Traumele copilăriei

4
Traumele copilăriei sau teoria lui Sandor Ferenczi Încă din timpul Primului Război Mondial, trauma a stat în centrul preocupărilor clinice ale lui Sandor Ferenczi. Spre sfârşitul vieţii sale, el a devenit convins că trauma este o importantă cauză în dezvoltarea caracterului nevrotic şi patologic, în ciuda faptului că unii autori au neglijat acei factori traumatici în dezvoltarea acestor caractere. Cu toate că ideile sale finale despre traume au fost prezentate pe scurt într-un ultim articol, intitulat ”Confuzia de limbaj între adulţi şi copii” (1933), el intenţiona să extindă, să dezvolte şi să reevalueze aceste idei, dar la scurt timp după ce a scris acest articol a devenit prea bolnav pentru a face acest lucru, iar după câteva luni a decedat. Cu toate acestea, Ferenczi a publicat alte documente despre traumă, în special în timpul Primului Război Mondial, vorbind despre „nevroza de război” (1916-1917), şi mult mai târziu, în documentele sale despre tehnica de relaxare (1929, 1930, 1931). În ultima parte a vieţii sale, el a scris, de asemenea, multe note cu ideile sale despre traume, printre alte subiecte, care au fost adunate post-mortem şi publicate sub titlul de „Note şi fragmente” (1955). Ferenczi a considerat că simptomele fizice tipice ale grupului de soldaţi analizat, cum ar tremurul şi tulburările de mers, au reprezentat pentru aceştia „eforturile de inconştienţă de a se împiedica să revină la situaţia de pericol”. Un deceniu mai târziu, înţelegerea lui Ferenczi referitor la traume a devenit mai pe deplin psihologică, pe baza experienţei perceptive şi înţelegerii persoanei mai degrabă decât având la bază vicisitudinile energiei mentale. Trauma, în aceste scrieri, se referă în principal la abuzul asupra copilului (de obicei abuzul sexual), iar din acest motiv se referă, în primul rând, la victima ca copil. Încercând să răspundă la întrebarea: Ce evenimente sunt traumatice? Ferenczi s-a axat pe mai multe tipuri de situaţii ca

