Traducere Ghid Atex 1999-92

GHID FACULTATIV DE BUNĂ PRACTICĂ PENTRU

IMPLEMENTAREA DIRECTIVEI CONSILIULUI ŞI

PARLAMENTULUI EUROPEAN 1999/92/EC

ASUPRA CERINŢELOR MINIME DE ÎMBUNĂTĂŢIRE A

PROTECŢIEI SECURITĂŢII ŞI SĂNĂTĂŢII LUCRĂTORILOR

POTENŢIAL EXPUŞI RISCURILOR PROVENITE DE LA

ATMOSFERELE EXPLOZIVE

Comisia europeanăForţă de Muncă şi Chestiuni Sociale DGSănătate, Securitate şi Igienă în Muncă

Versiune finală aprilie 2003

Prefaţă

Crearea de noi şi mai bune locuri de muncă a reprezentat întotdeauna un obiectiv al Uniunii Europene. Acest obiectiv a fost în trecut adoptat de Consiliu în Consiliul European de la Lisabona în martie 2000 şi este unul din elementele cheie în îmbunătăţirea calităţii muncii.

În confruntarea cu noile provocări ale politicii sociale care rezultă din transformarea radicală a societăţii şi economiei europene, Agenda Politicii Sociale Europene, vizată de Consiliul Europei de la Nisa, se bazează pe necesitatea de a asigura o interacţiune dinamică între politicile economice, sociale şi a forţei de muncă. Agenda Politicii Sociale trebuie să întărească rolul politicii sociale şi să-i permită în acelaşi timp să devină mai eficientă în asigurarea protecţiei persoanelor, reducerea inechităţii şi coeziune socială. Consiliul European de la Stockholm a tratat calitatea în muncă - dorinţa, nu numai de a susţine standardele minim necesare, dar de a le dezvolta şi de a asigura o împărtăşire mai echitabilă a progresului - ca un element cheie în a obţine ocuparea completă a forţei de muncă. În acest context, securitatea şi sănătatea în muncă constituie una din elementele politicii sociale asupra căreia Uniunea Europeană şi-a concentrat eforturile.

Din fericire, exploziile şi focurile incendiilor nu reprezintă cauzele cele mai comune ale accidentelor în muncă. Totuşi, consecinţele lor sunt impresionante şi dramatice cu privire la pierderile umane şi costurile economice.

Necesitatea de a reduce incidenţa exploziilor şi incendiilor în muncă este subliniată atât din considerente umanitare cât şi economice şi a condus la adoptarea de către Parlamentul European şi de către Consiliu a directivei ATEX 1999/92/EC. Considerentele umanitare sunt evidente: exploziile şi incendiile pot provoca accidentări oribile şi decese. Considerentele economice sunt cuprinse în toate studiile în cadrul costurilor accidentelor, toate acestea arată că managementul îmbunătăţit al riscurilor (sănătate şi securitate) poate ridica substanţial profiturile companiei. Aceasta din urmă este în special adevărată acolo unde sunt implicate potenţiale explozii.

Adoptarea de măsuri legislative reprezintă o parte din angajamentul de a include sănătatea şi securitatea lucrătorilor în muncă în cadrul abordării globale a confortului în muncă. Comisia europeană combină o varietate de instrumente de consolidare a cultivării prevenirii riscurilor.

Acest ghid de bună practică reprezintă unul din instrumente şi a fost mandatat de Parlamentul European şi de Consiliu în art.11 al Directivei ATEX: acela că Comisia va elabora un ghid practic de natură facultativă. Acesta poate fi folosit ca bază pentru ghidurile naţionale care au ca scop sprijinirea întreprinderilor mici şi mijlocii pentru a îmbunătăţi atât securitatea cât şi profitabilitatea lor.

În sfârşit, aş dori să folosesc acest prilej pentru a-i încuraja pe toţi cei care au un rol în securitate şi sănătate şi în special pe autorităţile şi angajatorii naţionali spre a aplica cu responsabilitate şi fermitate această directivă pentru a evita sau măcar a reduce la minim riscurile ce provin de la atmosferele explozive şi pentru a crea un mediu de lucru bun.

Odile Quintin - Director General

CUPRINS1 CUM SE UTILIZEAZĂ ACEST GHID1.1 Relaţia cu directiva 1999/92/EC1.2 Domeniul ghidului1.3 Reglementări pertinente şi informaţii suplimentare1.4 Centre de consiliere oficiale şi neoficiale2 EVALUAREA RISCURILOR DE EXPLOZIE2.1 Metode2.2 Criterii de evaluare

2.2.1 Sunt prezente substanţe inflamabile?2.2.2 O dispersie suficient de mare în aer poate da naştere unei atmosfere explozive?2.2.3 Unde poate apărea o atmosferă explozivă ?2.2.4 Este posibilă formarea unei atmosfere explozive periculoase ?2.2.5 Poate fi prevenită în mod fiabil formarea atmosferelor explozive periculoase ?2.2.6 Poate fi prevenită în mod fiabil aprinderea atmosferelor explozive periculoase?

3 MĂSURI TEHNICE DE PROTECŢIE ÎMPOTRIVA EXPLOZIILOR3.1 Prevenirea atmosferelor explozive periculoase

3.1.1 Utilizarea de înlocuitori ai substanţelor inflamabile3.1.2 Limitarea concentraţiilor3.1.3 Inertizarea3.1.4 Prevenirea sau limitarea formării de atmosfere explozive în vecinătatea instalaţiei3.1.4.1 Îndepărtarea depozitelor de praf3.1.5 Alarmarea de gaze

3.2 Evitarea surselor de aprindere3.2.1 Zonarea ariilor periculoase3.2.2 Extinderea măsurilor de protecţie3.2.3 Tipuri de surse de aprindere

3.3 Reducerea efectelor exploziilor (măsuri de reducere)3.3.1 Echipament rezistent la explozie3.3.2 Eliberarea presiunii de explozie3.3.3 Suprimarea exploziei3.3.4 Prevenirea propagării exploziei (decuplarea exploziei)

3.4 Aplicarea tehnologiilor de control al proceselor3.5 Cerinţe pentru echipamentul de lucru

3.5.1 Alegerea echipamentului de lucru3.5.2 Asamblarea echipamentului de lucru

4 MĂSURI ORGANIZATORICE DE PROTECŢIE ÎMPOTRIVA EXPLOZIILOR4.1 Instrucţiuni de operare4.2 Competenţa participantului la procesul de muncă4.3 Instruirea participanţilor la procesul de muncă4.4 Supravegherea participantului la procesul de muncă4.5 Sistem autorizat de lucru4.6 Întreţinere4.7 Inspecţie şi verificare

4.8 Marcarea locurilor periculoase5 SARCINI DE COORDONARE5.1 Coordonarea măsurilor5.2 Măsuri de protecţie pentru asigurarea cooperării sigure6 DOCUMENTUL DE PROTECŢIE ÎMPOTRIVA EXPLOZIILOR6.1 Cerinţe în cadrul directivei 1999/92/EC6.2 Implementare6.3 Model de structurare a unui document de protecţie împotriva

exploziilor6.3.1 Descrierea locului de muncă şi a ariilor de lucru6.3.2 Descrierea etapelor şi/sau activităţilor procesului6.3.3 Descrierea substanţelor utilizate/parametrilor de securitate6.3.4 Rezultatele analizei de risc6.3.5 Măsurile de protecţie la explozie adoptate6.3.6 Implementarea măsurilor de protecţie împotriva exploziilor6.3.7 Coordonarea măsurilor de protecţie împotriva exploziilor6.3.8 Anexa la documentul de protecţie împotriva exploziilorANEXE

A.1 GlosarA.2 Legislaţie, standarde şi alte surse de informaţii asupra protecţiei

împotriva exploziilorA.2.1 Directive şi îndrumătoare europeneA.2.2 Reglementări ale statelor membre naţionale care transpun directiva 1999/92/ECA.2.3 Standarde europene selectateA.2.4 Alte reglementări naţionale şi literatură (se va completa de autorităţile nationale)A.2.5 Centre naţionale de consiliere( se va completa de autorităţile naţionale)

A.3 Formulare model şi checklist-uriA.3.1 Checklist: Protecţia la explozie în interiorul aparaturiiA.3.2 Checklist: Protecţia la explozie în jurul aparaturiiA.3.3 Model: Permis de lucru pentru locurile de muncă ce implică surse de aprindere în arii cu atmosfere exploziveA.3.4 Checklist: Coordonarea protecţiei la explozie in situA.3.5 Checklist: Atribuţii ale coordonatorului pentru protecţie la explozie in situA.3.6 Checklist: Gradul de integralitate al documentului de protecţie la explozie

A.4 Textul directivei în limba respectivă, ce trebuie introdus de către Comisie

Introducere

Protecţia împotriva exploziilor are o importanţă deosebită pentru securitate, pentru că exploziile pun în pericol vieţile lucrătorilor ca rezultat al efectelor incontrolabile ale flăcărilor şi presiunii, prezenţei produselor toxice de reacţie şi consumării oxigenului din aerul înconjurător pe care îl respiră lucrătorii.

Din acest motiv, stabilirea unei strategii coerente de prevenire a exploziilor necesită măsuri organizatorice ce trebuie luate la locul de muncă. Directiva cadru 89/391/EEC1)

prevede ca angajatorul să implementeze măsurile necesare pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, inclusiv prevenirea riscurilor profesionale şi să asigure informări şi instruiri, precum şi să asigure organizarea şi mijloacele necesare.

Trebuie subliniat că conformitatea cu cerinţele minime fixate în directivă nu garantează conformitatea cu legile naţionale respective. Directiva a fost adoptată sub articolul 137 al Tratatului care pune bazele Comunităţii Europene, iar acest articol în mod clar nu împiedică statele membre să menţină sau să introducă măsuri de protecţie mai stringente compatibile cu tratatul.

1. Cum trebuie folosit prezentul ghid de bună practică

Riscurile de explozie pot apărea în toate activităţile în care sunt implicate substanţe inflamabile. Acestea pot include multe din materiile prime, produse intermediare, produse finale şi deşeuri din procesul obişnuit de producţie, aşa cum se arată în figura 1.

Acest Ghid de bună practică trebuie utilizat împreună cu directiva 1999/92/EC2), directiva cadrul 89/391/EEC şi directiva 94/9/EC3).

Directiva 1999/92/EC stipulează cerinţele minime de îmbunătăţire a protecţiei securităţii şi sănătăţii lucrătorilor potenţial expuşi riscurilor provenite de la atmosferele explozive. Articolul 11 din această directivă prevede ca Comisia să elaboreze instrucţiuni practice sub forma unui ghid de bună practică de natură neobligatorie.

1) Directiva Consiliului 89/391/EEC din 12 iunie 1989, asupra introducerii de măsuri de încurajare a îmbunătăţirilor în securitate şi sănătate a lucrătorilor la locurile de muncă, OJ Nr. L183 din 29.06.1989, pag.1.

2) Directiva 1999/92/EC a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 decembrie 1999 asupra cerinţelor minime de îmbunătăţire a securităţii şi sănătăţii lucrătorilor potenţial expuşi riscurilor provenite din atmosferele explozive, OJ NR. L23 din 28.01.2000, pag. 57.3) Directiva 94/9/EC a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 martie 1994, asupra armonizării legilor statelor membre cu privire la echipamente şi sisteme protectoare destinate utilizării în atmosfere potenţial explozive, OJ L100 din 19.04.1994, pag.1.

Figura 1 - Exemple de situaţii în care apar atmosfere explozive4)

Ghidul este în principal destinat oferirii de asistenţă statelor membre în elaborarea politicii lor naţionale de protecţie a sănătăţii şi securităţii lucrătorilor.

Scopul său este, astfel, de a permite angajatorului, în special întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM-uri), să asigure următoarele funcţii de protecţie la explozie:

să identifice pericolele şi să evalueze riscurile;să stabilească măsurile specifice de menţinere a securităţii şi sănătăţii lucrătorilor expuşi riscurilor provenite de la atmosferele explozive;să asigure un mediu de muncă sigur şi supravegherea corespunzătoare în timpul prezenţei lucrătorilor în conformitate cu evaluarea de risc;

4) Din broşura ISSA "Explozii de gaze", Secţiunea Internaţională pentru Prevenirea Pericolelor Profesionale în Industria Chimică, Asociaţia Internaţională de Securitate Socială (ISSA), Heidelberg, Germania

să adopte etapele necesare şi să efectueze pregătirile necesare pentru coordonare atunci când la acelaşi loc de muncă operează mai multe firme;să emită un document de protecţie împotriva exploziilor.

Practic toate ramurile sunt afectate, pentru că pericolele de la atmosferele explozive apar într-o gamă largă de procese şi operaţii. Sunt date exemple în tabelul 1.1.

Tabelul 1.1. Exemple de pericole de explozie din diferite domenii

Ramura Pericolul de explozieIndustria chimică Gaze, lichide şi solide inflamabile sunt

transformate şi procesate în diferite procese din industria chimică. Aceste procese pot da naştere la amestecuri explozive.

Operaţii de nivelare şi inginerie civilă

La operaţiile de nivelare pot apărea gaze inflamabile. Sunt necesare măsuri tehnice precise pentru a evita emisiile necontrolate de gaze şi posibilele aprinderi. Gazele inflamabile emise din diferite surse se pot acumula în tunele, beciuri etc. slab ventilate.

Companii de generare a energiei electrice

Bulgării de cărbune, care nu sunt explozivi în amestec cu aerul, pot fi transformaţi în timpul proceselor de transport, mărunţire sau uscare, într-un praf de cărbune capabil să formeze amestecuri explozive praf/aer.

Companii de eliminare a deşeurilor

Când apele reziduale sunt tratate în instalaţii de purificare, gazele generate pot forma amestecuri explozive gaz/aer.

Furnizori de gaze naturale

Când este emis gazul natural se pot forma amestecuri explozive gaz/aer, de exemplu prin scurgeri.

Industria prelucrătoare a lemnului

Prelucrarea lemnului generează praf de lemn. Acesta poate forma amestecuri explozive praf/aer, de exemplu în filtre sau silozuri.

Operaţiuni de vopsire prin pulverizare

Pulverizarea în exces generată în zona de vopsire şi vaporii de solvenţi emişi pot da naştere atmosferelor explozive atunci când sunt în amestec cu aerul

Agricultură In unele ferme funcţionează instalaţii de producere a biogazului. Pot apărea amestecuri explozive biogaz/aer dacă există emisii de gaze, de exemplu prin scurgeri.

Operaţii de prelucrare a metalelor

Când se dă formă metalelor pot fi produse prafuri explozive de metale în timpul tratării suprafeţelor (polizare). Aceasta se aplică în special metalelor uşoare. Aceste prafuri metalice pot da naştere pericolului de explozie în colectoarele de praf.

Industria alimentară

Pot apărea prafuri explozive în timpul transportului şi depozitării cerealelor, zahărului etc. Dacă acestea sunt ehaustate şi colectate prin filtrare, pot apărea atmosfere explozive în filtru.

Industria farmaceutică

Deseori sunt utilizate alcooluri ca solvenţi în producţia de produse farmaceutice. De asemenea, pot fi utilizate materiale auxiliare şi agenţi care pot da naştere exploziilor de prafuri cum este lactoza.

Rafinării Hidrocarburile manipulate în rafinării sunt toate inflamabile şi în funcţie de punctul lor de inflamabilitate, pot da naştere atmosferelor explozive chiar la temperatura ambiantă. Aria din jurul instalaţiei de prelucrare este considerată în general ca loc în care pot apărea atmosfere explozive.

Operaţii de reciclare

Prelucrarea deşeurilor în cadrul reciclării poate da naştere riscurilor de explozie, de exemplu de la bidoane sau alte recipiente de gaze şi/sau lichide inflamabile care nu au fost golite complet sau de la prafuri de hârtie sau materiale plastice

O explozie apare dacă este prezent un combustibil în amestec cu aerul (deci suficient oxigen) în cadrul limitelor de explozie, împreună cu o sursă de aprindere (a se vedea figura 1.2). Trebuie remarcat că directiva are o definiţie specială a "exploziei" care include acele focuri în care combustia se propagă în întregul amestec nears.

Figura 1.2 - Triunghiul exploziei

În cazul unei explozii, lucrătorii sunt expuşi riscurilor provenite din flăcări necontrolate şi din efectele presiunii sub forma radiaţiei termice, flăcări, unde de presiune şi deşeuri proiectate şi de la produse dăunătoare şi consumarea oxigenului respirabil din aerul înconjurător.

Exemple: 1. O explozie s-a produs în timpul curăţării unui boiler alimentat cu cărbune. Cei doi muncitori au suferit arsuri fatale. Cauza s-a descoperit a fi un bec cu firul de alimentare defect. Scurtcircuitul a aprins praful de cărbune care fusese învolburat în suspensie.

2. Prafurile impregnate cu solvenţi au fost amestecate într-un amestecător. Muncitorul nu a inertizat suficient amestecătorul înainte de începerea procesului. În timp ce praful era încărcat în amestecător, s-a format un amestec exploziv de vapori de solvenţi şi aer care a fost aprins de scânteile electrostatice generate în timpul procesului de umplere. Acest muncitor a suferit de asemenea arsuri grave.

3. În clădirea unei mori a izbucnit un incendiu. Infiltrarea prin acoperiş a permis dezvoltarea unor incendii secundare, provocând explozia prafului. Patru muncitori au fost accidentaţi şi întreaga clădire distrusă. Pagubele materiale s-au ridicat la 600.000 €.

Acest ghid reprezintă un sprijin facultativ pentru protejarea vieţii şi sănătăţii lucrătorilor împotriva pericolului de explozii.

1.1 Relaţia cu directiva 1999/92/EC

În conformitate cu art. 11 al directivei 1999/92/EC a Parlamentului European şi a Consiliului asupra cerinţelor minime de îmbunătăţire a protecţiei securităţii şi sănătăţii lucrătorilor potenţial expuşi riscurilor provenite de la atmosferele explozive, acest ghid are

legătură cu articolele 3, 4, 5, 6, 7 şi 8 şi cu Anexele I şi IIA ale directivei (a se vedea Anexa 4). Tabelul 1.2 arată concordanţa secţiunilor acestui ghid cu articolele directivei.

Tabelul 1.2 - Concordanţa între articolele directivei şi secţiunile ghidului (anexa 4 cuprinde textul original al articolelor directivei)

Articolele directivei 1999/92/EC

Titlu Secţiunile ghidului

Art.2 Definiţie Anexa 1- GlosarArt.3 Prevenirea şi protecţia împotriva

exploziilor3.1 Prevenirea atmosferelor explozive periculoase3.3 Reducerea efectelor3.4 Aplicarea controlului proceselor3.5 Cerinţe pentru echipamentul de lucru

Art. 4 Evaluarea riscurilor de explozie 2 Evaluarea riscurilor de explozie

Art. 5 Obligaţii generale 4. Măsuri organizatoriceArt. 6 Responsabilitatea coordonării 5. Atribuţii de coordonareArt. 7Anexa IAnexa II

Locuri în care pot apărea atmosfere explozive

3.2 Evitarea surselor de aprindere

Art. 8 Documentul de protecţie împotriva exploziilor

6. Documentul de protecţie împotriva exploziilor

Pentru a facillita utilizarea, ordinea secţiunilor în acest ghid diferă de cea a articolelor din 1999/92/EC în două puncte:

1. evaluarea riscurilor de explozie din secţiunea 2 (art. 4 al directivei) este tratată înainte de măsurile de protecţie împotriva exploziilor (art. 3, 5-7 ale directivei);2. mijloacele de prevenire a aprinderii atmosferelor explozive periculoase sunt tratate în secţiunea 3.2 (art. 7, Anexa I şi II ale directivei) ca parte a măsurilor tehnice de protecţie împotriva exploziilor din secţiunea 3 ( art.3 al directivei).

1.2 Domeniul directivei

Acest ghid este destinat tuturor lucrărilor în care manipularea substanţelor inflamabile poate da naştere atmosferelor explozive periculoase şi deci riscurilor de explozie. Se aplica muncii prestate în condiţii atmosferice. "Munca" include fabricarea, tratarea, procesarea, distrugerea, depozitarea, pregătirea, transbordarea şi transportul intern în conducte sau prin alte mijloace.

NOTĂ - În conformitate cu definiţia legală a "atmosferei explozive" din directiva 1999/92/EC, acest ghid se aplică numai condiţiilor atmosferice. Directiva şi ghidul prin urmare nu se aplică condiţiilor non-atmosferice, dar angajatorul cu siguranţă că nu este absolvit de sarcinile sale de protecţie împotriva exploziilor în aceste condiţii, la care cerinţele altei legislaţii de protecţie a sănătăţii şi securităţii lucrătorilor continuă să se aplice.

Discutarea aspectelor de protecţie împotriva exploziilor tratate în diferite secţiuni se referă în principal la companiile mici. În acest mod ghidul se concentrează pe transmiterea cunoştiinţelor şi principiilor de bază ce sunt ilustrate cu mici exemple. În Anexa 3 se găsesc modele de formulare şi Check-listuri pentru firme. În anexa 2 sunt enumerate regulamentele pertinente şi alte surse de informare.

În conformitate cu articolul 1 din Directiva 1999/92/CE, acest ghid nu se aplică pentru:

Zonele utilizate în mod direct pentru şi în timpul tratamentelor medicale aplicate pacienţilor;

Utilizării echipamentelor ce ard combustibili gazoşi în conformitate cu Directiva 90/396/CE;

Lucrul cu substanţe explozive sau substanţe chimice instabile;

Industria extractivă a mineralelor inclusă în directivele 92/91/CEE sau 92/104/CEE;

Utilizarea mijloacelor de transport pe uscat, apă şi în aer la care se aplică prevederile pertinente din înţelegerile internaţionale ( de exemplu ADNR, ADR, ICAO, IMO, RID), şi directivele comunitare ce introduc în vigoare respectivele înţelegeri. Nu se exclud mijloacele de transport destinate pentru utilizare în atmosfere potenţial explozive.

