Tranzitia Romaniei la economia de piata

Au trecut 23 de ani de la teribilele evenimente din decembrie 1989, care au deschis o

noua pagina in istoria Romaniei, a trecerii de la communism la capitalism, de la totalitarism la

democratie, de la economia de comanda la economia de piata. Imediat dupa 1989 societatea

romaneasca a cunoscut o prabusire fara precedent atat din punct de vedere economic cat si social

sub aspectul duratei si profunzimei. Tranziţia a înregistrat costuri economice şi sociale uriaşe,

suportate de marea majoritate a populaţiei ţării ale cărei condiţii de viaţă au fost precare.

Gestionarea de către guvernanţi a greutăţilor generate de transformarea radicală a regimului

social-economic a fost dificilă şi deseori defectuoasă.

In 1990 se incepe restructurarea sistemului economico-social pentru trecerea la economie

de piata. Evolutia sistemului ecomonic si social romanesc prezinta caracteristici intalnite in

majoritatea tarilor foste comuniste, dar si unele specific. Caracteristicile specific au fost

determinate de “situaţia economico-socială foarte gravă în care s-a aflat România în momentul

căderii comunismului şi de faptul că autorităţile „emanate” din revoluţie au ezitat să efectueze

reformele necesare pentru a transforma economia planificată în economie de piaţă. Această

strategie "graduală" a amplificat dezechilibrele economice moştenite din perioada comunistă, a

împiedicat reformele necesare şi a întârziat orientarea ţării spre structurile euro-atlantice.”1 

Din punct de vedere economic, in perioada 1990-2000, bilantul perioadei consemneaza

un adevarat esec, 6 ani fiind de cadere economica masiva, iar 5 ani de o creste economica slaba

“si in discutie daca aducatoare de foloase sau mai degraba de ponoase”2. . O prima masura

adoptata de cei care au preluat puterea a fost incercarea de adoptare a unor masuri cu continut

economic. O astfel de masura a fost restituirea unor sume de bani populatiei, astfel veniturile

acesteia au cunoscut o crestere considerabila, inflatia a atins o cota ridicata, iar somajul a

cunoscut o crestere importanta (in 1994 rata somajului era de 1,2 milioane de someri,

reprezentand 10,9 % din populatia activa3). Femomenul s-a amplificat rapid, avand consecinte

1 http://www.ecol.ro/content/gandirea-economica-romaneasca-in-perioada-postcomunista;2 Ilie serbanescu, p.123 Vosganian, p. 17

dezastruoase pentru economia Romaniei la acea vreme. Anul 1995, anul cu cea mai importanta

crestere economica (7,1% fata de 1994) si cu rata inflatiei cea mai redusa (32%), “a declansat

cateva tendinte negative care s-au reflectat in cresterea cu peste 1,3 miliarde de dolari a

deficitului balantei de plati externe si in scaderea ritmului investitiilor”4.

2.1. Etapele tranzitiei de la economia centralizata la economia de piata

In legatura cu sensul tranzitiei, acesta este legat de redimensionarea rolului statului. Unii

analisti considera ca obiectivul tranzitiei il constituie privatizarea. Alte optiuni se refera la

restructurarea economica sau la stabilizarea monetara. In cea mai mare parte, obiectivul se

considera a fi de natura economica. Exista si opinii care sustin ca tranzitia urmareste schimbarea

mentalitatilor.

In ciuda evolutiei sale capricioase, tranzitia a parcurs cateva etape distincte. Aceste etape

caracterizeaza nu doar economia romaneasca, dar si pe aceea a tuturor statelor foste socialiste din

Europa Centrala si de Est. Tranzitia de la economia centralizata la economia de piata, mijlocita

de restrangerea rolului statului in economie si avand ca obiectiv redimensionare pietei fortei de

munca, cuprinde trei etape distinct:

a. Constructia institutionala

In aceasta perioada, in tarile foste socialite s-au creat noi parlamente si s-a consacrat

pluripartinismul. Au fost adoptate legislatii corespunzatoare privatizarii, protectiei investitiilor

straine, pietelor financiare si regimul fiscal. Au fost elaborate “noile Constitutii si s-a demarat

constructia institutionala stipulate de textul constitutional”5.

