Săptămânal de Valea JiuluiSăptămânal de Valea Jiului���� nr.8nr.8���� Vineri , 7 Decembrie 2012Vineri , 7 Decembrie 2012���� 12 Pagini12 Pagini���� 1 leu1 leu

www.ziarul incomodvj .rowww.ziarul incomodvj .ro���� anamaria .nedelcoff@gmail .comanamaria .nedelcoff@gmail .com���� 07261913410726191341

DDrraaggiiii mmeeiiDDrraaggiiii mmeeiiaalleeggăăttoorrii,,aalleeggăăttoorrii,,

Duminică, 9 decembrie, voi, locuitori ai VăiiJiului, veţi hotărî soarta viitorului vostru şi alzonei în următorii patru ani. O dată la patru

ani, puterea este în mâinile voastre, iar eu mi-aş dorisă fiţi câţi mai mulţi la vot, pentru a profita de şansade a face ceva pentru Valea Jiului, pentru voi şi pentru viitorul copiilor voştri. <<< Pag. 6-7

Banii surzilor,Banii surzilor,a f a c e r e d ea f a c e r e d em i l i o a n e m i l i o a n e pentru Grecupentru Grecu

LLaa ddaattaa ddee 99 nnooiieemmbbrriiee 11991199 aa lluuaatt ffiiiinnţţăă,, ssuubb ppaattrroonnaajjuullMMaajjeessttăăţţiiii SSaallee RReeggiinnaa MMaarriiaa,, SSoocciieettaatteeaa AAmmiiccaallăă aaSSuurrddoommuuţţiilloorr ddiinn RRoommâânniiaa.. PPrriinnttrree mmeemmbbrriiii ffoonnddaattoorrii ss--aauu

nnuummăărraatt AAlleexxaannddrruu CCllaarrnneett,, pprriimmuull pprreeşşeeddiinnttee,, pprriinnţţuull HHeennrryy,, VVaassiilleeDDiimmiittrriiee--LLeeoonniiddaa,, IIooaann PPaannttaazzii,, CCoonnssttaannttiinn GGhhiiccaa.. ÎÎnn ppeerriiooaaddaa ccoommuu--nniissttăă aa ffoosstt,, bbiinneeîînnţţeelleess,, ddeessffiiiinnţţaattăă,, ccoonnssiiddeerrâânndduu--ssee ccăă îînn RRoommâânniiaanniimmeennii nnuu aarree pprroobblleemmee şşii ccăă,, aaşşaa ccuumm nnuu eexxiissttaauu ccooppiiii oorrffaannii,, nniicciissuurrzziiii nnuu rreepprreezzeennttaauu oo ccaatteeggoorriiee aappaarrttee.. <<<<<< PPaagg.. 88--99

Transilvania pe care nu o ştiţi!

În ţara caloriferului lui Marga,românii au descoperit soba de la blocTTrraannssiillvvaanniiaa ee ccuupprriinnssăă bbrruusscc,, ppee llaa ssffâârrşşiittuull lluuii nnooiieemmbbrriiee,, ddee ffrriigg şşii cceeaaţţăă.. AApprrooaappee ddiinn ffiieeccaarree oorraaşş vviinnccoommuunniiccaattee ddeesspprree îînnssccrriieerriillee llaa ssuubbvveennţţiiaa ppeennttrruu ccăălldduurrăă.. PPeessttee ttoott ssee ffaacc ccoozzii îînn aaşştteeppttaarreeaa aajjuuttooaarreelloorr llaaîînnccăăllzziirree.. GGaazzuull ssee ssccuummppeeşşttee şşii eell,, iiaarr lleemmnneellee,, ppooaattee mmaaii mmuulltt ddeeccââtt oorriiccâânndd,, ddeevviinn mmaarrffăă ddee ccoonnttrraabbaaddăă..TToott mmaaii mmuullţţii rroommâânnii rreennuunnţţăă llaa îînnccăăllzziirreeaa ppee ggaazz,, iiaarr ffaabbrriicciillee ddee ssoobbee îînncceepp ssăă aaiibbăă cclliieennţţii.. DDeeşşii îînnvvaarraa aacceeaassttaa aamm aaffllaatt ddee llaa uunn ddiissttiinnss pprrooffeessoorr uunniivveerrssiittaarr,, AAnnddrreeii MMaarrggaa,, ffaappttuull ccăă uunn aarrddeelleeaann ddiinnMMeeddiiaaşş aarr ffii ddeessccooppeerriitt ccaalloorriiffeerruull,, rroommâânniiii nn--aauu aauuzziitt ddee aassttaa,, eeii rreeddeessccooppeerrăă ssoobbaa.. <<<<<< PPaagg.. 44--55

Valter CojmanClaudia Nichiţelea

Mircea NistorIoana Georgescu

Alergăm, alergăm, zilnic alergăm… La

baie, la serviciu, la troleu, tramvai,

autobuz, metrou. Pe scări sau la lift, la

promoţiile din magazine, la piaţă, la aeroport,

la concert, la festival, la serbarea copilului, la

doctor, la părinţi pentru vizita lunară. Alergăm

zilnic, inconştient, aproape instinctiv, după o

viaţă mai bună!

E o alergare sacadată, nenaturală, fără un ritm, o aler-gare în zbatere, cu transpiraţii reci ca atingerile unei rep-tile, aproape sufocaţi, alergăm ca şi când ar fi ultima aler-gare… şi alergăm fără pic de placere!

Şi eu alerg… alerg în munţi, în tăcere, încercând să faccât mai puţin zgomot, să nu deranjez nimic şi pe nimenide acolo, din acel tot impresionant şi mistic, colorat şinemuritor, numit natură. Alerg cu respect pentru tot ce măînconjoară, chiar uneori mută de admiraţie… De undeatâta măreţie? De unde atâta culoare şi perfecţiune? Alergconştientă că nu fac parte din acest tot; că sunt doar unintrus pentru moment acceptat, că sunt privilegiată că-mitârăsc secundele neînsemnate ale vieţii pe aici, prin acestepăduri, prin aceşti munţi, pe lângă aceste stânci, aproape,uneori prea aproape de cer, uneori atingând cu vârfuriledegetelor fericirea!

Alerg natural, cu paşi mici şi repezi, calculaţi ca într-un algoritm, alerg cu pasiunea omului care înţelege că azieste, însă mâine nu ştie; alerg purificându-mă de rele, degânduri întortocheate fără un sens, până când ele – gân-durile – devin simple, bune, realiste!

Alerg de la început până la sfârşit,pe drumul spre duş cu entuziasm şicuriozitate, cu bucurie în suflet pentruceea ce văd şi simt, cu transpiraţiifireşti venite dintr-un efort fizic şipământean, care pe nesimţiteuşurează. Alerg cu speranţa că voiputea mai mult, că-mi va fi dat deaceastă dată să petrec mai mult timpaici, în natură, că dificultatea păstrăriiritmate a paşilor, cât şi a respiraţieinu se va transforma în neputinţă. Îmie greu să-mi spun ”gata, până aici, etimpul să te întorci” – eşti la jumătatede drum, hmmm, cine poate să ştie?

Alerg de cele mai multe ori sin-gură, rareori un suflet bântuit de gân-duri bune şi rele, aşa, ca mine, îşidescoperă alături de paşii mei ritmulpropriu, descoperă alergând fericireaaceea imensă care vine din lucrurilemărunte, zâmbind printre broboanesărate, exclamând uneori printre res-piraţii gâtuite cuvinte de admiraţie şimulţumire pentru momentele şi priv-eliştile din jur. Pentru câteva secundesuntem la fel, despuiaţi de răutate,sensibili şi buni, fără intenţii, fărămasca zilnică. De fapt, pentru câtevasecunde, suntem aşa cum ar trebui săfim…

Alerg pe drumul de întors, puţinîntristată de fragilitatea şi vulnerabili-tatea umană, de existenţa permanentăa fricii: de necunoscut, de ploaie, defulger, de timp, de boală, de moarte, de etern. Încerc săpar înţeleaptă şi mereu alung cu un gest din mână acestegânduri. Alerg întristată de ceea ce a devenit viaţa oame-nilor, într-o neconcordanţă vădită cu tot ceea ce îi încon-joară, alung din nou cu o încruntare şi acest gând… Maibine îmi văd de alergarea mea, la vale, către universulmeu, către începutul alergării, prind aripi pentru a finalizaceva-ul început, simt cum îmi cresc bătăile inimii. Şibucuria creşte ca o plantă verde… Da! Am la ce să măîntorc, sunt fericită pentru că EU am la ce să mă întorc,fără regret, fără amestec în fuga altora şi mă simt puţinaltfel pentru simplul fapt că am descoperit treptat că sepoate alerga cu plăcere. Eu alerg de placere şi cu placereaici, în mijlocul naturii. Şi alerg şi prin viaţă. Sunt o bunăalergătoare şi spun mulţumesc, mereu spun mulţumesc!

