Troiţascenariu

după schiţa cu acelaşi titlu de Gib Mihăescu

Negru. Genericul de început. Sunetul vîntului şuierînd peste întinderi nesfărşite.

Glasul gîfîit, răguşit, al Preotului militar Pălălaie:

- Iar Petru, răspunzînd, I-a zis: Dacă toţi se vor sminti întru Tine, eu niciodată nu mă voi sminti.

Zis-a Iisus lui: Adevărat zic ţie că în noaptea aceasta, mai înainte de a cînta cocoşul, de trei ori te vei

lepăda de Mine.

Petru I-a zis: Şi de ar fi să mor împreună cu Tine, nu mă voi lepăda de Tine.

În acest timp din întunecare, lent, a apărut o troiţă. Trans. lent înainte la G.P chipu lui Iisus răstignit de

pe troiţă. Amurg de iarnă, vîntul spulberă zăpada.

Chipul chinuit al preotului militar, plin de promoroacă, obosit, privind troiţa.

Preotul: - "Şi toţi ucenicii au zis la fel."

Preotul, cu ochii la Iisus, se închină.

Lîngă el s-au oprit Miercan şi Mandin ţiganul. Au armele în bandulieră iar mîinile în buzunarele

mantăilor. Îşi scot mîinile din buzunare, îşi scot căciulile şi se închină. Îşi pun căciulile la loc pe cap şi privesc în

jur. De jur împrejur, cît vezi cu ochii, cîmpie întinsă, fără nici o denivelare, fără nici un copac, fără o casă, un

ocean de zăpadă de jur împrejur, pînă la orizont.

Preotul: - Fraţilor, dacă soarele apune încolo, noi trebuie s-o luăm încoace.

Părăsesc drumul şi pornesc toţi trei, domol, prin oceanul de zăpadă. Umbra troiţei se întinde după ei.

Preotul (reia): - Atunci Iisus a mers împreună cu ei la un loc ce se cheamă Ghetsimani şi a zis

ucenicilor: Şedeţi aici, pînă ce Mă voi duce acolo şi Mă voi ruga.

Şi luînd cu Sine pe Petru şi pe cei doi fii ai lui Zevedeu, a început a Se întrista şi a Se mîhni.

Atunci le-a zis: Întristat este sufletul Meu pînă la moarte. Rămîneţi aici şi privegheaţi împreună cu Mine.

Miercan: - Ce-o fi acum pe la noi! Ce mai fierbere şi ce mai cîntec.

Preotul: - "...Şi mergînd puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pămînt, rugîndu-Se şi zicînd..."

Mandin (visător): - În oraş, la Drăgăşani, au şi pornit cu colindul.

Preotul: - "...Părintele Meu, de este cu putinţă treacă de la Mine paharul acesta! Însă nu precum voiesc

Eu, cu precum Tu voieşti."

Mandin (cîntă): - Într-o sfîntă joi la vale, dă-i Domnu’-Doamne,

Trece-un îngeraş călare, dă-i Domnu’-Doamne,

Şi-aşa tare ce fugea, dă-i Domnu’-Doamne,

Pămîntu’ se scutura, dă-i Domnu’-Doamne...

Miercan izbucneşte în hohote de rîs. Se opresc toţi trei. Miercan rîde în hohote, ceilalţi doi îl privesc.

Miercan (oprindu-se din rîs): - Aşa se cîntă pe la voi, mă, de Ajun?

Preotul (repede, pornind iar): - "Si a venit la ucenici şi i-a găsit dormind şi i-a zis lui Petru..."

Miercan porneşte după preot.

Mandin (pornind şi el după ceilalţi doi, arţăgos, cu indignare): - Cum vrei să se cînte mă, modîrlane? Ce,

ca la voi, ţărăneşte? La noi e oraş! (mai mult zbierat:) La un colţ de cotitură, dă-i Domnu’-Doamne...

Preotul se împiedică şi cade cu faţa în zăpadă. Ceilalţi doi se reped şi-l ajută să se ridice, îl scutură de

zăpadă.

Miercan: - Se întunecă şi vîntul se-nteţeşte. Hai, daţi-i drumul la piciore mai vioi.

O pornesc toţi trei, mai vioi.

Preotul: - Aşaaa... Unde rămăsei? (Fără să aştepte vreun răspuns:) ...cei de faţă ziceau iarăşi lui Petru:

Cu adevărat eşti dintre ei, căci eşti şi galileean şi vorbirea ta se aseamănă.

Cele trei siluete se îndepărtează, sînt tot mai mici, abia se mai văd în oceanul de zăpadă.

Glasul preotului:

- Iar el a început să se blesteme şi să se jure: Nu ştiu pe omul acesta despre care ziceţi! Şi îndată

cocoşul a cîntat a doua oară.

