Dragă Vară,

Tot anul am învățat despre una, despre alta...nu știu cât am reținut, dar de sesiune am trecut. Și voios, cum mă cunoști, de colindat m-am apucat și iată ce am aflat: pe Dunăre de-o apuci la Brăila tu ajungi, din sat în sat de-oi colinda tradiții multe vei afla, și superstiții...vai de mine, de reciclat nu mai vorbim, doar creativă tre’ să fii. Întors în Bucureşti cafenele-am vizitat, despre proiectele Ecotur am aflat...să vezi ce tare, hârtie au reciclat, pe la şcoli ei s-au plimbat. Am planuri mari în vara-ceasta, dar nu mai stau să-ţi povestesc de concert mă pregătesc.

Ştiu că eşti curioasă să-mi afli planul de vacanţă şi de-aceea îţi trimit Everde cu detalii!

Cu drag,

Eu :)

turism

1 adrenalină de vară … 2 locul natal, un punct de interes național pe harta României 3 tabăra Națională „Școala Curajului 2011”5 tradiţiile româneşti, în contextul vieţii actuale7 un tur prin cafenelele din București10 evenimente din Bucureşti în vara aceasta

ecologie

11 ipocrizia chipului perfect12 responsabilitate ecologică în şcoli13 ecotur pentru hârtie14 recycle world15 ecoturismul...noua tendinţă „verde”16 astăzi e o zi potrivită pentru reciclarea creativă

student

17 maratonul corpului paralizat18 superstițiile, un mod de viață20 21 guns21 un interviu cu Dragoș Anastasiu23 principiul „supă la plic”25 zilele Cărților26 erasmus27 Făt-frumos și vrăjitoarea28 gala Profesorului Bologna30 top 10 seriale de văzut în vacanță

cuprins

coordonator: Maria Bucur

design si layout: Ana - Maria Ciopată

au scris: Alexandru Buleandră, Alexandra Tatu, Adelina Cristescu, Ioana Andreea Borcea, Claudiu Florescu, Corina Nimară, Carmen Petrovici, Oana Nimară, Sabina Diaconiţă, Cornelia Butunoi, Alexandra Căciuliţă, Gabriela Sadoveanu, Irina Muscoiu, Laura Marinescu, Vali Bugoi, Nadia Kadri.

turism

verde

turism 1

Adrenalină de vară … Alexandru Buleandră

Ce este adrenalina? Cu toți încercăm să găsim răspunsul la această întrebare prin diversele activități pe care le desfășurăm. Dacă ați trecut de sesiune, vă propun să facem o incursiune în lumea sporturilor extreme, locul unde putem spune că întâlnim adevărata adrenalină.        

Parașutism, escaladă, MTB, bungee jumping, airking, zorbing ball, rapel, rafting sau kitesurfing sunt doar câteva din sporturile extreme ce pot fi practicate de-a lungul unei veri de neuitat.

Bungee jumping-ul este   un sport extrem, foarte cunoscut și practicat în România, existând multe locații

interesante unde pasionații pot încerca o săritură în gol. Cele mai vizitate locații, în care se practică acest sport la noi în țară, sunt barajul Vidraru și Cheile Râșnoavei. La Vidraru senzația provocată de săritura în gol este amplificată la maxim de impresia pe care o au cei care sar, că se vor lovi de pereții barajului. În Cheile Râșnoavei în timpul săriturii puteți admira peisajul splendid ce vă înconjoară. Motivele pentru care aceste două locații sunt cele mai des vizitate de pasionații acestui sport sunt simple: la Vidraru se sare de la a doua cea mai mare altitudine din Europa (166 m), iar în Cheile Râșnoavei, pasionații de sposturi extreme se află pe mâinile celor mai buni instructori, care au adus pentru prima dată bungee jumping-ul în România (anul 1999).

Rafting-ul, un alt sport extrem practicat la noi în țară, adună în fiecare vară sute de adepți pe văile râurilor Buzău, Mureș, Crișul Repede, Jiu și Bistrița, unde firme specializate oferă echipamentul și instructajul necesar practicării acestui sport. România, deși dispune de resursa necesară practicări rafting-ului, nu are o tradiție în domeniu, dar cu trecerea timpului acest sport va fi practicat în mai multe locații și cine știe poate rafting-ul va deveni un sport de tradiție precum kayaking-ul.

Kitesurfing-ul a intrat recent în categoria sporturilor extreme practicate în România, fiind

sportul care folosește zmeul ca mijloc de propulsie. Se poate practica pe plajă, apă, iarbă sau zăpadă, și nu necesită cursuri speciale. Majoritatea firmelor specializate din țara noastră, care oferă echipament pentru kitesurfing, se găsesc pe litoralul Mării Negre și în orașul Constanța. La nord de stațiunea Mamaia, în fiecare vară, se poate practica sub îndrumarea unor instructori specializați, existând o școală de kiting înființată în anul 2006. Deși echipamentul este destul de costisitor, senzaţia  de rege al valurilor și adrenalina care te cuprinde pe tot parcursul expediției merită toți banii.

Zorbing ball sau mingea transparentă care poate atinge viteze impresionante este o alta modalitate prin care puteti simți adrenalina. Acest sport poate fi practicat oriunde, nefiind atât de pretențios precum rafting-ul sau kitesurfing-ul, care necesită zone cu apă rapidă, respectiv vânt prielnic. Puteți experimenta acest sport fie apelând la diverse firme specializate care închiriază aceste mingi, fie va puteți achiziționa propria sferă „senzațională”.

Sporturile extreme, prin aventura și senzațiile   oferite ne antrenează corpul și mintea într-un mod diferit, fiecare dintre noi având măcar un moment în viață în care să ne dorim  să facem ceva „nebunesc”, să ne desprindem de realitatea cotidiană și să strigăm cât putem de tare: „Mamăăă”.  

verde

turism 2

Timpul a trecut, iar vara ne bate la ușă. Deși înainte să îi deschidem trebuie să mai trecem de pragul sesiunii, știți voi oare unde să vă petreceți zilele toride ce ne așteaptă? Probabil mulți dintre voi aveți deja planuri,  însă pe harta „ce e de făcut astă vară” ar fi bine să fie trecute și acele locuri nevizitate, neștiute.

Am hotorât ca în rândurile ce urmează să vă prezint orașul meu natal, Brăila. Deși judeţul  nu poate„concura” cu alte județe sau zone ale țării în ceea ce privește potențialul turistic, totuși dispune de un fond însemnat care până în prezent nu a fost valorificat decât în mică măsură. În ansamblul ei, Dunărea și Insula Mare a Brăilei reprezintă o zonă destul de vastă cu un adevărat potențial turistic. Vorbim, în primul rând, de arterele hidrografice principale (Cremenea, Măcin și Vilciu) care pot fi folosite pentru excursii cu vaporul, iar ostroavele de pe brațul Cremenea alcătuiesc un frumos tablou sălbatic cu păduri de salcii, canale și lacuri mici care impresionează vizitatorul.

Plajele naturale reprezintă alte atracții turistice, cele mai frecventate fiind Plaja Lipovenească și Plaja de la Chișcani, o localitate mică situată chiar la intrarea în oraș. Acestea sunt zone care te ajută să te relaxezi, să fii inspirat, optimist, să vezi că frumusețile naturii încă nu au dispărut.

Un alt punct turistic important, destul de cunoscut în rândul românilor, este stațiunea balneară Lacul Sărat. Apa sărată, dar și celebrul nămol reprezintă un adevărat tratament pentru turiștii care vin aici. Aceștia, nu numai că se bucură de efectele tratamentului, dar au parte și de o adevărată experiență care le confera o stare de relaxare ce îi încarcă pozitiv, și de un bronz de mare autentic. Dacă te gândești sa le urmezi exemplul, orașul iți pune la dispoziție diferite modalități de cazare: hotel, căsuțe sau locuri de campare.

Orașul nu se identifică doar cu plajele din apropiere, Brăila reprezintă unul dintre centrele de cultură importante de pe harta României. Pornind de la instituții, adevărate comori istorice, poți vizita Teatru Maria Filotti, inclus în albumul UNESCO alături de cele mai reprezentative edificii din Europa, destinate spiritualității umane. Biserica „Sf.Arhangheli   Mihail   și Gavril’’ cu o vechime de peste 250 ani, transformată în biserica ortodoxă dintr-o fostă casă de rugăciuni turcească păstrează forma pătrată, reproducând tipul mecetului mahomedan. Astfel se explică faptul că este una din rarele biserici ortodoxe fără turlă, din Europa. Să nu uităm nici de Mânăstirea Lacul Sărat, o oază de liniște unde te poți ruga și admira păunii acesteia. Tot în municipiul Brăila există Mitropolia lipovenească - centrul mondial al cultului de rit vechi.

Dacă vorbim de locurile unde te poți relaxa alături de prieteni în timpul zilei sau seara, ați putea începe cu cafenelele din mall, unde se află și Cinema City. Poți viziona filme digitale sau 3D, beneficind de un staff adevărat care se ocupă de nevoile tale. Cafenelele și pub-urile din centrul vechi al Brăilei te așteaptă să îți savurezi cafeaua de dimineață sau să te delectezi cu o bătură cu grade seara alături de prieteni. Cel mai mare și mai atractiv club este Bamboo Chandelier.

Acestea reprezintă doar o mostră din „oferta de vacanță” a unui orășel de pe malul Dunării. Pentru a înțelege cele prezentate, merită să faci măcar o scurtă vizită plajelor de aici.

Locul natal, un punct de interes național pe harta României

Alexandra Tatu

verde

turism 3

Tabăra Națională „Școala Curajului 2011”Adelina Cristescu

  Dacă și vara aceasta sunteți liberi de griji și nu vă simțiți încă pregătiți să vă asumați responsabilități de „oameni mari” (precum un job), am o propunere pentru voi. Este o sugestie perfectă pentru iubitorii de munte și drumeții, pasionați de natură și frumos.

   Vara trecută am aflat că în luna august se organizează, ca în fiecare an de altfel, Tabăra Națională “Școala Curajului”, în județul Dâmbovița, la Centrul Cerbul. Nu mai fusesem în această zonă, dar,  având în vedere că totul se petrecea la munte, iar eu nu aveam alte planuri stabilite, a fost suficient ca să mă convingă, fără să bănuiesc atunci la ce experienţă incredibilă urma să iau parte.

Tabăra oferea 100 de locuri gratuite care se ocupau în ordinea punctajului oferit fiecărui aplicant pe baza unui portofoliu format dintr-o scrisoare de intenție, diplome de voluntariat și alte câteva criterii. Personal, mi s-a părut o modalitate bună de a selecta oamenii care cu adevarat își doreau să ajungă în această tabără. În prezentarea ei erau menționate activitățile care urmau să fie realizate și, recunosc, mi-au atras atenția saltul cu tiroliana, coborârea în rapel și cățărarea pe stâncă. Ca o căutătoare de aventuri și adrenalină, am fost încântată de această posibilitate, mai ales că astfel de sporturi, practicate în alt context, te pot costa o avere. Prin urmare, nu am stat pe gânduri înainte să aplic, iar întâmplarea a făcut să fiu clasată printre cei 100 de „norocoși” ai taberei.