Andreea DAN

Alergare prin viaţă

Tot mai mulţi medici vinspre Spitalul MunicipalLupeni, având în vedere şiinvestiţiile care au loc înaceastă instituţie în ultimaperioadă. Gabriel Lungu,city-managerul municipiuluiLupeni, vorbeşte, pentruTransilvania Impact,despre ”campania de trans-feruri” care are loc înultima perioadă.

”Săptămâna aceasta a venit

ca medic rezident la Spitalul

Municipal Lupeni un medic

care a lucrat în Afganoistat. La

Urgenţă mai avem un medic de

la Cluj, care deja face gărzi,

iar în viitorul apropiat va fi şi

soţia sa tot aici, la spital. De

asemenea, de aici într-o lună

va fi organizat concursul pen-

tru postul de medic neurolog

şi tot la neurologie avem o

rezidentă care va veni la

sfârşitul anului viitor la noi”,

a declarat Gabriel Lungu.

Tot la Spitalul Municipal

Lupeni va veni, din ianarie, un

medic epidemiolog din

Craiova şi un medic anato-

mopatolog de la Iaşi.

”Campania de transferuri nu

se va opri aici, deoarece vrem

să aducem ce e mai bun, mai

ales că în această perioadă

suntem în faza de licitaţii pen-

tru modernizarea ambulatoriu-

lui şi atragerea de noi medici”,

dă asigurări Gabriel Lungu.

De altfel, Spitalul

Municipal Lupeni a primit

aprobarea de la Timişoara pen-

tru a intra în programul de

screening pentru a efectua

testele necesare pentru

depistarea cancerului de col

uterin.

Mai mult, în această

perioadă, la Lupeni se lucrează

încă şi la celelalte proiecte de

anvergură din municipiu.

”Se lucrează la proiectul

privind reabilitarea Centrului

Vechi al municipiului Lupeni,

acesta fiind un proiect de 23

de miliarde de lei vechi, cu

bani de la Ministerul

Economiei. Proiectul cuprinde

amenajarea a trei parcuri, unul

în faţa Şcolii Generale Nr.1,

unul lângă primărie şi altul la

Parcul Eroilor. De asemenea,

cimitirul Eroilor va fi îngrădit,

se lucrează la un zid de spri-

jin, plus canalizarea din zona

respectivă.

Acelaşi proiect mai

cuprinde şi reabilitarea trotu-

arelor şi aleilor până la gară”,

spune Gabriel Lungu.

Totodată, săptămâna aceasta

s-a făcut recepţia fântânei

arteziene construite în faţa

Palatului Cultural din Lupeni.

”La Palatul Cultural se fac,

în prezent, ultimele retuşuri la

acoperiş. Tot la acoperiş se

lucrează la grădiniţa de pe

strada Parângului, care a

costat 15 miliarde de lei vechi,

numai din bugetul local”, mai

precizează city-managerul

municipiului Lupeni.

Clara LĂZĂRUC

Avalanşă de medici la Spitalul Lupeni

Construcţiile din PasulVâlcan, conform PlanuluiUrbanistic Zonal, nu vortrebui să depăşeascăînălţimea de două etaje iarserviciile oferite turiştilorvor trebui să fie de minimtrei stele.

”Am aprobat Planul Urbanistic Zonal

în Pasul Vâlcan. Sunt 100 de locuri de

construit pentru casele de vacanţă, care

vor trebui să cuprindă parter şi eraj,

plus 20 de hoteluri cu două etaje, de

maxim 10 camere. De asemenea, oblig-

atoriu vor trebui oferite turiştilor

condiţii de minim trei stele. Totodată,

investitorii vor trebui să-şi clasifice

locurile, ca să fim în regulă”, a declarat

primarul municipiului Vulcan,

Gheorghe Ile.

Tot în Vulcan, în momentul de faţă,

au fost finalizate lucrările de asfaltare

în cartierul Micro 3B.

”După îndelungi amânări din partea

firmei constructoare, în sfârşit s-au

finalizat şi lucrările din Micro 3B. Eu

nu pot spune decât că m-am ţinut de

cuvânt şi s-au terminat în timpul pre-

văzut de mine.

Tot în această perioadă am început

reabilitarea canalizării în Micro 3B, iar

în Crividia şi Valea Ungurului se

lucrează la alimentarea cu apă”, mai

spune primarul Gheorghe Ile.

Clara Lăzăruc

Lucrări pe bandă şi-n Vulcan

TTrraannssiillvvaanniiaa ee ccuupprriinnssăă bbrruusscc,, ppee llaassffâârrşşiittuull lluuii nnooiieemmbbrriiee,, ddee ffrriigg şşii cceeaaţţăă..AApprrooaappee ddiinn ffiieeccaarree oorraaşş vviinn ccoommuunniiccaatteeddeesspprree îînnssccrriieerriillee llaa ssuubbvveennţţiiaa ppeennttrruuccăălldduurrăă.. PPeessttee ttoott ssee ffaacc ccoozzii îînnaaşştteeppttaarreeaa aajjuuttooaarreelloorr llaa îînnccăăllzziirree..GGaazzuull ssee ssccuummppeeşşttee şşii eell,, iiaarr lleemmnneellee,,ppooaattee mmaaii mmuulltt ddeeccââtt oorriiccâânndd,, ddeevviinnmmaarrffăă ddee ccoonnttrraabbaaddăă.. TToott mmaaii mmuullţţiirroommâânnii rreennuunnţţăă llaa îînnccăăllzziirreeaa ppee ggaazz,, iiaarrffaabbrriicciillee ddee ssoobbee îînncceepp ssăă aaiibbăă cclliieennţţii..DDeeşşii îînn vvaarraa aacceeaassttaa aamm aaffllaatt ddee llaa uunnddiissttiinnss pprrooffeessoorr uunniivveerrssiittaarr,, AAnnddrreeiiMMaarrggaa,, ffaappttuull ccăă uunn aarrddeelleeaann ddiinn MMee--ddiiaaşş aarr ffii ddeessccooppeerriitt ccaalloorriiffeerruull,,rroommâânniiii nn--aauu aauuzziitt ddee aassttaa,, eeii rree--ddeessccooppeerrăă ssoobbaa.. TToott mmaaii mmuullţţii ttrraannssiill--vvăănneennii aauu ffoosstt nneevvooiiţţii ssăă--şşii ffaaccăă ssoobbee,,cchhiiaarr şşii llaa bblloocc.. OOrraaşşeellee aacceesstteeii ţţăărriiaarraattăă iiaarrnnaa ccaa nniişşttee ssaattee ccuu hhoorrnnuurriiccaarree ttrriimmiitt sspprree cceerr ffuuiiooaarree ddee ffuumm ddiinnbbllooccuurrii ffăărrăă aaccooppeerriişşuurrii.. HHuueeddiinn,, AAlleeşşdd,,AAbbrruudd..

