Traditia_Ortodoxa_35

7/31/2019 Traditia_Ortodoxa_35

http://slidepdf.com/reader/full/traditiaortodoxa35 1/40

Revist` de cultur` teologic` ortodox`

PUBLICAŢIE EDITATĂ DE MITROPOLIA SLĂTIOARA

Nr. 35,Martie 2012



Bucuria Maicii Domnului de Sfânta Înviere

Nu mai este astăzi pază În Edenul cel ceresc;

Uşa stă mereu deschisă Pentru neamul creştinesc.

Nu se mai socoate CruceaCa organ chinuitor;

Ea rămâne „Steagul Slavei”,Semnul cel biruitor.

Băutura cea amară De Hristos s-a îndulcit;Şi „împărăţia morţii” Pe vecie s-a zdrobit!

Bucură-te, Preacurată,Care ieri te-ai tânguit;

Iată, Fiul tău, cu slavă, Din mormânt a răsărit!

Toată firea prăznuieşte Învierea lui Hristos;Toate se îmbracă astăzi,Cu veşmânt prealuminos!

Îngerii şi pământenii Cântă azi acelaşi grai;

Iar Adam şi cu tâlharul Azi se veselesc în Rai.

Tu fiind mai înainte „Maica Sfintelor dureri”, Astăzi, eşti „a Slavei Maică”,Şi „a Sfintei Învieri!”

Biruinţa lui Hristos

Cei îngheţaţi se strâng în jurul focului, cei flămânzi se strâng în jurul mesei; cei care aurăbdat suferinţă mare în noaptea cea lungă se bucură la venirea zorilor; cei sleiţi de lupteaprige se veselesc la venirea biruinţei neaşteptate. O, Doamne, prin Învierea ta, Tu Te-ai făcut toate lucrurile pentru toţi oamenii! O, Preabogatule Împărate, cu un dar, Tu ai umplut toatemâinile noastre întinse către cer! Bucuraţi-vă, o, tu, cerule şi, o, tu, pământule, bucuraţi-vă!Bucură-te, o, tu, cerule, precum se bucură mama care îşi hrăneşte copiii cei flămânzi; bucură-te, o, tu, pământule, precum se bucură copiii la primirea hranei din mâinile mamei lor!

Biruinţa lui Hristos este singura biruinţă întru care se poate bucura întreaga lume, chiar de la începuturi până la sfârşit. Oricare altă biruinţă de pe pământ a deosebit şi încă îi deosebeşte pe oameni unii de alţii. Atunci când un împărat pământesc câştigă o victorie asupraaltui împărat, unul dintre ei se bucură, iar celălalt se întristează. Atunci când omul iese

biruitor asupra vecinului său, sub un acoperiş este cântare, iar sub celălalt este plângere. Nici o izbândă de bucurie de pe pământ nu este lipsită de otrava răutăţii: biruitorul obişnuit, de pe pământ, se bucură atât prin râsul său, cât şi prin lacrimile duşmanului său biruit. El nici nuvede cum loveşte răul prin mijlocirea bucuriei.

Cine nu s-ar bucura întru biruinţa Domnului nostru Iisus Hristos? El nu a fost biruitor pentru El, ci pentru noi. Biruinţa Lui nu L-a făcut pe El mai mare sau mai viu, sau mai bogat,ci pe noi ne-a făcut astfel. Biruinţa Lui nu este egoism, ci dragoste, nu este înşfăcare, ci dăruire. Cuceritorii pământeşti iau biruinţa asupra lor; Hristos este singurul Cuceritor care oaduce. Nici măcar un singur cuceritor pământesc, împărat sau căpetenie, nu doreşte cabiruinţa lui să-i fie luată şi dată altcuiva; numai Domnul Cel înviat dăruieşte biruinţa Lui cuamândouă mâinile, fiecăruia dintre noi şi nu este supărat, ci mai mult Se bucură atunci când

noi, prin biruinţa Lui, ne facem biruitori - cu alte cuvinte: mai mari, mai vii şi mai bogaţi decât am fost.Sfântul Nicolae Velimirovici



