www.bizlawyer.roUn proiect al Bullet Media & 648 Group2013-04-10 13:05:21

UE nu pare sa sesizeze ca pe teritoriul sau mai exista si alte paradisuri fiscale în

afara de Cipru

Cazul Ciprului nu este unul izolat: Gibraltarul, Malta, sau Luxemburgul, teritorii ale Uniunii Europene, se

încadreaza prin definitie în paradisurile fiscale.

Cele trei economii au aparut pâna în 2011 pe 'lista neagra' elaborata de OCDE, alaturi de alte tari europene precum

Andorra, Liechtenstein sau Monaco. Din acel an, toate aceste teritorii au semnat un acord cu OCDE privind

supravegherea depozitelor straine, motiv pentru care organizatia le-a sters de pe lista. Însa realitatea demonstreaza

ca aceste paradisuri fiscale nu au disparut, noteaza miercuri ziarul spaniol ABC.

Gibraltarul este un teritoriu care apartine Marii Britanii si face, prin urmare parte, din Uniunea Europeana. Cu

aproape 30.000 de locuitori, puternicul sector financiar al Stâncii Gibraltar s-a impus repede asupra altor activitati

specifice teritoriului, precum pescuitul sau turismul. Datorita sectorului financiar, acest teritoriu de circa 7

kilometri patrati obtine un excedent de circa 30% din PIB alaturi de miracolul ocuparii tuturor locurilor de munca.

Gibraltarul are însa si o fiscalitate permisiva care atrage o multitudine de companii si este scutit de impozitul pe

consum, ceea ce permite preturi competitive. Rezultatul: Gibraltarul a atras peste 80.000 de firme, mai mult de

doua pe cap de locuitor. Totusi UE nu pare dispusa sa atraga atentia Marii Britanii asupra acestui lucru si nici sa

puna reflectoarele pe unul din membrii sai cei mai vechi.

Aflat în inima Europa, micul ducat al Luxemburgului face din Uniunea Europeana înca dinainte ca ea sa existe ca

atare. Cu doar 2.500 de kilometri patrati, Luxemburgul este sediul a 150 de entitati bancare, ale caror active sunt

de 20 de ori mai mari decât PIB-ul tarii. Sectorul afacerilor are toate caracteristicile unui paradis fiscal. În

Luxemburg exista 9.000 holding-uri înregistrate; Tax Justice Network estimeaza ca 13% din piata mondiala a

companiilor offshore se afla în Luxemburg. Ţara s-a simtit vizata când seful Bancii Centrale Europene, Mario

Draghi, a spus ca economiile cu un sector bancar supradimensionat sunt predispuse sa aiba aceeasi soarta cu

Ciprul. Iar ministrul luxemburghez de finante, Luc Frieden, a luat nota de avertisment.

Potrivit ziarului Frankfurter Allgemeine Sonntagszeitung, Luxemburgul preconizeaza sa-si sporeasca transparenta

sistemului sau bancar pentru a ajuta în lupta împotriva evaziunii fiscale. 'Tendinta internationala merge în directia

unui schimb automat de informatii privind depozitele bancare. Nu ne vom mai opune acestui lucru', a marturisit

ministrul ziarului german.

Din dorinta de a-si spala imaginea, Frieden a insistat ca guvernul sau 'vrea sa întareasca cooperarea cu autoritatile

fiscale din alte tari', deoarece sistemul bancar si financiar al Luxemburgului 'nu se bazeaza pe clienti care vor sa

eludeze plata impozitelor'. Potrivit postului britanic BBC, Frieden a reiterat ca obiectivul guvernului sau este sa

atraga clienti prin calitatea lor, nu prin opacitatea cu care opereaza'.

Şi totusi, cazul Maltei este poate cel mai asemanator de cel al Ciprului. Ambele sunt insule cu putini locuitori si

ambele au devenit membre ale UE în 2004. Companiile stabilite pe insula beneficiaza de o fiscalitate laxa, care

permite obtinerea de beneficii fiscale foarte mari. Desi impozitul pe firma este poate cel mai mare din Europa

(35%), numeroasele deduceri fac ca impozitul final sa fie de între 0% si 6,5%. În pofida numeroaselor apeluri în

favoarea transparentei lansate de UE, Europa a admis ca membre astfel de tari si a încheiat tratate comerciale cu

state având aceleasi caracteristici, precum Elvetia sau Liechtenstein. Presupusa lupta a UE împotriva paradisurilor

fiscale se face vinovata de politica dublei masuri: pe de-o parte, îngradeste aspru sistemul bancar cipriot si, pe de

alta parte, deschide usa avaritiei celor care (deocamdata) nu o deranjeaza.

page 1 / 1