Directiva 94/9/CE se aplică pentru introducerea pe piaţă, punerea în funcţiune şi proiectarea echipamentelor şi sistemelor de protecţie ce urmează să fie utilizate în atmosfere potenţial explozive.

1.3 Regulamente pertinente şi alte informaţii

Utilizarea acestui ghid nu asigură prin el însuşi conformitatea cu cerinţele statutare de protecţie a exploziei din diferite state membre UE. Instrumentele utilizate de autorităţi sunt legislaţiile prin care statele membre transpun directiva 1999/92/CE. Acestea pot depăşi cerinţele minime ale directivei pe care se bazează acest ghid.

Pentru a îndeplini sarcinile specificate la articolul 8 din Directiva 1999/92/CE, de exemplu proiectarea de noi echipamente în conformitate cu directiva 94/9/CE se consideră folositoare consultarea adreselor de internet pentru ATEx 94/9/CE:

- http://europa.eu.int/comm/enterprise/atex/index.htm

- http://europa.eu.int/comm/enterprise/atex/whatsnew.htm

Ca un ajutor suplimentar pentru implementarea regulamentelor prin mijloace tehnice şi organizaţionale există standarde europene (EN-uri) ce pot fi obţinute contra plată de la instituţiile naţionale de standardizare. În Anexa 2.2 se găseşte o listă.

Alte informaţii pot fi obţinute din regulamentele şi standardele internaţionale şi din literatura de specialitate. Anexa 2.3 face referiri la publicaţii individuale ale autorităţilor

statelor membre ce sunt considerate ca folositoare şi sunt încorporate în acest ghid. Totuşi includerea unei publicaţii în anexă nu înseamnă neapărat că întreg conţinutul acestuia este conform în întregime cu acest ghid.

1.4 Centre de consultanţă oficiale şi neoficiale

În situaţia când acest ghid nu răspunde întrebărilor legate de conformitatea cu cerinţele de protecţie la explozie, trebuie contactate direct sursele naţionale. Acestea includ inspectorate de muncă, agenţii de asigurare în caz de accident sau asociaţii şi camere de comerţ, industrie şi centre ale meşteşugarilor.

2. Evaluarea riscurilor de explozie

Ori de câte ori este posibil angajatorul trebuie să prevină apariţia atmosferelor explozive. Pentru a se realiza conformitatea cu această prioritate majoră în conformitate cu articolul 3 din Directiva 1999/92/CE, primul pas în evaluarea riscurilor de explozie este acela de a se determina dacă poate apare o atmosferă explozivă periculoasă în condiţiile date. Apoi trebuie să se evalueze dacă aceasta se poate aprinde.

Procesul de evaluare se va face pentru fiecare caz individual şi nu poate fi generalizat. Consideraţiile specifice în conformitate cu articolul 4 din Directiva 1999/92/CE sunt probabilitatea şi durata de apariţie a unei atmosfere potenţial explozive, probabilitatea prezenţei surselor de aprindere şi probabilitatea ca acestea să devină active şi efective, instalaţiile substanţele utilizate, procesele şi posibilele lor interacţiuni, şi scala efectelor anticipate.

NOTĂ: La început evaluarea riscurilor de explozie se va axa pe:

- probabilitatea de apariţie unei atmosfere exploziveşi apoi - probabilitatea prezenţei surselor de aprindere şi ca acestea să devină efective.

Luarea în considerare a efectelor are o importanţă secundară în procesul de evaluare deoarece exploziile vor produce întotdeauna mari pagube, inclusiv pagube materiale şi umane. Abordările cantitative privind riscul în protecţia la explozie vin pe locul 2 în faţa evitării atmosferelor explozive periculoase.

Procedura de evaluare trebuie efectuată pentru fiecare activitate sau proces de producţie şi pentru fiecare stare de funcţionare şi schimbare de stare a unei instalaţii. Evaluarea instalaţiilor noi sau deja existente trebuie să se bazeze pe următoarele stări de funcţionare:

Condiţii normale de funcţionare, inclusiv întreţinere;

Punere în funcţiune şi scoatere din funcţiune;

Defecţiuni, condiţii de defect previzibile;

Utilizare inadecvată ce poate fi prevăzută în mod normal.

Riscurile de explozie trebuie evaluate în ansamblu. Factorii importanţi sunt:

Echipamentul de lucru utilizat;

Materialul de construcţie şi configuraţia;

Substanţele utilizate;

Lucrul şi condiţiile de prelucrare;

Posibilele lor interacţiuni şi cu mediul de lucru.

Locurile ce sunt sau pot fi conectate prin intermediul orificiilor cu locuri unde poate apare o atmosferă explozivă (denumite în continuare „locuri periculoase”) trebuie de asemenea luate în considerare în procesul de evaluare a riscurilor de explozie.

Dacă o atmosferă explozivă conţine diferite gaze inflamabile, vapori, ceţuri sau praf acestea trebuie luate în considerare în procesul de evaluare a riscurilor de explozie. Prezenţa de exemplu a amestecurilor hibride poate creşte considerabil efectul exploziei.

Atenţie: Ca regulă generală, amestecurile hibride de ceţuri sau prafuri cu gaze şi sau vapori pot forma atmosfere explozive chiar şi atunci când concentraţiile combustibililor individuali sunt sub limita inferioară de explozie. Suplimentar trebuie luat în considerare riscul ca un echipament de detecţie să fie afectat în mod negativ de una din faze (de exemplu „otrăvirea” catalizatorilor cu ceaţă ).

2.1 Metode

Metodele adecvate pentru evaluarea riscurilor de explozie asociate proceselor de lucru sau instalaţiilor sunt cele care au o abordare sistematică pentru verificarea instalaţiei şi siguranţei proceselor. În acest context „sistematic„ înseamnă că activitatea este desfăşurată într-o manieră structurată, pe o bază logică şi obiectivă. Se face o analiză a surselor existente de atmosfere explozive periculoase şi a surselor efective de aprindere ce pot apare în acelaşi timp.

În practică de obicei este suficient să se determine şi să se evalueze riscul de explozie prin parcurgerea sistematică a unui set de întrebări specifice. În secţiunea 2.2 este descrisă o procedură simplă ce utilizează criterii tipice.

NOTĂ: Alte metode de evaluarea riscului ce sunt descrise de literatura de specialitate pentru identificarea pericolelor (de exemplu utilizarea check - listurilor, analizarea efectelor şi a modului de defectare, analiza erorilor de funcţionare, analize HAZOP) sau evaluarea pericolelor (de exemplu analiza arborelui de defect) merită analizate doar în cazuri excepţionale, de exemplu pentru a se determina sursele de aprindere în instalaţii complexe.

2.2 Criterii de evaluare Astfel evaluarea pericolului de explozie nu depinde doar de prezenţa sau apariţia surselor de aprindere.

Trebuie îndeplinite simultan următoarele patru condiţii pentru ca să se producă o explozie cu efecte periculoase:

Un grad ridicat de dispersie a substanţelor inflamabile;

Concentraţia substanţelor inflamabile în aer să se găsească în cadrul limitelor lor de explozie combinate;

Cantităţi periculoase de atmosferă explozivă;

O sursă efectivă de aprindere.

Pentru a verifica dacă aceste condiţii sunt îndeplinite, în practică riscurile de explozie pot fi evaluate cu ajutorul a 7 întrebări. Figura 2.1 prezintă diagrama de evaluare cu întrebările subliniate. Criteriile pentru răspuns sunt explicate în secţiunile indicate. Primele 4 întrebări sunt utilizate pentru a se determina în principiu dacă există un risc de explozie şi dacă sunt necesare sau nu măsurile de protecţie la explozie. Doar în caz afirmativ trebuie răspuns la celelalte 3 întrebări pentru a se determina dacă măsurile de protecţie propuse limitează riscul de explozie la un nivel acceptabil. Această etapă trebuie realizată împreună cu alegerea măsurilor de protecţie în conformitate cu secţiunea 3 din acest ghid şi se repetă dacă este necesar până când se găseşte o soluţie generală adecvată pentru toate situaţiile.

În procesul de evaluare trebuie să se ţină cont că parametrii de protecţie la explozie sunt în general valabili doar în condiţii atmosferice. În condiţii neatmosferice, parametrii de siguranţă pot diferi în mod semnificativ.

Exemple:1. Energia minimă de aprindere poate fi redusă semnificativ la concentraţii ridicate de

oxigen sau temperaturi.2. Presiunea iniţială ridicată dă naştere la presiuni de explozie maxime mai mari,

crescând presiunea.3. Domeniul dintre limitele de explozie este mai mare la temperaturi şi presiuni

ridicate. Acest lucru înseamnă că limita inferioară de explozie poate fi mai scăzută şi limita superioară de explozie mai ridicată.

Figura 2.1 - Diagrama de evaluare pentru recunoaşterea şi prevenirea pericolelor de explozie

Figura 2.1 cuprinde întrebări referitoare la prevenirea "fiabilă" a formării de atmosfere explozive periculoase. Răspunsul "da" poate fi dat numai dacă măsurile tehnice şi organizatorice care au fost deja luate sunt de o formă încât nu mai este necesar să se ţină seama de apariţia unei explozii, în legătură cu toate condiţiile de funcţionare şi de toate cazurile de funcţionare defectuoasă previzibile în mod normal.

2.2.1 Sunt prezente substanţe inflamabile?

O explozie va apărea numai dacă sunt prezente substanţe inflamabile în procesul de muncă sau de producţie. Aceasta înseamnă că cel puţin o substanţă inflamabilă este folosită ca material auxiliar sau ca materie primă, apare ca deşeu, ca produs intermediar sau produs final sau se poate forma în eventualitatea unei funcţionări defectuoase obişnuite.

Exemplu: Substanţele inflamabile pot apărea de asemenea accidental, de exemplu când acizi slabi sau baze sunt stocate în recipiente metalice. În astfel de cazuri se poate forma hidrogen printr-o reacţie electrochimică şi se poate acumula în fază gazoasă.

Toate substanţele capabile de o reacţie exotermă de oxidare trebuie privite ca inflamabile. În special acestea cuprind toate substanţele care sunt deja clasificate şi etichetate ca inflamabile (R10), foarte inflamabile (F şi R11/R15/R17) sau extrem de inflamabile (F+ şi R12) sub incindenţa directivei Substanţe periculoase 67/548/EC. Totuşi ele cuprind toate celelalte substanţe sau preparate care nu au fost (încă) clasificate dar îndeplinesc criteriile de inflamabilitate adecvate sau care trebuie în mod obişnuit privite ca inflamabile.

Exemple: 1. Gaze inflamabile şi amestecuri de gaze, de exemplu gaze lichefiate (butan, butilenă, propan, propilenă), gaze naturale, gaze de combustie (de exemplu metan sau monoxid de carbon) sau compuşi chimici gazoşi inflamabili (de exemplu acetilenă, oxid de etilenă sau policlorură de vinil).2. Lichide inflamabile, de exemplu solvenţi, carburanţi, petrol, uleiuri de încălzire, de lubrefiere sau reziduale, vopsele, produse chimice solubile sau insolubile în apă.3. Prafuri sau produse solide inflamabile, de exemplu cărbune, lemn, alimente sau materii prime alimentare (de exemplu zahăr, făină sau cereale), materiale plastice, metalice sau produse chimice.

NOTĂ - Anumite substanţe nu sunt inflamabile în condiţii normale dar sunt explozive când sunt amestecate cu aerul dacă dimensiunea particulei este mică sau energia de aprindere este suficient de ridicată (de exemplu prafuri metalice, aerosoli).

Pericolele de explozie trebuie luate în considerare în continuare numai dacă sunt prezente substanţe inflamabile.

2.2.2 O dispersie suficient de mare în aer poate da naştere unei atmosfere explozive?

Dacă o atmosferă explozivă se poate forma sau nu în prezenţa substanţelor inflamabile depinde de capacitatea de a aprinde amestecul format cu aerul. Dacă gradul de dispersie necesar este atins şi dacă concentraţia substanţelor inflamabile se află între limitele de explozie, atunci este prezentă o atmosferă explozivă. Prin propria lor natură, gazele şi vaporii au un grad de dispersie suficient de ridicat.Pentru a răspunde întrebării de mai sus, trebuie să se ţină seama de următoarele proprietăţi ale substanţelor şi de starea lor posibilă de procesare.

1. Gaze şi amestecuri de gaze inflamabile:

Limita inferioară şi superioară de explozieConcentraţia maximă (şi uneori şi minimă) a substanţelor inflamabile care apare sau care este obţinută în timpul folosirii lor.

2. Lichide inflamabile:Limita inferioară şi superioară de explozie a vaporilorLimita inferioară de explozie a ceţurilorPunctul de inflamabilitate

NOTĂ - Dacă temperatura din recipient este în orice moment păstrată sub punctul de inflamabilitate ( în jur de 5° până la 15°C - a se vedea exemple la art. 3.1.2) se presupune că amestecurile explozive nu ar fi prezente în interiorul recipientelor.

Temperaturi de lucru sau temperaturile mediului ambiant

NOTĂ - Dacă de exemplu temperatura maximă de lucru nu este cu mult sub punctul de inflamabilitate al lichidului pot fi prezente amestecuri explozive vapori/aer.

Modul de lucru cu un lichid (de exemplu pulverizare, stropirea şi împrăştierea unui jet de lichid, evaporarea şi condensarea).

NOTĂ - Dacă lichidele sunt dispersate în picături, de exemplu prin pulverizare, se pot forma atmosfere explozive chiar la temperaturi sub punctul de inflamabilitate.

Utilizarea unui lichid la presiune înaltă (de exemplu în sisteme hidraulice)

NOTĂ - Dacă există scurgeri în carcasele lichidelor inflamabile la înaltă presiune, în funcţie de amploarea scurgerii, suprapresiune şi stabilitatea materialului, lichidul poate să ţâşnească în afară şi să formeze ceţuri explozive, care pot deveni apoi vapori explozivi.

Concentraţia maximă (şi uneori şi minimă) a substanţelor inflamabile care apare sau care este obţinută în timpul folosirii lor (numai în interiorul aparaturii/instalaţiei).

3. Prafuri şi substanţe solide inflamabile:Prezenţa sau formarea de amestecuri praf/aer sau depozite de praf

Exemple:1. Măcinare sau cernere2. Procese de transport, umplere sau descărcare3. Uscarea

Concentraţiile maxime de substanţe inflamabile ce apar sau se pot obţine în timpul procesului de lucru comparativ cu limita inferioară de explozie.

Figura 2.2 Exemple de formare a amestecurilor de praf/aer în operaţii de umplere şi transport3

Limita inferioară şi superioară de explozie.

NOTA: În practică limitele de explozie nu sunt folositoare pentru prafuri aşa cum sunt folositoare pentru gaze şi vapori. Concentraţiile de praf se pot schimba foarte mult atunci când sunt ridicate în suspensie sau când praful în suspensie se depune. Astfel pot apare atmosfere explozive atunci când praful este în suspensie.

Distribuţia mărimii particulei (fracţia 500µm este de interes), umiditatea, punctul de mocnire.

2.2.3 Unde poate apărea o atmosferă explozivă ?

3Din broşura ISSA "Explozii de gaze", Secţiunea Internaţională pentru Prevenirea Pericolelor Profesionale în Industria Chimică, Asociaţia Internaţională de Securitate Socială (ISSA), Heidelberg, Germania

Dacă se pot forma atmosfere explozive, trebuie să se determine dacă acestea apar la locul de muncă sau în instalaţie, pentru a delimita pericolului potenţial. În acest scop, trebuie să se ţină seama de proprietăţile substanţelor şi ale instalaţiei, de tehnologia de proces şi de factorii de mediu existenţi:

1. Gaze şi vapori:

Densitatea în raport cu aerul - cu cât gazele şi vaporii sunt mai grele, cu atât mai repede pătrund, amestecându-se progresiv cu aerul disponibil şi acumulându-se în jgheaburi, conducte şi puţuri

- Gazele sunt în general mai dense decât aerul, de exemplu propanul. Astfel de acumulări au tendinţa să se scufunde şi să se împrăştie şi pot de asemenea să se "târască" pe distanţe lungi iar apoi pot fi aprinse.

- Anumite gaze au aproximativ aceeaşi densitate cu aerul, de exemplu acetilena, acidul cianhidric, etilena, monoxid de carbon. Există o mică tendinţă naturală a acestor gaze de a se disipa sau de a se scufunda.

- Puţine gaze sunt mult mai uşoare decât aerul, de exemplu hidrogenul, metanul. Aceste gaze au o tendinţă naturală de a se disipa în atmosferă atunci când nu sunt închise într-o incintă.

Chiar uşoarele mişcări ale aerului (tiraj natural, persoane în mişcare, convecţie termică) pot grăbi considerabil amestecarea cu aerul.

Figura 2.3 - Răspândirea gazelor lichefiate (exemplu)4

2. Lichide şi ceţuriNumărul de evaporare, caracterizând cantitatea de atmosferă explozivă care se formează la o anumită temperatură

Mărimea suprafeţei de evaporare şi temperatura de lucru, de exemplu când lichidele sunt pulverizate sau sub formă de jet.

Suprapresiunea cu care lichidele pulverizate sunt descărcate şi formează ceţuri explozive.

3. Prafuri Prezenţa prafului ridicat în suspensie, de exemplu în filtre, în timpul transportului în containere, în punctele de transfer sau în interiorul uscătoarelor.

4 Din broşura ISSA "Explozii de gaze", Secţiunea Internaţională pentru Prevenirea Pericolelor Profesionale în Industria Chimică, Asociaţia Internaţională de Securitate Socială (ISSA), Heidelberg, Germania

Formarea depunerilor de praf , în special pe suprafeţe orizontale sau uşor înclinate şi ridicarea prafului în suspensie.

Granulometrie.

Alte condiţii locale şi de funcţionare trebuie luate în considerare:

Modul de lucru cu substanţele: în carcase etanşe la gaze, la lichide sau la praf sau în aparatură deschisă, de exemplu încărcare şi descărcare.

Scurgeri posibile la supape, îmbinări de conducte etc.

Condiţiile de ventilaţie şi alţi factori de spaţiu înconjurător

Locuri care nu sunt ventilate, de exemplu zonele neventilate de sub nivelul solului cum sunt jgheaburile, conductele şi puţurile sunt în special predispuse la prezenţa substanţelor sau amestecurilor inflamabile.

2.2.4 Este posibilă formarea unei atmosfere explozive periculoase ?

Dacă o atmosferă explozivă poate apărea într-o zonă în astfel de cantităţi care să necesite măsuri speciale de protecţie pentru a menţine securitatea şi sănătatea lucrătorilor implicaţi, aceasta este denumită atmosferă explozivă periculoasă iar locurile în chestiune sunt clasificate ca arii periculoase.

Figura 2.4 - Evaporarea unor cantităţi chiar mici de lichide inflamabile (cum este propanul lichefiat) poate da naştere unor mari cantităţi de vapori inflamabili. Notă - un litru de propan lichid, când se transformă în gaz şi se diluează în aer la limita inferioară de explozie va da naştere la 13.000 litri de atmosferă explozivă4

O dată ce s-a stabilit existenţa unei atmosfere potenţial explozive, faptul că aceasta este atmosferă explozivă periculoasă sau nu depinde de volumul său şi de consecinţele negative ale unei aprinderi. În general totuşi, se poate presupune iniţial că o explozie va provoca pagube substanţiale şi că o atmosferă explozivă periculoasă este prezentă.

Se pot face excepţii de la această regulă la lucrul cu cantităţi mici, de exemplu în laboratoare. În astfel de cazuri, pe baza condiţiilor locale şi funcţionale, trebuie să se ia decizia dacă cantităţile anticipate de atmosferă explozivă sunt periculoase sau nu.

Exemple 1. Un volum continuu de peste 10 litri de atmosferă explozivă într-un spaţiu închis trebuie considerat întotdeauna ca fiind atmosferă explozivă periculoasă, indiferent de volumul încăperii.2. O estimare aproximativă poate fi făcută prin regula degetului mare, că în astfel de încăperi atmosferele explozive trebuie considerate ca potenţial periculoase dacă ele ocupă mai mult de a zecea mia parte din volumul încăperii, de exemplu numai 8 litri într-o încăpere de 80 m3. Totuşi, aceasta nu înseamnă că întreaga încăpere trebuie considerată ca arie periculoasă, ci doar partea sa în care atmosfera explozivă periculoasă poate apărea.3. Pentru majoritatea prafurilor combustibile este suficientă o depunere mai mică de 1mm distribuită în mod egal pe întreaga suprafaţă şi care este ridicată umplând complet o încăpere de înălţime normală cu un amestec exploziv praf/aer.4. Dacă atmosferele explozive sunt conţinute în recipiente care nu rezistă presiunii de explozie potenţială, volume mult mai mici decât cele indicate mai sus trebuie considerate periculoase din cauza pericolului care poate apărea, de exemplu de la deşeurile proiectate de fragmentarea vasului. Nu poate fi indicată nici o limită inferioară pentru acest pericol.

Un alt factor de care trebuie să se ţină seama în evaluarea dacă o atmosferă explozivă periculoasă poate apărea într-o anumită situaţie îl reprezintă efectul produs de distrugerea elementelor învecinate ale instalaţiei.

NOTĂ - O explozie poate provoca de asemenea pagube în zona învecinată, care la rândul lor pot provoca eliberarea şi posibil aprinderea altor substanţe inflamabile sau periculoase.

