Tromboza hemoroidală

7/21/2019 Tromboza hemoroidal

1/92

1

MINISTERUL EDUCAIEI , CERCETRII,

TINERETULUI I SPORTULUI

COALA POSTLICEAL SANITAR

,,FUNDAIA ECOLOGIC GREEN

SPECIALIZAREA:

ASISTENT MEDICAL GENERALIST

ndrumatori:

Dr. Popa Oana -Medic medicin general

As. Nantu GabrielaAsistent medical principal

Absolvent: Cucu Elena

Bacau

-2013-

LUCRARE DE DIPLOM


2/92

2

NGRIJIREA

PACIENTULUI CU

TROMBOZHEMOROIDAL


3/92

3

Motto:


4/92

4

Argument

Mi- am ales aceast lucrare deoarece aceast

afectiune este extrem de raspandita si apare atat la

persoanele de sex masculin cat si la cele de sex feminin.

Boala de hemoroizi este si o boala a pozitiei bipede.

Ridicarea omului in picioare a favorizat dilatatia venelor

la nivelul canalului anal. De altfel, inca din antichitate,

se vorbea despre boala aceasta boalai, ramanand chiar

cu denumirea de boala Sfantului Fierce, un calugar care

suferea de hemoroizi, si aceasta denumire a ramas in

toata epoca medievala.


5/92

5

CAPITOLUL I

DATE GENERALE DESPRE TROMBOZA HEMOROIDAL

I.1. Anatomia si fiziologia aparatului digestiv

Cavitatea bucala este poriunea initiala a tubului digestiv. Cavitatea bucala este

captusit cu mucoasa bucal. Se gasesc doua arcade dentare : una superioara si una inferioara

in care sunt amplasate 32 dinti : 8 incisivi, 4 canini, 8 premolari,12 molari.

Limba este un organ musculos. La suprafata prezinta papile filiforme, fungiforme,

circumvoalate si gustative. Gusturile acru, amar, dulce si sarat sunt percepute in anumite zone

ale limbii. Limba impreuna cu arcadele dentare are rol in masticatie si formarea bolului

alimentar.Faringele este o portiune comuna a aparatului digestiv si respirator. Aici se afla

amigdalele palatine si radacina limbii. Conduce bolul alimentar spre stomac.

Esofagul este un organ musculo-membranos. Face legatura intre faringe si stomac.

Are functie de deglutitie, de conducere a bolului alimentar spre stomac. Are o lungime de 25-

30 cm. Cu stomacul comunica prin orificiul numit cardia. Are trei regiuni: cervicala, toracala,

abdominala. Peretele esofagului este alcatuit din patru tunici: seroasa,

musculara,submucoasa,mucoasa

Stomacul reprezinta cel mai dilatat segment constituitiv al tractului digestiv, fiind in

acelasi timp si cel mai proximal organ abdominal. De asemenea, stomacul indeplineste functii

de importanta majora in derularea procesului fiziologic al digestiei si conform ansamblului

diversificat de afectiuni pe care le poate dezvolta detine si o mare importanta clinica.

Stomacul (ventriculus sau gaster) este amplasat in loja gastrica, care ocupa cea mai

mare parte din regiunea subfrenica stanga si corespunde epigastrului si hipocondrului stang.

La acest nivel, stomacul este fixat in principal de presa abdominala exercitata in mod direct

prin contractia muschilor peretilor abdominali.

De asemenea, interpozitia delimitata superior de esofag si inferior de duoden,

pachetele vasculo-nervoase ce traverseaza regiunea precum si formatiunile peritoneale care

leaga stomacul de organele din proximitate constituie alte mijloace de fixare la acest nivel.

In situatia indivizilor normostenici, in ortostatism, stomacul gol are forma literei J,

cu peretii reciproc aplicati, masurand aproximativ 18 cm lungime si 7 cm latime. In cazul

stomacului plin, lungimea poate creste pana la 25 cm, iar latimea la 12 cm. Capacitatea

stomacului este evaluata intre 1-1,5 L.


6/92

6

Configuratie externa pune in evidenta stomacului doua margini (dreapta si stanga), doi

pereti (anterior si posterior) si doua orificii (superior si inferior).

Figura nr. 1 Stomacul n situ

Mica curbura

Marginea dreapta sau curbura mica (curvatura ventriculi minor) continua margineadreapta a esofagului. Concavitatea curburii mici este descrisa de segmentul vertical si cel

orizontal usor ascendent catre partea dreapta, intersectia acestora identificandu-se cu incizura

angulara (incisura angularis) sau unghiul gastric. Segmentul orizontal prezinta succesiv

incizura pilorica superioara si incizura duodenopilorica superioara, corespunzatoare limitei

exterioare dintre stomac si duoden. Curbura mica impreuna cu bulbul duodenal delimiteaza

regiunea celiaca a lui Luschka. In plan posterior, prin intermediul peritoneului posterior al

vestibulului bursei omentale, curbura mica corespunde venei cave inferioare, aorteiabdominale, trunchiului celiac si plexului solar.


7/92

7

Marea curbura gastrica

Marginea stanga sau curbura mare (curvatura ventriculi major) continua marginea

stanga a esofagului. Initial descrie o traiectorie ascendenta, delimitand la exterior versantul

drept al fornixului gastric care impreuna cu marginea stanga a esofagului constituie bratele

incizurii cardiace (incisura cardica) sau unghiul lui His. Ulterior, limiteaza pe rand fornixul sicorpul stomacului, avand un traiect descendent, dupa care de la nivelul antrului se incurbeaza

intr-o traiectorie usor ascendenta catre partea dreapta. La acest nivel, sunt prezente succesiv

incizura pilorica inferioara si incizura duodenopilorica inferioara, corespunzatoare limitei

exterioare dintre stomac si duoden. Prin intermediul ligamentului gastrocolic, curbura mare

vine in raport cu colonul transvers.

Marginile stomacului reprezinta limitele de separatie intre peretele anterior si cel posterior.

Duodenul reprezinta prima portiune a intestinului subtire in care chimul gastric esteevacuat din stomac pentru continuarea digestiei, acesta asigurand relatii fiziologice de

importanta majora cu canalul coledoc si ductul pancreatic.

Anatomia duodenului

Figura nr. 3 Sistemul digestiv i anatomia duodenului

Spre deosebire de segmentele urmatoare ale intestinului subtire, duodenul este fixat la

peretele abdominal, aderenta acestuia fiind dobandita secundar, inca din stadiile initiale ale

dezvoltarii ontogenetice,prin intermediul mezoduodenului.
http://www.romedic.ro/arata_img.php?img=anatomie_105_14.jpg&w=1000&h=2000&cale=/uploadart/anatomie


8/92

8

Duodenul masoara aproximativ 20-25 cm lungime, descriind un arc de cerc, cu

concavitatea orientata spre stanga ce cuprinde capul pancreasului si portiunile terminale ale

ductelor hepato-pancreatice. Calibrul sau variaza, micsorandu-se progresiv pe masura ce

trecerea catre jejun este realizata. Limita de separatie dintre stomac si duoden este redata

de santul duodenopiloric, in care se plaseaza inconstant vena prepilorica, iar limita distala esteindicata de unghiul duodenojejunal, duodenul situandu-se astfel in intregime supraombilical.

La acest nivel este mentinut in pozitie de presa abdominala, exercitata de peretii

abdominali prin contractia muschilor constituienti, precum si prin intermediul peritoneului,

mezocolonului transvers si dispozitivului hepato-pancreatic, formatiunilor neurovasculare si

muschiului suspensor al duodenului.

Conform traiectului sau, duodenul este subimpartit in patru segmente. Portiunea

superioara este segmentul incipient al duodenului, cel mai dilatat, motiv pentru care estedenumit si bulbul duodenal, ce delimiteaza inferior hiatusul lui Winslow. Se intinde pe

aproximativ 5 cm, intre santul duodenopiloric, corespunzator vertebrei L1 si flexura

duodenala superioara, corespunzatoare colului vezicii biliare. De la acest nivel, duodenul

descinde pe flancul drept al vertebrelor L2 si L3 pana la extremitatea inferioara a rinichiului

drept, unde se incurbeaza, formand flexura duodenala inferioara, ce marcheaza limita distala a

portiunii descendente, incrucisata anterior de insertia mezocolonului transvers. In continuare,

traiectul duodenului este reprezentat de portiunea orizontala care trece transversal pe flanculstang al coloanei vertebrale, de unde urca la nivelul vertebrei L2, descriind portiunea

ascendenta, delimitata sub mezocolonul transvers de flexura.

Intestinul subtire

Intestinul subtire este cel mai lung segment al tractului alimentar, cuprins intre stomac

si intestinul gros, la acest nivel desfasurandu-se importante activitati fiziologice care conduc

la prepararea hranei pentru celulele organismului.

Intestinul subtire masoara aproximativ 5-6 m, de la pilor la valvula ileo-cecala si esteimpartit in trei segmente: duodenul, jejunul si ileonul.

Duodenul este portiunea incipienta a intestinului subtire, care spre deosebire de

celelalte segmente prezinta mobilitate neglijabila si este in cea mai mare parte

retroperitoneala. De la sfincterul piloric pana la flexura duodenojejunala, unde se continua cu

jejunul, duodenul masoara 20-25 cm, desenand in jurul capului pancreatic o traiectorie

semicirculara, ce desfasoara o tripla schimbare de directie, in urma careia, duodenului i se

descriu patru portiuni anatomice.Configuratia interna a intestinului subtire Este marcata deprezenta plicilor circulare si vilozitatilor intestinale.


9/92

9

Figura nr. 4 Intestinul subire

Plicile circulare sau valvulele conivente Kerkring reprezinta cutele permanente ale

mucoasei intestinale, orientate pe directie transversala. Acestea devin numeroase de la nivelul

inferior al papilei duodenale mari, bulbul duodenal fiind lipsit de plici circulare.

De la nivelul ileonului, descresc numeric, disparand la aproximativ 1 m de valvula

ileocecala. Valvulele conivente maresc suprafata de absorbtie a intestinului subtire cu aproape

35%.Vilozitatile intestinale sunt formatiuni proeminente cilindrice sau conice care captusesc

suprafata libera a mucoasei, raspandite pretutindeni in intestinul subtire, de la pilor la valvula

ileocecala. Vilozitatile intestinale sunt adaptate pentru indeplinirea absorbtiei intestinale,

formate dintr-un ax conjunctivo-vascular, provenit din lamina propria si invelit prin epiteliulde suprafata.


10/92

10

Peretele intestinal

Prin intermediul structurii sale se acomodeaza la functiile intestinului subtire si este

constituit din cele patru tunici specifice tractului digestiv abdominal, seroasa, musculara,

submucoasa si mucoasa.

Tunica seroasa alcatuita din peritoneul visceral, captuseste tubul intestinal, facilitandu-i mobilitatea. Se comporta diferit in functie de segmentul intestinal, jejun-ileonul fiind

acoperit aproape in intregime, continuandu-se cu mezenterul, iar la nivelul duodenului,

seroasa inveleste numai fata anterioara a acestuia. Pe tunica musculara, peritoneul se aplica

printr-o lama de tesut conjunctiva care ia denumirea de patura subseroasa.

