Tudor Arghezi

Tudor Arghezi - Autoportret

Născut:21 mai 1880Bucureşti

Decedat:14 iulie 1967Bucureşti

Profesiune:poet, nuvelist, autor de povestiri scurte, jurnalist, eseist, romancier

Naţionalitate: românPerioadă activă

ca scriitor:1896–1967

Genuri: poezie lirică, ficţiune, satiră, literatură pentru copii

Mişcare literară:SimbolismPoporanism

Influenţe: Charles Baudelaire, Alexandru Macedonski, Anton Pann

A influenţat pe: Eugen Barbu, Benjamin Fondane, Gala Galaction, Tudor Vianu

1

Tudor Arghezi

- date biografice -

1880, 23 mai vede lumina zilei, la Bucuresti, Ion N. Theodorescu. Pseudonimul sau Arghezi e explicat de catre scriitor in legatura cu Argesis (numele vechi al raului Arges). 1891-1896 Urmeaza cursurile liceului Sf. Sava. 1896 Debut literar sub influenta "magistrului" Macedonski, in Liga ortodoxa, semnand Ion Theo.

1900-1904 Poetul e cativa ani calugar la Cernica. 1905-1910 Calatorie in strainatate. Putin timp la Paris, apoi la Manastirea Cordelierilor, unde e asaltat sa devina catolic. Plictisit de insistente, se muta la Geneva, unde scrie poezii, asista la cursurile Universitatii si, ca sa-si castige existenta, lucreaza intr-un atelier dinti de aur, inele si capace de ceasornice. In 1909 viziteaza Italia.

1912-1916 Revine in Romania. La Facla, Viata romaneasca, Teatru, Rampa publica versuri, pamflete, articole polemice s.a. 1918-1919 In timpul realizarii Romaniei Mari, e inchis doi ani, impreuna cu 11 ziaristi si scriitori (intre care si Ioan Slavici), la penitenciarul Vacaresti, acuzat de tradare, pentru ca se pronuntase pentru neutralitatea Romaniei. 1927 Apare cu mare intarziere prima sa carte de poezie Cuvinte potrivite.

1928 Sub directia sa, apare ziarul Bilete de papagal. 1929 Prima carte in proza Icoane de lemn. 1931 Placheta de versuri Flori de mucigai legata, ca si Poarta neagra, de anii de detentie. Tot acum, pentru copii, publica volumul in proza Cartea cu jucarii, inaugurand o directie secundara in creatia scriitorului, ce va continua, mai apoi, cu volumele stiute de scolari: Cantec de adormit Mitzura, Buruieni, Martisoare, Prisaca, Zdreanta s.a. Manualele scolare cuprind multe creatii destinate copiilor.

1934 Romanul Ochii maicii Domnului (dragostea materna si devotamentul filial). 1935 Versuri de seara 1936 Cimitirul Buna-Vestire, roman. 1939 Hore, volum de versuri 1942 Romanul Lina, de fapt lung poem in proza.

2

1943 Sub genericul Bilete de papagal (ziarul Informatia zilei) publica indeosebi pamflete usturatoare, pentru care e cercetat de politie. La 30 sept., apare exceptionalul pamflet Baroane, atacand pe ambasadorul german von Killinger. Ziarul e imediat confiscat, scriitorul e inchis la Bucuresti si in lagarul de la Tg. Jiu.

1944 Iese din lagar. 1944-1967 In anii "dictaturii proletariatului", dupa o perioada de retinere, este "reabilitat", distins cu titluri si premii, ales membru al Academiei Romane, sarbatorit ca poet national la 80 si 85 de ani. S-a bucurat de mari avantaje in regimul comunist, ca si Sadoveanu, colaborand cu autoritatile si scriind poezii sociale pe placul acestora. Publica poemul 1907- peisaje, Cantare omului, Stihuri pestrite, Poeme noi, Cu Bastonul prin Bucuresti.