Deși am fost de nenumărate ori la munte, niciodată nu încetează să mă surprindă peisajul montan. Mirosul brazilor și viziunea crestelor îmi oferă un sentiment de înălțare și pură adrenalină mereu ca și cum ar fi prima dată. A fost suficientă o privire aruncată după coborârea din autocar ca să știu că vor urma 7 zile extraordinare după care voi suspina multă vreme de atunci încolo.

După ce am fost cazați, am fost împărțiți în echipe, fiecare având o activitate diferită în fiecare zi. La finalul taberei, una din echipe avea să fie desemnată câștigătoare. În prima zi am făcut parte din echipa care a urcat pe traseul marcat spre vârful Leaota. Ceea ce mi s-a părut extraordinar a fost spiritul de echipă care s-a format. Divizarea noastră în grupe și crearea unei atmosfere de competiție a animat tabăra. Părea că am fost împinși de o energie incredibilă în drumul nostru spre vârf. Seara, când ne-am întors

verde

turism 4

după apus, am intrat direct în sala de mese. Ca în fiecare seară, unul dintre monitorii noștri a prezentat activitatea încheiată de fiecare grupă în acea zi. Și pentru că în acea seară aveam cu ce ne lăuda, imediat după prezentarea misiunii îndeplinite în ziua respectivă de grupa noastră, am izbucnit cu toții într-o rafală de aplauze si chiote de bucurie. Cred că nu mai simțisem așa o satisfacție și împlinire pentru lucrul în echipă din liceu. Simțeam că energia pozitivă care a cuprins camera putea pune în mișcare o armata întreagă. Sfârșitul fiecărei zi era încheiat prin cântece la chitară sub cerul senin, încărcat de stele. Cu toate că răcoarea nopții putea fi un motiv de încheiere a activității, nimeni nu dorea să părăsească echipa, fiind prea încântați de vocile chitariștilor, de oamenii din jurul nostru. Am cunoscut mulți oameni deosebiți și mi s-a confirmat o părere veche. Iubitorii muntelui sunt oameni adevarați, diferiți, oameni pe care merită să-i cunoști și să le acorzi timp din viața ta…

Deși a fost dificil traseul nemarcat spre vârful Leoata, a fost cu adevărat încântător, iar peisajul a meritat fiecare clipă de efort.  Sălbăticia cadrului, mirosul puternic de vegetație montană și viziunea vârfului printre nori ne-a oferit un imbold puternic pentru a atinge vârful Leaota. Ultimele minute de urcat au fost cele mai dificile. Panta era din ce în ce mai abruptă, dar motivația era, parcă, din ce în ce mai puternică. Probabil adrenalina gândului că vom ajunge sus după atâtea ore ne împingea cu forţă înainte. În momentul în care am ajuns, am simțit nevoia să mă arunc în iarbă și să privesc cerul în liniște pentru un timp.

Acum  părea mai aproape, iar norii parcă puteau fi atinși dacă întindeam mâna spre ei. Nu știu câte plăceri în viață o întrec pe aceea de a te relaxa după o provocare adevarată. Uneori îmi dau seama cât de extraordinari sunt oamenii. Suntem o resursă incredibilă de răbdare. Când suntem motivați de un imbold suficient de puternic, găsim resurse să continuăm chiar și atunci când avem impresia că nu mai putem înainta. Sunt resurse pe care le descoperi pas după pas, pe care nu le cunoști încă de la început. Probabil, dacă ne-ar spune cineva la începutul unui drum toate dificultățile care ne așteaptă, nu ne-am mai aventura, crezând că nu suntem capabili. Tocmai de aceea, nu trebuie să vedem dificultățile ci experiențele pe care le putem dobândi.

Coborârea în rapel, tiroliana și urcarea pe stâncă au fost adrenalina pe care o căutam, dar nu a fost deliciul taberei, așa cum ma așteptam. Ca întotdeauna, cel mai impresionată am fost de descoperirea oamenilor. În fiecare seară fiecare echipă trebuia să prezinte un moment artistic. Am asistat la prezentarea unor scenete de un umor debordant, cântece cu versuri inspirate din tabără, jocuri amuzante, unde am observat participarea fiecăruia indiferent de vârstă.

La plecare am privit pentru ultima dată tabăra și am știut că voi ține mereu minte lecțiile pe care mi le-a oferit acea săptămâna: lecții despre oameni, despre ce se ascunde adânc în ei, dar iese la iveală atunci când situațiile o impun, despre petrecerea unui timp de calitate la poalele muntelui, departe de tehnologie și distracții urbane.

Ca o concluzie, vă îndemn sincer să vă înscrieți în această tabără. Cine știe? Poate în această vară, chiar tu vei face parte din echipa câștigătoare. Deci, cine are curajul să răspundă afirmativ provocării mele?

verde

turism 5

Tradiţiile româneşti, în contextul vieţii actualeIoana Andreea Borcea

Plaiul românesc este un rezervor al tradițiilor și obiceiurilor stabilite încă din timpul orânduirii dacice și conservate până în zilele noastre, simbolizând atât rădăcinile, cât și valorile unui popor care a fost tot timpul în primejdia anexării de către cotropitori sau în bătaia armelor unor mari puteri istorice.

În momente de răscoală și în diferitele ipostaze în care trebuia să ne apărăm țărâna, tradițiile deveneau catalizatorul neamului, un instigator la unitate și la formarea conștiinţei naționale.

Mirosul cozonacului proaspăt copt în vatra bunicii, sunetul clopoțeilor plasați la gâtul vacilor ce se întorc seara de la pășunat, cântecele din dimineața nunții, când fiica își ia rămas bun de la casa părintească și

frumoasele jocuri populare, puse în scenă în ajunul Anului Nou, sunt doar câteva din obiceiurile ce se găsesc in patrimoniul culturii noastre.   

Regiunile istorice ale țării sunt desăvârșite prin tradițiile și obiceiurile pe care oamenii le-au respectat și transmis de-a lungul timpului, împreună conturând farmecul și autenticitatea teritoriului mioritic. Și pentru că modul nostru de a trăi este autentic, în contextul vieții actuale există numeroase tradiții și obiceiuri care s-au păstrat și care aprind flacăra spiritului pur românesc.

Obiceiurile de Sânziene sunt încă practicate în aproape toate zonele țării, fiind un prilej de bucurie pentru tinerii satului. În ajunul Sânzienelor, fetele și băieții care urmează a se căsători se adună spre seară în sat. Fetele mari culeg de pe câmp flori de sânziene și împletesc cununi, aruncându-le peste casă. Se spune că dacă acestea se lovesc sau se agăță de horn, o cununie va avea loc într-un viitor apropiat.

Un alt obicei care se practică pentru găsirea ursitului este plasarea unui fir de busuioc sfințit în ajunul Bobotezei, sub pernă, urmând ca noaptea,

fata să își viseze viitorul soț. Tot cu prilejul acestei sărbători, la biserică se sfintesțe apa, iar agheasma rezultată își păstrează proprietățile primite tot anul, putând fi folosită spre vindecare. Aceasta are și rolul de purificare a spațiului, de înlăturare a duhurilor rele din locuințe și gospodării. Obiceiuri frumoase se desfășoară și de Crăciun, un moment special pentru creștini. În Muntenia, Moldova și Ardeal, în noaptea de Crăciun se pune în scenă spectacolul numit Vicleimul sau Irozii, la care participă în special copiii. Prin această piesă sunt redate toate episoadele care alcătuiesc tabloul Nașterii Domnului, personajele fiind Irod și ceata sa de Vicleimi, printre care un ofițer și soldații îmbrăcați în portul ostașilor români, alături de cei trei magi, un cioban și pruncul.

  Capra este un joc popular practicat tot în timpul sărbătorilor de iarnă, doar în anumite regiuni ale țării. Acesta este menit să aducă rodnicie anului care urmează, prin sporirea roadelor și prin învrednicirea țăranilor. Cei care joacă, folosesc măști pentru a crește dinamismul scenelor și pentru a aduce un plus de farmec episodului dramatic. Pe lângă măștile clasice

verde

turism 6

pentru capră, cioban și țigan, apar și măștile de moși, de doctori și de animale fioroase, care prin strigăte și mișcări caraghioase, transformă sărbătoarea într-un adevărat teatru popular.

  Și pentru că suntem un popor credincios și crescut în respectarea dogmei religioase, strămoșii noștri au întemeiat și o serie de tradiții specifice sărbătorii de Înviere. În anumite regiuni ale țării, în dimineața de Paște, familiile obișnuiesc să umple un bol cu apă și cu monezi, adăugând ouă roșii în „amestecul” format. După ce rostesc „Hristos a înviat!”, copiii își clătesc fața cu noua apă și păstrează banii din bol, considerându-se că acest obicei le va aduce un an plin de bogății.

În ziua nunții, unul dintre cele mai importante ritualuri ale societății încă din vremea dacilor, are loc o serie de obiceiuri, de la bărbieritul mirelui de către cavalerii de onoare

și până la aruncatul buchetului de către mireasă, vestind următoarea nuntă în cercul de prieteni, tradiții binecunoscute.

Obiceiul bradului împodobit este specific anumitor regiuni ale țării. În seara dinaintea nunții, mirele împreună cu prietenii lui împodobesc un brad cu hârtie, panglici, clopoței, fructe, în vârf așezând o sticlă de țuică sau un cozonac. Bradul este tot timpul în fruntea alaiului de nuntă, fiind purtat de un cavaler ales de mire. După nuntă, bradul rămâne la poarta tinerilor căsătoriți până se usucă, semn că acolo locuiește un cuplu tânăr.

Monografia spațiului românesc tradițional este creionată prin conservarea dorului, a credinței, a cântecului și portului popular. În acest spirit moritic, ținutul românesc și-a bazat existența pe cultul creștinătății și a continuat să evolueze în perioadă modernă, prin conectarea la rădăcinile sale și prin conștientizarea rolului de echilibrator al tradițiilor, într-o viață cotidiană prea agitată.

verde

turism 7

Un tur prin cafenelele din Bucureşti Claudiu Florescu

16 aprilie 2012. Ora 10:30. Telefonul aruncat undeva pe lângă pat sună într-una: Noroc că e melodia lui Jay-Z care îmi place și întind mâna după el. Răspund pe un ton morocănos: „DA???”. „La mulți ani, frate!! Hai îmbrăcă-te în 10 minute venim să te luăm.” „De ce? E dimneațăăăă vreau să dorm! Mulțumesc de urări, apropo”. Se aud voci râzând: „Păi avem un cadou special pentru ține. Un tur prin cafenelele din București.” Stau o secundă și mă gândesc: „Ce tur mă?? Ați înnebunit?”. Se aud râsete și mai multe: „Îmbrăcă-te și în 8 minute ești jos”. Și se aude un scurt „pac” și s-a închis.

Mă îmbrac repede și ies din bloc. 9 nebuni în 2 mașini cântau de zor „La mulți ani”. Lumea se uită mirată la ei. Mă arunc într-una din mașini și zic: „Hai calc-o”. Aud o voce în spate: „Cafeneaua Triangle D’or șofer!!!”.

