11. Iubirea reciprocanefericitaPasiunea nseamna suferinta, nseamna sa nduri ceva, nseamna suprematia destinului asupra individului liber si responsabil, ncepnd cu acelamabam amareal lui Augustin si sfrsind cu romantismul modern, sa iubesti iubirea mai mult dect obiectul iubirii, sa iubesti pasiunea pentru ea nsasi, nseamna sa iubesti si sa cauti suferinta. lubirea-pasiune nseamna sa doresti ceea ce te raneste si te distruge apoi, o data cu triumful sau. Iata o taina pe care Occidentul nu a ndraznit niciodata sa o marturiseasca si pe care nentrerupt a refulat-o -5 SDenis de Rougemonta pastrat-o! Putine taine sunt mai tragice dect aceasta, iar perenitatea ei ne da o imagine foarte pesimista despre viitorul Europei.Sa mentionam aici un fapt pe care l vom cerceta mai trziu dupa cum merita: legatura sau complicitatea dintre pasiune, dintre setea de moarte pe care o ascunde ea, si un anume tip de cunoastere care el singur ar putea defini acelpsycheoccidental care ne este propriu.De ce doreste oare occidentalul sa ndure aceasta pasiune care l raneste si pe care ratiunea lui o condamna? De ce-si doreste aceasta iubire a carei stralucire nu nseamna altceva dect sinuciderea lui? Pentru ca el se cunoaste pe sine si se pune la ncercare numai sub presiunea unor amenintari vitale, cnd sufera si cnd se afla n pragul mortii. Actul al treilea al dramei lui Wagner nfatiseaza mult mai mult dect o simpla catastrofa romanesca: el nfatiseazacatastrofa esentialape care o implica geniul nostru sadic, acest interes reprimat pentru moarte, aceasta placere de a se cunoaste pe sine pna la capat, aceasta placere a ciocnirii revelatoare, care constituie fara ndoiala temelia cea mai solida a instinctului nostru razboinic.Sa descindem acum de pe aceste culmi ale tragicului, care sunt ilustrate, marturisite si constatate prin puritatea mitului initial, si sa abordam experienta pasiunii asa cum o traiesc contemporanii nostri.Succesul extraordinar alRomanului lui Tristandezvaluie, cu voia sau fara voia noastra, interesul ascuns pe care-l avem pentru nefericire. Fie ca, dupa puterea noastra sufleteasca, aceasta nefericire este "prea dulcea tristete" sispleen-u\decadentei, sau suferinta care transfigureaza, sau provocarea aruncata lumii de catre spirit, cu totii cautam ceva care sa ne nalte ntr-att nct sa ajungem, mpotriva vointei noastre, pna la "viata adevarata" despre care vorbesc poetii. Dar aceasta "viata adevarata" este o viata imposibila. Cerul acesta cu aburi naltatori, crepuscul mpurpurat de eroism, nu anunta Ziua, ci Noaptea! "Adevarata viata lipseste", spune Rimbaud. Ea nu este dect un nume al Mortii, singurul cu care ndraznim s-ochemam- prefacndu-ne totusi ca o respingem.Iubirea si Occidentul59De ce preferam noi povestea unei iubiri imposibile n locul oricarei alte povesti? Pentru ca ne place sa ardem si sastimce arde n noi. Legatura profunda ntre suferinta si cunoastere. Complicitate ntre constiinta si moarte! (Pornind de la aceasta idee, Hegel a formulat o explicatie generala a spiritului si chiar a Istoriei noastre.) Eu l-as defini fara ezitare pe romanticul occidental ca fiind individul pentru care durerea, si ndeosebi durerea provocata de dragoste, este metoda de cunoastere preferata.Desigur, acest lucru este valabil pentru cei mai buni. Cei mai multi nu sunt interesati sa cunoasca si sa se cunoasca. Ei cauta doar iubirea cea maisensibila.Dar si aici discutam tot despre iubirea a carei fericita mplinire este oprita de un obstacol oarecare. Astfel, fie ca dorim iubirea cea mai constienta, fie ca o dorim pe cea mai intensa, dorim n ascuns