Aceasta perioada a insemnat destramarea organizarii administrative de tip centralist a

economiei si demararea timida a mecanismelor de piata. Caracterizata mai degraba prin

4 Vosganian, p.175 Vosganian, p.28

“deconstructie decat prin reconstructie, aceasta perioada a cunoscut un declin important al

prodului intern brut”6. In linii mari, prima faza a tranzitiei s-a derulat intre anii 1990 si 1992.

b. Macrostabilizarea si ajustarea structurala

A doua etapa are ca obiectiv central stoparea evolutiilor negative ale celei dintai: inflatia

si declinul produsului intern brut. Un obiectiv prioritar l-a constituit stabilitatea monetara,

constand in diminuarea ratei inflatiei si stabilizarea cursului de schimb.

In aceasta perioada au continuat cateva „procese calitative ale tranzitiei: dezvoltarea

concurentei si a mediului competitional , dezvoltarea noului sector privat, consolidarea pietelor

financiare.”7

c. Modernizarea si dezvoltarea economica

Spre deosebire de celelalte etape , cea de a treia poarta ampreta specificitatii si, ca

urmare, vom aborda numai particularitatile modernizarii si ale dezvoltarii in Romania.

Directiile dezvoltarii economice sunt:

Stimularea noului sector privat

Elaborarea unor politici sectoriale. Continuare redimensioarii industriale

Evaluarea avantajului comparativ si stimularea exporturilor

Stimularea investitiilor straine

Consolidarea pietelor financiare (piata de capital, piata bancara, piata asigurarilor)

Dezvoltarea regionala

Obiectivele dezvoltarii economice privesc in principal aspecte de natura cantitativa.

Modernizarea economica are in vedere procesele de natura calitativa, care privesc in principiil si

mecanismele economice.

Directiile modernizarii sunt:

Redimensinarea rolului statului in economie

Garantarea proprietatii

6 Vosganian p. 297 Vosganian p. 29

Politica fiscala activa si stimulativa

Corelarea politicii bugetare cu mecanismele de piata

Crearea si consolidarea mediului concurentei

Stabilitatea si claritatea legislatiei

Etica economiei de piata.

2.2 Evolutia negocierilor Guvernului Romaniei cu Fondul Monetar International

Romania este membra a Fondului Monetar International inca din anul 1972. In calitatea

sa de tara membra, Romania a beneficiat de-a lungul timpului de asistenta tehnica in mai multe

domenii precum politica monetară şi organizarea băncii centrale, supravegherea şi reglementarea

bancară şi statistica.

România a acceptat obligaţiile prevăzute în Articolul VIII al Statutului FMI la 25 martie

1998. Prin aceasta, România se angajează să nu recurgă la introducerea de restricţii cu privire la

efectuarea plăţilor şi transferurilor pentru tranzacţii internaţionale curente şi să nu participe la

aranjamente valutare discriminatorii sau practici valutare multiple, fără aprobarea/consultarea

FMI.8

Din 1990 pana in prezent, Guvernul Romaniei a incheiat cu Fondul Monetar International

un  număr de nouă aranjamente stand-by. Primul a fost semnat in aprilie 1991 pe o perioada de

12 luni suma contractat fiind de 380,5 milioane DST. Acest accord viza probleme legate de

cadrul legislative si institutional, precum si de reforma sistemului bancar. Printer prevederile cele

mai importante se numara:

„Liberalizarea treptata a preturilor

Mentinerea cursurilor multiple in economie

Acceptarea unor rate ale dobanzilor in economie puternic negative in termeni

reali.”9

8 http://www.bnro.ro9 Vosganian 104

Cel de-al doilea aranjament stand-by a fost incheiat in mai, 1994 pentru o perioada de 10

luni de aceasta data suma vizata fiind de 314 milioane DST. Principalele obiective

macroeconomice ale celui de al doilea aranjament stand-by au fost:

„incheierea miscarii corective a preturilor si libaralizarea cursului de schimb al

monedei nationale;

Scaderea inflatiei pana la o rata anualizata de 25 % ;

Finantarea neinflationista a deficitului bugetar;

Stoparea declinului economic;

Reducerea deficituli balantei comerciale si cresterea rezervelor valutare;

Introducerea ratelor real pozitive ale dobanzii;

Uniicarea reala a cursurilor valutare.”10

Al treilea Memorandum de politica economica a fost incheiat la inceputul anului 1994.