Ajungem după 30 minute și realizez de ce începem turul aici. Această cafenea este bine recunoscută pentru micul dejun delicios și pentru gama largă de arome de ceai aflate în meniu. Comand un ceai roșu și o porție de fondue de ciocolată cu fructe. Mobilierul futurist și atmosfera pariziană mă trezec brusc. Sunt pregătit pentru această aventură bucureșteană. Servim și o cafea cu ghimbir după rețeta salonului, unică după părerea mea în acest oraș, cât timp mai râdem mai glumim. După o oră de relaxare „matinală”, lăsăm în urmă atmosfera parcă ieșită din inima vechiului „Mic Paris”.

Fetele vin cu o idee : „Suntem aproape de Herăstrău. E prea frumos afară să ratăm o plimbare pe malul lacului”. Ne plimbăm noi un timp, dar vremea ne joacă feste. Căldură mare,nene! Ajungem lângă Grădina Japoneză și o cafenea ne face cu ochiul. Pășim încet și foarte curioși în Taste-A -Taste Coffee Art & Chil. Este o locație foarte spațioasă și intimă, unde se poate bea o  limonadă, o cafea, un ceai în voie citiând o carte (cărți care se găsesc și în interiorul cafenelei ) și ascultând acorduri de jazz. Cât timp ne răcorim și ne mișcăm alene pe ritmurile jazz-ului căutăm pe diferite gadget-uri locații unice în București. Un bun prieten strigă: „BINGO”.”Ce ai sărit așa?” îl întreb. „Ceva foarte mișto și nou în București”. Plătim și sărim repede din scaune spre mașină.

După ce stăm vreo 25 de minute în traficul infernal și canicular ajungem la destinație. „Băi ești nebun? Arată genial!”. Este Cafeneaua „La trenulețe”. Ne așezăm la o masă și în fața noastră oprește un trenuleț cu un vagon ce avea drept marfă: meniul. Ne hotărâm noi ce să bem într-un final, apăsăm pe buton și trenulețul pleacă. După 10 minute un alt trenuleț mai elegant vine trăgând cu greu comanda noastră. Toată lumea începe să râdă și se aude doar: „E foarte tare”, „Genial”, „Vreau și eu acasă o așa servire”. Vizităm cafeneaua, ne

verde

turism 8

facem pozele cu trenulețele în miniatură, chelnerița aude că sunt sărbătorit. Apasă pe un buton și toate locomotivele încep să șuiere, parcă încercând să mă salute: „Thank you, thank you!!”

După distracție și mișcare La Trenulețe ni se cam face foame. Stăm în parcare la o țigară și ne gândim „ok,unde mergem noi să mâncăm?”. „Aș vrea ceva tradițional, ca la mama acasă”, zic eu. ”Păi, Hanul lui Manuc, să fie”. Dă-i cu a-ntâia, dă-i cu a doua, ajungem la Unirii. Parcăm cu greu, dar fericiți că suntem aproape de una din cele mai faimoase clădiri din București. Deși multă vreme a fost o ruină, după multe investiții începe să-și recapete faima de odinioară. Ne așezăm pe terasă și comandăm ceva neaoș românesc. După 20 minute după ce am fost serviți, farfuriile luceau. Mâncare foarte bună și tradițională ca la mama acasă. Ne mai uităm de jur împrejur, facem 2-3 poze, dăm check-in pe facebook și plecăm mai departe.

În drum spre mașini, văd un afiș cu piesa de teatru „Podu’ ” în care actor principal este Horațiu Mălăiele. Zâmbim cu toții în gând, aducându-ne aminte cât de genial a fost Mălăiele în piesă, și ne vine o idee: „Hai să bem o cafea și o limonadă în Cafeneaua Actorilor, poate avem noroc și va sta lângă noi vreun actor celebru”. Plecăm pe jos spre Universitate pentru a lua pulsul orașului.

După ce mergem pe jos vreo 15 minute ajungem în final la TNB. Când ne apropriam de terasă, un râset parcă cunoscut, dar în același timp străin se aude. Mai fac câțiva pași și îmi dau seama cine e: Rodica Popescu Bitănescu, împreună cu câteva colege își beau cafeaua și râdeau cu toate la glumele „Bătrânei  Doamne” a teatrului românesc. Zâmbim, salutăm cu respect doamnele și ne așezăm la masă. Cafeneaua Actorilor a fost dintotdeauna o locație fascinantă. Dintr-un moment într-altul marii actori ai scenei bucureștene se puteau așeza lângă tine, și inima începea să ți-o ia razna. Nu de multe ori s-a întâmplat ca acolo să vedem fețe foarte cunoscute, care ne-au rămas în inimă prin diferite piese de teatru încântătoare. Bem o limonadă mare pentru a ne răcori , îi dăm și cu o cafea mare, dar cam amară și  ne hotărâm să plecăm. Deja soarele începea să se retragă spre bârlogul său.

În drum spre Unirii, trecem pe lângă doi domni îmbrăcați în haine arăbești. Din nu știu ce motive, doar o singură imagine îmi apărea în față: narghilea și cafea egipteană. Un prieten se uită la noi, zâmbește larg deodată și ne zice: „Știu, mergem la Ramayana, să vă arăt o cafenea foarte drăguță și destul de nouă”.

Numele sună aproape cu ceea ce îmi

verde

turism 9

doream eu. Mă rugam să fim gând în gând.Ajungem în apropiere de gară și intrăm pe

o ușă micuță. După primul pas simt că intru într-o nouă lume. Deodată mă simțeam ca într-o scenă din Clona, decoruri în stiluri orientale, muzică arăbească pe fundal, domnișoare care serveau cu salbe de bănuți legate la talie. OK. Îmi place. Intrăm într-un separeu ne așezăm turcește și se aud câțiva bănuți zângănind. O tânără chelneriță ne aduce meniurile. După lungi dezbateri alegem o narghilea cu aromă de cola și produse de patiserie exotice. Muzica este extraordinară, atmosfera liniștitoare. Începem să povestim, să facem glume. Se pare că în lumea orientală timpul are o altă valoare. După mult timp de povestiri și dezbateri ne dăm seama că e târziu. Achităm nota și ne hotărâm să plecăm spre casă.

Mergând pe Libertății, prin fața Casei Poporului, prietenul meu care era la volan îmi șoptește: „Mai am o mică surpriză pentru tine.” Mai înaintează 200 de metri și intră pe o străduță și oprește în fața unui lounge. Mă uit pe panou, scria mare: „Flair Angel Bar”. „Ce căutăm noi aici? Scrie bar nu cafenea!”. „Ai băut vreodată „whisky on the rocks”?. „Adică whisky cu gheață?” „Nu,nu, hai intră odată.” Deodată suntem invadați de o atmosferă cosmopolită, intimă, un decor aerisit și curat. Meniul pare interminabil, cu cocktailuri care mai de care, unele fiind prima oară când auzeam de ele. Cer un „whisky on the rocks”,asa cum mi s-a recomandat. Apoi înțeleg imediat unde este unicitatea. Băutura îți este servită în căni de metal, cu pietre de râu răcite, așa cum consumau scoțienii undeva prin secolul XVII. Citesc mica istorioară a barului din meniu. Barul este fondat de cei mai buni barmani din România, foști campioni mondiali. Cu siguranță a meritat să facem o excepție în acest tur.

Plecăm toți zâmbind și recunoscând la unison că Bucureștiul este un oraș splendid, care ascunde multe locuri unice. Le mulțumesc tututor pentru un cadou minunat și cobor din mașină în fața blocului. Another day in Paris, „Little Paris”.

verde

turism 10

Evenimente din Bucureşti în vara aceasta

Corina Nimară         Vara mult așteaptată se apropie cu pași repezi și cunoscând dorinţa noastră de a profita de fiecare clipă din vacanţă, noi vă propunem să luaţi parte la evenimentele și concertele care vor avea loc în anotimpul cald în București:

• B’ESTFEST Summer Camp va avea loc între 6-8 iulie pe malul râului Pasărea din Tunari, în nordul Bucureștiului. În prima zi a festivalului ne vor încânta auzul trupe precum: Garbage, The Qemists, Kreator, Moonspell, Stanton Warriors, Milow.   A doua zi vor continua: Selah Sue, Mala Vita, Obituary, Mode Stept (Live), iar în ultima zi ne vom bucura de: Pulp, Caro Emerald, Andy C, Me Shuggah, Dope D.O.D. , Skindred și Tristania.

• Cu ocazia reînoirii trupei, pe data de 6 august vor reveni în România trupa britanică   de rock alternativ  Placebo.  Concertul va avea loc în complexul sportiv Iolanda Balaș Soter.

• Tinerii membrii ai trupei Apostate vor concerta pe 7 august, în Club Fabrica din București, unde își vor promova noul album intitulat „Seaborne”.

• La mijlocul lunii august, mai exact pe 16, va avea loc unul din cele mai mari concerte din vara aceasta. Pentru prima dată în ţara noastră, pe Arena Naţională va crea un show de neuitat,  Lady Gaga. Prin Europa, Lady Gaga va fii însoţită de trupa The Darkness și de Lady Starlight, ce vor cânta în deschidere.

• Una dintre cele mai iubite și așteptate  trupe rock în România,Red HoT Chilli Peppers va concerta pentru prima dată în România în ultima zi de vară a anului 2012. Concertul va avea loc pe National Arena, unde trupa iși va promova noul album „I’m with you”.

ecologie

ecologie

verde

11

Ca o prelungire a articolului „Moda ecologică”, urmează să scoatem la lumină adevăratul rol pe care-l joacă make-up-ul ecologic. Tendințele eco-friendly pătrund în orice zonă pasibilă de speculă, sub forma unor instrumente mincinoase de marketing Doamnelor și domnișoarelor, metrosexuali și retrosexuali care vă folosiți de produse de make-up, nu e suficient să vă îmbrăcați reciclabil pentru a obține statura ecologistului modern.

 În mod normal, când ne alegem un fond de ten sau o pudră de față, ne gândim sau trebuie să ne gândim la efectul pe care-l produce asupra tenului nostru. Nu e suficient să acopere tot ce nu dorim să fie lăsat la vedere, poate ar fi ideal să amelioreze în același timp defectul declanșat de diverși factori. Principalii generatori de imperfecțiuni ale tenului sunt actorii de pe scena poluării urbane. Nu mai punem la socoteală că oricum majoritatea persoanelor utilizează produse de înfrumusețare îmbibate în ingrediente agresive pentru mediu și, cu atât mai mult, pentru cei care intră în contact cu acestea, în mod direct. Așa ia formă o poveste - de adormit copiii - ar spune unii, prin care s-au relansat brand-uri mari pe piața produselor cosmetice și de make-up, sub supravegherea atentă a modei ecologice. Teoretic, dreptatea e de partea lor și ne înclinăm bunului lor simț social să ne slăvească cu alternative ecologice și eficiente. Din nefericire, lăcomia și interesul necinstit sabotează baza piedestalului pe care vor să urce cu orice preț. Funcționăm într-un lanț trofic în care acești susținători ai îndemnului  „Machiază-te ecologic cu produse organice” sunt acum filantropi ai frumuseții prietenoase cu mediul, dar, într-un ciclu precedent de marketing, au fost meschini când au profanat capitalul natural cu „smokey eyes” și „red lips”. Clipind din gene, vă spun că mirajul e scurt și trebuie să aveți și buzunarul plin când vă aventurați să achiziționați

Ipocrizia chipului perfect Carmen Petrovici

produsele de make-up revoluționare. Nu e ieftin să salvezi planeta... Totuși, într-o misiune eroică de salvare a planetei, eu merg pe principul că trebuie să mă gândesc la mine și apoi să acționez altruist. E la fel ca atunci când personalul de la bordul unui avion te îndrumă să îți pui tu prima dată casca de oxigen și apoi copilului. Concret, demersul unui ecologist declarat ar coincide cu situația în care pudra de față achiziționată, prin intermediul conținutului său natural, redă tenului sănătate și prospețime și vine ambalată într-un ambalaj deteriorabil în mediu sau măcar recuperabil. Practic, realitatea e complet alta. Se promovează, în aceeași idee latentă „hai să mințim poporul cu televizorul”, o industrie a minciunii producătoare de bani, care adună, cu nonșalanță falsul respect al celor din jur.

