Tulburări de personalitate şi comportament generate de stres la profesorii din învăţământul...

TULBURĂRI DE PERSONALITATE ŞI

COMPORTAMENT GENERATE DE STRES LA

PROFESORII DIN ÎNVĂŢĂMÂNTUL

PREUNIVERSITAR

Student: Fazakas Péter-Attila

An: I

Dispiclina: Psihologia educaţiei

Profesor seminar: Cosa Lucia

1

Tulburări de personalitate şi comportament generate de stres la profesorii Fazakas Péter-Attila – Inf. an I

Tulburări de personalitate şi comportament generate de stres

la profesorii din învăţământul preuniversitar

Sumar:

1. Stresul

1. a. Stresul în general

1. b. Etapele principale ale stresului

1. c. Nivel biologic şi psihic

1. d. Efectele generale ale stresului

2. Tulburările de comportament şi de personalitate

2. a. Generalităţi despre tulburări de personalitate

2. b. Gruparea tulburărilor de personalitate

2. c. Generalităţi despre tulburările de comportament

3. Caracterul profesorului - caracter pedagogic

3. a. Cunoştinţe sau caracter ?

3. b. Chemare sau lipsă de posibilităţi ?

4. Stresul la profesori

4. a. Sindromul „Burn-out”„

4. b. Fazele sindromului „Burn-out”

4. c. Conştientizarea situaţiei

5. Chestionar de identificare a efectului stresului la profesori

5. a. Rezultate

6. Concluzii

6. a. Mărturia personală

7. Bibliografie

2


1. Stresul

1. a. Stresul în general

Expresii de genul „Sunt stresat!” sau termenul „stres” poate fi

auzit zilnic de la persoane din fiecare nivel al societăţii. Totuşi – dacă

privim după bucuria faptului că în sfârşit ceva ne uneşte – este

interesant de descoperit că cu câteva generaţii în urmă, acest termen

era necunoscut. Desigur acest lucru nu înseamnă că nu existau aceste

stări fizice sau psihice. Termenul „stres” a fost folosit prima dată într-

un context biologic de către Hans Selye, cine mai târziu a popularizat

acest concept pentru definirea oricărei reacţii necorespunzătoare

la o solicitare psihică sau fizică.

1. b. Etapele principale ale stresului

Stresul practic este o reacţie la diferite stimuli (stressor -i).

Acestea la rândul lor pot fi categorizate în funcţie de durata lor: acute –

(accute stressors) – cu durată scurtă şi cronice (chronic stressors) – cu

durată mai mare.

Prima etapă este cel al reacţiilor de alarmă şi are două

subetape:

- faza de şoc, când pot apărea hipertensiune şi hipotermie.

- faza de contraşoc, când organismul individului realizează o

contracarare a simptomelor din faza de şoc şi are la bază răspunsuri de

tip endocrin. Acest stadiu este caracteristic perioadei copilăriei când

rezistenţa biologică este foarte scăzută.

Etapa a doua este cel de rezistenţă specifică (revenire), când

după primul contact cu agentul stresor organismul se adaptează,

comportamentul individului fiind aparent normal, persistând modificări

specifice stadiului anterior, în special de la faza de contraşoc. În plan

3


ontogenetic, acest stadiu corespunde maturităţii, când individul are o

rezistenţă bună, fiind posibilă adaptarea la aproape orice tip de stres

din mediu.

Etapa a treia este cel de epuizare (aparţine bătrâneţii) când

scad aproape toate resursele adaptive ale organismului. Adaptarea nu

se mai menţine din cauza scăderii reacţiilor de tip vegetativ.

Fig. 1. Modelul GAS (General Adaptation Syndrome)

1. c. Nivel biologic şi psihic

Deşi nu se poate complet izolat ca un proces biologic (fizic) sau

stric psihic. Totuşi pot fi descrise anumite procese la cele două nivele

ce au loc la apariţia fenomenului.

Astfel la nivel biologic stresul este o reacţie fizico-psihică

generată de stimuli interni sau externi, ce pot fi plăcute sau neplăcute.

Aceste stimuli prin diferite mecanisme duc la modificări psiho-organice

în hipotalam, hipofiză, glanda suprarenală şi în sistemul nervos

vegetativ.

4


La nivel organic pulsul devine mai rapid şi contracţiile inimi mai

puternici, ca urmare creşte tensiunea arterială. Pe baza hormonală

creşte glicemia şi nivelul de adrenalină. Adrenalina provoacă

vasodilataţie la nivelul musculaturii striate şi musculatura inimii, ca

urmare eficacitatea contracţiilor creşte printr-un aport mărit de oxigen

şi glucoză.

La nivel psihic poate fi descris general ca: Stresul provoacă

sporirea capacităţii de concentrare, şi decizie. Sistemul nervos central

supus unei funcţionări sporite, se cere a fi capabilă de un răspuns

adecvat la stimulii sterogene (sindromul de adaptare). Dacă acest

răspuns întârzie sau nu poate fi dat din diferite motive apare distresul,

care suprasolicită sistemul nervos, şi organele aplicate şi apar semnele

patologice ale oboselii psiho-organice: apare oboseala, somnolenţa,

insomnia, stare de anxietate, tulburări afective paralel cu disfuncţii ale

glandelor (de exemplu: al glandelor secretoare provoacă ulcer gastro-

duodenal), prin suprasolicitarea centrului nervos a inimii apar palpitaţii,

tahicardii, simpoame coronariene fără modificări organice. Sterul mai

poate provoca slăbiciune musculară generalizată, cefalle,

hipertensiune arterilă oscilantă, valori ridicate ale glicemiei, spasm

bronşic ( asm bronşic pe baza de stres), depresie.

1. d. Efectele generale ale stresului

Folosind expresii mai simple pot fi observate anumite simptome

uşor depistabile în comportarea sau starea unui individ aflând sub

influenţa stresului („eşti o persoană stresată, dacă…”):

- iţi ieşi uşor din fire, fără a aveau vreun motiv anume;

- dimineaţa simţi ca nu te poţi da jos din pat ca să o iei de la

capăt;

- exagerezi totul;

- nu mai ai încredere în persoanele cele mai apropiate şi nici

măcar în tine;

5


- nu ai deloc timp pentru odihnă şi trebuie să faci totul în grabă;

- ai ajuns să mănânci foarte mult sau să existe zile în care să nu

te atingi de mâncare;

- te irita foarte rău cel mai mic zgomot sau să te sperie până şi

sunetul telefonului;

- nu mai găseşti nici o bucurie în cele mai mici plăceri ale vieţii;

- nu te poţi relaxa orice ai face, fiind foarte încordata fizic şi

psihic;

- să fumezi sau sa bei băuturi alcoolice doar pentru a te elibera

de tensiune

Rezultatele celor două studii care urmează arată un aspect de necrezut

al stresului. Desigur într-o lume materială dacă un indicator arată o

posibilitate de pierderi materiale sunt tratate altfel.

