TranslationNoi englezii, avem prejudecatile noastre. Iar daca aceasta afirmatie jigneste vreunul dintre cititorii mei, o voi modifica.Exista prejudecati, in Anglia.I-a torturat pe Evrei; am ars catolicii si protestantii, ca sa nu mai zic de niste vrajitoare si vrajitori.I-am satirizat pe puritani si i-am imbracat pe guys Dar, la urma urmei, nu cred ca am fost atat de rai precum prietenii nostri Europeni. Pentru a fi siguri, pozitia noastra insulara ne-a mentinut intr-o oarecare masura liberi de invazia raselor straine care alungate dintr-o zona de refugiu , fura din cealalta ce nu vrea sa ii primeasca si unde secole de-a randul prezenta lor este cu greu suportata fara a nu se face niciun efort pentru a ascunde aversiunea pe care nativii sangelui pur o manifesta catre ei.Ramane totusi o mica parte de oameni vitregi, numiti Cagoti pe vaile Pirineilor, pe taramurile de langa Bordeaux , care se intind pana in partea vestica a Frantei, iar numarul lor devine mai mare in Bretania de Jos.Chiar si acum, originea acestor familii reprezinta ceva rusinos pentru ei, printe vecinii lor, desi sunt protejati de lege, care le-a confirmat drepturile egale cu ale cetatenilor, la sfarsitul secolului trecut. Pana atunci ei traisera sute de ani izolati de toti cei cu sange pur si fusesera in tot acest timp asupriti de edictele locale nemiloase. Erau cu adevarat cee a ce in termini populari se numea : rasa acuzata/inculpataToate urmele distincte ale originii lor sunt pierdute. Chiar si in jurul acelei perioade, pe care noi o numim Evul Mediu, era o problema pe care nimeni n-o putea rezolva, si pe masura ce urmele, care si atunci erau sterse si nesigure, au disparut una cate una, in ziua de azi este un adevarat mister. Nimeni nu stie cand au fost blamati pentru prima data sau de ce au fost izolati de neamul lor. Primele atestari ale existentei lor, care ne-au ramas inca ,spun ca numele pe care si le-au dat unul celuilalt au fost ignorate de populatia in mijlocul careia traiau, populatie care ii numea Crestiaa sau Cagoti, precum vorbim de animale in functie de speciile lor. Casele sau colibele lor erau plasate la periferia oraselor sau la o distanta mare de sate, ei fiind solicitati pentru servicii ca si tamplari, tiglari sau tablari, meserii ce pareau potrivite pentru aceasta nefericita ras careia I se interzicea sa ocupe /detina pamant, sau sa poarte arme, ocupatiile specific acelei perioade.Aveau un mic drept , si anume pasunatul pe terenurile commune si in paduri, dar numarul turmei si vietatilor lor era limitat de primele legi in ceea ce priveste Cagotii. Li se interzisese printr-un act sa aiba mai mult de 20 oi, un porc, un berbec si 6 gaste. Porcul era destinat ingrasarii si taiat pentru mancarea din timpul iernii, lana oii era pentru imbracaminte; dar daca oaia facea miei, le era interzis sa-I manance. Singurul lor beneficiu de pe urma acestei cresterii era ca ei puteau pastra cea mai puternica si mai buna oaie decat sa le pastreze pe cele batrane. In Martimas, autoritatile comunei veneau si numarau stocul fiecarui cagot. Daca aveau mai mult decat numarul permis, ii erau confiscate, jumatate mergea la comuna, jumatate la destinatar sau primarul comunei. Saracele vietati erau limitate la o cantitate obisnuita si trebuia sa colinde in cautare de iarba.In timp ce turmele localnicilor puteau sa rataceasca hai hui in cautarea celor mai dulci ierburi, umbra cea mai deasa sau cea mai rece balta unde sa stea in zilele caniculare sis a-si intoarca lenes partile pestritee, oile si porcul cagotilor trebuia sa invete niste limite imaginare, pe care daca le-ar fi trecut, oricine i-ar fi putut prinde si omori , pastrand o parte din carne pentru ei si restituind gratios proprietarului partile inferioare. Totusi , orice dauna provocata de oi, era correct evaluate si cagotul platea pentru ea mai mult decat ar fi facut-o orice alt om.Daca un cagot isi parasea coliba saraca si se aventura in orase, chiar si pentru a oferi serviciile ce i se cereau, i se ordona de catre autoritatile municipal sa astepte sis a-si aminteasca conditia lor grobiana.In toate orasele si satele, cartierele mar ice se intndeau de