  Astfel, înainte să fardați un chip naiv, deschideți larg ochii și urmăriți ciclul de viață al unui produs care se pretinde a fi ecologic. Nu trebuie să ridicăm un out-put la rang de produs ecologic dacă nu-i cunoaștem istoricul și nu respectă întocmai alfabetul protecției mediului.    

ecologie

verde

12

muri, nu înainte să ne pierdem vederea datorită apei poluate care ne va intra în ochi. Micuții nostri ecologiști, s-au gândit că ar putea recicla pe lângă hârtie, sticlă, metale, pet-uri, chiar și haine, sau le vor spune bunicilor ca în loc de un pulover gros să tricoteze două mai subţiri.          Pe lângă aceste idei care ne-au amuzat, am avut parte și de discuții serioase legate de ecologie și cum putem proteja mai eficient natura. Am văzut

de astfel, cum ar arăta un oraș ecologic în viziunea lor prin niște desene pe care le păstrăm și acum cu mare drag.  Pentru că au fost cuminţi și ne-au ascultat, ne-am atașat de fiecare clasă în parte, de fiecare copil. Sperăm că au învăţat din această experienţă, și că au rămas cu o amintire frumoasă

legată de noi. La sfârșit, cei mici au fost răsplatiţi cu câteva cadouri eco.                   Proiectul se va desfășura în continuare, în fiecare an întâlnind alţi și alţi copii care vor avea nevoie de sfaturile și ajutorul nostru în a deveni tineri responsabili față de conservarea mediului înconjurator.

Responsabilitate ecologică în şcoli Oana Nimară

Responsabilitate ecologică în școli este unul din proiectele Ecotur prin care se dorește formarea unui comportament responsabil al elevilor față de mediul înconjurător. Copiii cărora am ales să ne adresăm sunt elevi de clasa a IV-a, întrucât problemele cu care se confruntă natura nu le sunt total necunoascute. Proiectul se desfășoară pe baza a 2 întâlniri în care cei mici au parte de alte metode de „predare” decât cele clasice. Creativitatea și imaginaţia lor vor fi pe primul loc, însă nu vor lipsi jocurile și filmuleţele. Pe parcursul acestor întâlniri am reușit să aflăm care sunt primele trei expresii care îi vin în minte unui copil de 10-11 ani când aude cuvântul ecologie,  iar în top au fost regăsiţi termenii: „reciclare”, „curăţenie”, „protejarea mediului înconjurător”. De la cei mici am aflat că fără deșeuri, lumea ar fi mai bună și mai “multă”. Sub egida inocenţei aferente copilăriei,  cei mici percep atât de intens efectele poluării încât își imaginează că se vor produce schimbări dintre cele mai grave, cum ar fi dispariţia ciocolatei. Iar dacă o să aruncăm gunoaie în apă...ne vom îmbolnăvi și chiar vom

ecologie

verde

13

ecoTur pentru hârtieOana Nimară

ecoTur pentru hârtie este un proiect Ecotur prin care ne dorim să facem cunoscută importanţa reciclării hârtiei în rândul studenților. Proiectul se desfășoară la sfârșitul fiecărei sesiuni, moment în care noi, membrii Ecotur, mergem în căminele ASE-ului pentru a strânge maculatura și toate hârtiile pe care studenţii le-au adunat de-a lungul unui întreg semestru.

          Astfel, la sfârșitul sesiunii din iarnă, am ignorat frigul de afară, am lăsat deoparte comoditatea și alte lucruri pe care le puteam face în acest timp, păstrându-ne tradiţia, și am pornit cu multă voie bună, veselie și dorinţă de a strânge cât mai multă hârtie în complexele de cămine studenţești ale ASE-ului. Primul complex de cămine vizat a fost Moxa, unde am întâlnit cei mai receptivi oameni, care au înţeles cât de importantă este reciclarea. Urmatoarea destinaţie a fost complexul de cămine Belvedere, urmată de căminele din Tei și Agronomie. Astfel,  am mers  din etaj în etaj, din ușă în ușă cu sacoșe și saci

gata să fie umpluţi cu teancuri de cursuri, xeroxuri nefolositoare care, inutil, ocupau spaţiul.        Am întâlnit studenţi care ne așteptau cu teancuri de hârtii   nefolositoare. Eram atât de mulțumiti când cineva ne spunea „Bună, da, am auzit de voi, vă așteptam”, în acel moment simţeam că scopul nostru a fost atins, că am reusit să sensibilizăm o parte din  tineri cu privire  la problemele ecologice cu care se confruntă ţara noastră. Chiar și cei care nu auziseră de „marșul nostru” în scopul colectării hârtiei au fost receptivi și au contribuit, bineînțeles, în funcție de „efortul” depus în sesiune.          La sfârșitul proiectului, am tras linie, am calculat și am reușit! Am reușit să strângem peste 500 kg de hârtie!!! Dorim să le mulţumim tuturor studenţilor care ne-au deschis ușile și au ajutat astfel la salvarea unor copăcei și la dezvoltarea simţului ecologic în societate. Sperăm ca la sfârșitul fiecărei sesiuni să ni se deschidă mult mai multe uși, pentru că, desigur, noi vom fi acolo, gata să vă scapăm de maculatura nefolositoare!

ecologie

verde

14

Recycle world Corina Nimară

Stiați că:

• Dintr-o tonă de hârtie reciclată se salvează 15 copaci;

• Energia pe care o recuperăm reciclând un pahar de sticlă poate alimenta un bec pentru patru ore;

• În Franţa, se reciclează chiar și brazii de Crăciun. Aceștia sunt tăiaţi mărunt și transformaţi în straturi așternute pe pământ, drept compost în jurul arbuștilor și tufișurilor;

• Anvelopele uzate care sunt date spre reciclare sunt folosite la fabricarea pereţilor protectori  de pe marginea drumurilor;

• Coca Cola reciclează sticlele PET și împreună cu fabrica de mobilă Emeco realizează scaune, utilizând 111 pet-uri pentru un scaun;

• Pepsi a iniţiat un proiect care constă în reciclarea sticlelor de tip PET, construind astfel o școală;• Reciclarea poate crea noi locuri de muncă;• În America, o rată de reciclare de 30% este echivalentă cu scoaterea a 25 de milioane de mașini de

pe străzi;• Reciclarea previne distrugerea habitatelor naturale ale animalelor, a biodiversităţii și previne

eroziunea solului;• Reciclarea reduce semnificativ cantitatea de emisii de CO2 realizată prin extragerea și prelucrarea

minereurilor;• Se folosește cu 95% mai puţină energie pentru reciclarea aluminiului faţă de cea necesară

producerii din materii prime (60% în cazul oţelului, 40% în cazul hârtiei, 70% pentru plastic și 40% pentru sticlă)

În condiţii normale, deșeurile se degradează astfel:

Banana 3-4 săptămâni

Hârtie 3-12 luni

Pânza de bumbac 5 luni

Chibrituri 6 luni

Pânza de lână 1 an

Filtru ţigarete 1-2 ani

Pielea de la papuci 40-50 de ani

Cauciucul de la talpa papucilor 50-80 de ani

Conserva de alimente 80-100 de ani

Doza de aluminiu 200-500 de ani

Pungile de plastic 450 de ani

Paharele de plastic 1 milion de ani

Polistiren Niciodata

Sticlă Niciodata

ecologie

verde

15

Ecoturismul...noua tendinţă „verde”Sabina Diaconiță

Conștientizăm din ce în ce mai mult că natura are un rol incomensurabil  în viaţa noastră, iar odată cu creșterea interesului nostru faţă de mediu, apare o nouă tendinţă, cea a ecoturismului. Acest turism verde ne duce cu gândul la munţii îmbrăcaţi cu brazi,  la susurul apei pure, la muzica produsă de păsările vesele de venirea primăverii.

De ce să promovăm ecoturismul? Ce poate fi mai frumos decât o ieșire cu prietenii la iarbă verde? Să ne imaginăm cum ar arăta o lume fără poluare, o lume în care dezvoltarea durabilă s-ar aplica în orice domeniu, de către oricine. Ar fi minunat să ne gândim că toate gunoaiele, toate noxele din aer ar fi doar în mintea noastră, că ele, de fapt, nu există.

Un exemplu elocvent pentru ecoturism ar fi o plimbare a turiștilor în Ostroavele Dunării. În porţiunea cuprinsă între Porţile de Fier și Sulina, Dunărea s-a bucurat de cursul natural al apei, fapt care a dus la conservarea unor elemente naturale specifice, deosebit de importante pentru noi. Printre acestea, menţionăm un număr de aproximativ 140 de insuliţe în care se află numeroase specii rare de animale și plante care sunt protejate prin lege.

Aceste mici porţiuni pline de viaţă, în care natura este într -o formă cât mai apropiată de cea care ar trebui să fie, se caracterizează printr-un peisaj spectaculos pe care trebuie să îl protejăm și să îl conservăm cât mai mult timp de acum încolo.

În ultima perioadă, se realizează o serie de proiecte pentru protejarea și menţinerea habitatelor și speciilor de pe opt ostroave situate

pe Dunăre: Ciocănești, Haralambie, Șoimul, Albina, Fermecatul, Cianul Nou, Trămășani și Turcescul. Sunt  meleaguri ale ţării în care presiunea antropică nu și-a pus amprenta în mare măsură. Sunt locuri în care noi, ecoturiștii, ne putem bucura de activităţi în mijlocul naturii.

Acest trend al ecoturismului s-a extins foarte mult în cele două extremităţi ale Dunării,mai exact în Cheile Dunării (zona Porţile de Fier) și Delta Dunării unde natura este cel mai bine conservată dintre toate deltele europene. Aceste zone sunt cele mai promovate, însă există multe alte zone, la fel de frumoase.

Se organizează croaziere pe Dunăre, datorită Asociaţiei de Promovare turistică internaţională   „Die Donau”, în care pot fi admirate aceste meleaguri pline de viaţă din ţara noastră. Se pot realiza, de la  vizite scurte la Drobeta Turnu Severin   și în interiorul Deltei Dunării,   până la vizite  complete de o zi în București, cu plecare  din Giurgiu sau Olteniţa. Prin acest program se dorește ca vizitele pe ostroave să nu se mai limiteze doar la pescari sau vânători, ci la oricine care dorește o ieșire cu adevarat verde.