1966 Se stinge, rapusa de cancer, sotia sa de o viata, Paraschiva. 1967 Moare si el, fiind inmormantat, alaturi de Paraschiva, in gradina casei din str. Martisor. Funeralii nationale. Casa e astazi muzeu, intretinut de fiica sa Mitzura.

In vizita la Martisorde Alexandra Stanescu

Era la inceputul toamnei in 1999, cand am fost in vizita la Martisor, putin timp dupa inceputul scolii. Se implineau treizeci si doi de ani de la moartea poetului (14 Iulie) si de la infiintarea Muzeului Tudor Arghezi.

Era o zi calda de duminica, inainte de pranz, cand am ajuns in cartierul marginas de Bucuresti unde a locuit si a scris Tudor Arghezi. Pe mine cel mai mult ma interesa sa vad cotetul lui Zdreanta, dar parintii m-au dus mai intai la mica adunare tinuta de actorul Mircea Albulescu. Pe niste bancute fara spatar, asternute cu stergare cu motive ros-albe si cu pernute mici stateau cam cincizeci de persoane, majoritatea in varsta. Erau si elevi si copii veseli, care alergau de colo-colo, dupa fluturi, dupa flori...

Noi ne-am asezat mai la umbra, in centru.In fata era pusa o masa lunga unde erau adunati doamna Mitzura Arghezi, directorul muzeului, actorul Mircea Albulescu, academicianul Alexandru Balaci si poetul Petre Ghelmez. Tata mi i-a aratat pe toti, cred ca ii cunoaste din ziare sau de la televizor. Ei au vorbit despre poetul disparut, dar mie cel mai mult mi-a placut actorul Mircea Albulescu care a spus ca tare mandra trebuie sa fie coana Mitzura, care poate spune despre poet "tata".

Am fost uimita sa-l ascult pe actorul mare, cu sprancene groase si privire patrunzatoare, cu glas puternic recitand pe "Zdreanta", dar trebuie ca si lui i-a placut de Zdreanta, caci l-am vazut dupa spectacol langa cotet. Dadea autografe copiilor pe un numar din "Bilete de papagal" pe care l-am primit gratis.

3

Dupa spectacol am vizitat cu totii muzeul. Am privit atenta camera de lucru a lui Arghezi. E asa de mica, de-abia au loc biroul, biblioteca, patul de fier si un fotoliu cam ros. De fotoliu sta sprijinit bastonul cu care tata spune ca poetul se plimba prin parcul Cismigiu. Pe scara ingusta am urcat la etaj si am vazut camera Mitzurei si a lui Barutu. Aveau o multime de jucarii, papusi, ursi si un tigru mic. Nu prea inteleg eu cum au fost ei mici, caci Mitzura este tare batrana. Cat despre Barutu am aflat ca este arhitect si ca locuieste in America. Pentru adunare a trimis doar o scrisoare.

La parter am vazut si sufrageria unde l-au judecat pe Barutu.Acum i se spune "camera cu medalii". In curte am vizitat si atelierul de tipografie al lui Arghezi. Avea o presa tipografica mare si un teasc pentru struguri. In vitrine erau multe carti tiparite de poet. Coana Mitzura spune ca Arghezi a scris patruzecisiuna de carti, dar in vitrine sunt mult mai multe. Mie mi-au placut cel mai mult "Prisaca" si "Cartea cu jucarii".

Tot in curte se afla trei morminte, al poetului, al sotiei sale Paraschiva - in fata casei, langa intrare si a lui Zdreanta, mai la o parte, langa cotetul mic. La capataiul poetului sta o cruce mare de piatra cioplita, ca pe la rascruci de drum la tara.