STRESUL Problema numărul 1 a U.S.A. (după - The American

Institute of Stress)

În unul din numerele revistei TIME editorialul se numea "STRESUL

Epidemia anilor 1980-1990", dar în prezent situaţia s-a înrăutăţit

progresiv;

Un raport al ONU din 1992 a etichetat STRESUL ca Boala

Secolului 20;

Organizaţia Mondiala a Sănătăţii a descris STRESUL ca Epidemie

Mondiala;

STRESUL la Locul de Munca este sursa principala de STRES al

Americanului;

STRESUL la Locul de Munca provoacă în Economia Americana

pierderi de 200-300 Miliarde $ anual prin absenteism, scăderea

productivităţii, înlocuirea angajaţilor, accidente, cheltuieli

medicale directe, cheltuieli legale, cheltuieli cu asigurările

medicale si compensaţii pentru angajaţi. Aceste pierderi depăşesc

cu mult Profitul Net total al primelor 500 Corporaţii din USA;

6


60-80% din Accidentele de Munca au la origine STRESUL

( inclusiv catastrofele ecologice Exxon Valdez si Three Mille

Island );

75-90% din vizitele la medicul de familie au la baza

problemele de Sănătate generate de STRES;

40% din cheltuielile de înlocuire a personalului se datoresc

STRESULUI. De exemplu firma Xerox estimează costul de înlocuire

al unui manager executiv la circa 1.500.000$ , iar înlocuirea unui

angajat 2.000-13.000$.

Cercetările recente confirma rolul important al STRESULUI în

afecţiunile cardiovasculare, neurologice, emoţionale. STRESUL

provoacă de asemenea perturbarea sistemului imunologic (de

apărare) provocând de la simple răceli la herpes, artrita, astm,

cancer si SIDA.

Totodată este evident că fiecare individ petrecând o mare parte

a timpului la locul de muncă cauzele şi efectele sunt prezente mai

evident pe acest plan. Un studiu de pe paginile web al StressOnline –

Anglia ne comunică următoarele statistici:

STRESUL constituie principalul factor de risc pentru:

73% din firmele sub 50 angajaţi;

72% din firmele cu 50 – 100 angajaţi;

64% din firmele cu 100 –200 angajaţi;

65% din firmele cu 200-1000 angajaţi;

68% din firmele cu peste 1000 angajaţi.

Cauze ale STRESULUI :

Noi Tehnici de Management care Includ Cercurile de Calitate şi

Plata funcţie de Performanţă;

Programul de Lucru Prelungit;

7


Redundanta provocată de Fisa Postului lipsa sau de slaba

calitate;

Hărţuirea angajaţilor;

Lucru în schimburi.

Primii 2 factori de risc la locul de muncă pe domenii de activitate:

Agricultură Chimicale si Solvenţi (67%)

STRES(54%)

Sănătate Dureri de Spate(74%)

STRES(71%)

Distribuţie şi Hoteluri Dureri de Spate(74%)

Somn(73%)

Bancar si Finanţe Ecran Calculator(83%)

STRES(73%)

Educaţie STRESS(80%)

Somn(45%)

Producţie Zgomot(74%)

Maşini(62%)

Energie şi Apa Somn(70%)

STRES(60%)

Construcţii Somn(70%)

Zgomot(67%)

Administraţie STRESS(72%)

Ecran(63%)

Transport si Telecom. STRESS(70%)

Somn(64%)

Servicii Speciale STRESS(62%)

Somn(58%)

8


Privind această statistică trebuie să evidenţiem stresul ca un

factor important al activităţilor zilnice dar din perspectiva subiectului

nostru - tulburări de personalitate şi comportament generate de stres

la profesorii din învăţământul preuniversitar – nu putem să evităm

semnalul de alarmă care este prezent deasupra fiecărui activităţi de

pedagogie.

2. Tulburările de comportament şi de personalitate

În primul rând trebuie să clarificăm o reacţie interesantă ce am

observat la majoritatea persoanelor cărora le-am amintit de subiectul

acestei lucrări. Reacţia a fost una de mirare exprimată printr-o faţă

surprinsă la care s-a ataşat un scurt timp de linişte necesară pentru

procesarea relaţiei între cuvântul „profesor” şi expresia „tulburări de

comportament şi de personalitate”. Fără îndoială mulţi au adus aminte

de situaţii din anii de şcoală prin care încercau să găsească relaţia

între termenii mai sus menţionaţi.

2. a. Generalităţi despre tulburări de personalitate

Tulburarea de personalitate se defineşte ca pattern stabil de

trăiri afective şi comportamente, ce deviază semnificativ de la

standardul culturii de apartenenţă a respectivului individ, este

generalizat şi inflexibil, are debutul în adolescenţă sau prima parte a

vieţii adulte, este stabil în timp şi generează distres sau dizabilitate.

Tulburările de personalitate sunt abordate sub aspectul

modelului trăsăturilor, văzute ca fiind relativ stabile transsituaţional.

Tulburările de personalitate apar atunci când trăsăturile de

personalitate devin foarte inflexibile, dezadaptative şi generează

dizabilitate şi distres.

9


Aceste tulburări pot fi egodistonice (persoana trăieşte o stare de

distres) sau egosintonice (nu apare distresul legat de boală); de reţinut

că, în primul caz trăirea afectivă negativă apare legata de prezenta

bolii şi reacţiile celorlalţi la aceasta, în timp ce în cel de-al doilea caz,

individul nu accepta ca are o tulburare de personalitate, dar poate trăi

stări de distres datorita faptului ca cei din jur nu-l accepta aşa cum

este;

2. b. Gruparea tulburărilor de personalitate

Tulburările de personalitate sunt grupate pe baza similitudinilor

descriptive:

Grupa A – include tulburările de personalitate de tip paranoid,

schizoid şi schizotipal. Trăsătura comună a acestora este

excentricitatea.