Există, este adevărat, și riscul deprecierii capitalului natural din această zonă, deoarece presiunea antropică este singura care a afectat până acum mediul. Tocmai de aceea, prin ecoturism, se apelează la drumeţii în arii naturale făcute cu responsabilitate, cu dorinţa de a conserva mediul.

ecologie

verde

16

Astăzi este o zi potrivită pentru reciclarea creativăHristina Vlad

        Consumăm, aruncăm, distrugem... dar reciclăm ceva? Câţi dintre noi se gândesc la importanța reutilizării unor anumite deșeuri? Într-adevăr, nu toate deșeurile au o „a doua utilizare”, însă cu puţină creativitate se pot obţine minunăţii. Imaginaţia este un ajutor de nădejde în foarte multe situaţii. Oricine este înzestrat cu acest talent, de multe ori ascuns, poate căuta inspiraţia în tot ce il înconjoară și poate deveni un mic întreprinzător capabil să facă ceva frumos din... nimic.        Pentru a crea ceva ingenios și unic din materiale pe care nu le mai folosim, avem nevoie de câteva „ingrediente” și anume: o dorinţă puternică de a reuși, o idee cu finalitate, materialul suspus nouă și... două mâini dibace. Nimic imposibil, nu? Acestea au fost resursele cu care am pornit când m-am hotărât să îmi dedic timpul liber reciclării creative.        Primul obiect realizat a fost un accesoriu din câteva file ale unei reviste, obiect mult îndrăgit de mine și de oamenii care l-au văzut. După primul a urmat al doilea și tot așa, reușind să finalizez din ce în ce mai multe minunăţii precum: brăţări, broșe, cercei, gentuţe, diverse suporturi, ornamente și multe altele. Recunosc că sunt foarte mândră de ele, iar accesoriile le port ori de câte ori am ocazia. Prietenele mele mi-au cerut și ele anumite creații, fiind foarte încântate de ceea ce se năștea din materialele aparent banale. Unele au vrut să înveţe alături de mine secrete ale acestei activităţi, astfel munca în echipă a devenit și mai inovatoare. Activitatea noastră este susținută de prieteni, care ne ajută astăzi cu materiale și ne susțin în ideile noastre.             Frumusețea acestei acțiuni constă în îmbinarea perfectă între reciclare, ca modalitate de salvare a planetei și nivelul de întrebuințare a produsului finit pe care îl poți folosi vreme îndelungată. Este minunat să vezi cum ai reușit să-i schimbi destinaţia unui obiect nefolositor, să-i dai o alta viață. Reciclarea trebuie să facă parte din viaţa noastră, în egală măsură cu modul nostru de consum. Ordinea ar trebui să arate așa: consumăm, reciclăm, salvăm.

student

student

verde

17

ne pregătim emoţionaţi și nerăbdători? Ce valoare au toate beneficiile acestei experienţe dacă le înghiţim pe nemestecate fără să învăţăm sa facem distincţie între arome, fără să le savurăm? E greu de crezut că oameni fiind, imaginaţia noastră are o limită și nu ne croiește alte și alte dorinţe la nesfârșit.

Din păcate, suntem adesea atât de preocupaţi de toate aceste aspecte, de viitorul pe care-l vrem stralucitor, încât omitem faptul că pe măsură ce alergăm din ce în ce mai grăbiţi fără a fi și pregătiţi, obosim, renunţăm, ne pierdem încrederea în noi și mai ales, ajungem pe un drum mai mult sau mai puţin asemănător cu cel visat fără să fi profitat măcar de soarele care ne-a luminat, de oamenii care ar fi vrut să ne îndrume, fără să fi făcut ceva din suflet, care să fi născut un zâmbet.

Și-atunci, pentru cine și pentru ce acest efort devorator de timp?

Maratonul corpului paralizatCornelia Butunoi

Fiecare etapă din viaţa noastră vine pe neașteptate și oricât ne-am pregăti pentru marele moment, nu reușim aproape niciodată să-l simţim la intensitatea așteptată. Știm că odată cu terminarea liceului și pășirea în viaţa studenţească gustăm dintr-o independenţă mai apropiată de idealul nostru, devenim mai maturi și totodată mai însetaţi de revitalitatea tinereţii; știm și vrem ca după  finalizarea anilor de facultate să intrăm în rândul oamenilor care muncesc, bucurându-ne de liniștea care vine odată cu sentimentul de siguranţă inspirat de dorinţa întemeierii unei familii. Dar când conștientizăm că au avut loc aceste schimbări?

Suntem independenţi odată cu 1 octombrie, anul I de facultate? Suntem maturi și responsabili imediat ce primim diploma de licenţiaţi ori imediat ce semnăm un act prin care declarăm că împărţim bune și rele cu o altă persoană? Sunt aceste instrumente importante chei menite să deschidă uși sau reprezintă doar bariere mentale impuse inconștient de societate?

E un trend să-ţi dorești să te dezvolţi personal, dar când are loc această ascensiune? Suntem oare mai pregătiţi după ce am participat la un training, un workshop sau o conferinţă? Și mai ales, cine percepe schimbarea noastră în bine? Propria persoană sau cei din jur? Pentru cine este importantă această schimbare?

Voluntariatul...iată o activitate care implică și dezvoltare, și responsabilizare, și distracţie. Putem afirma totuși că după jumătate de an am ajuns la nivelul la care nu mai avem ce îmbunătăţi la noi, nu mai așteptăm niciun prag pentru care să

student

verde

18

De-a lungul vieții fiecare persoană ajunge să traverseze anumite etape despre care există supoziții, cauze și, mai ales, efecte. Se spune că după declararea căsătoriei, cea care va prinde buchetul pe care proaspăta mireasă îl aruncă în spatele ei se va căsători curând. O altă superstiție des întalnită afirmă că persoana care va sta pe colțul mesei, nu se va căsători. De asemenea, dacă o fată prinde o gărgăriță, și apoi o eliberează, direcția în care acesta zboară, este direcția din care va veni viitorul soț. Crezând în toate superstițiile de acest fel ne-am crea, probabil, o lume în care toți am fi necăsătoriți sau am aștepta dragostea „să pice din cer”. Este foarte probabil ca această credință să fi determinat crearea unor visători, multe persoane văzând mai simplă imaginarea unei vieți perfecte, sperând că ceva bun li se va întampla dacă fac niște lucruri simple precum aruncarea unei gărgaruțe în vânt.

Se mai spune și că dacă te mănâncă palma dreaptă, urmeaza să dai bani, dacă te mănâncă palma stângă, urmează să primești bani, iar dacă te mănâncă nasul, urmează să te cerți cu cineva, să „iei bataie”, sau să te sărute un nebun. Aș vrea să văd cum o mâncărime de mână îți poate aduce sau îți poate lua bani, sau de ce o mâncărime de nas

ar duce la un conflict. Și totuși aceste variante par familiare, dar de unde ar putea cineva să găsească un nebun și cu care, culmea să se mai și sărute. Din câte știu eu, nebunii, dacă nu toți, măcar marea majoritate sunt bine închisi în locuri create „numai pentru ei”.  

Unele dintre „vorbele din popor” sunt, să zicem, mai ușor de acceptat din diverse motive. Un prim motiv ar fi acela că ne-au intrat în reflex fie pentru că părinții, bunicii, unchii, mătușile ni le-au reamintit constant, fie pentru că le-am întâlnit în filme, emisiuni etc. O parte din ele sunt foarte logice și astfel imposibil de respins, însă, după cum se tot afirmă „Românul este inventiv”. Inventivitatea este evidențiată prin multitudinea de superstiții și de interpretări de vise care fie îți provoacă crize de ras, fie îți fac pielea de găină. De exemplu, știați că dacă vezi o ambulanță și nu te ciupești imediat de nas sau nu îți ții respirația până ce vezi un câine negru sau maro îți aduce ghinion? Sau că dacă o fata coace în cuptor un cozonac și îl arde înseamnă că iubitul/soțul ei este foarte supărat pe ea? Și eu dacă aș fi în locul soțului aș fie extrem de supărat dacă soția mea ar arde bunătate de cozonac.

Alte superstiții presupun un întreg „ritual”. Se spune că aduce ghinion să-ți tai unghiile vinerea sau sâmbata. Pentru a goni ghinionul, unghiile tăiate ar trebui să fie păstrate, arse sau îngropate, dar niciodată aruncate la gunoi. Acestă superstiție

Superstițiile, un mod de viațăAlexandra Căciuliță

Sunt o persoană care a avut tot timpul tangență cu superstiții de orice fel, fie din cele comune: scara, oglinda, pisica neagră, numărul 13, fie altele mai puțin cunoscute de marea masă. Provenind din oameni născuți și crescuți la sat, am acumulat de-a lungul vieții o bază de superstiții și de posibile interpretări ale viselor, însă mă declar o necunoscătoare în acest domeniu care, se pare, este foarte vast.

Se observă că oamenii de la „țară” își fac propria „lege” în ale superstițiilor. Pentru ei Freud sau Jung nici măcar nu au existat, dar asta nu i-a făcut incapabili în a interpreta fiecare detaliu al unui vis sau al unei întâmplări oarecare. Nu se cunoaște întotdeauna veridicitatea acelei superstiții, însa dacă așa se spune „din bătrâni”, aceasta este acceptată fără vreun drept la replică.

student

verde

19

pare acel gen de afirmație care transformă oamenii în paranoici „cu acte în regulă”.

Un alt „ritual” trebuie să fie făcut atunci când îți cade o geană. Aceasta trebuie să fie așezată pe dosul palmei, persoana respectivă să-și pună o dorință și să o arunce în spate, peste umăr. Dacă geana zboară de pe mână, dorința se va împlini. Câti dintre voi ați folosit această metoda pentru a vă îndeplini dorințele, și câte dintre ele s-au împlinit? Gandiți-vă! pentru că eu nu-mi amintesc să mi se fi împlinit vreo dorință fără să fac vreun efort pentru a o transforma în ceva real.

Există însă și superstiții cu adevarat creepy. De exemplu, dacă porți o broască uscată într-o punguţă ești ferit de epilepsie, sau atunci când caști să te asiguri că ai pus mâna la gură, odată cu căscatul îți poate ieși și sufletul. Îmi pare că acest tip de superstiții au fost emise fie pentru a păcăli omenirea fie pentru a o educa, poate de frică mai învață și „nea Gheorghiță” să pună mâna la gura când cască.

Aveți grijă, totusi, cum vă așezați atunci când faceți o fotografie, existând superstiții și pentru așa ceva. Dacă 3 oameni se fotografiază împreună, cel din mijloc va muri primul, așa că nu faceți niciodată o fotografie în care să apăreți doar trei persoane, sau dacă totuși nu puteți evita producerea acestui eveniment, încercați să nu stați în mijloc.

