Nr, 260. Braşev, Duminecă in 27 Noennrle (10 Decemvrie) 1911.

F*

Apare ?n fiecare zi de lucru.Abonam ntul: pentru Austro-Ungaria pe an 24 cor., pe */» an 12 cor., pe % w» © cor. Pentru România şi strein&tate pe an 40 franci, pe */s an 20 franci., pe */< *n 10 franci. Numâr de Duminecă 8 franci pe an.

R e d a c ţ i a ,T i p o g r a f i a şi A d m i n i s t r a ţ i a : B R A Ş O V , P IAŢA M A R E Nr. 3 0 .

Teiefon: Nr. 226.

Pentru Braşov cu dusul acasă pe an 24 cor., Fftră dus acasă pe an 20 cor. pe Vj an *0 cor., pe t/i an 5 cor. Un număr 10 bani. In­serate : un şir petit 20 bani pentru o publicare. Publicări mal dese după tarif şl învoială.— Reclame pe pagina a 3-a un şir 20 bani.

Pe alte tărâmuri.Articol din afară. —

*

Fără îndoială, neamul nostru din această ţară trece astăzi prin grele încercări. Poate nici când nu am a- rut, noi Românii, parte de atâta sbucium şi îndoieli, ca tocmai în

claseze ostaşii, să orânduiască tabăra, spre răsboiul sfânt, care duce la bi­ruinţă? Unde ne sunt prorocii ? Unde ne este mântuirea? Unde?

Conducătorii, cei mai mulţi, se ceartă, se încaieră la cuţite, într-uu răsboi fratricid. Presa e înveninată de personalităţi, de mâncărimi, de explicaţii fără sfârşit. Trăim era de-

aeeste zile fără noroc. Căci ori-ces claraţiilor, a desminţirilor. Zile de s-ar zice, tabloul jalnic din vieaţa j a]e şj de adevărată durere, pentru noastră publică iesa Ja iveală tot inimile cu dragoste de acest neammai mult, şi va veni, azi-mâne, vre­mea, când durerea noastră va lua proporţii sfâşietoare. Să nu ne facem iluzii, dar adevărul acestor constatări nu se poate tăgădui.

De sus, din partea ocărmuiru *e fac cele mai primejdioase atentate la vieaţa noastră ca neam aparte pe acestea plaiuri. Limba noastră e luată la goană, instituţiile noastre strânse eu uşa, bisericile desconsiderate, şi aufietul nostru batjocorit. Şi groză­venia acestor atacuri e cu atât mai eomplită, cu cât sunt îndreptate cu • manoperă vicleană, drăcească, mai periculoasă de cât oricând. Stăpâni torii noştri, în partea cea mai mare, nu mai încearcă acum să ne lovească in faţă, în linie dreaptă de bătaie, 4ri care caz şi-ar afla poate în noi o oaste îndârjită, care îşi apără „ne­voile şi neamul“, nu, ci astăzi îşi vâră între noi mercenarii fără inimă, suflete slabe dintre ai noştri, cari să ne divizeze, să ne clăteaseâ credinţele, Bă ne înceţuiăscă vederile limpezi, şi sfâşiaţi între noi, sfădiţi, să ne stă­pânească odată deplin, şi pentru tot deauna. Trăim epoca nenorocită a vânzărilor de neam. Zi de zi vedem, simţim, cum se tot desface câte un ostaş din rândurile noastre şi trece, ploconindu se, în tabăra dujmanului, eu ochii la stomahul lihnit şi la punga ahtiată după aurul sunător al trădării. Şi adeseori chiar unii dintre eei aleşi, dintre cei sus puşi, dintre cei glorificaţi, aruncă steagul candid al luptei noastre drepte şi apucă că­rările lăturalnice ale împăcării ieftine. Mangra, nenorocitul vicar, Slavici, Brote. Şi alţii.V Nenorocul nostru este — şi la aceasta ţin mai ales stăpânii merce­narilor — că transfugii nu au cura­jul să se descotorosească total de trupul nostru sănătos, ci încearcă să ne înbolnăveascâ şi pe noi cu putre- jiunea sufletului lor infect, să ne în­tunece minţile bune, cu graiul lor înveninat. Şi culmea nenorocului e, câ astăzi aşa de cu greu poţi să recunoşti pe cei vânduţi, fiind-eă, o Doamne, ei s-au lăţit pretutindeni şi îţi vine să te îndoieşti şi de propriul tău frate! Ne strigăm, în gura mare, unii altora : vânduţi, trădători, şi, în vremea asta, hrăpăreţul nostru duj- man zimbeşte diabolic, şi ne stă­pâneşte...

S-a mai pomenit apoi, în vieaţa noastră publică, vreodată, atâta ve­nin, atâta zavistie, ca în aceşti ani fatali? Unde este astăzi la noi opinia dreaptă, supremul for de judecată, «are să ne cântărească valorile si să

bătut de soartă şi oropsit.Comitetul naţional e hulit şi

sfârticat. Scriitorii, aceşti cei mai a- leşi copii ai neamului nostru, descon­sideraţi şi batjocoriţi. Noroi şi iarăşi noroi, încât azi-mâne mirosul lui pă­trunzător ne va asfixia întreg orga­nismul, dacă nu încetăm.

Luptă jalnică, luptă dureroasă, care duce la desnădejde, la moarte. Căci în vremea asta potrivnicul ope­rează cu calcul, loveşte sigur, în tul­bureala, care ne-a cuprins viaţa.

Şi ce face în vremea asta tru­pul mare al neamului, oastea neaju­torată a celor mulţi, poporul, suvera­nul popor? Ce face biata noastră cultură tânără, luminarea masselor, analfabetismul îngrozitor? Ce fac bie­tele noastre moşii, pe oari le înghite alcoolismul, procesele, nepriceperea, neorganizarea, împrejurările schim­bate de astăzi? Ce fac bisericile noa- tre, păstrătoare de credinţă şi suflet, ce fac preoţii noştri, luminătorii sa­telor? Ce ne fac şcoalele, gimnaziile, şcoalele normale, facultăţile de teolo­gie, acestea celea mai înalte foculare de cultură la noi?

Ce se face în acestea, cum ni-se creşte tinerimea, nădejdea zilelor de mâne? Avem vreme să ne gândim acum ia toate acestea?

Poporul, bietul şi bunul popor, până acum, ce-i drept, merge unde 1 tragi de mânecă, dar să grijim, că putem să-l pierdem în toată clipa. A încercat cineva să vadă ce ravagii face deja la noi anabaptismul de pildă, această sectă distrugătoare a tuturor tradiţiilor şi credinţelor noastre, prin cari trăim? Să răspundă Bănatul şi părţile ungurene, sau chiar Someşu- rile ! Ori a scormonit cineva Bihorul, nenorocitul Sătmar şi îndepărtatul Maramurăş. să vadă întunerecul de acolo? Ori s-a gândit cineva la so­cialism şi la alte vânturi otrăvitoare a tot ce-i naţional şi tradiţie sfântă? Să grijim, că tot mai mult răsună pe satele noastre vorba grea şi sfâşietor de dureroasă: „Ce, domn de român? Al tău dacă ajunge, e mai rău ca străinu !rf

Poporul, poporul! Să nu pierdem x>poruJ. Că de nu ne vom grăbi noi, vin alţii şi ni-1 câştigă pentru doc­trinele lor fatale. Şi atunci noi sun­tem ucigătorii lui!