Grupa B – include tulburările de personalitate de tip antisocial,

borderline, histrionic şi narcisist. Trăsăturile comune ale acestora sunt

teatralitatea, emotivitatea, extravaganta.

Grupa C – include tulburările de personalitate de tip evitant,

dependent, obsesiv-compulsiv. Trăsăturile comune ale acestora sunt

anxietatea, teama.

2. c. Generalităţi despre tulburările de comportament

Tulburarea de comportament se manifesta prin comportament

persistent în direcţia violării drepturilor celorlalţi şi a regulilor sociale

de baza. Cred că nu este nici o îndoială că majoritatea studiilor şi a

literaturii de specialitate din acest domeniu se îndreaptă spre copii şi

adolescenţi. Teoretic se presupune o descendenţă a acestor tulburări

după adolescenţă.

Un alt fapt este ca de obicei tulburările de comportament sunt de

cele mai multe ori asociate cu tulburările de personalitate.

10


Datorită faptului că lucrarea aceasta are ca scop practic

studierea efectului stresului asupra personalităţii şi comportamentului

profesorilor, voi prezenta doar câteva tulburări comportamentale

generale ale personalităţii unui adult. Următoarele informaţii sunt

preluate pe baza prezentării Dr. Ozsváth Károly – („Boli psihiatrice

nepsihotice” – „A NEM PSZICHOTIKUS PSZICHIÁTRIAI KÓRKÉPEK”):

Comportament anormal şi tulburări de control-impuls

Tulburări ale identităţii sexuale

Parafilie - Reprezintă dorinţa sexuala intensa, fantezii sau

comportamente care implica obiecte, activităţi sau situaţii

insolite şi cauzează suferinţă sau umilinţă altor persoane sau

propriei persoane.

Agravare

Tulburări de exprimare verbală

Tulburări de somn

3. Caracterul profesorului - caracter pedagogic

Am introdus acest capitol din simpla cauză că mi-sa părut un

factor important, pe baza discuţiilor cu persoane mai implicaţi în

activităţi de consiliere şi cu pregătire în domeniul psihologiei.

Întrebări „cum ar trebuii să arate un pedagog sau profesor” sau

„care sunt cele mai importante caracteristici al unui profesor” par deja

retorice, dar răspunsurile ascund realităţi surprinzătoare.

În domeniul educaţiei un profesor este o persoană care educă şi

învaţă pe alte persoane. Un profesor care educă un anumit student

poate fi de asemenea descris ca un tutore personal.

Dar pe lângă definiţia wikipedia-nă, dacă căutăm rădăcinile

caracterului ar fi interesant să ne uităm la câteva cuvinte şi expresii

care descriu această persoană sau rolul acestei persoane:

- profesor – „Persoană cu o pregătire specială într-un anumit

domeniu de activitate şi care predă o materie de învăţământ” – zice

11


DEX ´98 (Dicţionar Explicativ al Limbii Române). Prima dată a fost

ataşat unui nume în 1706, iar termenul provine din cuvântul latin

professorius – „participant la învăţarea publică”

- învăţător – după cum este şi evident acest termen are mult de

a face cu „învăţătura” şi cel care dă mai departe această învăţătură

este învăţătorul. Deşi expresia astăzi este folosit de obicei pentru

profesorii claselor elementare (I-IV), totuşi procesul de predare a

învăţăturii nu se opreşte.

- pedagog - Persoană cu pregătire specială, care se ocupă,

teoretic şi practic, cu munca didactică şi educativă. În antichitate

sclavii instruiţi care însoţea pe copiii stăpânului la şcoală şi îi ajuta la

învăţătură se numeau pedagogus.

- dascăl – cântăreţi în biserică, cantor este adevăratul sens al

cuvântului românesc dar fiind mai demult aceste persoane era

responsabil şi de o parte a educaţiei unui colectiv mai restrâns sau

izolat – de obicei un sat. Termenul provine din cuvântul dida,skaloj

(didascalos) – folosit în Noul Testament pentru descrierea oamenilor

care au transmis învăţături despre Dumnezeu şi responsabilitatea

omului.

Desigur ar fi şi mai multe dar aceste 3 fiind cele mai des folosite

mă gândesc că ne arată câteva aspecte a acestei profesii.

În concluzie un pedagog ar trebuii să fie o persoană cu aptitudini

didactice şi educative remarcabile împletit şi cu o înclinaţie spre

această ocupaţie. Nu putem să ascundem realităţile care există sub

perdeaua acestui mecanism colosal – de multe ori haotic – numit

„învăţământ”. Persoane cu cunoştinţe cu adevărat remarcabile dar

fără nici urmă de aptitudini didactice şi mai puţin educative ajung să

predea câte-o materie care este vital unui elev.

Cei care sunt responsabili de asta ar trebuii să pună întrebarea

ce fel de modele se pun în faţa unei noi generaţii. Desigur am ajuns să

trăim într-o lume în care nu mai sunt importante valorile etice,

12


sufleteşti şi chiar în domeniul educaţiei este o tendinţă de a categoriza,

de a măsura nivelul sau calitatea unui pedagog exprimate în indicatori

numerice: câte ore are, câţi elevi participă etc.. Desigur nici aceste

lucruri nu sunt de neglijat dar nu se iau în consideraţie calităţi şi valori

etice, factori importanţi în procesul de formare a unei persoane mai

ales în timpul adolescenţei.

3. a. Cunoştinţe sau caracter ?

La acest punct aş dorii să evidenţiez un fenomen deseori întâlnit

în oricare institut de învăţământ de orice nivel. Din perspectiva

elevilor, studenţilor şi a părinţilor de observat o reacţie interesantă în

ce priveşte echilibrul între „cunoştinţele profesionale” şi „valori de

personalitate” - sau caracterul – profesorului. Înclinaţia balanţei este

desigur spre caracterul pedagogului dar echilibrul ideal ar fi: cunoştinţe

adâncite împletit cu o personalitate şi comportament demn de urmat.

În cele ce urmează voi prezenta câteva concluzii pe baza unui

studiu făcut de Suplicz Sándor de la Centrul Pedagogic de Inginerie

şi de Instruire a Profesorilor – din cadrul BFM (Budapesti Műszaki

Főiskola – Facultatea Technică din Budapesta) cu titlul: Competenţele

profesorilor din perspective elevilor.