2.2.5 Poate fi prevenită în mod fiabil formarea atmosferelor explozive periculoase ?

Dacă este posibil să se formeze o atmosferă explozivă periculoasă, sunt necesare măsuri de protecţie la explozie. În primul rând trebuie să se încerce evitarea apariţiei atmosferei


explozive. Articolul 3.1 descrie măsurile tehnice posibile în acest scop, care trebuie luate în considerare împreună cu măsurile organizatorice aşa cum se descrie în capitolul 4.

Trebuie evaluată eficacitatea măsurilor de protecţie la explozie luate. În acest scop, trebuie să se ţină seama de toate stările funcţionale şi de toate funcţionările defectuoase (inclusiv cele rare). Numai dacă este prevenită fiabil apariţia atmosferelor explozive periculoase nu mai este nevoie de măsuri ulterioare.

2.2.6 Poate fi prevenită în mod fiabil aprinderea atmosferelor explozive periculoase?

Dacă nu se poate exclude în întregime formarea atmosferelor explozive periculoase, sunt necesare măsuri de evitare a surselor eficiente de aprindere. Astfel, cu cât mai probabilă este apariţia atmosferei explozive periculoase, cu atât mai sigură trebuie să fie evitarea acestor surse. Capitolul 3.2 descrie măsurile tehnice posibile, care trebuie luate în considerare împreună cu măsuri organizatorice aşa cum se descrie în capitolul 4.

Dacă nu este foarte improbabil ca atmosferele explozive periculoase şi sursele eficiente de aprindere să apară simultan, trebuie de asemenea să se ia măsuri de micşorare a exploziei împreună cu măsuri organizatorice aşa cum se descrie în capitolul 4. Altfel, trebuie luate măsuri de micşorare corespunzătoare.

3. Măsuri tehnice de protecţie la explozie

"Măsuri de protecţie la explozie" reprezintă toate măsurile care

previn formarea atmosferelor explozive periculoase,evită aprinderea atmosferelor explozive periculoase saumicşorează efectele exploziilor pentru a asigura sănătatea şi securitatea lucrătorilor.

3.1 Prevenirea atmosferelor explozive periculoase

Conform articolului 3 "Prevenirea şi protecţia împotriva exploziilor" din directiva 1999/92/EC, întotdeauna trebuie să aibă prioritate prevenirea atmosferelor explozive periculoase.

3.1.1 Utilizarea de înlocuitori ai substanţelor inflamabileFormarea de atmosfere explozive periculoase poate fi prevenită prin evitarea sau reducerea folosirii de substanţe inflamabile. Un exemplu este înlocuirea solvenţilor inflamabili şi a agenţilor de curăţare cu soluţii apoase. În ceea ce privesc prafurile este uneori posibil să se crească granulometria substanţelor astfel încât să nu se poată forma amestecuri explozive. Trebuie avut grijă ca prelucrarea ulterioară a substanţelor să nu reducă granulometria, de exemplu prin abraziune. O altă posibilitate este umezirea prafului sau utilizarea de produse sub formă de pastă astfel încât să nu mai poată fi ridicată în suspensie.

3.1.2 Limitarea concentraţiilorGazele şi prafurile sunt explozive numai între anumite limite de concentraţie în aer. În anumite condiţii de funcţionare şi de mediu ambiant, este posibil să se rămână în afara acestor limite de explozie. Dacă aceste condiţii sunt asigurate în mod fiabil, nu există pericol de explozie.

În recipientele şi instalaţiile închise de obicei este destul de uşor să se menţină concentraţia gazelor şi a vaporilor lichidelor inflamabile în afara limitelor de explozie.

Exemplu: Concentraţia în spaţiul de deasupra lichidelor inflamabile se poate garanta că rămâne sub limita inferioară de explozie dacă temperatura de la suprafaţa lichidului este păstrată tot timpul suficient de departe sub punctul de inflamabilitate (o diferenţă de temperatură de 5°C de obicei asigură suficientă securitate în cazul solvenţilor puri, iar una de 15°C pentru amestecuri de solvenţi). De obicei limita superioară de explozie este depăşită pentru lichide inflamabile cu un punct de inflamabilitate scăzut (de exemplu în rezervorul de benzină al autoturismelor).

În ceea ce privesc prafurile este mai greu să se evite amestecurile explozive prin limitarea concentraţiei. Dacă concentraţia prafului în suspensie este sub limita inferioară de explozie, se formează depozite de praf prin procesul de depunere dacă există o mişcare insuficientă a curenţilor de aer. Aceste depozite de praf pot fi ridicate în suspensie creând amestecuri explozive.

Notă: particulele de praf sunt separate în filtre unde formează depozite ce au un potenţial considerabil de explozie şi incendiu.

3.1.3 InertizareaO atmosferă explozivă periculoasă poate fi evitată şi prin diluarea combustibilului sau oxigenului atmosferic din interiorul instalaţiei cu materiale chimice nereactive (inerte). Acest lucru este cunoscut ca "inertizare".

Pentru a efectua această măsură este necesar să se cunoască cea mai ridicată concentraţie a oxigenului la care nu se produce o explozie: concentraţia limită de oxigen. Aceasta se determină experimental. Concentraţia maximă admisibilă de oxigen se obţine prin deducerea unei rezerve de siguranţă a concentraţiei din concentraţia limită de oxigen. Dacă combustibilul este diluat cu o substanţă inertă, concentraţia maxim admisibilă a combustibilului trebuie determinată în acelaşi mod. Dacă concentraţia oxigenului poate varia foarte rapid sau poate fi foarte diferită în zone diferite ale instalaţiei, este nevoie de o rezervă de siguranţă largă. Trebuie să se ţină seama de greşelile în funcţionare şi de defectele echipamentelor. Un alt aspect de care trebuie să se ţină seama este timpul necesar pentru ca orice măsură de protecţie sau mecanism de declanşare în caz de urgenţă să devină eficient.

Exemplu: Principalele gaze inerte utilizate sunt azotul, dioxidul de carbon, gazele nobile, gazele de combustie şi vaporii de apă. Prafurile inerte cuprind sulfatul de calciu, fosfatul de amoniu, bicarbonatul de sodiu, praf inert/steril etc. La alegerea substanţei inerte este important ca aceasta să nu intre în reacţie cu combustibilul (aluminiul, de exemplu, poate reacţiona cu dioxidul de carbon).

NOTĂ: depozitele de praf pot da naştere la ardere cu flacără sau ardere mocnită, chiar şi la concentraţii scăzute de oxigen sau combustibil, mult sub cele specificate că ar asigura o evitare sigură a exploziilor. Un amestec de 95% calcar şi 5% cărbune de exemplu poate da naştere la o reacţie exotermă puternică.

Inertizarea cu gaze poate fi utilizată în general numai în instalaţii închise, unde este posibil să se asigure un ciclu suficient de rar de înlocuire a gazului. Dacă gazul inert este emis prin deschideri în instalaţie care sunt prezente în timpul funcţionării normale sau ca rezultat al unui defect, lucrătorii pot fi expuşi unui risc din cauza lipsei de oxigen (sufocare). Lucrătorii pot fi otrăviţi dacă gazele de combustie folosite pentru inertizare sunt emise din instalaţie. Deschiderile prezente în funcţionarea normală pot, de exemplu, să fie orificii de încărcare manuală. Dacă acestea sunt deschise, trebuie să se aibă în minte că gazul inert poate fi emis din instalaţie şi că oxigenul poate intra în aceasta.

3.1.4 Prevenirea sau limitarea formării de atmosfere explozive în vecinătatea instalaţiei

Formarea de atmosfere explozive periculoase în jurul instalaţiei trebuie prevenită pe cât de mult este posibil. Acest lucru poate fi obţinut cu ajutorul unei instalaţii închise. Din acest motiv elementele instalaţiei trebuie să fie protejate la scurgeri. Proiectul instalaţiei trebuie să fie astfel încât nici o scurgere semnificativă să nu apară în timpul condiţiilor previzibile de funcţionare. Unul din mijloacele de asigurare a acestui lucru este de a efectua service regulat.

Dacă emisia de substanţe inflamabile nu poate fi prevenită, deseori formarea de atmosfere explozive periculoase poate fi prevenită prin ventilaţie. Când se face evaluarea eficienţei ventilaţiei, trebuie luate în considerare următoarele puncte:

Gaze, vapori şi ceţuri: pentru a concepe un sistem de ventilaţie, trebuie să se estimeze cantitatea maximă de gaze, vapori şi ceţuri care pot fi emise (intensitatea sursei), să se cunoască locaţia sursei şi condiţiile de dispersie.

Prafuri: în general ventilaţia permite o protecţie adecvată doar dacă praful este evacuat la sursă şi se împiedică formarea de depuneri periculoase de praf.

În cel mai bun caz, ventilaţia corespunzătoare poate preîntâmpina ariile periculoase. Totuşi, din cauza limitărilor menţionate, tot ceea ce se obţine poate fi o reducere a probabilităţii (apariţiei) atmosferelor explozive periculoase sau o reducere a extinderii ariilor periculoase (zone).

Se recomandă ca verificările prin sondaj să se facă la concentraţiile ce pot apărea în cele mai defavorabile condiţii de funcţionare, în locuri şi la momente diferite.

Figura 3.1 - Exemplu de amplasare corectă a deschiderilor de ventilare pentru gazele şi vaporii mai grei decât aerul4

3.1.4.1 Îndepărtarea depozitelor de prafSe poate evita formarea de depuneri periculoase de praf printr-o curăţare regulată a încăperilor de lucru şi a celor tehnice. O metodă eficientă este utilizarea de programe de curăţare care să specifice natura, extinderea şi frecvenţa de curăţare şi responsabilităţile persoanelor implicate. Aceste instrucţiuni pot fi ajustate pentru fiecare caz specific. Trebuie să se acorde o atenţie deosebită suprafeţelor greu accesibile (de exemplu cele situate la înălţime) unde se pot depune mari cantităţi de praf în decursul timpului. În cazul când sunt emise mari cantităţi de praf ca rezultat al unor defecţiuni ale instalaţiei (de exemplu avarierea sau chiar distrugerea containerelor, scurgerile în timpul procesului de funcţionare) trebuie luate măsuri suplimentare pentru îndepărtarea depunerilor de praf în cel mai scurt timp posibil.


Curăţarea umedă şi evacuarea depunerilor de praf (cu ajutorul sistemelor centrale de extracţie sau cu aspiratoare industriale mobile ce nu conţin surse de aprindere) au dovedit că sunt avantajoase pentru securitate. Trebuie evitate procesele de curăţare în care praful se învolburează (a se vedea figura 3.2). Nu trebuie uitat faptul că curăţarea umedă poate da naştere unor probleme suplimentare de eliminare. În cazul când prafurile metalelor uşoare sunt colectate umed, trebuie ţinut cont că se poate forma hidrogenul. În practică trebuie evitată metoda de suflare a depunerilor de praf.

Figura 3.2 Îndepărtarea depozitelor de praf4

Instrucţiunile de curăţare pot fi introduse ca parte componentă în instrucţiunile de funcţionare pentru lucrul cu o substanţă inflamabilă.

NOTĂ: pentru prafurile inflamabile pot fi utilizate doar aspiratoare ce nu au surse de aprindere.

3.1.5 Alarmarea de gaze

Concentraţiile din vecinătatea instalaţiilor pot fi monitorizate de exemplu cu ajutorul unei alarme de gaze. Principalele condiţii prealabile de folosire a lor sunt după cum urmează:

Trebuie cunoscute corespunzător: substanţele probabil să fie prezente, amplasamentul surselor, intensitatea maximă a sursei şi condiţiile de dispersare

Performanţa instrumentului trebuie să fie adecvată condiţiilor de folosire, în special în ceea ce priveşte timpul de răspuns, nivelul de alarmare şi sensibilitatea de reacţie.Nu trebuie să apară condiţii periculoase la defectarea funcţiilor individuale ale sistemelor de alarmă pentru gaze (fiabilitate).


Numărul şi amplasamentul punctelor de măsurare trebuie alese astfel încât amestecurile anticipate să poată fi detectate rapid şi fiabil.

Trebuie să fie cunoscută aria care este expusă riscurilor până când măsurile de protecţie declanşate de instrument devin eficiente. În această arie imediată - care depinde de punctele de mai sus - trebuie evitate sursele de aprindere.

Măsurile de protecţie declanşate trebuie să prevină apariţia de atmosfere explozive periculoase în afara acestei arii imediate, cu un grad de certitudine suficient, iar falsele declanşări nu trebuie să dea naştere altor pericole.

Alarmele de gaze pentru utilizare în arii periculoase trebuie aprobate şi marcate corespunzător ca echipament electric de securitate, urmând directiva 94/9/EC.

NOTĂ - Alarmele de gaze destinate utilizării ca dispozitive de reglare, control şi siguranţă la evitarea surselor de aprindere (de exemplu pentru decuplarea unui element de echipament neprotejat la explozie în cazul apariţiei unei atmosfere explozive periculoase) trebuie supuse verificărilor/calibrărilor individuale sau de tip, pentru a asigura că ele corespund scopului destinat. Trebuie îndeplinite cerinţele directivei europene 94/9/EC (a se vedea de asemenea 3.4 Tehnologia de control al proceselor).

3.2 Evitarea surselor de aprindere

Dacă nu este posibil să se prevină formarea de atmosfere explozive periculoase, trebuie să se evite aprinderea. Acest lucru poate fi obţinut prin măsuri de protecţie care evită sau reduc probabilitatea surselor de aprindere. Pentru a stabili măsurile preventive eficiente, trebuie să se cunoască diversele tipuri de surse de aprindere şi modul în care ele funcţionează. Se estimează probabilitatea ca o atmosferă explozivă periculoasă şi o sursă de aprindere să fie prezente în acelaşi timp şi în acelaşi loc şi extinderea măsurilor necesare va fi determinată corespunzător. Acest lucru se face pe baza sistemului de zone descris mai jos, din care derivă măsurile preventive necesare.

Figura 3.3 - Exemple de surse potenţiale de aprindere obişnuite5

3.2.1 Zonarea ariilor periculoase

O arie periculoasă este un loc în care o atmosferă explozivă poate apărea în astfel de cantităţi încât necesită precauţii pentru a proteja lucrătorii împotriva pericolelor de explozie. Această cantitate este considerată o atmosferă explozivă periculoasă. Ca bază în determinarea extinderea măsurilor de protecţie, toate ariile periculoase care mai rămân trebuie clasificate în termeni de zone conform probabilităţii de apariţie a acestor atmosfere.

Zona 0: Un loc în care o atmosferă explozivă constând într-un amestec al aerului cu substanţe inflamabile sub formă de gaze, vapori sau ceţuri este prezentă continuu sau pentru perioade lungi sau frecvent.

Exemplu: Condiţiile de zonă 0 apar în general în interiorul recipientelor sau instalaţiilor (vase de evaporare sau de reacţie etc.), dar poate apărea şi în apropierea orificiilor de ventilare şi a altor deschideri.

Zona 1: Un loc în care o atmosferă explozivă constând într-un amestec al aerului cu substanţe inflamabile sub formă de gaze, vapori sau ceţuri este probabil să apară ocazional în funcţionarea normală.


Exemplu: Aceasta cuprinde: imediata vecinătate a zonei 0; imediata vecinătate a deschiderilor de alimentare; imediata zonă din jurul recipientelor fragile sau conductelor din sticlă, ceramică

şi cele asemănătoare, în afara cazului când conţinutul are un volum prea mic pentru a forma o atmosferă explozivă periculoasă;

aria imediată din jurul garniturilor etanşate necorespunzător, de exemplu la pompe şi supape;

interiorul unei instalaţii cum sunt vasele de reacţie şi de evaporare.

Zona 2: Un loc în care o atmosferă explozivă constând într-un amestec al aerului cu substanţe inflamabile sub formă de gaze, vapori sau ceţuri nu este probabil să apară în funcţionarea normală dar, dacă apare, va persista numai pe o perioadă scurtă de timp.

Exemplu: Zona 2 poate cuprinde, de exemplu: ariile înconjurătoare zonei 0 sau zonei 1.

NOTĂ - Locurile prin care sunt transportate substanţele inflamabile numai prin conducte care sunt protejate tehnic la scurgeri nu sunt arii periculoase.

Zona 20: Un loc în care este prezentă în mod continuu sau pentru perioade lungi de timp sau în mod frecvent o atmosferă explozivă sub formă de nor de praf combustibil în aer

Exemplu: în general aceste condiţii apar în interiorul containerelor, conductelor, vaselor, etc. adică de obicei doar în interiorul instalaţiei (mori, uscătoare, mixere, linii de conducte, silozuri,etc.) când se pot forma în mod continuu sau pentru perioade lungi de timp sau în mod frecvent amestecuri explozive de praf.

Zona 21: Un loc în care este posibil să apară ocazional o atmosferă explozivă sub formă de nor de praf combustibil în aer.

Exemplu: de exemplu această zonă poate include locuri din imediata vecinătate de exemplu a punctelor de golire sau de umplere şi locuri unde pot apare depuneri de praf şi în condiţii normale de funcţionare dau naştere ocazional la o concentraţie explozivă de praf combustibil atunci când este amestecat cu aerul.

Zona 21: Un loc în care nu este posibil să apară ocazional o atmosferă explozivă sub formă de nor de praf combustibil în aer, dar dacă apare va persista doar pentru o scurtă perioadă de timp.

Exemplu: Această zonă poate include de exemplu. locuri din vecinătatea unei instalaţii ce conţine praf, iar praful poate scăpa

prin fisuri şi se pot forma depuneri în cantităţi periculoase.N.B.

Depunerile în start subţire, depunerile sub formă de depozite şi maldăre de praf combustibil trebuie luate în considerare la fel ca şi orice altă sursă ce poate forma o atmosferă explozivă periculoasă.

„ Funcţionare normală” înseamnă situaţia când instalaţiile sunt utilizate în parametrii de proiectare.

NOTA: Praful combustibil depus are un potenţial de explozie considerabil. Depunerile de praf se pot acumula pe toate suprafeţele unei încăperi de lucru. O explozie primară poate ridica praful depus în suspensie şi poate iniţia o reacţie în lanţ dând naştere la explozii succesive cu efecte devastatoare.

3.2.1.1 Exemplu de zonare pentru ariile periculoase rezultate ale gazelor inflamabile

Figura 3.4 arată un rezervor de lichide inflamabile. Rezervorul este în aer liber, este umplut şi golit regulat şi este conectat la atmosfera înconjurătoare cu ajutorul unei deschideri de egalizare a presiunii. Punctul de inflamabilitate ale lichidului inflamabil este aproape de temperatura medie anuală iar densitatea vaporilor care rezultă este mai mare decât cea a aerului. Există deci un risc cronic de apariţie a atmosferelor explozive periculoase în interiorul rezervorului. De aceea, interiorul rezervorului este clasificat ca zona 0.

Figura 3.4 - Exemplu de zonare la un rezervor de lichide inflamabile

Vaporii pot câteodată se fie emişi de la deschiderea de egalizare a presiunii şi pot forma amestecuri explozive. De aceea, aria din jurul deschiderii este clasificată ca zona 1. În rare condiţii nefavorabile ale vremii, vaporii pot să se lase în jos în exteriorul peretelui rezervorului şi pot forma o atmosferă explozivă periculoasă. De aceea, o arie în jurul rezervorului este clasificată ca zona 2.

Mărimea zonelor din exteriorul rezervorului depinde de cantitatea anticipată de vapori emişi. Aceasta depinde de proprietăţile lichidului, de mărimea deschiderii şi de frecvenţa de umplere şi golire, precum şi de modificarea medie a nivelului lichidului. Mărimea ariilor periculoase depinde foarte mult de disponibilitatea ventilaţiei naturale.

3.2.1.2 Exemplu de zonare pentru ariile periculoase ce apar datorită prafurilor inflamabile

Figura 3.5 Exemplu de zonare pentru prafurile inflamabile

Figura 3.5 prezintă o moară cu pâlnie de alimentare (încărcată manual), dispozitiv de descărcare a produsului şi filtru. Produsul ce formează praf inflamabil se încarcă cu mâna dintr-un recipient în pâlnie.

În timpul procesului de încărcare ocazional se poate forma un amestec exploziv de praf şi aer în zona unde recipientul este golit în pâlnia de încărcare. Această zonă este clasificată ca zona 21. În zona din jurul pâlniei de formează depuneri de praf. Acestea pot forma amestecuri explozive periculoase când sunt ridicate în suspensie; acest proces este discontinuu şi de scurtă durată. Această este clasificată ca şi zona 22.

În condiţii normale de funcţionare în moară există un nor de praf. De asemenea un nor de praf se formează la intervale regulate prin curăţarea sacilor filtrului. Interiorul morii şi filtru sunt deci clasificate ca şi zona 20. Produsul măcinat este descărcat în mod continuu. Se formează deci un nor de praf format dintr-un amestec exploziv în condiţii normale de funcţionare în recipientul de descărcare, ce este deci clasificat ca zona 20. Ca rezultat al scurgerilor apar depuneri de praf în jurul zonei de descărcare. Această zonă este clasificată ca zona 22. Mărimea zonelor 21 şi 22 depinde de tendinţa de prăfuire a produsului utilizat.

3.2.2 Extinderea măsurilor de protecţie

Extinderea măsurilor de protecţie depinde de probabilitatea apariţiei atmosferelor explozive periculoase (zonare) şi de aceea trebuie determinată în conformitate cu tabelul 3.1 de mai jos.

Tabelul 3.1 - Extinderea măsurilor de protecţie în diferite zone

Zonare Surse de aprindere*) ce trebuie evitate în mod fiabil:

0 sau 20 în funcţionare normală (fără funcţionări defectuoase)

în cazuri previzibile de funcţionare defectuoasă şi

în eventualitatea unor rare funcţionări defectuoase

1 sau 21 în funcţionare normală (fără funcţionări defectuoase) şi

în cazuri previzibile de funcţionare defectuoasă

2 sau 22 în funcţionare normală (fără funcţionări defectuoase)

*) În zonele 20, 21, 22 trebuie de asemenea luată în considerare posibilitatea aprinderii prafului depus.

