TROPICE TRISTE – un rezumat

Printre multe triburi Nord Americane prestigiul social este castigat prin suferinta pricinuita de indivizi lor insisi in adolescenta (mers cu pluta si fara mancare; izolare pe munte, fiind expusi ploii, frigului, animalelor salbatice; timp de zile, saptamani, uneori chiar luni, fara mancare gatita.Unii isi accentuau suferinta corpului prin pricinuirea de voma. Faceau aproape orice le era posibil si aveau cunostinta pentru a trece in lumea de dincolo: scufundarea prelungita in bai cu apa inghetata, amputarea voluntara a unuia sau multor degete. Moleseala, slabirea corpului si delirul sunt rezultatele obtinute, pentru a intra in comunicare su fosrtele supranaturale. Astfel, in aceste stari au intalnirea cu animalul de putere ce li se infatiseaza printr-o viziune impreuna cu puterile speciale pe care le poseda si care ii sunt transmise, definindu-le pozitia si numarul de privilegii in cadrul grupului social din care fac parte.

Norocul, sansa, talentul nu le sunt de niciun folos, iar daca isi doresc sa obtina ceva din partea Destinului, trebuie sa mearga in zona asa zis civilizata a tarii unde normele societatii nu mai conteaza iar obligatiile si garantiile grupului nu mai sunt valide.

Credinta in animalele de putere/magice stau la baza crearii grupului.

Paradox iresolubil: cu cat o cultura comunica mai putin cu alta, cu atat ele se pot influenta mai putin. Dar in acelasi timp, reprezentantii celor doua culturi nu vor fi apti sa dimensioneze corect diversitatea si bogatia culturii respective.

Obiecte etnografice gasite in Sao Paolo (influente ale culture europene mediteraneene)

1. FIGA – vechi talisman mediteraneean in forma de antebrat terminat cu un pumn inchis al carui deget mare iese printer primele falange ale degetelor din mijloc (imagine simbolica a actului sexual)

Societatea Asiei Meridionale (India) este o societate in care supravietuiesc cei care au nimic si care spera totul si unde cei care cer totul nu ofera nimic.

Ca sa existi in India iti trebuie foarte putin: o viata intr-o batista.

Densitatea populatiei: 1000 loc/kmp in India si aproape nepopulata in America tropicala. Problema numarului de locuitori, India a incercat s-o resolve inca de acum 3000 de ani

prin sistemul castelor (gandite prin a transorma cantitatea in calitate). Disciplina vegetariana porneste din aceeasi grija fata de liberattea posibila a fiecarui grup social, respective specie animala.

Intr-un sat gasesc statuette de lemn sculptat (santos), cu care copii se jucau, si care aveau o semnificatie religioasa (unele dintre ele): Mama gemenilor, Micul batran, Dumnezeu coborat pe pamant si maltratat de oameni (pe care-I pedepseste, cu exceptia unei familii la care gaseste adapost).

MBAYA-GUAICURU

Modelul de organizare social a populatiei din Mbaya-Guaicuru (dintre care caduveo) are la baza un mit: Fiinta suprema (Gonoenhodi) cand a creat lumea a scos mai intai din pamant tribul guana si apoi pe celelalte. Celor dintai le-a dat in dar agricultura, celorlalte vanatul. Inselatorul (cealalta divinitate din panteonul bastinas) a vazut ca in fundul gropii fusesera uitati mbaya; a poruncit sa fie scosi si, cum nu mai avea ce sa le ofere, le-a revenit dreptul la unica functie inca disponibila: sa-I oprime si exploateze pe ceilalti.Cultura picturii corporale si a celei a fetei au o importanta deosebita in cultura bastinasa.

Prin picture faciala, avoruri si infanticide, mbayasii manifestau aceeasi oroare fata de natura: “ fiecare eyiguayegui se considera ca un nou Atlant care nu numai cu umerii si bratele ci cu toata suprafata corpului sustine un Univers stangaci reprezentat”.

Pictura fetei (pentru caduveo) confera individului demnitatea lui de om; ea face trecerea de la natura la cultura , de la animalul “stupid” la omul civilizat.Diferita in ceea ce priveste stilul si compozitia dupa caste, se exprima prin ea ierarhia starilor, avand astfel si o functie sociologica.

