acest principe constantinBrâncoveanu să aibă milă măcar de copiii lui și să-i îndemne să treacă la religia musulmană, a zis ambasadorul olandei, colyer, către Stanislav chome-towski, ambasadorul poloniei la istanbul.

- Și totuși este o mare tragedie a trece imediatla decapitarea lor fără a mai face o încercare sărenunțe la crezul lor religios ortodox, a zis cu vocetare diplomatul aubry de la motraye, aflat în slujbaregelui carol al Xii-lea al Suediei.

Sultanul, auzind aceste cuvinte din partea diplo-matului aflat de zeci de ani în istanbul și acreditatîncă de pe vremea lui mehmed al iv-lea, s-a arătatbinevoitor și a dat poruncă marelui vizir alin pașa să


175

mai facă o ultimă încercare de a-i determina pe toțicei șase să treacă de bunăvoie la religia musulmană.

cu toate insistențele și amenințările adresatevoievodului constantin Brâncoveanu de către vizir, nuau reușit cu nimic să-l înduplece.

Hotărârea a rămas aceeași: decapitarea lorimediat și fără nicio milă.

Două dintre femeile de la haremul sultanuluiahmed al iii-lea, aflate într-o parte a pieței, au în-ceput să zică una către alta:

- ce înalți și frumoși sunt acești tineri! le-ar statare bine în haremul sultanului nostru, ca să aibă grijăde noi!

- așa ceva nu se poate, pentru că nu e pe placulsultanului, a zis cealaltă femeie.

Un pic mai departe se vedea o femeie dinharem plângând de mila celor ce urmau să fieomorâți prin tăierea capetelor. coranul spune că fe-meia este inima bună a lui allah pe pământ.

Sultanul ahmed al iii-lea tocmai terminase desorbit cafeaua cu kaimac și a făcut semn călăului săpurceadă imediat la aplicarea pedepsei capitale,potrivit sentinței judecătorești islamice.

primul dintre cei șase a fost ianache văcărescu,sfetnicul cel mai credincios și devotat tot timpul

Sava BogaSiU

176

voievodului Brâncoveanu. era legat la ochi cu obanderolă neagră, ca să nu vadă momentul de-capitării; însă el a insistat să i se lase fața liberă,deoarece nu se temea de moarte. S-a uitat către cer,cu ochii înlăcrimați, apoi l-a privit pe sultan și pe ceidin jurul lui. a făcut semnul Sfintei cruci și s-a așezatcu capul pe tăietor, ca să primească pedeapsa.

Ultimile cuvinte rostite de el au fost acestea:”Doamne, Iisuse Hristoase, primește înmâinile Tale curate și sfinte sufletul meu, căciTu ești <Calea, Adevărul și Viața veșnică>”.

călăul, care era un zdrahon hidos și foarte înalt,cu amândouă mâinile ținând paloșul cel mare, areușit dintr-o singură lovitură să taie capul sfetnicu-lui ianache, din care a țâșnit mult sânge. nișteotomani, aflați în spatele primului rând de ieniceri, auaplaudat ca la circ această oribilă crimă.

Singura vină a acestui sfetnic a fost că tot tim-pul și până la moarte i-a rămas credincios voievodu-lui său constantin Brâncoveanu. Dacă acest dregătorvalah nu-l avea pe Dumnezeu, cu siguranță că l-ar fitrădat de multe ori pe domnitor, așa cum a făcut se-cretarul antonio maria del chiaro și alții ca el.

mai rar persoane în viață, cum a fost sfetniculianache văcărescu, să rămână credincioase stă-


177

pânilor lor până la moarte, cu orice risc. Doar cele cufrică de Dumnezeu pot urma pilda sfetniculuiianache, care a devenit sfânt martir-mărturisitor.

voievodul constantin Brâncoveanu l-a privit cuochii înlăcrimați pe ianache sfetnicul, spunându-i înșoaptă: ”Te voi urma și eu cu fiii mei, cât de re-pede, în Împărăția luminii și a învierii veșnice.Îți mulțumesc pentru curajul și fidelitatea pecare mi le-ai arătat tot timpul, de când te-ampus dregător în Divanul Domnesc”.

lângă trupul lui ianache se făcuse o baltă marede sânge, în care se reflectau razele soarelui, încâtaveai impresia că locul acela din fața foișorului erapardosit cu marmură roșie de mare preț.

o muscă mare s-a așezat pe trupul însângeratal lui ianache văcărescu, după care a zburat și s-apus pe furiș pe plăcintele albe de pe tava sultanului,lăsând urme vizibile de sânge.

Sultanul, cu fața rânjind a ură împlinită, i-a in-vitat pe cei din personalul diplomatic care se aflau înjurul lui să servească din acele plăcinte atrăgătoare lavedere.

- ce plăcinte bune! așa delicatese n-am maiservit de multă vreme, Înălțimea voastră!

- aceste bunătăți numai la istanbul se găsesc,

Sava BogaSiU

178

unde vă aștept cu nerăbdare, ori de câte ori avemastfel de spectacole ca acesta de azi, a zis sultanul.

toți copiii domnitorului erau așezați în șir indian,unul după altul, așteptând la rând cu ochii legați.

- acum, în ceasul morții noastre, lăsați-nemăcar lumina, ca să vă putem privi în ochi, a zis con-stantin, fiul cel mare.