Despre acest loc poetul spunea:"Martisorul e patria literaturii mele. De acolo au iesit ŤCuvintele potriviteť si toate scrierile adunate acum intr-o multime de volume, gandite la o masa dintr-o camera mica pe care mi-o rezervasem pentru reverie. Martisorul, asa cum se gaseste, dupa ani si ani de munca, e opera sotiei mele, Paraschiva Burda, care, venind din Bucovina cu toate apucaturile taranesti, a cautat sa faca din Martisor o gradina (...) Pentru mine Martisorul e un lucru de neuitat. Cred ca acolo mi s-a plamadit cerneala si mi-a inviat oarecum condeiul. "Tudor Arghezi

4

Cuvant Tudor Arghezi

Poezia „Cuvant”, de Tudor Arghezi, deschide volumul „Carticica de

seara”, fiind o opera lirica, o arta poetica.

Opera lirica este opera in care poetul, prin intermediul eului liric, isi

exprima in mod direct ideile, sentimentele, emotiile, cu ajutorul figurilor de

stil si al imaginilor artistice.

Titlul poeziei, „Cuvant”, un substantiv nearticulat, face referire la

tema poeziei si orienteaza discursul liric.

Poezia este o arta poetica, o opera literara in care sunt reflectate

principiile si conceptia despre arta a creatorului prin intermediul mijloacelor

artistice.

Astfel, titlul poate fi interpretat drept prefata, „cuvant inainte”, o

introducere in lumea cartii, dar poate semnifica si actul creatiei, lumea

imaginara a acesteia.

Poezia este alcatuita din trei strofe, inegale ca numar de versuri (13,

5, 10) si un vers final, despartit de restul poeziei printr-o pauza grafica.

Eul liric isi face simtita prezenta pe tot parcursul discursului liric, prin

marci lexico-gramaticale: verbe si forme pronominale la persoanele I si a II-

a: „vrui”, ”-ti”, „fac”, „am ales”, ”am voit”, „mi”, „nu stiu”, „as fi voit”,

„sa fac”, „sa strecor”, „dumitale, „sa culeg”, „sa caut”, „nu stii”, am

rascolit”.

Tot o marca a prezentei eului liric este adresarea directa catre cititor

(„cititorule” – substantiv in cazul vocativ).

5

Inca din prima strofa se evidentiaza aceasta relatie dintre creator si

cititor. Darul pe care creatorul il face cititorului, „o carticica”, este o valoare

spirituala; folosirea diminitivului „carticica” ne poate sugera ideea ca

lumea cuprinsa intre paginile sale este o lume miniscula, un univers „al

boabei si al faramei”. Pentru a crea acest univers, eul liric se inspira din

viata, surprinsa in toate manifestarile sale. Se observa orientarea spre o lume

minuscula (a micilor vietuitoare):

„Din slove am ales micile

Si din intelesuri furnicile.

Am voit sa umplu celule

Cu suflete de molecule.”

Aceasta lume a micilor vietuitoare, care il inspira pe poet,este asociata

cu instrumentele muzicale, o modalitate de a sugera muzicalitatea creatiilor

poetice:

„Mi-a trebuit un violoncel:

Am ales un brotacel

Pe-o foaie de trestie-ngusta.

O harpa: am ales o lacusta,

Cimpoiul trebuia sa fie un scatiu

Si nu mai stiu...”

Tot aici se evidentiaza vocatia demiurgica a creatorului; el pare sa

recreeze lumea, sa-i dea alte sensuri (de fapt, creeaza o lume noua,

imaginara, pornind de la cea reala).

In strofa a doua se continua aceasta idee ca realitatea prezentata in

opera literara este transfigurata artisic:

6

„Farmece as fi voit sa fac

Si printr-o ureche de ac

Sa strecor pe-un fir de ata

Micsorata, subtiata si nepipaita viata

Pana-n mana, cititorule, a dumitale.”

Sentimentul pe care eul liric il are fata de acela care ii va citi creatia

este cel de respect, fapt sugerat prin folosirea pronumelui personal de

politete „dumitale”.

Strofa a treia surprinde, prin intermediul unei insiruiri de metafore,

elemente ale universului imaginat de eul liric:

„Macar cateva crampeie,

Macar o tandara de curcubeie,

Macar nitica scama de zare,

Nitica nevinovatie, nitica departare.