Cu adunările poporale politice să nu ne facem prea mari iluzii. Ele sunt ca o undă de lumină, care co­boară o clipă din înălţimi, îţi iau ve­derea în fugă, apoi rămâne întunere­cul de mai ’nainte. Ele nu aduc, nu pot* aduce, o schimbare statornică în

viaţa ţărânimei noastre, o educaţie care să prindă rădăcini, fiindcă sunt numai licăriri, menite să aprindă flă­cări, cari au deja substrat de unde să se hrănească şi să rămână. Ele ar fi o revelaţie pentru un popor cu cultură înfiripată, pentru o ţărănime

' înstărită economiceşte* pentru un neam puternic prin bogăţia lui cultu­rală şi materială. Dar la noi, cari stăm alături de nefericiţii Ruteni, eu o prea neînsemnată escepţie, nu prea pot să prindă astfel de mişcări, aşa de salutare de altfel*).

Care este calea cea mai cuminte şi mai sigură de a pătrunde astăzi la inima poporului, spre a-1 ridica la cultură şi bunăstare? Ori doară po­porul nostru nu are lipsă de acestea, lipsă arzătoare? Unde am ajuns cu instruirea analfabeţilor? Răspunde „Asociaţia“ noastră, că din marea mulţime de neştiutori de carte, în tr-un an de zile am reuşit să lumi­năm 236 de inşi ! Zi : două sute trei­zeci şi şase... Atât.

Câte cooperative avem noi în tot largul acestei ţări, înţelegem coope­rative ţărăneşti? Câte însoţiri econo­mice, de valorizarea productelor, ini­ţiate la sate? Munceşte ţărănimea noastră astăzi pământul, aşa cum cere vremea şi împrejurările? Unde sunt bucatele noastre vândute în mare, poamele noastre valorizate, mierea noastră de stup, mătasa noa­stră? Ori cel puţin avem pometuri, stupini raţionale, cultivăm viermi de mătasă, ştim să ne valorizăm munca şi pământul nostru?**).

Să nu lăsăm acestea probleme numai în sarcina preoţilor şi a neîn- dreptăţiţilor noştri martiri adevăraţi, dascălii. Preoţii delà sate, desconsi­deraţi, aproape tot-deauna, şi din partea intelectualilor şi chiar şi din partea Conzistoarelor, cari sunt şi ele, adese-ori foruri conduse de con­sideraţii lumeşti şi de népotisme, sunt, bieţii de ei, năieri, cari se sbat zadarnic cu valurile furtunoase ale vieţii. Iar dascălii, săracii, ce pot face ei, lăsaţi acolo în plata lui Dumnezeu, pradă inspectorilor şi nevoilor necru­ţătoare ?

Ori, trecând la viaţa mai largă

*) (Jn caz autentic: După o adunare poporală de pe Murăş. Spune un om dela sate:

— »Doamne, frumos mai spun dom­nii noştri, dragii mei. Să-i tot asculţi ce zic despre naţia noastră. Unu mai ales, cel bătrân, cu barbă albă, de-o plâns.» Hei, frumos. De n-ar fi darea asta şi pro­cletele de năcazuri. Şi notăraşu ăsta a nost, şi ţidulile, şi pâriJe, şi oraşu, oraşu ăla....

Aut.**) O călătorie pe satele noastre dela

Murăş la deal, călătorie făcută încet şi cu folos, nu o raită de plăcere, pe arcuri, cari ne leagănă hainele din cel mai fin postav englezesc, ne va lumina în această privinţă. Ne va atrage luarea aminte, că avem astăzi o chestie foarte însemnată, o mare chestie, care trebue să ne preocupe mai mult decât, zavistia cea dintre noi, decât declaraţiile zadarnice şi neroditoare, cari ne înveninează în vremea din urmă, — chestia luminării şi a întăririi econo­mice a poporului.

a păturei noastre culte, putem noi sta liniştiţi, cu mânile în sân, şi din partea asta? Ce s’a ales de conferin­ţele pentru inteligenţi, iniţiate de Asociaţiune? Se ţin ele aşa după cum au fost proiectate? Apoi cum sunt raporturile noastre sociale ? Pre­tutindeni tabere, partide, certe şi iar certe.

Literatura nu mai pasionează mulţimile, ca înainte cu cinci şase ani, când numele scriitorilor noştri erau pe buzele tuturora şi operele lor cetite şi simţite. Să ne gândim la apariţia celor dintâiu volume ale lui Goga, Agârbiceanu, Ciura, la anii dintâiu ai „Luceafărului lu Astăzi? Ştie Dumnezeu, par-că apucăm spre perlre cu tot preţul. Iată, la Cluj se lâfăieşte un biet rătăcit, un suflet bolnav, care ne ureşte ţăranii şi vi­sează carne goală, şi se găseşte o revistă a unui profesor de universi­tate de dincolo, de unde ne răsare soarele astăzi, şi spune: iată litera­tul adevărat al Ardealului. — E. Isac !

Ei, unde e astăzi judecătorul nostru chemat, unde ne sunt scriito­rii, să facă lumină?

In vară, măreţele sărbări dela Blaj, au fost un eveniment epocal în viaţa noastră din Ardeal, o chinte­senţă a unităţii noastre culturale, un fapt, la care i-au dat o impor­tanţă foarte mare chiar străinii, şi înşişi duşmanii noştri. Şi pe dreptul credeam atunci, că acestea serbări vor fi hrana noastră sufletească pe zeci de ani înainte, vor fi izvorul tă­măduitor al tuturor boalelor noastre, cari ne stânjenesc în lupta pentru idealele naţionale. Dar ce s’a ales de acestea nădejdi ale noastre? De-o- dată cu vara s’a înmormântat şi po­menirea acestor serbări măreţe. Cei paşnici tac, tăcere vinovată poate, iar alţii se ceartă înainte, ceartă ne­norocită....

O, câte tărâmuri sunt la noi, cari aşteaptă premenire, vieaţă, ori chiar deschideri de noi cărări, nebă­tute încă. Câte!

Nu vrem noi, prin acestea şire, să fim magistrii, să dăm direcţii, — lăsăm aceasta celor cari se simt che­maţi, — ci ridicăm un glas din mul­ţime, un glas sincer, pornit din sute şi mii de inimi, cari vreau o limpe­zire, vreau pace, lumină. Lumină vrem! Cerem pace, pacea bună, rod­nică, pentru binele iubitului nostru neam, atât de rămas încă sub toate raporturile

Să înceteze dihoniile ! Să apucăm pe alte tărâmuri. Să nu facem din politica noastră un mijloc de sfâşiere între fraţi, o unealtă de disordine, ci să tindem a ne întări prin o politică de cultură, de întărire economică, de greutate morală, întemeiată pe un popor înstărit şi luminat, ale cărui năzuinţi nu vor putea fi sfărâmate nici de puterile iadului.

