Screening Ul
-
Upload
emilia-ghita -
Category
Documents
-
view
217 -
download
2
description
Transcript of Screening Ul
UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE ŞTIINŢE
DEPARTAMENTUL DE FIZICĂ
PROGRAM POSUNIVERSITAR DE FORMARE ŞI DEZVOLTARE
PROFESIONALA CONTINUĂ
OPTICĂ ŞI OPTOMETRIE
LUCRARE DE ABSOLVIRE
COORDONATOR ŞTIINŢIFIC
CONFERENŢIAR DR. MARIANA OSIAC
ABSOLVENT
MOTOONU GEORGIANA
CRAIOVA
2016
UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE ŞTIINŢE
DEPARTAMENTUL DE FIZICĂ
PROGRAM POSUNIVERSITAR DE FORMARE ŞI DEZVOLTARE
PROFESIONALA CONTINUĂ
OPTICĂ ŞI OPTOMETRIE
SCREENINGUL OFTALMOLOGIC LA COPII
COORDONATOR ŞTIINŢIFIC
CONFERENŢIAR DR. MARIANA OSIAC
ABSOLVENT
MOTOONU GEORGIANA
CRAIOVA
2016
CUPRINS
1. Introducere……………………………………………………..pag 4
2. Dezvoltarea aparatului vizual la copii…………………………pag 6
3. Importanţa anamnezei…………………………………………pag 10
4. Testarea oftalmologică în scop preventiv……………………..pag 12
5. Concluzii………………………………………………………pag 19
6. Bibliografie……………………………………………………pag 20
3
INTRODUCERE
Un procent covîrşitor din procesul de învăţare la copii este determinat de
abilitatea lor de a vedea , 80% din informaţia primită este de natură vizuală.
Pentru că aceştia nu realizează dacă vederea este mai slabă , percepţia lumii
înconjurătoare este alterată.
În colectivitate aceştia pot întîmpina dificultate în a învăţa, poate căpăta
o anumită reticienţă în desfăşurarea activităţilor cotidiene, necesitînd îngrijiri
speciale. Dacă unul dintre ochi va transmite o imagine diferită de celălalt ochi,
creierul va ajunge să ignore imaginile trimise şi astfel să “excludă” ochiul mai
slab pîna acesta nu mai este utilizat. Această afectare se numeşte ambliopie iar
copiii trataţi în primii ani de viaţă, au cele mai mari şanse de recuperare a vederii
După vîrsta de 7 ani , recuperarea este tot mai dificilă.Cu cît tulburările de
vedere sunt depistate mai precoce , cu atît şansele de recuperare şi de a avea o
vedere normală sporesc.
Asociaţia Americană de Oftalmologie recomandă o prima examinare
oftalmologică între 6 luni şi un an, în momentul intrării în colectivitate ,la vîrsta
de 3 ani şi la 5 ani.
Un prim screening poate fi efectuat sugarului de către parinţi sau medicul
pediatru care poate urmări menţinerea contactului vizual, alinierea globilor 4
oculari după vîrsta de 6 luni, urmărirea unui obiect colorat.
La copiii care aparent nu prezintă o problemă legată de vedere sau de
poziţia ochilor, un control se poate efectua între 3 şi 5 ani , cînd copilul poate
colabora şi se poate testa şi acuitatea vizuală la un panou cu desene , un tabel
Snellen, sau la cifre .
DEZVOLTAREA APARATULUI VIZUAL
5
În timpul vieţii intrauterine dezvoltarea anatomică şi chiar functională se
desăvîrşeste în ultimele luni. În momentul naşterii stimularea luminoasă
acţionează asupra aparatului vizual, anatomic format pentru a-i asigura o
dezvoltare normală.
Funcţia vizuală la naştere este rudimentară şi ea devine din ce în ce mai
complexă .La naştere nou născutul are o acuitate vizuală slabă. La 6 luni se
dezvoltă macula şi apare senzaţia de formă. Mişcările oculare la început
necoordonate devin din ce în ce mai simetrice. Se poate afirma că la 6 luni
reflexul de fixare este format şi se poate asocia pentru scurte perioade de o
convergenţa binoculară.
La vîrsta de un an şi jumătate începe dezvoltarea vederii binoculare.
Sinergia dintre convergenţă şi acomodaţie se stabileşte între 2 ani şi jumătate şi
3 ani. În această perioadă acuitatea vizuală atinge o valoare de 2/3. Se
recunoaşte că la vîrsta de 5 ani vederea binoculară este bine dezvoltată, deşi
perfecţionarea ei este posibilă pîna la 10 ani.
Ochii care au refracţia normală se numesc emetropi.