Masurile se refereau de aceasta data la “devalorizarea substantiala a cursului valutar oficial,

eliminarea subventiilor acordate de stat, stabilirea unei rate a dobânzii real-pozitive, stabilirea

unor obiective de restructurare a sistemului financiar-bancar si in domeniul privatizarii.”11

Cel de-al patrulea accord stand-by a fost incheiat in aprilie 1997, suma acordata fiind de

301,5 milioane DST. “Printre obiectivele aranjamentului se numarau mentinerea deficitului

bugetar la un nivel rezonabil, reducerea ratei inflatiei, liberalizarea pietei valutare si a preturilor

utilitatilor, cresterea rezervelor BNR sau sistarea creditelor discretionare.”12

Urmatorul accord a fost incheiat in 1999, fiind cel de-al cincilea dupa 1989 pentru suma

de 400 milioane DST. Erau vizate atunci “diminuarea deficitului de cont curent, scaderea

inflatiei, consolidarea fiscala si restrictionarea cresterii salariilor, cresterea rezervelor valutare ale

BNR, reducerea pierderilor intreprinderilor publice si implicarea mai puternica a pietei de capital

in procesul de atragere a capitalurilor straine.”13

Un alt accord incheiat intre Guvernul Roman si FMI a avut loc in octombrie 2001 pentru

o suma de 300 milioane DST. Obiectivele vizate erau “sustinerea procesului de dezinflatie si

10 Ibidem 11 http://www.financiarul.ro/2009/08/11/istoria-acordurilor-romaniei-cu-fmi/12 ibidem13 ibidem

mentinerea deficitului de cont curent, concomitent cu accelerarea reformelor structurale si

intarirea perspectivelor de crestere economica.”14

Al saptelea accord stand-by incheiat cu FMI, de 250milioane DST a fost incheiat in iulie

2004 acesta fiind un accord de “supraveghere preventiva, care a cuprins angajamentele luate de

România in privinta politicilor macroeconomice pentru perioada 2004-2006.”15

Pe fondul Crizei Economice Mondiale, România a incheiat cu FMI un nou acord la de 4

mai 2009, când Consiliul Executiv al FMI a aprobat, acordul stand-by cu România pe o perioada

de 2 ani, in valoare de 12,95 miliarde euro. Astfel, la acea vreme, Guvernul si-a luat

angajamentul de a finalize  legea sistemului unic de salarizare in sectorul public si legea reformei

sistemului public de pensii. De asemenea trebuia sa finalizeze legea responsabilitatii fiscale (care

va limita numarul rectificarilor bugetare) pâna la sfârsitul lunii noiembrie, iar legea reformei

sistemului public de pensii pâna la finalul anului 2009.

Colaborarea dintre Romania si FMI a jucat un rol crucial in implementarea programelor

de reforma economica menite sa asigure liberalizarea pietelor, scaderea inflatiei, reducerea ratei

somajului prin stimularea investitiilor, intensificarea procesului de productie, atragerea

investitiilor straine prin liberalizarea pietei de capital si a fluxurilor monetare, etc. Putem spune

ca FMI a jucat un rol important in procesul de tranzitie al Romaniei, aceasta implementand

masurile de reforma in legatura directa cu conditiile impuse de FMI pentru acordarea de

imprumuturi. Relatia dintre Romania si FMI a fost uneori controversata datorita lipsei de

profunzime a Guvernului Romaniei in abordarea reformelor promovate in tara noastra in

diversele momente ale procesului de tranzitie, dar si datorita rigiditatii de care a dat dovada

institutia internationala in ceea ce priveste conditiile impuse pentru acordarea de ajutor, acestea

fiind uneori neadecvate structurii economiei romanesti.

2.3. Modificari institutionale si legislative

14 ibidem15 ibidem

Intr-o perioada de tranzitie schimbarea este inevitabila. Schimbarea presupune ajustare,

adaptare si transformare. Dupa 1989 odata cu trecerea la o guvernare democratica s-au realizat

modificari atat in ceea ce priveste sistemul institutional, dar si la nivel legislativ.

In Romania, reforma administratiei publice, a sistemului administrative, a inceput imediat

dupa schimbarea regimului politic din Romania, in decembrie 1989, cand au fost date decrete

pentru dizolvarea structurilor totalitare de putere si s-a declansat procesul de reinnoire a

institutiilor publice.

Administratia central de specialitate se compune din ministere si celelalte de specialitate

ale administratie publice centrale. Ministerele sunt organe de specialitate in cadrul sistemului

administratiei publice central cu rol in realizarea politicii guvernamentale in domeniile de

activitate ale acestora. Organizarea ministerelor este stabilita prin legi proprii (Ministerul

Apararii Nationale) sau prin hotarari ale Guvernului.