Pe alte tărâmuri!Căci de urmăm tot aşa, ne pier-

G A Z E T A T K AN ö IL V A H i EI.Str. 260—1911.

dem cumpătul, pierdem poporul, care începe să simtă cearta „domnilor“ , pierdem tinerimea, adevărata tinerime, care nu vânează glorii ieftine şi tă­mâieri prin gazete, şi va fi vai nouă!

La muncă adevărată deci, pe alte tărâmuri!

Unul d in m ulţim e.

In jarul eonflictului Konrad-Aebren-tbal. In şedinţa de alaltăeri a camerei aus­triaco a luat cuvântul prim-ministrul Stiirgh, pentru a răspunde socialiştilor, cari în cunoscuta lor interpelaţie în ches­tia dimisiunei bar. Konrad de Hotzendorf au atacat persoana moştenitorului tronu­lui. Stiirgh a protestat cu energie contra afirm aţi uni lor, cari, contrar uzanţelor par­lamentare, aduc în discuţiunea parlamen­tului pe membrii familiei imperiale şi jic­nesc sentimentele monarhice şi dinastice ale ţărei.

Deputatul socialist Adler a protestat în numele socialiştilor în contra deciara- ţiunei prim-ministrului, spunând că © ast­fel de declaraţiune este o censură inadmi­sibilă a unei interpelări. Daeă primul mi­nistru declară că nu e în uzul parlamen­tar a se pune în diacuţinne membrii fa­miliei imperiale — a zis Adler — social- democraţii sunt, de părere, ca este în con­tra constituţiei, ca oameni fără responsa­bilitate să se amestece în afaeerile cele mai importante aie statului.

Italia organizează o revoluţie in Ma­cedonia. O telegramă din Ueskfib anunţă, c i autorităţile turceşti posedă documente cumcă Italia a tocmit agitatori şi conspi­ratori bulgari ca să organizeze o revoluţie bulgara. Conspiratorii urmau să arunce în aer mai multe moschee, să ucidă pe valiu şi să măcelărească populaţia turcă, să a- gite pe Turci până ia exasperare, silindu-1 astfel să înceapă şă măcelărească pe creş­tini, ceea-ce urma să provoace o inter­venţie străină contra Turcilor. Conspira­torii au şi sosit in Macedonia. Autorităţile turceşti au primit ordin să reprime ori-ce revoltă dar să evite vărşarea de sânge spre a nu apare in ochii Europei ca bar­bari.

Externe Guvernul turcesc a trimis reprezentanţilor săi diplomatici pe lângă marile Puteri ordinul ca să roage pe a- ceştia să împedice acţiunea Rusiei contra Persiei, apărând independenţa acesteia din urmă. Guvernul turcesc a motivat acest pas al său prin împrejurarea că popuia- ţiunea mohamedană este aşa de agitată încât străinii, adecă creştinii şi în deo­sebi Ruşii din ţările turceşti sunt serios ameninţaţi.

FOILETONUL »GAZ. TRANS«.«X\\X\\X\\X\\X\\X\\VVvX\\Xr\X' s\XN\XNNXN\XN X\ X\ X\m \\\\W \\A\' .X\\X,\\X\\X\\X\\XN\X\\X\\X\\X»Mişcarea pedagogică literară la Români

în anul şcolar 1910/11.— Dare de samă de înv. Pompiliu Dan. —

(Urmare).

D-l Ciilea e »nemulţămit, că şcoala noastră primară nu cultivă cum trebue şi atât cât trebue simţul copilului pentru natură«, lipsindu-i spiritul »cercetător şi practic« şi fiind copleşită de mulţimea unor »formule metodice«, cari împiedecă mai mult dezvoltarea învăţământului ştiin­ţelor naturale.

»Un învăţământ despre natură, edu­cativ »instructiv, aplicativ la noi nu există« — afirmă cu perfectă dreptate d-l Culea. Ceea-ce se practică la noi sub firma acestui învăţământ este pur si sim­plu un »papagalism pedant şi sec«, care departe de a infiltra în sufletul copilului sentimentul iubirii de natură şi gustul ocupaţiilor ştiinţifice, tâmpeşte până şi înclinaţia firească a acestuia pentru far- mecile ei. Dăm copilului »forme moarte«, când pe el îl interesează numai vieaţa în acţiune ; îl îndopam cu formule, când el ne cere imaginea completă şi reală a na­turii în a ei plină mişcare.

învăţământul despre natură merge rău, pentrucă metodul întrebuinţat la pre­darea lui este rău.

— O bandă bulgară a atacat şi ma­sacrat şease ţărani mahomedani pe drumul între Baldşa şi Drimiglava, ia 3 oare de­părtare de Salonic.

— Din N©w-York se anunţă urmă­toarele: Fostul ministru de războiu mexi­can Reyes a trecut râul Rio-Grande în fruntea unei cete de răsculaţi şi se apro­pie de capitala Mexicului, in drumul său proclamă pretutindeni revoluţia, iar popu­laţia trece în masse mari pe partea r&s- vrătiţiler.

De la ordinea zilei.— La situaţie. — Abuzuri la alegerea con- gresualâ din Beiuş. — Italia şi tripla

alianţă. —

Am amintit, că ministrul de justiţie Székely a iniţiat tratative cu şefii opozi­ţiei pentru-ca după votarea budgetului să discute şi rezolve câteva proiecte de legi mai mici, urgente. Tratativele fau trecut prin diferite peripeţii şi rezultatul, definitiv e nul. Inţălegerea dorită de guvern nu s’a putut înfăptui. Rămâne deci situaţia ne­schimbată, cum a fost înainte de 18 No- emvrie c. După votarea budgetului, prin Ianuarie viitor, proiectele militare iarăş vor fi obstruate de opoziţie. Care va fi sfârşi­tul acestei stări, nu se ştie.

In legătură cu aceste stări încurcate, ziarele opoziţiouale prevestesc din nou că­derea lui Khuen, din cauză, că nu va pu- U a trece prin cameră proiectele militare.

*

Revenim la alegerea de la Beiuş a celor trei ciuhe în congres, îndeosebi a secretarului din Orade, Dr. Nicolae Regman.

Pentru alegerea lui Regman s-a fă­cut presiune din partea superiorităţilor bisericeşti. Se dovedeşte aceasta prin ur­mătoarele două circulare trimise preoţilor şi învăţătorilor din tract:

I. Ad. 364/1911, 1854/1911. Număr intim, secret oficioşii Onorate Domnule! In cocglăsuire cu hotărârea On. preoţimi traetuale, care este şi voinţa superiotăţei noastre se recomandă şi se aşteaptă să fie ales ca deputat congresual pe 1911— 14 dr. Nicolae Regman, secretar consistorial în Oradea-mare. Suntem siguri în presta- ţiunile oficioase a On. d-tale. Beiuş, la 11/Xl 1911. Mai mulţi preoţi!!