Întrebările la baza studiului erau simple:

1. Cine ţi-a fost cel mai bun profesor din liceu ?

2. Care au foste cele (cel mult) trei însuşiri prin care s-a deferit

de ceilalţi ?

Tot aceste întrebări au fost puse în legătură cu cel mai

incompetent profesor.

Schiţat prezint unele rezultate relevante:

13


Fig. 2. Calităţile unui profesor ideal

Fig. 3. Trăsăturile unui profesor considerat incompetent

Persoana cheie

Profesorul ideal Ţinută etică

14


Conştiincios

Empatie

Gata de a da ajutor

Profesorul incompetent

Impredictibil

Incorect

Instabil

Meschin

Indiferent, sindr. „Burn Out”

Desigur se poate argumenta peste aceste rezultate, dar cred

oricine ar fi de acord cu simplul fapt că doar cunoştinţele tehnice nu

sunt de ajuns ci trebuie împletit cu un caracter pedagog, o

personalitate care se remarcă prin nişte trăsături specifice.

Totodată să nu uităm că aceste rezultate nu includ factorul de

stres, destul de important în cele două puncte de vedere. Totuşi cred

că poartă un mesaj în ce priveşte domeniile în care „instruirea”

pedagogilor ar fi cel mai important.

3. b. Chemare sau lipsă de posibilităţi ?

Din cele amintite mai sus ajungem la un subiect delicat dar

despre care se merită discutat în câteva rânduri. Persoanele cu care

am reuşit să schimb nişte idei şi care lucrează ca psihologi în cadru

sistemului de învăţământ (şi nu numai) au amintit de o problemă

actuală pe care am încercat să sugerez în titlul acestui subcapitol.

Nu este un lucru rar ca mulţi absolvenţi de studii superioare nu-şi

găsesc de lucru în domeniile care ar dorii şi atunci ca o „barcă

salvatoare” caută să valorizeze cunoştinţele în instituţii de învăţământ.

Desigur acest lucru – la prima vedere - nu este ceva rău, dar pe baza

studiului de mai sus şi a nesfârşitelor plângeri al părinţilor şi elevilor

din cauza schimbărilor din an în an a unui sau mai multor profesori, nu

cred că este un lucru de ignorat.

Din propria experienţă – şi ca elev şi ca profesor – pot să afirm

faptul că dacă cineva are cunoştinţele necesare (sau de multe ori nici

15


acestea) poate să intre în învăţământ fără că cineva să verifice

îndeajuns capacităţile sau caracterul de pedagog. Sunt desigur testele

psihologice de la începutul fiecărui an sau verificări periodice al

cunoştinţelor pedagogice dar comportamentul, persoana profesorului

nu pare important în desfăşurarea activităţii de profesor.

Desigur aici putem vorbii şi de un climat social instabil care este

un factor important în această problemă dar scopul acestei lucrări nu

este studierea acestora.

4. Stresul la profesori

După cum s-a văzut mai înainte stresul este un factor important

în calitatea oricărei activităţi desfăşurate. Acest lucru nu este altfel nici

la profesorii din învăţământul preuniversitar.

4. a. Sindromul „Burn Out”

În ultimul timp se vorbeşte de acest sindrom sau stare de

epuizare, care formulat general înseamnă. Prin prisma acestui sindrom

cred că este cel mai uşor de studiat subiectul lucrării.

Este vorba (după Viorica Dragomir, Clinica Aquamarin – de pe

site-ul www.topsanatate.ro) despre o stare de epuizare, atât fizică cât

şi psihică, caracterizată prin prezenţa următoarelor simptome:

oboseala intensă cu dureri difuze (dorsalgii sau migrene) şi

tulburări de somn;

sentiment de “dezumanizare” care se traduce printr-o detaşare

emoţională din ce în ce mai evidentă, mergând chiar pana la

absenta emoţiilor faţa de alţii, dacă nu chiar o totală indiferenţă

la suferinţa lor;

o decepţie faţă de profesie şi sentimentul de inutilitate legat de

activitatea respectivă

16


Acest sindrom de epuizare profesionala îi afectează mai ales pe

aceia care au ales domenii de lucru care implică alte persoane (ca, de

exemplu, avocaţii, profesorii, personalul medical, educatorii) pe scurt,

toţi cei care se dăruiesc pe ei înşişi şi nu simt întotdeauna că “primesc

ceva în schimb” (foarte adevărat şi în cazul profesorilor).

Puncte comune cu depresia:

tulburări ale somnului;

tulburări digestive;

scăderea eficienţei în munca;

senzaţie progresivă de epuizare cu răsfrângere asupra

mediului familial;

iritabilitate faţă de cei apropiaţi;

lipsa dialogului;

senzaţia de a fi "golit" sau în alta parte;

impresia că munca invadează totul, inclusiv viaţa privată.

În raport cu munca se constată un sentiment de ambivalenţă

(Coexistenţă simultană a două aspecte (total) diferite sau opuse),

însoţita de următoarele stări:

tendinţa de a rămâne din ce in ce mai târziu la serviciu;

dificultatea de a se cruţa pe sine;

lipsa rapidităţii in executarea unor sarcini simple;

dezinteres fata de munca.

4. b. Fazele sindromului „Burn-out”

Rar se întâmpla ca sindromul „burn-out” să apară dintr-o data şi-

n totalitate. El este mai degrabă insidios, într-atât încât, de cele mai

multe ori, putem descrie patru etape esenţiale. Dr. Dominique Barbier

descrie în cartea sa “Ieşirea din depresie – medicamente sau

psihoterapie” următoarele faze ale sindromului „burn-out”:

1. Entuziasmul ideal: este vorba despre o atitudine care îl

caracterizează mai degrabă pe începător care suprainvesteşte în

17


cariera la un nivel energetic extrem de ridicat; de unde noţiunea de

“ardere”.

2. Stagnarea ineficienta: munca îşi pierde aspectul primordial. Se

produce o dezinvestire progresivă care face ca acesta să-şi piardă

nuanţa stimulatoare. In schimb, revendicările personale vin in prim-

plan ca şi cum individual ar fi fost păcălit şi ar căuta o reparaţie

externa.

3. Sentimentul de frustrare: în acest moment se dezvoltă

tulburări fizice (cefalee, migrene, tulburări gastrointestinale, etc.),

comportamentale şi emoţionale (anxietate, depresie). Subiectul îşi

pune întrebări în privinţa sensului muncii sale, îşi analizează din nou

alegerile, se simte rău, nu mai are chef sa muncească.