As fi voit sa culeg drojdii de roua

Intr-o carticica noua,

Parfumul umbrei si cenusa lui.

Nimicul nepipait sa-l caut vrui,

Acela care tresare

Nici nu stii de unde si cum.”

Versul final: „Am rascolit pulberi de fum...” evidentiaza inefabilul

actului de creatie, unicitatea lui, dar si nelinistile, incertitudinile pe care le

implica.

Idei similare acestei creatii identificam intr-o alta arta poetica a lui

Arghezi, poezia „Testament”.

7

Pentru a-si transmite ideile si sentimentele, eul liric apeleaza la figuri

de stil precum: metafore, repetitii, enumeratii, epitete, inversiuni.

Prozodia poeziei se remarca prin originalitate. Masura versurilor este

inegala; rima este predominant imperecheata, dar, la un numar inegal de

versuri, apare cate un vers liber (fara rima).

Deoarece poetul, prin intermediul eului liric, isi transmite in mod

direct conceptia despre actul creatiei, apeland la imagini artistice si figuri de

stil, poezia „Cuvant” , de Tudor Arghezi, este o opera lirica, o originala arta

poetica.

8

Activitatea literara a lui Tudor Arghezi

Locul lui Tudor Arghezi in literatura romana

Arghezi in timpul vietii sale a scris atat poezii, cat si proza.

Din cadrul operelor in proza amintim lucrari mai mici ca: Icoane de lemn (1929), Poarta neagra (1930), Tablete din ora de Kuty (1933), Bilete de papagal (1946), Pagini din trecut (1955), Lume veche, lume noua (1958), Tablete de cronicar (1960), Cu bastonul prin Bucuresti (1962), Razlete (1967); si romane ca: Ochii maicii Domnului (1934), Cimitirul Buna-vestire (1936), Lina (1967).

Poeziile sale au aparut in volume ca: Cuvinte potrivite (1927), Flori de mucigai (1931), Versuri de seara (1935), Hore (1939), Una suta una poeme (1947), 1907-Peizaje (1955), Cantare omului (1956), Stihuri pestrite (1957), Frunze (1961), Poeme noi (1963), Cadente (1964), Silabe (1965), Ritmuri (1966), Noaptea (1967). In aceste poezii scriitorul abordeaza mai multe teme.

In cadrul poeziei filozofice urmareste ars poetica in poeziile Ruga de seara, Testament, Portret; lirica sociogonica in “Cantarea omului”; si lirica existentiala in cautarea lui Dumnezeu si in confruntarea cu moartea. In Psalmi poezia filozofica argheziana se adapa din singuratatea, ca fiinta ganditoare a omului pe pamant. Sursa ei se afla in permanenta cautare a unui "Dumnezeu" care refuza a se arata si care determina o stare sufleteasca de permanenta pendulare intre credinta si tagada. Poetul accepta si refuza succesiv existenta dumnezeului, trecand prin cele mai felurite si contradictorii stari de spirit .Esecul lui Arghezi de a ajunge la revelatia divina l-a condus pe acesta la o viziune panteistica asupra vietii atata vreme cat cerul ramane mut. In tema confruntarii omului cu moartea distingem trei atitudini: 38732qub46tho8s

a.) spaima de nefiinta, de neant (Duhovniceasca)

b.) acceptarea ca pe un dat firesc, in sens mioritic, a mortii (De-a v-ati ascuns)

c.) spaima de moarte care este atenuata de gandul ca, atat cat traieste, omul se ilustreaza prin realizarile si implinirile sale (De ce-as fi trist ?).