Mezenterul reprezinta o lama dubla peritoneala care suspenda prin marginea sa libera,

jejun-ileonul pe peretele abdominal posterior. Intre foitele peritoneale, mezenterul cuprinde o

masa grasoasa, formatiuni neurovasculare si ganglioni limfatici. Radacina mezenterului esteintinsa pe directie oblica, de la flancul stang al vertebrei L2, corespondent flexurii

duodenojejunale la fosa iliaca dreapta, unde se afla valvula ileocecala.

Tunica musculara este responsabila cu indeplinirea activitatii motorii a intestinului

subtire. Este dispusa similar unei paturi musculare bistratificate, cu un strat extern, alcatuit din

fibre longitudinale si unul intern, format din fibre circulare. Executarea miscarilor are ca

rezultat amestecul optim al continutului intestinal cu sucurile digestive concomitent cu

deplasarea progresiva a masei alimentare in lungul intestinului catre segmentul urmator altractului digestiv pentru continuarea procesului de digestie.

Tunica submucoasa favorizeaza alunecarea mucoasei pe musculara, fiind constituita

din tesut conjunctiv lax si fibre elastice. Astfel, confera suportul valvulelor conivente, in

grosimea acesteia plasandu-se numeroase vase sangvine, nervi ce alcatuiesc plexul submucos

Meissner si foliculi limfoizi. La nivelul duodenului in submucoasa se intalnesc glandele

Brunner responsabile cu elaborarea mucusului.

Tunica mucoasa reprezinta aproximativ 2/3 din peretele intestinului subtire si prezintaplicile circulare si vilozitatile intestinale. Astfel, mucoasa constituie componenta esentiala a

intestinului fiind implicata in mod direct in procesele de secretie si absorbtie. La randul sau,

mucoasa este formata dintr-o componenta epiteliala si lamina propria sau corion. Componenta

epiteliala prezinta epiteliul de suprafata care captuseste vilozitatile intestinale, la baza carora

se invagineaza in corion, alcatuind criptele sau glandele Lieberkuhn. Din punct de vedere

histologic, epiteliul de invelis este simplu, unistratificat, in compozitia caruia intra:


11/92

11

- enterocitele, absorbante, ce prezinta platoul striat ca expresie a activitatii de

absorbtie, contribuind si la desfasurarea digestie prin intermediul enzimelor prezente la acest

nivel.

- celulele caliciforme, mucoase, care produc mucus, intervenind in lubrifierea

continutului intestinal, protejand mucoasa.- celulele endocrine, argirofile S, la nivelul duodenului unde secreta enteroglucagon si

secretina, si argirofile L, in special la nivelul ileonului, responsabile cu secretia

colecistochininei.

In structura glandelor Lieberkuhn, pe langa celulele caracteristice epiteliului de

suprafata, sunt prezente si celulele Paneth, specifice glandelor intestinale, in profunzimea

carora sunt dispuse sub forma grupata.

Colonul - Intestinul gros( figura 5)

Figura nr. 5 Colonul

Intestinul gros este ultima portiune a tubului digestiv, la nivelul caruia reziduurilealimentare nedigerate in etajele superioare sunt supuse unor fenomene fiziologice specifice, al

caror rezultat este constituit de formarea materiilor fecale eliminate din organism prin

intermediul defecatiei.

Anatomia intestinului gros Intestinul gros este situat in cavitatea peritoneala,

submezocolic, pelvin si perineal. Acesta inconjoara ansele intestinale sub forma unui cadru

deschis partial inferior, pe o lungime de aproximativ 1,5 m, intre valva ileo-cecala si orificiul

anal, calibrul sau diminuandu-se treptat, initial de la 7 - 8 cm, catre portiunea terminala undemasoara 2,5 - 3 cm.
http://www.romedic.ro/arata_img.php?img=anatomie_126_66.jpg&w=1000&h=2000&cale=/uploadart/anatomie


12/92

12

Intestinul gros incepe la nivelul fosei iliace drepte printr-o portiune saculara, situata

inferior de varsarea ileonului, denumita cec, a carui anexa

este reprezentata de apendicele vermiform. De la acest nivel, intestinul gros se continua cu

colonul, ce descrie cadrul colic, spatiul delimitat la exterior de acesta fiind ocupat de masa

anselor intestinale. Primul segment ascensioneaza pana la nivelul ficatului, sub care seincurbeaza catre partea stanga, devenind transversal. Ajuns la nivelul splinei, coboara pana in

fosa iliaca stanga, unde se continua in pelvis. Ultima parte a intestinului gros este constituita

din rect, care descinde la exterior prin orificiul anal.

Cecul

Este segmentul initial al intestinului gros, are forma saculara si este inchis in partea

inferioara, superior continuandu-se cu colonul ascendent. Pe fata mediala se insera apendicele

vermiform. Dimensiunile sale sunt aproximativ egale, 7 cm masurand atat in lungime cat si indiametru. Situatia sa din fosa iliaca dreapta ii confera un grad redus de mobilitate,

deplasandu-se prin propria destindere sau prin compresiunea exercitata de ansele intestinale.

Structura colonului

Se identifica cu cele patru tunici caracteristice intregului intestin gros, doar seroasa

prezentand cateva particularitati.

Tunica seroasa se comporta distinct datorita modului in care a avut loc evolutia

ontogenetica a intestinului primar si mezoului sau. De cele mai multe ori, colonul ascendent sidescendent sunt in parte retroperitoneale. Doar in 30% din cazuri colonul ascendent si 10 -

15% colonul descendent pot prezenta mezolocon. Invariabil, colonul transvers si colonul

sigmoidian sunt prevazute cu mezocolonul transvers si respectiv sigmoidian. Mezocolonul

transvers ancoreaza colonul transvers la peretele abdominal posterior, inserandu-se pe colon

de tenia mezocolica. Radacina sa trece succesiv de la dreapta spre stanga peste extremitatea

inferioara a rinichiului drept, duodenul

descendent, capul si marginea anterioara a corpului pancreasului si rinichiul stang. Contineformatiunile vasculo-nervoase si limfatice ale mezocolonului transvers si intra in alcatuirea

plafonului bursei omentale.

Mezocolonul sigmoidian fixeaza colonul sigmoidian de peretele pelvian. Radacina sa

are un traiect sinuos, incrucisand muschiul psoas si vasele iliace, dupa care descinde in pelvis.

Rectul este portiunea terminala a intestinului gros, unde are loc stocarea provizorie a bolul

fecal, inainte de a fi evacuat din organism. Rectul continua colonul sigmoidian de la nivelul

vertebrei S3, aceasta limita superioara fiind marcata de punctul terminal al mezocolonuluisigmoidian, indicat in mod constant prin jonctiunea recto-sigmoidiana care se prezinta sub


13/92

13

forma unei strangulatii. De la origine descinde prin pelvis, traverseaza perineul si se deschide

la exterior prin anus, limita sa inferioara fiind reprezentata de linia circulara ano-cutanata

corespunzatoare jonctiunii dintre tegumentul anal cu pielea perineului. Din punct de vedere

topografic, traiecul segmentului rectal prezinta o portiune pelviana, denumita ampula rectala

si una perineala, reprezentata de canalul anal. Provenienta embiologica distincta, ampularectala de origine endodermala, iar canalul anal de origine ectodermala, explica diferentele de

structura, vascularizatie, inervatie si patologie dintre cele doua portiuni ale rectului. De

asemenea, se deosebesc si din punct de vedere functional, ampula rectala indeplineste rolul de

rezervor ce depoziteaza temporar materiile fecale, in timp ce canalul anal este conductul in

care continutul portiunii precedente se evacueaza.

Vascularizatia si inervatia rectului

Circulatia arteriala este reprezentata de arterele rectale frecvent numite si hemoroidale.

Artera rectala superioara este principala artera a rectului si constituie ramul terminal

al arterei mezenterice inferioare. Din acest ram se desprind doua colaterale care descind pe

fetele externe ale ampulei rectale nivel la care dau rectala in peretii rectului. O parte se

distribuie tunicilor, iar restul se organizeaza sub forma unui plex submucos ce participa la

irigarea mucoasei intregului rect. Ramul stang al arterei rectale superioare participa alaturi de

arterele sigmoidiene la formarea anastomozei lui Sudeck, cu rol in chirurgie, restabilind

circulatia in procedeele de amputatie a rectului numeroase ramuri ce patrund sub fasciacanceros. Arterele rectale mijlocii au originea in arterele iliace interne si ajung sa irige peretii

anterolaterali ai portiunii inferioare a ampulei si canalul anal, cu exceptia mucoasei.

Arterele rectale inferioare se desprind in arterele rusinoase, se angajeaza pe sub

muschii ridicatori anali, traverseaza fosa ischiorectala si contribuie la vascularizatia canalului

anal, cu exceptia mucoasei.

Venele rectului au originea la nivelul submucoasei, in plexul venos rectal, din care

pleaca venule ce traverseaza tunica musclara alcatuind ulterior venele rectale, denumite si

hemoroidale. Vena rectala superioara este singulara si colecteaza sangele de la ampula rectala,

transportandu-l in vena mezentrica inferioara tributara venei porte.


14/92

14

Figura nr. 6 Vascularizaia i inervaia rectului

Venele rectale mijlocii se formeaza la nivelul portiunii inferioare a ampulei rectale

dupa care ajung sa se verse in venele iliace interne, iar venele rectale inferioare conduc

sangele din regiunea canalului anal catre venele rusinoase interne, tributare venelor iliace

interne, care la randul lor se varsa in vena cava inferioara. Astfel, la nivelul rectului se

consolideaza o anastomoza porto-cava, ce prezinta importanta functionala si clinica.

Vasele limfatice sunt originare din plexurile mucos si submucos, corespunzatoare

tunicilor respective, nivel de la care se organizeaza sub forma a trei pediculi ce acompaniaza

traiectul venelor. Pediculul superior este satelitul arterelor rectala superioara si mezenterica

inferioara, colectand limfa, in cea mai mare masura, de la nivelul ampulei. Traiectul sau se

intercaleaza cu o serie de noduri limfatice, anume nodurile pararectale, pe fata posterioara a


15/92

15

ampulei si la bifurcatia vaselor rectale superioare, nodurile sacrate, situate intre rect si fata

pelvina a sacrului, si nodurile mezenterice inferioare, din mezocolonul sigmoidian si de pe

traiectul arterei omonime. Pediculul mijlociu este constituit din vasele limfatice

corespunzatoare venelor rectale mijlocii si dreneaza limfa din portiunea inferioara a ampulei

si canalul anal catre nodurile iliace interne. Pediculul inferior aduna limfa din portiuneainferioara a canalului anal si a zonei perianale varsandu-se ulterior in nodurile inghinale

superficiale.

Nervii rectului se dispun sub forma unor plexurilor rectale superior, mijlociu si inferior.