4. Sentimentul de plina dezamăgire şi poziţia de securitate:

individual se simte aproape în mod cronic frustrat în munca, deşi

recunoaşte ca are nevoie de ea din motive pur economice. Fapt care

este, într-o oarecare măsura real şi îi reflecta o imagine devalorizata

de sine însuşi.

Sindromul „burn-out” nu este simplu de tratat sau de abordat,

întrucât prin multitudinea factorilor care provoacă şi in timp agravează

aceasta stare, şi intervenţiile sunt de dorit să se desfăşoare pe mai

multe dimensiuni. O intervenţie din partea angajatorului sau instituţiei

ar trebuii să aibă ca scop o mai bună împărţire a

responsabilităţilor, ceea ce-i va permite salariatului să aibă o munca

variata pentru a se sustrage monotoniei îndatoririlor. Grupurile de

întrajutorare, seminariile, simpozioanele pot facilita o mai bună

împărtăşire a dificultăţilor şi, mai ales, ieşirea din izolare. La nivel

individual, dacă se doreşte o schimbare mai radicala şi se doreşte o

analiza atentă a alegerilor personale, se recomanda urmarea unei

psihoterapii.

Nu cred că este ceva necunoscut starea mai sus descrisă pentru

o persoană care desfăşoară activităţi pedagogice şi nu numai. Dar

18


neapărat ar trebui identificate cauzele şi gravitatea situaţiei. Primul

pas ar fi conştientizarea situaţiei atât la nivel personal cât şi la nivel

de conducere a instituţiei din care face parte persoana în cauză.

Desigur aceasta implică sisteme de monitorizare şi control al

activităţii didactice şi a comportamentului pedagogului. În plus

implică proiectarea de metode de evitare a sindromului „Burn-

out”, ceea ce implică desigur costuri suplimentare.

4. c. Conştientizarea situaţiei

După ce m consultat câteva persoane implicaţi în „activitatea”

de psiholog – aşa cum amintit mai înainte – am reuşit să formulez

câteva fenomene reale în ce priveşte stresul la profesorii din

învăţământul preuniversitar:

- conştientizarea situaţiei – adică mai bine zis lipsa acestuia.

Aşa se pare că acest fenomen care domină societatea – cred că nu

greşesc dacă o numesc – est-europeană. Nu avem curajul să admitem

că avem situaţii şi stări pe care nu le putem explica şi avem nevoie de

ajutor. Cred că acest lucru se datorează – pe de o parte – concepţiei

materialiste şi a promovării succesului material. Foarte puţini profesori

recunosc că au probleme generate de stres şi acest lucru influenţează

munca lor.

- lipsă de comunicare – acest lucru se leagă foarte mult de cel

anterior şi se datorează tot lipsei de curaj de a recunoaşte anumite

situaţii sau stări şi astfel nici nu de pune întrebarea dacă ar trebuii să

discut aceste probleme cu un eventual psiholog sau chiar şi cu o altă

persoană situaţiei din învăţământul.

- identificarea „vinovaţilor” – aici mă refer la sursele de stres.

De multe ori când un profesor întră într-un cabinetul de psihologie al

şcolii în 90% din cazuri vorbeşte despre clase cu probleme şi elevi cu

tulburări de personalitate şi comportament. Fără îndoială sunt astfel de

probleme reale, care pot genera sindromul „Burn-out” la un pedagog

19


dar în ce priveşte persoana şi comportamentul profesorului se vorbeşte

puţin.

- abuz de autoritate – un fenomen des întâlnit care marchează

în special profesorii cu probleme în viaţa privată. Şi aici este o discuţie

întreagă în ce priveşte implicarea vieţii private în activitatea de

pedagog, dat fiind faptul că mai înainte am vorbit despre caracterul

unui pedagog, care nu-şi lasă însuşirile şi persoana lui acasă când se

duce la serviciu şi nici invers. Cel mai des întâlnit este abuzul verbal,

care deja este o tulburare de comportament. În general este atitudinea

caracterizată de principiul: ”fac ce vrea că pot să fac ce vreau”.

- reacţia: scăpare – reacţia cel mai des întâlnită este aceea de

simpla ieşire din sistemul de învăţământ. Mulţi foşti profesori

motivează schimbarea locului de muncă prin expresii de genul: „nu-mi

distrug nervii pentru copii altora”. Desigur aici trebuie să despărţim

două aspecte:

- aspectul profesorului – adică sunt întrebări care ar trebui

puse: „am eu personalitate de profesor ?” – „acesta ar fi rostul (rolul)

meu în viaţa socială ?”. Acest aspect aş numii ca „aspectul

chemării”. Poată că este un lucru „demodat” dar nu pot să nu mă mir

când aud oameni în vârstă care povestesc de „învăţătorul satului” care

era un om dedicat pentru pedagogie şi cu o personalitate necoruptă.

Lipsa de conştiinţei de „chemare” ar fi interesant de studiat.

- aspectul sistemului – adică al angajatorului şi a societăţii. Nu

putem ignora condiţiile în care se desfăşoară activităţile în sistemul de

învăţământ. Totodată problemele sociale îşi pun amprenta pe

atitudinea şi comportamentul elevilor.

5. Chestionar de identificare a efectului stresului la

profesori

La final aş propune un chestionar pe baza: „NORME

METODOLOGICE - Examinarea Psihologică Anuală Vizând Screening-ul

20


Problemelor Psiho-Comportamentale ale Personalului din Învăţământul

Preuniversitar” – propus de Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi

Colegiul Psihologilor din România.

CHESTIONAR DE AUTOEVALUARE A SĂNĂŢĂŢII MENTALE

(CASM)*

* Copyright: International Institute for the Advanced Study of Psychotherapy and

Applied Mental Health. Se acordă dreptul de utilizare nelimitată în scopul

prezentelor norme.

A. ISTORIC

1. Aţi avut vreodată probleme

emoţionale/psiho-comportamentale?

Da Nu

Dacă da, specificaţi:

2. În prezent consideraţi că aveţi o

problemă emoţională/psiho-

comportamentală?

Da Nu

Dacă da, care este problema dvs.?

3. Alţii consideră că aveţi o problemă

emoţională/psiho-comportamentală?

Da Nu

Dacă da, cine şi ce problemă?