Ministerele sunt clasificate in trei categorii:

„Ministere cu activitate economica (Mininsterul Agriculturii, Ministerul Padurilor si

dezvoltarii rurale, Ministerul Economiei, Comertului si Mediului de Afaceri, Ministerul

Finantelor Publice, etc);

Ministere cu activitate administrativa si de aparare a ordinii de drept (Mininsterul

Apararii Nationale, Mininsterul Administratiei si Internelor, Ministerul Afacerilor

Externe, Mininsterul Justitiei si Libertatilor Publice, etc.);

Ministere cu activitate socioculturala si stiintifica (Ministerul Educatiei, Cercetarii

Tineretului si Sportului, Ministerul Culurii si Patrimoniul National, Ministerul Sanatatii,

etc.).”16

Dea lungul timpului ministerele au cunoscut numeroase modificari, datorate atat

intereselor politce dar acestea mai vizau si obiective politice si economice cum ar fi relansarea

economica si pregatirea aderarii la Uniunea Europeana. Aceste modificari au vizat sistemul de

administrare publica centrala, insa modificari au fost inregistrate si la nivel legislativ. Avand in

vedere ca am abordat procesul tranzitiei dintr-o perspectiva economica trebuie mentionat faptul

ca au existat si reforme legislative pe pietele financiare.

16 Teza doctorat

Componenta legislativa a fost precumpanitoare in ceea ce priveste reforma pietelor

financiare. Este vorba de doua acte normative:

a. „modificari ale unor legi deja existente, in sensul adaptarii lor la cerintele pietei si

la obiectivele armonizarii cu legislatia europeana;

b. Initierea unor legi, care legifereaza in domenii specifice si/sau presupun

constructii institutionale noi”17

Intre pietele financiare, piata bancara detine o pozitie avantajoasa in privinta reformelor

legislative. Inainte de anul 1990, structura sistemului bancar romanesc era asemanatoare celei

din alte foste tari socialiste, in Rmania fiind prezente patru banci: Banca Nationala a Romaniei,

Banca de Investitii, Banca Romana de Comert Exterior si Banca Agricola.

Functiile legate de conducerea politicii monetare erau indeplinite de Banca Nationala,

aceasta avand totodata si atributii care apartin bancilor comerciale.

Populatia nu putea depune si nici primea credite din partea bancilor. Piata valutara era

inexistenta, cursul de schimb al leului fata de celelalte valute fiind stabilit pe cale administrativa.

Reforma din sistemul bancar de dupa 1990 a dus la organizarea acestuia pe doua nivele

cuprinzând Banca Naţională a României şi instituţiile de credit. Astfel, prin infiintarea Bancii

Comerciale Romane, aceasta a preluat operatiunile bancare comerciale ale bancii nationale.

Cadrul legislativ care guvernează sistemul bancar cuprinde:

“Legea privind Statutul Băncii Naţionale a României – Legea nr. 312 din 28 iunie 2004,  Ordonanţa privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului - Ordonanţa de Urgenţă a

Guvernului nr. 99 din 6 decembrie 2006, Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99 din 6 decembrie 2006

- Legea nr. 227 din 4 iulie 2007, Legea pentru privatizarea societăţilor comerciale bancare la care statul este acţionar –

Legea nr. 83 din 21 mai 1997, Reglementări privind falimentul instituţiilor de credit - Ordonanţa Guvernului nr. 10 din

22 ianuarie 2004 privind falimentul instituţiilor de credit, aprobată, completată şi modificată prin Legea nr. 278 din 23 iunie 2004,

17 Vosganian 179

Ordonanţa Guvernului nr. 39/1996, privind organizarea şi funcţionarea Fondului de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar, republicată, cu modificările şi completările ulterioarea.”18

Conform Raportului publicat de Banca Națională a României, la sfârșitul anului 2011, în România funcționau 41 de instituții de credit, structura sistemului bancar fiind următoarea:

“2 bănci cu capital integral sau majoritar de stat, 4 bănci cu capital majoritar privat autohton, 26 de bănci cu capital majoritar străin, 8 sucursale ale unor bănci străine și o rețea cooperatistă;

54,6% din activele bancare sunt concentrate în primele 5 bănci din sistem; Cota de piață a instituțiilor de credit cu capital majoritar străin este de 83%; Cota de piață a instituțiilor de credit cu capital majoritar privat românesc este de 8,8%

(inclusiv rețeaua cooperatistă); Cota de piață a instituțiilor de credit cu capital controlat de stat este de 8,2%.”19