Miopia, hipermetropia şi astigmatismul reprezintă varietaţi de ametropie
şi sunt realizate prin incapacitatea optică a ochiului de a forma imagini vizuale
exact pe retină şi au ca rezultat scăderea vederii. Tulburarile de refracţie pot sa
fie permanente, congenitale, ereditare , ori pot sa aibă un caracter trecător.6
Miopia apare de obicei în copilărie, obiceiul unor copii de a ţine cartea
prea aproape de ochi poate să ducă la instalarea unei miopii şcolare către vîrsta
de 10-12 ani, aceasta nu are nici caracterul progresiv şi nici malignitatea miopiei
ereditare. În momentul in care încearcă să vadă la distanţă , miopul se
concentrează şi işi micşorează fanta palpebrală. Mulţi miopi au un
comportament care traduce nesiguranţă şi precauţie în locomoţie.
Astigmatismul este o ametropie asferică caracterizat prin puterea de
refracţie diferită a ochiului la nivelul aceluiaşi meridian sau a două meridiane
perpendiculare. Inegalitatea refracţiei pe diverse meridiane face ca imaginea
unui punct sa fie văzut ca o suprafaţa , iar razele de lumina venite de la infinit nu
se întîlnesc într-un focar unic , ele formînd un conoid. În astigmatismele mici
copii pot acuza oboseală oculară mai ales la activitaţi de precizie.
Astigmatismul mic este uşor neutralizat de copii şi tineri ,dar devine manifest
după vîrsta de 15 ani, corectarea trebuie facută progresiv.
Hipermetropia este un viciu de refracţie care nu devine manifest decît
dacă este suficient de mare ca să nu poată fi compensat de acomodaţie, în aceste
cazuri copiii se pot plînge de oboseală oculară, cefalee, clipit frecvent,ochi roşii.
Dacă unul dintre ochi este mai hipermetrop, atunci vederea devine inegală, ochii
nu mai sunt întrebuinţati egal în actul de fuziune al imaginilor şi astfel apare
strabismul. Marea importanţă a strabismului rezidă în faptul că determină
ambliopia într-un procent ridicat. Mecanismele care acţioneaza în producerea
ambliopei sunt multiple şi încă insuficient clarificate. Singura noţiune clară este
7
aceea din ambliopia strabică. O lege general valabilă arată că un organ care nu
lucrează pierde o parte mai mult sau mai puţin din capacitatea sa funcţională.
Această diminuare funcţională la nivelul ochiului se produce printr-o inhibiţie
care vine de la centrii superiori ai cortexului vizual. Inhibiţia este la început
facultativă deoarece dacă se acoperă ochiul director, ochiul deviat se
redresează, iar scotomul de neutralizare dispare. Dacă ambliopia persistă mai
mult timp şi ochiul deviat este totdeauna acelaşi, inhibiţia devine profundă şi
definitivă.
1. După etiologie ambliopia poate fi:
- strabică : survine la subiecţii cu strabism fară leziuni ale fundului de
ochi,
- ex-anopsia sau prin lipsă de utilizare : survine atunci cînd există un
obstacol în calea vederii, astfel o ptoză palpebrală sau o cataractă
congenită operată tardiv,
- prin anizometropie: o diferenţă de refracţie între cei doi ochi face ca
imaginea mai puţin bună sa fie abandonată
- congenitală organică: o ipoteză atribuie ambliopia unor leziuni organice,
iar altă ipoteză tulburărilor funcţionale,
- fară cauză evidentă: de exemplu mici vicii de refracţie de 0,5- 1
dioptrie sau strabisme latente cu unghi mic de deviaţie
2. După acuitatea vizuală ambliopia se clasifică:
1. ambliopie mare cu acuitate vizuală sub 1/108
2. ambliopie medie cu acuitate vizuală situată între 1/10 -3/10,
3. ambliopie uşoară cu acuitate vizuală situată între 4/10 şi 8/10,
Metode de tratament în ambliopie:
Ocluzia este cea mai veche metodă folosita în tratamentul pleoptic al
strabismului si al ambliopiei. Eficacitatea fiind de 65 % în perioada
sensibilă (1-3 ani)
Tratamentul ambliopiei prin utilizarea autotreningului computerizat video
se bazează pe analiza computerizată a biocurenşilor analizatorului optic al
creierului pacientului – Ambliocor 08-1 şi utilizarea metodei
computerizate Eye. Eficacitatea metodelor este de circa 85%.
Combinarea ocluziei cu alte programe computerizate , bazată pe
efectuarea de către copil a exerciţiilor pentru atenţie vizuală, sporeşte
eficacitatea prcesului de dezambliopizare şi reduce termenele de
recuperare .
IMPORTANŢA ANAMNEZEI
Parinţii trebuie să acorde importanţă ochilor copilului la fel cum fac si cu
9
celelalte parti ale corpului, pentru a depista eventuale afecţiuni de timpuriu.