Ii. «Ad 364/1911- Număr intim, se­cret oficios' On. Domnule ! Privitor la ale­gerea deputatului coogresual-Ţi comunic, că fostul deputat Dr. Ioan Papp, adv. in Brad, e ales în Zarand, ceia-ce era ştiut. Rămâne deci singur candidatul nostru, d-l Dr. Nicolae Regman — Păunaş. secr. consist., a cărui reuşită e sigură. Prin urmare sunteţi poftit*, să daţi instrucţiu­nea de lipsă bărbaţilor de încredere, ca să se prezinte la scrutiniu cu protocolul, căci remânerea ori întârzierea fie inten­ţionată, fie din seducere!! se va imputa

Cât rău ne-a pricinuit unele prefe-1 rinţe aşa zise »metodice« duşmane copi- I lului, se ştie şi, mai ales, se vede. Am ! umplut capul copilului cu vorbe goale, j cu teorii seci, cu forme moarte, i-am tâm- j pit simţul pentru frumuseţile vecinice ale i naturii; i-am ucis pentru tot restul vie­ţii încrederea în binefacerii muncii ra- ; ţionale disciplinate. Cărţile de cetire, | croite după calapodul principiului [morfo- j logic sunt îndemnuri la teoretizare a unui j învăţământ, care prin natura lui e expe-j rimental, viu, activ.

In potriva acestui principiu se ridică | cu toată puterea d-l Culea. D-sa între- j buinţează toate mijloacele pentru a ne i lămuri pe deplin asupra scopurilor noului | metod [biologic), izbutind să convingă, j Şi începe de departe cu claritate şi ele­ganţă, cu adâncă convingere şi cu bogă­ţie de amănunte, a descrie d-sa legea concurenţei vitale şi a selecţtunei natu­rale, pentru a arăta necontenita fierbere, acţiunea neîntreruptă din natură. După ce analizează care este influenţa aceştia asupra omului, după ce stabileşte cari sunt raporturile dintre om şi natură, d-sa ne vorbeşte în 70 de pagini de o rară frumuseţă, de Românul în mijlocul natu­r ii sale, pagini cari vor rămânea ca o is- butită încercare de psihologie naţională. Din toate aceste capitole, cât şi din cele următoare ne încredinţăm de adevărul etern, că în natură e vieaţa, e activitate necurmată, e vecinică mişcare şi insufle-

D-voastre. ( Voturile lui Dr. 1. Papp pot rămânea acasă.) Beiuş la 13/26 Noeravrie 1911, Dr. V. Fildan m. p. adm. ppeso.*

Sunt şi pot fi admise astfel de ma­nopere la alegerile de deputaţi? Vedem, că chiar aceia, cari sunt chemaţi a ve­ghea asupra curăţeniei alegerilor — adm. prot. Dr. Fildan — fac presiuni neiertate. Aşa este obiceiul !n ţara Iui Tisza-Man- gra, dar măritul nostru congres biseri­cesc naţional, credem că ar trebui să introducă la timpul său cercetare în ca­uză şi să nimicească un astfel de mandat, cum e al lui Regman.

Bande a la FiJdan-Regman trebue extirpate din mijlocul nostru!

mite să îndestulăm pe o scară largă trebuinţele armatei. — Adunarea na­ţională Toeşte întărirea armatei, a- ceastă forţă pusă în serviciul drep- '

\ tului nostru, şi a fost vio mişcată i de cuvintele cu cari Maiestatea Voa- | stră ne-a vorbit de puterea de re­zistenţă şi de valoarea morală a os­taşului român. — Aceste cuvinte au cu atât mai mult preţ pentru soi, cu cât ele vin dela Acela, care a condus altă dată la izbândă armata română.

Răspunsul Senahdm .

Sire ,*

«Tribuna» din Roma revine asupra ştirilor despre desfaeerea Italiei din alianţa triplă şi le desminte din nou. Ea declară categoric, că Italia vrea să rămână şi pe mai departe în alianţă cu Germania şi Austro-Ungaria. Prin urmare — zice zi­arul — tot ce s a vorbit şi scris despre desfacerea Itaiiei din triplică, sunt ştiri răspândite eu anumite tendenţe.

Astfel ziarul din Roma desminte ştirea, dată şi de noi eri, că regele Ita­liei cu ducele Abruzziler ar fi făcut inspec­ţie pe ia graniţa austriacă şi pe lacul Garda. Ziarui arată, că regele Itaiiei n-a fost de ani de zile în ţinutul lacului Garda.

Răspunsul camerelor românela Mesagiul Tronului-

Săptămâna viitoare se va începe în camera şi senatul României desbaterea proiectelor de răspuns la Mesagiul Tro­nului.

Din aeoste proiecte, depuse pe biroul camerelor reţinem pasagele, cari se referă la atitudinea României faţă cu conflictul italo-turc şi la starea financiară înflori­toare a României, lată aceste pasage.

Răspunsul Camerei.

Sire,Deelaraţiunile Maiestăţii Voastre

că atitudinea noastră de absolută neutralitate faţă de conflictul isbuc- nit între două mari Puteri, cu cari suntem în bune relaţiuni, ne-a dat putinţa de a contribui şi noi la îm­piedicarea ori-cărei turburâri in Pe­ninsula Balcanică, şi asigurările, că România poate privi cu încredere viitorulţ fiind încunjoratâ de simpa­tia generală, dau ţării o nouă oca- ziune ca să preţuiasca roadele poli­ticei de liniştita demnitate ce Ro­mânia duce în raporturile sale cu celelalte State.

Suntem fericiţi că starea îmbu­curătoare a finanţelor ţării ne va per*

Politica înţeleaptă şi prevăză­toare a României, ne-a permis să păs­trăm, fără anume declarare, o neu­tralitate absolută în conflictul ivit între două mari Puteri, cn oari aim^ tem de © potrivă în cele mai bont relaţiuni.

Raporturile noastre cn toate Sta­tele fiind din cele mai cordiale, avem \ dreptul să credem, că ne vom folosi^ şi în viitor de binefacerile păcei.

Starea înfloritoare a finanţelor noastre ne permite sacrificiile neee- sare pentru a îndestula trebuinţele armatei şi manevrele din anul cu­rent au dovedit, ca sforţările ţărei în această direcţiune dau roadele lor şi că ea se poate bizui pe valoarea ostaşilor săi.

Noua revistă română şiSocietatea teatrală română.

»In zilele noastre de anarhie«, fiecare băiefan necopt la creer are dreptul a se erija în conducător şi reformator de po­por. Oamenii »cu scaun la cap« au eel muit un zimbet pentru aceşti năstruj- , nici. Ne doare însă când astorfel de ele­mente nevrâstnice, li-se dă câmp slobod de activitate într-o revistă cu pretenţii de seriozitate, cum ne-ar plăcea să crede», Jj că este revista d-iui profesor Răduleseu<* * Motru. Dupăce într-unul din numerele tre* ! cute un »domnişor« cu numele Emil Isacu, dăduse gata într-e coloană pe d-l Nicolae Iorga, — vedem cum într-alt nu­măr »Noua revistă română« îşi informează cogeamite cetitorii, prin junele poet şi critic pomenit, care dintr-o îoăiţime ame­ţitoare, aruncă câteva frase nemiloase asu­pra unei societăţi culturale româneşti dis Ardeal, făcând-o una eu pământul. Dânsul o numeşte » Societatea de fond de-un tea­tru românesc în Transilvania«.