Tabelul se aplică tuturor tipurilor de surse de aprindere.

3.2.3 Tipuri de surse de aprindere

Standardul EN 1127-1 distinge treisprezece tipuri de surse de aprindere:

suprafeţe fierbinţi

flăcări şi gaze fierbinţi

scântei generate mecanic

aparatură electrică

cureţi electrici vagabonzi, protecţie catodică la coroziune

electricitate statică

trăsnete

câmpuri electromagnetice în domeniul frecvenţelor între 9 kHz şi 300 GHz

radiaţie electromagnetică în domeniul frecvenţelor între 300 GHz şi 3106 GHz sau

lungimi de undă de la 1000 µm până la 0,1 µm (spectrul optic)

radiaţie de ionizare

ultrasunete

compresiune adiabatică, unde de şoc, curgeri de gaze

reacţii chimice

Următoarele articole tratează numai sursele de aprindere care sunt de o importanţă specială în practica funcţională. Detalii asupra diverselor tipuri de surse de aprindere şi evaluarea lor pot fi găsite în EN 1127-1.

3.2.3.1 Suprafeţe fierbinţi

Atmosferele explozive pot fi aprinse prin contactul cu suprafeţe fierbinţi, dacă temperatura unei suprafeţe atinge temperatura de aprindere a atmosferei.

Exemplu: Suprafeţe care devin fierbinţi în funcţionare normală sunt de exemplu sisteme de încălzire, anumite echipamente electrice şi conductele fierbinţi. Suprafeţele fierbinţi care rezultă din funcţionarea defectuoasă sunt de exemplu părţile în mişcare care se supraîncălzesc din cauza lubrefierii neadecvate.

Dacă suprafeţele fierbinţi intră în contact cu atmosferele explozive, o limită de toleranţă trebuie asigurată între temperatura maximă de suprafaţă şi temperatura de aprindere a atmosferei. Această limită depinde de zonare şi este determinată în conformitate cu EN 1127-1.

NOTĂ - Depozitele de praf au un efect izolant şi de aceea limitează disiparea căldurii în atmosfera înconjurătoare. Cu cât stratul este mai gros, cu atât căldura se disipează mai greu. Acest lucru poate conduce la o încălzire accentuată şi deci la o ridicare mai mare a temperaturii. Acest proces poate provoca aprinderea stratului de praf. Deci echipamentele care în conformitate cu directiva 94/9/EC pot funcţiona în siguranţă într-o atmosferă explozivă gaz/aer nu sunt în mod necesar adecvate funcţionării în locuri unde există pericolul de aprindere praf/aer.

3.2.3.2 Flăcări şi gaze fierbinţi

Atât flăcările cât şi particulele incandescente solide pot aprinde o atmosferă explozivă. Chiar flăcările foarte mici reprezintă surse foarte eficiente de aprindere şi de aceea trebuie eliminate în general din ariile periculoase ce aparţin de zonele 0 şi 20. În zonele 1, 2, 21 şi 22 flăcările pot apărea numai dacă ele sunt închise în mod sigur (a se vedea EN 1127-1). Flăcările deschise de la sudură sau fumat trebuie prevenite prin măsuri organizatorice.

3.2.3.3 Scântei generate mecanic

Fricţiunea, impactul din procesele de abraziune cum sunt măcinarea pot da naştere la scântei. Astfel de scântei pot aprinde gazele inflamabile şi vaporii şi anumite amestecuri de ceaţă/aer sau praf/aer (în special amestecurile aer/praf metalic). În praful în depozit

mocnirea poate fi provocată de scântei şi poate reprezenta o sursă de aprindere pentru atmosfera explozivă.

Pătrunderea de materii străine, de exemplu pietre sau particule metalice în echipament sau în elementele instalaţiei trebuie considerate ca şi cauze ale scânteilor.

NOTĂ - Procesele de abraziune de fricţiune şi impact care implică metale uşoare sau rugină (de exemplu aluminiu şi magneziu) şi aliajele lor pot iniţia o reacţie aluminotermică (termitică) care poate da naştere unei scântei deosebit de incendive.

Fricţiunea incendivă şi scânteile de impact pot fi limitate prin alegerea de combinaţii corespunzătoare ale materialelor (de exemplu la ventilatoare). Combinaţia dintre metale uşoare şi oţel (cu excepţia oţelului inoxidabil) trebuie întotdeauna evitată în locurile unde poate apărea fricţiune, impact sau abraziune în echipamentul care în funcţionare normală are părţi în mişcare.

3.2.3.4 Reacţii chimice

Reacţiile chimice care pot dezvolta căldură (reacţii exotermice) pot provoca încălzirea substanţelor şi astfel să devină surse de aprindere. Astfel de auto-încălzire este posibilă dacă rata generării de căldură depăşeşte rata pierderii de căldură în mediul înconjurător. Dacă disiparea căldurii este împiedicată sau temperatura ambiantă este ridicată (de exemplu în depozite) rata reacţiei poate creşte astfel încât se ating condiţiile de aprindere. Printre parametrii decisivi se află raportul dintre suprafaţă şi volum ale sistemului de reacţie, temperatura ambiantă şi timpul de reţinere. Temperaturile ridicate dezvoltate pot conduce la începerea mocnirii şi/sau arderii şi de asemenea aprinderea atmosferei explozive. Toate substanţele inflamabile generate de reacţie (de exemplu gaze sau vapori) pot forma atmosfere explozive cu aerul înconjurător şi astfel pot ridica foarte mult gradul de periculozitate al sistemului.În toate zonele, substanţele cu tendinţă la combustie spontană ar trebui de aceea evitate pe cât posibil. Dacă este necesar să se lucreze cu astfel de substanţe, măsurile de protecţie necesare trebuie ajustate fiecărui caz individual.

NOTĂ - Măsuri adecvate de protecţie sunt, de exemplu:

1. intertizare

2. stabilizare

3. îmbunătăţirea disipării căldurii, de exemplu prin divizarea substanţelor în

părţi mai mici sau prin asigurarea de spaţii separate între cantităţile stocate

4. controlul temperaturii instalaţiei

5. stocarea la temperaturi ambiante scăzute

6. menţinerea timpilor de reţinere mai mici decât timpul necesar iniţierii

aprinderii prafului.

3.2.3.5 Aparatură electrică

Chiar la tensiuni mici, pot apărea scântei electrice şi suprafeţe fierbinţi ca surse de aprindere în aparatura electrică (de exemplu la conectarea şi deconectarea circuitelor şi ca rezultat al curenţilor electrici vagabonzi).

De aceea, echipamentul electric trebuie utilizat în arii periculoase numai dacă satisface Anexa II din directiva 1999/92/EC. În toate zonele, echipamentele noi trebuie selectate pe baza categoriilor specificate în directiva 94/9/EC. În conformitate cu documentul de protecţie împotriva exploziilor, echipamentul de lucru inclusiv dispozitivele de avertizare, trebuie proiectate, acţionate şi menţinute acordându-se atenţia cuvenită securităţii.

3.2.3.6 Electricitatea staticăProcesele de separare, implicând cel puţin un material cu o rezistenţă electrică specifică de peste 109 m sau obiecte cu o rezistenţă a suprafeţei de peste 109 pot în anumite condiţii să dea naştere la descărcări de electricitate statică de tip incendiar. Figura 3.1 prezintă diferite moduri prin care pot apare din procesul de separare. Următoarele forme de descărcare pot apare în condiţii normale de funcţionare:Descărcări de tip scânteie:descărcările de tip scânteie pot apare datorită acumulărilor de sarcină pe suprafeţe conductive nepământate.

Descărcările de tip perie:

Descărcările de tip perie pot apare pe suprafeţele încărcate realizate din materiale neconductive şi care includ în marea lor majoritate materiale plastice.

Propagarea descărcărilor de tip perie:

Propagarea descărcărilor de tip perie poate apare în procesele de separare rapidă, de exemplu pelicule de film ce se mişcă pe role în timpul transportului pneumatic în conductele metalice sau containere cu o acoperire izolatoare sau pe curelele de acţionare.

Descărcările tip con:

Descărcările tip con pot apare de exemplu în timpul umplerii pneumatice a silozurilor.Toate formele de descărcare specificate mai sus trebuie să fie considerate ca şi capabile de a aprinde majoritatea gazelor şi vaporilor de solvenţi. De asemenea amestecurile de ceţuri sau praf/aer pot fi aprinse de aceste forme de descărcare deşi descărcările de tip perie reprezintă o sursă slabă de aprindere a prafurilor explozive.

Figura 3.6 Exemple de separare a sarcinilor ce pot conduce la apariţia de sarcini electrostatice6 .

Pentru măsurile de protecţie posibile şi evaluarea necesară a se vedea CENELEC Raport R 044-001 „Indicaţii şi recomandări pentru evitarea pericolelor datorită electricităţii statice”.

Exemple: Măsurile de protecţie importante ce trebuie luate depind de zonă:

1. Obiecte şi instalaţii conductive pământate

2. La purtarea unei încălţăminte adecvată tot timpul pe pardoseli adecvate

rezistenţa totală persoană-pământ nu trebuie să depăşească 108

3. Evitarea utilizării de materiale şi obiecte cu o slabă conductibilitate electrică

4. Deducerea suprafeţelor neconductibile


5. Evitarea utilizării de conducte şi recipienţi metalici conducători cu o acoperire

internă izolatoare electric în timpul operaţiilor de transport şi umplere .

3.3 Reducerea efectelor exploziilor (măsuri de reducere)

În multe cazuri nu este posibil să se evite cu un grad suficient de siguranţă atmosferele explozive şi sursele de aprindere. Atunci trebuie să se adopte măsuri de limitare a efectelor unei explozii până la o extindere acceptabilă. Astfel de măsuri sunt:

concepţie rezistentă la presiunea de explozie;

eliberarea presiunii de explozie;

suprimarea exploziei;

prevenirea propagării flăcării şi exploziei.

Aceste măsuri în general sunt legate de micşorarea efectelor periculoase ale iniţierii exploziilor în interiorul instalaţiilor. Echipamentele şi sistemele protectoare care sunt conforme directivei 94/9/EC sunt utilizate în general în cadrul măsurilor de micşorare. Pot fi adoptate de asemenea măsuri structurale, de exemplu pereţi de protecţie la explozie.

3.3.1 Echipament rezistent la explozie

Elementele instalaţiei, cum sunt containerele, vasele şi reţelele de conducte, sunt construite astfel încât ele pot rezista unei explozii interne fără a se rupe. Presiunea iniţială din elementul instalaţiei trebuie luată în considerare dacă ea diferă de presiunea atmosferică normală.

În general se face distincţie între concepţiile de rezistent la explozie:

pentru suprapresiunea maximă de explozie;

pentru suprapresiunea de explozie diminuată asociată cu suprimarea exploziei sau

cu eliberarea presiunii exploziei.

Conceptul de realizare al instalaţiei poate fi fie rezistent la presiunea de explozie sau rezistent la şocul presiunii de explozie.

NOTĂ - Dacă interiorul instalaţiei este împărţit în subvolume sau două rezervoare sunt conectate printr-o reţea de conducte, în timpul unei explozii într-unul din subvolume presiunea din celălalt poate fi ridicată, iar explozia poate astfel pătrunde în acesta la un nivel iniţial ridicat. Apar astfel vârfuri de presiune care pot fi mai ridicate decât "presiunea maximă de explozie" determinată pentru condiţii atmosferice. Dacă astfel de montaje nu pot fi evitate, trebuie luate măsurile corespunzătoare, de exemplu o concepţie rezistentă la presiune care să fie suficientă pentru presiunea de explozie sau pentru decuplarea exploziei.

3.3.1.1 Concept de rezistenţă la presiunea de explozie

Recipientele şi vasele rezistente la presiunea de explozie rezistă la suprapresiunea preconizată fără să fie deformate permanent. Concepţia se bazează pe suprapresiunea de explozie preconizată.

NOTĂ - Pentru majoritatea amestecurilor gaz/aer şi praf/aer, suprapresiunea maximă de explozie este 8-10 bar, dar poate fi mai ridicată pentru prafurile metalelor uşoare.

3.3.1.2 Concept de rezistenţă la şocul presiunii de explozie

Recipientele şi vasele rezistente la şocul presiunii de explozie sunt construite astfel încât, în eventualitatea unei explozii interne, ele vor rezista unui şoc atingând suprapresiunea de explozie preconizată dar pot suferi deformări permanente.După explozii elementele afectate ale instalaţiei trebuie verificate dacă prezintă deformări.

3.3.2 Eliberarea presiunii

În sensul cel mai larg, "eliberarea presiunii" cuprinde tot ceea ce contribuie la asigurarea că, atunci când este iniţiată o explozie sau se propagă într-o anumită măsură, instalaţia la început închisă în care are loc explozia este ventilată într-o direcţie sigură pentru o perioadă scurtă sau mai lungă, dacă este atinsă presiunea de acţionare a dispozitivului de eliberare a presiunii.

Dispozitivul de eliberare a presiunii este destinat asigurării că instalaţia/fabrica nu este supusă la tensiuni de explozie care depăşesc rezistenţa sa. Va rezulta o suprapresiune de explozie diminuată.

NOTĂ - Suprapresiunea de explozie diminuată este mai ridicată decât presiunea de acţionare a dispozitivelor de eliberare.

Ca dispozitive de eliberare se pot folosi plăci de siguranţă sau uşi de explozie.

NOTĂ - Trebuie utilizate numai dispozitive de eliberare testate, care sunt în conformitate cu directiva 94/9/EC. Dispozitivele de eliberare confecţionate prin autodotare deseori nu sunt eficiente şi în trecut au condus la multe accidente. Capace sau acoperiri neblocate ale rezervoarelor, uşi etc. care sunt amplasate peste deschiderile de ventilare de obicei nu sunt corespunzătoare. Dacă sunt utilizate concepţii din autodotare care s-au dovedit satisfăcătoare în practică, gradul lor de adecvare pentru scopurile protecţiei la explozie trebuie demonstrate printr-o evaluare de risc, iar rezultatul trebuie înregistrat în documentul de protecţie la explozie. Cerinţele directivei 94/9/EC trebuie de asemenea îndeplinite, acolo unde este cazul.

Parametrii de securitate ai amestecului trebuie cunoscuţi pentru a calcula zonele de eliberare necesare în instalaţie.

Eliberarea presiunii nu este permisă dacă produsele ventilate pot pune în pericol personalul sau pot fi dăunătoare mediului înconjurător (de exemplu eliberarea de substanţe toxice).

NOTĂ - Dacă sunt activate dispozitivele de eliberare, în direcţia descărcării se poate dezvolta o mare cantitate de flăcări şi presiune. Dispozitivele de eliberare trebuie să fie de aceea instalate astfel încât presiunea să fie eliberată într-o direcţie sigură. Trebuie evitată întotdeauna ventilarea spre încăperile de lucru. Experienţa arată că poate fi dificil să se îndeplinească distanţele de securitate când se montează dispozitive de eliberare într-o instalaţie existentă.

Excepţie: Dacă sunt utilizate sisteme de "conducte Q", este admisă ventilarea spre o încăpere, pentru că flăcările şi efectele presiunii sunt reduse într-o măsură încât ele nu mai sunt periculoase. Totuşi, trebuie să se ia în considerare posibila emitere de gaze toxice de combustie.

NOTĂ - Dacă se utilizează "eliberarea presiunii" ca mijloc de protecţie, trebuie asigurată decuplarea exploziei de părţile în amonte şi în aval.

3.3.3 Suprimarea exploziei

Sistemele de suprimare a exploziei previn atingerea presiunii maxime de explozie prin injectarea rapidă de agenţi de stingere în containere sau în instalaţie în eventualitatea unei explozii. Elementele astfel protejate trebuie deci proiectate pentru a rezista numai unei presiuni diminuate de explozie.

Spre deosebire de eliberarea presiunii de explozie, aceasta se asigură că efectele unei explozii sunt menţinute în interiorul instalaţiei. În funcţie de concepţia de proiectare suprapresiunea de explozie poate fi redusă la circa 0,2 bar.

NOTĂ - Sistemele de suprimare a exploziei noi trebuie încercate şi marcate ca sisteme protectoare în conformitate cu directiva 94/9/EC:

NOTĂ - Suprimarea exploziei poate de asemenea necesita decuplarea de părţile din aval şi din amonte ale instalaţiei.

3.3.4 Prevenirea propagării exploziei (decuplarea exploziei)

O explozie care apare într-o parte a instalaţiei se poate propaga în părţile din aval şi din amonte. Efectele exploziei pot fi intensificate de accelerarea provocată de fitingurile instalaţiei sau de propagarea prin conducte. Presiunile de explozie astfel dezvoltate pot fi mult mai ridicate decât presiunea maximă de explozie din condiţii normale şi poate distruge elemente ale instalaţiei chiar dacă acestea sunt de concepţie rezistentă la explozie sau rezistentă la şocul de explozie. De aceea este important să se limiteze posibilele explozii la părţi singulare ale instalaţiei. Acest lucru se obţine prin decuplarea exploziei.Decuplarea exploziei poate fi efectuată de exemplu cu ajutorul următoarelor:

izolarea mecanică cu acţiune rapidă

stingerea flăcărilor în spaţii înguste sau prin injectarea de agent de stingere

oprirea flăcării prin contracurent

etanşări cu apă

vane rotative

În practică sunt importante următoarele aspecte:

NOTĂ - Pentru că vitezele de propagare ale amestecurilor aerului cu gaze, vapori sau ceţuri pot fi în anumite cazuri foarte ridicate (detonaţii), sistemele cu izolare activă sau cu stingere sunt de multe ori prea lente şi se preferă sisteme pasive cum sunt opritoarele de flăcări (de exemplu opritoare tip bandă ondulată sau etanşare cu apă).

3.3.4.1 Opritoare de flăcări pentru gaze, vapori şi ceţuri

Opritoarele de flăcări pot fi folosite pentru a preveni transmiterea flăcării în prezenţa atmosferelor explozive, de exemplu prin conducte, orificii de respirare şi linii de umplere şi golire care nu sunt pline cu lichid permanent. Dacă nu poate fi evitată formarea unei atmosfere explozive periculoase, de exemplu într-un rezervor de lichide inflamabile neprotejat la explozie, trebuie luate măsuri pentru oprirea transmiterii flăcării la deschiderile permanente care comunică cu locurile în care se poate aştepta apariţia unor surse de aprindere şi care pot transmite explozia la rezervor.

NOTĂ - Acest lucru se aplică de exemplu dispozitivelor de ventilare şi indicatoarelor de nivel al rezervoarelor şi liniilor de umplere şi golire, dacă acestea nu sunt pline permanent cu lichid.

În schimb trebuie luate măsuri echivalente pentru a preveni emisia de flăcări dintr-un vas înspre o arie periculoasă.Funcţionarea opritoarelor de flăcări depinde în mod esenţial de unul sau mai multe din mecanismele următoare:

stingerea flăcării în interstiţii mici şi canale (de exemplu opritoare tip bandă

ondulată şi material sinterizat);

oprirea frontului flăcării prin descărcarea de amestecuri nearse la o viteză

corespunzătoare (supape de mare viteză);

oprirea frontului flăcării printr-o etanşare cu lichid

NOTĂ - Dispozitivele de oprire a flăcării sunt clasificate ca protejate la explozie, protejate la arderea pe termen lung sau protejate la detonaţie. Dispozitivele care nu sunt protejate la arderea pe termen lung vor rezista doar pe o perioadă limitată de timp (timpul de rezistenţă la foc) şi îşi vor pierde capacitatea de oprire a flăcării.

3.3.4.2 Dispozitive de decuplare pentru prafuri

Opritoarele de flacără pentru gaze vapori şi ceţuri nu pot fi utilizate pentru prafuri datorită pericolului de blocare. Următoarele articole şi-au dovedit valoarea practică în prevenirea propagării exploziilor de praf prin sisteme de conducte, echipamente de transport şi emisia de flăcări din instalaţii

Bariere de stingere

Explozia este detectată de senzori. Agentul de stingere este injectat din aparate de distribuţie în sistemele de conducte iar flacăra este stinsă. Acest lucru nu afectează presiunea de explozie dezvoltată în amonte de barieră. Sistemele de conducte şi recipienţii ce se găsesc în aval de barieră trebuie şi acestea proiectate pentru a rezista la presiunea posibil să apară. Agentul de stingere trebuie să fie adecvat pentru tipul de praf în chestiune.

Supape cu acţiune rapidă sau clapete

O explozie ce se propagă de-a lungul unei conducte este detectată de senzori. Un mecanism de activare închide supapa sau clapeta într-un interval de milisecunde.

Supape de închidere cu acţionare rapidă (supape de izolare a exploziei).

Atunci când se depăşeşte o anumită viteză de curgere, se închide o supapă de conducte. Viteza necesară pentru activare este generată fie de unda de explozie sau de un flux pilot controlat de senzori (de exemplu un jet de azot direcţionat către conul supapei). Supapele de închidere cu acţionare rapidă cunoscute în prezent pot fi echipate doar în domeniul conductelor orizontale şi sunt adecvate doar pentru conducte cu o încărcătură de praf destul de căzută (de exemplu partea de ieşire a unităţilor de filtrare).

Supape rotative

Supapele rotative pot fi utilizate ca şi „capcane de flacără” doar dacă sa dovedit siguranţa acestora în condiţii de funcţionare din punct de vedere al netransmisiei unei aprinderi interne şi rezistenţei la presiune. În cazul unei explozii senzorul trebuie să oprească automat rotorul, astfel încât nici un produs de ardere să nu fie evacuat.