obstacolul. La nevoie chiar l cream, l imaginam.Am convingerea ca aceasta trasatura explica o buna parte din psihologia noastra. Fara piedici n calea iubirii nu avem "roman". Dar tocmai romanul este ceea ce ne place, cu alte cuvinte, constiinta pasiunii, intensitatea, variatiunile si ntrzierile ei, naintarea pna la catastrofa - si nu flacara ei care se stinge iute. Studiati literatura noastra. Fericirea ndragostitilor ne emotioneaza doar pentru ca asteptam nenorocirea care sta la pnda. Ea are nevoie de aceasta amenintare din partea vietii si a realitatilor ostile care o ndeparteaza catre lumea de dincolo. Ne misca nostalgia, amintirea, si nu prezenta. Prezenta este inexprimabila, nu comporta o durata sensibila, nu poate fi dect oclipade gratie - duetul dintre Don Juan si Zerline. Altfel esuam ntr-o idila de carte postala.Iubirea fericita nu are traditie fnliteratura occidentala.Iar iubirea nempartasita nu este considerata iubire adevarata. Marea descoperire a poetilor europeni, ceea ce i distinge n primul rnd n ansamblul literaturii universale, ceea ce exprima cel mai bine obsesia locuitorului Europei, si anume cunoasterea prin suferinta, este secretul mitului lui Tristan, iubirea-pasiune, mpartasita si n acelasi timp combatuta, avida de o fericire pe care o respinge, naltata prin catastrofa sa -iubirea reciproca nefericita.60Denis de RougemontSa ne oprim la aceasta formula a mitului.Iubirereciproca, msensul ca Tristan si Isolda "se iubesc unul pe altul", sau cel putin asa cred ei. Ei sunt, ntr-adevar, de o fidelitate exemplara unul fata de altul.Nefericireaconsta nsa n faptul ca iubirea care i "mna" nu este iubirea pentru celalalt asa cum este el n realitate. Ei se iubesc unul pe altul, dar fiecare l iubeste pe celalalt numaiplecnd de la sine nsusi, nu de la celalalt.Nefericirea lor si are astfel originea ntr-o falsa reciprocitate, masca a unui dublu narcisism, n asa masura nct uneori simtim ca pasiunea lor exagerata este strabatuta de un fel de ura fata de cel drag. Wagner a nteles acest aspect cu mult timp nainte de Freud si de psihologii moderni. "Ales de mine, pierdut de mine!", cnta Isolda prada iubirii ei salbatice. Iar, din vrful catargului, cntecul marinarului anunta sosirea lor inevitabila:"Spre Apusrataceste privirea; spre Rasarit pluteste corabia. Proaspat, vntul sufla spre pamntul natal. O, fata din Irlanda, pe unde zabovesti? Oare suspinele tale sunt cele care mi umfla pnzele? Sufla, sufla, vntule! Nenorocire, vai! Nenorocire, fata din Irlanda, ndragostita si salbatica!"ndoita nefericire a pasiunii care fuge de realitate si de Legea Zilei, nefericire launtrica a iubirii: nu avem nca ceea ce dorim - Moartea - si pierdem ceea ce aveam - bucuria de a trai.Dar aceasta pierdere nu este resimtita ca o saracire, ba chiar dimpotriva. Ni se pare ca traim mai intens, mai primejdios, mai naltator. Pentru ca apropierea mortii este un imbold pentru senzualitate. Ea adnceste dorinta n adevaratul sens al cuvntului. Uneori chiar pna la setea de a-l ucide pe celalalt sau pe sine sau pna la dorinta de a disparea ntr-un naufragiu comun."Vnturilor -mai striga Isolda -,scuturati din letargie aceasta mare visatoare, renviati din adncuri necrutatoarea pofta, aratati-i prada ce i-o nchin! Frngeti corabia, nghititi epavele! Tot ceea ce palpita si respira, o, vnturilor, va dau voua ca rascumparare!"61Atrasi de moarte, departe de viata care i guverneaza, prazi nsfacate cu voluptate de forte contradictorii care nsa i arunca n aceeasi prapastie, amantii nu se vor putea regasi dect n clipa care i lipseste pe vecie de orice speranta