Nu era calorifer, ci sobă!Povestea sobei de teracotă ialocul unui calorifer căruia i s-a dus buhul!În pofida faptului că directorul Institu-tului Cultural Român, Andrei Marga, aanunţat că va promova în străinătatecuceririle ştiinţei româneşti printre careşi inventarea caloriferului de către uninginer din Mediaş, realitatea ne aratăcă lucrurile stau exact pe dos. Ardeleniin-au inventat caloriferul ci soba. Saşiiai fost aceia care au adus prima dată înţară soba închisă şi tot ei au lăsat aici o

reţetă unică de fabricare a cahlelor deteracotă. Sobele sunt mai căutate caniciodată în Europa Centrala şi de Est,secretul constând în încălzirea interi-orului în cel mai natural şi mai sănătosmod. Specialiştii Universităţii dinMunchen susţin: ,,Soba de cahlereprezintă un optim al aparatelor deîncălzire atât în ceea ce priveşte tem-peratura mică de sobă păstrătoare deozon, cât şi cantitatea de aer din exte-rior

aspiratăcontinuu în procesul de ardere”.Dacă treci prin Transilvania la în-ceputul iernii, stivele de lemne frumosîmpachetate pe lîngă zidul casei, substreşini sau în şoproane par tablouri cu-biste, ceva asemănător cutiilor de con-serve ale lui Mondriani. În pofidafaptului că noile tehnologii de încălzireau ajuns la performanţe greu de imagi-nat acum un secol-două, încălzirea prinpodea sau cu aparate de aercondiţionat, o fabrică de teracotă man-uală funcţionează la Mediaş din anul1906 încoace, fără întrerupere. I-amgăsit acolo, aproape tot atâţia câţi aufost la înfiinţarea fabricii când un saspe nume Gref Iulius a construit-o. Şi

clădirea este aceeaşi. Deşi a trecut prindouă războaie, o naţionalizare comu-nistă, un incendiu în 1994 şi o privati-zare capitalistă în 1997, fabricaproduce şi acum aceleaşi sobe, dupăreţeta sasului Gref. Aduc argilă de laMedgidia pentru că este moale, reţinecăldura, de la Şuncuiuş alta, care îi dărezistenţă. Le amestecă bine cu apă.Nea Petrică urcă plămada asta cu unvagoneţ tras de

scripete, şi el de pe vremea saşilor, laetaj, unde modelatori, artişti şi desena-tori fac cahlele cu mâinile lor. Le dauformă, consistenţă, culoare, din celemai naturale substanţe, fără plumb şifără ajutorul vreunui mecanism. Doarcu mâinile goale, fără mănuşi, ca săsimtă asperităţile, imperfecţiunile.Cahlele au nume, sunt modele vechi,găsite prin casele şi târgurile Transil-vaniei, dar şi la muzeu. În castelelevechi sau în conacele nobililormaghiari au găsit cele mai valoroasemodele. O sobă cu fronton doar încastelul Banffy se mai găseşte, alta areblazonul Apafi, din zona Covasna sauDumbrăveni. Sobe din case princiare,dar şi din casele ţărăneşti de la Viscri,

dinclădirile Bu-cureştilor de altă-dată, sobaGrigorescu, suntmodele pentru meş-terii de aici. O cahlăcu o vioară, ecreaţia artistuluiGliga, poartă nu-mele lui. Sobelesunt ca şi oamenii,dau viaţă lutului dincare sunt făcuţi.”Avem norocul că

acum fabrica aparţine unor români ini-moşi, din Sibiu, oameni de cultură şifoarte credincioşi. N-au luat niciodatăprofitul, au investit totul, ca sărezistăm. Şi chiar dacă am avut anigrei, când toată lumea cumpăra cen-trale şi calorifere şi nimeni nu maivroia să pună sobe în casă, amsupravieţuit datorită credinţei lor că nuse poate, frumosul va învinge la unmoment dat. Şi aşa a fost. Acum vin-dem peste tot în ţară, în Secuime, laAlexandria, la Bucureşti şi Craiova, înMaramureş şi la Suceava. Apoi, ex-portăm în Europa, în Italia, Germania,Austria. Pe acestea patru de aici, gatapregătite, mâine le vom trimite laRoma, la Episcopia Ortodoxă deacolo. Noi am făcut sobele din dormi-toarele Prinţului Charles de la Malăn-crav, şi pe cea din bibliotecă şi le-amrenovat pe celelalte. Am făcut sobepentru muzee şi conace, dar şi pentrucasele ţărăneşti. Înr-un fel, reconstruimo parte din istoria noastră”, spuneNicoleta Stoica, inginera care conduceacum fabrica.În curte, domnul Moise îşi încarcămarfa. O sobă albastră, cu şaptezeci decahle, sobă de colţ, cu

coloane.Ceva majestuos! O duce la OdorheiuSecuiesc, pentru o casă de la ţară.„Ştiţi, la noi nu se poate concepe casăfără sobă, ce e aia?, parcă ar fi slută!Avem şi apartament cu centrală, dardacă cineva îşi face casă, musai să aibămăcar o sobă! E ca de la sine înţeles!”.O sobă ca cele care ies din mâinilemeşterilor căhlari de la Mediaş costăîn medie, 1300-1400 de lei. Au diversemodele şi culori: albe, crem, coniac,verzi, turcoaz, sângerii, albastre camarea sau pictate în două culori. Celmai complicat este un şatirat pe caremeşterii de aici l-au încercat până l-aureuşit. L-au văzut într-o fotografie, launa din sobele de muzeu din Italia. Auprintat fotografia şi au început să oanalizeze. Cum Dumnezeu se putea

face aşa ceva?! Au încercat zile larând. Până într-o zi când au lăsat ocahlă în picioare pe care puseseră unstrop de culoare. Atunci au văzut căpigmentul se scurgea prin porii argineiîn jos,

formând dâre de culoare mai intensă.Şi aşa au descoperit se-cretul cahlelor paste-late din Italia. Aici,toate sunt vopseluri şiemailuri fără plumb,aplicate manual. Pe sobele cu petale de

trifoi verde, în mijloc,vedem o cahlă cu doi omuleţi. ”Suntsăsuţii noştri, explică Nicoleta Stoica,îi punem aproape pe toate sobele, însemn de recunoştinţă faţă de saşii careau adus soba şi la noi, această invenţieteribilă pentru secolele trecute. Tot eine-au lăsat reţeta, cum să nu-i respec-tăm? În plus, este simbolul familieitradiţionale, care se aduna la gurasobei, soba îi ţinea uniţi, acolo sevedeau cu toţii măcar o dată pe zi.”Însă nimeni din fabrica de la Mediaş n-a auzit de faptul că cineva din oraşullor ar fi inventat caloriferul. Şi nici lo-calnicii n-au idee de aşa ceva. Iosifiese dintr-un magazin de vopseluri,este plin de praf pe faţă, doar ochii i semai văd, tocmai îşi „fasonează” oodaie. ”A inventat caloriferul? Cineva

din Mediaş? Nu cred aşa ceva! N-amauzit în viaţa mea de una ca asta! Şi amşi eu o vârstă, ce Dumnezeu! Nu seputea aşa ceva, să nu aflu! Dar poateaţi auzit greşit, o fi vorba de sobă!Asta, da! Avem nişte sobe pe aici, depe vremea lu străbunicu!”Nici Mihaela, care vinde hornuri, n-aauzit ca vreun medieşan să fi inventatceva, darămite, caloriferul! În sfârşit,din vorbă-n vorbă, aflăm că orăşeluldin Podişul Transilvan, deşi este ali-mentat la gaze, nu mai crede în

calorifer şi totmai mulţi trectoamnă detoamnă, pefocul cu lemne.” E mai ieftin,conchide Iosif,la sobe ne pri-cepem maibine, cen-tralele, când sestrică, n-aimeseriaş, cineţi le repară?”Mai spre vest,la Aleşd, de ani de zile, tot oraşul seîncălzeşte la focul cu lemne. De-branşarea de la centralele termice a în-ceput prin anii 80, nimeni nu-şi maiaminteşte de ce. Doamna Valeria, credecă era o chestiune de combustibil, numai era destulă păcură la centrala decartier. Era perioada raţionalizării şioamenii au descoperit că blocurile lorau o coloană de aerisire care putea fitransformată în horn. Bloc după bloc atrecut la încălzirea cu sobe. Le constru-iau pe hol, ţineau uşile deschise întoată casa şi în câteva ore se încălzeautoate încăperile. Dacă într-o zi uitau să