In principal plexul hipogastric inferior asigura inervatia rectului, din cuprinsul sau facand

parte fibre simpatice, ajunse pe calea nervului presacrat si fibre parasimpatice, venite prin

intermediul nervilor splanhnici pelvieni. Catre extremitatea inferioara a canalului anal ajung

nervii rectali inferiori, de natura somatica. Fibrele simpatice eferente fac sinapsa in ganglionulmezenteric inferior pe care il strabat inainte de a ajunge la musculatura rectului, inhiband-o

concomitent cu contracturarea sfincterului anal intern. Fibrele parasimpatice eferente

traverseaza, de asemenea, ganglionul mezenteric inferior, facand sinapsa ulterior in plexul

mienteric Auerbach. Acestea sunt responsabile cu contractia musculaturii si relaxarea

sfincterului anal intern. Impulsurile aferente sunt dirijate atat prin intermediul fibrelor

simpatice cat si a fibrelor parasimpatice.

Canalul anal trece prin diafragma pelvina, descinde prin perineul posterior intre fosele

ischiorectale si se deschide la exterior prin anus. In pozitia sa este fixat in princiapal prin

intermediul aderentelor la muschii ridicatori anali, transvers profund al perineului si sfincter

striat extern.

Fata anterioara prezinta raporturi diferite in functie de sex. Astfel, la barbat stabileste

raporturi dinspre superior catre inferior, succesiv cu varful prostatei, uretra membranoasa,

muschiul transvers profund al perineului, glandele bulbouretrale Cowper si bulbul penisului.

In partea superioara, intre traiectul rectului si al uretrei se delimiteaza spatiul rectouretral

ocupat de muschiul rectouretral. La femeie, canalul anal vine in raport cu peretele posterior al

vaginului, cu care delimiteaza spatiul rectovaginal.

Fata posterioara vine in raport cu ridicatorii anali, ligamentul anococcigian si

prelungirile posterioare ale foselor ishiorectale.

Fetele laterale contribuie semnificativ la alcatuirea peretelui medial al fosei

ischiorectale de partea respectiva.


16/92

16

Fiziologia rectului

Rectul se asociaza cu finalitatea digestiei, fiind implicat in evacuarea bolului fecal din

organism. Acest proces poarta denumirea de defecatie si este un act reflex controlat cortical.

In majoritatea timpului, rectul nu contine materii fecale, acestea acumulandu-se in colonul

sigmoidian, iar cand are loc peristaltismul la acest nivel, se declanseaza deplasarea boluluifecal catre rect, fiind initiata senzatia de necesitate a defecarii, concomitent cu contractia

reflexa a rectului si relaxarea sfincterelor anale.

Figura nr. 7 Fiziologia rectului


17/92

17

Anusul

Figura nr. 8 Anatomia i fiziologia anusului

Termenul de anus provine din latinescul annulus care inseamna inel si reprezinta

orificiul de dechidere al rectului la exterior. Inchiderea sa este controlata de sfincterele anale,

iar fecalele sunt expulzate din organism prin intermediul acestuia in actul defecatiei, fapt ce

desemneaza functia primordiala a anusului.


18/92

18

Anusul este localizat in perineul posterior, in profunzimea santului interfesier, intr-un

plan anterior de coccis la o distanta de 20-25 mm si imediat posterior de linia biischiatica.

Forma acestuia descrie o fisura orientata in plan sagital, cu doua margini laterale si doua

comisuri, anterioara si posterioara. Caracterul extensibil este pus in evidenta de deschiderea

acestuia la trecerea materiilor fecale.Rolul principal al anusului este in defecatie. Presiunea intrarectala creste pe masura ce

in rect se acumuleaza materii fecale, acestea fiind impinse catre anus spre a fi eliminate. De

asemenea, contractiile muschilor abdominali si ai planseului pelvin determina cresterea

presiunii intraabdominale ce amplifica la randul rau presiunea intrarectala. Sfincterul anal

intern actioneaza involuntar si raspunde la presiune prin relaxare, permitand astfel inaintarea

bolului fecal. Daca se relaxeaza voluntar sfincterul anal extern, materiile fecale sunt eliminate.


19/92

19

I.2. Prezentarea teoretic a trombozei hemoroidale

1. Definiie

Hemoroizii sunt dilatatii anormale varicoase a plexurilor venoase ce pot atinge

dimensiuni suparatoare si pot fi exteriorizati prin anus, complicandu-se in diverse moduri -

sangerare prin fisura la baza acestora sau prin fistula venoasa, tromboza hemoroidala sau

prolaps.

Hemoroizii reprezinta o boala a tesutului vasculo-conjunctiv din zona anala, deci o

boala si de vas, dar si de tesut conjunctiv care sustine vasele in zona anusului. Cand

hemoroizii sangereaza, sangele este deschis la culoare, rosu deschis, deci nu este doar sange

ce se intoarce prin vene la inima, ci este si sange arterial, din acela rosu aprins, incarcat cu

oxigen. Deci cu atat mai mult se dovedeste ca se amesteca sangele mai inchis la culoare din

vene cu sangele aprins din artere, deci este o boala nu numai de vase, ci si de tesut conjunctivce sustine vasele respective. In boala hemoroidala se constata o coborare a pernutelor vasculo-

fibroase.

Boala de hemoroizi este si o boala a pozitiei bipede. Ridicarea omului in picioare a

favorizat dilatatia venelor la nivelul canalului anal. De altfel, inca din antichitate, se vorbea

despre boala aceasta boalai, ramanand chiar cu denumirea de boala Sfantului Fierce, un

calugar care suferea de hemoroizi, si aceasta denumire a ramas in toata epoca medievala.

2. Clasificare

Hemoroizii sunt clasificati in functie de localizare in interni - situati in interiorul

canalului anal si externi - iesiti afara din canalul anusului.

3. Etiopatogenie

1. Cauzele de aparitiei a acestora sunt multiple:

-constipatia cronica-sarcina

- imbatranirea

- boli hepatice

-tumori ale rectului ce apasa pe venele de la acest nivel.

In primul rand tulburarile de tranzit intestinal, cand un om este constipat, el este

obligat sa se screama si acest efort dilata vasele din zona anala. De asemenea, se ajunge la

boala hemoroidala si prin prea indelungul stat pe scaun. Tocmai de aceea bolnavilor de
http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/hemoroid_3705http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/prolaps_5741http://www.sfatulmedicului.ro/Tulburari-de-tranzit--diareea-si-constipatia-/constipatia_530http://www.sfatulmedicului.ro/Cum-sa-te-ingrijesti-in-sarcina/sarcina-confruntarea-cu-disconfortul-produs-de-sarcina_1120http://www.sfatulmedicului.ro/Cancer-colorectal-si-anal/cancerul-colorectal_764http://www.sfatulmedicului.ro/Cancer-colorectal-si-anal/cancerul-colorectal_764http://www.sfatulmedicului.ro/Cum-sa-te-ingrijesti-in-sarcina/sarcina-confruntarea-cu-disconfortul-produs-de-sarcina_1120http://www.sfatulmedicului.ro/Tulburari-de-tranzit--diareea-si-constipatia-/constipatia_530http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/prolaps_5741http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/hemoroid_3705


20/92

20

hemoroizi li se recomanda sa caute sa-si regleze scaunul si sa faca miscare, sa nu stea

intepeniti pe scaun.

Un alt factor care declanseaza o criza de hemoroizi este o alimentatie cu prea multe

condimente. Deci omul care stie ca are necazuri cu hemoroizii trebuie sa se cam abtina de la

piper, boia, ardei iute si chiar de la mustar. In instalarea bolii de hemoroizi este si ocomponenta familiala, pentru ca se practica aceleasi obisnuinte, adesea rele, la toti membrii

unei familii.

2. Pot interveni mai multe mecanisme, dar indiferent de cauza primar n fiecare dintre

ele se ntlnesc ca elemente comune staza sau hipertensiunea venoas pelvin n forme i

grade diferite i modificrilepereilor venoi din plexurile rectale.

Hipertensiunea venoas pelvin produce staz venoas n plexurile rectale, eventual

preexistent dilatate, dup cum alterrile morfofuncionale ale pereilor venelor hemoroidalefavorizeaz dilataia i staza. n unele forme de hemoroizi factorul prim pare a fi staza

pelvin, dup cum n altele, cauza primar este alterarea pereilor vasculari, care determin

dilataia venelor i staza.

Hipertensiunea venoas pelvin. Sporirea presiunii din venele pelvine, mai ales n cele

tributare sistemului port, determin obinuit staza venoas retrograd, care se manifest mai

ales n venele avalvulare ale plexului rectal superior. Staza permanent la acest nivel produce

dilataia lumenului vascular venos.

4. Incidena

Aceasta afectiune este extrem de raspandita si apare atat la persoanele de sex

masculin cat si la cele de sex feminin. Aproximativ jumatate din populatia cu varsta peste 50

de ani prezinta hemoroizi, in cele mai multe cazuri hemoroizii necomplicati si care in aceasta

faza nu supara bolnavul.

O situatie fiziologica in care e frecventa aparitia hemoroizilor este sarcina. Aparitia lor

in timpul sarcinii se datoreaza presiunii pe care o exercita uterul gravid (ce poate ajunge la

termen un volum de cca. 5 litri) asupra vaselor de sange in care se varsa plexurile hemoroidale

si creaza conditiile propice de aparitie a dilatatiilor venoase. In aceasta situatie insa, aparitia

lor e temporara, dupa nastere disparand conditiile favorizante dispar si hemoroizii.

5. Diagnostic clinic

Procesul de tromboz a venelor hemoroidale reprezint o complicaie uneori cu

caracter major localizat in plexul rectal.


21/92

21

Tromboza hemoroidal extern debuteaz brusc dup un efort de defecaie, episod

diareic sau tuse cu senzaie de tensiune care se transfer repede n durere acut. n acelasi

timp pacientul sesizeaz prin palpare n regiunea anal prezena uneia sau mai multor

tumorete foarte dureroase care nu se reduc in lumenul canalului anal. Durerea din tromboza

hemoroidal extern poate sugera constituirea unui abces anal dar, in cazul abcesului are uncaracte pulsatil si esteprecedat de o tensiune inflamatorie, care dureaz cteva zile.

Tromboza hemoroidal intern trebuie considerat mai curnd ca un proces de

tromboflebit. ntr- adevr, procesul se caracterizeaz prin aparia de trombi in lumenul

venelor, prin leziuni inflamatorii ale peretelui venos i esuturilor invecinate, elemente

caracteristice din phlegmasia alba dolens.

n fine, trebuie s amintim c in formele grave, tromboflebita hemoroidal se poate

extinde la venele pelvisului sau la vena port, realiznd fie tabloul unei flebite pelvine, fie alunei pilefeblite. Nu este o raritate ca pachetele hemoroidale s supureze i infecia s se

propage in spaiile perianale, perirectale sau la organele din micul bazin.

6. Diagnostic pozitiv

Sustinerea unui astfel de diagnostic trebuie sa fie rezultatul unei investigari minutioase

a regiunii dar si a unui studiu complex al bolnavului.