ambele parti ale Pirineilor-in toate partile Spaniei- li se interzisese sa cumpere sau sa vanda orice era comestibil, sa mearga pe mijlocul strazii (estimate foarte bine), sa nu vina inainte de rasarit si sa nu fie gasiti in oras dupa apus, insa datorita faptului ca erau aratosi si desi purtau semne naturale ale rasei lor (despre care as putea vorbi ore in sir), Cagotii nu erau usor de diferentiat de catre trecatorii ocazionali de alti oameni. Ei erau obligati sa poarte semen distinctive care ar trebui sa fie vizibile ochiului si n majoritate aoraselor s-a decretat ca semnul exterior al unui cagot ar trebui sa fie un material rosu cusut in mod evident pe partea din fata a rochiei. In alte orase semnul cagotilor era laba unei rate sau a unei gaste atarnata de umarul lor stang, astfel incat sa fie vazuta cand erau intalniti. Dupa o vreme, cel mai potrivit semn,o bucata de material galben, taiat in forma de laba de rata, a fost adoptat. Daca vreun cagot era prins intr-un oras sau sat fara insinga lui, trebuia sa plateasca o amenda e 5 sous si I se luau hainele. Se astepta de la ei sa se indeparteze de orice trecator ca s anu li se atinga hainele saus a stea nemiscati intr-un colt sau la trecere. Daca li se facea sete in zilele in care treceau prin acele orase , unde prezenta lor era cu greu admisa, nu aveau niciun mijloc sa-si potoleasca setea deoarece le era interzis sa intre in vreo tavern sau tabaret. Chiar si apa care tasnea dintr-o fantana obisnuita, le era interzisa.Departe , in satul lor sordid, aveau o fantana a cagotilor si nu li se permitea sa bea alta apa. Daca o femeie cagot avea de facut cumparaturi din oras, era posibil sa fie alungata din oras, daca mergea sa cumpere ceva in alta zid ecat luni- o zi in care toti ceilalti oameni puteau ramane in casa ca sa nu intre in contact cu rasa blestemata.In Tara Bascilor, prejudecatile si pentru o vreme chiar legile- au fost mai puternice impotriva lor decat oricare pe care le-am mentionat pana acum. Cagotul basc nu avea voie sa detina oi. Ar fi putut sa aiba un porc pentru aprovizionare, dar porcul sau nu avea dreptul sa pasca. Avea voie sa taie si sa care iarba pentru magar, care era celalalt animal pe care avea voie sa-l detina; si acest magar era permis, deoarece existenta sa era mai degraba un avantaj pentru asupritor, care se folosea de indemanarea Cagotului in ceea ce priveste mecanica, si ii placea sa poata fi transportat atat el cat si uneltele sale dintr-un loc in altul. Poporul era respins de stat. Ei nu aveau voie sa detina niciun post in micile guverne locale. Si abia erau tolerate de biserica, desi erau buni Catolici, si frecventau cu zel liturghia. Aveau voie sa intre in biserici numai printr-o usa mica pusa separate pentru ei, prin care niciodata nu trecea un om de rasa pura. Aceasta usa era joasa, astfel incat sa ii oblige sa faca o plecaciune. Cateodata era inconjurata de sculpture, care invariabil reprezentau o ramura de stejar cu un porumbel deasupra. Odata ce intrau, nu aveau voie sa se duca la apa sfintinta folosita de ceilalti. Aveau propriul lor recipient cu apa sfintita; si nici nu aveau voie sa ia din painea sfintita, atunci cand aceasta era data din mana in mana credinciosilor de rasa pura. Cagotii stateau in spate de tot, langa usa. Existau anumite limite- linii imaginare trasate pe naos si altar, de care ei nu aveau voie sa treaca. In unul sau doua sate mai tolerante din Pirinei, preotul le oferea Cagotilor painea sfintita stand de cealalta parte a limitei si dand fiecarei persone pe rand bucati de paine in varful unei lungi furculite de lemn. Atunci cand un Cagot murea, era inmormantat separat, intr-un lot de pamant aflat in partea de nord a cimitirului. Sub astfel de legi si prescriptii dupa cum le-am descris, nu este de mirat faptul ca el era in general prea sarac ca sa aiba ce lasa mostenitorilor sai; dar anumite bunuri erau confiscate si date poporului. Singura proprietate de care cei care nu erau din rasa lui refuzau sa se atinga era mobila. Aceea era pangarita, infectioasa, murdara nepotrivita pentru altcineva inafara de Cagoti.Atunci cand vreme de cel putin trei secole, obiceiurile