Speriat de curajul acestui tânăr valah, călăul l-a înfășcat primul, i-a luat banderola neagră de peochi, l-a privit cu mare dispreț și i-a făcut semn cumâna, să-și pună capul singur pe acea buturugă plinăde sânge.

fără să șovăie, tânărul constantin a înaintat cudemnitate, având ochii plini de lumina credinței, și s-a așezat în genunchi, cu capul pe tăietor, așteptândlovitura grea a gâdelui.

- Doamne, Dumnezeule, primește sufletul co-pilului meu constantin în rai, a șoptit tatăl lui,înlăcrimat de atâta durere. el dorea să-și vadă fiul celmare pe tronul valahiei, așa cum îl visase cu un an înurmă, însă acum îl vedea îngenuncheat, cu capulîntins pe o buturugă dintr-un lemn furat de otomanitot din valahia.

capul lui constantin s-a răsucit cu fața spre tatăllui, spunându-i din priviri aceste cuvinte:


179

- tată, nu mă doare deloc, sunt bine, parcăplutesc ca un fluture spre lumina soarelui.

- cu bine, dragul tatii, te vom prinde și noi dinurmă.

a urmat la rând Ștefan, care avea fațaluminoasă; o căuta cu privirea pe mama lui, aflată înapropiere, alături de surorile lui îndoliate.

fără să i se spună ce să facă, Ștefan, al căruinume se traduce prin ”cunună”, înaintează spretăietor, unde deasupra plutea o coroană de lumină.ca un miel blând, se lasă tăiat de călăul însetat desângele valahilor.

orice suferință pe care o îndurăm în numele luiHristos cu dragoste și demnitate atrage din ceruri ocunună strălucitoare. aceasta este mărturia șiexplicația faptului că fiecare sfânt din icoană are oaureolă în jurul capului, iradiind multă lumină sfântă.

trupul lui Ștefan a rămas puțină vreme în ge-nunchi, asemenea arhidiaconului Ștefan din Biblie,care în timpul delapidării sale de cei necredincioși aexclamat cu voce tare spre ceruri: ”Doamne, nu lesocoti lor păcatul acesta!”.

iertarea este cea mai mare biruință a răului. Săpoți ierta celui ce-ți greșește mult în această viațăpământească este semnul sfințeniei din suflet.

Sava BogaSiU

180

Sfinții martiri nu au cerut răzbunare și nici drep-tate de la Dumnezeu. ei au preferat iertarea, careizvorăște din iubire, iar iubirea se identifică cu mân-tuitorul iisus Hristos.

al treilea fiu, radu, din proprie inițiativă seapropiase de locul de execuție, fără nicio șovăială. Seuită mai întâi spre soare, care tocmai își făcuseapariția după câțiva nori răzleți, apoi își roti privireaspre mulțimea de oameni veniți cu mic, cu mare dintoate părțile, ca la un spectacol. o căuta cu privireași cu inima pe Smărăndița, logodnica lui, cu careurma peste puțină vreme să facă o nuntă mare șifrumoasă, ca-n poveștile de dragoste. ar fi vrut maiîntâi să o strângă în brațe pe logodnica lui, și apoi săplece din lumea aceasta în tărâmul de dincolo al iu-birii veșnice. avea de gând să-i șoptească la urecheainimii ei cuvinte de iubire sfântă: ”Draga meaSmărăndița, din dragoste pentru Dumnezeu șipentru tine mă jertfesc eu astăzi. N-am să teuit niciodată. Nu te pot părăsi nicidecum. Eștiîn inima mea. Faci parte din sufletul meu. Nupot trăi fără tine. Ești respirația mea. Inimamea bate pentru tine. Moartea nu ne poatedespărți, deoarece Biblia spune așa: <iubireaeste mai tare decât moartea>. Smărăndițo,


181

Smărăndițo, draga mea, eu astăzi, prin acestmartiriu, nu te părăsesc, nu te las singură.Acolo unde vei fi tu, și eu voi fi alături de tine.Voi fi mereu prezent în visele tale frumoase.În fiecare floare pe care o vei întâlni pe caleavieții tale, eu voi fi acolo. În fiecare rază desoare vei simți și mângâierea mea. Draga mea,te iubesc nespus de mult!”.

cu aceste gânduri frumoase, pline de iubiresfântă, tânărul radu a îngenuncheat în fața jertfel-nicului, și-a ridicat mâinile spre ceruri, apoi și-a așezatsingur capul pe buturugă. călăul, înfierbântat de ges-turile tandre, precum și de tinerețea lui radu, a luatdegrabă paloșul cel mare și cu multă iuțeală i-a tăiatcapul, care s-a rostogolit lângă trupul fratelui celuimare, constantin.

tatăl lui, voievodul Brâncoveanu și fiul cel mic,matei, erau acum ca două stane de piatră. Sefăcuseră albi la față. Se uitau când unul la altul, cândîmpreună priveau la trupurile înroșite ale luiienăchiță, constantin, Ștefan și radu. aceste corpuriînroșite păreau a fi o piramidă care se ridica în văzulmulțimii însetate de sânge.

Deodată, un porumbel alb, foarte blând, dinzbor s-a lăsat cu o rămurică de busuioc în cioc, chiar

Sava BogaSiU

182

pe trupul lui radu. parcă era un semn de dragosteparfumată de la Smărăndița.

o femeie din haremul sultanului se uita speriatăgândindu-se la ce va face acum călăul cu acel po-rumbel alb care stătea liniștit pe trupul lui radu. Îiera teamă că-l va ucide și pe el. acest porumbelparcă îi spunea așa: ”Oprește-te de la acestevărsări de sânge; tot pământul este roșu,băltește peste tot sângele de valah, până laÎnalta Poartă Otomană”.

pentru mateiaș a urmat un moment greu: a în-ceput să-i fie teamă de moarte. S-a speriat de atâtasânge pe care l-a văzut scurgându-se din fiecare trupîn parte.