Dispozitive de deviere a exploziei

Un dispozitiv de deviere a exploziei este format din segmente de conducte îmbinate printr-un fiting special. Izolaţia faţă de atmosferă este sub forma unui dispozitiv de ventilare (placă de acoperire sau membrană de siguranţă; de obicei suprapresiunea de activare are o valoare p≤ 0,1 bar). Scopul este acela de a preveni propagarea exploziei

prin devierea fluxului cu până la 1800, asigurând în acelaşi timp o evacuare la deschiderea dispozitivului de ventilare în punctul unde fluxul suferă o întoarcere. Trebuie prevenită proiectarea de fragmente provenite din dispozitivul de ventilaţie, de exemplu cu ajutorul unei plase de sârmă. Întotdeauna ventilarea trebuie făcută într-o direcţie sigură, niciodată în zona de lucru sau către căile de transport. Acest mijloc de protecţie nu trebuie folosit dacă se pune în primejdie viaţa oamenilor sau mediul este afectat de descărcări toxice.Dispozitivele de devierea a exploziei nu împiedică întotdeauna în mod sigur propagarea exploziilor. Totuşi este fragmentat frontul flăcării astfel încât o explozie cu viteză mai mică Este mai rea decât s-ar aştepta în zona de aval a conductei. În cazul când în sistemele de conducte nu se aşteaptă apariţia de concentraţii explozive, de exemplu în multe unităţi de desprăfuire, se poate presupune că efectul de decuplare este adecvat.

Înfundarea barierei cu produs

În combinaţie cu dispozitivele de evacuare a exploziei, dopurile de o anumită grosime formate din produsul ce este manipulat (de exemplu în zona de descărcare a unui siloz) sunt adecvate pentru părţile de decuplare a unei instalaţii). Cantitatea de material trebuie monitorizată prin indicatoare de nivel şi trebuie să fie suficientă pentru a se asigura că presiunea de explozie nu face ca flacăra să pătrundă prin produs.

Supape duble

Descărcările de produs din vasele rezistente la explozie pot fi protejate printr-un sistem dublu de supape pentru a se împiedica transmiterea flăcării. Supapele trebuie să fie cel puţin tot atât de puternice ca şi vasele. Trebuie să fie controlate pentru a se asigura o închidere alternativă astfel încât să existe întotdeauna o supapă închisă.

NOTĂ: Toate sistemele de decuplare la explozie ce intră în domeniul de aplicare a Directivei 94/9/CEE trebuie încercate şi marcate ca şi sisteme de protecţie în conformitate cu cerinţele directivei.

3.4 Aplicarea tehnologiilor de control al proceselor

Măsurile de protecţie la explozie descrise până acum pot fi menţinute funcţionale, monitorizate sau declanşate prin dispozitive de reglare, control şi de securitate (în continuare denumite tehnologii de control al proceselor - PCE). În general, dispozitivele PCE pot fi utilizate pentru a preveni apariţia atmosferelor explozive periculoase sau a surselor de aprindere sau pentru a micşora efectele dăunătoare ale unei explozii.Sursele potenţiale de aprindere cum sunt suprafeţele fierbinţi, pot fi monitorizate de dispozitivele PCE şi controlate pentru a se asigura că nu este depăşită valoarea sigură. Sursele potenţiale de aprindere pot fi neutralizate de asemenea, când o atmosferă explozivă periculoasă ia naştere. De exemplu, un echipament electric neprotejat la explozie poate fi oprit când este declanşată alarma de gaze, dacă acest lucru permite surselor potenţiale de aprindere din interiorul echipamentului să fie de-energizate. Apariţia atmosferelor explozive periculoase poate fi prevenită, de exemplu prin pornirea unui ventilator înainte să se atingă concentraţia maxim admisă a gazelor. Utilizarea acestor dispozitive PCE poate reduce mărimea ariilor periculoase (zonelor), să facă mai puţin probabilă apariţia unei atmosfere explozive periculoase în aceste zone sau să

prevină ca acestea să apară simultan. Dispozitivele PCE împreună cu dispozitivele de micşorare a efectelor dăunătoare ale exploziei sunt sisteme protectoare (de exemplu sisteme de suprimare a exploziei) şi sunt descrise în cadrul măsurilor de micşorare la art.3.3. Concepţia şi amploarea acestor dispozitive PCE şi măsurile declanşate de acestea depind de probabilitatea de apariţie a unei atmosfere explozive periculoase şi de sursele eficiente de aprindere. Fiabilitatea dispozitivelor PCE împreună cu măsurile tehnice şi organizatorice luate trebuie să asigure că pericolul unei explozii este limitat la un nivel acceptabil, în toate condiţiile de funcţionare. În anumite cazuri poate fi util să se combine dispozitivele PCE de prevenire a surselor de aprindere cu dispozitivele PCE de prevenire a atmosferelor explozive periculoase.

Gradul de fiabilitate cerut de dispozitivele PCE depinde de evaluarea riscurilor de explozie. Fiabilitatea funcţiei de siguranţă a dispozitivelor PCE şi a componentelor lor este asigurată prin evitarea defectelor şi controlul defectelor (cu privire la toate condiţiile de funcţionare şi la service-ul planificat şi/sau măsurile de mentenanţă).

Exemplu: Dacă evaluarea riscurilor de explozie şi strategia de protecţie la explozie conduc la concluzia că va exista un risc ridicat fără dispozitive PCE, de exemplu că atmosferele explozive periculoase sunt prezente continuu, pentru perioade lungi de timp sau frecvent (zona 0, zona 20) şi că funcţionarea defectuoasă poate da naştere unei surse eficiente de aprindere, dispozitivele PCE trebuie astfel concepute încât un defect al unui dispozitiv PCE singular să nu facă ineficiente aceste măsuri de securitate. Acest lucru poate fi asigurat de exemplu prin folosirea de dispozitive PCE suplimentare. Un rezultat comparabil poate fi obţinut dacă un singur dispozitiv PCE de evitare a atmosferelor explozive periculoase este combinat cu un singur dispozitiv independent PCE de evitare a surselor eficiente de aprindere.

Tabelul 3.2 arată abordările pentru utilizarea acestor dispozitive, în locul sau suplimentar faţă de măsurile tehnologice de proces, în scopul evitării surselor eficiente de aprindere în condiţii normale de funcţionare şi pentru funcţionări defectuoase probabile şi nefrecvente.

Exemplu: O transmisie cu mai multe lagăre trebuie să funcţioneze în zona 1. În funcţionare normală, temperatura lagărelor se află în mod fiabil sub temperatura de aprindere a amestecului gaz/aer. În cazul unui defect (de exemplu care rezultă din pierderea de lubrefiant), temperatura lagărului poate atinge temperatura de aprindere dacă nu sunt luate măsuri de protecţie. Un nivel corespunzător de securitate poate fi atins prin monitorizarea temperaturii lagărelor, aparatura fiind decuplată dacă este atinsă temperatura maxim admisă de suprafaţă.

Cerinţele pentru dispozitivele PCE, aşa cum se arată în tabelul 3.2 pot fi aplicate şi pentru prevenirea atmosferelor explozive periculoase, dacă probabilitatea surselor potenţiale de aprindere este cunoscută şi este necesar să se asigure că aria în cauză îndeplineşte criteriile unei anumite zone.

Exemplu: Piesele de lucru acoperite cu solvent sunt uscate într-o cameră de uscare. În cazul unei funcţionări defectuoase, temperatura de suprafaţă a unităţii de încălzire poate atinge temperatura de aprindere. Trebuie utilizat un dispozitiv PCE conectat la un ventilator, pentru a se asigura că concentraţia solventului nu depăşeşte valoarea limită (LEL minus intervalul de siguranţă specific instalaţiei). Acest dispozitiv conectat la ventilator trebuie să rămână eficient chiar în eventualitatea unei funcţionări defectuoase (de exemplu o cădere a energiei de alimentare).

NOTA - 1. Măsurile PCE descrise pot fi adoptate numai dacă parametrii fizici, chimici şi de proces relevanţi pentru protecţia la explozie pot fi realmente reglaţi sau controlaţi, într-un mod acceptabil din punct de vedere economic şi într-un timp suficient de scurt. De exemplu, proprietăţile materialului, nu pot fi în general influenţate de astfel de dispozitive.

2. Dispozitivele PCE noi folosite pentru evitarea surselor de aprindere sau o atmosferă explozivă care apare (fără să fi fost prevenită apariţia ei în mod fiabil) într-o arie periculoasă, trebuie să se conformeze directivei europene 94/9/EC. Astfel de dispozitive PCE trebuie întotdeauna să fie încercate pentru aceeaşi categorie ca echipamentul pe care îl va proteja.

Tabelul 3.2 - Utilizarea dispozitivelor PCE pentru a reduce probabilitatea unei aprinderi eficace

Aria periculoasă

Apariţia surselor de aprindere

Cerinţe pentru dispozitivele PCE

nici una necesară în funcţionare nici unaZona 2 sau 22

necesară în funcţionare un singur dispozitiv corespunzător de evitare a surselor de aprindere

improbabilă în funcţionare normală

nici una

Zona 1 sau 21

necesară în funcţionare două dispozitive corespunzătoare de evitare a surselor de aprindere*


un singur dispozitiv corespunzător de evitare a surselor de aprindere

improbabilă în funcţionare normală sau în cazul unei funcţionări defectuoase

nici una

Zona 0 sau 20


două dispozitive corespunzătoare de evitare a surselor de aprindere

improbabilă în funcţionare normală sau în cazul unei funcţionări defectuoase

un singur dispozitiv corespunzător de evitare a surselor de aprindere

improbabilă în funcţionare normală, în cazul unei funcţionări defectuoase sau în

nici una

cazul rarelor funcţionări defectuoase

* sau un dispozitiv echivalent încercat în conformitate cu directiva 94/9/EC.

3.5 Cerinţe pentru echipamentul de lucru

Angajatorul trebuie să se asigure că echipamentul de lucru şi toate materialele instalaţiei sunt adecvate folosirii în arii periculoase. Pentru aceasta, el trebuie să ţină seama de condiţiile de mediu posibile la locul de muncă respectiv. Echipamentul de lucru trebuie astfel asamblat, instalat şi acţionat încât să nu poată provoca o explozie.

3.5.1 Alegerea echipamentului de lucruEchipamentele şi sistemele protectoare din locurile unde pot fi prezente atmosfere explozive periculoase trebuie alese în conformitate cu categoriile din directiva 94/9/EC, în afara cazului când este stipulat altfel în documentul de protecţie la explozie pe baza evaluării de risc. Alte criterii cum sunt clasa de temperatură, tipul de protecţie şi grupa de explozie trebuie luate în considerare pentru a asigura funcţionarea în siguranţă a echipamentelor în arii periculoase. Aceste criterii depind de proprietăţile de combustie şi de explozie ale substanţelor folosite.

Echipamentele de lucru pentru utilizare în locuri în care pot apărea atmosfere explozive, care erau deja în funcţiune sau care erau disponibile la preluarea instalaţiei pentru prima dată înainte de 30 iunie 2003 trebuie să se conformeze de la această dată cu cerinţele minime stipulate în Anexa II Partea A, dacă nu este aplicabilă nici o altă directivă comunitară sau este aplicabilă numai parţial.

Echipamentele de lucru pentru utilizare în locuri în care pot apărea atmosfere explozive, care erau disponibile la preluarea instalaţiei pentru prima dată după 30 iunie 2003 trebuie să se conformeze de la această dată cu cerinţele minime stipulate în Anexa II Partea A şi Partea B.

Deşi echipamentul de lucru ce nu intră în definiţia „echipamentului” dată în directiva 94/9/CE nu poate fi conform cu această directivă, acesta trebuie să fie totuşi conform cu directiva 1999/92/CE.

Dacă evaluarea riscurilor de explozie (procese, proprietăţi ale materialelor) arată că riscul potenţial pentru lucrători sau alte persoane este anormal de ridicat, echipamentele şi echipamentele de lucru alese ar putea să fie nevoie să prezinte un grad ridicat de protecţie. Dacă modul în care echipamentul de lucru mobil este folosit poate conduce la funcţionarea sa în arii cu potenţiale de risc diferite (zonări diferite), el trebuie ales pe bazele cazului cel mai defavorabil. Dacă un element al echipamentului de lucru este folosit atât în zona 1 cât şi în zona 2, el trebuie să îndeplinească cerinţele de funcţionare în zona 1.

Sunt permise excepţiile dacă măsurile organizatorice corespunzătoare adoptate asigură funcţionarea sigură pe întreaga perioadă în care echipamentul mobil este utilizat într-o arie periculoasă. Aceste măsuri trebuie detaliate în Permisul de Lucru şi/sau în documentul de protecţie la explozie. Astfel de echipament de lucru poate fi folosit numai de către personal instruit corespunzător (89/655/EEC).

Tabelul 3.3 - Echipament pentru utilizare în diferite zone

Zonele Categorii utilizabile fără măsuri suplimentare

Dacă este conceput pentru

0 II 1 G amestec gaz/aer amestec vapori/aer ceţuri

1 II 1 G sau 2 G amestec gaz/aer amestec vapori/aer ceţuri

2 II 1 G sau 2 G sau 3 G amestec gaz/aer amestec vapori/aer ceţuri

20 II 1 D amestec praf/aer21 II 1D sau 2 D amestec praf/aer22 II 1 D sau 2 D sau 3 D amestec praf/aer

NOTĂ - Dacă echipamentul trebuie utilizat în amestecuri hibride, el trebuie să fie corespunzător acestei utilizări şi încercat dacă este cazul. Aşadar un element de echipament marcat II 2 G/D nu este în mod necesar adecvat şi permis folosirii în amestecuri hibride.

3.5.2 Asamblarea echipamentului de lucru

Echipamentul de lucru şi dispozitivele de conectare (de exemplu reţelele de conducte, conexiunile electrice) trebuie asamblate astfel încât ele să nu poată produce sau declanşa o explozie. Acesta poate fi pus în funcţiune numai dacă evaluarea riscurilor de explozie stabileşte că funcţionarea lui nu produce aprinderea unei atmosfere explozive. Acest lucru se aplică de asemenea echipamentului de lucru şi dispozitivelor de conectare care nu reprezintă echipamente şi sisteme protectoare în cadrul sensului directivei 94/9/EC.

În conformitate cu directiva europeană 89/655/EEC (cerinţe de securitate şi sănătate pentru utilizarea echipamentului de lucru de către lucrători la locurile de muncă), angajatorul trebuie să se asigure că echipamentul utilizat este adecvat condiţiilor reale de serviciu şi de funcţionare. Când se aleg materialele instalaţiei, îmbrăcămintea de lucru şi echipamentul individual de protecţie, acesta trebuie de asemenea să se asigure că sunt adecvate.

4. Măsuri organizatorice de protecţie împotriva exploziilor

Dacă există un risc potenţial de explozie la locul de muncă, acesta implică şi că organizarea muncii trebuie să îndeplinească anumite cerinţe. Măsurile organizatorice trebuie luate acolo unde numai măsurile tehnice nu pot asigura şi păstra protecţia la explozie la locul de muncă. În practică, mediul de muncă poate fi făcut sigur şi prin combinarea măsurilor tehnice şi organizatorice.

Exemplu: Dacă prin deschiderile instalaţiei se emite gaz inert în funcţionare normală sau ca rezultat al defectelor, lucrătorii pot fi expuşi riscurilor provenite de la lipsa de oxigen (sufocare). Dacă un element al aparaturii a fost inertizat, de exemplu, nu se poate intra în acesta până când inertizarea nu s-a întrerupt şi nu a fost asigurat suficient oxigen atmosferic sau până când nu sunt utilizate aparatură de respiraţie sau măsuri corespunzătoare de precauţie.

Măsurile organizatorice stabilesc procedurile de lucru astfel încât lucrătorii să nu poată fi afectaţi de o explozie. Trebuie stabilite măsurile pentru inspecţie, servis şi reparaţii pentru a se asigura că măsurile tehnice rămân operaţionale. De asemenea măsurile organizatorice trebuie să ia în considerare posibilele interacţiuni dintre măsurile de protecţie la explozie şi procedurile de lucru. Aceste măsuri combinate de protecţie la explozie trebuie să asigure că muncitorii îşi pot îndeplini sarcinile de lucru fără să-şi pună în primejdie sănătatea şi securitatea lor sau a celor din jur.

Figura 4.1: Exemple de măsuri organizatorice pentru protecţia la explozie.

Trebuie realizate următoarele măsuri organizatorice:

- scrierea instrucţiunilor de operare, atunci când acest lucru este cerut prin documentul de protecţie la explozie;

- instruirea participanţilor la procesul de muncă în ceea ce priveşte protecţia la explozie;

- asigurarea faptului că participanţii la procesul de muncă au competenţa necesară;

- aplicarea unui sistem autorizat de lucru pentru situaţii periculoase, atunci când acest lucru este cerut prin documentul de protecţie la explozie;

- realizarea întreţinerii;

- realizarea inspecţiei şi supravegherii;

- marcarea (identificarea) locurilor periculoase atunci când este necesar.

Măsurile organizatorice luate trebuie să fie înregistrate în documentul de protecţie la explozie (a se vedea secţiunea 6). Câteva exemple sunt prezentate în figura 4.1.

4.1 Instrucţiuni de operareInstrucţiunile de operare sunt activităţii aflate în raport cu instrucţiunile şi regulile

de comportare emise într-un document scris de angajator la adresa personalului. Acestea descriu pericolele aflate în raport cu locul de muncă în prezenţa factorului uman şi a mediului înconjurător şi indică măsurile de protecţie care trebuie aplicate sau care trebuie să fie respectate.

Instrucţiunile de operare sunt realizate de către angajator sau de o persoană competentă pe care acesta a numit-o (stabilit-o) să execute sarcina şi trebuie să fie respectată de către participanţii la procesul de muncă. Aceştia relatează locul de muncă specific sau o parte a instituţiei. Dintre problematicile care trebuie acoperite prin intermediul instrucţiunilor de operare, pentru locurile de muncă unde există riscul unei atmosfere explozive şi unde se pune întrebarea ce pericole de explozie există şi unde, ce echipament de lucru poate fi utilizat, este şi aceea a utilizării unui echipament individual de protecţie special.

Exemplu: Instrucţiunile de operare pot să cuprindă o listă a tuturor echipamentelor de lucru mobile care sunt admise pentru utilizare în locuri periculoase. Acestea trebuie să indice ce echipament individual de protecţie trebuie să fie purtat de către persoanele care intră în acel loc.

Acestea trebuie să fie în aşa fel formulate încât să poată fi înţelese şi aplicate de toţi angajaţii. Dacă angajaţii unei instituţii nu stăpânesc suficient de bine limba unei ţări, atunci instrucţiunile de operare trebuie să fie scrise (redactate) în acea limbă pe care aceştia o înţeleg. Poate fi potrivit pentru activitatea referitoare la stabilirea instrucţiunilor de operare care descriu diferite pericole sau care sunt produse pe baza diferitelor măsuri de precauţie reglementate să fie combinate într-un singur set de instrucţiuni de operare astfel încât să se prevadă o vedere de ansamblu a pericolelor.

Este recomandabil pentru instrucţiunile de operare ca o instituţie să aibă o prezentare constantă referitor la avantajul efectului cunoaşterii temeinice.

4.2 Competenţa participantului la procesul de muncă

Pentru fiecare loc de muncă trebuie să existe un număr suficient de participanţi la procesul de muncă cu experienţa şi instruirea necesară pentru a executa sarcinile de protecţie la explozie atribuite lor.

4.3 Instruirea participanţilor la procesul de muncăAngajatorii trebuie să ia măsuri în vederea instruirii participanţilor la procesul de

muncă pentru informarea acestora referitor la pericolele de explozie de la locul de muncă şi măsurile de protecţie care trebuie luate. Această instruire trebuie să explice modul de apariţie al pericolului de explozie şi în ce părţi ale locului de muncă acesta este prezent. Măsurile luate trebuie trecute într-o listă şi explicată acţiunea lor. Trebuie de asemenea să fie explicat modul corect de lucru cu echipamentul disponibil. Participanţii la procesul de muncă trebuie să fie instruiţi într-un loc sigur sau în apropierea locurilor periculoase. Acest lucru implică de asemenea explicarea semnificaţiei oricărui marcaj a locurilor periculoase şi specificarea echipamentelor de lucru mobile ce pot fi utilizate acolo (a se vedea 3.5.1). Participanţii la procesul de muncă trebuie să fie instruiţi referitor la echipamentul individual de protecţie pe care aceştia trebuie să-l poarte. Trebuie să fie cuprinse instrucţiunile de operare utilizabile în timpul instruirii.

NOTĂ : Participanţii la procesul de muncă foarte bine instruiţi sporesc mult securitatea muncii. Orice abatere de la procesul care se doreşte poate fi detectat (descoperit) şi prin urmare mult mai repede corectat.

Participanţii la procesul de muncă trebuie să primească instruirea referitoare la directiva (89/391/EEC):

- la angajare (înainte de începerea lucrului);

- în eventualitatea unui transfer sau al schimbării locului de muncă;

- atunci când echipamentul de lucru este introdus pentru prima dată sau

schimbat;

- atunci când o nouă tehnologie este introdusă.

Instruirea participanţilor la procesul de muncă trebuie să fie repetată la intervale potrivite, de exemplu o dată pe an. La încheierea instruirii se recomandă testarea cunoştiinţelor acumulate.

Obligativitatea asigurării instruirii se aplică de asemenea personalului furnizorilor externi. Instruirea trebuie să fie acordată de către o persoană competentă. Înregistrările trebuie să fie păstrate într-un document scris în care să se regăsească data şi conţinutul activităţilor de instruire şi participanţii.