TRADIŢIA ORTODOXĂ publicaţie tipărită cu binecuvântarea

† Î.P.S. VLASIE MOGÂRZAN,ARHIEPISCOP ŞI MITROPOLIT

AL

BISERICII ORTODOXE DE STIL VECHI DIN ROMÂNIA

Revista TRADIŢIA ORTODOXĂ este publicaţie înregistrată laBiblioteca Naţională a României

Centrul Naţional de Numerotare Standardizată TRADIŢIA ORTODOXĂ / MITROPOLIA SLĂTIOARA

ISSN 1842-7499Editura „SCHIMBAREA LA FAŢĂ”

publicaţia respectă Legea nr. 594/2004 şi Legea nr. 186/2003,privind promovarea culturii scrise -

- toate drepturile rezervate -



TRADIŢIA ORTODOXĂNr. 35, Martie 2012

entru ca Biserica noastră să fie cu adevăratBiserică a lui Hristos, Biserică sobornicească, trebuiecu adevărat să-şi împlinească acest obiectiv major înrândul oamenilor. Şi totuşi, care sunt mijloacele deîmplinire a acestui obiectiv divino-uman?

Încă o dată, mijloacele sunt ele însele divino-umanefiindcă un obiectiv divino-uman poate fi împlinit doar

prin mijloace divino-umane, niciodată prin mijloace ome-neşti sau prin oricare altele. Tocmai din acest punct devedere Biserica se diferenţiază radical de orice este ome-nesc sau lumesc. Aceste mijloace nu sunt nimic altcevadecât practici ascetice şi virtuţi divino-umane. Iar acestea

pot fi practicate cum se cuvine doar de către asceţiidivino-umani, purtători de Hristos. Virtuţile dumne-zeiesc-omeneşti există într-o înrudire organică. Fiecareîşi are izvorul în cealaltă, completându-se una pe alta.

Prima dintre virtuţile ascetice este efortul credinţei:sufletele oamenilor trebuie să se străduiască neîncetat în-tru această virtute capitală; aceasta în-seamnă că sufletele credincioase tre-buie să se dăruiască lui Hristos fărărezerve şi fără compromisuri, după cevor fi coborât până în adâncurile fiin-ţelor lor şi se vor fi ridicat spre înălţi-mile divino-umane. Este un lucru e-senţial de a înrădăcina în oameni fap-tul că credinţa în Hristos este o virtutece depăşeşte hotarele strâmte ale ideii

de naţionalism, fiind ecumenică şi so-bornicească, treimică; şi că pentru celce crede în Hristos este necesară aştep-tarea lui Hristos şi doar a lui Hristos,în fiecare moment al vieţii sale.

Cea de-a doua virtute ascetică estevirtutea divino-umană a rugăciuniişi a postului. Aceasta este o virtutecare trebuie să devină o permanenţă,

un mod de viaţă al ortodocşilor, deve-nind suflet din sufletele lor, fiindcărugăciunea şi postul sunt atotputernice

mijloace oferite de Hristos spre a curăţi nu numai per-soana umană, dar şi societatea, oamenii, neamul ome-nesc, în general vorbind, de orice necurăţie.

Postul şi rugăciunea pot cu adevărat să cureţe su-fletele oamenilor noştri de orice fel de necurăţii şi de pă-cate (Mt. 17, 19-21; Luca 9, 17-29). Sufletele oamenilortrebuie hrănite permanent printr-o viaţă ortodoxă de ru-găciune. Postul şi rugăciunea nu trebuie folosite doar

pentru individ, sau pentru un popor, ci pentru toţi şi pentru toate; pentru prieteni şi pentru vrăjmaşi, pentrucei ce ne persecută şi ne dau la moarte, fiindcă în felulacesta creştinii se deosebesc de neamuri (Mt. 5, 44-45).