4. De când au început problemele

emoţionale/psiho-comportamentale

pe care le aveţi acum?

5. De ce credeţi că aveţi aceste

probleme?

6. Aţi beneficiat de tratament pentru

probleme emoţionale/psiho-

comportamentale, în trecut?

Da Nu

Dacă da, specificaţi:

7. Care a fost/este reacţia

persoanelor apropiate faţă de

21


problemele dvs.?

8. Care a fost/este reacţia

persoanelor cu care lucraţi faţă de

problemele dvs.?

B. În viaţa de zi cu zi suntem confruntaţi adesea cu situaţii

negative care sunt asociate cu dificultăţi în funcţionarea cotidiană (ex.

realizarea sarcinilor în familie, la serviciu, în relaţiile interpersonale).

Citiţi în continuare descrierile generale ale funcţionării în diverse

domenii ale vieţii cotidiene şi încercuiţi cifra din dreptul nivelului care

descrie cel mai bine starea dumneavoatră actuală. În dreptul nivelului

încercuit menţionaţi pe scurt activităţile la care vă referiţi (ex. în

familie, la serviciu, în relaţiile interpersonale etc.).

Funcţionarea în Viaţa Cotidiană:

1. Funcţionare superioară într-un

domeniu larg de activităţi

2. Funcţionare bună într-un

domeniu larg de activităţi

3. Unele dificultăţi în activităţile importante

4. Deterioare uşoară

5. Deterioare medie

6. Deterioare severă

7. Deterioare severă în situaţii multiple

8. Deterioare severă până la

incapacitate de funcţionare

9. Dificultăţi în a funcţiona independent

10. Dificultăţi în a funcţiona independent, fără a crea prejudicii propriei

persoane sau altora)

22


C. În viaţa de zi cu zi suntem confruntaţi adesea cu situaţii negative

(ex. probleme în familie) care sunt asociate cu probleme psiho-

comportamentale. Ele se exprimă în stări de tensiune-anxietate,

tristeţe-depresie, nemultumire-furie, remuşcare-vinovăţie etc. Citiţi în

continuare descrierile generale ale tabloului psiho-emoţional şi

încercuiţi cifra din dreptul nivelului care descrie cel mai bine starea

dumneavoastră actuală. În dreptul nivelului încercuit menţionaţi

manifestările psiho-comportamentale dominante.

Tabloul Psiho-Emoţional:

1. Nu apar manifestări psiho-emoţionale negative

2. Manifestări psiho-emoţionale minime

3. Manifestări psiho-emoţionale uşoare, asociate

unor evenimente negative

4. Manifestări psiho-emoţionale uşoare,

neasociate cu evenimente negative specifice

5. Manifestări psiho-emoţionale moderate

6. Manifestări psiho-emoţionale intense

7. Manifestări psiho-emoţionale severe:

Deficienţe în comunicare şi în gândire

Prezenţa unor idei neobişnuite (neînţelese de ceilalţi) adesea

asociate cu viziuni sau voci

Tentative de suicid, pericol de vătămare a propriei persoane şi

a altora

Pericol de vătămare severă a propriei persoane şi a altora

D. Notaţi răspunsul corect (cu „X”) în interiorul căsuţei

corespunzătoare.

Aţi avut vreodată: Niciodat

ă

Cu

mai

bine

de 6

În

ultime

le 6

luni

23


luni în

urmă

1. O dispoziţie euforică (asemănătoare cu o

stare de „beţie”), comportamente

necontrolate (ex. contacte sexuale

neprotejate frecvente, cheltuieli

extravagante etc.) şi nevoie de somn mult

redusă care să dureze o săptămână sau

mai mult?

2. O dispoziţie excesiv de iritabilă, cu furie,

certuri, episoade în care aţi spart lucruri,

care să conducă la dificultăţi în relaţiile cu

ceilalţi şi care să dureze o săptămână sau

mai mult?

EHP

E. Notaţi răspunsul corect (cu „X”) în interiorul căsuţei

corespunzătoare.

Vi s-a întâmplat vreodată: Niciodat

ă

Uneor

i

Deseo

ri

1. Să primiţi mesaje speciale prin televizor,

radio, ziare, sau diferite lucruri din jurul dvs.?

2. Ca unele persoane să facă tot posibilul

pentru a vă discredita şi răni?

3. Să aveţi senzaţia că aveţi puteri speciale,

pe care alţii nu le au?

4. Să aveţi senzaţia că ceva nu este în regulă

cu corpul dvs., deşi medicii nu au găsit nimic

(de exemplu, v-aţi gândit că aveţi cancer sau

altă boală foarte gravă)?

5. Să aveţi senzaţia că aţi comis o crimă sau

24


ceva rău pentru care trebuie să fiţi pedepsit

(ă)?

6. Să aveţi experienţe religioase ieşite din

comun?

7. Să auziţi lucruri pe care alţii nu le pot auzi

(de ex. sunete sau vocile unor oameni

vorbind sau şoptind între ei)?

8. Să aveţi viziuni sau să vedeţi lucruri pe

care alţii nu le văd ?

9. Să aveţi senzaţii ciudate în diferite părţi ale

corpului?

F. Notaţi răspunsul corect (cu „X”) în interiorul căsuţei

corespunzătoare.

În ultimele două săptămâni: Deloc Uneor

i

Deseo

ri

Tot

timpu

l

1. V-a trecut prin minte că ar fi mai

bine să muriţi?

2. V-aţi gândit să vă sinucideţi?

3. Aţi încercat să vă sinucideţi?

RS

G. Notaţi răspunsul corect (cu „X”) în interiorul căsuţei

corespunzătoare.

1. În prezent luaţi medicaţie ? Da Nu

Dacă da, ce anume (specificaţi):

25


2. Consumaţi, de regulă, mai

mult de 3 pahare de băuturi

alcoolice pe zi?

Da Nu


3. Consumaţi droguri sau alte

substanţe interzise?

Da Nu


TCS

H. Încercuiţi răspunsul care vi se potriveşte, în legătură cu

următoarele afirmaţii:

1. Dacă promit ceva atunci mă ţin întotdeauna de cuvânt indiferent de

costuri şi de inconvenienţele care intervin. DA NU

2. Toate obiceiurile mele sunt corecte şi de apreciat. DA NU

3. Mi-am însuşit uneori lucruri (ex. fie şi o bucată de hârtie sau un

creion) care aparţineau altcuiva. DA NU

4. Am uneori tendinţa de a mă lăuda. DA NU

5.a. Rezultate

Deşi nu acest formular ar fi trebuit să fie cunoscut de mai mulţi

pedagogi m-a mirat în primul rând răspunsurile asemănătoare şi

reacţia de scepticism faţă de o evaluare de acest gen. 18 de profesori

au completat aceste formular şi următoarele.