facă focul, sau erau

plecaţi de acasă, apartamentul li seîncălzea de la vecini, pentru că hornulcomun era tot timpul cald.După revoluţie, centralele n-au mai rezistat delocChiar toată lumea a trecut pe lemne şisobe, iar pentru baie aduceau boilereelectrice din Ungaria. S-au descurcat.Acum Aleşdul este la fel. Gazele n-aumai ajuns până la ei. „S-au împotmolitprin grădinile unora dintr-un sat vecin,proprietarii n-au lăsat să treacă ţevilepe terenurile lor. Au fost scandaluri,probleme. Statul a vrut să-i de-spăgubească, a fost o întreagă tărăşe-nie, dar aşa s-au oprit lucrurile, celpuţin până la primăvară”, explicăDoina Mureşan care lucrează la regialocală de servicii publice. Însălocuitorii din Aleşd nu mai regretăceva în legătură cu asta. Era o vreme

când îşi doreau alimentarea cu gaze, îşidoreau să se încălzescă apăsând pebuton, ca alţii, dar timpul i-a învăţataltceva. După mai bine de douăzeci deani, au găsit soluţii mai la îndemână,aproape că nici nu mai aşteptă gazelenaturale. Şi-au pus centrale pe lemne,în balcoane, sau cazane manufacturateîn sobe, care încălzesc apa şi o trans-portă spre calorifere prin toată casa.Lemnele sunt ieftine, orice familie iesedin iarnă cu mai puţin de zece milioanede lei vechi. Iar în Aleşd s-a creat o în-treagă reţea de furnizare de lemn carefuncţionează „brici”.Domnul Nelu are lemne de vânzare, înzi de târg, la Aleşd. Dă un portbagaj de

Dacie cu lemn gata tranşat, pentru60 de lei. Târgul e plin lemne şi lem-nari, dar oamenii se cunosc între ei şian de an îşi procură lemnele de laaceiaşi furnizori. Le aşează frumos, înfaţa blocurilor, stivuite cuminţi şi canişte ochi aţintiţi spre oraş, trunchiuriletăiate se uită la lumea,ce nu se mai sat-ură să le înghită.La fel se întîmplă la Huedin, undeoraşul se încălzeşte cu lemne sau de lacentala cu rumeguş, sau la Abrud undeblocurile cu sobe trimit spre cer trîmbede fum ca nişte balauri cu mai multeguri de foc şi asta de zeci de ani dezile. În ţara lemnului, focul se întoarce,urmând cursul la bursă al gazelor natu-rale, petrolului, al dolarului. Cursul in-vers.

Ruxandra Hurezean – Transilvania Reporter

Transilvania pe care nu o ştiţi!

În ţara caloriferului lui Marga, românii au descoperit soba de la bloc

Cahlele pot acumula o cantitate mare de căldură pe care o

redau în aerul din încăpere fără a-l usca, iar propagarea lentă

şi constantă a căldurii nu afecteaza căile respiratorii. Astfel,

sobele şi şemineele de teracotă nu reprezintă numai obiecte de

decor interior, ci şi o tehnică de încălzire ce îmbină valorile

ancestrale ale vieţii cu respectul faţă de mediul înconjurător.

”A inventat caloriferul? Cineva din Mediaş? Nucred aşa ceva! N-am auzit în viaţa mea de una ca asta!Şi am şi eu o vârstă, ce Dumnezeu! Nu se putea aşaceva, să nu aflu! Dar poate aţi auzit greşit, o fi vorba desobă! Asta, da! Avem nişte sobe pe aici, de pe vremea lustrăbunicu!” Iosif, meşter din Mediaş

„În fiecare an, un băiat de aici de la noi, acelaşi dezece ani, îmi aduce lemnele de foc. Zece milionane vechi,atâta dau şi-mi ajung toată iarna pentru soba din aparta-ment. E o căldură sănătoasă, care durează şi fac economie”- Doina Mureşan din Aleşd

Istoria omului, credinţele, casa, viaţa, societatea, toate

s-au construit în jurul focului, în jurul unei vetre calde. De

la triburile străvechi până astăzi, focul este un element cen-

tral al comunităţii, este sufletul şi inima casei, are un rol es-

enţial nu doar în viaţa de zi cu zi, ci şi în inima şi-n mintea

omului. Focul înseamnă viaţă” - Aurel Codoban, filosof

DDrraaggiiii mmeeiiaalleeggăăttoorrii,,

Duminică, 9 decembrie, voi,locuitori ai Văii Jiului, veţihotărî soarta viitorului vostru şial zonei în următorii patru ani.O dată la patru ani, puterea esteîn mâinile voastre, iar eu mi-aşdori să fiţi câţi mai mulţi la vot,pentru a profita de şansa de aface ceva pentru Valea Jiului,pentru voi şi pentru viitorulcopiilor voştri.Îmi doresc ca fiecare, în cabinade vot, să pună ştampila pe celdespre care crede că merită să-lreprezinte cu onoare acolo, înParlamentul României, unde sehotărăsc destinele întregii ţări.Mi-aş dori din suflet să nu văvindeţi votul – ştim că o partedintre alegători o fac, pentrurecompense mai mici sau maimari, în funcţie de statutul so-cial şi de interese. Mi-aş dori săvotaţi aşa cum vă cere inima,pentru binele copiilor voştri.Căci nu cred că o plasă decartofi, un bax de ulei, sau cevabani vi-i pot aduce pe copiii

voştri înapoi din alte ţări, undeau plecat pentru a-şi face unrost în viaţă. Însă un vot dininimă, dat celui despre caredumneavoastră aveţi cunoştinţăcă este un om integru, că nu aredosare penale, că nu a fost im-plicat în scandaluri umilitoarecare v-au afectat şi pe voi, căci,într-un fel sau altul, văreprezenta, poate face multe.Ştiu, nu se vor schimba lucrurilepeste noapte. Dar eu cred cutărie într-o Vale a Jiului maibună, menită să se ridice dincenuşa umilinţei şi ruşinii lacare a fost supusă în momentulmineriadelor, mai puternică şimai încrezătoare ca niciodată.Fiindcă Valea Jiului – zona pecare eu şi sunt sigur că şi mulţidintre dumneavoastră o iubiţi –are un potenţial enorm. Aici,dacă punem toţi umărul la tre-abă, putem dezvolta turismul –nu cu licitaţii trucate în urmacărora trebuie să câştige doarunii, putem construi fabrici,putem dezvolta mici industrii şi-i putem ajuta pe micii între-prinzători să se dezvolte,precum şi dezvoltarea sportuluide amatori, începând cu preşco-larii şi terminând cu studenţii şi

cu oamenii obişnuiţi.Dar toate acestea pot fi posibilenumai dacă dumneavoastrăvotaţi oameni fără dosare pe-nale, care nu au istorie murdarăşi care vor să facă într-adevărceva pentru Valea Jiului. Deunde ştiţi asta? Păi, dincolo dediscursurile sforăitoare aleunora dintre candidaţi, suntsigur că voi puteţi citi printrerânduri şi ştiţi cine vă spuneadevărul.Ca un exemplu, una dintre mar-ile nevoi ale Văii Jiului estelipsa locurilor de muncă. Deasta au şi plecat copiii voştri şipoate se pregătesc şi nepoţii săia calea străinătăţii, în timp cevoi, tot mai îmbătrâniţi, plângeţide dorul lor în case, frustraţi căpoate n-aţi făcut destul. Zilele trecute a fost organizatăbursa locurilor de muncă. Nuam văzut niciun alt contracandi-dat de-al meu care să fie prezentacolo, să vorbească cu acei oa-meni, să le afle păsurile, să aflece-i doare, ce-şi doresc şi ce artrebui să schimbe. Probabil, înmintea lor, nu erau suficienţi demulţi oameni în mijlocul cărorasă-şi prezinte proiectele pop-uliste...