4.4Supravegherea participantului la procesul de muncă

Într-un mediu de muncă acolo unde atmosferele explozive pot să apară în asemenea cantităţi încât să pună în pericol securitatea şi sănătatea participanţilor la procesul de muncă trebuie să se asigure o supraveghere adecvată în timpul prezenţei participanţilor la procesul de muncă în conformitate cu evaluarea riscului prin utilizarea adecvată a măsurilor tehnice.

4.5Sistem autorizat de lucru

Dacă activitatea desfăşurată este răspunzătoare de producerea unei explozii care poate avea loc în sau în apropierea ariei periculoase, atunci acest lucru trebuie să fie justificat de către persoana care are responsabilitatea necesară şi care este din cadrul instituţiei. Acest lucru se aplică de asemenea activităţilor care pot interacţiona cu o altă activitate care produce pericole. Un sistem de lucru autorizat s-a dovedit a fi folositor în astfel de situaţii. Acesta poate fi implementat prin mijloacele autorizate de lucru, formă care pentru toţi cei interesaţi trebuie acceptată (primită) şi semnată.

Exemplu: Permisul de lucru trebuie să indice cel puţin următoarele amănunte:

- locul exact unde se realizează activitatea;

- identificarea clară a activităţii asumate;

- identificarea pericolului;

- măsuri de precauţie necesare, persoana care îşi asumă aceste măsuri

de precauţie va semna pentru a arăta că acestea au fost asumate.

- echipamentul individual de protecţie necesar;

- când activitatea va începe şi când este aşteptat să se încheie;

- aprobare, confirmând înţelegerea;

- extindere, schimbare procedură Hanover;

- handbanck instalaţia pregătită pentru încercare şi repunere în

funcţiune;

- anulare, instalaţia încercată şi repusă în funcţionare;

- raport pentru orice anomalie descoperită în timpul activităţii.

O dată ce activitatea a fost încheiată o verificare trebuie făcută pentru a stabili dacă instalaţia este în continuare sigură sau a fost făcută sigură din nou. Toţi cei interesaţi trebuie să fie informaţi atunci când activitatea s-a încheiat.

4.6Întreţinere

Întreţinerea cuprinde service, reparaţia şi inspecţia. Înainte ca activitatea de întreţinere să înceapă toţi cei interesaţi trebuie să fie informaţi şi activitatea trebuie să fie aprobată de exemplu prin mijloace cum ar fi sistemul permisului de muncă (descris mai sus). Aceasta poate fi realizată numai de către persoane competente. Experienţa arată faptul că un risc mare de accident este asociat cu activitatea de service. Înainte, în timpul şi după îndeplinirea activităţii trebuie să se asigure faptul că toate măsurile de protecţie necesare au fost luate.

NOTĂ – În timpul activităţii de întreţinere părţi ale echipamentului sau instalaţiile care ar putea cauza o explozie dacă sunt inadecvat puse în funcţiune în timpul lucrului, trebuie pe cât posibil să fie izolate mecanic şi/sau electric. De exemplu dacă se execută operaţii cu flacără deschisă într-un container toate conductele de la care o atmosferă explozivă periculoasă poate fi emisă sau care sunt conectate cu alte containere unde o astfel de atmosferă ar putea fi prezentă trebuie să fie separate de la container şi blindate sau închise prin unele mijloace comparabile.

Atunci când întreţinerea implică apariţia riscului de aprindere într-o arie periculoasă, trebuie să se asigure faptul că acest risc este independent de atmosferele explozive periculoase pentru perioada de timp a activităţii şi dacă este necesar pentru unele perioade de timp ulterioare (de exemplu permiterea răcirii).

Exceptând situaţiile excepţionale când alte măsuri de precauţie specifice şi adecvate au fost luate în considerare, părţile instalaţiei care se află în funcţiune este necesar să fie golite, depresurizate, curăţate, purjate şi fără substanţe inflamabile. În timp ce activitatea se desfăşoară, astfel de substanţe nu trebuie să se extindă în locul în care au apărut.

Atunci când activitatea determină apariţia scânteilor (de exemplu sudare, tăiere cu flacără, măcinare) trebuie să fie prevăzute ecrane de protecţie corespunzătoare (a se vedea figura 4.2) şi aşezarea unui obstacol împotriva focului dacă este necesar.

Figura 4.2: Exemplu de ecrane pentru activităţi care dau naştere scânteilor7


O dată ce întreţinerea a fost terminată trebuie să fie luate măsuri pentru a se asigura că măsurile de protecţie la explozie cerute pentru funcţionare normală sunt din nou funcţionale înainte ca echipamentul să fie repornit. Un sistem autorizat de lucru este folositor în timpul activităţilor de întreţinere şi service. Acesta poate fi folositor în sensul posibilităţii utilizării unei liste de verificare pentru restabilirea măsurilor de protecţie la explozie.

4.7 Inspecţie şi verificare

Trebuie să fie verificată în general securitatea la explozie înainte ca un loc de muncă care cuprinde zone în care atmosferele explozive periculoase pot să apară, să fie folosit pentru prima dată sau după orice alte avarii sau modificări cu implicaţii în ceea ce priveşte securitatea.

Eficacitatea măsurilor de protecţie la explozie aplicată într-o instalaţie trebuie să fie verificată la intervale regulate de timp. Frecvenţa unor astfel de verificări depinde de tipul măsurilor. Toate aceste verificări pot fi realizate numai de către persoane competente.

Persoanele competente sunt persoane cu o experienţă practică vastă în ceea ce priveşte protecţia la explozie ca rezultat al instruirii lor profesionale, experienţei şi activităţii profesionale curente.

Exemplu: Performanţa sistemelor de detectare a gazului trebuie să fie verificată de către o persoană competentă după instalare şi la intervale adecvate de timp, prin examinarea reglementărilor potrivite şi instrucţiunile producătorilor. Acolo unde amestecuri hibride pot să apară detectoarele trebuie să fie potrivite pentru ambele faze şi să fie calibrate împotriva amestecurilor posibile.

Exemplu: Sistemele de ventilaţie utilizate pentru prevenirea atmosferelor explozive periculoase şi sistemele de monitorizare asociate trebuie să fie verificate de către o persoană competentă pentru a preveni utilizarea acestora înainte ca acestea să fi fost verificate pentru prima dată şi examinate la intervale regulate de timp. La sistemele de ventilaţie cu părţi componente demontabile (ajustabile) (de exemplu regulatoare, regulatoare de debit, ventilatoare cu turaţie variabilă) trebuie să se verifice de fiecare dată dacă setările sunt modificate. Se recomandă ca aceste părţi componente să fie blocate împotriva interferenţei. Acolo unde sistemele de ventilaţie sunt reglate automat examinarea trebuie să acopere întregul domeniu al setărilor.

4.8 Marcarea locurilor periculoase

Directiva 1999/92/EEC stipulează faptul că punctele de intrare în locurile unde atmosferele explozive periculoase pot să apară în astfel de cantităţi încât să afecteze securitatea şi sănătatea participanţilor la procesul de muncă, trebuie unde este necesar să fie marcate de către angajator cu următorul semn de avertizare:

Figura 4.3: Semn de avertizare pentru locurile unde atmosfere explozive periculoase pot să apară

Trăsături distinctive:

- formă triunghiulară,

- litere negre pe un fond galben cu margine neagră (partea de culoare

galbenă ocupă o porţiune de cel puţin 50 % din suprafaţa semnului).

Astfel de marcaj este cerut de exemplu pentru camere sau arii în care atmosferele explozive periculoase pot să apară (cum ar fi camere sau capsulări îngrădite unde sunt depozitate substanţe inflamabile lichide). Pe de altă parte este inutilă marcarea unei părţi de instalaţie ce este complet protejată de mijloace de atenuare. Dacă locul (aria) periculoasă nu cuprinde întreg spaţiul ci numai o parte a acestuia trebuie să fie marcată cu dungi în diagonală galbene/negre, de exemplu pe o pardoseală. Alte detalii (amănunte) pot fi adăugate la semnul de avertizare, indicând de exemplu natura şi frecvenţa apariţiilor atmosferelor explozive periculoase (substanţe şi zone). Se recomandă aşezarea altor semne de avertizare în conformitate cu 92/58/EEC, de exemplu interzicerea fumatului, etc. Atenţionarea participanţilor la procesul de muncă trebuie să fie dedusă din simbol şi este înţeleasă în cursul instruirii acestora.

5. Sarcini de coordonare

Atunci când persoane diferite sau echipe lucrează simultan şi în apropiere unii faţă de alţii, aceştia pot din neatenţie să se pună în pericol unii pe alţii în special cei care se concentrează pe propriile lor sarcini, în timp ce nu se cunoaşte nimic sau aproape nimic în legătură cu începutul, natura sau extinderea activităţilor efectuate de ceilalţi din apropiere.

Exemplu: Rezultatele tipice ale unei coordonării necorespunzătoare dintre angajatori şi personal care au oferit posibilitatea apariţiei unor riscuri de explozie speciale (particulare), sunt următoarele:

1. Furnizorul nu este conştient de pericolul mediului înconjurător la firma unde este angajat şi consecinţele pentru propria lui activitate.

2. Departamentele firmei de multe ori nu cunosc faptul că personalul în exterior lucrează în firmă şi/sau ce pericol potenţial este indus ca rezultat al activităţii realizate.

3. Managementului firmei nu i se precizează cum acesta şi personalul firmei trebuie să se comporte în relaţia cu furnizorul.

Chiar şi atunci când o activitate sigură este practicată în cadrul unei echipe nu se exclude posibilitatea ca alte persoane din vecinătate să fie în pericol. Singura garanţie împotriva apariţiei unui pericol este coordonarea oportună a tuturor celor implicaţi.

Atunci când o activitatea este subcontractată cu cineva din afară, aceştia trebuie să-şi coordoneze activităţile în vederea evitării expunerii fiecăruia la risc. Această îndatorire este de asemenea relatată de cerinţele articolului 7 (4) al Directivei Cadru 89/391/EEC, unde mai mulţi participanţi la procesul de muncă îşi desfăşoară activitatea în acelaşi loc. Pentru muncitorii din construcţii trebuie de asemenea respectate reglementările naţionale potrivite.

5.1 Coordonarea măsurilor

Atunci când participanţii la procesul de muncă de la mai multe întreprinderi sunt prezenţi la acelaşi loc de muncă, fiecare angajator este responsabil pentru toate problemele care se află sub controlul acestuia. Fără a prejudicia responsabilitatea individuală a fiecărui angajator în conformitate cu Directiva 89/391/EEC, sarcina coordonării revine în responsabilitatea angajatorului pentru locul de muncă în conformitate cu legile naţionale şi/sau practic va coordona implementarea tuturor măsurilor referitoare la securitatea şi sănătatea participanţilor la procesul de muncă. Acesta are datoria să se asigure că toate operaţiile se derulează în siguranţă pentru a asigura sănătatea şi securitatea participanţilor la procesul de muncă.

În acest scop acesta trebuie să se familiarizeze cu pericolele de explozie, să discute măsurile de protecţie cu personalul interesat, să emită instrucţiuni şi să verifice dacă sunt respectate. Acesta va stabili în documentul de protecţie la explozie scopul coordonării şi măsurile şi procedurile pentru implementarea acestora.

Angajatorul căruia îi revine responsabilitatea pentru locul de muncă în conformitate cu legile naţionale şi/sau practicile naţionale este de asemenea responsabil pentru coordonarea şi implementarea tuturor măsurilor referitoare la securitatea şi sănătatea participanţilor la procesul de muncă împreună cu toţi ceilalţi angajatori care iau parte la munca de teren. Din cauza mărimii firmei sau din alte motive, angajatorul nu este întotdeauna capabil să hotărască singur această îndatorire. Acesta ar trebui aşadar să numească persoane potrivite (adecvate) ca şi manageri. Atunci aceştia preiau toate îndatoririle angajatorului pe propria lor răspundere, coordonarea sarcinilor făcându-se de către un coordonator.

NOTĂ: În mod special în ceea ce priveşte lucrul în/sau în legătură cu locurile periculoase sau atunci când se lucrează cu substanţe inflamabile ce pot determina apariţia atmosferelor explozive periculoase, trebuie să fie presupusă apariţia unui pericol chiar dacă acesta nu apare imediat. În caz de dubiu se sugerează ca angajatorul să poată numi un coordonator.

În ceea ce priveşte planificarea specială a acestuia, securitatea şi responsabilităţile organizatorice, angajatorul sau coordonatorul trebuie să satisfacă următoarele cerinţe relevante pentru protecţia la explozie:

- experienţa privind protecţia la explozie;

- cunoaşterea reglementărilor naţionale care transpun Directivele

89/391/EEC şi 1999/92/EC;

- cunoaşterea structurii organizatorice a firmelor;

- calităţi de conducător pentru a se asigura că se aplică instrucţiunile

necesare .

În principiu sarcina angajatorului sau a coordonatorului acestuia este să orchestreze activitatea diferitelor grupuri de lucru indiferent căror firme aparţin în ideea descoperirii situaţiilor în care aceştia pot fi în pericol şi să fie capabili să aplice orice măsură necesară. Acesta prin urmare trebuie să fie informat în timp util despre o activitatea ce urmează să fie efectuată.

NOTĂ: Personalul firmei, furnizorul (furnizorii) şi toţi ceilalţi participanţi la procesul de muncă de pe teren trebuie să furnizeze angajatorului sau coordonatorului acestuia în timp util următoarele informaţii:

- activitatea ce urmează să fie efectuată;

- momentul planificat de începerea activităţii;

- momentul anticipat de încheierea activităţii;

- locul unde se desfăşoară activitatea;

- participanţii desemnaţi la procesul de muncă;

- metoda planificată de lucru plus măsurile şi procedurile pentru

implementarea documentului de protecţie la explozie;

- numele persoanei (persoanelor) însărcinate.

Mai mult, îndatoririle angajatorului sau ale coordonatorului acestuia cuprind şi inspecţiile de teren şi coordonarea întâlnirilor, cât şi planificarea, supravegherea şi dacă este necesar replanificarea activităţii ca răspuns la dificultăţile care apar. A se vedea lista de verificare A.3.5.

5.2 Măsuri de protecţie pentru asigurarea cooperării sigure

În instituţiile, acolo unde apar atmosfere explozive periculoase, grupuri diferite pot lucra împreună la diferite niveluri şi în toate departamentele. La aplicarea şi executarea măsurilor pentru a împiedica interacţiunea periculoasă, este aşadar necesar să se ia în considerare toate cazurile în care sarcina ce urmează să fie îndeplinită şi modul în care aceasta este realizată poate duce la munca împreună a personalului sau în fiecare alte vecinătăţi sau care să interacţioneze la distanţă (de exemplu lucrul la aceeaşi conductă

sau circuit electric în locuri diferite). În practică măsurile relevante de coordonare pentru protecţia la explozie sunt în mod normal parte a funcţiilor generale de coordonare:

1. în stadiu de planificare;

2. în stadiu de executare;

3. la îndeplinirea sarcinii de muncă.

La aceste etape diferite, angajatorul sau coordonatorul acestuia trebuie de asemenea să se asigure că au fost luate măsurile organizatorice necesare pentru a împiedica interacţiunea dintre atmosferele explozive periculoase, sursele de aprindere şi defectele operaţionale.

Exemple: 1 Prevenirea formării atmosferele explozive periculoase în jurul instalaţiilor tehnice acolo unde este posibil să apară surse de aprindere (a se vedea 3.1), de exemplu prin folosirea înlocuitorilor agenţilor de curăţire, vopsele, etc. sau prin furnizarea unei ventilaţii adecvate.

2. Împiedicarea folosirii şi producerii surselor de aprindere în locurile acolo unde pot să apară atmosfere explozive periculoase, de exemplu la operaţii de sudare, tăiere, măcinare sau separarea (a se vedea 4.4/4.5 şi A.3.3).

3. Prevenirea apariţiei defectelor, de exemplu de la întreruperea alimentării cu gaz, introducerea unor fluctuaţii de presiune sau oprirea tensiunii sau sisteme de protecţie ca rezultat al activităţii în unităţii adiacente.

O listă de verificare poate fi folosită ca un ajutor pentru a determina dacă măsurile de protecţie aprobate sunt realizate în timpul activităţii şi dacă persoanele interesate au primit instrucţiuni adecvate şi aplicată la timp aceste măsuri (a se vedea Anexa 3.4).

NOTĂ: Indiferent de îndatoririle individuale toţi cei interesaţi trebuie:- să caute contacte;

- să se consulte;

- să arate consideraţie;

- respect faţă de ce s-a stabilit de comun acord.

6. Documentul de protecţie împotriva exploziilor

6.1 Cerinţe în cadrul directivei 1999/92/EC

Ca una din îndatoririle conform art. 4 al directivei 1999/92/EC, angajatorul trebuie să se asigure că există redactat şi menţinut la zi documentul de protecţie la explozie.Acest document trebuie să demonstreze cel puţin:

că riscurile de explozie au fost determinate şi evaluate;

că vor fi adoptate măsuri adecvate pentru a atinge scopurile directivei;

ariile care au fost clasificate în zone;

ariile unde se aplică cerinţele minime stabilite în Anexa II la directivă;

că locul de muncă şi echipamentele de la locul de muncă, inclusiv dispozitivele de

avertizare, sunt proiectate, utilizate şi menţinute cu luarea în considerare a

siguranţei

că, în conformitate cu Directiva Consiliului 89/655/EEC, s-au luat măsuri pentru

utilizarea în siguranţă a echipamentului de lucru.

Documentul de protecţie la explozie trebuie elaborat înainte de începerea lucrului şi trebuie revizuit când locul de muncă, echipamentul de lucru sau organizarea muncii sunt supuse la modificări, extinderi sau transformări semnificative.

Angajatorul poate combina evaluările de risc, documentele sau alte rapoarte echivalente existente şi le poate combina în documentul de protecţie.

6.2 Implementare

Documentul de protecţie la explozie este destinat asigurării unei vederi de ansamblu asupra rezultatelor evaluării de risc şi asupra măsurilor de protecţie tehnice şi organizatorice ce se impun, pentru o instalaţie şi mediul său înconjurător.

Un model de structurare a unui document de protecţie la explozie este arătat mai jos. El cuprinde puncte care pot fi utile în considerarea cerinţelor de mai sus şi pot fi folosite ca ajutor la emiterea acestui tip de documente.

Totuşi, acest lucru nu implică că trebuie incluse toate aceste puncte. Documentul trebuie conceput conform condiţiilor din firma implicată. El trebuie pe cât posibil bine structurat şi uşor de citit, iar cantitatea detaliilor trebuie să fie astfel încât să permită o bună înţelegere a conţinutului său. De aceea, cantitatea de documentaţie nu trebuie să fie excesivă. Dacă este necesar, documentul trebuie emis într-o formă care să permită suplimentări, de exemplu un grup de file libere/detaşabile. Acest lucru este recomandabil în special pentru instalaţiile mari sau unde procesul tehnologic al instalaţiei este modificat în mod frecvent.

Articolul 8 al directivei 1999/92/EC permite în mod expres combinarea evaluărilor, documentelor sau rapoartelor referitoare la risc (de exemplu raportul de securitate conform directivei 96/82/EC5). Astfel, un document de protecţie la explozie poate cuprinde referinţe la alte documente fără a le include complet şi explicit în acesta.

Când instituţia are mai multe instalaţii cuprinzând arii periculoase, poate fi util să se dividă documentul de protecţie la explozie într-o parte generală şi una specifică instalaţiei. Partea generală explică structura documentaţiei şi măsurile ce se aplică instalaţiilor, cum

5 Directiva consiliului 96/82/EC din 9 decembrie 1996 referitoare la controlul pericolelor de accidente majore care implică substanţele periculoase, O.J. 10 din 14/10/1997, pagina 13

ar fi instruirea. Partea specifică instalaţiei descrie pericolele şi măsurile de protecţie din instalaţiile individuale.

Dacă condiţiile de funcţionare dintr-o instalaţie se modifică frecvent, de exemplu ca rezultat al procesării loturilor de produse diferite, ca bază a evaluării şi documentării trebuie luate condiţiile cele mai periculoase.

6.3 Model de structurare a unui document de protecţie împotriva exploziilor

6.3.1 Descrierea locului de muncă şi a ariilor de lucru

Locul de muncă este împărţit în arii de lucru. Documentul de protecţie la explozie descrie ariile de lucru din punct de vedere al riscului de atmosfere explozive.

Descrierea poate cuprinde, de exemplu, numele instituţiei, tipul instalaţiei, destinaţia încăperii/clădirii şi persoanele responsabile, numărul de lucrători angajaţi.

Documentaţia clădirilor şi topografia pot fi în formă grafică, de exemplu planuri de situaţie şi de ansamblu, inclusiv planuri de evacuare şi căi de salvare.

6.3.2 Descrierea etapelor şi/sau activităţilor procesului

Procesul trebuie descris într-un text scurt, poate fi însoţit de o diagramă. Această descriere trebuie să cuprindă toate informaţiile care sunt importante pentru protecţia la explozie. El trebuie să trateze toate etapele tehnologice inclusiv pornirea şi oprirea, o perspectivă asupra datelor de proiectare şi de funcţionare (de exemplu temperatura, presiunea, volumul, materiale de prelucrat, viteza de rotaţie, echipamentul de lucru), natura şi extinderea curăţirii dacă este relevantă şi detaliile posibile asupra ventilării spaţiului.

6.3.3 Descrierea substanţelor utilizate/parametrilor de securitate

Aceasta trebuie să arate în special care substanţe anume formează atmosfera explozivă şi în ce condiţii de proces ele apar. La acest punct este util să se enumere parametrii de securitate relevaţi pentru protecţia la explozie.