Astfel din 18 de persoane care au completat chestionarul:

- 17 au afirmat că nu au avut niciodată şi nici acum nu au

probleme emoţionale/psiho-comportamentale

- au 16 au funcţionare bună într-un domeniu larg de activităţi în

viţa cotidiană; 1 funcţionare superioară; 1 unele dificultăţi în activităţile

26


importante;

-12 au declarat că nu apar manifestări psiho-emoţionale

negative; 5 că au manifestări psiho-emoţionale negative minime; 1 că

apar manifestări psiho-emoţionale uşoare, asociate unor evenimente

negative

- 17 de persoane nu au avut dispoziţie euforică, comportamente

necontrolate şi nevoie de somn mult redusă care să dureze o

săptămână sau mai mult şi nici o dispoziţie excesiv de iritabilă, cu

furie, certuri, episoade în care au spart lucruri, care să conducă la

dificultăţi în relaţiile cu ceilalţi şi care să dureze o săptămână sau mai

mult; doar 1 - a bifat răspunsul: „în ultimele 6 luni” la a doua

întrebare.

- 17 de persoane nu a „primit” mesaje speciale prin televizor,

radio, ziare, sau diferite lucruri din jurul lor; 1 – susţine că uneori

- 14 din cei întrebaţi susţin că nu i-sa întâmplat niciodată ca

unele persoane să facă tot posibilul pentru a-i discredita şi răni; 4

susţin că uneori

- 17 nu a avut niciodată senzaţia că au puteri speciale, pe care

alţii nu le au; 1 susţine că uneori

- 17 au senzaţia că ceva nu este în regulă cu corpul lor, deşi

medicii nu au găsit nimic; 1 declară că uneori

- nici unul dintre cei întrebaţi nu a avut senzaţia că ar fi comis o

crimă sau ceva rău pentru care trebuia să fie pedepsit

- 17 nu au avut niciodată experienţe religioase ieşite din comun;

1 susţine că uneori

- nici unul dintre cei întrebaţi nu au auzit lucruri pe care alţii nu le

pot auzi (de ex. sunete sau vocile unor oameni vorbind sau şoptind

între ei) sau să aibă viziuni sau să vadă lucruri pe care alţii nu le văd

- 17 nu a avut niciodată senzaţii ciudate în diferite părţi ale

corpului; 1 – susţine că uneori

27


- nici unul dintre cei care au completat formularul nu i-sa trecut

prin minte că ar fi bine să moară, nici să se sinucidă sau să fi încercat

să de sinucidă

- 16 au declarat că nu iau medicamente în prezent; 2 că DA

- 17 nu consumă de regulă, mai mult de 3 pahare de băuturi

alcoolice pe zi; 1 a susţinut că DA

- nici unul dintre cei care au fost întrebaţi nu consumă droguri

sau alte substanţe interzise

- 10 susţin că ţin întotdeauna de cuvânt indiferent de costuri şi

de inconvenienţele care intervin; 8 că NU se ţin

- 13 susţin că obiceiurile lor sunt corecte şi de apreciat; 5 că

afirmaţia nu i-se potriveşte

- 9 găsesc adevărat afirmaţia: „Mi-am însuşit uneori lucruri (ex.

fie şi o bucată de hârtie sau un creion) care aparţineau altcuiva.”; 9 NU

- 9 găsesc potrivit persoanei lor afirmaţi că au tendinţe de a se

laudă; 9 susţin că NU

Desigur rezultatele mai sus amintite ar fi mult mai concludentă

dacă ar fi fost completat de mai mulţi pedagogi. Totodată există şi o

marjă de incoerenţă care provine – după părerea mea – din

superficialitatea unora din cei care au completat formularul. Dar totuşi

cred că ne dau o oarecare imagine despre autoevaluarea profesorilor

din învăţământul preuniversitar.

6. Concluzii

Aş începe acest punct cu două articole din ziare renumite. „Sute

de profesori din judeţul Botoşani suferă de afecţiuni psihice şi etilism

cronic, precum şi schizofrenie, susţine [….], inspector general al

Inspectoratului Şcolar Judeţean.” – sună subtitlul articolului, după care

se prezintă opinia persoanei mai sus numite cu privire la situaţia

profesorilor: „Personal, cred că sunt sute de profesori în total care au

28


afecţiuni psihice şi care au şi etilism cronic. Dar medicul îi scrie că e

temporar, că e în evoluţie. Probabil se aşteaptă ca unul dintre ei să

omoare pe cineva pentru a - se face o evaluare corectă.”

Articolul dintr-un alt ziar are ca titlu: „Copii loviţi cu arcuşul

peste cap, inspector şcolar general ameninţat”. Sub această

introducere se prezintă acelaşi situaţie :” Unul dintre profesori predă

educaţia fizică şi sport şi mergea beat la ore. Acesta a ameninţat-o pe

[…] chiar în biroul său de inspector şcolar general, urlând practic la

aceasta. Celălalt profesor preda muzică la o scoală generală de

prestigiu din municipiul reşedinţă de judeţ şi a fost reclamat că a venit

la ore îmbrăcat în pijamale şi că-i loveşte pe elevi cu arcuşul peste

cap.”

Nu vreau să comentezi citatele de mai sus dar pe baza acestui

lucrări pot fi puse câteva întrebări:

- Sunt toţi pedagogi cei care desfăşoară această activitate? Sub

ce criterii sunt identificaţi ei ? Cine le identifică ?

- Sunt pedagogii adevăraţi motivaţi şi instruiţi în profesia lor? Ce

măsuri se iau în vederea menţinerii sau chiar creşterii nivelului de

activitate precum şi protejării calităţii lor ?

- Aceste probleme au ca rădăcină probleme sociale ? Se fac

eforturi pentru promovarea calităţilor etice în fiecare domeniu

profesional ?