Mă doare sufletul să văd oamenipregătiţi, cum au fost cei careau venit să-şi găsească un loc demuncă la bursa de care v-amvorbit, care se zbat în sărăcie,deşi au studii, voinţă şi ambiţie.Trăim într-un sistem care îi în-genunchează, pe tăcute, pe toţicei care vor să-şi croiască osoartă mai bună muncind cinstit. Haideţi să schimbăm aceste lu-cruri! Haideţi să punem umărulla treabă şi să dezvoltăm ValeaJiului, aşa cum merită! Însă,pentru asta, duminică, eu amnevoie de ajutorul vostru!Nu vă lăsaţi amăgiţi de sloganeprecum ”politicianul vostru dinValea Jiului”. Şi eu sunt dinValea Jiului, la fel ca aproapetoţi candidaţii la alegerile par-lamentare. Întrebaţi-vă, înschimb, ce a făcut omul respec-tiv pentru voi, cu ce program avenit şi cât de sincer îl credeţi.Iar sinceritatea se poate citi înochii oricărui om.Nu este de ajuns să împânzeşticolegiul în care candidezi cuzeci de mii de afişe şi bannere.Nu este de ajuns să-i ataci pecontracandidaţii tăi. Eu cred căpolitica, la nivel înalt, chiardacă reprezintă o luptă, este o

luptă a ideilor, a proiectelor, nua înjurăturilor, mizeriilor,ameninţărilor şi încercărilor dea da mită. Nu aşa se facepolitică, eu niciodată nu am fostde acord cu modul acesta de aizbuti.Cum vă spuneam în alte dăţi,eu nu vreau să fiu un deputatoarecare. Eu vreau să vă arătcă există şi altfel de oameni, in-teresaţi sincer de problemeleVăii Jiului, pentru că ŞI EUSUNT LOCUITOR AL VĂII JI-ULUI! La fel ca voi! Trăiescîntre voi şi am aflat de ce aveţinevoie, în urma faptului că ambătut colegiul 5, în care can-didez, la pas. Şi nu de acum, decând a început campania, ci facasta de ani întregi.Locuri de muncă, dezvoltareaturismului, un sistem medical,social şi de învăţământ maibun, toate acestea sunt posibile.Da, aici, în Valea Jiului! Darnumai dacă veniţi la vot şivotaţi cu inima curată,necondiţionaţi de nimeni şi denimic. Fiţi liberi! Alegeţi bineledin viaţa voastră! Şi nu uitaţi:SCHIMBAREA ÎNCEPE CUVOI!

Având în vedere oportunitatea pecare o avem datorită MunţilorCarpaţi, munţi care constituie cel

mai sălbatic perimetru montan al Europeişi cel mai mare masiv muntos, trebuie săavem în vedere alinierea turismului montanpe componenţa sporturilor de iarnă. Aces-tea reprezintă un deziderat ce necesită ostrategie complexă.� Lege nouă pentru acordarea de facilităţi in-vestitorilor în turismul şi activităţilor de agre-ment, dar şi celor care îşi reinvestesc profitulîn îmbunătăţirea hotelurilor, pensiunilor şirestaurantelor proprii (scutiri de impozit peprofit).� Crearea autorităţilor locale pentru turism� Pentru o informare optimă realizarea depublicaţii scrise (broşuri, hărţi, cărţi)� Crearea, înregistrarea şi protejarea brand-ului local� Realizarea unui catalog electronic de prim-ire a turiştilor în zonă.� Promovarea calendarelor de evenimente lo-cale.� Înfiinţarea Şcolii de Turism pentrupregătirea lucrătorilor şi a administratorilor.� Înfiinţarea Şcolii de Turism Montan.� Formarea unor ghizi specializaţi (vânătoare,schi, zbor cu parapanta, drumeţie)� Reabilitarea zonei alpine prin construirea derefugii montane, poteci alpine şi a sistemuluide orientare.� Modernizăm drumul până la munte� Promovarea turismului de aventură.� Promovarea produselor tradiţionale.� Dezvoltarea artizanatului;� Extinderea sistemului rent-a-car;� Construirea de piste pentru cicloturism ast-fel încât ţara să intre în Harta Europeană a Ci-cloturismului;� Sprijinire pentru realizarea proiectelor deturism Mountain-Resort;

Descentralizarea fiscală– o oportunitate de

modernizare a RomanieiDoar 25,6% din resursele bugetare sunt ad-ministrate de către autorităţile locale, restulbanilor fiind cheltuiţi de către instituţii ale au-torităţii centrale.O disproporţie evidentă, generată de central-ism, este revelată şi de discrepanţa uriaşă întreveniturile bugetare generate de capitala ţării –Bucureşti şi restul ţării (71,3% din veniturilebugetare provin din Bucureşti). Acest lucru edatorat în mare parte faptului că multe com-panii străine (mai ales mari şi mijlocii) îşi ausediul social la Bucureşti, neavând declaratepuncte fiscale în teritoriu. Astfel, întâlnim

cazuri în care salariaţi care lucrează în altepărţi îşi au înregistrate taxele generale la Bu-cureşti.Un alt motiv de promovare a unei astfel delegi este dat de nevoia de transparenţă, previz-ibilitate şi eficienţă a alocărilor resurselorbugetare. Urmare şi a unei tradiţii istorice ne-fericite, modul de împărţire a banilor de lacentru e marcat de relaţiile clientelare stabiliteîntre unii politicieni locali şi reprezentanţi aiguvernului.După un model aproape feudal, întrefuncţionarii locali, mai mari sau mai mici înrang şi decidenţii politici de la Bucureşti sestabileşte o relaţionalitate de interese, care arela bază discreţionalitatea împărţirii banilor.Acest fapt a generat o adevărată suprastructurăde putere informală, suprapusă aparatului ad-ministrativ de stat. ”Baronatul” într-o expri-mare mai mult sau mai puţin eufemistică esteo realitate, reprezentând acea structură de put-ere informală, prezentă mai ales în judeţelesărace, beneficiare de fonduri financiare de lacentru, peste nivelul lor de contribuţie.Având relaţii privilegiate cu guvernanţii, ”ba-ronii” locali beneficiază de resurse financiareîn mod netransparent şi uneori nejustificat. Încontrapondere, aceştia asigură sifonarea uneipărţi din aceste resurse, înapoi către Bucureşti,pe de-o parte, iar pe de altă parte, cu ajutorulbanilor, impun un riguros control politicasupra unui număr din ce în ce mai mare deasistaţi social. Corupţia, des invocată de toatepartidele, nu poate fi diminuată decât în con-textul în care mecanismul fiscal naţional estrict reglementat, modalitatea de împărţire abanilor de la buget către autoritatea locală ne-fiind lăsată la dispoziţia liberă a guvernului.Descentralizarea fiscală poate fi pusă în prac-tică în urma unei decizii politice, fiind un pro-ces care necesită timp, un cadru juridicadecvat şi un întreg sistem de proceduri. Esteelementul esenţialmente necesar pentrupunerea în practică a programului de descen-tralizare a administraţiei publice din România.Principiile care trebuie să stea la baza imple-mentării sale sunt:-Principiul subsidiarităţii – asigură autonomieîn cheltuirea banilor publici la cel mai de josnivel al administraţiei;-Principiul stimulării competiţiei ca mijloc decreştere a eficienţei serviciului public;-Principiul asigurării echilibrului între descen-tralizarea administrativă şi descentralizarea fi-nanciară;-Principiul solidarităţii sociale, prin care co-munităţile mai bogate acceptă să participe ladezvoltarea acelora mai puţin dezvoltare;-Principiul eficienţei economice;Descentralizarea fiscală presupune stabilirea