Un alt lucru de reținut ar fi că datul laptelui în foc aduce ghinion. Oricine ar fi comis aceasta „greșeală” este sigur de acord cu mine: evident că numai un ghinionist ar trebui să curețe laptele ars de pe aragaz.

Și asta e doar varianta restrânsă a vastei game de superstiții. Ce ziceți, voi sunteți superstițioși? Vi s-au adeverit vreodată vreuna din „spusele din popor”?

student

verde

20

21 gunsGabriela Sadoveanu

Doar două zile mai sunt până când voi împlini „impresionanta” vârstă de 21 de ani. În copilărie îmi închipuiam că la această vârstă voi fi descoperit deja sensul vieții, că voi fi sigură de alegerile făcute. Dar se pare că viața nu este precum o visezi la 6 ani, așa că te trezești într-o dimineață de primăvără cu un sentiment de anxietate deoarece împlinești 21 de ani și nu ai realizat nimic din ceea ce ți-ai dorit și simți că toate lucrurile importante trebuiau făcute deja.        21 de ani.... vârsta la care te poți duce într-un bar în SUA și să comanzi un Mojito (acesta este visul de pe la 18 ani când ești frustrat că doar în biata ta patrie poți face acest lucru, dar ca apoi să mulțumești divinității pentru acest beneficiu). Bine, bine ...asta dacă ai avut destul curaj să te înscrii în programul Work&Travel și să ai parte de o experiență unică. Însă unii dintre noi preferă doar să Work sau doar să Travel așa că într-un final rămânem la „mama acasă” că doar e ultima vară în care putem să ne  mai simțim copii sau în traducere liberă mai putem tăia frunze la câini.        Se tot  vorbește despre criza vârstei mijlocii, dar nimeni   nu are curajul să zică nimic despre această „criză precoce” în care pui sub lupa îndoielii tot ce ai trăit sau ceea ce îți amintești fiindcă trebuie să recunoaștem că în oglinda memoriei nu se reflectă de fiecare dată adevărul. Dar cea mai mare problemă a lupei îndoielii este că te face să privești fiecare întâmplare în cel mai  mic detaliu, pierzând din vedere ansamblul, conjuctura, de aceea cel mai bine este să te detașezi și să încerci să privești din alt unghi mai îndepărtat deoarece totul va prinde alte dimensiuni și alte culori.

        Cred că fiecare are un moment de răscruce în care totul devine confuz. De cele mai multe ori auzi în jurul tău sfaturi precum   „dacă vrei să faci ceva implică-te, fă-te auzit , fă o schimbare!”, nimic mai adevărat, dat această schimbare se face în timp, nu peste noapte, așa că   stai 5 minute și gândește-te ce te-ar face fericit și începe de acolo, restul va decurge normal.        „Life is short and opportunities are rare” spunea cineva. Consider că are dreptate, iar principala greșeală pe care o facem noi, oamenii, este că avem obiceiul de a întreba „de ce ?” și de a amâna hotărârea până când oportunitatea a trecut.

Așa că, dragi studenți, trebuie să stăm liniștiți deoarece facebook-ul nu dispare dacă îl închidem 4 ore pe zi pentru a ne  implica în activități folositoare. Știu că la început vom fi ca niște AngryBirds, dar vom trece și peste asta   și vom descoperi o altă lume. În final trebuie să ne amintim că există viață și dincolo de poza de profil de pe Facebook. Profitați de ea!

student

verde

21

Un interviu cu Dragoş Anastasiu despre

începuturi de carieră

Irina MuscoiuUnele povești de succes încep cu replici neașteptate, cum ar

fi „a luat naștere mai mult sau mai puțin din întâmplare”. Cum crezi că va începe povestea ta? În următoarele rânduri poți afla povestea Eurolines România și, în special, despre cum poți tu, un student, să îți construiești o carieră de succes!

Cum a luat naştere Eurolines România?

Eurolines a luat naștere mai mult sau mai puțin din întâmplare. Aflându-mă în Germania, în acea perioadă, practicând profesia de medic, am fost rugat de un prieten să îl ajut cu o afacere legată de transport. Unul dintre pacienții mei mi-a oferit câteva sfaturi și astfel am luat legătura cu cea mai mare firmă de transport din Germania, urmând ulterior să înființez Eurolines, preluând brand-ul așa cum este el în fiecare țara. După o anumită perioadă ne-am specializat și pe turism, începând cu o agenție în Germania. În momentul de față, pe lângă prestarea serviciilor de transport, oferim produse turistice prin cele 56 de agenții din România, 5 agenții în Germania și o agenție virtuală. Deși am plecat de la transpot, am ajuns la turism full service. Ce sfaturi i-ați oferi unui student care se află la început de carieră?

În primul rând, trebuie să depisteze ce anume face cu plăcere. Pot să spun despre turism că este, în general, o meserie pe care nu numai că trebuie să o faci cu plăcere, dar o și poți face cu plăcere. Este ofertantă! Pentru a descoperi ce poate să facă cu pasiune, un student trebuie să își folosească timpul liber pentru a face practică. Acești ani de studenție sunt determinanți în viață și, dacă te trezești măcar cu o oră mai devreme dimineața și folosești aceea oră pentru studiu, este deja un mare avantaj. Dacă din cele două ore pe care le petreci ascultând scandalurile mondene mergi într-o companie și stai alături de profesioniști, ai șansa să ajungi departe. Poți sacrifica anumite weekend-uri sau câteva zile de vacanță stând alături de cei care practică deja meseria pe care

ți-o dorești, câștigând astfel experiență. Este foarte greu să aplici pentru un job, să spui că ai terminat o facultate și să ceri un salariu - nu se caută și nici nu se plătește diploma, ci aptitudinile, cunoștințele.

Pe mine, practica în spital m-a învățat foarte multe: ce înseamnă să fii obosit dar să continui să muncești, să fii la dispoziția oricui timp de 24 de ore, să ai de a face cu oameni dificili și totuși să trebuiască să îți menții calmul și liniștea.

A treia recomandare este să îți trăiești viață, dar important este să știi că toate acestea se pot face în paralel! Care este părerea dvs.  despre practica obligatorie din timpul facultății?

Ideea de practică de trei săptămâni, nu are nici o valoare, zero din toate punctele de vedere. Nu poți să înveți pe cineva în două-trei săptămâni, practica ar trebui să se desfășoare pe o perioadă mai îndelungată de timp. Se începe cu lucruri simple. Le-am spus studenților, veniți, veniți când aveți timp și veniți pe gratis! Există o perioadă semnificativă în care, în lipsa cunoștințelor de la școală, într-o companie, un student învață și este învățat. Învață pe timpul, pe experiență și banii altcuiva. Asta ar trebui să se întâmple la facultate, dar se întâmplă aici. Pretenția de a fi plătit pe perioada de practică este o aberație! Nu spune nimeni să plătești angajatorul, dar nici să ceri bani, dacă ceri bani trebuie să fii în stare să dai ceva înapoi. Din punctul meu de vedere, în această perioadă, studenții pot beneficia de diverse avantaje, dar nu de salarii. În cazul acesta, ce credeți că va trebui făcut în viitor? Probabil că va trebui să vorbim de semestre de practică. În Germania, cei care învață turismul

student

verde

22

la o școală postliceală sunt de regulă câte doi pe un post într-o agenție de turism și au șase săptămâni de școală și șase săptămâni de practică și așa funcționează timp de trei ani. Avem nevoie de angajament, avem nevoie de studiu personal și să înțeleagă toată lumea că banii trebuie produși. În România, mai mult se consumă și ajungem să ne întrebăm „Dar cine produce? Cine aduce valoare adăugată?”

Ce părere aveți despre nivelul de pregătire al studenților?

Totul este la nivel de individ, implicare personală, studiu personal și practică! Este vorba despre inițiativa studentului dar și despre schimbarea sistemului educațional. Nu trebuie să existe studenți pentru că sunt profesori, ci să existe studenți pentru că îi vrea piața! Firmele devin, astfel, parte a sistemului educațional, ele fiind implicate activ în conceperea curriculei școlare. Din acest motiv avem nevoie de mai multă inițiativă la nivelul fiecărui profesor în parte și de implicarea industriei. Există totuși profesori care au inițiativă la acest nivel. Eurolines colaborează cu Academia de Studii Economice și cu liceul Xenopol. Însă, nu este suficient ca oamenii de afaceri să fie invitați la câte o conferința să le vorbească studenților, ei trebuie implicați în profunzimea sistemului, de la modul în care sunt gândiți cei 3 ani de facultate. Există soft-uri și programe pe care studenții le-ar putea învăța la seminarii, pentru ca studentul să poată intra într-o companie și să fie productiv. Într-o companie, timp de un an de zile, studentul este învățat lucrurile practice, deoarece, cu toate că a terminat o facultate, singurele concepte cunoscute sunt cele teoretice.

student

verde

23

Principiul „supă la plic”Ioana Andreea Borcea

Viața de student este o veritabilă cursă în sacul de cartofi și se conturează prin inițiativă, distracție, concentrare, julituri și trofee. Te ambiționezi să îți descrii un potențial curs de acțiune asupra traseului de urmat în timpul cursei, la fel cum îți alegi și facultatea. Când ți se dă startul, conștientizezi subit că poate nu ești așa de pregătit cum credeai să înfrunți un drum sărind într-o bucată instabilă de plastic, care nu pare că te va asculta, impresie pe care ți-o lasă și asistarea la primele cursuri și seminarii.

Începe cursa, instinctul te îndeamnă să sari, dar parcă picioarele nu te ascultă, ci complotează împotriva ta, făcându-te să arăți cât mai caraghios cu putință, iar mâinile nu își găsesc nici un mod de coordonare cu restul corpului, tinzând să se arunce prea departe de comuniunea cu sacul, regăsindu-se în desfășurarea proiectelor, în colocvii felurite, evaluări orale ori scrise, examinări și în alte încercări pe care le ai de trecut în vederea înfruptării din tainele mediului universitar.

Prinzi viteză, da! E tot ce ai așteptat cursa asta, îți închipui că ai aripi și ajungi să îi mulțumești

divinității pentru înzestrarea temporară cu energie și cu poftă de a duce cursa până la capăt. Nimic nu te mai poate opri acum, este atât de aproape de câștigarea cursei, aplauzele și laudele celor care privesc din exteriorul competiției îți confirmă statutul de viitor performer și ești pregătit să primești laurii pentru muncă. Cu alte cuvinte, îmbrățișezi diferite oportunități în timpul petrecut pe băncile facultății și depui eforturi pentru a lua parte la cât mai multe ritualuri de inițiere, străduindu-te ca principiile tale de simplu discipol să se afle în concordanță cu crezul pe care corporațiile formatoare te obligă să îl repeți.