Se gândea că este prea mic. Îi plăcea să maitrăiască și să se bucure de viață. cât a stat în temnițăcu ceilalți frați, era puternic și chiar el i-a întărit pefrații mai mari de cele mai multe ori. Începu să seadreseze sultanului, dând din mâini ca și cum ar cereajutor.

Sultanul, neînțelegând niciun cuvânt din limbavlahă, a făcut semn unor dieci (tălmaci) să-i traducăce spunea mateiaș, care dorea în acele momente săse facă musulman numai ca să poată scăpa cu viațădin acel măcel sângeros. Sultanul s-a adresat voievo-


183

dului Brâncoveanu, întrebându-l dacă este de acordcu această trecere la religia islamică.

Bătrânul voievod, plin de durere și cu ochiiînlăcrimați, a strigat către mateiaș cât îl ținea gura:”Din neamul nostru, nimeni niciodată nu și-alepădat credința; tu vrei să faci familia de râs?Mai bine să murim de o mie de ori creștiniortodocși, decât să trăim în credința islamică”.aceste cuvinte părintești rostite cu foc l-au trezit pemateiaș la realitate, și el a înțeles ce mare păcat esteaceastă lepădare de credință.

atunci mateiaș s-a adresat direct călăului:- lovește, lovește-mă cu paloșul tău cel mare,

căci și eu vreau să mor creștin, ca și ceilalți frați aimei. mai bine creștin ortodox martirizat decât musul-man în viață, cu sufletul în iad.

cu mâinile tremurând, gâdele plin de tran-spirație a luat paloșul și dintr-o mișcare i-a tăiat capulcare prin rostogolire a venit până la picioarele tatăluisău înlăcrimat.

- tati, te iubesc, ține-mă în brațe; vreau sărămân ortodox și după moartea mea. niciodată n-amfost mai fericit ca în aceste clipe, când am văzutatâția îngeri albi în jurul meu!

De departe se aude un bocet de mamă

Sava BogaSiU

184

disperată, cu părul lung, desfăcut și ochii plini dedurere:

- Unde sunt mielușeii mei din vis? Unde suntstelele din carul de pe cer? Unde sunteți, copiii mei pecare v-am purtat în pântece și în care am pus atâtaviață și atâta iubire?

- Draga mea soție, au zburat cu îngerii cătreceruri la părintele Dintre toți cei șase inculpați, doarvoievodul constantin Brâncoveanu a rămas ultimulîn viață. cămașa lui era acum stropită de sângele fi-ilor lui. rând pe rând, i-a văzut pe toți copiii lui cumau fost decapitați de acest crud călău, bine plătit desultanul ahmed al iii-lea.

ce durere poate fi mai mare, decât să-ți vezicopiii omorâți înaintea ochilor tăi, și să nu poți facenimic pentru salvarea lor de la moarte?!

măria sa, domnitorul constantin Brâncoveanu,stăpân pe sine, cu sufletul împlinit că fiii săi au muritca martiri pentru Hristos, și nu trădători ai credințeistrămoșești, s-a apropiat ”cu credință și cudragoste” de potirul martiriului pentru a seîmpărtăși de nemurire. Într-o secundă, prin sufle-tul lui s-a perindat tot firul vieții sale pământești, dela naștere și până-n clipa de față. Și-a adus aminte detoate, cu lux de amănunte: tot ce a făcut rău, dar și


185

bine. Și-a dat seama că la moarte, oricâte averi aistrânge: bani, obiecte, moșii, bijuterii, case, nu le poțilua cu tine în lumea de dincolo. mai bine sărac, însăcu sufletul curat, decât lacom și cu gândul mereu laavere, pe care o poți pierde oricând și care nu e deniciun ajutor la judecata finală.

a regretat politica sa fiscală, uneori preaapăsătoare pentru poporul sărăcit de povara haraci-ului otoman.

oricâte i s-ar pune în cârcă voievodului con-stantin Brâncoveanu de către persoanele rău-tăcioase, înnegrite de ură și invidie, acest gest măreț,unic, crucial: să mori apărând și mărturisind credințaortodoxă cu prețul vieții, din dragoste față de Hris-tos, șterge orice păcat, oricât de grav și strigător arfi el înaintea lui Dumnezeu. așa cum tâlharul răstignitpe cruce și-a recunoscut păcatele înaintea mântu-itorului și a fost iertat, ba mai mult, a ajuns în rai,lucru confirmat de cuvintele lui iisus Hristos: ”Astăzivei fi cu Mine în rai”, la fel credem și despre dom-nitorul Brâncoveanu.

puterea sângelui vărsat pentru Hristos este celmai puternic ”înălbitor” pentru suflet și are putereaharică de a scoate orice pată de pe haina sufletuluipătat de păcate.

Sava BogaSiU

186

cine mai moare astăzi pentru Hristos și pentrupatrie de unul singur?! Unde mai întâlnim o familieîntreagă decapitată pentru credință: întâi copiii ceimai frumoși, la urmă tatăl, care își pune singur capulpe tăietor, așa cum a făcut Sfântul voievod constan-tin Brâncoveanu?!