In cazul prezenteisangelui in scaun,pentru a putea sustine diagnosticul de hemoroizisangeranzi, medicul va trebui sa exploreze bolnavul pentru a face deosebirea dintre o

sangerare datorata hemoroizilor si cea datorata altor cauze - cel mai frecvent un cancer de

intestin gros.

Tuseul rectal este o manevra obligatorie si de rutina a oricarui bolnav si in special a

celor ce acuza simptome in aceasta regiune. Aceasta explorare care poate oferi informatii

pretioase referitoare la regiunea anusului, se efectueaza cu manusa si lubrifiant cu bolnavul

asezat in coate si genunchi sau pozitie ginecologica.

7. Diagnostic paraclinic

Pentru o examinare mai complexa se poate utiliza anuscopul sau rectoscopul.

Examinarea directa a rectului poate fi efectuata si prinrecto-colonoscopie,ce va permite si

vizualizarea sigmoidului si a intregului colon excluzand astfel eventuale leziuni patologice cu

sangerare.
http://www.sfatulmedicului.ro/Boli-intestinale/sangele-in-scaun-hemoragiile-digestive_579http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/tuseu-medical_5279http://www.sfatulmedicului.ro/Imagistica-si-endoscopia/colonoscopia_1317http://www.sfatulmedicului.ro/Imagistica-si-endoscopia/colonoscopia_1317http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/tuseu-medical_5279http://www.sfatulmedicului.ro/Boli-intestinale/sangele-in-scaun-hemoragiile-digestive_579


22/92

22

8.Evoluie i complicaii

a. Evoluie

Boala hemoroidal este considerat una dintre cele mai comune boli ale secolului nostru,

deoarece este un rspuns al organismului la toxicitatea mediului nconjurtor, la alimentaia

nepotrivit i la stilul de via sedentar. n general, o anumit boal va afecta o anumit categorie de

persoane, cu o anumit localizare geografic, cu un anumit nivel de trai sau de un anumit sex i

vrsta. n cazul hemoroizilor, acest lucru nu este valabil: aceste inflamatii ale venelor anorectale

afecteaza toate tipurile de pacieni, de la cei aflai n pragul adolescenei, pn la cei trecui de 70 de

ani, de la cei cu o stare de sntate foarte bun pn la cei pentru care hemoroizii reprezint doar o

afeciune n plus fa de toate celelalte de care sufer.

n primul rnd, trebuie menionat mecanismul dup care funcioneaz boala hemoroidal. Astfel,

la nivelul rectului se afl o serie de muchi circulari, cu o foarte mare for de contracie. Practic,acetia formeaz canalul rectal. Pentru a-i menine tonusul muscular att de ridicat, aceti muschi

au nevoie de snge oxigenat. Acest snge vine direct din vasele majore de snge i este distribuit la

nivelul muschilor rectali de ctre o multitudine de vene anorectale. Principala caracteristic a

acestor vene anorectale este capacitatea lor de a rezista la presiuni foarte mari, formate n momentul

utilizrii muchilor rectali. Totui, pereii venelor anorectale nu difera structural de pereii oricaror

alte vase de snge din corp, fapt ce produce baza apariiei hemoroizilor. n principiu, pereii oricrui

tip de vase de snge sunt fcui dintr-un material biologic ultradeformabil, care le permite s imodifice mrimea i forma n orice moment, ntre anumite limite. Din pcate, dup o anumit

perioad de timp n care muchii canalului rectal au for utilizati n exces sau au fost lezai n mod

constant, presiunea exercitat la nivelul pereilor venelor anorectale devine prea mare pentru a putea

fi compensat de capacitatea elastic a acestora i ei se subiaz sau, n anumite cazuri grave, se

fisureaz.

Pentru multe persoane, boala hemoroidal poate prea o problema minor de sntate, dar

adevrul este cu totul altul i doar un bolnav care a trecut printr-o criza hemoroidal poate spune cucertitudine ct de intens este suferina fizic, dar i cea psihic. Dac vorbim de suferina fizic,

pacienii descriu durerea din criza hemoroidal drept una mai intens dect cea din litiaza biliar sau

din litiaza renal, un fapt deloc uor de ignorat. Din pcate, medicaia analgezic clasic nu

funcioneaz n cazul crizelor hemoroidale, deoarece ingerarea unor medicamente pe cale oral nu le

va permite acestora s ajung la receptorii durerii de la nivelul rectului. De obicei, singurele

analgezice care ajut n vreun fel la diminuareasenzaiei dureroase sunt cele locale, dar aplicarea lor

n plin criz hemoroidal este practic imposibil. Astfel, pacienii sunt obligai fie s aplice crema

analgezic n mod constant, fie s parcurg ntreaga criz fr ajutor medicamentos.
http://www.litiazarenala.com/http://www.litiazarenala.com/http://www.litiazarenala.com/


23/92

23

b. Complicaii

Cea mai frecventa complicatie a hemoroizilor interni este reprezentata de sangerarea

acestora datorata ranirii lor de catre materiile fecale tari in cazul constipatiei. Sangerarea este

cu sange rosu proaspat ce apare odata cu scaunul, fiind observata in vasul de toaleta sau pe

hartia igienica, care ingrijoreaza de cele mai multe ori bolnavul. O alta complicatie a acestoraeste procidenta lor, adica trecerea lor prin orificiul anusului devenind greu de trecut inapoi in

canalul anal, fiind durerosi si inflamati. Hemoroizii externi se pot complica prin trombozare si

inflamare prezentand durere la acest nivel, foarte suparatoare pentru bolnav. De asemenea,

hemoroizii externi pot sangera.

9. Prognostic

Multi pacienti observa ameliorare sau rezolutie completa a simptomelor cu masurileconservatoare de mai sus. Terapia agresiva este rezervata pacientilor care au simptome

persistente peste o luna de terapie conservatoare. Tratamentul este doar pentru simptome si nu

pentru aspectul hemoroizilor. Hemoroizii trebuie tratati doar daca au simptome. Tratarea altor

boli poate ameliora simptomele anale. Pacientii cu colita ulcerativa pot tolera chirurgia

agresiva daca este necesara. Se va evita tratamentul agresiv la boala Crohn, mai ales daca

mucoasa rectala este acut inflamata. Se vor drena abcesele cit mai curind posibil, in ciuda

bolii active in alta parte.Sarcina este asociata cu multe acuze anorectale. Tratamentul este directionat

simptomatic. Tratamentul nonoperator sau trombectomia amelioreaza simptomele.

Hemoroidectomia operatorie este sigura la gravide.HIV si boala anala pot apare impreuna.

Terapia conservatoare este sugerata din nou, mai ales cind imunosupresia este evidenta.

Vindecarea este slaba cu numar mic de CD4, sub 200 celule/mm3.

10. TratamentBoala de hemoroizi este si o boala a pozitiei bipede. Ridicarea omului in picioare a

favorizat dilatatia venelor la nivelul canalului anal. De altfel, inca din antichitate, se vorbea

despre boala aceasta boalai, ramanand chiar cu denumirea de boala Sfantului Fierce, un

calugar care suferea de hemoroizi, si aceasta denumire a ramas in toata epoca medievala. Este

important de mentionat ca tratamentul hemoroizilor este nuantat in functie de gradul de

severitate a bolii.

Tratamentul acestei afectiuni difera in functie de simptome, stadiul bolii si

complicatiile acesteia.
http://www.romedic.ro/colita-ulcerativahttp://www.romedic.ro/boala-crohnhttp://www.romedic.ro/hivhttp://www.romedic.ro/hivhttp://www.romedic.ro/boala-crohnhttp://www.romedic.ro/boala-crohnhttp://www.romedic.ro/colita-ulcerativa


24/92

24

In cazul hemoroizilor de mici dimensiuni necomplicati si care nu dau simptome

suparatoare pentru bolnav, nu este nevoie de un tratament ci mai cu seama de evitarea

conditiilor favorizante complicarii lor: constipatie, eforturi repetate de tuse, iritarea acestora

printr-o alimentatie condimentata excesiv, sezutul timp indelungat, etc.

In cazul inflamarii acestora, trombozei hemoroidale si iritatiei hemoroizilortratamentul recomandat este in general aplicarea locala de unguente cu continut de substante

antiinflamatoare, analgezice sau chiar substante anestezice, supozitoare cu continut similar,

iar in cazurile asociate cu constipatie se vor administralaxative.

Igiena locala riguroasa reprezinta un element de maxima importanta. Sub tratament,

simptomele vor dispare in cateva zile. Aplicarea acestor unguente si supozitoare va continua o

perioada si dupa disparitia simptomelor pentru a evita reaparitia hemoroizilor si a

simptomelor. Bolnavul va evita in continuare episoadele de constipatie prin reglareaalimentatiei si/sau administrarea laxativelor la nevoie. Un regim igienic si alimentar adecvat

va fi stabilit la recomandarea medicului si va contine o proportie adecvata de fibre vegetale

continute in special in cereale, fructe si legume.

In cazul hemoroizilor interni de dimensiuni mari, care ies prin orificiul anal, medicul

va incerca reintroducerea lor in interiorul anusului, iar dupa episodul acut inflamator pacientul

va face un nou control medical pentru reevaluarea leziunilor si stabilirea tratamentul ulterior.

Numai dupa disparitia simptomelor de inflamatie se poate interveni chirurgical

(frecvent sub rahianestezie) practicandu-se scoaterea hemoroizilor, aceasta fiind singura

modalitate terapeutica curativa - hemoroidectomie.

Se mai pot aplica in scop curativ si alte tehnici precum:

-legarea cu benzi elastice a radacinii pachetelor hemoroidale

- injectarea substantelor sclerozante in hemoroizi

- coagularea cu laser, etc.

Tratament igieno- dietetic

Terapiile care se aplica in cazul hemoroizilor se nuanteaza in functie de gradul bolii

hemoroidale. Hemoroizii de gradul I sangereaza din cand in cand, uneori creeaza disconfort.

In acest grad de inceput al bolii hemoroizilor tratamentul este un regim dietetic si de igiena. In

sensul ca trebuie reglat scaunul, incat acesta sa aiba consistenta normala si sa se elimine

materiile fecale zilnic si fara efort. In alimentatia omului respectiv nu e bine sa fie prea multe

alimente sarace in fibre si rafinate. Omul trebuie sa manance multe zarzavaturi si fructe

bogate in fibre, uneori sa apeleze si la tarate. Tot in regimul igieno-dietetic se incadreaza si un

minimum de lichide baute pe zi, cel putin doi litri. Nu trebuie sa se uite nici lichidele
http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/laxativ_1570http://www.sfatulmedicului.ro/Tulburari-de-tranzit--diareea-si-constipatia-/dieta-in-constipatie_1510http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/rahianestezie_5539http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/rahianestezie_5539http://www.sfatulmedicului.ro/Tulburari-de-tranzit--diareea-si-constipatia-/dieta-in-constipatie_1510http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/laxativ_1570


25/92

25

emoliente, precum uleiul de masline si uleiul de parafina. Nu sunt recomandate laxativele.