În cazul măsurilor profilactice, accentul trebuie pus pe depistarea precoce a
cazurilor. Examenele profilactice in masă, în grădiniţe şi în şcoli vor depista
viciile de refractive, anizometropiile, ambliopiile nestrabice, dereglarea
echilibrului oculomotor.
Problemele medicale oculare existente la membrii familiei necesită o
verificare precoce a stării oculare a copiilor pentru depistarea unor probleme
secundare.
Semnele de alarmă care pot apărea la orice vîrstă şi pot fi asociate viciilor
de refractie sunt deviaţii oculare (strabismul), mişcarea rapidă a ochilor
(nistagmus), ochi iritaţi, lăcrimare, clipit frecvent, prurit ocular, micşorarea
fantei palpebrale, poziţii vicioase ale capului prin înclinarea capului sau
apropierea excesivă.
Alterarea vizuală ireversibilă poate fi prevenită prin diagnosticarea bolilor
precum cataractă, glaucom sau retinopatia prematură în primele 3 luni de viaţă.
În acest scop copii premature sunt incluşi într-un program de screening national,
retinopatia de prematuritate putînd fi stopată prin tratament adecvat. Copiii care
au avut această afecţiune prezintă un risc mai mare pentru apariţia altor afecţiuni
oftalmologice.
Atunci cînd în urma consultului oftalmologic se decide că nu sunt
probleme oculare , copilul ar trebui văzut de medic măcar odată la 2 ani pîna la
10
vîrsta şcolară şi o dată pe an după 6 ani.
TESTAREA OFTALMOLOGICĂ
Examenul oftalmologic efectuat în cabinet în scop preventiv la copii va evalua:
I. aspectul şi poziţia globilor oculari11
II. examinarea biomicroscopică a polului anterior
III. acuitatea vizuală prin metode specific vîrstei copilului ( acuitatea vizuală
preferenţială, desene, cifre, litere)
IV. refracţia (măsurarea dioptriilor) înainte şi la nevoie după cicloplegie
(folosirea de picături de dilatare a pupilei)
V. vederea stereoscopică
VI. simţul cromatic
I. Poziţia corectă, paralelă a ochilor este asigurată de tonusul celor 6 perechi
de muşchi extraoculari care sunt implicate în mişcarile ochilor.
Tonusul şi mişcarea acestor muşchi sunt coordonate de centrii din sistemul
nervos central. Cînd echilibrul acestor centrii sau muşchi se dereglează
apare strabismul.
Examenul motilitaţii oculare urmareşte evaluarea mişcărilor globului
ocular în diferite direcţii de privire, lateral, sus, jos, oblic, sus-jos, şi de
convergenţă. Se solicită copilului urmărirea de la 30-40 cm a unui
instrument ajutător cu care îi captăm atenţia.
Cover testul (examenul sub ecran ) Constituie metoda cea mai utilizată
pentru aprecierea poziţiei reciproce a ochilor cu ajutorul reflexului cornean. Se
urmăreşte mişcarea de revenire a ochiului la starea dinaintea acoperirii sale.
Caracteristicile acestei mişcari şi în special rapiditatea cu care ea se face dau
indicaţii utile, cu cît revenirea este mai rapidă, cu atît reacţia de apărare contra 12
deviaţiei este mai puternică.
II. Biomicroscopia este o tehnică de examinare microscopică prin realizarea
de secţiuni optice ale mediilor oculare. Examenul se realizează prin
obţinerea unei iluminări în focar, cu ajutorul unei lampi cu fanta care
realizează o veritabilă secţiune optică a mediilor transparente, asociată cu
utilizarea unui microscop care dă o imagine marită. Cu ajutorul
biomicroscopului se examinează filmul lacrimal, conjunctiva, corneea,
camera anterioară, irisul, pupila, cristalinul, vitrosul anterior şi posterior.
Tensiunea intraoculară fiziologică (oftalmotonusul) este asigurată de
13
echilibru dintre producerea umorii apoase la nivelul proceselor ciliare şi
evacuarea ei la nivelul trabecului sclerocornean, situate în unghiul
iridocornean. Măsurarea tensiunii oculare se poate face prin mai multe
metode, la copiii peste 3 ani se folosesc tonometre non- contact , aparatul
nu atinge ochiul în timpul măsurării tensiunii, resimindu-se doar un jet de
aer direcţionat spre cornee.