Cea de-a treia virtute divino-umană este cea adragostei: e vorba de dragostea care nu cunoaşte limite,

care nu se întreabă cine e vrednic şi cine nu, ci îi cu- prinde pe toţi; trebuie să-i iubim pe prieteni şi pe vrăj-maşi, pe păcătoşi şi pe răufăcători, fără să le iubeşti pă-catele şi crimele acestora. Ea îi binecuvintează pe ceiblestemaţi şi, precum soarele, ea străluceşte şi peste cei

răi şi peste cei buni (Mt. 4, 45-46).Această dragoste divino-umană trebuie cultivată în

inimile oamenilor fiindcă tocmai acest caracter sobor-nicesc al ei o diferenţiază de alte forme de iubire relativăşi egoistă: de cea de tip fariseic, de cea umanistă, de ceaaltruistă, de cea naţionalistă, precum şi de cea animalică.Dragostea lui Hristos este pururea atotcuprinzătoare. Eaeste dobândită prin rugăciune fiindcă e un dar al luiHristos. Numai inima ortodoxă se roagă cu intensitate:„Doamne al iubirii, dăruieşte-mi mie această dragoste aTa pentru toţi şi pentru toate!”

Cea de-a patra virtute este cea a umilinţei şi

smereniei. Doar cel ce este blând şi smerit cu inima poate linişti inimile crude, pline de tulburare: numai cel

blând cu inima poate smeri sufletele mândre şi trufaşe.

A arăta „blândeţe către toţi oamenii” este obligaţiafiecărui creştin adevărat (Tit. 3, 2). Dar omul devine cuadevărat blând şi smerit atunci când el îşi îndreaptăadâncul inimii către Domnul Iisus Hristos, El fiind singurul cu adevărat „blând şi smerit cu inima” (Mt. 11,29). Sufletul oamenilor trebuie îmblânzit cu blândeţea luiHristos. Orice om trebuie să înveţe să se roage aşa:„Blândule şi bunule Doamne, linişteşte-mi sufletul meutulburat!” Domnul S-a smerit pe sine cu cea mai mare

umilinţă. El S-a întrupat şi S-a făcut om.Ca să fii al lui Hristos atunci smereşte-te precum

un vierme: pune-te în situaţia celor ce sunt îndureraţi,

plini de tristeţe şi de necazuri, a celor ce se află în tul-burări şi sminteli. Smereşte-te mai tare decât toţi; fă-te

4

Misiunea lăuntrică a Bisericii noastre (II)Cum sa dobândim lăuntric mărturisirea Bisericii?




tuturor toate, dar după Hristos şi întru Hristos. Atuncicând nu ai smerenia Lui, roagă-te: „O, Dumnezeule Cel

plin de smerenie, învaţă-mă şi pe mine smerenia Ta!”Cea de-a cincea virtute ascetică este virtutea răb-

dării şi a umilinţei. Cu alte cuvinte, să pătimeşti toaterăutăţile, să nu răsplăteşti răul cu rău, să ierţi cu absolutăcompătimire orice atac, defăimare şi răutate. Iată ce în-seamnă să fii al lui Hristos: să te simţi mereu răstignit

lumii, persecutat de ea, agresat, scuipat şi desconsiderat. Lumea nu-i va accepta pe cei ce sunt purtători de Hristos, la fel precum nu L-ar accepta nici pe Hristos Însuşi. Mucenicia este starea în care creştinul aduceroade. Acest lucru trebuie împărtăşit oamenilor. Pentruortodocşi, mucenicia înseamnă purificare şi curăţie. A ficreştin nu înseamnă doar a răbda suferinţa cu bucurie, cia-i ierta plini de compătimire pe cei ce sunt cauza ei, a teruga lui Dumnezeu pentru ei aşa cum au procedat Dom-nul şi arhidiaconul Ştefan. Şi roagă-te aşa: „Îndelung-răbdătorule Doamne, dăruieşte-mi puterea de a răbda şiierta; fă-mă generos şi smerit”.