Dupa cum trebuie evitat si statul prea mult pe scaun. Omul respectiv trebuie sa-si creeze un

reflex din ora la care are scaunul si aceasta ora sa fie respectata. Pe wc, omul trebuie sa se

concentreze la contractia musculaturii abdominale pentru defecatie, asa ca nu e bine ca pe wc

omul sa citeasca, distragandu-si atentia.

Tratament ambulatoriu si medical

Tratament ambulator instrumental pentru hemoroizi unele manevre se adreseaz n

mod deosebit hemoroizilor sngernzi sau prolabai (sclerozarea, fotocoagularea, ligatura

elastic, congelaia controlat) iar altele manifestrilor dureroase i inflamatorii ale bolii

hemoroidale.

TerapiiIn hemoroizii de gradele II si III se aplica un tratament la cabinet ambulator, fara

internare in spital. Cea mai utilizata metoda este ligatura cu benzi de cauciuc, adica legarea

hemoroizilor la baza lor cu niste inele de cauciuc. Hemoroidul este aspirat intr-un tub, apoi

strangulat la baza cu o parghie si i se monteaza doua inele de cauciuc, astfel se usuca, pentru

ca nu mai este irigat cu sange si dupa sapte-zece zile hemoroidul cade, ramanand o mica rana

care se cicatrizeaza repede. Aceasta interventie se repeta la 2-3 saptamani pentru ceilalti

hemoroizi. Dupa aceasta procedura, omul pleaca acasa si nu s-a folosit nici o anestezie.Fotocoagularea

Alta metoda folosita in hemoroizii de gradul I si la unii de gradul II este

fotocoagularea cu raze infrarosii a vaselor dilatate. Adesea se asociaza aceasta coagulare cu

raze si cu metoda de legare cu benzi de cauciuc. Pierde teren metoda de sclerozare, cand se

injecteaza in hemoroizi o substanta care ii micsoreaza. Dezavantajul e ca sclerozarea produce

dureri. Mai rar se folosesc metodele de inghetare a hemoroizilor prin crioterapie si metoda de

electrocoagulare bipolara. Cand hemoroizii au ajuns in stadiile III si IV se impun operatiile de

chirurgie clasica. Se extirpa cu bisturiul pachetele de hemoroizi. Dar dezavantajul consta in

dureri aparute dupa operatie, in perioada de spitalizare si in riscurile anesteziei. Astazi se

tinde spre limitarea interventiilor chirurgicale.

Sclerozarea hemoroizilor

Obiectivul principal este oprirea sngerrii i consolidarea esutului conjunctiv

submucos. Tehnica const n injectarea strict submucos sub anuscop a 2-5 ml chinin-uree

(Kinurea) pe edin, eventual diluat n ser fiziologic, n-dou puncte diametral opuse. Se pot

efectua 4-6 edine la 8-15 zile interval.
http://www.bendo.ro/remedii-la-indemana-pentru-hemoroizi/http://www.bendo.ro/tratament-sclerozant-hemoroizi/http://www.bendo.ro/tratament-sclerozant-hemoroizi/http://www.bendo.ro/remedii-la-indemana-pentru-hemoroizi/


26/92

26

Colaci

Cand un barbat sau o femeie intra intr-un magazin de materiale sportive si cumpara

niste colaci din plastic care se umfla si plutesc pe apa, nu intotdeauna acestia cer colacii

pentru a-i invata sa inoate pe niste prichindei. Uneori exista si un alt motiv dramatic. Acesti

oameni maturi cumpara colacii de plastic pentru scaldat in vederea micsorarii chinului lor.Acesti oameni in toata firea umfla colacii ca sa se aseze cu fundul pe ei cand stau la serviciu,

nemaiputand sa suporte durerile pricinuite de hemoroizi. Cumplita este durerea pricinuita de

hemoroizii aflati in criza.

Tratamentul medicamentosconstituie tratamentul de fond al bolii hemoroidale, are

indicaii largi i se adreseaz manifestrilor funcionale ale bolii hemoroidale;

Pe cale oralcele mai multe din preparate conin vitamine B i/sau maron de India,

cu efect vasculotrop. Enumerm doar cteva produse mai des utilizate: Daflol, Difrarel,Frangivix, Fragonal, Ginkor, Glyvenal, Rustacol, Veinamital. Studiile efectuate arat

aciunea lor incontestabil i justific prescrierea lor.

Trebuie menionat c n perioada de criz, dozele trebuie dublate sau triplate fa de

doza de ntreinere obinuit pe o perioad scurt de 5-7 zile, iar n caz de nevoie, tratamentul

simptomatic antialgic, antispasmodic, antiinflamator poate fi folosit (ex. Ibuprofen).

Pe cale localse folosesc topice hemoroidale n tratamentul complicaiilor, a durerii,

a reaciilor inflamatorii, sub form de supozitoare sau unguente:

- topice protectoarecu bismut (Anoreine) sau titan (Titanoriene);

- spasmolitice musculotrope (Proctolog);

- antiinflamatoare (Ultraproct);

- anticoagulante (Lasonil);

- antipruriginoase (Liveroil);

- hialuronidase (Liomucase).

Tratament chirurgical

In functie de severitatea simptomelor, hemoroizii sunt controlati medical sau

chirurgical. Pentru hemoroizii de gradul I si II, terapia medicala este indicata ca tratament de

prima intentie. Aceasta consta din modificari ale dietei alimentare si administrarea de

lubrifianti ai scaunului. Aceasta terapie conservatoare este eficienta pentru hemoroizii cu

prolaps mic. Pentru hemoroizii de gradul I si II, cit si pentru hemoroizii de gradul II prolabati

si unii hemoroizi de gradul III- si pentru cazurile care nu sunt indicate terapiei medicale se vor

practica proceduri de mica interventie chirurgicala.


27/92

27

Acestea cuprind:

-ligatura cu banda de cauciuc

-fotocoagularea in infrarosu, electrocoagularea

-scleroterapia,crioterapia.

Chirurgia este rezervata cazurilor in care controlul conservator nu este adecvat-deexemplu pentru hemoroizii refractari la aceste proceduri, hemoroizii mari, care singereaza

semnificativ si cei interni prolabati.

Pot fi indicate urmatoarele proceduri chirurgicale:

-hemoroidectomia deschisa sau inchisa

-hemoroidopexia cu stapler.

Indicatiile terapiei chirurgicale:

Hemoroizii externi:Hemoroizii externi trombozati diagnosticati in 27 de ore de la debutul simptomelor pot

suferi excizia trombusului cu rezultate excelente. Unii pacienti cu tromboze de peste 27 de ore

care au inca durere intensa pot resimti o ameliorare, cheagul resorbindu-se iar terapia indicata

fiind cea de expectativa. Terapia este ghidata in functie de severitatea simptomelor la

momentul diagnosticului.

Hemoroizii interni:

Pentru cele mai multe cazuri, hemoroizii simptomatici sunt o problema a calitatii

vietii. Toti pacientii vor incepe o terapie conservatoare. Daca aceasta esueaza de a ameliora

simptomele se va oferi o procedura nonochirurgicala.

Controlul medical esuat este principala indicatie de chirurgie. In tesutul prolabat,

ligatura cu banda de cauciuc necesita multiple aplicatii, astfel se ofera alternativa ligaturii

arterei hemoroidale sau hemoroidopexia cu stapler. Ligatura arterei hemoroidale este preferata

la femei, in aceste cazuri dilatarea sfincterului anal fiind mai mica. In hemoroizii mari,

prolabati se indica procedurile speciale acestora sau excizia. La pacientii cu componenta

externa mare, excizia este cea mai eficienta optiune.

Hemoroizii simptomatici care afecteaza calitatea vietii sunt in general indicati pentru

interventie. Simptomele cuprind durere, singerare si dificultatea igienei locale. In unele cazuri

cu pacienti care au terapie anticoagulanta sau cu hemofilie, interventia chirurgicala este

necesara pentru a preveni hemoragia.

Contraindicatiile interventiei chirurgicale:

Acestea sunt dependente de simptomele specifice si astfel de terapia specifica oferita.

Modificarile dietei sunt simple si eficiente, dar pacientii cu colon iritabil pot sa nu tolereze

aportul crescut al fibrelor alimentare.


28/92

28

Pacientii cu contraindicatii pentru anestezie datorita comorbiditatilor medicale semnificative

nu trebuie orientati catre chirurgie decit daca se afla in sepsis sau au hemoragie severa cu

anemie. Frecvent, aceste proceduri pot fi efectuate sub anestezie locala.

Contraindicatiile relative cuprind incontinenta fecala, rectocelul, coagulopatiile,hipertensiunea portala cu varice rectale si boala Crohn. Hemoroizii contribuie la instalarea

incontinentei fecale, astfel excizia sau inlaturarea lor poate agrava un pacient cu functie

sfincteriana la limita. Femeile cu rectocel pot dezvolta sindrom al blocarii defecatiei

postoperator daca formeaza o stenoza, iar folosirea unui stapler este descurajata, existind

riscul de a incorpora mucoasa vaginala in linia de staplare si formarea unei fistule. Se prefera

excizia si inchiderea la pacientii cu coagulopatii deoarece sutura directa a pediculilor

vasculari poate reduce riscul unei hemoragii postoperatorii.La pacientii cu boala Crohn sau hipertensiune portala cu varice rectale, chirurgica

trebuie rezervata ca optiune finala deoarece exista o rata mare de morbiditate in aceste cazuri.

Hemoroidectomia excizionala:

Abordul chirurgical clasic este hemoroidectomia excizionala. Aceasta este clasificata

in deschisa sau inchisa. Diferenta este facuta prin inchiderea mucoasei anorectale cu sutura

dupa excizie sau nu. Aceste proceduri sunt indicate pentru pacientii care nu se amelioreaza

prin multiple incercari de terapie nonchirurgicala sau pentru cei cu boala hemoroidala sever

prolabata (gradul III sau IV) . Alte proceduri cuprind hemoroidopexia si ligatura arterei

hemoroidale. Toti pacientii necesita doua clisme efectuate cu 2 ore inainte de procedura.

Hemoroidectomia excizionala-tehnica:

Hemoroizii externi prezinta in general simptome datorita trombozei acute, recurente

sau a problemelor de igiena. Trombozele acute si cele recurente sunt tratate in acelasi mod. Se

identifica vena trombozata, se injecteaza anestezicul si se efectueaza excizia pielii si a venei

corespunzatoare. Enucleerea trombozei fara excizia venei determina recurenta hemoroidului

in acelasi loc, excizia venei previne acest eveniment. Electrocoagularea sau solutia Monsel

astringenta topica face hemostaza. Sutura plagii nu este necesara si poate determina mai multa

durere.

Trombozele acute se remit spontan in 14 zile, de aceea pacientul care se prezinta tardiv

si are o durere diminuata este mai bine tratat prin expectativa. Recurenta este de 50% cind

tromboza nu este tratata.


29/92

29

Indicatiile:

Durerea acuta si tromboza unui hemoroid extern la 72 de ore de la debut.