prin lege a unor cote defalcate din impoziteleşi taxele generale încasate, care urmează a fitransferate direct din conturile colectoare aleTrezoreriei în conturile autorităţilor locale(conturile consiliilor judeţene, respectiv a con-siliilor locale). Cu alte cuvinte, parte a im-pozitelor şi taxelor plătite de contribuabiliipersoane fizice şi juridice vor ajunge direct înadministrarea autorităţii locale la care sunt cir-cumscrişi, fără ca mai întâi să treacă prinbugetul central administrat de guvern. Nivelulacestor cote defalcate se va stabili pe bazaprincipiilor enunţate, luând în calcul specificuleconomicp-socual al României şi dis-crepanţele economice între diferitele judeţe.Descentralizarea fiscală trebuie să aibă rolulca pe de o parte să stimuleze dezvoltarea eco-nomică a judeţelor care au un nivel de creştereeconomică înalt, iar pe de altă parte să opti-mizeze costurile şi să creeze oportunităţi pen-tru judeţele care nu pot încă să-şi acoperenecesităţile din resursele proprii, generate decontribuabilii locali.Avantajele ce decurg din implementarea de-scentralizării fiscale:� Alocarea directă şi transparentă a resurselor,mecanism care nu mai ţine cont de dispoziţiacuiva şi care nu mai este influenţat de clientelapolitică;� Stabilirea prin lege a cotelor defalcate dinimpozitele generale – control parlamentarsporit asupra politicilor de dezvoltare şi a prin-cipiilor care stau la baza filozofiei alocărilorbugetare;� Diminuarea corupţiei, în condiţiile în careguvernanţii nu mai pot direcţiona banii înfuncţie de interesele lor economice saupolitice;� O mai bună gestionare a bugetelor judeţene,municipale, comunale, printr-o previzionaremai sigură a vebiturilor;� Creşterea gradului de absorbţie al fonduriloreuropene, componenta locală în finanţareputând fi uşor evidenţiabilă;� O direcţionare a interesului autorităţilor lo-cale în atragerea investiţiilor şi într-o bună ad-ministrare, mai puţin în satisfacereapoliticienilor de la centru. Banii vin din ceeace fac ei, nu din interesul provocat al altora;� Reducerea controlului politic al celor de laputere asupra unor categorii de electorat prinfolosirea mitei politice;� Eliminarea principalului factor care duce laapariţia baronilor locali, al căror statut este ali-mentat nu de performanţa lor în administrarearesurselor, ci de relaţiile de cumetrie cu ceicare împart banii;� Repartizarea resurselor în funcţie şi denivelul de eficienţă al respectivelor comu-nităţi.

Turismul, o prioritateTurismul, o prioritatepentru Valea Jiuluipentru Valea Jiului

LLaa ddaattaa ddee 99 nnooiieemmbbrriiee11991199 aa lluuaatt ffiiiinnţţăă,, ssuubb ppaa--ttrroonnaajjuull MMaajjeessttăăţţiiii SSaallee

RReeggiinnaa MMaarriiaa,, SSoocciieettaatteeaa AAmm--iiccaallăă aa SSuurrddoommuuţţiilloorr ddiinn RRoommââ--nniiaa.. PPrriinnttrree mmeemmbbrriiii ffoonnddaattoorriiss--aauu nnuummăărraatt AAlleexxaannddrruu CCllaarr--nneett,, pprriimmuull pprreeşşeeddiinnttee,, pprriinnţţuullHHeennrryy,, VVaassiillee DDiimmiittrriiee--LLeeoonniiddaa,, IIooaann PPaannttaazzii,, CCoonn--ssttaannttiinn GGhhiiccaa.. ÎÎnn ppeerriiooaaddaaccoommuunniissttăă aa ffoosstt,, bbiinneeîînnţţeelleess,,ddeessffiiiinnţţaattăă,, ccoonnssiiddeerrâânndduu--ssee ccăăîînn RRoommâânniiaa nniimmeennii nnuu aarreepprroobblleemmee şşii ccăă,, aaşşaa ccuumm nnuu eexx--iissttaauu ccooppiiii oorrffaannii,, nniiccii ssuurrzziiii nnuurreepprreezzeennttaauu oo ccaatteeggoorriiee aappaarrttee.. În anul 1995 a fost reînfiinţată subdenumirea de Asociaţia Naţională aSurzilor din România, care este afili-ată la Federaţia Mondială a Surzilor(WFD) şi la Uniunea Europeană aSurzilor (EUD). La ora actuală eanumără 31.000 de membri împărţiţi în30 de filiale şi şapte sucursale. Deşiîn societatea de azi, zice-se, per-soanele cu dizabilităţi sunt tratate cudeferenţa de cuviinţă, pe surzi nu-iaude nimeni. Nu numai că au prob-leme extraordinar de mari în momen-tul în care îşi caută un loc de muncă,dar nu sunt reprezentaţi cumsecade îninstanţe sau la Poliţie, ca să nu maipomenim despre cabinete notarialesau medicale. Şi asta în ciuda faptuluică Asociaţia Naţională a Surzilor ben-eficiază de o infrastructură, aşa cum

am arătat, bine pusă la punct şi defonduri substanţiale care provin nunumai de la bugetul de stat.Surzii sunt, practic, şi muţi, din cauzăcă nu îşi pot auzi vocea. Unii dintre eipot articula, cât-de-cât, cuvinte, darasta numai în urma unor tratamentecostisitoare. Însă, în general, scotnişte sunete care extrem de greu pot fiînţelese de către un om normal. Surziinu pot auzi ştirile şi unii dintre ceicare s-au născut cu un astfel de handi-cap au deficienţe şi cu cititul. Deaceea în toate ţările cu care Româniaare parteneriatul euro-atlantic există

un buletin de ştiri la televiziunea pub-lică în limbaj mimico-gestual. ŞiTVR are unul, numai că nu este la ooră de maximă audinţă ci aruncat, un-deva, târziu în noapte. În România sunt 60 de interpreţimimico-gestuali. Numărul lor a cres-cut ca Făt-Frumos, peste noapte, câţialţii-ntr-un an. Pentru că în 2008 eraunumai trei. Nimic de zis, foarte binecă s-a-ntâmplat aşa! Că există încăoameni care să se dedice unei astfelde activităţi, fiindcă, în cazul inter-preţilor, beneficiile materiale sunt caşi inexistente. Pentru ca să devii uncomunicator pentru surzi trebuie săfaci nişte cursuri autorizate şi să daiexamen la Autoritatea Naţională pen-tru Persoanele cu Handicap (ANPH). Dar asta se întâmplă abia din 2008!!!Până atunci erau nişte persoane careştiau limbajul mimico-gestual, în-văţat, aşa, care cum a apucat, şi carese puneau la dispoziţia autorităţilor şia persoanelor cu acest handicap.Ceva-ceva s-a recuperat dintr-o starede indolenţă şi nepăsare care a duratpână acu’ patru ani. Dar chiar şi înziua de azi situaţia surzilor este unanemeritat de grea. 60 de interpreţi la31.000 de hipoacuzici... ce să mai

zici... În afară de asta, e uşor de imag-inat că în instanţă, de exemplu, am-bele părţi, inclusiv judecătorul,trebuie să se bazeze exclusiv pe fap-tul că interpretul traduce exact. Încă odată, la 31.000 de surzi există 60 deinterpreţi autorizaţi.

Între Codul Penal şi Legea 448Noul Cod de Procedură Penalăprevede că în cazul în care o persoanăeste capabilă să scrie şi să citească numai are nevoie de interpret dacă nupoate să audă. Lăsând deoparte sce-nariul unei proceduri îngrozitor degreoaie şi extrem de birocratice,prevederea din noul Cod Penal este încontradicţie cu legea 448, care, la ar-ticolul 68, spune că instituţiile pub-lice trebuie să asigure interpret. Maitrebuie specificat ceva: limbajul mim-ico-gestual diferă de la o ţară la alta,adică trebuie să ştii româna prinsemne, dacă eşti american, pentru căaltminteri nu te înţelegi cu nea Ion. Cert este că persoanele care au acesthandicap auditiv în România, înnumăr de 31.000, sunt lăsate de izbe-lişte nu numai de o legislaţie indifer-entă ci şi de cei care, plătiţi fiind cubani frumoşi, ar trebui să le reprez-

inte interesele. Parla-mentari, guvernanţi,toţi la un loc şi dea-supra lor AsociaţiaNaţională a Surzilordin România. Al căreipreşedinte este, dinanul 2003 (!), MihaiGrecu. Un personaj ex-trem de controversat.Este acuzat de faptul căe distant şi „înfumurat”în relaţia cu membriiANSR. Că nu poate figăsit, decât cu foartemult noroc, la serviciu.Dincolo de aspecteleastea, poate subiective,rămâne realitatea faptu-lui că pe seama surzilorşi a limbajului mimico-gestual se fac bani fru-moşi