si parerile predominante in ceea ce priveste acest popor asuprit erau de asa natura, nu este surprinzator sa citim despre izbucniri ocazionale de violenta feroce din partea lor. De exemplu, in Pirineii de Jos, abia au trecut aproximativ o suta de ani de cand Cagotii din Rehouilhes s-au revoltat impotriva locuitorilor orasului invecinat Lourdes si i-au invins prin puterile lor magice, dupa cum se spune. Oamenii din Lourdes au fost cuceriti si omorati, iar capetelor lor insangerate si palide au servit triumfatorilor Cagoti drept mingii de bowling. Parlamentele locale incepusera la vremea accea sa inteleaga cat de despotica era condamnarea publica la care erausupusi Cagotii, si nu inclinau sa aplice o pedeapsa foarte severa. In consecinta, decretul parlamentului din Toulouse i-a condamnat la moarte numai pe conducatorii Cagoti implicate in aceasta incaierare si de atunci inainte niciun Cagot nu mai avea voie sa intre in orasul Lourdes prin nicio poarta inafara de cea numita Capdet-pourtet: aveau voie numai sa mearga sub santurile de scurgere pluviale si nu aveau voie sa stea, sa manance sau sa bea in oras. Daca incalcau oricare din aceste regulii, parlamentul a decretat, in spiritul lui Shylock, ca Cagotilor neascultatori sa le fie taiate doua fasii de carne, care sa nu cantareasca mai mult de doua uncii fiecare, de pe fiecare parte a coloanei vertebrale.In secolele 14, 15 si 16 sa omori un Cagot nu era considerata o crima mai mare decat sa distrugi un parazit de nesuportat. Un cuib de Cagoti, asa cum a fost atestat, s-a adunat intr-un castel pustiu din Mauvezin in jurul anului 1600; si, in mod sigur, au fost niste vecini nu foarte agreabili, din moment ce se bucurau de o reputatie de magicieni; si, prin niste secrete acustice care le erau cunoscute lor, se auzeau tot felul de gemete si suspine in padurile invecinate, spre frica oamenilor buni de rasa pura care nu puteau sa taie o ramura vestejita pentru a face focul, dar un anumit sunet nepamantesc parea sa umple aerul, si nici sa bea apa care nu era otravita, deoarece Cagotii continuau sa isi umple ulcioarele de la acelasi izvor. Acestor neplaceri se adaugau furtisagurile continue din vecinatate care ii faceau pe locuitorii din orasele si satucurile adiacente sa creada ca aveau motive suficiente sa isi doreasca sa ii omoare pe toti Cagotii din castelul din Mauvezin. Dar acesta era inconjurat de un sant si era accesibil numai pe un pod basculant; pe langa asta Cagotii erau aprigi si vigilenti. Cineva, totusi, si-a propus sa le castige increderea si, in acest scop, s-a prefacut sa s-a imbolnavit aproape de poteca lor, astfel incat pe cand se intorgeau la fortareata lor, l-au zarit si l-au luat inauntru, l-au insanatosit si s-au imprietenit cu el. Intr-o zi, cand toti se jucau popice in padure, prietenul tradator a plecat de la petrecere pretestand ca ii era sete si s-a intors la castel, tragand podul in sus dupa ce trecuse pe el, astfel luandu-le orice mijloc de scapare spre adapost. Apoi, dupa ce a urcat in cea mai inalta parte a castelului, a suflat intr-un horn si cei din rasa pura, care asteptau un fel de semn, s-au napustit asupra Cagotilor in timp ce acestia se jucau si i-au omorat pe toti. Pentru aceasta crima, nu am gasit nicio pedeapsa decretata in parlamentul din Toulouse sau in alta parte.Intrucat casatoria casatoria unei rase pure cu un cagot era interzisa cu desavarsire si existau carti cu numele si locuitorii cagoti din fiecare comuna, acesti oameni nefericiti nu aveau nicio speranta in a se amesteca cu restul populatiei.Daca avea loc o casatorie intre cagoti, i se cantau cuplului cantece satirice. Aveau deasemenea menestreli si multe din povestile lor de dragoste sunt inca cunosute in Bretania. Dar ei nu au incercat sa faca represalii satirice sau abusive. Dispozitia lor era prietenoasa si aveau o inteligenta ascutita. Cu siguranta aveau nevoie de aceste doua calitati si dragostea pentru munca mecanica pentru a le face traiul tolerabil.In final, ei au inceput o petitie pentru a primi protective din partea autoritatilor si , spre sfarsitul secolului al XVII-lea , puterea judiciara a fost de partea lor. Dar nu