În balanța judecății, Dumnezeu va pune pe cân-tarul dreptății sângele martiriului, faptele cele bune șiorice gând și vorbă bună care aduc fericire celor dinjurul nostru.

prin măreția ctitoriilor sale multe la număr, pre-cum și prin viața lui creștină de bun familist, foartedarnic, rugător, cu multă dragoste față de mântuitoruliisus Hristos, Sfântul constantin Brâncoveanu a de-venit model și icoană vie de urmat.

voievodul s-a închinat, după care și-a luat cuprivirea rămas bun de la soția și fiicele care se uitaude departe la ultimele lui clipe pe acest pământ. S-apus apoi în genunchi, cu capul pe acea buturugă,așteptând lovitura gâdelui însetat de sânge omenesc.pentru călău a fost momentul cel mai așteptat dinaceastă zi, iar retezarea capului a făcut-o cu mareviteză și sete de răzbunare, la îndemnul sultanului șia vizirului alin pașa.

toți din foișor au rămas încremeniți când l-au


187

văzut pe voievodul constantin Brâncoveanu așa deblând, calm, stăpân pe sine și cu multă demnitate. oașa scenă oribilă nu au mai văzut niciodată. Deși s-au îngrozit pe moment de fiecare vărsare de sânge,nimeni dintre ei nu a schițat vreun protest sau gestdiplomatic în fața sultanului ahmed al iii-lea, princare să dezaprobe sentința decapitării. o puteau facecu orice risc, dar au asistat la crimă ca la circ. aceastăatitudine este o mare rușine, un gest de lașitate, detrădare și lipsă de comuniune creștină.

toți din corpul diplomatic acreditați la istanbulerau creștini, fie ortodocși, fie catolici sau protestanți.indiferent de religia lor, trebuia ca toți să fie solidaricu voievodul constantin Brâncoveanu, domnitorulvalahiei care era creștin.

După ce călăul i-a tăiat capul voievodului, s-auauzit aplauze prelungite, ca la teatru. ce barbarie!

a curs foarte mult sânge din trupul domnitoru-lui Brâncoveanu constantin, încât a sărit și pe fațacălăului. acesta, ștergându-și fața cu mâna, a întinsși mai mult sângele, încât părea că s-a scăldat în sân-gele martirilor.

Sultanul ahmed al iii-lea, sălbăticit în apu-căturile lui de om lacom, răzbunător, văzându-i petoți cei șase decapitați, a tresărit pe moment, a sus-

Sava BogaSiU

188

pinat, după care a poruncit ienicerilor să aruncetrupurile celor uciși în marea Bosforului, iar capetelecelor șase martiri să fie ridicate în sulițe și plimbate întoată cetatea istanbul, după care și ele să fie arun-cate în apele reci ale mării.

***

Noaptea înmormântării Sfinţilor Brâncoveni15 august 1714 – Insula Halki

afară este noapte și s-a lăsat frigul, deoarecevântul a început să sufle. valurile reci ale Bosforuluisunt încă înroșite acolo unde zac acum, pe fundulapei pline de scoici, moaștele celor șase Sfinți martiri:constantin Brâncoveanu, ianache văcărescu, con-stantin, Șerban, radu și matei. trupurile lor suntstrălucitoare, asemenea unor lingouri mari de aur.

mult mai departe de locul acesta în care ardcâteva lumânări pe țărm se află o grămadă cu șasecapete de la acești sfinți martiri, aruncate în aceastăseară de ienicerii care le-au plimbat în sulițe printoată cetatea, ca să-i înspăimânte pe toți cei care nu-l cinstesc pe allah și nu respectă Înalta poartăotomană.


189

Doamna maria Brâncoveanu s-a rugat de fratelepatriarhului Hrisant notara de la ierusalim, care a fostprezent și el la decapitarea Sfinților Brâncoveni, să seocupe personal cu recuperarea moaștelor sfinte și săle înmormânteze în această noapte într-o insulă dinapropiere, Halki, pentru a putea fi strămutate maitârziu în valahia.

acest frate al patriarhului, călugăr într-un micschit ascuns de lângă istanbul, care a stat alături dedoamna maria Brâncoveanu în timpul decapitării, s-a ocupat îndeaproape de toate aceste lucruritainice: recuperarea din apă a trupurilor și apoi trans-portarea lor cu o barcă în insula Halki, unde domni-torul valah constantin Brâncoveanu tocmai terminasede restaurat o frumoasă biserică la mănăstirea ”Ka-mariotissa”, în ”stil brâncovenesc”.

această mănăstire a fost zidită de împăratulbizantin ioan al viii-lea paleologul. Domnitorul con-stantin Brâncoveanu a donat pentru lucrări de restau-rare șase mii de bani de aur acestei mănăstiri,închinate maicii Domnului.

insula Halki se află în marea marmara, lângă is-tanbul, între insulele prinkipo și antigona. capitala in-sulei este chorio. În limba arabă, această insulă Halkise numește Heybeli. În insulă există un Seminar teo-

Sava BogaSiU

190

logic ortodox, care a dat multe personalități religioaseși culturale. ocrotitorul spiritual al insulei este Sfân-tul nicolae.

la scoaterea trupurilor Sfinților Brâncoveni auparticipat câțiva creștini foarte evlavioși din istanbul,care cunoșteau bine familia voievodului valah.

fiecare trup în parte a fost spălat cu apăsfințită, apoi înfășurat într-o pânză albă și așezatîntr-un sicriu de lemn. ele au fost tămâiate cu multăevlavie, apoi puse într-o barcă mare și duse cu un fe-linar aprins tocmai în insula Halki, la mănăstirea ”Ka-mariotissa”.

totul s-a făcut în mare grabă, la lumina luniicare în această noapte s-a coborât foarte aproape deapa Bosforului, plină de strălucire ca o imensăoglindă.