Bani de care n-aauzit nimeniMembrii AsociaţieiNaţionale a Surzilordin România trebuie săcotizeze cu câte 100 delei anual. La 31.000 decontribuabili se adunăceva bani. La care se adaugă sub-venţiile de la bugetul de stat. MihaiGrecu a descentralizat filialeleANSR, dar le impune o cotizaţie de20% din sumele încasate de la ceicare au calitatea de membru al Asoci-aţiei. Ceea ce seamănă cu un fel debir luat pentru faptul că eşti surd.Însă, chiar dacă nu este aşa, aceastădecizie încalcă articolul 7 alineatul 5al statutului ANSR care stipulează căfiecare persoană este ”liberă” să-şiaducă, sau nu, contribuţia la în-deplinirea obiectivelor propuse de or-ganizaţie. Carevasăzică nici vorbă despre oblig-aţia pe care o au la ora actuală per-soanele hipoacuzice din Româniacare sunt membre ale ANSR. Avanta-jele de care beneficiază pentru cotiza-ţia de 100 de lei sunt incerte, având învedere faptul că interpreţi, practic, nuau, iar despre aparate auditive, teo-retic, n-ar putea fi vorba atâta vremecât Asociaţia este a SURZILOR !!!! Dar chiar şi dacă s-ar pune problema

asta, a dispozitivelor de amplificare asunetelor, ele beneficiază de un regimpreferenţial la vânzare şi nu suntschimbate ca tricourile. Mihai Grecu,însă, se dă, continuu, într-o maşină dela ANSR. Tot el, împreună cu preşed-intele ANSR Cluj, Gelu Bogdan, şi cusoţia acestuia, Rodica Bogdan, au în-fiinţat Asociaţia Naţională a Inter-preţilor în Limbaj Mimico-Gestual.Care a intrat într-un proiect cu Uni-versitatea Babeş Bolyai. Atestatele pe care le eliberează suntsub semnul întrebării, şi în urmaproiectului cu UBB au rezultat niştebani din care s-au mai găsit „doar”20.000 de lei, care ar reprezenta oparte din onorariul lui Mihai Grecu.Mai departe, pe repede înainte: ladata de 20 martie 2010 la Cluj a avutloc un protest la care au participat100 (o sută!!!) de surzi care au încer-cat să-şi exprime opoziţia faţă deGelu Bogdan, partenerul de afaceri allui Mihai Grecu. S-a lăsat cu ieşit pebalcon şi primit delegaţii. Un protest

de o asemenea amploare, care arenevoie de un translator, greu de imag-inat! Având în vedere că cel care in-terpreta limbajul mimico-gestual eraacreditat de către asociaţia lui MihaiGrecu şi Gelu Bogdan nu se poateporni decât de la prezumpţia de bună-credinţă.În consecinţă, fără a pune la socotealăsubvenţiile de la stat şi accesarea fon-durilor europene plus sponsorizările,ANSR este o „afacere” de trei mil-ioane de lei. Cu ce se aleg din astasurzii? Cu tăcerea mormântală cucare îi întâmpină şi autorităţile şi so-cietatea şi cei care ar trebui să leapere interesele.

Grecu se apărăSă „stai de vorbă” cu un surd este oexperienţă care te marchează.Prezenţa interpretului în limbaj mim-ico-gestual devine atât de importantăîncât te face să te simţi mic, neputin-cios, inutil. Vocea ta nu există în ure-chile interlocutorului, e egală cu zero!

Statutul ANSR prevede că preşedin-tele Asociaţiei trebuie să sufere deacelaşi handicap, însă ceilalţi angajaţipot să provină din rândul persoanelorcare aud. Preşedintele ANSR, MihaiGrecu, spune că subvenţiile pe care leacordă statul Asociaţiei Naţionale aSurzilor nu sunt suficiente. Că fil-ialele acesteia sunt descentralizate şică li s-a impus un plan de colectare acotizaţiilor, pentru că trebuie în-treţinut un aparat birocratic. Că aaplicat ordonaţa 26 de descentralizarea filialelor dar că filialele trebuiesprijinite „de la centru”. Că actualacriză economică a afectat şi ANSR şică s-a făcut tot posibilul să se evite unimpact major asupra membrilor şi aangajaţilor. Că toate acuzaţiile care ise aduc sunt nefondate. În fine, că unom care nici măcar nu poate să vor-bească la telefon nu are de ce să steatoată ziua la birou.

Dragoş MOLDOVAN – Ziarul deInvestigaţii

Banii surzilor, afacere de milioane pentru Grecu

Mihai Grecu

În această iarnă, înValea Jiului, vor avealoc trei competiţii de

sporturi extreme, ţinute decunoscutul salvator montanşi alpinist Sorin Sanda.

Astfel, din 25 ianuarie 2013,

va fi dat startul pentru ”Winter

Race Retezat”, primul concurs de

alergarea pe rachete de zăpadă,

organizat în România.

”Winter Race Retezat” este o

tură de semimaraton, ce înseamnă

deplasarea pe rachete de zăpadă şi

beţe de schi, pe o distanţă de

aproximativ 20 de km, o treime

din traseu parcurându-se în

pădure şi două treimi în gol alpin,

la o altitudine de 2300 m.

Echipamentul obligatoriu pen-

tru concurenţi va trebui să fie for-

mat din: rachete de zăpadă cu

minim şase colţi metalici pentru

zăpada îngheţată, beţe de tură,

încălţăminte cu talpă rigidă,

îmbrăcăminte pentru tura de

iarnă, căciulă, ochelari de tură,

rucsac de tură, kitul pieps,

lanternă, bidon de apă, busolă,

hrană energizantă.

Startul se va da din DN 66A

zona Câmpuşel – vf. Piatra

Iorgovanului – vf. Scorota – vf.

Drăgşan – Valea Scorota – DN

66A.

În 1 februarie se va da star-tul la concursul naţional de

escaladă viteză pe cascade degheaţă. Echipamentul obligatoriu

este compus din colţari, pioleţi,

cască, ochelari, mănuşi, bocanci

cu talpă rigidă. Competiţia se va

desfăşura în manşe paralele, iar

eliminarea se va face prin depar-

tajare de timp. Categoriile vor fi

de tineret, seniori şi old boy la

feminin şi masculin.

Cea de-a treia competiţie diniarna lui 2013 va fi Open RaceRetezat, aflat la ediţia a doua,transformată în etapă de cam-pionat naţional de schi de tură.

Startul se dă de pe DN 66A,

din zona Cheile Buţii – vf. Pleşa

– vf. Piule – vf. Drăgşan –

Piciorul Buţii – Cheile Buţii.

Echipamentul obligatoriu pen-

tru participarea la această com-

petiţie va trebui să fie compus din

schi de tură, piei de focă, beţe de

schi, rucsac de tură, kitul de

pieps, cască, ochelari de tură,

mănuşi, clăpari de tură,

îmbrăcăminte pentru iarnă,

lanternă, busolă.

Diferenţa pozitivă este de 1450

m şi cea negativă de 1430 m.

”Valea Jiului are nevoie de

asemenea competiţii, mai ales că

şi zona se pretează pentru aşa

ceva. Avem nevoie să fim

cunoscuţi atât din punct de vedere

turistic, cât şi sportiv, iar Valea

Jiului, dacă ştii să-i exploatezi

resursele, se poate dezvolta din

punct de vedere socio-economic.

Valea are un potenţial fantastic şi

îmi pare că sunt puţini cei care îşi

dau seama de asta. Eu, prin orga-

nizarea acestor competiţii, încerc

să-i fac pe cât mai mulţi să conşti-

entizeze valorile noastre, pentru

că aici vor veni sportivi din toată

ţara, care vor îndrăgi zona. Păcat

că administraţiile publice locale

orbecăie de-a dreptul în jurul

cuvântului turism, neştiind că se

facă. Dar noi ne descurcăm şi fără

ei, pentru că Valea nu trebuie să

moară”, a declarat Sorin Sanda,

organizatorul competiţiilor.

Mai multe detalii referitor la

aceste competiţii la tel.

0720015646 şi sanda-

sorin@yahoo.com.