au castigat mult din asta. Legea nu putea sa domine obiceiul si in cei 10 sau 20 ani de dinaintea Revolutiei Franceze, prejudecata francezilor in ceea ce ii priveste pe cagoti a cunoscut o aversiune pozitiva si feroce.La inceputul secolului 16, cagotii din Navara s-au plans Papei ca au fost exclusi din fratie si acuzati de biserica,pentru ca stramosii lor il ajutasera pe un anume conte, Raymond de Toulouse in revolta sa din Marea sfanta (?) Acestia din urma l-a implorat sa nu puna asupra lor pacatele parintilor lor. Papa a emis o ?? Pe 13 mai,1515,ca acestia sa fie tratati bine si sa aiba aceleasi beneficii ca ceilalti. L-a insarcinat pe Don Juan de Santa Maria din Pampeluna pentru a vedea executarea taurului. Dar Don Juan era incet,si bietii spanioli cagoti devenisera nerabdatori,si voiau putere seculara.astfel ei au aplicat la Cortes de Navarre,si erau in contradictie in mai multe domenii. Mai intai,se zicea ca stramosii lor nu avusesera nimic de-a face cu Raymond,contele de Toulouse,sau cu vreun asemenea personaj cavaleresc;ca ei erau de fapt descendentii lui Gehazi,servitorul lui Elisha (a doua carte din Kings,al cincilea capitol,al 27-lea vers),care fusese blestemat de stapanul lui pentru frauda contra lui Naaman,si osandit,cu descdentii sai,sa fie leprosi pentru totdeauna.Name,....ce poate sa fie mai clar de atat? Iar daca asta nu e de ajuns,si ne spuneti ca cagotii nu sunt leprosi acum,noi va spunem ca exista doua tipuri de leprosi,unul evident si celalalt,insesizabil, chiar si persoanei ce sufera de asta.in plus,este vorba de tara,unde calca cagotii,iarba se vestejeste,dovedind.caldura nenaturala a corpului sau.Multi martori credibili si de incredere va vor spune de asemenea ca, daca un Cagot tine in mana un mar proaspat cules, acesta se va zbarci si se va usca intr-o ora la fel de mult ca si cand ar fi fost tinut o iarna intreaga intr-o camera uscata. Ei sunt nascuti cu cozi; desi parintii lor sunt suficient de sireti cat sa le taie imediat. Va indoiti de asta? Daca nu este adevarat, de ce copiilor de rasa pura le face placere sa coasa cozi de oi oricarui Cagot care este prea absorbit de munca sa pentru a-I observa? Iar mirosul lor corporal este atat de oribil si de detestabil incat arata ca acestia trebuie sa fie eretici ai unei descrieri infame si fatale caci nu ne dam seama de mirosul placut al muncitorilor bun si de parfumul de sfintenie. Acestea erau argumentele pentru care Cargotii erau aruncati inapoi intr-o pozitie mai rea ca oricand in ceea ce priveste drepturile lor de cetateni. Papa a insistat ca acestia sa isi primeasta toate privilegiile bisericesti. Preotii spanioli nu au spus nimic, dar in liniste au refuzat sa le permita Cagotilor sa se amestece cu ceilalti credinciosi, fie ei mori sau in viata. Rasa blestemata a obtinut legi in favoarea sa de la imparatul Charles al V-lea; pe care, totusi, nu exista nimeni ca sa le aplice. Ca un fel de razbunare pentru dorinta lor de supunere si pentru impertinenta lor de a indrazni sa se planga, toate uneltele lor au fost luate de catre autoritatile locale: un om batran si toata familia sa au murit de fome, caci nu le-a mai fost permis sa pescuiasca. Nu aveau voie sa emigreze. Chiar si cand isi mutau locuintele sarace din lut, dintr-un loc in altul, trezeau furie si suspiciuni. Pentru a fi siguri, in 1695, guvernul spaniol le-a ordonat magistratilor sa caute toti Cagotii si sa ii dea afara in mai putin de 2 luni, sub amenintarea ca altfel vor plati cate 50 ducati pentru fiecare Cagot ramas in Spania dupa expirarea timpului. Locuitorii satelor s-au revoltat si i-au batut si izgonit pe toti din rasa nenorocita care se aflau in vecinatatea lor; dar francezii erau in garda impotriva acestei navale silite si le-au refuzat intrarea in Franta. Multi au fost vanati pana in zonele neospitaliere ale Pirineilor si acolo au murit de foame sau au devenit prada pentru animale salbatice. Au fost obligati sa poarte atat manusi cat si pantofi cand au fost pusi astfel pe fuga, altfel pietrele si iarba pe care le calcau si balustradele podurilor de care se tineau cand treceau ar fi devenit, conform credintei populare, veninoase.