Ești aproape, linia de sosire se întrezărește la orizontul format între ceea ce credeai că reprezintă pasiunea ta   (viitoarea concretizare a diplomei de licență?!) și realitatea, materializată în certitudinea celor trei ani de chinuri: ore petrecute în fața unui teanc de cursuri, numai bun de reciclat și transformat în tone de copaci, imagini cu tine transpirând prin toate rândurile de haine atunci când afli că ai o primă restanță, melodia compusă de tine fluierând când mergi la cea de-a cincea, nopțile albe pierdute în încercarea disperată de a-ți mulțumi în același timp și prietenii, petrecând în club până la ora 5, și colegii, care îți cer să mergi de la 7 dimineața să prezinți proiectul, o adevărată operă de artă, la care ați petrecut deja niște ore importante din viață, pe care nu le vei mai recupera niciodată.  Învingătorul ia totul! Șterge-ți zâmbetul machiavelic de pe mutră, nu e vorba de milioane de

student

verde

24

euro sau de trofee de atletism, studenția ta se termină cu prieteni, eroi, noi necesități și deprinderea unor noi abilități de a-ți organiza viața. De fapt, procesul studențesc de maturizare are la bază principiul „supă la plic”, iar tu treci prin toate etapele sale. Astfel, asemănător timpului necesar încropirii supei, la fel de puțin timp ai nevoie și pentru a prepara studenția, iar la finalul procesului nici nu observi cum ai trecut de la boboc la viitor masterand. Ești nevoit să respecți niște instrucțiuni de preparare, ești expus la riscuri dacă uiți să adaugi ingredientele sau dacă torni mai mult compus principal decât ar trebui, pentru că acest fel de mâncare, oricât de simplist și ușor de executat ar fi, te motivează să te gândești la excelență, plănuind și viitoare experimente. Chiar dacă atentezi la siguranța papilelor gustative, prin excesul de zel manifestat atunci când vrei cu disperare să guști produsul intermediar, fără a opri procesul de producție și a-ți evalua nivelul, nu o să cunoști niciodată ce abilități trebuie să îmbunătățești și nu îți vei satisface curiozitatea față de ce se întâmplă în jurul tău.   Teoria cursei în sacul de cartofi este solidă și sprijinită de principiul „supă la plic”. Dacă teoria presupune să accepți drumul pe care îți construiești cariera și să fii statornic în deciziile pe care le iei, principiul îți creează viziunea asupra studenției și se asigură că nu vei uita de valoarea pe care o reprezinți, aprovizionându-te cu sarea și piperul necesare unei experiențe frumoase de student!   Ce mai stai? Pune mâna și prepară o studenție cu de toate!

student

verde

25

Zilele CărțilorLaura Marinescu

De-a lungul celor doi ani de existență în cadrul Clubului de Literatură Ecotur am călătorit cu ajutorul cărților în locuri nebănuite. În urma celor peste 20 de întâlniri am intrat în alte lumi imaginare și am trăit alături de personaje misterioase. Cu fiecare carte nou citită și comentată am căutat răspunsuri la întrebări esențiale și am încercat să furăm un pic din experiența eroilor noștri. Am învățat că atunci când vom înceta să căutăm, vom primi răspunsul așteptat alături de Siddartha în opera omonimă scrisă de Hermann Hesse, că speranța dragostei ne însoțește până în ultima clipă alături de Florentino Ariza și Fermina Daza în „Dragostea în vremea holerei” de Gabriel Garcia Marquez, că nu putem fugi nici de cele mai cumplite spaime în „Solaris” de Stanislaw Lem și am descoperit legilele Kanun-ului care sunt încă aplicate în anumite zone ale Albaniei în „Aprilie spulberat” de Ismail Kadare.

În mai 2011 am ajuns la concluzia că ar fi util pentru toți cei pasionați de lumea cărților crearea unei comunități de discuții astfel încât și membrii care, din diverse motive, nu pot ajunge la întâlniri să-și împărtășească părerile. Pe blogul clubului de literatură puteți găsi recenzii la operele de valoare ale unor autori români și străini mai mult sau mai puțin cunoscuți pe care i-am descoperit. De asemenea, tot acolo am dezvăluit și ideea de unde a pornit această călătorie în lumea cărților, rezultatul unui experiement literar mai puțin obișnuit și chiar câteva creații literare proprii. Vă așteptăm și pe voi să ne vizitați sediul virtual pe: clubliteraturaecotur.wordpress.com.

Pe lângă pasiunea pentru cărți și literatură susținem și promovăm participarea la orice fel de activitate culturală care ne poate îmbogăți sufletește. Existența zilelor internaționale ne oferă prilejul ca preț de câteva clipe să ne îndreptăm atenția asupra unor subiecte și probleme existente la nivel global care merită un interes special. În rândurile de mai jos vă voi prezenta pe scurt câteva informații referitoare la existența unor zile internaționale în care cărțile sunt celebrate:• 3 martie Ziua Internațională a Scriitorului

– celebrată încă din anul 1986, a fost stabilită de Congresul Internațional al PEN Club (Poets, Essayists și Novelists) ce reprezintă Asociația Scriitorilor de Pretutindeni fondată în Londra cu scopul de a promova prietenia și suportul intelectual între scriitorii din toate colțurile lumii.

• 21 martie Ziua Internațională a poeziei declarată de UNESCO  începând din anul 1999 ca o recunoaștere a faptului că oamenii de litere și de cultură, poeţii și scriitorii din întreaga lume și-au adus o contribuţie remarcabilă la îmbogăţirea culturii și spiritualităţii universale.

• 2 aprilie Ziua Internațională a cărților pentru copii şi tineret   se sărbătorește începând cu anul 1967, celebrând data nașterii scriitorului Hans Christian Andersen.

• 23 aprilie Ziua Mondială a cărții şi a drepturilor de autor se sărbătorește începând cu anul 1995. Evenimentul este iniţiat de UNESCO în scopul promovării lecturii, publicării și a drepturilor de autor. De altfel, 23 aprilie marchează și trecerea în neființă a doi titani ai literaturii universale: William Shakespeare și Miguel de Cervantes. În România, printr-o hotărâre de guvern din aprilie 2005, ziua de 23 aprilie a fost declarată „Ziua Bibliotecarului din România“, care de-atunci se sărbătorește concomitent cu Ziua Internațională a cărții și a drepturilor de autor.

• 3 mai Ziua Mondială a libertății presei, dată ce comemorează Declaraţia de la Windhoek, adoptată în anul 1991, în cadrul Seminarului pentru promovarea unei prese africane independente și pluraliste, organizat de UNESCO și ONU în Namibia.

În final membrii Clubului de Literatura Ecotur vă urează să vă relaxați zilnic în compania unei cărți preferate, să participați la orice fel de manifestare culturală organizată în orașul vostru și bineînțeles să ne vizitați și pe noi din când în când pe clubliteraturaecotur.wordpress.com pentru a ne împărtăși impresiile voastre.

student

verde

26

ErasmusAlexandra Tatu

Formarea noastră ca individ este un proces ce durează o viață întreagă, iar studenția iși poate pune amprenta într-un mod pozitiv dacă știi să profiți. Ca tânăr student dispui de o mulțime de resurse pentru ca perioada petrecută pe băncile facultății să nu fie una monotonă. Activități se găsesc pretutindeni, dacă ai ochelarii bine fixați pe nas și un auz fin astfel încât să simți chemările provocărilor. Programul Erasmus este o astfel de provocare.

Programul își propune să ajute mobilităţile universitare. Sprijinul instituțional și sprijinul financiar reprezintă moduri în care sunt încurajate aceste mobilități. Deplasarea studentului este însoţită de un acord între universităţi,   fiindu-i recunoscute ulterior rezultatele perioadei de studii petrecute de acesta în străinătate. Grantul primit nu reprezintă o bursă care acoperă toate cheltuielile (transport, cazare, masă, cărţi și rechizite), ci numai de o alocaţie care să demonstreze încurajarea și solidaritatea din partea Uniunii Europene și a Guvernelor celor două ţări implicate.

Ca viitoare sudentă a programului Erasmus v-aș putea spune ce m-a determinat să fac acest pas. În momentul în care m-am decis să urmez o facultate mi-am propus să răspund tuturor oportunităţilor care se vor ivi. Erasmus mi s-a părut  a fi o șansă unică în a dovedi cât de stăpână sunt pe mine. Pentru a vă răspunde sincer la întrebarea dacă m-a sprijinit cineva sau dacă mi-a insuflat cineva această decizie, vă pot spune că nu. Am decis singură să răspund afirmativ acestei experienţe, care iți stârnește setea de curiozitate, de a știi ce se află dincolo de granițele ţării tale.

La interviu prima întrebare adresată a fost: de ce vreau să urmez studiile în altă țară, iar răspunsul așteptat de către intervievatori ar fi cuprins următoarea afirmatie: să-mi largesc orizontul de cunoaștere. Însă părerea mea persoanală depășește cu mult orizontul standard al acestui răspuns. Consider că, cunoștiințele teoretice și chiar practice le poți dobândi oriunde, dacă iți place ceea ce faci, ceea ce studiezi. Această experiență te pune față în față cu lumea exterioară, nu te mai afli în globul tău de cristal, unde oriunde te puteai simți ca acasă. Diferența esențială dintre experiența de a studia   acasă sau afară constă în limba vorbită, cultură. Aceste lucuri îți solicită capacitatea de a socializa, de a crea relații; te face

să te simți sigur pe tine și mult mai puternic. Te ajută să te cunoști cu adevărat, să vezi care îți sunt limitele. Cele spuse mai sus ar constitui baza puterii de a absorbi cunoștințe noi, de a le valorifica pe cele vechi. Părerea mea a fost împărtășită de o fostă studentă Erasmus, acum masterandă în anul 2. Mi-a împărtășit cu emoție din experiențele sale din Orleans,  Franța. Clipele petrecute cu cei de acolo au zburat precum minutele unei singure zile, așa a început să își spună povestea. Nu trebuie să îți fie teamă, trebuie să iubești riscul pentru a putea face față necunoscutului. Relațiile, comunicarea cu alți studenți au adus culoare acestei experiențe. Mi-a mărturisit de asemenea că acum ia deciziile cu mai multă ușurință, are mai multă încredere în propria persoană și vede lumea cu alți ochi. Este o experiență ce merită trăită cu toată ființa și din toată inima și dacă îți dorești și tu o poveste adevărată este bine să profiți de orice șansă pe care ți-o oferă viața, așa și-a încheiat pledoaria.

Dacă vă este teamă sau vă plictisește demararea formalităților vă pot spune doar că trece cu rapiditate, iar obținerea pașaportului Erasmus reprezintă materializarea arzătoarei tale dorințe de a pleca. În opinia mea, Erasmus îți oferă posibilitatea să faci  un pas mic într-o lume mare.

student

verde

27

Făt-frumos şi vrăjitoareaVali Bugoi

Într-o casă mare gen pensiune locuiau multe fete, toate îmbrăcate la fel, ca niște zâne. Ele se plimbau, dansau, erau fericite în marea casă. Deodată la ușă apare cineva, neștiind despre ce e vorba fetele au deschis ușa. Dar cine bătea la ușa lor, era chiar o vrăjitoare întunecată, îmbrăcată în negru, cu pălărie țuguiată și mâneci largi (Aaaaa haha haaa haaa). Cealaltă jumătate a ușii se izbește de perete și de afară intră un vânt puternic, cu frunze, resturi și alte cele. Vrăjitoarea își face loc printre zâne și începe să dea foc în ce camere prinde. Pentru a le ține ocupate pe zâne o închide pe una din ele în cameră în timp ce focul îi mistuia codițele galbene împletite. Haosul se răspândea în toată casa, țipete, urlete, râsul isteric al vrăjitoarei, pe când apare Făt-frumos. Avea un nume englezesc parcă, ceva cu F sau E. Oricum, semăna cu un actor de dramă englezească. Acesta se duce repede în cameră unde era prinsă zâna. Observă cum focul îi prinde părul și cu o inspirație de moment scoate cuțitul de la brâu și îi tăie dintr-o mișcare codițele. Zâna fuge speriată înapoi la surorile ei, dar Făt-frumos nu a terminat și își dă seama că nici el nu mai poate ieși din casă, așa că începe o luptă fără sfârșit cu vrăjitoarea.