Misiunea Bisericii noastre este de a insufla acestevirtuţi divino-umane şi practici ascetice în modul de viaţăal oamenilor, de a le uni viaţa şi sufletul statornic cuaceste virtuţi divino-umane, hristice. Fiindcă în acesteaaflăm mântuirea sufletului de relele lumii şi de aceleorganizaţii lumeşti pierzătoare de suflet. Drept răspunsla ateismul „erudit” şi la canibalismul rafinat al civili-zaţiei contemporane, noi trebuie să promovăm acele per-sonalităţi purtătoare de Hristos, care cu blândeţea oilorvor risipi răutatea lupilor şi cu puritatea porumbeilor vorsalva sufletul oamenilor de la putreziciunea şi moarteaculturală şi politică. Trebuie să facem un efort ascetic în

numele lui Hristos ca răspuns la actul de cultură realizat în numele fiinţei europene dezintegrate şi decăzute, înnumele ateismului, civilizaţiei sau al lui antihrist.

Iată de ce sarcina majoră a Bisericii noastre esteaceea de a crea astfel de asceţi purtători de Hristos.Cuvântul de ordine care ar trebui auzit astăzi în cadrulBisericii este acesta: să revenim la asceţii hristofori şi laSfinţii Părinţi! Să practicăm şi noi nevoinţa şi virtuţileSfinţilor Părinţi!

Astăzi numai eforturile ascetice ortodoxe şi virtuţile pot insufla sfinţenia în orice suflet, în sufletul tuturoroamenilor noştri – văzând că obiectivul divino-uman al

Bisericii este neschimbat, iar mijloacele sale sunt şi eleaceleaşi, fiindcă Hristos este Acelaşi, ieri şi azi şi în veciivecilor (Evrei 13, 8). Aici rezidă diferenţa dintre lumeaobişnuită şi cea care trăieşte întru Hristos: lumea estetrecătoare şi temporală, în timp ce lumea lui Hristos este

pururea împlinită, deschisă veşniciei.Ortodoxia, ca unic vas şi deplină păstrătoare a Per-

soanei desăvârşite, strălucitoare a Dumnezeu-OmuluiHristos, este împlinită în mod exclusiv prin această lu-crare a virtuţilor cu ajutorul harului, prin mijloace orto-doxe în întregime divino-umane şi nu prin împrumuturide la romano-catolicism sau protestantism, întrucât a-

cestea din urmă sunt forme ale creştinismului după mo-delul mândrei fiinţei europene şi nu a smeritei fiinţedivino-umane. Această misiune a Bisericii este uşurată de

Dumnezeu Însuşi, fiindcă printre oamenii noştri există unduh de nevoinţă, aşa cum este el lucrător în ogorulOrtodoxiei de-a lungul secolelor.

Sufletul ortodox al oamenilor noştri se sprijină peSfinţii Părinţi şi pe asceţii ortodocşi. Practicile ascetice,

la nivel personal, familial şi la nivel de parohie, mai alesrugăciunea şi postul, reprezintă trăsătura fundamentală aOrtodoxiei. Poporul nostru este un popor al lui Hristos,

un popor ortodox, fiindcă – aşa cum a făcut-o şi Hristos– el rezumă Evanghelia în aceste două virtuţi: postul şirugăciunea. Şi mai este un popor convins de faptul căorice necurăţie, orice fel de gânduri murdare pot fialungate din oameni doar prin acestea singure (Mt. 17,21). În adâncul inimii sale, poporul nostru Îl cunoaşte peHristos şi Ortodoxia, ştie exact ceea ce face ca o persoanăortodoxă să fie ortodoxă.

Ortodoxia va genera întotdeauna renaşterea ascetică.

Ea nu recunoaşte nimic altceva. Asceţii sunt singuriimisionari ai Ortodoxiei. Nevoinţa este singura ei şcoalămisionară. Ortodoxia înseamnă efort ascetic şi viaţă, şidoar prin acestea două misiunea ei este transmisă maideparte şi împlinită. Trăirea nevoinţei ar trebui să fiemisiunea lăuntrică a Bisericii noastre printre oameni.Parohia trebuie să devină un focar de nevoinţă. Dar acest lucru poate fi împlinit doar de către un preot ascet.