Din clipa începerii acestui pelerinaj cu sfintelemoaște ale Brâncovenilor spre insula Halki, vântul s-a oprit și marea s-a liniștit. În această noapte bolta s-a aprins, iar cerul era ca un imens policandru cos-mic. luna și stelele se asemănau unui roi de albine.

afară este atâta liniște, încât și gândurile seaud. Din trupurile sfinte iradiază o dulce mireasmă,care te face să le săruți cu bucurie, ca pe niște sfintemoaște.


191

Unul dintre cei care vâsleau la barcă avea la pi-cior o rană de multă vreme nevindecată; în momen-tul în care s-a atins de aceste sfinte moaște, rana s-avindecat, iar el a început să se închine bunului Dum-nezeu, care a trimis harul vindecării prin Sfinții Brân-coveni. aceștia sunt de acum rugători și apărători înnecazuri pentru oricine cheamă numele lui Dum-nezeu în ajutor.

indiferent cărui sfânt aparțin moaștele, prin elelucrează Duhul Sfânt, care este izvorul sfințeniei.

prezența sfintelor moaște, cu buna lormireasmă asemenea florilor de crin, este dovada vieși convingătoare că sfinții trăiesc plenar prin înviere șidupă ce au murit.

toți martirii Bisericii care s-au jertfit pentrucredința creștină ortodoxă în numele lui iisus Hristos,cu sufletul plin de iubire, au moaște sfinte, oriunde arfi ele. există o vorbă veche din popor: ”omulsfințește locul”, pe care o putem parafraza astfel:”sfintele moaște sfințesc văzduhul și pământulîn care ele se află”.

prin cinstirea sfintelor moaște, de fapt noi Îl cin-stim pe Însuși Dumnezeu, care revarsă binecu-vântarea Sa cerească peste sfinți.

tot drumul până în insula Halki s-a cântat

Sava BogaSiU

192

”Hristos a înviat” și ”veșnica lor pomenire”.Deși este noapte, câte un pescăruș răzleț se în-

vârte în jurul bărcii cu sfintele moaște, făcând oevlavioasă plecăciune ca un semn de prețuire față deSfinții Brâncoveni. De departe se aude ecoul unuiclopot ce îi cheamă la rugăciunea de la miezul nopțiipe toți iubitorii de priveghere. călugării de la Sfântulmunte athos spun că rugăciunea de la miezul nopțiieste de aur, adică e cea mai valoroasă și cea maiputernică.

ferice de acele persoane care se pot scula săzică această rugăciune: ”Doamne, Dumne-zeule, dăruiește-ne deșteptare și putere ca săfacem voia Ta cu bună plăcere și desăvârșit;ca din răutatea cea din noapte întunecată, cuvederea luminii, prin credință și pocăință să neschimbăm și în zi cu bun chip să umblăm șicurați iubirii Tale de oameni arătându-ne noi,nevrednicii, să Te lăudăm și să Te slăvim înveci! Amin!”.

După câteva ore de mers au ajuns cu barcapână la țărmul insulei Halki. cu ajutorul unui car trasde doi cai albi cu coama neagră, au dus trupurileSfinților Brâncoveni la mănăstirea ”Kamariotissa”,care se află pe partea estică a insulei, pe un drum


193

pietruit și foarte îngust, având de-o parte și de altamulți molizi și brazi cu rășină plăcut mirositoare.

tocmai se terminaseră în biserică slujba mie-zonopticii și acatistul adormirii maicii Domnului. aurmat Sfânta liturghie, timp în care toate cele șasesicrie au stat așezate în mijlocul bisericii, apoi slujbade înmormântare, când afară era încă noapte. Șasecălugări au săpat în acea noapte, la lumina lunii, câteo groapă în partea de răsărit a cimitirului, unde aufost înmormântați Sfinții martiri, cu lacrimi sfinte,vărsate întru nădejdea învierii și a vieții veșnice.

Se spune că pe morți nu trebuie să-i jelim, ci penoi trebuie să ne plângem pentru că nu avem încăsufletele curate și nu suntem gata să murim pentruHristos, așa cum au făcut Sfinții Brâncoveni. aceștisfinți martiri merg acum la Dumnezeu, în lumina în-vierii sfinte.

moartea este doar o simplă mutare de pepământ în lumea de dincolo, ”unde nu estedurere, nici întristare, nici suspin”.

moartea se poate numi și nașterea omului pen-tru viața viitoare. În viața de acum, trupul nostru estepentru suflet ceea ce este pântecele mamei pentrucopil sau oul pentru pui. copilul iese din pântecelemamei, puiul sparge coaja și iese afară pentru o viață

Sava BogaSiU

194

nouă. la fel și noi, în momentul morții, ne naștempentru o nouă viață, veșnică.

așa cum pruncul născut din mamă se simteliber, așa cum un pușcăriaș eliberat din închisoareeste fericit, la fel se întâmplă și cu sufletul omuluicând iese din trup în clipa morții: se simte foarte ușorși eliberat.

cimitirul este un dormitor, adică loc de odihnăpentru trup, iar sufletul merge la Dumnezeu ca sărăspundă de faptele făcute pe acest pământ. Sfântulioan gură de aur spunea: ”moartea este un somnde lungă durată”. Somnul este asemenea morții,iar deșteptarea este chipul învierii. Învierea lui iisusHristos este chipul învierii noastre. Și noi vom învia.După cum cel ce doarme seara se trezește dimineațacu putere și sete de viață, la fel și noi prin înviere netrezim pentru o nouă viață, având puterea învieriiveșnice.

ce sunt mormintele din cimitire? câmpul luiDumnezeu, unde se aruncă semințele pentru a ieșidin pământ cu putere și cu roadele vieții.

venim de la Dumnezeu, pe pământul lui Dum-nezeu și prin moarte ne întoarcem tot la Dumnezeu.Învierea este totul.