Contraindicatii:

-orice suspiciune ca leziunea ar fi altceva decit un hemoroid trombozat, cum este o masa

rectala nedureroasa-hemoroizii interni gradul IV asociati cu hemoroid extern trombozat

-coagulabilitate severa cunoscuta

-instabilitate hemodinamica

-alergie la anestezic, infectie perianala

-fisura anorectala, hipertensiune portala

-boala inflamatorie intestinala, orice comorbiditate sistemica care creste riscul procedurii.

Dupa procedura pacientul trebuie sa faca bai de sezut cit mai curind. Acestea suntindicate de 3-4 ori pe zi cite 20 de minute in apa calduta, nu fierbinte. Pansamentul poate fi

inlaturat la 48 de ore daca nu a cazut singur. Acetaminofen sau ibuprofen sunt prescrise

pentru durere. Se vor evita opiaceele deoarece constipa. Antibioticele nu sunt necesare.

Complicatii:

Singerarea este probabil cea mai comuna complicatie a procedurii. Poate fi bine

controlata prin presiunea directa, daca hemostaza nu este obtinuta astfel se poate folosi

cauterizarea cu nitrat de argint sau o sutura absorbabila.

Infectia este sub 5%. Antibioticele profilactice nu sunt folosite de rutina.

Pielea perianala in exces este o complicatie benigna frecventa dupa vindecarea inciziei.

Strictura este o complicatie neobisnuita care poate fi prevenita prin evitarea

sfincterului anal extern.

Incontinenta este rara si poate fi prevenita prin evitarea sfincterului anal extern.

Durerea este comuna dar evitabila printr-o combinatie de anestezie locala si

parenterala, cu sau fara sedare.

Hemoroidopexia cu stapler

Cazurile severe de prolaps hemoroidal necesita chirurgie. Hemoroidectomia clasica

este bine cunoscuta pentru durerea postoperatorie si perioada lunga de recuperare. Procedeul

chirurgical mai nou cuprinde rezectia rectala transanala cu staplerul (STARR) sau procedura

pentru prolaps si hemoroizi (PPH) . Este contraindicata la persoanele cu enterocel sau

sindrom pelvin spastic.

Procedeul STARR:

Hemoroidectomia prin stapler este cea mai noua tehnica chirurgicala pentru tratarea

hemoroizilor si a devenit rapid tratamentul de electie pentru hemoroizii gradul III. Interventia


30/92

30

nu inlatura hemoroizii ci extinde si relaxeaza tesutul hemoroidal de sustinere care a permis

prolabarea, excizind doar mucoasa anorectala prolabata.

Se va insera un dispozitiv tubular in canalul anal, prin care se sutureaza hemoroizii in

model circular. Staplerul (un dispozitiv care sutureaza tesuturile prin clipsuri de titan)

stapleaza tesutul hemoroidal care este tras in sus de sutura. Hemoroizii sunt plasati inapoi inpozitia lor normala in canalul anal. Staplerul taie un inel de tesut hemoroidal prolabat prins

intre acesta.

Tehnica desi poate fi folosita pentru a trata hemoroizii de gradul II, este rezervata

pentru cei de gradul III sau IV. Daca pe linga hemoroizii interni exista si externi care

determina probleme, dupa interventie acestia se vor ameliora. O alta alternativa este

hemoroidectomia cu stapler si excizia simpla pentru cei externi. Daca acestia sunt mari, o

hemoroidectomie standard poate fi necesara pentru a inlatura hemoroizii externi si interni.Metoda este considerata mai putin dureroasa fata de alte tratamente chirurgicale. Recuperarea

este mai scurta.

Incidenta complicatiilor este mica. Acestea cuprind leziunile peretelui rectal datorita

tragerii excesive a muschilor in dispozitiv. Disfunctia pe termen scurt si lung a muschilor

interni ai sfincterului poate apare prin intindere. Sepsisul pelvic poate interveni ca in oricare

terapie chirurgicala.

Metoda poate sa nu aiba succes la pacientii cu hemoroizi mari si confluenti. Medicul

putind introduce cu dificultate staplerul in canalul anal datorita tesuturilor prolabate. Incidenta

recurentei si a reprolabarii este mare in hemoroizii staplati fata de chirurgia conventionala

hemoroidala.

Tratament cu laser

Chirurgia laser pentru hemoroizi este procesul in care se foloseste laserul pentru a

induce curenti electrici intr-o vena hemoroidala. Prin aceasta procedura fluxul de singe este

oprit in hemoroid. Sonda laser trimite current electric in hemoroid. Rezultatul este micsorarea

si uscarea hemoroizilor. Procedura este folosita mai mult pentru hemoroizii externi decit

pentru cei interni. Recuperarea nu este dureroasa. Pot fi folosite creme hemoroidale.

Exista doua terapii laser pentru hemoroizi: laser coagularea si laser excizia. In

coagulare, laserul este folosit pentru a forma cicatrici care sa opreasca aportul de singe in

hemoroizi, cu micsorarea si caderea acestora. In excizie, laserul vaporizeaza hemoroizii.

Exista multe avantaje ale tratamentului laser pentru hemoroizi:

- determina durere postoperatorie mai putina,

- timpul de recuperare este mai scurt.


31/92

31

- laserul cauterizeaza plaga, astfel ca nu mai exista singerari, iar posibilitatea

infectiei este mica.

- exista un risc mic de complicatii

- riscul de recurenta este foarte mic.

Principalul dezavantaj este ca poate fi folosit doar pentru hemoroizii externi.


32/92

32

CAPITOLUL II NGRIJIRI GENERALE N NURSING

Rolul asistentei medicale generaliste

n ngrijirea pacientului cu tromboz hemoroidal

2.1. Internarea pacientului in spital

Spitalul este o institutie sanitara destinata ingrijirii bolnavilor si organizata pentru

servicii permanente. In spital se interneaza bolnavii in stare grava care necesita o ingrijire si

supraveghere permanenta si o atentie deosebita din partea asistentei medicale.

Spitalul cuprinde urmatoarele parti componente functionale :

- serviciul de primire unde incepe pregatirea psihica a pacientului. El este primit cu

zambetul pe buze si cu cuvinte de incurajare, esentiala fiind cucerirea increderii bolnavului

in profesionalismul cadrelor sanitare. Pacientii vor fi dezbracati si examinati. La nevoie

pacientul este ajutat de asistenta si asezat in pozitia necesara examinarii

- prelucrari sanitare - aici se face deparazitarea si imbaierea bolnavului, dupa care

acesta va fi imbracat in lenjerie curata si condusa pe sectia cu paturi

- sectia cu paturi este partea componenta a spitalului inzestrata cu paturi si sala de

tratamente, unde se asigura asistenta corespunzatoare a bolnavilor spitalizati.

Dupa ce medicul hotaraste internarea bolnavului, asistentul completeaza biletul de internare,

foaia de observatie si trece datele pacientului in registrul de internari.

2.2. Asigurarea condiiilor de spitalizare

Bolnavul este condus de asistent in salonul prealabil hotarat de catre medic. Salonul

se alege in functie de starea pacientului (diagnostic, gravitatea si stadiul bolii) si sex.

Asistentul conduce bolnavul in salon, il ajuta sa-si aranjeze obiectele personale in noptiera si

sa se instaleze comod si in pozitia indicata de medic in pat.

Bolnavului se aduce la cunostinta regulamentul de ordine interioara a sectiei precum

si indicatiile medicului referitoare la alimentatie, pozitie indicata daca este cazul si scopul

acestuia. Asemenea i se explica necesitatea si modul recoltari de produse biologice si

patologice in vederea efectuarii analizelor de laborator indicate de medic.

Se vor asigura conditiile de mediu necesare ameliorarii si vindecarii bolii. Pentru a

crea un mediu de securitate si confort si pentru a diminua factorii de stres este indicat ca

saloanele sa aiba o capacitate de 4 , max. 6 paturi cu o temperatura de 18-20C sa fie curate,

linistite si bine aerisite cu aer umidificat.

Asistentul va completa o anexa la foaia de alimentatie pe care o va trimite la bloculalimentar, astfel noul pacient va primi alimentatia necesara inca in prima zi de internare.


33/92

33

Bolnavilor l-i se acorda o pregatire preoperatorie si postoperatorie in vederea asigurarii

conditiilor optime necesare interventiei si a procesului de vindecare precum si pentru

evitarea unor complicatii grave si nedorite.

Asistentul observa si este obligat sa consemneze aspectul general, inaltimea,

greutatea, varsta, aspectul tegumentelor si mucoaselor, faciesul si starea psihica a bolnavului.Ea va urmarii necesitatile pacientului, manifestarile de dependenta in vederea satisfacerii

acestora.

Se vor nota datele privind antecedentele familiale, chirurgicale si patologice ale

pacientului precum si bolile care au influenta asupra anesteziei si interventiei (afectiuni

pulmonare, cardiace, diabet zaharat, epilepsie etc.)

2.3. Asigurarea condiiilor igienice bolnavilor internaiPregatirea patului si accesoriului

Patul trebuie sa fie comod, sa prezinte dimensiuni potrivite care sa satisfaca atat

cerintele de confort a pacientului, cat si ale personalului de ingrijire. Trebuie sa-i permita

pacientului sa se poata misca in voie, sa nu-i limiteze miscarile, sa poata la nevoie sa

coboare din pat, sa poate sta in pozitie sezand, sprijinindu-si picioarele comod de podea.

Patul trebuie sa permita ca asistenta sa poata efectua tehnicile de ingrijire, investigatie si

tratament cat mai comod. Patul trebuie sa fie usor de manipulat si curatat, prevazut cu rotite,dispozitiv de ridicare si la nevoie aparatoare.

Patul va fi acoperit cu un cearsaf, musama si aleza. Pacientului i se ofera doua perne

si o patura din lana moale, usor de intretinut. Lenjeria trebuie sa fie din bumbac cu cat mai

putine cusaturi. Cearsaful trebuie sa fie destul de mare pentru a intra sub saltea.

Schimbarea lenjeriei de pat

Pregatirea patului fara pacient : pentru schimbarea lenjeriei de pat avem nevoie de

cearsaf simplu, cearsaf plic, doua fete de perna, una-doua paturi, doua perne. Dupa ce se

indeparteaza noptiera de pe langa pat se aseaza un scaun cu spatar la capatul patului. Pe

scaun se aseaza, in ordinea intrebuintarii, lenjeria curata, pernele, patura, impaturite corect.

Cearsaful se aseaza la mijlocul saltelei; se desface si se intinde o parte a cearsafului spre

capataiul patului, cealalta spre capatul opus. Cearsaful se introduce adanc sub saltea la

ambele capete. Se executa coltul apoi se introduce sub saltea toata partea laterala a

cearsafului. Se intinde bine cearsaful sa nu prezinte cute.

Daca este nevoie se aseaza musamaua si se acopera cu aleza.

Pernele se introduc in fetele de perna curate si se aseaza pe pat.