Acest june reformator şi »spirit eu­ropean« habar n-are, fireşte, nici de schim­barea statutelor societăţii noastre teatrale,

ţire, şi că sub acest aspect al ei trebue să o înfăţişăm pentru a naşte simpatii adânci şi nezguduite. Aceasta pretinde noul metod, al biocentrismului: ca vieaţa să fie studiată în acţiune, organele în exerciţiu, fiinţa în atitudini. Prin ce mij­loace, d-l Culea ne arată cu un mare lux de amănunte, toate interesante.

poate fi imediat folosit în predarea îi- văţământului despre natură în şcoalaprimară.

Dar d-sa nu se mulţămeşte numai cu teoria. Cu dărnicie ne pune la înde­mână planuri de lecţiuni, ici întregi, colo schiţate numai, precum şi o nesfârşită serie de povestiri, istorioare, poezii, cân­tece, -ghicitori, jocuri imitative cu privire la natură în genere. Multe din ele m’au încălzit şi pe mine în şcoala primară!

Dar d-l Culea nu este, cum s’ar pu­tea crede, numai un partizan înfocat al metodului biologic. Pentru d-sa, acest me­tod nu e ceva sfânt, cu caracter inaltera­bil. D-sa potriveşte, acomodează, adap­tează mediului românesc, noile mijloace pedagogice. Pentrucă d-sa este un mare iubitor al naturii româneşti, atât de va­riată şi de pitorească, in consecinţă, d-sa utilizează cu pricepere o bună parte a folklorului românesc referitor la natură— proverbe, ghicitori, legende, cântece — mijloace mai sigure pentru a putea însu­fleţi un învăţământ sterp şi mort.

Avem deci în acest studiu important destulă teorie desluşitoare, dar şi sufi­cient material practic, cu vădită culoare românească, care, fără nici o schimbare,

Fie ca acest îndemn, pe care ni-ldă d-l Culea, să fie înţeles şi urmat şi de alţii, hrănind începutul de reacţiune fi­rească şi legitimă, ce s’a născut pentru* a putea pune învăţământul naţional pe baze trainice şi drepte.

in şirul operilor literare didactice şi metodice ale anului 1910/11 se cuvine să punem la loc de cinste şi „ P lanu l de învă ţăm ânt şi în d rep tă ri al meto­d ic* al metropoliei noastre ortodoxe di» Ungaria, care, deşi apărut numai în toamna anului 1911, totuşi, precum ştim s’a lucrat şi alcătuit în decursul anului şcolar trecut.

Acest plan şi îndreptar a fost o ne­cesitate adânc simţită pentru şcoala noas­tră primară şi este o lucrare valoroasă, pentru care se cuvine, să aducem tribu­tul nostru de recunoştinţă celor ce s’au ostenit la compunerea ei şi în primul loc zelosului coreferent conzistorial şi profe­sor de pedagogie Dr. Omsifor Ghibu, că­ruia şcoala primară şi literatura noastră pedagogică îi datoreşte deja multe eon- cepţiuni frumoase şi căruia îi dorim şi prezicem pe acest teren vast şi înţelenit o activitate din ce în ce mai prodigioasă.

(Va urma)

GAZ ST A T RANS I L VAN I E IPagina 3.

nici de averea ei, niei de activitatea ro­ditoare a anilor din urmă, nici de sumele uri se cheltuiesc cu bursierii din străină­tate, cu piesele de teatru şi compoziţiile muzicale româneşti, nici de ultimele ho- t&rârl aduse supt practica şi energica pre­şedinţie a d-lui Dr. Ion Mihu.

Cu toate astea, el scrie.... căci ce-are i iaca ! Bunul simţ şi obiectivitatea sunt calităţi cari trebuesc să caracterizeze pe proşti, pe burghezi, pe oamenii eemuni şi alei decât pe trăsăriţii intelectuali, cari se ered genii.

Noi, muritorii de rând, n-avem de fâod să lămurim pe d-1 Isacu — asta fac-o

n-au de lucru. Datorăm tns& cu es- plicări cetitorilor revistei d-lui Motru şi sumai pentru aeeştia scriem rândurile sari urmează.

1. Societatea teatrală română din Un- aria s-a înfiinţat din partea entuziaştilor

n ştr i, in anul 1871. Părintele ei a fost losfif Vulcan, care In împrejurările ştiute, i făcut ce-a putut, pentru acest iăt al su­itului său.

2. Societatea până la transformarea statutelor n-a putut lucra absolut de ioc sal mult, decât a lucrat. Chiarş-aşa, alătu- reade vechile statute, prin activitatea inau­gurată, depăşise sfera paragrafilor statu­tari, încă deia adunarea generală ţinută în Bistriţa.

3. Numai dela adunarea generală utraordinarâ, ţinută anul trecut în Bra- iov şi numai graţie stăruinţelor d-lui Dr. Iod Mihu, prin adăugirea a doi paragraf! ooui, societatea are de-acuma dreptul să subvenţioneze trupe teatrale ambulante, insă chiar de-ar fi avut acest drept, ea nu gutea să ajute pâuă acum nici o trupă, sici n-avea paralele trebuitoare.

4. Tocmai din consideraţiuni econo- oiee, societatea a abandonat deocamdată gândul de a zidi un teatru stabil. Băgând linii în ziduri, ar trebui să aşteptăm înc-o limitate de veac, pentru a aduna banii, in cari să se asigure existenţa trupei ro-

şti ambulante, pe care dorim s-o bvenţionăm în viitorul cel mai apropiat.

5. Averea societăţii teatrale nu este 3 sute de mii, ci eu stârş'tul lui Iunie

911 ea a atins cifra de 528,837 cor. Din rocentel8 acestor bani nu >se plătesc uncţionarii (!) şi multele hârtii ce se ta&zăc ci se plătesc:

i ) Directorul artistic, d-nul Aurel

b) Trei burse pentru următorii ti- leri de talent, apreciaţi de oamenii com- etenţi (profesori şi public din străinătate)anume : d-şoara Marioara G. Dima elevă conservatorului bucureştean, d-nil Şte- iq Mărcuş şi Ionel Crişiaiu, elevi în anul iţim, la academia regală de muzică din riena.