Slujba de noapte a Sfintelor paști se încheie în-


195

totdeauna cu imnul pascal: ”Hristos a înviat!”. lafel, și în această slujbă de noapte când s-a făcut în-mormântarea Sfinților Brâncoveni în insula Halki s-acântat duios și prelung: ”Hristos a înviat!”.

această ultimă noapte din viața Sfinților Brân-coveni pe acest pământ a fost una pascală, plină delumină, credință, iubire și bucurie a învierii.

mare eSte DUmneZeU!

Sava BogaSiU

196

GLOSAR

AGĂ, agi, s. m. (Înv.). odinioară, comandan-tul general al infanteriei în rezidența domnului șitotodată și șeful poliției, care avea ca ajutor pecăpitanul de dorobanți (dregătorie înființată înmoldova de alexandru cel Bun). Un boier de primăclasă. mai încoace (la începutul sec. XiX), prefectde poliție.

BAN2, bani, s. m. 1. (În evul mediu, în Țararomânească) titlu purtat de dregătorul delegat dedomn la guvernarea olteniei; (și în forma mareban) primul demnitar în ierarhia dregătorilor. ♦ (Înmoldova) Dregător domnesc.

BOIÉR, boieri, s. m. 1. (În evul mediu, înȚările române) Stăpân de moșii, beneficiind de an-umite privilegii; persoană din aristo-crația feudală;nobil.

CAPUGÍU, capugii, s. m. (Înv.) trimis al sulta-nului în Țările române, împuternicit în special cuschimbarea domnilor.

CLUCÉR, cluceri, s. m. (În evul mediu, înȚara românească și în moldova) Dregător care seocupa cu aprovizionarea curții domnești


197

DOROBÁNȚ, dorobanți, s. m. (Înv.) 1. Soldatdin infanterie (cu plată). 2. Jandarm (cu atribuțiispeciale).

DIVÁN, divane, s. n. i. canapea fără spătar,pe care se poate ședea sau dormi. ii. 1. (În im-periul otoman) consiliu cu atribuții politice, ad-ministrative și juridice, alcătuit din cei mai înalțidemnitari; (în Țările române) Sfat Domnesc.

DREGĂTÓR, dregători, s. m. (În Țararomânească și în moldova) Demnitar la curteadomnească cu atribuții în Sfatul domnesc, înadministrație, justiție, armată; p. gener.conducător; înalt funcționar.

EUNÚC, eunuci, s. m. (la turci) Bărbat cas-trat care făcea serviciul de paznic (al haremului) lacurtea sultanului; hadâmb, famen.

GẤDE, gâzi, s. m. (pop.) călău; gealat.GEAMÍE, geamii, s. f. construcție destinată

celebrării cultului la musulmani, de obicei mai maredecât moscheea.

GHIAÚR, ghiauri, s. m. Denumire dispre-țuitoare dată în trecut de turci persoanelor de altăreligie decât cea mahomedană.

GRĂMĂTÍC, grămătici, s. m. Secretar sauscriitor într-o cancelarie (domnească sau boie-

Sava BogaSiU

198

rească).HATIȘERÍF, hatișerifuri, (Înv.) s. n. ordin

sau decret emis de sultan, de un mare demnitarotoman sau de un domn al Țărilor române.

HAN1, hani, s. m. titlu purtat, în evul mediu,de conducătorii mongoli și preluat de suveraniimultor țări din orient; persoană care avea acesttitlu;

HATMÁN, hatmani, s. m. (În evul mediu) 1.Boier de divan în moldova, care era însărcinat dedomn cu comanda întregii oștiri, având în acelașitimp și funcția de pârcălab și portar al Sucevei;mare spătar; titlu purtat de acest boier.

HARACIU n. od. tribut plătit porții de Țărileromâne. [turc. HaraČ].

HARÉM, haremuri, s. n. totalitatea cadâ-nelor unui mahomedan poligam. ♦ parte a caseirezervată cadânelor.

ISPRÁVNIC, ispravnici, s. m. Dregător careaducea la îndeplinire o poruncă domnească sau(mai târziu) care conducea, ca reprezentant aldomnului, un județ sau un ținut.

IMÁM, imami, s.m 1. (În islamul sunnit)recitator în cadrul rugăciunii colective. ♦ condu-cător spiritual al unei școli. 2. (În islamul șiit)


199

căpetenia comunității, fiind moștenitor alsubstanței divine, care-l face infailibil. [var.: imáns. m.].

ISLÁM s. n. religie monoteistă întemeiată însec. vii de profetul mahomed și răspândită în asiași africa; mahomedanism, islamism; p. ext. totali-tatea mahomedanilor; totalitatea țărilor sau popoa-relor de religie mahomedană.

IMBROHÓR, imbrohori, s. m. persoanătrimisă de sultan în Țările române cu înalte misi-uni politice.