Impartiti in 3 caste, problema esentiala in cadrul societatii era prestigiul personal. De aici, pericolul ca grupurile sa ajunga la segregare, pentru a evita mezaliantele. Un obicei al acestei societati era infierea/adoptarea de straini sau inamici, evitand astfel riscurile mezaliantelor interne.

La guana si bororo aceasta problema a segregarii castelor a fost rezolvata prin impartirea fiecarei caste in jumatati, ce erau mai presus de clase.: un barbat dintr-o jumatate avea obligatia sa se casatoreasca cu o femeie din cealalta jumatate.

BORORO

Satul era dispus in cerc, asemeni unei roti de caruta, in centru fiind asezata o casa mai mare, destinata doar barbatilor (celibatarii dormeau chiar acolo). Dispus in doua jumatati (cea de la N si cea de la S), impartire sociala in fapt, dintr-o jumatate facand parte indivizii pe linie materna (cera si tugare erau cele doua caste). Femeile mostenesc casele

in care s-au nascut. Barbatul, in momentul casatoriei, trece linia imaginara a diametrului ce separa cele doua jumatati ale satului si se duce sa locuiasca in cealalta parte.

Casa centrala incalca cele doua jumatati, temperand astfel dezradacinarea barbatilor casatoriti. Usa care da in teritoriul cera poarta numele tugare iar cea care da in teritoriul tugare poarta numele cera.

Atunci cand barbatul considera atmosfera conjugala “grea” poate dormi in casa barbatilor, unde relatiile cu fete nemaritate nu este exclusa.

Pe de alta parte populatia este impartita in ginti, avand un stramos comun, de cele mai multe ori uitat. Numele comun este cel ce ii face pe membrii unei ginti sa se recunoasca. Fiecare ginta este impartita la randul ei in familii (rosii si Negre) si in subgrupe ereditare, pe linie femeiasca. Odinioara, se pare, fiecare ginta era impartita in 3 grade: superiorii, mijlocii si inferiorii. Nu este insa o teorie ce poate fi verificata datorita imputinarii populatiei la data la care Strauss face cercetarea.

Impartirea pe ginti oferea posibilitatea membrilor sais a creeze aliante: astfel, o ginta cera se alia cu 1-2-3 ginti tugare si invers.

Ginti bogate si ginti sarace. Bogatia gintilor insa este de alta natura: fiecare ginta poseda un capital de mituri, traditii, dansuri, functii sociale si religioase. La randul lor, miturile stau la baza unor privilegii tehnice care formeaza una din trasaturile cele mai caudate ale culturii bororo. Obiectele au blazoane ce permit identificarea gintii si subgintii din care face proprietarul obiectului resp.

Folosind insa criteriile culturale europene, aceasta impartire ar putea fi descrisa mai degraba ca fiind intre rustici si rafinati, decat intre bogati si saraci.

Baitemannageo – atelier, club, dormitor si casa de placeri este totodata si templu. Aici se pregatesc dansatorii sacri, aici se desfas unele ceremonii la care nu iau parte femeile, aici se confectioneaza rhomb-urile, instrumente musicale folosite in ritualuri. Femeile nu aveau voie sa le vada sub pedeapsa capitala.

Pentru bororo nu exista moarte naturala. Un om nu este un individ ci o persoana. El face parte dintr-un universe sociologic – satul – care exista dintotdeauna alaturi de Universul fizic. Bororo considera ca forma omeneasca este una tranzitorie, ca se situeaza intre cea a unui peste (cu numele caruia se denumesc) si aceea a ararei (sub forma careia isi vor incheia ciclul transmigrarilor).

Moartea este provocata de un suflet raufacator, care se incarna in vanat dupa traditie. La decesul unui individ, membrii satului jumatatii opuse din care facea parte defunctul organizau o vanatoare colectiva cu scopul de a omori un vanat mare. In acest vanat mare se refugia sufletul raufacator, oferindu-se astfel, prin vanat, drept compensatie a pagubei pe care lipsa individului o crea satului.