omeneasca, de orice posibila iubire, n snul obstacolului absolut si al unei supreme naltari care se autodistruge desavrsindu-se.12. O stravechesi trista melodieRezumarea obiectiva aRomanuluine-a pus n situatia de a anticipa anumite contradictii. Ipoteza unei opozitii ntre legea cavalereasca si traditia feudala, opozitie pe care ar fi dorit sa o ilustreze autorul, ne-a permis sa surprindem mecanismul acestor contradictii. De-abia atunci am pornit n cautarea adevaratului subiect al legendei.n spatele preferintei autorului pentru traditia cavalereasca se ascunde pasiunea pentru romanesc, n spatele pasiunii pentru romanesc se ascunde interesul pentru iubirea de iubire. Iar aceasta presupune cautarea n secret a obstacolului benefic iubirii. Dar si aceasta nu este altceva dect o masca a iubirii pentru obstacol n sine. Iar obstacolul suprem este moartea, care. la capatul aventurii se dovedeste a fi adevaratul sfrsit, dorinta dorita nca de la nfiriparea pasiunii, revansa asupra unui destin trait n chinuri si n fine rascumparat.Aceasta analiza a mitului initial ne dezvaluie unele secrete de importanta considerabila, dar a caror incontestabila realitate trebuie respinsa de catre constiinta comuna. Eu nsumi sunt constient ca ar putea sa para oarecum jignitoare ariditatea unei descrieri care se multumeste sa urmareasca n meandrele sale doar logica interna aRomanului',ma voi consola daca rezultatele sunt exacte; voi recunoaste fara ezitare, daca mi se aduc dovezi, faptul ca unele ipoteze sunt discutabile; dar orice s-ar spune despre o interpretare pe care am simplificat-o ntr-un scop anume, nu se poate nega faptul ca ea ne-a permis sa surprindem, n stare incipienta, unele relatii fundamentale care stau la temelia destinului nostru.De vreme ceiubirea-pasiunearunca o lumina noua asupra prezentei mitului n viata noastra, nu mai putem sa ignoram faptul ca ea constituie o condamnare radicala acasatoriei.Sfrsitul mitului ne spune ca pasiunea este oasceza.Ea se62opune vietii pamntesti ntr-un mod cu att mai eficient, cu ct ia forma dorintei, iar aceasta dorinta, la rndul ei, se mascheaza n fatalitate.Am aratat n trecere ca o asemenea iubire este profund legata de pasiunea pentrurazboi.n sfrsit, daca ntr-adevar pasiunea si nevoia de pasiune sunt aspecte ale tipului nostru occidental de cunoastere, trebuie sa ajungem la formularea - chiar si sub forma de ntrebare - a unei ultime relatii care se va dovedi poate, n final, cea mai importanta dintre toate. A cunoaste prin suferinta nu reprezinta oare chiar actiunea pe care o ntreprind si ndrazneala pe care o manifesta filosofiile noastremisticecele mai lucide? Erotica n acceptia nobila si mistica a termenului: fie ca una sau alta sunt cauza sau efectul celeilalte, fie ca izvorasc amndoua dintr-o unica origine - aceste doua "pasiuni" vorbesc aceeasi limba si cnta poate n sufletul nostru aceeasi "straveche si trista melodie" orchestrata n drama lui Wagner:"M-a ntrebat odata, si iata ca-mi vorbeste din nou. Pentru ce soarta m-am nascut? Pentru ce soarta? Stravechea melodie mi spune iar: - Pentru a dori si a muri."Pornind de la un examen "fizionomie" al formelor si structurilorRomanuluiam putut surprinde continutul originar al mitului, n puritatea lui austera si mareata. Suntem atrasi acum pe doua drumuri: unul urca spre fundalul istoric si religios al mitului, - celalalt coboara de la mit pna n zilele noastre.Sa le parcurgem pe rnd, fara oprelisti. Ne vom opri ici si colo, spre a verifica vreo origine localizata cu certitudine sau vreo consecinta neprevazuta arelatiilorpe care le-am evidentiat pna acum.