Din procentele acestui fond au fost juteţi ca să-şi poată desăvârşi studiile ftistice o serie de tineri de valoare : D-1 ibaria Bârsan, d-1 Aurel Bănuţ, d-1 Ni- ilae Băilă, d ra Ana Voileanu, d 1 Ionel irşia.

c) Din aceşti bani s-au dat ajutoare ttpozitorilor Dr. Tiberiu Brediceanu şi d Vidu.

d) S-au tipărit şi premiat atâtea iese teatrale originale şi traduceri. Pof- Hscă scrie şi d-nui Isacu o piesă bună

sigur, că din sărăcia ei, societatea ii »oferi un premiu.

e) Numai pentru turneurila artistice lui Z. Bârsan, societatea a dat o fru-

inşică sumă de bani. —7) Societatea a tânjit odinioară. Lu­

ni necontestabi), însă care se explică prin IHea ş’atâtea cauze. Este însă netăgă- oit şi trebue să fie cineva orb sau lipsit kbunăcredinţă, ca să nu admită, că în il câţiva ani din urmă societatea a luat ia avânt îmbucurător. D-nul Aurel Bănuţ cutreerat întreagă ţara înscriind meni­

ţii şi deşteptând prin scris şi cuvânt iteresul peutru societate, iar energicul reşedinţe, d-nul Dr. loan Mihu, a tras cu iii binemarcate drumul, pe care mer- tad, societatea va înfăptui incurând ide-

yW său de mult aşteptat. In ultimul său ■tain documentat d-nul Mihu fixează

«6

cel târziu anul 1920 (al cincizeeilea dela Întemeierea societăţii) când graţie pute­rilor sale materiale şi morale, «fondul de teatru» va putea subvenţiona o trupă naţională ambulantă, constătătoare din 12— 15 artişti de profesiune.

In vederea acestui ideal, toţi Ro­mânii buni şi cu sincer entuziasm pentru înaintarea uoastră reală, au grăbit să se înscrie membrii ai tovărăşiei. Cifra lor se urcă azi la 1200 de oameni. Zadarnic am căutat însă să găsim printre aceştia vr’un «Isacu», căei nici tată], nici fiul uu se află în catastifurile societăţii. Că pe d-nul Dr. isacu nu-l putem socoti membru al no­stru, ne întristează. Pe fiul trebue să-i osândim însă, când îl vedem bătând câm­pii rătăcirii în proză (în poezie, treaba lui, facă-şi de cap!) In Ioc să scrie prostii, mai bine ş-ar face singura datorie ce-ar putea-o avea faţă de noi, înscriin- du-88 membru. Atuoci, i*se va împlini cu o clipă mai curând dorinţa de-a vedea cu ochii teatrul românesc, pe care şi noi îi aşteptăm cu destulă nerăbdare.

Mi e teamă însă că ş-atunci «domni­şorul» acesta răzvrătit ar fi cel dintâi care ar râde mefistofelic de «biata trupă românească ambulantă», care colindă za­darnic pe bărăganul pustiu al »poporului flămând călăuzit de intelectualii, cari nici sătui nu vreau să înţeleagă, că ’n Ardeal bântuie o sete de cultură»...

»Domnişorule, domnişorul««... domo- leşte-te, că-ţi stă rău, zău aşa!

Un vechia membru al societăţii.

Războiul italo-ture.

După lupta crâncenă dela Ain- zara a intrat o pauză în acţiunea militară din Trîpolis, care de sigur va fi folosită de ambele părţi beli­gerante pentru a-şi reculege forţele şi a-se pregăti pentru viitoarea cam­panie.

Despre cele petrecute după lupta din Ainzara sosesc următoarele amă­nunte :

Roma, 8 Dec. Agenţia Ştefani afiă din Tripolis, că eri, pentru prima dată, ziua a trecut fără să se fi tras un singur foc de puşcă pe tot lungul tranşeelor din Tripoli.

O recunoaştere a reg. 93 din infan­terie a constatat, că recunoaşterea făcută de un detaşament al aceluiaşi regiment la 5 Decemvrie tot în spre Araruss, a prici­nuit duşmanului pierde* i însemnate. S’au mai aflat 28 cadavre pe câmp şi numă- roase urme de sânge au fost văzute în ziua precedentă de reg. 18 cavalerie. Peste noapte însă dâriie de sânge au fost şterse d'spărând.

Generalul Pecori anunţă din Ainzara, că recunoaşterea cavaleriei şi interogato­riile, la cari au fost supuşi indigenii, au confirmat, că retragerea inamicului conti­nuă a se face cu cea mai mare grabă pe drumurile mergând spre sud-vest şi spre sud din Ainzara.

Un batalion de infanterie a văzut fo­curi şi un mare lagăr de beduin». Primul escadron semnalând un mare campament la Bircleturc, generalul Pecori a trimis în- tr-acolo un batalion de soldaţi alpini cu o secţie de artilerie de munte. Lagărul a fost atacat întâi de artilerie şi ocupat a- poi de batalion, care i-a dat foc după ce a prins mai mulţi şefi, vite şi numeroase puşti Mauser părăsite. Informatorii con­firmă, că pierderile duşmanului în lupta dela 4 Decemvrie au fost enorme.

Consiantinopol, 8 Dec. Se afirmă, că prima divizie a flotei turceşti va pieca astă seară în Dardanele, şi anume Ja Ga- lipoli. Trei vechi vase de războiu vor fi puse şi ele în stare de a servi.

Ş T i B L— 26 Noemvrie v.

Gonferenţa de ilâse. Reamintim on. public, că mâne se ţine conferenţa d-lui Silv. Moldovan : „Poeziile noastre poporale is to r ic e în sala festivă a gimnaziului. în ­ceputul la orele 6 seara.

Publicul doritor de recreaţii sufleteşti este rugat a participa la această confe- renţă interesantă.

Dela Reuniunea noastră de gimn. şlCântări- Ne face o deosebită plăcere, să în­registrăm faptul, că secţiile re uni unei noa­stre de cântări şi gimnastică sunt în plină activitate. Noul comitet pus sub conduce­rea inimosului nostru protopop Dr. V. Sattu depune cele mai lăudabile nizuinţe, ca anul acesta să fle eât mai mănos tn toate privinţele. Pe lângă augmentarea ar­hivei reuniune» cu cele mai nouă piese muzicale româneşti şi streine sunt proiec­tate In anul acesta de activitate 3 con­certe şi mai multe întruniri familiare ale membrilor reuniune! şi familiilor lor. Pri­mul concert se va da îndată după sărbă­torile Crăciunului, iar prima întrunire fa­miliară e proieetată de Luni într’o săptă- tămână. Credem eă în faţa acestui avâut îmbucurător membrii societăţii braşovene nu vor întârzia a se înscrie ca membrii spriginitori ai reuniune?, prin care fapt nu numai câştigă dreptul de-a azista gratuit ia concertele reuniune» ci vor fi invitaţi cu plăcere şi la întrunirile familiare, me­nite să consolideze tot mai mult vieaţa socială din Braşov.

Episcopia Lugojului. După cum sun­tem informaţi ocuparea scaunului vacant al Lugoşului, se va face în primăvara anu­lui viitor.