Rugăciunea şi postul, viaţa orientată spre Biserică a parohiei, o viaţă liturgică: Ortodoxia deţine toate acestemijloace drept căi fundamentale de lucrare a renaşterii înrândul poporului său. Parohia, comunitatea parohială,

are nevoie de regenerare, şi prin dragoste hristică şifrăţească trebuie îndreptată smerită spre El şi spre toţioamenii, umilă şi modestă, într-un duh de jertfă şi le-

pădare de sine. Iar o astfel de slujire trebuie întărită şihrănită prin rugăciune şi viaţă liturgică. Aceasta este lu-crarea fundamentală şi indispensabilă. Dar pentru aatinge acest ţel există o cerinţă absolut necesară: ca toţiepiscopii, preoţii şi monahii noştri să devină ei înşişiasceţi. Să Îl rugăm fierbinte pe Domnul Dumnezeulnostru să împlinească aceasta”.(Sf. Iustin Popovici, Credinţa Ortodoxă şi viaţa în Hristos)



TRADIŢIA ORTODOXĂNr. 35, Martie 2012 6

a început, creştinii s-au ferit de imagini şi multăvreme le-au combătut cu tărie. Grecii, latinii şi evreiirisipiţi în afara ţărilor lor de naştere, n-au fost însă atât de stricţi cu aceste realizări artistice în pictură sau însculptură. Aşa se face că, în decursul celor trei veacuride prigoană, sculptorii, zugravii şi gravorii tălmăciră înlimba mută a chipurilor învăţătura cuprinsă în Evanghelie.

Şi aici, ca şi în literatură, lucrările de artă vor aveaimprimat caracterul celor două şcoli - cea din Antiohia şicea din Alexandria. Şcoala antiohiană, aflată pe tărâmelenistic, va moşteni maiestuozitatea artei elene, urmă-rind cu compoziţii ilustrative viaţa Mântuitorului, intere-sându-se de latura istorico-descriptivă. Aici, scenele sesucced în film, ilustrând evanghelii (manuscrise) sau de-corând monumente.

Şcoala din Alexandria imprimă artei plastice gustulsimbolului şi alegoriei. Din Alexandria, ea se va răspândiîn Grecia de sud şi apoi la Roma. Pe artist îl interesaideea sau problema ce-i frământa spiritul; pe aceasta, elo tălmăceşte prin alegorii sau simboluri. Chiar în scenelecare ne înfăţişează o întâmplare oarecare, el introducecâte un personaj mitic sau o personificare a unui element din natură. Aşa e, de pildă, într-o scenă ce înfăţişeazăBotezul Domnului. Artistul are în minte stihul dintr-ocântare de la Bobotează: „Iordanul s-a întors înapoi şi s-a

temut” şi zugrăveşte personificarea Iordanului, speriat lavederea Mântuitorului, care intră în apă.

Cea mai puternică preocupare a creştinilor era pro-blema mântuirii. Ei mărturiseau, ca şi noi, că Fiul luiDumnezeu a venit în lume şi prin jertfa Lui ne-a răs-cumpărat din păcat, din moartea ce era o urmare a păca-tului. De aceea, chiar dacă trupurile noastre vor muri,dacă credem în El, vom fi vii, înviind împreună cu Elîntru Împărăţia ce ne-a pregătit-o de la început. Atitu-dinea senină a creştinului în faţa morţii era deci ceva cutotul nou pentru lumea greco-romană. Dorea aceastămoarte, pentru că în realitate el trecea din moarte la viaţă

- din viaţa aceasta trudnică şi plină de primejdii laodihnă.

Creştinul nu este rob al lumii muritoare, vremelnice,ci al lui Dumnezeu, Care este veşnic. Tocmai de aceea,moartea pe creştin nu-l mai stăpâneşte. El merge în arenaleilor sau în mâinile călăilor săi plin de curaj, măr-turisind, adică făcându-se martor al Învierii şi al ade-vărului creştin, care spune că Hristos este Fiul lui Dum-nezeu. Cei ce au înfruntat moartea, adică mucenicii, sunt

cinstiţi, iar mormintele lor sunt împodobite.Aşa s-a transmis până la noi certitudinea că aceia (şitoţi cei care, la fel ca ei, vor înfrunta moartea), trecând în viaţă o găsesc în însăşi Învierea Domnului, în aceleimagini ce se găsesc în Vechiul Testament şi în minuniledin Evanghelie: Noe scapă din moarte prin credinţă ca unal doilea Adam şi devine un alt strămoş. El este unmântuit. La fel este Proorocul Daniil în groapa cu lei şi

Tinerii în cuptorul din Vavilon; aşijderea povestealui Iona şi învierea lui Lazăr.