Barii – vrajitori bororo, ce folosesc tehnici similare samanilor din alte triburi indiene din America de Sud. Se pare ca se nasc in jumatatea tugare si devin bari prin vocatie si deseori in urma unei revelatii. Sunt mediatori intre societatea omeneasca si sufletele raufacatoare, individuale si cosmologice.

Un alt mediator este “Stapanul caii sufletelor” (arroettowaraare), deosebit de bari prin caractere antitetic. Nu are dreptul la ofrande, nu se lasa posedat de spirite ci le cheama in sprijin, dar pentru folosul celorlalti. El ingrijeste si vindeca, in vreme ce bari prevede boala sau moartea. Bari este posedat de spirite, “Stapanul caii” se sacrifica pentru mantuirea oamenilor prin modul de viata auster.

In ritualul de inmormantare, barbatii joaca rolul sufletelor, iar femeile pe cel al celor vii, dansul fiind executat in centrul satului.

NAMBIKWARA

Anul se imparte in 2 perioade distincte: sezonul polios si cel secetos cand satul este parasite si fiecare grup se separa in mai multe cete nomade timp de 7 luni.In afara de arc si sageti mai au ca si arma un fel de tepusa turtita cu intrebuintare atat magica cat si razboinica :

Intregul avut incape in cosurile (uneori de 1,5 m inaltime, adica cat inaltimea lor) carate de femei in spinare, in viata lor nomada.

Olaria este grosolana. Nu au pirogi si traverseaza inot cursurile apelor.La aceasta populatie nu este ingaduita folosirea numelor, asa incat, in conversatiile cu ei foloseau nume portugheze, de imprumut ori porecle.

Perechea este o unitate economica si spihologica. Nu au multi copii, familii cu mai mult de 3 copii sunt foarte rare. Femeile nu ezita sa-si provoace avortul iar barbatii nu au voie sa intretina relatii sexuale cu sotia lor pana la intarcarea ultimului copil nascut, cateodata si 3 ani.

Parerile lor estetice sunt fundate pe valori omenesti: au un singur cuvant pentru urat-batran si altul pentru frumos-tanar.

Femeia este privita ca un bun iubit si valoros, dar de rangul al doilea.

Dupa moarte sufletele barbatilor se incarneaza in jaguari. Cele ale femeilor si copiilor sunt luate insa in atmosfera, unde se risipesc pentru totdeauna.

Au cunostinte toxicologice (fabrica curara). Scrisul aparuse la aceasta populatie, dar nu dupa o lunga ucenicie, ci el fusese imprumutat si utilizat in scop sociologic si nu intellectual. Cel ce-l folosea isi atribuia

puteri speciale, crescandu-si prestigiul in fata celorlalti. Similar, exista populatii in Pakistanul de est ce sunt analfabete. Scribul din aceste comunitati indeplineste si functia de camatar, cea de scrib acordandu-I puteri sporite si influenta in cadrul comunitatii.

Structura sociala nambikwara este labila. Insuccesul sefului unei cete de a gasi solutii satisfacatoare gasirii hranei in perioadele de seceta, faptul ca este prea exigent ori revendica prea multe femei poate destabliza echilibrul grupului, producand migratia membrilor sai la alt grup. Grupul isi creaza singur caracterele: forma, volum si chiar origine, de la seful potential care-I preexista.

Privilegiul unui sef de grup era acela de a porni la razboi primul.Nu are la indemana metode de contrangere a membrilor grupului, decat capacitatea de a-I convinge asupra punctului sau de vedere. Generozitatea este un atribut essential al puterii la popoarele primitive, indeosebi la cele din America.

Seful este cel ce prepara otrava pentru sageti, confectioneaza mingea din cauciuc salbatic, folosita in jocurile ocazionale, trebuie sac ante si sa danseze bine. Unii sunt atat tamaduitori cat si vrajitori.

TUPI-KAWAHIB

Nu-si ascund numele insa si-l schimba (atat barbatul cat si femeia sa) dup ace omoara un om.Primesc alte nume si atunci cand trec de la copilarie la adolescenta si cand devin adulti. De altfel, ei poarta toate numele primite.

Dpdv al organizarii sociale, seful grupului avea monopol total asupra femeilor din grup.Practica poliandria (casatoria unei femei cu mai multi barbate, acestia putand fi doar frati).

Sefia este ereditara pe linie barbateasca.