2.4 Avatarurile integrarii in Uniunea Europeana

Un factor crucial pentru relansarea economica a Romaniei a fost decizia din 1999 a UE

de a accepta cererea de aderare a Romaniei si de a incepe negocierile de aderare. Romania si-a

exprima dorinta de aderare la Uniunea Europeana inca din 1995. Initial, Comisia Europeana si

statele membre au considerat ca aceasta cerere este prematura, plasand astfel Romania in grupul

tarilor post-comuniste care ar urma sa adere intr-un viitor inca neprecizat. Dar situatia din fosta

Iugoslavie si razboiul din Kosovo au determinat decidentii din UE sa nu mai amane prea mult

aderarea, iar pentru stabilizarea regiunii acesta ar fi un pas important.

In cazul Romaniei decizia de aderare a fost stimulata de „deschiderile de politica

economica in raporturile cu marile companii occidentale si de sprijinul politic si logistic acordat

pentru interventia NATO in Kosovo”20. Astfel, in Consiliul European de la Helsinki din 10-11

decembrie 1999 s-a luat decizia de a incepe negocierile cu 12 state21, valul de aderare realizandu-

se simultan sau eventual in doua etape. Cunoscand situatia Romaniei la acea data „s-a conturat

18 http://www.arb.ro/sistemul_bancar.php#sistemul19 ibidem20 B. murgescu , 47221 Zece state postcomuniste, inclusive Romania, la care se adauga Cipru si Malta

destul de repede ideea ca Romania si Bulgaria vor face parte din a doua etapa, dar guvernul

Isarescu impreuna cu Comisia Europeana prezidata de Romano Prodi au stabilit ca obiectiv

comun finalizarea cu succes a procesului de aderare intr-un orizont relativ scurt de timp, pana la

1 ianuarie 2007”22.

In acea perioada guvernul Isarescu a reusit sa restabileasca increderea factorilor

economici si sa reaseze Romania pe calea cresterii economice, dupa o lunga perioada de timp

marcata de recesiune. De asemenea guvernele ce au urmat, conduse de socialul-democrat Adrian

Nastase (2000-2004) si liberarul Calin Popescu-Tariceanu (2004-2008) au continuat politicile

initiate de predecesorul lor.

Perioada de preaderare a fost una de reforme politice si economice si de crestere

economica sustinuta. Relansarea economica a fost sustinuta de investitiile straine directe si de

politicile guvernamentale axate pe obtinerea economiei functionala de piata. Pentru realizarea

acesteia a fost aplicata „o politica financiara prudenta pe latura cheltuielilor, care a ingaduit

reducerea semnificativa a deficitului bugetar (de la 4% din PIB in anul 2000 la 1,2% din PIB in

2004) si a inflatiei (de la 45,7% anual in 2000 la 11,9% in 2004 si 6,56% in 2006)23.

Privatizarile au jucat un rol important in procesul de aderare. Astfel, in 2001 combinatul

Sidex Galati a fost preluat de marele concern indiano-britanic Mittal Steel, in 2004 Petrom a fost

preluat de catre concernul austriac OMV, in 2005 Distrigaz Sud a fost preluat de Gaz France,

Distrigaz Nord de catre E.ON Ruhrgas, Electrica Moldova de catre E.ON Energie, iar Electrica

Banat si Electrica Dobrogea de catre grupul italian ENEL, care in 2008 a preluat si Electrica

Muntenia Sud. Privatizari au fost realizate si in sectorul bancar, cum ar fi cea a Bancii Agricole,

preluata in 2001 de Raiffeisen Zentralbank, iar Banca Comerciala Romana in decembrie 2005 a

fost preluata de grupul austriac Erste Bank.

Un alt avantaj al negocierilor de aderare a fost liberalizarea circulatiei cetatenilor romani

in tarile UE. Astfel numarul cetatenilor romani plecati la munca in Occident a crescut

semnificativ, veniturile repatriate de catre acestia devenind un element major in compensarea

deficitului balantei comercial, acestea fiind si intr-o continua crestere: de la aproximativ 100 de

milioane de dolari SUA in 2000 la aproximativ 6,7 miliarde de dolari SUA in 2008. De

22 B murgescu 47223 Ibidem 472-473

asemenea, acest fenomen de migratie a ajutat la evitarea cresterii ratei somajului: 11,8% in

1999si 10,5% in 2000 la 6,2% in 2004 si chiar 4,1 % in octombrie 2007.