— Cu datul de 3 Dec. d. „Unirea“ primeşte din Viena următoarele: Astăzi liustritatea Sa episcopul Dr. Vasile Hossu a depus in mânile Nunţiului Apostolic pro­fesiunea de credinţă, prescrisă pentru scau­nul episcopesc al Gherlei. Martori i-au fost liustritatea Sa episcopul Orăzii-mari Dr. Demetriu Radu şi Dr. luliu Florian. cape­lan militar şi secretar la Conzistorul vica­ri ai castrens. După actul sacru a urmat un prânz festiv dat de E. Sa Nunţiul A* postolic îu onoarea noilor episcopi Hossu şi contele loan Mlkes, episcopul latin de Szombathely. La aeest prânz au luat parte şi martorii episcopilor la procesul canonic. Sub decursul prânz»alui Nunţiul a salutat pe noii episcopi printr’o aleasă vorbire, la care a răspuns în termini foarte mişcători liustritatea Sa episcopul Vasile Hossu, în limba italiană şi contele Mikss în limba franceză.

liustritatea Sa episcopul Vasile, în­soţit de amicul său episcopul Orăzii, cu trenul de după-amiazi s’a reîntors ia sa­natoriul din Budapesta, unde va mai pe­trece câtva timp, după ce cu nespusă du­rere trebue să spunem, starea scumpei sale sănătăţi, lasă încă de dorit.

Clrculaţiunsa străinilor în Braşov în luna Nosmvrie. In luna trecută au petrecut în Braşov următorii străini: Din Austria 249, Bosnia 1, Bulgaria 2, Englitera 1, Francia 6, Germania 46, Grecia 8, Helve- ţia j, Italia 3, Macedonia 1, Olanda 3, Ro­mânia 212, Rusia 2, Sârbia 2, Suedia 1, Turcia 5 şi din Ungaria 722, cu totul 1265. Dintre aceştia au locuit în Hotel Calul alb 9, Central 54, Continental 54, Coroană 709, Europa 260, Grand 24, Mielul alb 16, Villa Kertsch 14, Metropol 3, Pară 25, Pre­deal 15 şi în case private 82.

0 operă românească la Paris. La o-pera din Paris se face puuerea în scenă a operei „Cobzarul“ , brodată de d-raFerraro, o distinsă compositeare, pe un libret da­torit d-şoarei Văcărescu şi luat din vieaţa noastră ţărănească. D-şoara Văcărescu se află acum în Bucureşti, ocupâudu se cu a- legerea costumelor naţionale necesare in­terpreţilor. „Cobzarul“ se va mai cânta la Berlin şi Haga, iar în toamna viitoare, pro­babil şi pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti.

Direcţiunea poştelor şi telegrafelor dinGluj publică un aviz privitor la împache­tarea şi adresarea corectă a pachetelor poştale. Cu prilejul sărbătorilor de Crăciun şi anul nou se expedeaza un număr enorm de pachete, cari numai aşa pot ajunge la destinaţie, dacă publiculîmplineşte regulele poştale cu privire la adrese şi la împache­tare. Nu este permis a se trimite bani sau juvaere în acelaş pachet cu alte obiecte. Afară de adresa corectă & primitorului este de dorit, ca trimiţătorul să-şi însemne nu­mele şi locuinţa primitorului uu numai pe biletul poştal de expediţie, ci şi în inte­riorul pachetului, ca în caz când adresa din afară ar deveni iiegibiiă, organele poş­tale totuşi să se poată orienta cui să in- manueze pachetul.

Bani falşi. In jurul Sâliştei (comit. Sibiiu) sunt în circulaţiune numeroase piese falşe de 5 cor. Avis publicului.

La reprezentaţia chinematografică de binefacere pentru îmbrăcarea şcolarilor să­raci s-a încassat suma de 28 cor. 80 fii., care s-a împărţit In patru părţi de câte 7 cor. 20 fii., anume pentru şcoala elem. ro­mână, şcoala eiem. de stat, şcoala elem. rom. cat. şi şcoala elem. ev. lut.

Nr. 260—1911.

Comitetul aranjator aduce şi pe acea stă cale mulţămită direcţiunii bioscopulaî, comandamentului reg. c. r. din loc şi fir­melor Zeii, Fleischer, Zeidner, Klewerkaus, Mtthlbăcher şi Schimdt precum şi tuturor ziarelor loeale pentru concursul dat.

Trei vapoare americane seifundat«.Telegrame din New-York aduc ştirea, eă trei vapoare cu 500 de pasageri s'au scu­fundat, pe o mare furtună, în marea Ka- riba. Pasagerii au fo*t toţi americani. Prin­tre ei se găsea şi un bancher cu familia sa. Vapoarele au încercat să se pună In legătură cu uscatul prin telegrafia fără fir, dar n’au isbutit.

AviS. Honvezii vor ţine în zilele de 14, 15, 16 Decemvrie a. c. exereiţii de tra­gere la tir în Poiană.

Dn groaznic accident de automobil s-apetrecut zilele acestea în Germania. In automobil se aflau comerciantul Apoi, so­ţia şi mama lui, apoi familia Riehter. Au­tomobilul care mergea cu o viteză verti­ginoasă spre Lipsea, pe drum s’a ciocnit de o casă In momentul când întrau în ti’o comună şi s’a sfărâmat complect. Soţia lui Riehter a murit pe loc, iar Riehter şi mama iui Apoi au fost grav răniţi.

Pescuirea heringilor. Deşi pescuirea heringilor pe ţărmul englez răsăritean de un timp Încoace nu prea progresează, to­tuşi în toamna aeestui an pescuitul herin­gilor a fost atât de îmbelşugat, încât de un secol nu s’a mai pescuit atât ca acum.

In actualul sezon al heringilor, care s-a început în Septemvrie, s-au prins până acum peste 851 milioane de heringi. In anul 1907, care a fost iarăşi norocos, s’au pescuit până ia Crăciun 520 milioane he­ringi, pe când în acest an numai în por­tul Jarmouth s-au pescuit 530 milioane d* heringi.

Tren electric între Pesta şi Yiena.„Neues Wiener Tagblatt“ publică o tele­gramă din New-Jork, in care se spune, că mai mulţi capitalişti americani au In­trat în tratative cu Viena şi Pesta pentru construirea unei linii ferate electrice între ceie două capitale. Cheltuielile construirei acestei linii se urcă ia 100 milioane coroane.

Concert militar. Mâne Duminecă, seara la orele 8 concert militar în otelul Co­roană. Intrarea liberă.

Exposiţie de tablouri pentru Crăcim120 tablouri, litographii artistice, colorate sunt expuse în casa de vânzare a oraşu­lui din Strada Hirscher până la 7/12 1911. Intrarea liberă. Tablourile sunt de vâ i- zare cu preţul dela cor. 1*20—720. Cata­loagele 50 fii.

Hârtie de maculatură de jurnale se vind« foarte ieftin, kilogr. cu 7 cr.; dacă se ia 100 kilogr. numai cu 6 er. k'logramuL Amănunte la administraţia ziarului nostru.