Aceste imagini se văd în catacombe - pesarcofage, pe obiecte mai mărunte, candele, pietre

de bijuterii. Credinţa în înviere se vede şi din chipul în care înfăţişează artistul aceste personaje.Noe, Daniil, Iona şi ceilalţi sunt toţi tineri, în-semnând adică tinereţea veşnică a celui care atrecut în viaţa veşnică, a celui mântuit. De altfel,chiar chipul Mântuitorului după Înviere estereprezentat tânăr, fără barbă, îndeosebi în ipos-tasul Lui de Păstorul cel Bun cu oaia cea pierdutăşi regăsită, purtată pe umeri. El trebuie să înfăţi-şeze prin excelenţă tinereţea veşnică şi atotputer-nică.

Această sete după Înviere se întemeiază pe sigu-ranţa ce o au creştinii în Învierea Domnului. Adevărulacesta stă la temelia Evangheliei. Pe el s-a sprijinit pre-ica Apostolilor şi a tuturor propovăduitorilor. SfântulApostol Pavel spune lămurit în Epistola către Corinteni:„Cum că Hristos au murit pentru păcatele noastre, dupăScripturi. Şi cum că S-au îngropat, şi cum că au înviat atreia zi după Scripturi. Şi cum că S-au arătat lui Chifa,apoi celor unsprezece” (I Cor 15, 3-5 ).

După edictul de la Milan (313), Biserica dobândeştelibertate, iar câmpul de manifestare artistică se lărgeşte.

Iconografia Învierii

Proorocul Iona este aruncat din pântecele fiarei mării, pe ţărmul cetăţii Ninive

Iisus Hristos - Păstorul cel Bun, mozaic din catedrala

San Vitale din Ravenna, Italia



7 TRADIŢIA ORTODOXĂ

Nr. 35, Martie 2012

În Imperiul de Răsărit, situat la o mare răscruce de dru-muri comerciale străvechi, cu capitala lui creştină numităBizanţ, începu o eră nouă de cultură. În artă, ca în toatedomeniile de manifestare spirituală, Bizanţul va avea de-acum întâietate şi autoritate morală.

Din civilizaţia greco-romană, cu puternicul altoi alcugetării creştine, apăru o cultură cu o înfăţişare specială.Şi în ceea ce priveşte iconografia, Bizanţul va da o notăde măreţie, de somptuozitate scenelor. Cele două mari

curente se vor îmbina aici, dând naştere unor curente noi.Ereziile şi controversele hristologice care dominaserăacea perioadă, vor intra între preocupările artiştilor, carese vor vedea nevoiţi să mărturisească, prin mijlocireaimaginilor, adevărul credinţei ortodoxe. Mântuitorul va fiînfăţişat ca Împărat, ca Pantocrator, ca Judecător. Naş-terea din Fecioară este reprezentată prin rugul ce arde înfaţa lui Moisi şi nu se mistuie; cele două firi - prin jertfalui Avraam etc.

Cu toate că atât în propovăduire cât şi în viaţaliturgică minunea Învierii stă ca o piatră de temelie - cao lumină asiguratoare - totuşi, până târziu, în veacul al

VI-lea (536), scena Învierii Domnului nu ne apare subaltă formă decât a imaginii din Vechiul Testament, cuIona mântuit din pântecele chitului. Dar imaginea aceastanu este decât o umbră palidă, faţă de ceea ce reprezintăÎnvierea Domnului în viaţa Bisericii.