Ca concluzii generale putem afirma următoarele:

- profesorii din învăţământul preuniversitar sunt supuse stresului

- sunt prezenţi factori importanţi ca un profesor din învăţământul

preuniversitar să sufere de sindromul „Burn-out”; aceşti facturi sunt

prezenţi în lucrul lor zilnic şi de cele mai multe ori este înafara puterii

lor de a înlătura aceşti factori

- sunt mari şanse ca un profesor din învăţământul preuniversitar

să aibă tulburări de personalitate şi comportament caute de stres

29


Cauzele principale ale stresului la profesorii din învăţământul

preuniversitar (determinat subiectiv pe baza discuţiilor cu unii colegi):

- nesiguranţa locului de muncă (NOU!!!)

- elevi indisciplinaţi

- frica de a nu satisfacerea cerinţelor părinţilor

- frica de a nu satisfacerea cerinţelor superiorilor (director şcolii –

a instituţiei).

Dar cred că de cele mai multe ori, problema reală apare când

cele de mai sus se suprapun provocărilor din viaţa personală, familiară

sau socială. În astfel de situaţii ar trebuii ca profesorii să recunoască

situaţia şi să fie sinceri faţă de ei înşişi şi dacă e cazul să apeleze la

„metodele” de înlăturare a stresului (dacă sunt) puse la dispoziţie de

instituţiile de educaţie (laborator de psihologie, consiliere familială, -

profesională etc..).

6. a. Mărturia personală

Am avut dorinţa să adaug această secţiune ca un element

motivator pentru mine dar şi pentru alţii care au înclinaţia spre acest

domeniu al educaţiei precum şi vrea doar să subliniez că şi astăzi

există fenomene după cum ar fi: inspiraţia unui caracter, căutarea de

modele într-un domeniu al vieţii, simţul de „chemare” pentru un

anumit domeniu.

După cum am şi menţionat în cele scrise mai sus, am avut nişte

experienţe interesante în legătură cu învăţământul, atât ca elev-

student cât şi ca profesor. În anii şcolii generale nu prea am simţit

caracterul sau persoana unui profesor ca o sursă de inspiraţie. Îmi

aduc aminte de o profesoară care avea greutăţi cu mine în ce priveşte

convingerea mea despre forţa gravitaţională. Nici cum nu puteam să

accept că de aceea cad lucrurile pe pământ că sunt sub această forţă.

Desigur acum râd de mine cât de încăpăţânat eram. Nu e greu de

dedus că nici fizica nu era materia mea preferată.

30


Dar totul s-a schimbat în liceu unde am avut un profesor de fizică

cine a avut un efect aparte asupra personalităţii mele. Cred că el nici

nu ştie ce a însemnat pentru mine dar sunt dator pentru multe lui. Era

un bărbat înaintat în vârstă cu un aspect fizic normal dar avea o

seriozitate în comportamentul lui faţă de noi. Pe lângă lecţiile de fizică

am primit lecţii de etică fără să observăm, fiindcă erau predate

neexplicit prin stilul de a vorbi cu elevii, prin gesturile prin care îşi

practica autoritatea nedictatorială dar nici democratică, prin doza

sănătoasă de umor cu care era sărat o lecţie mai greu de înţeles. Prin

urmare, eu ca un adolescent, la terminarea liceului vroiam să dau

bacalaureatul din fizică. Acest profesor a câştigat în ochii mei un

respect, care a avut un efect atât de adânc de autocunoaştere şi

educare, încât – la nivelul meu de cunoaştere de atunci m-am decis că

vreau să fiu profesor şi vrea să fiu ca el. Desigur nici acest profesor nu

era perfect şi cu trecerea timpului s-au schimbat multe lucruri şi au

apărut în faţa mea şi alte modele de urmat (sau mai bine zis Unu demn

de urmat în orice domeniu), dar în ce priveşte inspiraţia de pedagog el

era un punct decisiv.

Părerea mea este că din lumea de astăzi lipsesc valorile etice

reale care sunt necesare unui rol din societate: pedagog, medic,

director, ministru etc. Chiar mai mult: părinte. Generaţia actuală are în

faţa lui persoane care „ştiu multe” (un lucru nu neapărat rău), dar ceea

ce suntem este cu adevărat lecţia predată. Chiar dacă lumea s-a

schimbat şi s-a uitat de pretenţia pentru un caracter anume faţă de

persoanele care au rol decisiv într-o societate, regulile de bază al

funcţionalităţii unei societăţi nu se schimbă. De aceea în încheiere aş

cita pe Cineva, cine prin viaţa şi pedagogia lui a inspirat cu adevărat

„studenţii” Lui:

“Ucenicul nu este mai pe sus de învãţãtorul lui; dar orice ucenic

desăvîrşit va fi ca învăţătorul lui.”- Evangelia lui Luca Cap. 6, versetul

31


40

Cred că aceste valori absolute lipsesc din toate domeniile vieţii.

Modele de urmat, pilde care învaţă prin viaţă nu numai prin vorbe.

32


7. Bibliografie

Coordonatori:

- Kővári Zolna – psiholog şcoala „Fr. Schiller” – Târgu Mureş

- Szilágyi Mónika – Profesor Psiholog în centre şi cabinete de

asistenţă psihologică – Grup Şcolar „Domokos Kázmér” - Sovata

1. Dr. Ozsváth Károly – Lucrarea „A NEM PSZICHOTIKUS PSZICHIÁTRIAI

KÓRKÉPEK” - 2005

2. Suplicz Sándor - Centrul Pedagogic de Inginerie şi de Instruire

a Profesorilor – din cadrul BFM (Budapesti Műszaki Főiskola –

Facultatea Technică din Budapesta) lucrarea: Competenţele

profesorilor din perspective elevilor - 2006

3. „NORME METODOLOGICE - Examinarea Psihologică Anuală Vizând

Screening-ul Problemelor Psiho-Comportamentale ale Personalului din

Învăţământul Preuniversitar” - Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi

Colegiul Psihologilor din România - 2005

Surse web:

1. http://www.sistempsi.ro - tulburări de personalitate

2. http://www.etymonline.com - professor

3. http://www.topsanatate.ro - Viorica Dragomir, Clinica Aquamarin –

Sindromul „Burn out”

4. http://ro.wikipedia.org- Stres - Stadii_clinice

5. http://www.vitalitate.com – efectele stresului

6. http://www.evenimentuldebotosani.ro/

33

Tulburări de personalitate şi comportament generate de stres la profesorii din învăţământul...

Documents

Transcript of Tulburări de personalitate şi comportament generate de stres la profesorii din învăţământul...