Prezentare de Leczfalvi AndreiPrezentare de Leczfalvi Andrei

Sistemul nervos are patru funcţii importante, care oferă posibilitatea corpului de a răspunde rapid unor stimuli.

1. Funcţia senzorială: Adună informaţii din mediul înconjurător, dar şi din interiorul corpului2. Funcţia prin care se transmit informaţii în mediul de procesare a creierului şi a măduvei spinării3. Funcţia integrativă: Se procesează informaţiile pentru determinarea celui mai bun răspuns4. Funcţia motoare: Se trimit informaţii către muşchi, glande şi organe (efectori), pentru ca acestea să poată trimite un răspuns corect

Transmiterea impulsului nervos de la receptor la efectorTransmiterea impulsului nervos de la receptor la efector

În piele există celule de diferite tipuri, acestea fiind numite generic receptori. Fiecare dintre aceste celule este sensibilă unor anumiţi stimuli. În momentul în care dendritele primesc un stimul suficient de intens, se declanşează o schimbare scurtă şi rapidă în sarcina sau polaritatea electrică a neuronului. Ionii de sodiu sunt transmişi instantaneu prin membrana plasmatică în interiorul celulei, ionii de potasiu se eliberează, se formează un impuls electric, care este condus către partea principală a neoronului. Aici acest impuls, odată recepţionat, este transmis către filamentele terminale ale axonului.

În acest punct, un transmiţător chimic, precum acetilcolina, este eliberat în sinapsă, spaţiul dintre axonul nervului activat şi receptorii dendritei altui neuron. Acest transmiţător activează următorul nerv. În acest fel, impulsul este transmis de la neuron la neuron către o zonă centrală, aproximativ cu viteza unui glonţ. Imediat după ce a fost activat, transmiţătorul chimic din sinapsă este neutralizat de o enzimă numită acetilcolinesterază, iar primul neuron revine la starea iniţială, pompând în exterior ionii de sodiu şi readucând ionii de potasiu prin membrana plasmatică. Aceste acţiuni fiind efectuate, nervul este din nou gata pentru a fi activat. Dacă un stimul deosebit de puternic va suprasolicita nervul, se va simţi o intensitate a senzaţiei percepute.

Neuronii trimit mai departe impulsul către sistemul nervos central. Aceştia au legături cu alte celule care, au axoni direcţionaţi spre zonele periferice. Impulsul este transportat de aceste celule către extremităţile motoare din muşchi. Aceste capete neuromusculare excită muşchii, determinându-i să se contracte.

Multe dintre acţiunile sistemului nervos pot fi explicate pe baza aşa-numitelor arce reflexe, care sunt lanţuri ale celulelor nervoase interconectate. 

Un exemplu schematic a reflexului arată astfel: 1.      Să presupunem că la nivelul solului există un cui, pe care călcăm2.      Imediat, receptorii din piele sunt stimulaţi3.      Neuronii senzoriali transportă impulsul către măduva spinării4.      Aici, un grup de neuroni activează automat neuronii motori5.      Aceşti neuroni motori contractă muşchii (efectorii) de la picior, distanţând talpa de la pământ

Se poate observa că acest mesaj nu a ajuns la creier, ci a fost efectuat şi terminat în măduva spinării.  Receptorul, neuronul senzorial, neuronul motor şi efectorul, care sunt implicaţi în acest răspuns rapid, constituie arcul reflex.