Artiştii n-au îndrăznit multă vreme să reprezintevizual acest subiect. Tocmai târziu de tot, în veacul al IX-lea, pe monumentele funerare apare închipuită scenaÎnvierii. Ea este reprezentată în două chipuri. Sau seilustrează arătările şi momentele mai de seamă de dupăÎnviere, cum este relatată de Evanghelie, sau se înfăţi-şează actul izbăvirii neamului omenesc din păcat, prin

eliberarea „din legăturile morţii” a strămoşului Adam şia Evei, adică Pogorârea la Iad, după cum scrie SfântulApostol Petru (I Petru 3, 19-20). La început, scenelearătărilor Domnului au avut un caracter decorativ; maiapoi, ele au intrat în ciclul liturgic, ilustrând cele 11Evanghelii ale Învierii (Voscresnele). Pogorârea la Iad arecaracter dogmatic sau mistic.

După furia iconoclastă, în determinarea reprezen-tărilor iconografice au o influenţă destul de mare vieţilesfinţilor şi mai ales cântările bisericeşti. Zugravul era demulte ori, el însuşi, teolog şi imnograf dăruit. El era lacurent cu literatura, cu disputele teologice - şi nu de

puţine ori, se întâmpla ca şi el să ajute cu ceva la lămu-rirea controverselor.

În ce priveşte Învierea, ea este arătată în scene ce sesucced, înfăţişând pe Mântuitorul după scularea dinmormânt. În pictura bisericească de secol 16, scena În-vierii ne înfăţişează pe cele două femei mirate că văd mormântul gol. În faţa lor, îngerul stând le linişteşte: „Nueste aici, ci S-au sculat” (Luca 24, 6). Mai departe, estezugrăvită Maria Magdalena, care a binevestit ApostolilorÎnvierea Domnului (Matei 28, 7-8).

La San Marco (sec. XI), scena este de o frumuseţerară - Mântuitorul se arată Mariei Magdalena, care stă la

picioarele Lui şi este oprită de a se atinge de El (Matei28, 9-10; Ioan 22, 11-18). Imediat în continuare, în acelaşi

cadru, Mântuitorul se arată ucenicilor şi-i spune lui Tomasă-şi pună degetul în coasta Lui. Scena este minunată -Mântuitorul, ale Cărui mâini şi picioare poartă vizibil

urmele cuielor, are o mişcare foarte vie.

Ca o prelungire a şcolii simbolistice, în toată vremeaaceasta se păstrează gustul de a se trata subiecte ce privesc doctrina şi cultul. Scenele nu au atât un caracterdescriptiv - ele nu sunt un film, ci urmăresc un cicludogmatic sau liturgic. Aşa ajung artiştii ca de la simplealegorii izolate să alcătuiască un sistem bine orânduit şicugetat, urmărind ideea de mântuire.

În acest cadru, provocat de disputele şi de scrierileteologice ale Sfinţilor Părinţi, Mântuitorul apare tot maimult ca Dumnezeu şi tot mai puţin ca om. De altfel,imaginile atât de frumoase ale teologilor şi scriitorilor decântări nu puteau să nu îi impresioneze pe artişti: „Pogo-râtu-Te-ai în cele mai de jos ale pământului, şi ai sfărâ-mat încuietorile cele veşnice, care ţineau pe cei legaţi,

Hristoase”... (Cântarea VI din Canonul Învierii). „Hristos aînviat din morţi cu moartea pre moarte călcând şi celor din mormânturi viaţă dăruindu-le”... La iad Mântuitorul meu Te-ai pogorât şi porţile sfărâmând ca un atot-

puternic, pre cei morţi ca un făcător de bine i-ai înviat şiacul morţii Hristoase l-ai zdrobit, şi Adam din blestem s-amântuit”... (Condacul Învierii, gl. 5).