6.3.4 Rezultatele analizei de risc

Acest capitol trebuie să arate unde anume pot apărea atmosfere explozive, posibil să se facă distincţia între interiorul elementelor instalaţiei şi ariile înconjurătoare. Pornirea şi oprirea, curăţarea şi funcţionările defectuoase trebuie luate în considerare la fel ca şi funcţionarea normală. Procedura pentru modificările de proces sau de produs trebuie tratată de asemenea, unde este cazul. Ariile periculoase (zonele) pot fi descrise cu ajutorul unui text şi reprezentată şi grafic, ca plan de zonare (a se vedea 3.2.1).

Pericolele de explozie trebuie de asemenea descrise la acest punct (a se vedea cap.2). Este util să se precizeze procedura urmată pentru identificarea riscurilor de explozie.

6.3.5 Măsurile de protecţie la explozie adoptate

Acest articol se bazează pe evaluarea de risc şi descrie măsurile de protecţie la explozie care au rezultat. Trebuie enunţat principiul care guvernează măsurile de protecţie, de exemplu "Evitarea surselor eficiente de aprindere". Este util să se facă distincţia între măsurile tehnice şi cele organizatorice.

Măsuri tehnice

PrevenirePentru că strategia de protecţie la explozie a instalaţiei se bazează, în întregime sau parţial, pe măsuri preventive - evitarea atmosferelor explozive sau a surselor de aprindere - modul în care aceste măsuri sunt implementate trebuie descris detaliat (a se vedea 3.1 şi 3.2).

ReducerePentru că instalaţia va fi protejată prin măsuri de reducere, natura lor, modul de funcţionare şi locul de aplicare trebuie descrise (a se vedea 3.3)

Măsuri PCEDacă măsurile PCE fac parte din strategia de protecţie la explozie, natura lor, modul de funcţionare şi locul de aplicare trebuie descrise (a se vedea 3.4)

Măsuri organizatorice

Măsurile organizatorice trebuie descrise de asemenea în documentul de protecţie la explozie (a se vedea cap. 4).

Documentul de protecţie la explozie trebuie să demonstreze:

ce instrucţiuni de funcţionare au fost elaborate pentru un loc de muncă sau

activitate;

ce etape sunt prevăzute pentru a asigura competenţa persoanelor angajate;

conţinutul şi frecvenţa instruirilor (şi participanţii);

toate regulile de utilizare a echipamentului mobil de lucru din ariile periculoase;

ce etape sunt prevăzute pentru a se asigura că lucrătorii poartă numai

îmbrăcăminte de protecţie adecvată;

dacă sistemul de permis –de - lucru este în funcţie sau nu şi dacă este, cum este

acesta organizat;

cum sunt organizate inspecţia, întreţinerea şi verificarea;

cum sunt marcate ariile periculoase.

Dacă sunt disponibile formulare referitoare la aceste puncte, la documentul de protecţie la explozie pot fi ataşate aceste formulare. Trebuie anexată o listă cu echipamentul de lucru mobil autorizat pentru folosire în arii periculoase. Nivelul de detalii trebuie să fie în funcţie de tipul şi amploarea operaţiunilor şi de gradul de risc implicat.

6.3.6 Implementarea măsurilor de protecţie împotriva exploziilor

Documentul de protecţie la explozie trebuie să stipuleze cine este responsabil cu îndeplinirea anumitor măsuri sau cine a fost sau va fi numit (de exemplu pentru a emite sau actualiza chiar documentul de protecţie la explozie). El trebuie de asemenea să stipuleze când trebuie luate măsurile şi cum trebuie verificată eficienţa lor.

6.3.7 Coordonarea măsurilor de protecţie împotriva exploziilor

Dacă în acelaşi loc de muncă sunt prezenţi muncitori aparţinând mai multor subcontractori, fiecare angajator este responsabil privind toate chestiunile ce intră în controlul său. Angajatorul responsabil cu locul de muncă trebuie să coordoneze implementarea tuturor măsurilor de protecţie împotriva exploziilor şi să declare în documentul său de protecţie împotriva exploziilor scopul coordonării şi măsurile şi procedurile de implementare a acestuia.

6.3.8 Anexa la documentul de protecţie împotriva exploziilor

Anexa poate cuprinde de exemplu certificatele de examinare EC de tip, certificatele EC de conformitate, fişe tehnice de securitate, instrucţiuni de funcţionare pentru instalaţie sau echipament. Pot fi incluse planurile de întreţinere care sunt relevante pentru protecţia împotriva exploziilor.

ANEXE

A.1 Glosar

Ca sprijin pentru o înţelegere clară a acestui Ghid, în continuare sunt definiţi anumiţi termeni majori de protecţie împotriva exploziilor. Sunt citate sursele definiţiilor legale luate din directivele europene şi din standardele armonizate. Pentru ceilalţi termeni definiţiile au fost luate din literatura tehnică.

Condiţii atmosferice:condiţiile atmosferice sunt în general considerate ca temperaturi ambiante între -20° şi 60°C şi un domeniu de presiuni între 0,8 - 1,1 bar [Îndrumător ATEX, directiva 94/9/EC]

Categorie:Clasificarea echipamentelor conform nivelului necesar de protecţie [directiva 94/9/EC]

Componente:"componente" reprezintă orice element esenţial pentru funcţionarea în siguranţă a echipamentelor şi sistemelor protectoare, dar care nu au o funcţie autonomă [directiva 94/9/EC]

Grad de dispersie:Măsura distribuţiei (celei mai fine) a unui solid sau lichid (faza de dispersie) în alt gaz sau lichid (mediu de dispersie) fără asociere moleculară, ca aerosol, emulsie, coloid sau suspensie.

Sursă eficientă de aprindere:Sursele de aprindere sunt deseori subestimate sau neglijate. Eficienţa lor, adică capacitatea de a aprinde o atmosferă explozivă depinde de exemplu de energia sursei şi de proprietăţile atmosferei. În condiţii non-atmosferice apar modificări ale parametrilor amestecurilor explozive care determină apariţia aprinderii: de exemplu, energia minimă de aprindere a amestecurilor îmbogăţite în oxigen se reduce cu câţiva factori de zece.

Angajator:Orice persoană fizică sau juridică care are o relaţie de angajare cu lucrătorul şi care are responsabilitatea garanţiei şi/sau instituţiei. [directiva 89/391/EEC]

Echipament:"echipament" reprezintă maşini, aparate, dispozitive fixe sau mobile, componente de control şi instrumentaţia acestora şi sistemele de prevenire sau detecţie care, individual sau împreună, sunt destinate generării, transferului, stocării, măsurării, controlului şi conversiei energiei şi/sau procesării materialului şi care sunt capabile să provoace o explozie prin propriile lor surse de aprindere [directiva 94/9/EC].

Categoria de echipament:echipamentele şi sistemele protectoare pot fi destinate unei anumite atmosfere explozive. În acest caz, ele trebuie marcate corespunzător [directiva 94/9/EC]

NOTĂ - Echipamentele pot fi de asemenea destinate utilizării în mai multe atmosfere explozive, de exemplu atât în amestecuri explozive praf/aer cât şi în amestecuri gaz/aer.

Grupa de echipament:echipamentele din grupa I sunt destinate utilizării în părţile subterane ale minelor şi la acele parţi ale instalaţiilor de la suprafaţă ale acestor mine care pot fi expuse la grizu şi/sau la pulberi combustibile [directiva 94/9/EC] . Echipamentele din grupa II sunt acele echipamente destinate folosirii în alte locuri unde există probabilitatea apariţiei de pericole datorită atmosferelor explozive.

NOTĂ - Echipamentele de grupa I nu sunt relevante domeniului prezentului Ghid (a se vedea art. 1.2 - Domeniu)

Grupa de explozie:Pe baza intervalului maxim admis (capacitatea de a propaga flacăra în cadrul unui interval bine definit este determinată cu aparatură standard) şi a curentului minim de aprindere (curentul care provoacă o aprindere în aparatura standard) gazele şi vapori sunt împărţite în trei grupe (IIA, IIB, IIC - IIC este grupa cu intervalul admis cel mai mic).

Limite de explozieDacă concentraţia unei substanţe inflamabile suficient dispersate în aer depăşeşte o valoare minimă (limita inferioară de explozie) atunci este posibilă o explozie. Nu va apărea explozie dacă concentraţia gazului sau vaporilor depăşeşte o valoare maximă (limita superioară de explozie).

Limitele de explozie se modifică în alte condiţii decât cele atmosferice. Domeniul concentraţiilor între limitele de explozie se lărgeşte, de exemplu de obicei pe măsură ce presiunea şi temperatura amestecului cresc. O atmosferă explozivă se poate forma deasupra unui lichid inflamabil numai dacă temperatura acelui lichid depăşeşte o valoare minimă.

Presiunea de explozie (maximă):Presiunea maximă ce apare într-un vas închis în timpul exploziei unei atmosfere explozive, determinată în condiţii specifice de încercare [EN 1127-1]

Rezistenţa la presiunea de explozie

Proprietatea vaselor şi echipamentelor destinate să reziste la presiunea de explozie anticipată fără să rămână cu o deformaţie permanentă. [EN 1127-1]

Rezistenţa la şoc de presiune de explozie

Proprietatea vaselor şi echipamentelor destinate să reziste la presiunea de explozie anticipată fără să se fractureze, permiţându-se o deformaţie permanentă.[EN 1127-1]

Zona eliberării presiuniiAria geometrică a deschiderii de ventilare a unui dispozitiv de eliberare a presiunii de explozie

Dispozitiv de eliberare a presiunii de exploziedispozitiv care închide o deschidere de ventilare în timpul funcţionării normale şi îl deschide în cazul unei explozii

Eliberarea presiuniimăsură de protecţie pentru limitarea suprapresiunii de explozie care va preveni depăşirea limitelor de rezistenţă proiectate (rezistenţa la explozie) pentru un vas, loc de muncă sau clădire prin evacuarea amestecului nears şi a materialelor de combustie prin deschiderea unei arii bine stabilite.

Exploziereacţie bruscă de oxidare sau descompunere care provoacă o creştere a temperaturii, presiunii sau ambele simultan. [EN 1127-1]

Atmosferă explozivă"atmosferă explozivă " înseamnă amestecul cu aer, în condiţii atmosferice, al substanţelor inflamabile sub formă de gaze, vapori, ceaţă sau pulberi în care, după ce s-a produs aprinderea, combustia se propagă în întregul amestec nears [directiva 1999/92/EC]Trebuie observat că o atmosferă explozivă, aşa cum este definită în directivă, este posibil să nu ardă atât de rapid încât să provoace o explozie, aşa cum este definită în EN 1127-1.

Amestec explozivamestec compus dintr-un combustibil fin divizat în faza gazoasă şi un oxidant gazos în care o explozie se poate propaga după ce a avut loc aprinderea. Dacă oxidantul este aerul în condiţii atmosferice, atunci se utilizează termenul de ''atmosferă explozivă'

Punct de aprindere

Temperatură minimă la care, în condiţii de încercare specificate, un lichid emană suficiente gaze sau vapori combustibili pentru a se aprinde imediat la aplicarea unei surse de aprindere eficiente [EN 1127-1]

Atmosferă explozivă periculoasăAtmosferă explozivă prezentă în cantităţi periculoase.

Arie periculoasă (loc în care pot apărea atmosfere explozive):Un loc în care poate apărea o atmosferă explozivă în astfel de cantităţi încât să necesite precauţii speciale pentru a proteja sănătatea şi securitatea lucrătorilor implicaţi este considerat periculos [directiva 1999/92/EC]

Cantităţi periculoaseatmosferă explozivă în astfel de cantităţi încât să pună în pericol sănătatea şi securitatea lucrătorilor şi a altor persoane [directiva 1999/92/EC]O cantitate aşa de mică ca 10 litri de atmosferă explozivă ca volum continuu trebuie în general considerată ca periculoasă în spaţii închise, indiferent de mărimea spaţiului respectiv.

Amestec hibrid

Amestec în diferite stări fizice de substanţe inflamabile cu aerul, de exemplu amestecuri de metan, praf de cărbune şi aer [EN 1127-1]

Sursă de aprindereo sursă de aprindere eliberează într-o atmosferă explozivă o cantitate de energie capabilă să provoace propagarea aprinderii în acest amestec.

Temperatura de aprindereTemperatura de aprindere cea mai scăzută a unui perete încălzit, determinat în condiţii de încercare specificate, la care se va produce aprinderea unei substanţe combustibile sub formă de amestec cu aerului cu gaze, vapori sau praf [EN 1127-1]

Utilizare destinată folosirea echipamentelor, sistemelor protectoare şi dispozitivelor prevăzute la art. 1 alin. (2) în conformitate cu grupa şi categoria echipamentelor şi cu toate informaţiile furnizate de producător, care sunt necesare pentru funcţionarea în condiţii de siguranţă a echipamentelor, sistemelor protectoare şi dispozitivelor. [directiva 94/9/EC]

Concentraţia limită de oxigenconcentraţia maximă a oxigenului într-un amestec al aerului cu substanţe inflamabile şi cu un gaz inert în care nu va apărea o explozie, determinată în condiţii specifice de încercare [EN 1127-1]

Limită inferioară de explozie

Limită inferioară a domeniului de concentraţii ale substanţei inflamabile în aer în cadrul căruia poate apărea o explozie [EN 1127-1]

Materiale care pot forma o atmosferă explozivă substanţele inflamabile şi/sau combustibile sunt considerate ca materiale care pot forma o atmosferă explozivă în afara cazului când cercetări asupra proprietăţilor lor au demonstrat că în amestec cu aerul ele nu sunt capabile să propage independent o explozie [directiva 1999/92/EC]

Arie nepericuloasă un loc în care nu este probabil să apară o atmosferă explozivă în astfel de cantităţi în care să necesite precauţii speciale este considerat ca nepericulos [directiva 1999/92/EC]

Mărimea particulelordiametrul nominal al unei particule de praf

Sistem protector''sisteme protectoare" înseamnă dispozitive altele decât componentele echipamentului definit mai sus care sunt destinate să oprească exploziile incipiente imediat şi/sau să limiteze domeniul efectiv al unei explozii şi care sunt separat puse pe piaţă pentru utilizare ca sisteme autonome [directiva 94/9/EC]

NOTĂ - Termenul ''sisteme protectoare" reprezintă de asemenea sistemele protectoare integrate puse pe piaţă împreună cu un element de echipament.

Conductă-QConductele-Q pot fi montate în avalul dispozitivelor de eliberare a exploziei. O reţea specială de fire opreşte flacăra de explozie astfel încât aceasta să nu se propage dincolo de conducta-Q.

Punct de mocnirePunctul de mocnire reprezintă temperatura deasupra căreia descompunerea gazelor trebuie considerată ca probabil să dea naştere unui amestec exploziv

Temperaturi de suprafaţă, maxim admisibileTemperatura maxim admisibilă a unei suprafeţe (de exemplu a unui element de echipament) obţinută prin scăderea unei valori fixe de temperaturi din temperatura de aprindere şi/sau de scânteiere.

Protejat la scurgeri din punct de vedere tehnicun subansamblu este " Protejat la scurgeri din punct de vedere tehnic" dacă nu se poate constata o scurgere în timpul încercării, monitorizării sau încercării la scurgeri printr-o metodă corespunzătoare aplicaţiei, de exemplu utilizând agenţi de spumare sau echipament de căutare/indicare a scurgerilor, dar posibilitatea de emisii rare de substanţe inflamabile nu poate fi exclusă.

Clasa de temperaturăechipamentele sunt clasificate după clasa de temperatură conform cu temperatura lor maximă de suprafaţă. În mod similar, gazele sunt clasificate după temperaturile lor de aprindere.

Tip de protecţiemăsuri speciale aplicate echipamentelor pentru a preveni aprinderea unei atmosfere explozive înconjurătoare [după EN 50014]

Limita superioară de explozielimita superioară a domeniului concentraţiilor unei substanţe inflamabile în aer în cadrul căruia poate apărea o explozie [după EN 1127-1]

Echipament de lucruorice maşină, aparatură, instrument sau instalaţie utilizată în muncă [directiva 89/655/EEC]

Lucrătororice persoană angajată de către un angajator, inclusiv persoanele cărora li se oferă instruire şi ucenicii dar excluzându-se lucrătorii din serviciile casnice [directiva 89/391/EEC]

Zonea se vedea ''zonare"

Zonareariile periculoase sunt clasificate în termeni de zone pe baza frecvenţei şi duratei apariţiei unei atmosfere explozive [directiva 1999/92/EC]

A.2 Legislaţie, standarde şi alte surse de informaţii asupra protecţiei împotriva exploziilor

Anexa A.2 enumeră directivele europene, ghidurile şi standardele europene armonizate în aceeaşi limbă ca şi versiunile naţionale ale Ghidului. Reglementările naţionale care transpun directiva 1999/92/EC - cunoscute până la momentul când se emite prezentul Ghid - sunt date în limba publicaţiei.Anexa cuprinde capitole în continuare pentru a fi completate de autorităţile naţionale cu detalii asupra reglementărilor naţionale suplimentare, literatură şi centre naţionale de consiliere.

A.2.1. Directive şi îndrumătoare europene1)

89/391/EEC Directiva Consiliului 89/391/EEC din 12 Junie 1989 privind introducerea măsurilor de încurajare a îmbunătăţirilor pentru securitatea şi sănătatea muncitorilor la locul de muncă (OJ L 183, 29.6.1989, p. 1)

89/655/EEC Directiva Consiliului 89/655/EEC din 30 Noiembrie 1989 Cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea echipamentului de lucru de către muncitori la locul de muncă (Cea de-a două Directivă individuală în cadrul sensului dat de Articolul 16 (1) din Directiva 89/391/EEC) (OJ L 393, 30.12.1989 p. 13)

90/396/EEC Directiva Consiliului 90/396/EEC din 29 Junie 1990 privind armonizarea legislaţiei statelor membre pentru aparatele ce utilizează combustibili gazoşi (OJ L 196, 26.7.1990, p. 15)

92/58/EEC Directiva Consiliului 92/58/EEC din 24 Junie 1992 privind cerinţele minime pentru prevederile de sănătate şi/sau securitate semnate pentru locurile de muncă (Cea de-a nouă Directivă individuală în cadrul sensului dat de Articolul 16 (1) din Directiva 89/391/EEC) (OJ L 245, 26.8.1992 p. 23)

92/91/EEC Directiva Consiliului 92/91/EEC din 3 Noiembrie 1992 privind cerinţele minime de îmbunătăţire a protecţiei sănătăţii şi securităţii muncitorilor din industria extractivă a mineralelor prin operaţii de forare ( Cea de-a unsprezecea Directivă individuală în cadrul sensului dat de Articolul 16 (1) din Directiva 89/391/EEC) (OJ L 348, 28.11.1992, p. 9)

92/104/EEC Directiva Consiliului 92/104/EEC din 3 Decembrie 1992 privind cerinţele minime de îmbunătăţire a protecţiei sănătăţii şi securităţii muncitorilor ce lucrează în exploatări de suprafaţă şi de extracţia mineralelor din subteran (Cea de-a doisprezecea Directivă individuală în cadrul sensului dat de Articolul 16 (1) din Directiva 89/391/EEC) (OJ L 404, 31.12.1992, p. 10)

94/9/EC Directiva 94/9/EC a Parlamentului şi Consiliului European din 23 Martie 1994 privind armonizarea legislaţiei statelor membre pentru echipamentele şi sistemele de

1) Textul complet al directivelor poate fi consultat gratuit pe site-ul de legi european EUR-LEX lahttp://europa.eu.int/eur-lex/en/search/search_lif.html.

protecţie destinate pentru utilizare în atmosfere potenţial explozive (OJ L 100, 19.4.1994, p. 1)

96/82/EC Directiva Consiliului 96/82/EC din 9 Decembrie 1996 privind controlul pericolelor majore de accidente ce implică substanţele periculoase (OJ L 010, 14.1.1997 p. 13)

1999/92/EC Directiva 1999/92/EC a Parlamentului şi Consiliului European din 16 Decembrie

1999 privind cerinţele minime de îmbunătăţire a protecţiei sănătăţii şi muncitorilor expuşi unui risc potenţial datorită atmosferelor explozive (Cea de-a cinsprezecea Directivă individuală în cadrul sensului dat de Articolul 16 (1) din Directiva 89/391/EEC) (OJ L 23, 28.1.2000, p. 57)

2001/45/EC Directiva 2001/45/EC Parlamentului şi Consiliului European din 27 Junie 2001 ce amendează Directiva Consiliului 89/655/EEC privind cerinţele minime de sănătate şi securitate pentru utilizarea echipamentelor de lucru de către muncitori la locul de muncă (Cea de-a doua Directivă individuală în cadrul sensului dat de Articolul 16 (1) din Directiva 89/391/EEC) (OJ L 195, 19.7.2001 p. 46)

Ghid ATEX Indicaţii privind aplicarea Directivei Consiliului 94/9/EC din 23 Martie 1994Privind armonizarea legislaţiei statelor membre pentru echipamentele şi sistem ele protectoare

destinate utilizării în atmosfere potenţial explozive, Mai 2000 (publicat de Comisia Europeană, 2001). ISBN 92-894-0784-0

67/548/EEC Directiva Consiliului 67/548/EEC din 27 Junie 1967 privind armonizarea legislaţiei, regulamentelor şi prevederilor administrative pentru clasificarea, ambalarea şi etichetarea substanţelor periculoase (OJ L 196, 16.8.1967, p. 1), ultima amendare din 6 August 2001 (OJ L 225, 21.8.2001, p. 1)

A.2.2 Reglementări ale statelor membre naţionale care transpun directiva 1999/92/EC(elementele cu caractere italice trebuie completate de Comisie)

BelgiumDenumire Titlu complet (titlu pe scurt), Data emiterii, sursaDenmarkDenumire Titlu complet (titlu pe scurt), Data emiterii, sursaGermanyBetrSichV Verordnung zur Rechtsvereinfachung im Bereich der Sicherheit und des Gesundheitsschutzes bei der Bereitstellung von Arbeitsmitteln und deren Benutzung bei der Arbeit, der Sicherheit beim Betrieb überwachungsbedürftiger Anlagen und der Organisation des betrieblichen Arbeitsschutzes - Betriebssicherheitsverordnung (BetrSichV)(BGBl. 2002 TeilI S. 3777)United KingdomDenumire Titlu complet (titlu pe scurt), Data emiterii, sursaGreeceDenumire Titlu complet (titlu pe scurt), Data emiterii, sursaSwedenDenumire Titlu complet (titlu pe scurt), Data emiterii, sursaSpainDenumire Titlu complet (titlu pe scurt), Data emiterii, sursaFranceDesignation Full title (Short title), Date of issue, SourceIrelandDesignation Full title (Short title), Date of issue, Source

ItalyDenumire Titlu complet (titlu pe scurt), Data emiterii, sursaLuxembourgDenumire Titlu complet (titlu pe scurt), Data emiterii, sursaOlandaDenumire Titlu complet (titlu pe scurt), Data emiterii, sursaAustriaDenumire Titlu complet (titlu pe scurt), Data emiterii, sursaPortugaliaDenumire Titlu complet (titlu pe scurt), Data emiterii, sursaFinlandaDenumire Titlu complet (titlu pe scurt), Data emiterii, sursa

A.2.3 Standarde europene selectate

lista curentă poate fi găsită pe website-ul CEN lahttp://www.cenorm. be/standardization/tech_bodies/cen_bp/workpro/tc305.htm.