Tot in aceasta perioada a fost relansata productia interna. Investitiile straine directe au

fost insotite de un transfer de tehnologie si de know-how, care a condus la eficentizarea

activitatii economice. Decalajul fata de media europeana a fost redus, in anul 2000 acesta fiind

de 28,2% din media UE25 iar 2006 a ajuns la 38,8%

Bilantul economic al Romaniei in perioada de preaderare se prezinta remarcabil la

majoritatea indicatorilor (p.475)

Romania in perioada de preaderare – indicatori macroeconomici

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006PIB

(% variatie anuala)2.1 5.7 5.1 5.2 8.3 4.1 7.7

Productia industriala(2000=100)

100 108.3 113.0 116.5 122.7 125.1 134.1

Somaj (%) 10.5 8.8 8.4 7.4 6.3 5.9 5.2Productivitatea muncii in

industrie (2000=100)100 106.0 112.0 118.0 131.9 140.1 154.0

Inflatia medie anuala(% diferenta)

45.7 34.5 22.5 15.3 11.9 9.0 6.56

Indice salarial real(2000=100)

100 105.0 107.5 119.1 131.7 150.5 164.0

Exporturi(miliarde euro)

11.3 12.7 14.7 15.6 18.9 22.3 25.8

Importuri(miliarde euro)

14.2 17.4 18.9 21.2 26.3 32.6 40.7

Balanta comerciala(miliarde euro)

-2.9 4.7 -4.2 -5.6 -7.4 10.3 -14.9

Sursa: murgescu

Pe baza acestor realizari, Romania a reusit sa realizeze o recuperare partiala a decalajelor

economice care o desparteau de media Uniunii Europene. Aceasta recuperare partiala a continuat

si in anii 2007-2008, dar din a doua jumatate a anului 2008 s-a facut simtita criza economica

mondiala. O principala cauza a crizei a fost reducerea cererii externe, reticentele si posibilitatile

mai reduse ale investitorilor straini, dar si datorita derapajelor interne. Pentru evitarea unui blocaj

financiar , Romania a incheiat un acord de imprumut si asistenta, in valoare de 19,95 miliarde

euro cu FMI, cu Comisia Europeana, cu Banca Mondiala si cu Banca Europeana pentru

Reconstructie si Dezvoltare.

2.5. Cum a evoluat PIB-ul Romaniei in ultimii 20 de ani

Produsul intern brut (PIB) este indicatorul ce caracterizeaza cel mai precis nivelul de

dezvoltare al unei tari pe o perioada determinata de timp. PIB-ul nu masoara insa bunastarea unei

natiuni, ci doar valoarea adaugata produsa anual intr-o economie. Urmarind istoricul produsului

intern brut romanesc din ultimii 20 de ani se pot contura patru perioade ale economiei.

Prima etapa a economiei romanesti: Anii de scadere (1990 – 1992)

In primii trei ani de dupa revolutie PIBul Romaniei a cunoscut o scadere constanta. Astfel acesta

a scazut de la 40,8 ,miliarde de dolari in 1990 la 19,6 miliarde de dolari in 1992.

A doua etapa: Anii de stagnare sau crestere usoara (1993 – 1999)

Per ansamblu, economia romaneasca a crescut in aceasta perioada de la un PIB de 19,6 mld.

dolari in 1993, la 35,6 mld dolari. De remarcat faptul ca la mijlocul perioadei,anii 1995 – 1997

PIB-ul Romaniei practic a stagnat in jurul valorii de 35 mld. dolari.

A treia etapa: Anii de crestere sau formarea „bulei” economice (2000 – 2008)

In perioada 2000 – 2008 PIB-ul Romaniei a urcat de la 40,2 miliarde euro la 136,8 miliarde euro.

A patra etapa: Anii de recesiune (2009 – prezent)

Din punct de vedere tehnic, Romania a intrat in recesiune in 2009, atunci cand PIB, ajustat

sezonier, a scazut pentru doua trimestre consecutive, comparativ cu trimestrele anterioare. In

2009 Produsul Intern Brut a fost de 115,9 mld. euro, in scadere cu 7,1% fata de 2008. Multi au

considerat ca in acest an au fost corectate excesele din anii trecuti, in care se inregistrase o

crestere sustinuta a economiei.24 Incepand cu anul 2011 PIB-ul Romaniei a cunoscut o usoara

creste, cu 2,5 preconizandu-se ca acest fenomen de crestere usoara sa se mentina.

24 http://www.corectnews.com/business/finante-banci/cum-evoluat-pib-ul-romaniei-ultimii-20-de-ani