TRADITIONALISMULIN GRADINA GHETSEMANIVASILE VOICULESCU

Traditionalismul este o miscare literara conservatoare ce cunoaste la inceputul secolului XX doua orientari: samanatorismul si poporanismul, care se manifesta in prioada interbelica pein gandirism. Traditionalismul cultiva teme precum: viata satului, folclorul, obiceiuri, traditii, istoria nationala, miturile si religia.

Doua reviste importante, care sustin traditionalismul sunt „Gandirea” (Nechifor Crainic) si „Viata romaneasca” (Gabaret Ibraileanu). Revista „Gandirea”apara valorile nationale prin cultivarea temei istorice, folclorice si religioase, manifestand o atitudine ostila fata de civilizatia moderna. Revista „Viata romaneasca” manifesta simpatie fata de tarani, de unde remarcam frecventa temei rurale si a necesitatii luminarii poporului prin cultura, manifestand rezerve fata de modernism, care e considerat decadent.

Poezia „In gradina Ghetsemani” alui Vasile Voicluescu face parti din volumul „Parga” aparut in anul 1921.Sursa de inspiratie a operei o constituie Noul Testament, adica evangheliile luui Matei, Marcu, Luca si Ioan,

in care este relatat momentul de ezitare omeneasca a lui Iisus, dar si de supunere in fat vointei Domnului. Este vorba despre rugaciunea lui Iisus din gradina Ghetsemani de langa muntele Maslinilor, in noaptea care preceda arestarea sa de catre soldatii romnani condusi acolo de apostolul Iuda. Acest tablou este detaliat si in Biblie, aratandu-se patimile lui Iisus: „Parintele Meu, de este cu putiinta, treaca de la Mine paharul acesta! Insa nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voiesti ... si iarasi ducandu-se a doua oara, s-a rugat zicand: Parintele Meu, daca este cu putiinta sa treaca acest pahar, ca sa nu-l beau, faca-se voia Ta”.

Alegand acest episod bibilic, Vasile Voicluescu prezinta momentul de indoiala si de rezistenta in fata sacrificiului. Poetul priveste rugaciunea lui Iisus ca o lupta cu soarta, ca un refuz al asumarii destinului tragic.

Tema poeziei este religioasa si prezinta un moment de cumpana a lui Iisus. Intreaga poezie e construita in jurul naturii duale a lui Iisus: latura umana, pamanteana de Fiu al Omului si latura divina, cereasca de Fiu a lui Dumnezeu.

In prima strofa predomina latura umana a lui Iisusm punandu-se accentul pe suferinta fizica prin imaginea vizuala „cazut pe branci” si metafora „sufori de sange”. Durerea lui Iisus este atat de intensa incat primeste proportii cosmice, idee exprimata prin intermediul imaginii auditive „si-amarnica-i strigare starnea in slavi furtuna”. Metafora „sudori de sange” este expresia patimilor pe care trebuie sa le indure Iisus in momentul abandorii sale de catre Dumnezeu.

Cea de-a doua strofa infatiseaza drama omeneasca a lui Iisus, fiind surprinsa lupta dintre trup si sufltet, pamantesc si divin. Epitetul metaforic „nendurata” sugereaza iamginea unui Parinte neinduplecat. Iisus nu vrea sa accepte „infaima bautura”, purtarea acestuia opunandu-se mortii biologice, in ciuda chemarii absolutului. Setea lui Iisus este semn al suferintei uriase: „Si-o sete uraiasa sta sufletul sa-i rupa ...”, cu toate acestea Iisus nu cere paharul, acesta fiind obligat sa il accepte.

Strofa a treia prezinta sfarsitul luptei dramtice dintre trup si suflet a lui Iisus. Cuvantul „sterlici” se refera la petele rosiatice si apoi vinetii ce apar pe fetele oamenilor muribunzi. Folosirea acestui cuvant ilustreaza tendinta scriitorului de a apela la termeni regionali si populari. Posedand o bogata paleta colorista, Vasile Voiculescu prezinta imaginea antitetica a veninului (suferinta) si a mierii (bucuria unui nou inceput).

Ultima strofa evoca un peisaj tragic, proiectia exterioara a dramei interioare a lui Iisus. Natura se afla in consonananta cu trairile interioare a lui Iisus, exprimand noua geneza spirituala. Foarte sugestiva este personificarea maslinilor: „se framantau”, „vor sa fuga din loc”. Gradina Ghetsemani este o gradina „a vraiestei”, semn ca omenirea se va afla de acum intr-o noua era, cea a crestinismului. „Ulii de seara „ ce dau roata dupa prada sugereaza faptul ca Iisus si-a acceptat destinul tragic.

Semnificatia poeziei este aceea ca refuzul mortii reprezinta de fapt refuzul vietii adevarae al vietii vesnice, refuz provenit din dificultatea omului de a se desparti de viata pamanteasca: „Dar falcile-nlestandu-si cu ultima putere / Batandu-se cu Moartea / Uitase de Viata”. Sorbirea bauturii „infame” si regeneratoare in acelasi timp se face intr-o uitare de sine, idee exprimata de ultime doua versuri ale strofei.