EN 50 281-3 Classification of areas where combustible dusts are or may be present.

EN 1127-1 Explosive atmospheres - explosion prevention and protection - Part 1: Basicconcepts and methodology; version EN 1127-1:1997

EN 13463-1 Non-electrical equipment for potentially explosive atmospheres - Part 1: Basicmethod and requirements; version EN 13463-1:2001

EN 12874 Flame arresters - Performance requirements, test methods and limits for use;version EN 12874: 2001

EN 60079-10 Electrical apparatus for explosive gas atmospheres - Part 10: Classification ofhazardous areas; version EN 60079-10:1996

prEN 1839 Determination of explosion limits of gases, vapours and their mixtures

prEN 13237-1 Potentially explosive atmospheres - explosion prevention and protection -Part 1: Terms and definitions for equipment and protective systems intendedfor use in potentially explosive atmospheres; version prEN 13237-1:1998

prEN 13463-2 Non-electrical equipment intended for use in potentially explosive atmospheres - Part 2: Protection by flow restricting enclosure "fr";version prEN 13463-2:2000

prEN 13463-5 Non-electrical equipment intended for use in potentially explosive atmospheres - Part 5: Protection by constructional safety; versionprEN 13463-5:2000

prEN 13463-8 Non-electrical equipment for potentially explosive atmospheres - Part 8: Protection by liquid immersion "k"; version prEN 13463-8:2001

prEN 13673-1 Determination of the maximum explosion pressure and maximum rate ofpressure rise of gases and vapours - Part 1: Determination of the maximum explosion pressure; version prEN 13673-1:1999

prEN 13673-2 Determination of maximum explosion pressure and maximum explosion pressure rise of gases and vapours - Part 2: Determination of the maximum explosion pressure rise

prEN 13821 Determination of minimum ignition energy of dust/air mixtures; version prEN 13821:2000

prEN 13980 Potentially explosive atmospheres - Application of quality systems; version prEN 13980:2000

prEN 14034-1 Determination of explosion characteristics of dust clouds - Part 1: Determination of the maximum explosion pressure; version prEN 14034-1:2002

prEN 14034-4 Determination of explosion characteristics of dust clouds - Part 4: Determination of limiting oxygen concentration of dust clouds;version prEN 14034-4:2001

prEN 14373 Explosion suppression systems

prEN 14460 Explosion resistant equipment

prEN 14491 Dust explosion venting protective systems

prEN 14522 Determination of the minimum ignition temperature of gases and vapours

A.2.4 Reglementări şi literatură naţională în completare (de completat de către autorităţile naţionale)Reglementări naţionaleDenumire Titlu complet (titlu pe scurt), Data emiterii, sursa...LiteraturăTitlu, Autor, Data publicării, Sursa

A.2.5 Centre naţionale de consiliere (de completat de către autorităţile naţionale)

Numele organizaţieiPersoana de contact, dacă existăStrada/căsuţa poştalăcod poştal, localitate

Tel.: ...Fax: ...E-Mail: ...

... ...

A.3 Formulare model şi checklist-uri

Formularele-specimen şi checklisturile sunt un sprijin pentru aplicarea practică a Ghidului, dar fără pretenţia de a fi complete

A.3.1 Checklist: Protecţia la explozie în interiorul aparaturii

A.3.2 Checklist: Protecţia la explozie în jurul aparaturii

A.3.3 Model: Permis de lucru pentru locurile de muncă ce implică surse de

aprindere în arii cu atmosfere explozive

A.3.4 Checklist: Coordonarea protecţiei la explozie in situ

A.3.5 Checklist: Atribuţii ale coordonatorului protecţiei la explozie in situ

A.3.6 Checklist: Gradul de integralitate al documentului de protecţie la explozie

A.3.1 Checklist: Aparatură protejată la explozie în interior

Checklist: Evaluarea I a protecţiei la explozie

- analiză: INTERIORUL APARATURII -

Elaborat de:

Data:

ScopEvaluarea protecţiei la explozie în interiorul instalaţiei şi aparaturii, în scopul evaluării strategiei existente de protecţie la explozie pe baza întrebărilor cheie şi adoptării ulterioare a acţiunilor ce se impun. Punctele discutabile pot fi rezolvate prin consultarea articolelor indicate din Ghid, prin consultarea organizaţiilor locale de sănătate şi securitate în muncă sau prin studierea literaturii de specialitate.Aparatura/instalaţia

ElementulDa Nu

Măsuri adoptate / Observaţii

Este evitată prezenţa substanţelor inflamabile în măsura posibilului [a se vedea 2.2.1] ?

Este prevenită formarea de amestecuri explozive ale substanţelor inflamabile în măsura posibilului [a se vedea 2.2.2/2.2.3] ?

Este preîntâmpinată apariţia cantităţilor periculoase de substanţe inflamabile în măsura posibilului [a se vedea 2.2.4] ?

Poate fi prevenită sau limitată formarea de amestecuri explozive în interiorul aparaturii [a se vedea 3.1] ?

Condiţiile procesului

tehnologic pot asigura conformitatea în legătură cu concentraţiile de siguranţă [a se vedea 3.1.2] ?

Concentraţia este menţinută în mod fiabil şi durabil sub limita inferioară de explozie sau peste limita superioară de explozie [a se vedea 3.1.2] ?

În timpul pornirii şi în timpul opririi instalaţiei este evitat domeniul de explozivitate [a se vedea 3.1.2] ?

Amestecurile peste limita

superioară de explozie care provin din aparatură în timpul funcţionării pot forma atmosfere explozive în exteriorul acesteia şi este prevenit acest lucru [a se vedea 3.1.4] ?

Continuare Pagina 2/3



ElementulDa Nu


Când o instalaţie de vid este acţionată peste limita superioară de explozie este prevenită pătrunderea aerului şi deci formarea de amestecuri explozive?

Pericolul de explozie sau violenţa exploziei este redusă prin scăderea presiunii (funcţionare în vid)?

Formarea de amestecuri explozive este prevenită fiabil în toate condiţiile de funcţionare prin injectarea de substanţe inerte (de exemplu azot, dioxid de carbon, gaze nobile, vapori de apă sau pulberi inerte [a se vedea 3.1.3]?

- Când inertizarea este efectuată cu vapori de apă, este luat în considerare efectul condensării?

- S-a ţinut seama de posibilitatea ca un amestec inert să devină din nou exploziv la suplimentarea cu oxigen sau aer suficiente (de exemplu la descărcarea în aer liber)?

A fost stabilită o marjă de securitate între concentraţia limită de oxigen determinată experimental şi concentraţia maxim admisibilă de oxigen, ţinând seama de variaţiile spaţiale şi temporale care rezultă din factorii funcţionali şi din funcţionările defectuoase şi ţinând seama de întârzierea între momentul activării măsurilor de protecţie şi momentul în care devin eficiente?

Sunt evitate depozitele sau acumulările de praf nedorite [a se vedea 3.1.4.1]?

Este monitorizată prevenirea sau limitarea amestecurilor explozive în interiorul aparaturii?

Pot apărea atmosfere explozive în interiorul

instalaţiei sau aparaturii în ciuda măsurilor de mai sus [a se vedea 2.2.5] ?




ElementulDa Nu


Sunt luate toate măsurile necesare pentru prevenirea aprinderii unei atmosfere explozive periculoase [a se vedea 3.2/3.2.2] ?

Sunt cunoscute şi clasificate zonele [a se vedea 3.2.1]?

Este probabil să apară surse eficiente de aprindere de cele 13 tipuri cunoscute conform zonării [a se vedea 3.2.3]?

Poate fi aprinsă o atmosferă explozivă periculoasă ce se află în interiorul aparaturii sau instalaţiei în ciuda tuturor măsurilor de mai sus [a se vedea 2.2.6]?

Efectele unei explozii sunt limitate la o extindere acceptabilă prin măsuri corespunzătoare de reducere concepute în conformitate cu cerinţele moderne, fără să pună în pericol aria înconjurătoare (de exemplu prin ventilare) [a se vedea 3.3] ?

Concepţie rezistentă la explozie [a se vedea 3.3.1]?

Eliberarea presiunii [a se vedea 3.3.2]?

Suprimarea exploziei [a se vedea 3.3.3]?

Prevenirea propagării flăcărilor şi exploziei în amontele şi în avalul elementelor instalaţiei [a se vedea 3.3.4]?

- Dispozitive paraflacără pentru gaze, vapori şi ceţuri?

- Dispozitive de decuplare pentru amestecuri hibride?

- Decuplarea exploziei pentru amestecuri hibride?

A.3.2 Checklist: Protecţia împotriva exploziilor în jurul aparaturii

Checklist: Evaluarea II a protecţiei la explozie

- analiză: ÎN JURUL APARATURII -

Elaborat de:

Data:

ScopEvaluarea protecţiei la explozie în jurul instalaţiei şi aparaturii, în scopul evaluării strategiei existente de protecţie la explozie pe baza întrebărilor cheie şi adoptării ulterioare a acţiunilor ce se impun. Punctele discutabile pot fi rezolvate prin consultarea articolelor indicate din Ghid, prin consultarea organizaţiilor locale de sănătate şi securitate în muncă sau prin studierea literaturii de specialitate.Aparatura/instalaţia

ElementulDa Nu


Este evitată formarea de atmosfere explozive în jurul aparaturii [a se vedea 3.1.4] ?

Atmosferele explozive sunt

prevenite prin măsuri funcţionale, de concepţie sau configuraţie spaţială?

Aparatura/instalaţia este

protejată împotriva scurgerilor? Este folosită ventilaţia sau

extracţia? Sunt prezente la locul lor montajele de monitorizare a concentraţiei în jurul aparaturii [a se vedea 3.1.5] ?

Cu ajutorul instrumentelor

pentru gaze care declanşează o alarmă?


pentru gaze care declanşează măsuri de protecţie?


pentru gaze care declanşează funcţii de urgenţă?

Poate apărea o atmosferă explozivă în jurul instalaţiei sau aparaturii în ciuda măsurilor de mai sus [a se vedea 2.2.5] ?


Checklist: Evaluarea II a protecţiei la explozie

- analiză: ÎN JURUL APARATURII -

ElementulDa Nu


Sunt luate toate măsurile necesare pentru prevenirea aprinderii unei atmosfere explozive periculoase [a se vedea 3.2/3.2.2] ?

Sunt cunoscute şi clasificate zonele [a se vedea 3.2.1]?

Este probabil să apară surse eficiente de aprindere de cele 13 tipuri cunoscute conform zonării [a se vedea 3.2.3]?

Ce măsuri de inginerie civilă sunt luate pentru a limita efectele unei explozii până la o extindere acceptabilă, de exemplu

zidirea autoclavelor de

înaltă presiune? Sunt luate măsuri organizatorice pentru a asigura eficacitatea măsurilor tehnice [a se vedea cap.4] ?

Instrucţiunile de funcţionare

sunt utilizate? Este folosit personal

competent? Lucrătorii au urmat instruiri? Sistemul de permis –de -

lucru este în funcţie? Sunt marcate ariile

periculoase? Sunt în funcţiune măsurile de protecţie pentru lucrările de întreţinere [a se vedea 4.5] ?

A.3.3. Model: Formular de Permis – de - lucru pentru munca ce implică surse de aprindere în arii cu atmosfere periculoase

Formular PERMIS-DE-LUCRUpentru munca ce implică surse de aprindere în arii cu atmosfere periculoase

1 Locul de muncă............................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

2 Operaţia(de exemplu: sudare ţeavă)

............................................................................................................

............................................................................................................

............................................................................................................

............................................................................................................

............................................................................................................

3 Natura muncii Sudare Tăiere Tăiere abrazivă Lipire Topire .............................................

4 Precauţiuni luate înainte de începerea lucrului

Îndepărtarea tuturor obiectelor şi substanţelor combustibile, inclusiv depozitele de praf, pe o rază de ....... m şi - unde este necesar - şi în încăperile adiacente. Acoperirea obiectelor combustibile ce nu pot fi mutate, de exemplu grinzi de lemn şi părţi de material plastic ale pardoselilor, cu materiale de protecţie Etanşarea deschiderilor, îmbinărilor şi fisurilor clădirii şi altor deschideri cum sunt grătarele, cu substanţe neinflamabile Îndepărtarea placărilor şi izolaţiilor Eliminarea riscului de explozie în containere şi reţele de conducte, posibil prin inertizare Închiderea orificiilor din conducte, containere şi accesorii etc. Postarea unei santinele de incendiu având găleţi umplute cu apă, stingătoare de incendii sau furtun de pompieri cuplat (pulverizare numai pentru prafuri)

5 Santinelă de incendiu În timpul lucrului Numele: ................................................ După încheierea lucrului Numele: Durata..... ore

6 Alarmă Amplasarea celei mai apropiateAlarma de incendiu ...........................................................................telefon .......................................Numărul de telefon al serviciului de pompieri: ...............................

7 Echipament de pompieri/agent de stingere a incendiilor

Stingător de incendiu cu apă CO2 pulbere Găleţi umplute cu apă Furtun de pompieri conectat

8 Autorizare

____________data

Măsurile de securitate listate trebuie aplicate. Trebuie respectate prevederile statutare de prevenire a accidentelor şi reglementările de securitate ale societăţii de asigurare.

______________________ ______________________semnătura managerului sau semnătura persoaneipersoanei numite de acesta ce efectuează munca

A.3.4 Checklist: Coordonarea protecţiei împotriva exploziilor in situ

Checklist: Măsuri de coordonare

- analiză: PROTECŢIA ÎMPOTRIVA EXPLOZIILOR IN SITU -

Elaborat de:

Data:

ScopAcest checklist poate servi ca ajutor pentru a verifica dacă măsurile de protecţie sunt luate aşa cum s-a convenit pentru a permite ca angajatorul şi contractorul să lucreze împreună în siguranţă, indiferent dacă persoanele implicate au primit sau nu instruiri corespunzătoare şi indiferent dacă ei se conformează măsurilor de protecţie convenite.Sarcina

Elementul Da NuS-a efectuat o verificare a conformităţii cu reglementările statutare şi ale companiei care implementează directiva 1999/92/EC ? A fost numită o persoană (coordonator) pentru a

coordona munca ce se efectuează împreună [a se vedea 5.1] ? Persoana numită îndeplineşte cerinţele necesare [a se

vedea 5.1] ? Coordonatorul este cunoscut în teren? Subcontractorii sunt notificaţi de către angajator?

Procedura de lucru este verificată din punctul de vedere al interacţiunilor periculoase [a se vedea 5.2] ? Este imposibil ca atmosferele explozive periculoase să se

formeze în locuri unde pot exista surse de aprindere ? Utilizarea sau producerea de surse de aprindere este

prevenită în locuri cu atmosfere explozive periculoase ? Procedura de lucru este stabilită în scris [a se vedea checklistul din Anexa A.3.5] ? Măsurile de protecţie convenite sunt adaptate pentru a ţine seama de progresul lucrului sau de orice insuficienţe detectate ? Instruirea este asigurată pe tot parcursul ? Este asigurată consultaţia pe tot parcursul? Sunt emise instrucţiuni pe tot parcursul? Sunt efectuate verificări pe tot parcursul?

A.3.5 Checklist: Atribuţii ale coordonatorului pentru protecţia împotriva exploziilor in situ

Checklist: Atribuţii de coordonare

- analiză: PROTECŢIA ÎMPOTRIVA EXPLOZIILOR IN SITU -

Elaborat de:

Data:

ScopDe a specifica atribuţiile persoanei responsabile cu coordonarea (preferabil un coordonator numit de către angajator) pentru a permite munca grupului/contractorilor implicaţi să fie astfel dirijată încât orice interacţiune periculoasă să fie detectată şi prevenită în timp util şi să se poată acţiona rapid în eventualitatea incidentelor.Sarcina

Elementul Da NuS-a efectuat o inspecţie în teren ? S-a întocmit un program de lucru ? Au fost indicate locul şi timpul sarcinilor individuale ? Au fost numite persoanele implicate, inclusiv persoana cu

atribuţii de răspundere ? Perioada de timp a fost specificată? Au fost specificate cerinţele speciale de efectuare a

lucrului? Au fost stabilite măsuri specifice de protecţie la explozie? Au fost determinate şi marcate zonele periculoase şi în

special ariile unde poate apărea o atmosferă explozivă? Au fost puse în vigoare măsurile pentru cazul unui

incident? S-au stabilit consultări între persoanele implicate ? Sunt efectuate verificări ale conformităţii cu programul de lucru ? În cazul unui incident sunt replanificate operaţiunile ?

A.3.6 Checklist:GRADUL DE INTEGRALITATE a documentului de protecţie împotriva exploziilor

Checklist: Documentul de protecţie împotriva

exploziilor

- VERIFICAREA GRADULUI DE INTEGRALITATE -

Elaborat de:

Data:

ScopDe a verifica gradul în care un document de protecţie împotriva exploziilor este complet, cu indicarea surselor de informare. Punctele discutabile pot fi rezolvate prin consultarea articolelor indicate din Ghid, prin consultarea organizaţiilor locale de sănătate şi securitate în muncă sau prin studierea literaturii de specialitate.Documentul de protecţie împotriva exploziilor (titlul, locaţia)

Elementul Sursa de informareDocumentul de protecţie

împotriva exploziilor

Alte documente

Rămase de

efectuat

Este disponibilă descrierea locului de muncă şi a ariilor de lucru [a se vedea 6.3.1] ? Descriere textuală Plan de situaţie Plan de ansamblu Plan cu căile de refugiu şi salvare

Descrierea etapelor/activităţilor procesului [a se vedea 6.3.2] ? Descriere textuală Diagrama de proces (dacă este

necesar) Diagrama P&I (dacă este necesar) Numerotare directă (dacă este

necesar) Descrierea substanţelor utilizate [a se vedea 6.3.3] ? Descriere textuală Specificaţii de securitate Parametri de securitate


Checklist: Documentul de protecţie împotriva exploziilor

- VERIFICAREA GRADULUI DE INTEGRALITATE -



Alte documente

Rămase de

efectuat

Rezultatele analizei de risc descrise [a se vedea 6.3.4] ? Declararea procedurii de identificare a

riscului Arii periculoase în interiorul instalaţiei

(textual) Arii periculoase în jurul instalaţiei

(textual) Zonare (textual) Planul zonării (grafic) Pericole în funcţionare normală Pericole în timpul pornirii şi opririi Pericole în cazul funcţionării

defectuoase Pericole în timpul curăţării Pericole în cazul modificărilor de

proces sau de produs Măsurile tehnice de protecţie la explozie descrise [a se vedea 6.3.5] ? Prevenire Reducere Măsuri PCE Cerinţe pentru şi alegerea

echipamentului de lucru


Checklist: Documentul de protecţie împotriva exploziilor

- VERIFICAREA COMPLETITUDINII -



Alte documente

Rămase de

efectuat

Măsuri organizatorice de protecţie la explozie [a se vedea 6.3.6] ? Instrucţiuni de lucru scrise Instrucţiuni de utilizare a

echipamentului de lucru Descrierea echipamentului individual

de protecţie Dovada competenţelor Documentaţia de instruire Descrierea sistemului de permis de

lucru Descrierea perioadelor de întreţinere,

inspecţie şi supraveghere Documentaţia de marcare a ariilor

periculoase Verificări ale eficienţei

Documentaţia persoanelor responsabile şi competente [a se vedea 6.3.7] ? Documentaţia măsurilor şi reglementărilor de coordonare [a se vedea 6.3.8] ? Cuprinsul anexei [a se vedea 6.3.9] ? ............................. ............................. .............................…………………………

A.4 Textul directivei în limba corespunzătoare ce trebuie introdus de către Comisie

Directiva 1999/92/EC a Parlamentului şi Consiliului European din 16 Decembrie 1999 privind

cerinţele minime de îmbunătăţire a protecţiei sănătăţii şi muncitorilor expuşi unui risc potenţial

datorită atmosferelor explozive

Traducere Ghid Atex 1999-92

Documents

Transcript of Traducere Ghid Atex 1999-92