description

descriere conform teoriei atasamentului

Transcript of Traumele copilăriei

Traumele copilriei sau teoria lui Sandor Ferenczinc din timpul Primului Rzboi Mondial, trauma a stat n centrul preocuprilor clinice ale lui Sandor Ferenczi. Spre sfritul vieii sale, el a devenit convins c trauma este o important cauz n dezvoltarea caracterului nevrotic i patologic, n ciuda faptului c unii autori au neglijat acei factori traumatici n dezvoltarea acestor caractere. Cu toate c ideile sale finale despre traume au fost prezentate pe scurt ntr-un ultim articol, intitulat Confuzia de limbaj ntre aduli i copii (1933), el inteniona s extind, s dezvolte i s reevalueze aceste idei, dar la scurt timp dup ce a scris acest articol a devenit prea bolnav pentru a face acest lucru, iar dup cteva luni a decedat. Cu toate acestea, Ferenczi a publicat alte documente despre traum, n special n timpul Primului Rzboi Mondial, vorbind despre nevroza de rzboi (1916-1917), i mult mai trziu, n documentele sale despre tehnica de relaxare (1929, 1930, 1931). n ultima parte a vieii sale, el a scris, de asemenea, multe note cu ideile sale despre traume, printre alte subiecte, care au fost adunate post-mortem i publicate sub titlul de Note i fragmente (1955).Ferenczi a considerat c simptomele fizice tipice ale grupului de soldai analizat, cum ar tremurul i tulburrile de mers, au reprezentat pentru acetia eforturile de incontien de a se mpiedica s revin la situaia de pericol.Un deceniu mai trziu, nelegerea lui Ferenczi referitor la traume a devenit mai pe deplin psihologic, pe baza experienei perceptive i nelegerii persoanei mai degrab dect avnd la baz vicisitudinile energiei mentale. Trauma, n aceste scrieri, se refer n principal la abuzul asupra copilului (de obicei abuzul sexual), iar din acest motiv se refer, n primul rnd, la victima ca copil.ncercnd s rspund la ntrebarea: Ce evenimente sunt traumatice? Ferenczi s-a axat pe mai multe tipuri de situaii ca fiind traumatice i care, de fapt, depesc capacitatea copilului de a face fa. Ura minorului, cruzimea, violena i ameninarea cu violena fa de copil sunt evenimente traumatice. Nespusa ur fa de copil este, de asemenea, traumatic. Ferenczi a considerat c agresiunea sexual este chiar mai duntoare dect violena simpl. Dar chiar i n afar de molestarea evident i violul, mai exist un aspect n care adulii erotiznd relaia lor cu copiii, inclusiv erotismul deghizat sub acoperirea pasiunii fa de copil, poate duce la o situaie traumatizant pentru acetia. Alte forme de comportament ale prinilor conin, de asemenea, agresiune i pot fi traumatice, n conformitate cu Ferenczi. Sensibilitatea excesiv orientat asupra copiilor conine att sentimente erotice deghizate ct i agresiune deghizat. Acesta este un violent exces de buntate i duce copilul n situaia s se simt sufocat. Ferenczi, de asemenea, crede c necesitatea adulilor de superperformane din partea copilului, adic acele realizri precoce, poate fi echivalent cu atacul asupra copilului.n plus, el a vorbit despre terorismul de suferin: o mam plngndu-se de mizeriile ei constante poate fi o povar teribil pentru copilul ei deoarece existena unui asistent pentru via, are un rol deosebit pe care copilul l poate lua ca model i consider c mama nu este capabil s ngrijeasc copilul.Cu toate acestea, prima situaie traumatic pe care Ferenczi s-a axat i pe care a considerat-o, n cele din urm, cea mai distructiv, a fost abandonul emoional de ctre mam (care, desigur, este implicat n alte acte traumatice fa de copil). n plus, el a vorbit despre dezertarea emoional fa de un copil, respectiv despre prinii care nu doresc sau nu-i iubesc copiii. La un moment dat, el a declarat c retragerea dragostei printeti este o traum mai mare dect violul.O variant special de abandon emoional pe care Ferenczi a subliniat-o ca element-cheie n producerea consecinelor nefaste n urma unei traume este ipocrizia i negarea c s-au ntmplat acele evenimente traumatice cu copilul. De pild, autorul traumei poate nega ceea ce s-a ntmplat, sau insist c copilul, mai degrab dect el, a fost responsabil. El poate chiar pedepsi copilul pentru c-a reacionat aa la traumatism.Al doilea printe poate reduce percepiile i reaciile copilului la eveniment sau poate nega nevoia copilului pentru ajutor. Ferenczi a considerat c copiii trec peste ocuri severe, chiar fr amnezie sau consecine nevrotice, dac mama este la ndemn, cu nelegerea i sensibilitatea ei i (ceea ce este cel mai rar), cu sinceritate complet. Dar atunci cnd prinii neag suferina copilului, aceast suferin devine complex: negarea adultului se transform n abandonarea copilului i interfereaz cu rspunsul acestuia de adaptare la atac. Exist un aspect n cadrul ocului, pe care Ferenczi l-a numit dubl i care reprezint negarea iniial a printelui dup consumarea evenimentului traumatic. Atunci cnd ambii prini amenin sau nu cred n spusele copilului, frustrarea devine deosebit de greu de suportat i conduce la retragerea narcisist: poate nu va avea nici un copil la rndul su.Ferenczi a spus c cea mai nfricotoare spaim este atunci cnd ameninarea din partea tatlui este cuplat, simultan, cu dezertarea emoional a mamei. Nu exist nici o ans s-i plng lacrimile amare pentru nedreptatea suferit sau pentru a ctiga nelegere de la cineva. Numai atunci, atunci cnd lumea real, aa cum este, devine att de insuportabil . . . ego-ul se retrage din realitate.Scrierile de mai trziu ale lui Ferenczi, ulterioare anului 1929, sugereaz c simplul fapt de a deine puterea de ctre o persoan asupra alteia este traumatic pentru persoana mai puin puternic. El a fost interesat de influena n cadrul relaiilor interpersonale nc din primele sale scrieri psihanalitice (1909). Mai exact, el credea c au existat dou forme de baz: influena prin dragoste i tandree, care este o form de sugestie matern, i influena prin autoritate sau de putere, pe care o considera patern.ntre anii 1919-1925, el a utilizat o tehnic, pe care a numit-o tehnica activ, i care indic faptul c pacientul continu s vad utilizarea analistului, cu o atitudine intenionat patern, autoritar, ca pe o strategie de analiz legitim, dei n scrierile lui de mai trziul (1925) ncepe s arate unele circumspecii n utilizarea analistului ca autoritate. Cu toate acestea, prin 1929 el a nceput s cread c atitudinea analistului rigid i distant a constituit o manifestare a autoritii, care, prin nsi natura sa, a fost o experien traumatizant pentru pacient, cel puin pentru un pacient care a fost abuzat, copil fiind.n cariera lui Ferenczi de investigare a efectelor traumei, ceea ce ncepuse ca o explorare a efectelor psihologice ale ocurilor fizice brute, a condus la descoperirea c o persoan care are putere asupra alteia poate avea consecine traumatice similare.Trauma, a spus Ferenczi, este nsoit de o paralizie temporar a capacitii de a rezista, rezultnd teroarea. Dac trauma survine n timpul unei stri incontiente precum somnul, teroarea este intensificat. Acest lucru nseamn c nu exist nici o aprare mpotriva oricrei impresii fr sens; totul fiind luat ca atare. Dup prerea lui Ferenczi, exist o ordine n care sunt nregistrate impresiile traumatice: n primul rndimpresiile, apoi emoiile i senzaiile fizice ale acestora, i apoi strile mentale care reprezint experiena traumei.Trauma copilriei este nregistrat ntr-o limb de gesturi, nenelese contiinei noastre (adic n corp), ntr-o memorie fizico-organic. n momentul traumei toate obiectele din jur dispar parial sau complet: totul devine senzaie obiectiv. Prin urmare, trauma nu poate fi amintit (sau poate fi amintit doar n fragmente), n schimb, este repetat. Numai prin repetarea traumei n condiii favorabile, care nseamn n prezena terapeutului, se poate aduce experiena trit, pria dat, n contiin.