0 doftorie pentru popor, se poate num ca atare spirtul lui Moli şi sarea, care prin fricţiune întăreşte muşchi», alină durerile, precum şi tot felul de reumatism se vin­decă cu succes sigur. Preţul unei sticle 1 cor. 90 bani. Se trimite zilnic cu ram- bursă poştală de farmacistul şi liferantul curţii c. şi r. A. M o li, Viena’ Tuchiaubeni 9. In depositele din provincii să se ceară, expres preparatul Moli provăzut cu marca de scut şi subscriere. — (2)

Constantlnopol, 9 Dec, Ministrul de externe declară, că Poarta mi a dat încă nici un răspuns la demer­sul Rusiei. Se prevede că răspunsul va fi negativ.Roma, 9 Dec. Ziarul „Tribuna“ respinge acuzaţiunile absurde tur­ceşti, că Italia ar fi provocând aten­tatele din Macedonia. Rezultatele războiului ne sânt pe deplin favo­rabile; noi prin armare nu avem in­teres de a crea diversiuni şi d6 a provoca turburări, din potriva Turcia, care este deja ireparabil învinsă pe teatrul de războiu, poate avea uu atare interes.

POSTA REDACŢIUNI1.Un can d id at de preot. Mulţam it».

Te rugăm a ne comunica şi numele, pentru noi.

Proprietară ;

Văd. E len a D r. A u re i M ureşiann,

Redactor reep. loan S pu d ero ţ«

Pagina 4. G A L E T A Î K A K S I L V A S Î E L Nr. 260— 2911

l

GHETE TURUL■ÉÉMMCM

sunt de prima clasă, elegante, ga­

rantată durabilitatea şi foarte ieftine.

Cea mai mare fabrică din Monarhie.

T U R U L , fabrică de ghete Societate pe acţii, Timişoara.

bbTşoh, strada Porţii Mr. 8.Katalog gratis şi franco. 130 filiale în ţară şi străinătate. 180.000 părechi pe săptămână.

Avem e&oarea a aduoe la cunoştinţa Onor. public, că vindem m începere din 11 Novembre a.

toate articolele de modăpentru bărbaţi şi dame, ce se află în două prăvălii ale noastre, cu preţui*! foarte reduse

Cu toată stima

T h e i s s & M a r t o nStrada Vămei 9. (Hotel*Europa).

I Recomandabile cadouri de CrăciunprecumPerinl de divan, Covoare milieu, Coperte de pat cu dantele. Perdele, Mape de scris. Casete, Cu-

, saturi de mână, Începute şi isprăvitei Diferite Novităţi eu preţ convenabil. Asortiment minunat numai la

%r/yc * ' ^

X < vF r i t z Bo l e sch ,

de împletituri şi tapiserieB r a ş o v , Strada Yămai 29-

Prafurile-Seidlitz ale lui MOLLV eritab ile numai decă fie-care outiă este provădutâ eu m arca de ---------------- apă ra re a lui A. ftlOLL şi ou subscrierea s a . ---------------

ortopedice, Corsete artificiale,

Bandaje de văîămăturăcu pelotte de gumă sunt cele mai perfecte.

Cingătoritru toate boalele de sto­mac şi burtă.Ciorapi de gomăpentru cârceiPicioare artificiale,

mâni artificialepentru amputaţiprecum şi aparate de umblatpentru cei strâmbi bretelă ortopedică pentru cspiijşi

G a rn itu r i de botez, P e r in i de botez, C ăm ăşu ţe de botez,etc., precum şî articol!! de Iarnă cu preţurile^de fabrică cele mal ieftine

se află la

K. Ess i gmann,Braşov, Târgul poamelor 19.

Prin efectul de lecuire durabilă al Prafurilor-Seidlitz de A . Moli îu contra greutăţi" lor celor mai cerbicose la stomac şi pântece, în contra cârceilor şi acrelei !a stomac, con stipaţltniei cronice, suferinţei de ficat, congsstiunel de sânge, haemorhoidelor şi a celor ma diferite bole femeesci a luat acest medicament de casă o răspândire, ce cresce mereu de mai multe decenii îucoce. — Preţul unei cutii originale sigilate Corone 24— Fa'sidcaţiile se vor urmări De cale ju decâtorescă.

MCLl'S ítiíSfiriflíwsÉ uad Sp*zFranzbranntwem şi sare a iui Moli.

Veritabil numai ducă fie-care sticla este proyăzute cu marca...... de scutire şi cu plumbul lui A. Meii ---------- -------

Franzbranntwein-ul ei sa rea este torte bine cunos" cută ca un remediu popular cu deosebire prin tras (frotatj, almă durerile de şoldinâ şi reumatism si a altor urmări de i-ec^ală. —

Preţul unei cutii originale plumbate cor. 2.—

Săpun de copii a lui >J oll.Cel mai fin săpun de copii şi Dame, fabricat după metodul cel mai nou, pentru cultivarea kţională a pelei, cu deosebi'-e pentru copii şi adulţi. — Preţul unei bucăţi cor. —.40 b

Cinci bucăţi cor. 1.80— i Fie-care bucată de săpun, pentru copii este proveclută cu marca de apărare A. Moli. =Trimiterea principală prin F arm acistul A . ÎIOLLWien, I. TucalaHben 9

c. şi reg. lurnisor sl curţii imperiale.— Comande din provlnciâ se efectudză tţiluic prin rautb ursă poştală —

La deposite să se ceră anumit preparatele p r o f i r e rn ii', tara şt mar^a a*> rare a lui A. M O L L.Deposit în B raşov: Victor Buih, farmacist.

Toate articolele pentru tratamentul bolna­vilor după cel inai nou sistem al technicei mo­deme cu preţurile cele mai^ ieftine^ originale ale fabricei.

Preţ-curent ilustrat cu circa 3000 ilustraţi şi cu instrucţia de folosire trimite gratis şi franco Fabi ica c s. r. de bandaje de specialităţi medicalei BUDAPEST, IV.,VProv. Korona- herezeg uteza 17.Keleti J.Fondată 1873. Telefon 13-76.

Un ucenicaflă imediat apiicare în prăvălia d& băcănie ?i bumbăcărie a domnului Nicclae Duşoiu în Braşov.

Holdengrâber tlB R A Ş O V .

Depozit principal de vânzare pentruPeşte sărat de tot soiul, Măsline,¥ rama, Icre, Smochine, Roşcove, eT e le fon 440. Cu m ărunta nu vinde.

Ö vai! TrăiascăTuşea, răguşala şi flegma o vin- :: decă’iu te ’şi sigur:: ::

„Pastile alni Eeeer peaira piept“are gust bun şi nu strică apetitul.Per Zárton 1 cor. şi 2 coroane,

K a rto n de p ro b a âO ban i.

Depăşit principal de trim itere :Farmacia ‘ Reichspalatin,,I T ra“ f | Budapest, \ áczi-körut 17. Past^ , ^ m a

Se ca p ă tă în Braşov: üorsodj István, lulius Hornung, Emil Jekelius, Fran Kelemen, Viktor Klein, Rudolf Kugler, Láng & Theil, droguerie, EugeD Neustădter, Heinich G. Ober, Victor Roth, Stenner Frideric, Teutscb şi

Iuliup, Droguerie.R â ş n o v : losef Schesser, Eugen Pasteiner, Dr. Poschs Érben, droguerie.

TIPARUL TIPOGRAFIEI A. MURFŞIANU, BRAŞOV.