III. Acuitatea vizuală reprezintă capacitatea de a deosebi forma obiectelor în
spaţiu. Ea cupinde două aspecte distincte: vederea centrală determinată
clinic prin măsurarea acuitaţii vizuale, vederea periferică care se exprimă în
clinică prin examenul cîmpului vizual. Examinarea clinică a acuităţii
vizuale utilizează tabele speciale care conţin litere, cifre , semne sau desene,
numite optotipi. Optotipii standardizaţi au 10 rînduri de semne şi fiecare
rînd corespunde unei valori de la 0.1 la 1 acuitate vizuală. Examinarea se
face la lumina zilei sau în camera puţin obscură, pacientul va fi aşezat la o
distantă de 5 m considerat “infinitul oftalmologic” , se practică separat la
fiecare ochi, la început fără lentile corectoare , apoi dacă este nevoie se vor
utiliza lentile din trusa de lentile care să corecteze o anumită ametropie.
Trusa de proba cu lentile corectoare
14
Exemplu de optotip pentru copii
Refracţia la copii se poate realiza cu ajutorul autorefractometrului
Plusoptix. Avantajul major este că acesta este un aparat portabil, care se
foloseşte la o distanţă confortabilă pentru cei mici, de 1 metru. Testarea este
uşoară , rapidă, astfel aparatul masoară dioptriile, depistează astigmatismul,
indică axul ,indică distanţa pupilară şi dimensiunea pupilei , verifică simetria
15
fixaţiei. Poate fi folosit de la vîrsta de 6 luni pentru a detecta riscul dezvoltării
ambliopiei. Criteriile de referinţă sunt introduce pentru diferitele grupe de
vîrstă şi parametrii. Programul dispozitivului Plusoptix S09 compară în mod
automat rezultatele masurătorilor cu criteriile de referinţă şi oferă un rezultat
de “ trecere a testului “ sau “necesitate consult” . Sensibilitatea şi specificitatea
depind de criteriile de referinţă folosite. In cazul în care examenul screening
este pozitiv copilul va fi trimis spre evaluare, către medicul specialist.
IV. Vederea binoculară este capacitatea ochiului uman de a vedea obiectele
înconjuratoare într-o singură imagine cu toate că le privesc în acelaşi timp
cu amîndoi ochii.
S-au stabilit 3 grade sau etape ale vederii binoculare:
1) Perceperea simultană este facultatea de a percepe imaginile celor două
retine în mod simultan16
2) Fuziunea este facultatea de a contopi mintal imaginile primite prin puncte
corespondente ale celor două retine şi de a le interpreta ca o imagine unică
3) Stereoscopia reprezintă suprapunerea celor două imagini retiniene
recepţionate de encefal într-o singură imagine tridimensională.
Persoanele cu ochi leneş nu au vedere stereoscopică. Acest fapt se poate
utiliza pentru a detecta ambliopia.
Efectul stereoscopic se poate obtine şi folosind culorile complementare
roşu –verde. În loc de suprapunere a doua teste stereoscopice se pot
suprapune doua desene diferit colorate ( aceleaşi desene realiyate cu
puncte multiple).Se utilizează sticlă roşie pe un ochi si verde pe
celălalt.Cele două culori diferite (cele două lungimi de undă diferite)
separă cîmpurile si figurile vor apărea tridimensionale. Distanţa de
examinare este 40-45 mm.
V. Simţul cromatic reprezintă capacitatea ochiului de a distinge culorile, deci
de a realiza o vedere colorată. Se cercetează cu ajutorul unor tabele
cromatice la copii, a semnelor luminoase colorate (metoda cromatoscopică).
Examenul simţului cromatic trebuie să precizeze dacă este normal sau nu.
17
CONCLUZII
18
Copiii sunt viitorul nostru preţios si valoros. Totuşi datorită neglijenţei
sau a lipsei de educaţie medicală, copiii pot face boli din ce in ce mai greu
de tratat.
Diagnosticul timpuriu şi tratamentul corect sunt esenţiale pentru sănătatea
ochilor copilului.
Nu exista limită de vîrstă pentru examenul oftalmologic, orice problemă
oculară ar trebui investigată.
Schimbarea unor percepţii populare potrivit cărora “ va trece cu timpul”,
netratînd afecţiunea copilul va deveni un adult cu o vedere deficitară.
Soluţia este responsabilizarea populaţiei privind importanţa controlului
oftamologic preventiv la copii de la vîrste fragede sau în cel mai tîrziu
în momentul integrării în colectivitate.
BIBLIOGRAFIE
19
Ontogeneza umană - Marin Gh Iacob,Anca Musetescu
Strabismul – Florica Constantin, Marius Aconiu,Paul Cernea
Fiziologie oculară- Paul Cernea
Corelaţii între patologia oculară şi patologia generală- Dr C Paraipan
Recuperarea bolnavilor oculari , Vol 1-Felicia Zamfirescu, Margescu
Florea Marin
Cum interpretam un examen ocular-Dr Henri A de Laet
Protocol clinic national “Strabismul la copii “Chişinau 2008
20