O zi senină în oraș, aglomerație, mașini. Detectivul Porombo stă într-o intersecție neștiind încotro să meargă. Își eliberează stresul învârtind o bucată de hârtie. Cazul la care lucra era parcă de nerezolvat. Numele persoanei dispărute era scris pe hârtia amețită de câte rotiri a făcut. Nu era nimeni altul decât The Făt-frumos. Auzise multe despre el, dar de unde să înceapă? Ca printr-un miracol începe să vadă că notița simțea prezența lui Făt-frumos ca un detector de metale. Și atunci se pune detectivul pe fugă. Și aleargă, aleargă, întreabă în stânga, în dreapta.  Hârtia lumina cu roșu: rece, cald, mai cald...

Mihai, un tânăr student, mergea pe trotuar liniștit, când se lovește de detectivul șifonat. Se uitau uimiți unul la altul, detectivul mai aruncă o privire pe hârtia din mână. Bingo!!! El e! Dar cum e posibil? Totuși nu e el. Amândoi se așează de-o parte și vorbesc un pic pentru a descoperi că tânărul avea mici probleme de sănătate. Simțea că îi arde nasul... Ăsta da indiciu. Detectivul îl ia pe tânăr în biroul lui și se uită cu lupa pe orificiile nazale pentru a-i confirma bănuielile. Acolo se afla casa în flăcări cu ușile închise. Atât vrăjitoarea cât și Făt-frumos se micsoraseră pentru a deranja liniștea casei din nas. Detectivul cauta în continuare o soluție, mai întâi pentru a-l salva pe omul lui și apoi să facă ceva cu incendiul. Pune mâna pe o pipetă și îi spune lui Mihai că asta speră să îi dea afară și pe Făt-frumos și pe vrăjitoare. Tânărul și așa uimit de locatarii de pe Calea Respiratorie se conformează, doar să scape cu viață. Detectivul, cu o precizie incredibilă încercă să spargă ușile casei și apoi să îi aspire pe toți dinăuntru. Prima oară nu reușește decât să le forțeze un pic ușa și să îi dea speranțe lui Făt-frumos ce se lupta de zor înăuntru. Mihai este iritat ușor de această încercare și îl apucă strănutul. Cu o viteză incredibilă detectivul Porombo apare cu un borcan pentru a-i prinde pe cei care vor fi aruncați de forța strănutului. După 3 strănuturi, de se mișcau pereții, se închide repede cu capac borcanul. Mihai se simțea mai bine, deci pericolul a fost eliminat. Pentru siguranță detectivul cercetează din nou cu lupa. Și surpriză, de pe veranda casei zânele salutau fericite și nici urmă de foc. Viteza strănutului a inhibat focul și i-a aspirat pe cei 2 vizitatori afară. Zânele au scăpat crivățului deoarece cunoșteau foarte bine tainele locului. Un zâmbet discret de mulțumire apare pe fața lui Porombo. Acum mai avea de văzut ce să facă cu cei doi din borcan. Îl salută pe tânăr, îi mulțumește pentru colaborare, acesta și el fericit că e din nou un om normal, amândoi se despart și își continuă viața mai departe.

:P the end..  dacă mai vreți o continuare puteți să vă imaginați ce făcea Făt-frumos singur cu vrăjitoarea în borcan :))

student

verde

28

Gala Profesorului BolognaNadia Kadri

„Gala Profesorului Bologna’’ este un proiect anual desfășurat la nivel național de către Alianța Națională a Organizațiilor Studențești din România, având ca  scop îmbunătăţirea sistemului educațional universitar din România. Proiectul este bazat pe conceptul de învăţământ centrat pe student prin aprecierea acelor cadre didactice care reușesc să îndeplinească această cerință în procesul de predare.

Anul acesta proiectul a ajuns la cea de-a V-a ediție,  festivitatea de premiere desfăşurându-se pe data de 12 mai în Aula „Mihai Eminescu” din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”. În cadrul ediţiei din acest an au primit distincţia de „Profesor Bologna” sau „Prof Tare” cum il mai numesc studenţii, 91 de cadre didactice din 12 centre universitare din ţară după cum urmează: Iaşi, Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara, Galaţi, Bacău, Târgu Mureş, Sibiu, Suceava, Piteşti, Petroşani, Constanţa.

De ce este  acest proiect important? Vă pot raspunde la această întrebare doar din punctul meu de vedere, fiind implicată în ediția a II-a, care s-a desfășurat la București. Ţin minte cum alergam în anul 2 de facultate pe holurile Ase-ului pentru a ajunge la toate cursurile profesorilor înscriși pe site-ul Profi Tari, cu câtă emoție mă aşezam în bancă gata să-i ascult şi cum putea să mă supere ideea că aceștia nu sunt și profesorii mei.  Cât de mult îți poate schimba un profesor modul în care privești învățarea. Tocmai de aici a luat naștere proiectul dedicat profesorilor cărora le pasă de studenții lor.

Ceea ce căutam atunci erau acei profesori care aduc valoare educației din România, care formează generații și sunt modele pentru studenți. Când intru într-o sală de curs am pretenția de a avea în față un profesor care să mă motiveze, care să mă ajute să-mi pun întrebări, să îmi depășesc limitele, care să ne formeze nu numai din punct de vedere profesional, ci care reușește să își pună amprenta și pe dezvoltarea noastră personală.

Astfel de profesori nu îi întâlnești prin toate amfiteatrele. Sfatul meu este să consultați lista cu profesorii care au fost premiați și să vă faceți timp să treceți pe la unul dintre cursurile predate de acești „Profi Tari”

student

verde

29

Top 10 seriale de văzut în vacanță Claudiu Florescu

Salutare. Numele meu este Claudiu și sunt pasionat de seriale. Știu că vacanța de vară este foarte aproape și toți ne facem planuri, însă vreau să vă propun un top ce conține unele din cele mai bune seriale. De ce? Pentru ca știu ca veți avea mult timp liber și vreau să vă ofer o alternativă. Enjoy!

1. Dinastia Tudorilor ( The Tudors ) Serialul are la bază domnia regelui Henric al VIII-lea al Angliei, tatăl regelui Eduard al VI-lea al Angliei și al reginelor Maria I a Angliei și Elisabeta I a Angliei. „The Tudors” zugrăvește în culori vii viața personajului, introducându-ne în atmosfera Curții în primii ani de domnie, când regele era tânăr. Henric al VIII-lea a eliminat catolicismul din insulă în favoarea anglicanismului și a avut șase soții: Catherine de Aragon, Anne Boleyn, Jane Seymour, Ana de Cleves, Catherine Howard și Catherine Parr, dintre care a repudiat două și a omorât alte două.

2. Prietenii tăi (Friends)        Prietenii tăi (titlu original Friends) este un sitcom american creat de David Crane și Marta Kauffman, care a fost difuzat pe postul american NBC din 22 septembrie 1994 pănă pe 6 mai 2004. Serialul se concentrează asupra vieților unui grup de prieteni din cartierul Manhattan, New York. În lumea imaginată de cei doi ne vom întâlni cu: Joey, Monica, Phoebe, Chandler, Rachel și Ross. Veți râde cu gura până la urechi de naivitatea lui Joey, glumele lui Chandler sau talentul inexistent a lui Phoebe de a cânta la chitară.

3. Californication        Serialul îl aduce în prim plan pe Hank Moody (David Duchovny din Dosarele X), un scriitor care are o perioadă grea în ceea ce privește producțiile sale artistice. Această perioadă îi complică viața și se desparte de mult iubita lui soție, Karen și de fiica sa Becka. Moody este un as al belelor, mereu ajunge în locuri nepotrivite, înfiripă relații cu femeile nepotrivite ( fie ele minore, măritate, logodite etc), dar întotdeauna se întoarce înapoi la Karen, muza lui.

4. Lie to me        Această producție ni-l aduce în față pe dr. Cal Lightman, un profesionist în artele microexpresiilor și a psihologiei aplicate. Împreună cu colegii săi ajută forțele federale și diferite persoane aflate la ananghie să descopere prin metode neconvenționale adevărul. Aveți grijă cum clipiți, Lightman vă citește!

student

verde

30

5. Sex and the city        Povestea serialului le are ca protagoniste pe Carrie și cele mai bune prietene ale ei - Samantha, Charlotte și Miranda. Acestea discută despre dorințele și fanteziile sexuale, precum și despre probleme din viață și dragoste. Seria adesea prezintă discuții despre romantism și sexualitate, în special în contexul femeilor singure de peste 30 de ani. Haideți fetelor să aflați picanterii!

6. House        House, sau House, M.D. este un serial american de tip dramă medicală, ce a debutat pe canalul FOX la data de 16 noiembrie 2004. Serialul se învârte în jurul Dr. Gregory House (interpretat de actorul britanic Hugh Laurie), un geniu medical nonconformist care conduce o echipă de diagnosticieni în spitalul fictiv Princeton-Plainsboro Teaching Hospital (PPTH) în New Jersey. Cazuri medicale excepționale și drame care te vor ține cu sufletul la gură te așteaptă alături de House.

7. Two and a half men        Doi bărbați şi jumătate este un sitcom American, ce a avut premiera pe CBS pe 22 septembrie 2003. Serialul se centrează asupra unui bărbat numit Charlie (interpretat de Charlie Sheen), fiind un bărbat bogat cu vicii excentrice (alcool, femei, jocuri de noroc), al cărui stil de viață este întrerupt când fratele său Alan (care tocmai divorțase de soția lui) se mută cu el, împreună cu băiatul său, Jake.

8. Criminal minds        În acest serial este vorba despre o echipă de profileri a FBI, care sunt chemați pe teriotoriul SUA să rezolve diferite crime foarte grave. Aceștia se bazează mai ales pe psihologie și alte tehnici diferite pentru a prinde răufăcătorii.

9. White Collar        Neal Caffrey este un escroc de primă clasă. Agentul FBI, Peter Burke reușește să îl prindă și să îl bage în închisoare. Însă îi face o ofertă tentantă lui Neal: pentru a-i scădea pedeapsa să lucreze alături de echipa FBI la prinderea altor escroci. Acesta acceptă. Urmăriți și vedeți ce iese.

10. Gossip girl        Gossip girl este numele unui blog din Upper East Side, Manhattan, New York unde apar mereu cele mai noi bârfe despre locuitorii milionari ai scenei sociale de acolo. Intrigi, povești de iubire, întâmplări amuzante, situații neprevăzute ce condimentează viața socială a Serenei, a lui Blair, Nate sau Chuck.