Clara Lăzăruc

Concursuri extreme în Valea Jiului

Escalada pe gheaţa Schi de tură

Alergare pe rachete de zăpadă

Valter CojmanAstă seară se încheie campania

electorală pentru alegerile parla-mentare din 09 Decembrie2012… o campanie care poate ficategorisită ca mizerabilă şi care afost plină de acuze mincinoase şiipocrite, în special din parteacelor care au avut puterea din2008 şi până anul acesta în lunamai, mai precis, din partea PDL,actuală ARD…

Capac peste această campaniea pus intervenţiile anti-USL aleguvernatorului României, BăsescuTraian, care, prin cele spuse,încalcă prevederile Constituţieiprivind neutralitatea preşedinteluiRomâniei faţă de partidelepolitice - ceea ce este orecunoaştere din partea luiBăsescu Traian că nu este preşed-intele României, aşa cum se con-

sideră, ci guvernatorul Românieipus de forţe străine ca pe timpulvoievozilor puşi de Înalta poartăotomană şi a dat de înţeles că nuva respecta votul majorităţii, adicăvotul poporului (Sincer, eu sper sămai aibă atâta minte cât să nu maiignore voinţa poporului încă odată…).

O altă ieşire a guvernatoruluiRomâniei, care ar fi fost mai multdecât normală din partea altei per-soane a fost faptul că a afirmat căîn faţa lui nu va depune jurămân-tul nici o persoană care are dosarpenal pe rol, uitând, pesemene, căel a candidat la preşedinţie avândvreo trei dosare penale pe rol(Dosarul „Flota”, Dosarul spălăriide bani şi Dosarul vilei dinMihăileanu, cel puţin), dosare decare a fost scăpat de DanielMorar-fostul şef al DNA, de

Kovesi Codruţa-fostă procurorgeneral şi de Petre Lăzăroiu-fostCeauşescu - fost judecător laÎCCJ - actual judecător la CCR.

În rest, majoritatea candidaţilorau fost anoşti, lipsiţi de sclipiri încampania electorală şi fără a aveaprograme bine stabilite. Notă dis-cordantă a făcut USL care a venitcu un program concret deguvernare şi cu oameni stabiliţipentru funcţia de premier şi pen-tru funcţia de preşedinte alRomâniei la alegerile prezi-denţiale… Cei de la ARD (PDL)şi PP-DD nu au făcut altcevadecât să atace USL-ul, ceea ce ademonstrat că cele două formaţiu-ni sunt în cârdăşie (oricât de multau contestat acest fapt). Acestlucru îmi aduce aminte de MonicaIacob Ridzi care candidează dinpartea PP-DD fără să folosească

numele de PP-DD şi fără siglaacestui partid. Aici există, deasemenea, două posibilităţi:

1.Fie Monica Iacob Ridzi seruşinează cu partidul din parteacăruia candidează;

2.Fie PDL este înţeles cu PP-DD ca oamenii săi care nu auavut loc pe listele PDL (ARD) săpoată candida din partea PP-DDdupă care, în caz că vor ie i par-lamentari, să treacă înapoi laPDL…

În concluzie, conform sonda-jelor, părerea mea este că USL vaavea un procent între 55% şi 60%(după redistribuire vreo 65-67%,maxim 70%), ARD (PDL) vaavea un procent între 15% şi 18%(după redistribuire maxim 21%,ceea ce cred că este mult preamult pentru PDL), PP-DD va aveaîntre 10% şi 14%(cel mult 16%după redistribuire) şi UDMR vaavea un procent de 4% până la

5% (maxim 6% după redis-tribuire, deşi am convingerea căUDMR nu va prinde pragul elec-toral din cauza cârdăşiei cu PDLla tăierea de salarii, pensii, aju-toare de şomaj, indemnizaţii pen-tru creşterea copilului, eliminareatrusoului pentru nou născuţi, asalariilor asistenţilor persoanelorcu handicap şi a asistenţilormaternali, etc., la închiderea deşcoli şi spitale şi la concedierea apeste un milion de bugetari).

Deci:PARTICIPAŢI LA VOT! NU

LĂSAŢI ALTORA POSIBILI-TATEA SĂ SE FOLOSEASCĂ

DE VOTUL VOSTRU,VOTÂND ÎN LOCUL

VOSTRU! VOTAŢI CUDISCERNĂMÂNT ŞI NU

UITAŢI SĂ-I PENALIZAŢI,PRIN NEVOTARE, PE CEI

CARE V-AU MINŢIT ŞI ŞI-AUBĂTUT JOC DE VOI! NU VĂVINDEŢI VOTUL! VOTAŢI

CORECT!

Concluzii la final deConcluzii la final decampanie electoralăcampanie electorală

Are un viitor strălucit ca portarîn fotbalul românesc şi, mai târziu,în cel internaţional. Numai că per-formanţa nu o putea face într-ozonă în care totul e pe ducă, inclu-siv sportul. Doar că Dumnezeu aavut grijă de el şi i-a oferit şansa dea fi fotbalist dincolo de hotareleVăii Jiului, antrenat de profesion-işti, care au scos adevărate valoriale sportului-rege. Este vorbadespre Claudiu Ciubotariu, de 16ani, din Lupeni, care, după selecţiiîndelungate, joacă în echipa detineret de la Viitorul Cluj, antrenatde Iosif Kavai, unul dintre cei maibuni portari pe care Dinamo i-a dat

vreodată. Tânărul povesteşte că şi-adorit să joace fotbal de mic, dar, curegret, precizează că în Valea Jiuluinu poţi face sport de performanţă,fiindcă nu-ţi permit condiţiile.Valea Jiului încă nu are o asemeneacultură sportivă care să le permitătinerilor să zboare de-a dreptul spreperformanţă.

”Mi-am dorit să fiu fotbalist demic. La nouă ani m-am apucat lapropriu, la Minerul Lupeni, iardupă doi ani am ajuns la JiulPetroşani.

Primul meu antrenor a fostdomnul Andrei Ardelean, el fiind şicel care mi-a dat încrederea că pot

mai mult, iar la Jiul am fost antre-nat de domnul Stelică Homan”,povesteşte tânărul.

De acolo, Claudiu a ajuns laclubul de fotbal Marcel BabanJimbolia Timişoara, unde a fostantrenat de Ilie Botezatu, care l-ascos portar pe Cristian Bălgrădean,de la Dinamo.

Iar anul acesta, în vară, Claudiua fost ales dintre 23 de portari şi900 de copii, să joace pentru şcoalade fotbal Mihai Georgescu, laechipa Viitorul Cluj.

”Este o diferenţă enormă ce seîntâmplă aici faţă de Valea Jiului.La noi, în Vale, nu se făcea fotbal

de performanţă şi dacă aş fi rămasacolo, nu aş fi făcut fotbal lanivelul la care-mi doresc eu. Mi-aşdori să ajung portar la SteauaBucureşti”, ne mărturiseşte adoles-centul cu ochi visători, ai căruiidoli sunt portarii CiprianTătăruşanu şi spaniolul IkerCasillas. Tatăl lui, DumitruCiubotariu, se declară foarte mân-dru şi laudă fiecare şut apărat defiul său mijlociu, din cei trei pecare-i are.

”Pe mine mă uimeşte cât de buneste, mi-au spus şi antrenorii că areviitor în fotbal. Iar condiţiile deacolo, de la Cluj, sunt extraor-

dinare, are absolut totul asigurat,plus că învaţă la cel mai bun liceu,Augustin Maior. Nu-i doresc decâtsă ajungă acolo unde vrea el şi săarate că Valea Jiului, aşa săracă,cum este ea, are valori.

Mihai Georgescu a scos, de-alungul timpului, valori ale sportu-lui-rege din România, precumChiricheş de la Steaua, Maxim şiRăduţ de la Pandurii, care reprezin-tă şi echipa naţională a României.Mi-aş dori, ca peste ani, fiul meu,Claudiu, să poarte cu mândrie, ală-turi de ei, tricolorul românesc ”,spune Dumitru Ciubotariu.

Anamaria NEDELCOFF

Viitorul ”briliant” al fotbaluluiViitorul ”briliant” al fotbaluluir o m â n e s c î l d ă L u p e n i u lr o m â n e s c î l d ă L u p e n i u l