JIHÁD s. n. (la musulmani) război sfânt. LOGOFĂT, logofeți, s. m. 1. (În evul mediu,

în Țara românească și în moldova) titlu de maredregător în ierarhia boierilor români, membru alSfatului domnesc; persoană care deținea acesttitlu.

MOSCHÉE, moschei, s. f. edificiu în care seoficiază serviciul religios la mahomedani. [pl. și:moschee]

MUCARÉR, mucareruri, s. n. (În evul mediu,în Țara românească și în moldova) 1. firman dereînnoire a domniei sau de confirmare a domnilorromâni de către poarta otomană. 2. Sumă de baniplătită porții otomane de către domnii Țărilor

Sava BogaSiU

200

române, începând din sec. Xvii, pentru a obține lafiecare trei ani reînnoirea domniei.

MUFTÍU, muftii, s. m. căpetenie religioasă aunei comunități musulmane având competența dea da sfaturi în probleme de respectare a cultului is-lamic.

MUNTEÁN, -Ă, munteni, -e, s. m., adj. 1. S.m. persoană originară sau locuitor din muntenia.2. S. m. persoană care locuiește la munte sau esteoriginară de la munte. 3. adj. care aparținelocuitorilor de la munte, specific locuitorilor de lamunte; muntenesc.

OSMÁN, -Ă, osmani, -e, s. m. și f., adj. (Înv.)1. S. m. și f. turc. 2. adj. turcesc. ◊ limba osmană= limba turcă.

OTOMÁN1 ~ă (~i, ~e) ist. care făcea partedin populația de bază a statului feudal turc sau eraoriginar de acolo

PLĂIÉȘ, plăieși, s. m. 1. (în evul mediu, înȚara românească) locuitor de la graniță însărcinatcu paza frontierei țării în părțile de munte; grănicer,străjer.

PAHÁRNIC, paharnici, s. m. (în evul mediu,în Țara românească și în moldova) titlu datboierului de la curtea domnilor români care avea


201

grijă de băutura domnului, iar în împrejurări de-osebite sau la sărbători îl servea personal pedomn, gustând băutura înaintea acestuia pentru ase convinge că nu este otrăvită; boier care aveaacest titlu; ceașnic.

PÁȘĂ, pași, s. m. funcția de guvernator alunei provincii din imperiul otoman sau titlu al vizi-rilor și al unor înalți demnitari turci din trecut;persoană care deținea funcția sau titlul de mai sus.

POSTÉLNIC, postelnici, s. m. 1. (În evulmediu, în Țara românească și în moldova) titlu datunui mare boier, membru al Sfatului domnesc,careavea în grijă camera de dormit a domnului și care,mai târziu, organiza audiențele la domn; boier careavea acest titlu. ◊ postelnicul al doilea (sau altreilea etc.) = subordonat (de grade diferite) alpostelnicului (1). ♦

PRÍNCIPE, principi, s. m. titlu purtat deconducătorul unui principat și de membrii unorfamilii princiare, regale sau imperiale; persoanăavând acest titlu; prinț.

ROȘIÓR, -OÁRĂ, roșiori, -oare, adj., s. f., s.m. i. adj. Diminutiv al lui roșu. ◊ pere roșioare =soi de pere care se păstrează bine toatăiarna.prune roșioare = soi de prune care se coc de

Sava BogaSiU

202

timpuriu. ii. S. f. 1. (la sg.) Soi de viță de vie custruguri mici de culoare roșiatică, puțin răspândit încultură. 2. pește cu corpul turtit lateral și acoperitcu solzi mari, cu ochii și cu înotătoarele roșietice(Scardinius erythrophthalmus). iii. S. m.(la pl.)corp de elită al cavaleriei în organizarea mai vechea armatei române; (și la sg.) ostaș din acest corpde cavalerie. [pr.: -și-or] – roșu +suf. -ior.

SEIMÉN, seimeni, s. m. (în sec. Xvii-Xviii,în Țara românească și în moldova) Soldat din cor-pul de ostași mercenari pedeștri înarmați cusânețe, a căror atribuție era paza curții domnești.

SLÚGER, slugeri, s. m. Dregător în Țărileromâne însărcinat cu aprovizionarea curțiidomnești și a armatei (rangul și atribuțiile variindde la o epocă la alta și de la un principat la altul);rang, titlu purtat de acest dregător.

SULTÁN, sultani, s. m. titlu dat monarhuluidin imperiul otoman și din alte țări musulmane;persoană care poartă (sau purta) acest titlu.

SERÁI, seraiuri, s. n. 1. palat al sultanuluisau al marilor demnitari turci; p. restr. apartamentdestinat cadânelor într-un palat turcesc.

STÓLNIC, stolnici, s. m. 1. (în evul mediu,în Țara românească și în moldova) Dregător care


203

purta grija mesei domnești, fiind șeful bucătarilor,al pescarilor și al grădinarilor. ♦ Șef bucătarboieresc.

TĂLPÁȘ, tălpași, s. m. (înv.) pedestraș, in-fanterist

ȚAR, țari, s. m. (în evul mediu și în epocamodernă, la bulgari, sârbi și ruși) titlu datmonarhului; persoană care purta acest titlu.

TĂLMÁCI, -ce, tălmaci, -ce, s. m. și f. (înv.;rar la f.) traducător, interpret. ♦ tâlcuitor, comen-tator.

ŢARIGRAD n. numele slavon și vechi româ-nesc al oraşului constantinopol.

VIZÍR, viziri, s. m. nume dat miniștrilor (sauînalților dregători) din țările musulmane.