Glasul lui Miercan:

- Aha, va să zică Iisus ghicise de-adevărat!

Glasul lui Mandin:

- Dacă el, un sfînt, de trei ori s-a lepădat şi tot sfînt a rămas, poftim acum de te leapădă d-ai noşti şi

treci la ăilalţi, că te-a mîncat gaia.

Glasul lui Miercan:

- Cin’ te-a mîncat, măi Mandine?

Glasul lui Mandin:

- Şi ia mai du-te dracului odată!

2

Panoramic descriptiv D-S. Glasul lui Mandin:

- De nu ne-am rătăci cumva.

Glasul Preotului:

- Ba tot ce se poate… Dacă nu ascultaţi cînd se vorbeşte de cele sfinte…

Glasul lui Mandin:

- Ei, lasă părinţele, că-i noaptea de ajun, noapte sfîntă… Nu ne lasă El, bunul, să pierim pe cale…

Se aud, aproape, gîfîiturile celor trei şi glasul Preotului, tot mai sacadat, de parcă ar urca Golgota cu

crucea-n spate.

Glasul Preotului:

- Miluieşte-mă pe mine… păcătosul… şi … întunecatul… cel înfundat în păcate… multe… care… cu

urîtele mele fapte… am mîniat… pe făcătorul meu…

Panoramicul se opreşte. Intră în cadru Miercan şi iese S-D.

Intră în cadru Mladin şi iese S-D.

Intră, S-D, şi Preotul.

Preotul: - Sub acoperămîntul tău… (Se opreşte suflînd greu.) …sub acoperămîntul tău alerg, Maică a lui

Dumnezeu, şi cu umilinţă îngenunchind… (se lasă în genunchi) …mă rog ţie cu lacrimi… să îmblînzeşti pe Fiul

tău…

Miercan şi Mladin revin (intră în cadrul D-S), îl ridică pe Preot şi pleacă cu el, fiecare sprijinindu-l de cîte

un braţ.

Preotul plînge.

Cei trei înaintează, greu, prin zăpadă.

Miercan şi Mladin se opresc să-şi tragă sufletul. Preotul ridică privirea. Mijeşte ochii.

Unghi subiectiv Preot: Soare într-o pădure în plină vară, zgomot de păsărele şi gîze. Imaginea se

albeşte.

Preotul cu capul în piept. Miercan şi Mladin pornesc. Preotul tresare şi se uită buimac în jur.

Preotul (bolboroseşte): - …cu giulgiu alb l-am înfăşat…

Cei trei se opresc. Miercan şi Mladin îi dau drumul Preotului şi se închină speriaţi, privind în faţa lor.

Contracîmp. Cei trei se află, din nou, în faţa Troiţei.

3

G.P. Preotul: Mîntuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvîntează moştenirea Ta. (Se clatină.) Biruinţă

bine credincioşilor creştini asupra celui potrivnic dăruieşte, şi cu Crucea Ta păzeşte poporul Tău. (Se clatină tot

mai rău.)

Unghi subiectiv Preot: Camera se clatină înainte şi înapoi, apoi „cade” spre pămînt. Brusc, întunecare,

odată cu zgomotul bufniturii făcut de trupul Preotului căzînd în zăpadă, la picioarele troiţei.

Negru.

Glasul lui Mladin:

- Făclia aia, mă…

Glasul lui Miercan:

- Torţa?

Glasul lui Mladin:

- Da, mă, făclia, torţa, ce dracu e!

Se aude zgomot de flăcări.

Deschidere din întunecare. Flăcări.

Glasul lui Mladin:

- Uite c-a-nvitat părintele!

Glasul lui Miercan:

- Slavă Domnului!

Glasul lui Mladin:

- Hai, mă, teteo, de te dezmorţeşte colea olecuţă că d-abia l-aprinserăm…

Faţa Preotului, clipind buimac, apoi îngrozindu-se.

Troiţa arde.

Preotul (disperat): - Ce-aţi făcut, fraţilor?

Miercan şi Mladin îşi aruncă o privire scurtă. Miercan dă să spună ceva dar nu apucă. Se aude limpede

urlet de lupi.

Miercan: - Iartă-ne, Doamne!... Am greşit… Îngheţul ne-a îndemnat… Am greşit!...

Preotul plînge.

Glasul lui Miercan:

- Mladine, pune-te în spatele meu… aşa… pune-te bine, să nu te dezlipeşti băiete, pînă… pîn’… la

urmă…

4

Glasul lui Mladin:

- Sfîntuleţule, nu ne lua zilişoarele…

Se aud gloanţele băgate pe ţeavă.

Flăcările cuprind faţa Mîntuitorului. Se aud, mai aproape, urletele lupilor. Întunecare.

Negru.

Se aud focuri de armă şi urletele lupilor în timp ce curge genericul, apoi doar vîntul.

5