34/92

34

Schimbarea lenjeriei cu pacientul in pat se efectueaza atunci cand starea pacientului

nu permite ridicarea acestuia din pat. Aceasta manevra se executa de obicei dimineata,

inainte de curatenie, dupa masurarea temperaturii, luarea pulsului si toaleta pacientului, dar

la nevoie se executa de mai multe ori pe zi. In functie de starea pacientului lenjeria se poate

schimba in lungime sau in latimea patului.Lenjeria de pat se aseaza pe un scaun in ordinea prioritatii, impaturite in felul

urmator:

- patura si cearsaful de sub patura se impaturesc fiecare in trei sub forma de

armonica

- aleza se ruleaza impreuna cu musamaua fie in latime, fie in lungime in functie de

metoda aleasa pentru schimbarea patului

- cearsaful se ruleaza in lungime / latimePacientul se informeaza asupra procedeului. Se linisteste si se asigura ca manopera va

fi facuta cu blandete, ca nu va fi miscat inutil, ca manevrele nu-i vor cauza dureri si i se cere

cooperarea.

Se asigura intimitatea pacientului, un mediu securizat, evitandu-se curentii de aer.

Atunci cand schimbarea lenjeriei se face in lungimea patului pacientul va fi intors in

decubit lateral. Cele doua asistente se aseaza de o parte si de alta a patului. Asistenta din

partea dreapta prinde pacientul cu mana dreapta in axila dreapta, il ridica usor, iar mana

stanga o introduce sub umerii lui, sprijinindu-i capul pe antebrat. Apoi cu mana dreapta ,

retrasa de sub axila, trage usor perna spre marginea patului, pacientul fiind de asemenea

deplasat usor in aceeasi directie.

Se aseaza apoi in dreptul genunchilor pacientului, introduce mana stanga sub

genunchii acestuia flectandu-I putin, iar cu mana dreapta ii flecteaza usor gambele pe coapse.

Din aceasta pozitie se intoarce pacientul in decubit lateral drept, sprijinindu-l in regiunea

omoplatilor si a genunchilor. Pacientul se mentine acoperit. Asistenta din partea stanga

ruleaza cearsaful impreuna cu musamaua si aleza murdara pana la spatele pacientului, sulul

de lenjerie murdara se afla in acel moment alaturi de sulul lenjeriei curate. Pe jumatatea

libera a patului se deruleaza cearsaful curat, musamaua si aleza pregatita mai inainte. Se

intinde bine cearsaful curat pe jumatatea libera a patului si se aseaza o perna imbracata in

fata de perna curata, apoi se aduce pacientul in decubit dorsal cu multa blandete, sprijinindu-l

in regiunea omoplatilor si sub genunchi. Pentru a introduce pacientul in decubit lateral

stanga, asistenta din partea stanga procedeaza la fel ca si in cazul intoarcerii in decubit lateral

drept : prinde pacientul de axila stanga, il ridica usor, introduce mana dreapta sub umerii lui,

sprijina capul pe antebrat si dupa aceeasi procedura intoarce pacientul in decubit lateral stang


35/92

35

aducandu-l dincolo de cele doua suluri de lenjerie. Asistenta ruleaza mai departe, din partea

dreapta, lenjeria murdara, o indeparteaza, introducand-o in sacul de rufe murdare, apoi

deruleaza lenjeria curata si o intinde bine, iar pacientul este readus in decubit dorsal, sprijinit

de cele doua asistente.

Dupa acesta se efectueaza colturile. Patura de deasupra pacientului se impatureste intrei si se aseaza pe un scaun, pacientul ramane acoperit cu cearsaful folosit pana atunci. Peste

aceasta asistenta aseaza cearsaful curat impaturit anterior in trei, in forma de armonica astfel

ca una din marginile libere sa ajunga sub barbia pacientului. Colturile de sus ale cearsafului

curat se tin cu mana fie de catre pacient, fie de o alta persoana. Cele doua asistente, care sunt

de o parte si de alta a patului, prind cu o mana colturile inferioare ale cearsafului curat, iar cu

cealalta mana colturile superioare ale cearsafului murdar si, printr-o miscare in directia

picioarelor pacientului, indeparteaza cearsaful murdar si acopera, in aceeasi timp pacientulcu cearsaful curat. Se aseaza patura peste cearsaf, rasfrangand marginea dinspre cap peste

patura. Se continua aranjarea patului , se pliaza patura cu cearsaful deasupra degetelor de la

picioarele pacientului.

Atunci cand pacientul poate fi asezat in pozitie sezand, schimbarea lenjeriei se face in

latimea patului. Procedura se efectueaza de asemenea, de catre doua persoane : una sprijina

pacientul, cealalta ruleaza lenjeria murdara, aseaza si deruleaza cearsaful curat.

Dupa efectuarea fiecarei proceduri, asistenta trebuie sa se asigure ca pacientul este

asezat cat mai confortabil. In unele cazuri, aleza trebuie schimbata de mai multe ori pe zi,

fara sa fie nevoie de schimbarea cearsafului.

Asigurarea igienei generale i corporale

Inaintea interventiei chirurgicale, bolnavul este capabil sa isi efectueze singur igiena

corporala. In seara zilei precedente interventiei se face o baie generala a bolnavului si se va

pregati tubul digestiv pentru interventie prin efectuarea unei clisme evacuatoare urmata de un

dus. La pregatirea bolnavului pentru actul operator se va acorda atentie deosebita cavitatii

bucale mai ales la cei care urmeaza sa fie intubati. Se pregateste tegumentul regiunii pe care

se va opera prin spalare cu apa si sapun, degresare si dezinfectare cu alcool. Daca regiunea

prezinta pilozitati acestea vor fi rase cu aparat de ras individual.

Regiunea astfel pregatita va fi protejata cu un pansament steril. Se indeparteaza

bijuteriile bolnavului, proteza dentara daca exista.

Bolnavul va fi imbracat cu lenjerie curata, se verifica starea de curatenie in regiunile :

- inghinala

- ombilic

- axile


36/92

36

- spatii interdigitale

- unghiile

Efectuarea toaletei generale i pe regiuni a bolnavului imobilizat

Asistenta va colecta date referitoare la starea pacientului, daca se poate spala singur

sau nu. Cu aceasta ocazie se observa si starea tegumentelor si aparitia unor eventualemodificari. Se verifica temperatura ambianta (20-21C) si se evita curentii de aer. Bolnavul

va fi izolat cu un paravan de anturajul sau. Se pregatesc in apropiere materialele necesare

toaletei, schimbarea lenjeriei patului, lenjeriei bolnavului si materialele necesare pentru

prevenirea escarelor.Temperatura apei trebuie sa fie le 37-38C.

Bolnavul va fi dezbracat complet si se va acoperii cu un cearsaf si patura. Se

descopera progresiv numai partea care se va spala. Se stoarce bine buretele sau manusa de

baie pentru a nu se scurge apa in pat sau pe bolnav. Ordinea in care se face toaleta este :spalat, clatit, uscat. Se sapuneste regiunea dupa care se clateste ferm, dar fara brutalitate. Apa

calda trebuie sa fie din abundenta, sa fie schimbata ori de cate ori este nevoie. Se insista la

pliuri sub sani, la maini, la spatii interdigitale, la coate si axile. Se mobilizeaza articulatiile in

toata amplitudinea lor si se maseaza zonele predispuse escarelor.

La toaleta pe regiuni la patul bolnavului, patul va fi protejat cu musamaua si aleza in

functie de regiunea pe care o spalam.

La toaleta pe regiuni cu bolnavul in pat se va respecta urmatoarea succesiune : - faa

- gt

- urechi

- brate si maini

- parte anterioara torace

- abdomen

- fata anterioara coapse

Bolnavul va fi intors in decubit lateral si se vor spala :

- spatele

- fesele

- fata posterioara a coapselor

- bolnavul se aduce din nou in decubit dorsal

- gambele si picioarele

- organele genitale externe

- ingrijirea parului

- toaleta cavitatii bucale


37/92

37

Toaleta pe regiuni

Ingrijirea ochilor are ca scop indepartarea secretiilor si prevenirea infectiilor oculare .

Materiale necesare :

- apa sau ser fiziologic

- tampon de tifon- comprese

- manusi de baie

- prosop

- tavita renala

Bolnavul va fi informat de necesitatea tehnicii. Se spala ochii cu ser fiziologic, cu

mana acoperita cu manusa. Secretiile se indeparteaza de la comisura externa spre cea interna.

La pacientii inconstienti secretiile oculare se indeparteaza in mod regulat, se aplicacomprese imbibate in ser fiziologic si se picura lacrimi artificiale in mod repetat.

Ingrijirea mucoasei nazale

Scop - mentinerea permeabilitatii cailor respiratorii superioare, prevenirea infectiilor

nazale si a leziunilor mucoasei nazale in cazul in care pacientul prezinta sonda endo-nazala.

Materiale necesare - tampoane sterile montate pe bastonase

- ser fiziologic

- apa oxigenata diluata

- tavita renala

- manusi de protectie

Tehnica - se intoarce capul bolnavului usor intr-o parte. Se dezlipeste adezivul cu care este

lipita sonda. Sonda se retrage cu 5-6 cm. Fosele nazale se curata fiecare cu cate un tampon

umezit cu ser fiziologic, iar crustele se curata cu apa oxigenata diluata. Se curata si sonda,

apoi se reintroduce si se fixeaza.

Se supravegheaza functionalitatea sondei si pacientul.

Ingrijirea urechilor

Scop: - mentinerea starii de curatenie a pavilionului urechii si a conductului auditiv extern

- indepartarea depozitelor patologice din conductul auditiv extern si a dopurilor de

cerumen

Materiale necesare - tampoane sterile montate pe betisoare

- apa

- sapun

- manusa de baie


38/92

38

- prosop

- tavita renala

Tehnica - se intoarce capul bolnavului usor intr-o parte, se introduce tamponul in

conductul auditiv extern si se curata cu tamponul uscat. La introducerea tamponului trebuie

avut grija de limita vizibilitatii. Pavilionul urechii se spala cu mana cu manusa, cu apa sisapun curatand cu atentie santurile pavilionului si regiunea retroauriculara. Se limpezeste si

se usuca cu prosopul. Fiecare ureche se curata cu un tampon separat si daca din conductul

auditiv extern se scurge lichid cefalorahidian sau sange se va chema medicul.

Ingrijirea cavitatii bucale

Scop: - obtinerea unei stari de bine a bolnavului

- profilaxia infectiilor cavitatii bucale

- profilaxia cariilor dentareMateriale necesare - la pacienti constienti - periuta

- pasta de dinti

- prosop

- tavita renala sau lighian

- pahar cu apa

- la pacienti inconstienti - comprese

- tampoane sterile din tifon

- deschizator de gura

- spatula linguala

- pensa port-tampon

- glicerina boraxata 20%

- tavita renala

- manusi sterile

Tehnica : - pozitia pacientului este in decubit dorsal cu capul deoparte, cu prosopul protejand

lenjeria. Se introduce deschizatorul de gura intre arcadele dentare, se sterge limba, bolta

palatina, suprafata interna si externa a arcadei dentare ca tampoane imbinate in glicerina

boraxata cu miscari dinauntru in afara. Cu un alt tampon se sterg dintii, apoi se ung buzele.