VÓRNIC, vornici, s. m. 1. (în evul mediu, înȚările române) mare dregător din Sfatul domnesc,însărcinat cu supravegherea curții, conducerea tre-burilor interne ale țării, având și atribuțiijudecătorești.

VOIEVÓD, voievozi, s. m. 1. (în evul mediu)titlu purtat de domnii moldovei și Țării românești,precum și de conducătorul transilvaniei (sec.Xii-1541); domn, vodă; p. ext. principe; persoană careavea acest titlu.

Sava BogaSiU

204

VIZITÍU, vizitii, s. m. 1. persoană care con-duce caii la o trăsură, la o căruță etc.


205

cĂrȚi pUBlicate

milea, mihail, Sfântul Afraat Persanul“Îndrumări duhovniceşti”. Bucureşti, edituraanastasia, 1998 (1)

milea, mihail, Viața și acatistul SfântuluiSava de la Buzău. Buzău, editura Sf. Sava, 2002(2)

milea, mihail, Viața și acatistul CuviosuluiVasile de la Poiana Mărului. Buzău, editura Sf.Sava, 2002 (3)

milea, mihail, Biserica și societatea. Buzău,editura mad linotype, 2005 (4)

milea, mihail, Glasul Bisericii despre Uni-unea Europeană. Buzău, editura alpha mDn,2007 (5)

milea, mihail, Măreția Bisericii Ortodoxe(pe înțelesul tinerilor). Buzău, editura alphamDn, 2008 (6)

milea, mihail, Mare este Dumnezeu. Buzău,editura alpha mDn, 2008 (7)

Bogasiu, Sava (pseudonim literar), Sansalas.Buzău, editura alpha mDn, 2008 (8)

Bogasiu, Sava, Așezăminte patronate de

Sava BogaSiU

206

Sfântul Sava de la Buzău. Buzău, editura alphamDn, 2009 (9)

Bogasiu, Sava, Convorbiri ”amprentate”.Buzău, editura alpha mDn, 2009 (10)

Bogasiu, Sava, Grigore Vieru, luceafărulde dincolo de Prut al limbii române. Buzău,editura alpha mDn, 2009 (11)

Bogasiu, Sava, Abecedarul istoric alBasarabiei. Buzău, editura alpha mDn, 2010 (12)

Bogasiu, Sava, Dialoguri non-violențăamprentate. Buzău, editura alpha mDn, 2010(13)

Bogasiu, Sava, Evanghelia în eseuri du-minicale. Buzău, editura alpha mDn, 2010 (14)

Bogasiu, Sava, Testamentul întru veșnicieal Părintelui Vasile. Buzău, editura alpha mDn,2010 (15)

Bogasiu, Sava, O zi din viața unui preot.Buzău, editura editgraph, 2011 (16)

Bogasiu, Sava, Basarabia în versuri.Buzău, editura alpha mDn, 2011 (17)

Bogasiu, Sava, Sacrul în poezia lui Gri-gore Vieru. Buzău, editura alpha mDn, 2011 (18)

Bogasiu, Sava, Mărturii în lumina drepteicredințe. Buzău, editura alpha mDn, 2011 (19)


207

Bogasiu, Sava, O lacrimă pentru Basara-bia. Buzău, editura editgraph, 2012 (20)

Bogasiu, Sava, Părintele Macarie în slujbaSfântului Cuvios Vasile de la Poiana Mărului.Buzău, editura editgraph, 2012 (21)

Bogasiu, Sava, Duhovnicul, un devotatprieten de suflet. Buzău, editura alpha mDn,2013 (22)

Bogasiu, Sava, Gânduri printre rânduri.Buzău, editura editgraph, 2013 (23)

Bogasiu, Sava, Savaliada. Fundaţia “Sfân-tul Sava de la Buzău” în imagini şi cuvinte.Buzău, editura editgraph, 2013 (24)

Bogasiu, Sava, Sfinții Brâncoveni – Mar-tiri mărturisitori ai Ortodoxiei românești.Buzău, editura editgraph, 2014 (25)

Sava BogaSiU

208


209

Sava BogaSiU

210


211

Sava BogaSiU

212


213

Sava BogaSiU

214


215

Sava BogaSiU

216


217

Sava BogaSiU

218


219

Sava BogaSiU

220


221

Sava BogaSiU

222


223

Sava BogaSiU

224


225

Sava BogaSiU

226


227

Sava BogaSiU

228


229

Sava BogaSiU

230


231

Sava BogaSiU

232


233

Sava BogaSiU

234


235

Sava BogaSiU

236


237

Sava BogaSiU

238


239

Sava BogaSiU

240


241

Sava BogaSiU

242


243

Sava BogaSiU

244


245

Sava BogaSiU

246


247

Sava BogaSiU

248


249

Sava BogaSiU

250


251

Sava BogaSiU

252


253

Sava BogaSiU

254


255

Sava BogaSiU

256


257

Sava BogaSiU

258


259

Sava BogaSiU

260


261

Sava BogaSiU

262


263

Sava BogaSiU

264


265

Sava BogaSiU

266


267

Sava BogaSiU

268


269

Sava BogaSiU

270


271

Sava BogaSiU

272


273

Sava BogaSiU

274


275

ULTIMA NOAPTE A SFINŢILOR BRÂNCOVENI Sava BOGASIU - Fundația Sf. Sava de...

Documents

Transcript of ULTIMA NOAPTE A SFINŢILOR BRÂNCOVENI Sava BOGASIU - Fundația Sf. Sava de...