Poezia sociala in conceptia lui Tudor Arghezi este una de angajare sociala, de participare activa la transformarea naturii si a omului insusi, a societatii asa cum vedem in Ruga de

9

seara, Testament, Belsug, Plugule, Caligula, Blesteme, Cantare omului, 1907-Peizaje. uh732q8346thho

Poezia erotica argheziena se resimte de influenta eminesciana. Poezii de dragoste intalnim in volumele Cuvinte potrivite (Melancolie, Toamna, Despartire, Creion (obrajii tai mi-s dragi), Creion (Trecand pe puntea-ngusta)) si volumul Versuri de seara.

Doua atitudini se pot defini in trairea sentimentului de dragoste:

a.) Una de reticenta, de amanare a clipei erotice (Melancolie, Creion (Obrajii tai mi-s dragi)

b.) Implinirea erotica care este urmarita si exprimata in ambianta universului casnic din care natura vegetala si animala, in toata bogatia, varietatea si splendoarea ei, nu poate lipsi.

Femeia devine stapana acestui univers, ea fertilizeaza acest univers in care barbatul devine sub influenta pozitiva a femeii un luptator si un demiurg (Mireasa, Casnicie, Mirele).

Urmarind Poezia jocului, a boabei si a faramei observam ca Tudor Arghezi continua traditia lui Emil Girleanu si a lui George Topirceanu in descrierea universului marunt, al vietuitoarelor fara cuvant. Nicaieri ca pana la el lumea vietuitoarelor fara cuvant, de la gazele minuscule, la felurimea pasarilor (cocosi, randunele, vrabii, lastuni, etc.) si patrupedelor casnice (vaci, magari, iezi, purcei, catei, pisici, etc.) n-a capatat un contur mai unitar si mai complex zeitatea umana, in cele mai felurite ipostaze, de la copil pana la matur. Poetul se coboara pana la dimensiunea ludica a vietii. Din toata aceasta poezie (Cantec de adormit Mitura, Versuri de seara, Buruieni, Martisoare, Cartea cu jucarii, Copilaresti, Prisaca ), reiese gingasie, inocenta, prospetime si delicatete. Universul e marunt, atitudinea e de joc, dar mestesugul poetului e neintrecut si metafora se insinueaza firesc in text pentru a sublinia ca esentele cele mari ale vietii exista si in lumea marunta de cele mai multe ori adevarate si mai convingatoare ,in orice caz statornice, decat in lumea grava a oamenilor.

Toamna de Tudor Arghezi

10

Străbatem iarăş parcul, la pas, ca mai nainte.Cărările-nvelite-s cu palide-oseminte.Aceeaş bancă-n frunze ne-aşteaptă la fântâni.Doi îngeri duc beteala fântânilor pe mâini.

Ne-am aşezat alături şi braţu-i m-a cuprins.Un luminiş în mine părea că s-ar fi stins.Mă-ndrept încet spre mine şi sufletul mi-l cautCa orbul, ca să cânte, sparturile pe flaut.

Vreau să-mi ridic privirea şi vreau să-i mângâi ochii...Privirea întârzie pe panglicile rochii.Vreau degetui uşure şi-l iau să i-l dezmierd...Orice vroiesc rămâne indeplinit pe sfert.

Dar ce nu pot pricepe ea pricepu, de plânge?Apusul işi întoarce cirezile prin sânge.O! mă ridic, pe suflet s-o strâng şi s-o sărut --Dar braţele, din umeri, le simt că mi-au căzut.

Şi de-am venit ca-n timpuri, a fost ca, inc-o datăS-aplec la sărutare o frunte vinovatăSă-nvingem iarăş vremea dintr-o-ntărire nouăŞi să-nviem adâncul izvoarelor de rouă.

Şi cum scoboară noaptea, al'dată aşteptată,Îmi pare veche luna -- şi steaua ce se-arată,Ca un parete de-arme, cu care-aş fi vânat.Şi fără glas, cu luna, şi noi ne-am ridicat.

11

Tudor Arghezi (1880-1967)

12

Tudor Arghezi in ultimii ani ai vieti

Casa Memorială Tudor Arghezi

13

14

15