Toaleta se poate face si cu indexul acoperit cu un tampon de tifon, mana fiind acoperita cu

manusa. La pacientii care prezinta proteza dentara, acesta se va scoate, spala si pastra intr-un

pahar cu apa.

Ingrijirea unghiilor

Scop: - asigurarea igienei pacientului

- indepartarea depozitului subunghial care contine germeni patogeni


39/92

39

Materiale necesare : - apa si sapun

- forfecuta, periuta de unghii

- pila

- prosop

Tehnica : - unghiile se spala cu apa, sapun si periuta. Pentru spalarea piciorului acesta va fiintrodus intr-un lighian. Dupa spalare se face taierea unghiilor cu mare atentie pentru a nu

leza tesuturile din jur. Instrumentele dupa utilizare se dezinfecteaza.

Ingrijirea parului

Scop: - pregatirea pentru operatii in zona fetei

- pregatirea pentru EEG

- spalare igienica la pacientul cu spitalizare indelungata

- pentru starea de bine a pacientuluiContraindicatii - fracturi ale craniului

- politraumatizatii

- bolnavii cu febra

- boli ale pielii capului

Materiale necesare - musama, aleza

- lighian

- apa calda

- sampon, sapun

- prosop

- piaptan

- uscator de par

Tehnica : - temperatura camerei trebuie sa fie intre 22-24C. Pozitia bolnavului este in

functie de starea sa : - sezand pe un scaun cu capul in fata

- sezand in pat

- decubit dorsal oblic

Se protejeaza patul cu musama si aleza. Se aseaza lighianul in functie de pozitia

bolnavului astfel incat parul sa ajunga in lighian . se umezeste parul, se samponeaza, se

maseaza usor pielea capului, se limpezeste, se usuca, se piaptana. Se protejeaza pielea

capului cu un prosop si pacientul va sta confortabil in pat.

Toaleta intima

Scop: - igienic

- mentinerea unei stari de confort fizic

- in vederea efectuarii unor tehnici la acest nivel


40/92

40

- sondajul vezical la femei si barbati

- recoltarea de urina pentru urocultura

Se face de mai multe ori pe zi la pacientii inconstienti, la cei cu sonde vezicale,

inaintea interventiilor chirurgicale in regiunea anala sau a organelor genitale, a cailor urinare

si in perioadele menstruale la femei.Materiale necesare - paravan

- doua bazinete

- tampoane sterile din vata sau comprese

- pensa port-tampon

- cana cu apa calda

- sapun lichid

- prosop- manusa de cauciuc, manusa de baie

- musama, aleza

Se controleaza temperatura apei, se pregateste patul cu musama si aleza. Se asigura

intimitatea bolnavului cu paravanul. Bolnavul se aseaza in pozitie ginecologica, se serveste

cu un bazinet pentru a urina. Se pune al doilea bazinet, se imbraca manusa de cauciuc peste

care se ia manusa de baie. Se spala regiunea dinspre simfiza pubiana spre anus turnand apa si

sapun. Se limpezeste abundent, se indeparteaza bazinetul. Se usuca prin tamponare cu

prosopul. Pliurile se pudreaza cu talc.

Observarea pozitiei bolnavului in pat

Adus de la sala de operatie, bolnavul va fi asezat in pat si acoperit cu paturi, fara

perna pana la trezire. El va sta in decubit dorsal, cu capul intors intr-o parte cu tavita renala

langa cap pentru a capta eventualele vomismente.

Asistenta va supraveghea bolnavul pana la completa sa trezire, trebuie sa-si dea seama

daca operatul este prea palid, daca anormal agitat, daca operatul este intr-o stare grava, daca

prezinta transpiratii reci sau cianoza.

Dupa trezirea bolnavului, asistenta ii va pune perna, il va servi cu ceai sau apa daca

nu este contraindicat. In caz de indicatii ii va umezi limba, buzele cu comprese ude.

Dupa interventii intraabdominale, in general, bolnavii tind sa adopte o pozitie antalgica de

decubit dorsal cu genunchii flectati, numita pozitie Fowler, acesta fiind o pozitie care asigura

relaxarea musculaturii abdominale si deci amelioreaza durerea locala.

Schimbarea pozitiei bolnavului si mobilizarea bolnavului

Schimbarea pozitiei poate fi activa sau pasiva , cu ajutorul asistentei. La mobilizarea

pacientului trebuie respectate unele principii :


41/92

41

- sunt necesare doua asistente

- prinderea pacientului se face precis si sigur

- exercitiile se fac intotdeauna inainte de mese

- aceste exercitii fizice trebuie intercalate cu exercitii de respiratie

- mobilizarea se incepe incet si se continua in functie de raspunsul fizic al pacientuluiScopul mobilizarii este miscarea pacientului in vederea prevenirii escarelor ce pot sa

apara din cauza imobilizarii si pentru recastigarea independentei. Schimbarea pozitiei

pacientilor imobilizati se face din 2 in 2 ore, masandu-se zonele de presiune predispuse

escarelor. Mobilizarea precoce a pacientului favorizeaza mentinerea mobilitatii articulare,

normalizarea tonusului muscular si stimuleaza metabolismul. De asemenea favorizeaza

circulatia sangelui, prevenind tromboflebitele si pneumoniile.

Bolnavii operati vor fi mobilizati precoce si gradat. La inceput se va efectuamobilizarea activa in pat inlaturandu-se astfel contractura peretelui abdominal.

Captarea eliminarilor

Scop : observarea caracterelor fiziologice si patologice ale dejectiilor precum si descoperirea

modificarilor lor patologice in vederea stabilirii diagnosticului

Captarea materiei fecale

Se separa patul de restul salonului cu paravan, se indeparteaza patura si cearsaful care

acopera pacientul. Patul se protejeaza cu musamaua si aleza. Pacientul se dezbraca si se

introduce bazinetul cald sub zona sacrala apoi se acopera cu invelitoarea. Se efectueaza

toaleta regiunii perianale si se indeparteaza bazinetul cu atentie. Dupa ce se acopera cu

capacul se indeparteaza din salon. Se imbraca pacientul, se reface patul. Salonul se aeriseste

si se spala mainile pacientului. Scaunul acoperit se pastreaza pentru vizita medicala in locuri

special amenajate.

Captarea urinei

Servirea urinarelor se face in mod asemanator cu a bazinetelor. Dupa utilizare se

golesc imediat, se spala la jet de apa calda si se dezinfecteaza.

Nu trebuie ignorat cantitatea, culoarea, mirosul urinei; poate indica unele diagnostice.

Captarea sputei

Se face in recipiente spalate, sterilizate, uscate si in care se pune solutie lizol 3% sau

fenol 2,5%, amestecata cu soda caustica. Atunci cand se recolteaza in vederea unor analize

de laborator nu se foloseste dezinfectant. Se instruieste pacientul sa nu inghita sputa, sa nu o

imprastie, sa foloseasca recipientul dat. I se asigura scuipatori de rulaj pentru a se putea

schimba la nevoie. Dupa golire, se spala cu apa rece, apoi cu apa calda, cu perii special tinute

in solutie dezinfectanta. Se sterilizeaza zilnic prin fierbere sau autoclavare.


42/92

42

Captarea varsaturilor

Pacientul se aseaza in functie de starea generala in pozitie sezand, decubit dorsal cu

capul intors intr-o parte, decubit lateral (pozitie de siguranta). Lenjeria de pat se protejeaza

cu musama si aleza, iar pacientul cu un prosop in jurul gatului. Proteza dentara mobila seindeparteaza unde este cazul si se ofera pacientului o tavita renala.

Se incurajeaza pacientul, i se ofera pahar cu apa sa-si clateasca gura. I se ofera cuburi

de gheata, lichide reci in cantitati mici.

Varsatura se pastreaza pentru vizita medicala. Caracterul varsaturii si frecventa se noteaza in

foaia de temperatura. Se spala si se dezinfecteaza recipientele, se pregatesc pentru sterilizare

prin fierbere sau autoclavare.

2.4. Supravegherea funciilor vitale i vegetative

Supravegherea functiilor vitale in hemoragiile masive se face din ora in ora.

Asistenta supravegheaza bolnavul, va inregistra daca respiratia este modificata, cu salturi sau

daca se face cu dificultate. Buna desfasurare a evolutiei postoperatorii se urmareste dupa

graficul temperaturii, al pulsului si prin inregistrarea tensiunii arteriale.

Respiratia se masoara in scopul evaluarii functiei respiratorii a pacientului, fiind

indiciu al evolutiei bolii, al aparitiei unor complicatii si al prognosticului.Elemente de apreciat sunt : - tipul respiratiei

- amplitudinea miscarilor respiratorii

- ritmul

- frecventa

Materiale necesare : ceas secundar, creion de culoare verde, foaie de temperatura.

Asistenta aseaza pacientul in decubit dorsal, fara a explica tehnica ce urmeaza a fi

executat. Plaseaza mana cu fata palmara pe suprafata toracelui si numara inspiratiile timp de

un minut.

Respiratia se noteaza cu culoare verde. Fiecare linie orizontala corespunde la doua

respiratii. Valorile normale a respiratiei sunt :

- la nou-nascut 30-50 respiratii / minut

- la 2 ani 25-35 respiratii / minut

- la adulti 16-18 respiratii / minut

- la varstnici 15-25 respiratii / minut

Orice operat poate prezenta in primele zile dupa operatie o usoara ascensiune termica

(37,5-38C). Aceasta curba este in descrestere incepand din a treia - a patra zi. Daca aceasta


43/92

43

descrestere nu se produce sau dimpotriva, temperatura creste, explicatia consta de obicei intr-

o infectie la nivelul plagii operatorii.

Temperatura este rezultatul proceselor oxidative din organele generatoare de caldura

prin dezintegrarea alimentelor energetice.

Masurarea temperaturii in axila : se aseaza pacientul in decubit dorsal sau sezand. Seridica bratul bolnavului, se sterge axila prin tamponare cu prosopul pacientului. Se aseaza

termometrul cu rezervorul de mercur in centrul axilei paralel cu toracele. Se apropie bratul pe

trunchi cu bratul flectat pe suprafata anterioara a toracelui. Termometrul se mentine timp de

zece minute.

Masurarea temperaturii in cavitatea bucala : se introduce termometrul in cavitatea

bucala sub limba sau pa latura externa a arcadei dentare. Pacientul este rugat sa inchida gura

si sa respire pe nas. Termometrul se mentine cinci minute. In cazul masurarii temperaturii pecale rectala se lubrifiaza termometrul. Se aseaza pacientul in decubit lateral cu membrele

inferioare in semiflexie asigurandu-i intimitatea. Se introduce bulbul termometrului in rect

prin miscari de rotatie si inaintare. Se mentine trei minute.

Dupa terminarea timpului de mentinere a termometrului acesta se scoate, se sterge cu

o compresa si se citeste gradatia la care a ajuns mercurul. Se spala termometrul, se scutura si

se introduce in recipientul cu solutie dezinfectanta (cloramina 1%).

In foaia de temperatura, temperatura se noteaza cu pix de culoare albastra. Pentru

fiecare linie

Tromboza hemoroidală

Documents

Transcript of Tromboza hemoroidală