Mântuitorul este înfăţişat „pogorându-Se întru cele

Domnul arătându-Se Mironosiţelor şi Apostolilor Săi după Înviere - catedrala San Marco din Veneţia

Mironosiţele la mormânt şi Maria Magdalenabinevestind Apostolilor Învierea



8TRADIŢIA ORTODOXĂ

Nr. 35, Martie 2012

mai de jos” cu o cruce în mână, călcând în picioaremoartea care de aici înainte va fi înlănţuită; porţile ia-dului sunt sfărâmate, iar din întunericul lui scoate pestrămoşul Adam. Scena aceasta apare mai întâi la Daphni- un mozaic de toată frumuseţea din veacul a IX-lea.Atitudinea plină de măreţie dumnezeiască a Mântuito-rului, cât şi mişcarea lui Adam şi cutele hainelor ce Îiîmbracă trupul, arată că se păstra încă meşteşugul vechi-lor artişti greci. Eva stă lângă Adam; apare proorocul

David şi alţi drepţi care nu se disting. Mântuitorul este urmat de Botezătorul şi de alţi prooroci.Reprezentarea aceasta se răspândeşte degrabă. În

biserica mănăstirii Hosios Loukas (Sfântul Cuvios Luca)din Focida, deşi scena este mai săracă în personaje şi nuse vede nici personificarea iadului, totuşi Mântuitorul do-mină scena cu înfăţişarea Lui. La Torcelo şi San-Marcodin Veneţia se vede şi mai multă mişcare - Mântuitorul,deşi are în mână o cruce mare, nu se mai sprijină pe eaca la Daphni; cu dreapta ridică pe Adam, iar Eva stă în

picioare, în spate, alături de toţi drepţii din Vechiul Testa-ment. În faţa Domnului, Botezătorul cu David - iar sub

picioare moartea înlănţuită - porţile sfărâmate şi douăchei aruncate.Scena se amplifică şi se îmbogăţeşte cu cât înaintăm

în timp. În cadrul şcolii de pictură din Moscova medie-vală, prin secolul 14 apare un alt gen de icoană a Învierii,mult mai complexă, creată în duhul mişcării monahaleisihaste – tradiţia ortodoxă a tăcerii, rugăciunii şi a ne-

voinţei. În interiorul norului luminos al slavei dum-nezeieşti de care este înconjurat trupul Mântuitorului în-viat, sunt înfăţişaţi mulţi îngeri, fiecare purtând numele

unei virtuţi. Ei aruncă săgeţi în iad, către diavolii ce poartă numele patimilor contrare acestor virtuţi. În iadulcel mai de jos, moartea este legată de doi îngeri.

Biruinţa zugrăvită în această icoană este nu numai una asupra morţii, dar şi una împotriva patimilor şi a păcatului. Virtuţile se luptă cu patimile, iar ele sunt înstrânsă legătură cu slava lui Hristos, întru care se sălăş-luiesc şi de unde vin către ajutorul oamenilor care le cer

prin rugăciune.Învierea Domnului, această taină de neînţeles pentru

îngeri, această minune covârşitoare, a fost desigur su-biect de cugetări adânci pentru zugravii înzestraţi aiBizanţului, dar chiar fie şi pentru smerenie, artiştii n-auîndrăznit să o prezinte decât ca întru o oglindă, în sim-

bol: „Păzind peceţile întregi, Hristoase, ai înviat dinmormânt; Cel ce n-aistricat cheile Fecioareiîntru a Ta naştere, şi ne-ai deschis nouă uşileraiului”.

De aceea, ei auzugrăvit sau au sculptat

povestea preînchipuitoa-

re a lui Iona, au zugră-vit Pogorârea la Iad şieliberarea strămoşilor dinlanţurile morţii, au zu-grăvit scenele de dupăÎnviere şi până la Înăl-ţare, numai Învierea nu,

întrucât Învierea a fost totdeauna socotită ca o taină la felde mare şi înfricoşată ca şi Întruparea. Numai târziu detot, în secolul XIX, odată cu declinul artei bisericeşti, aînceput a se zugrăvi Învierea reprezentând pe Domnulieşind din mormânt cu un steag în mână, lăsând giul-

giurile în mormânt şi pe soldaţii ce străjuiau mormântul, prăvălindu-se care încotro de groază.De-acum, zugravii de biserici sau icoane nu mai

cunosc scripturile sau tainele picturii bisericeşti. Ei nicinu mai trăiesc cu sufletul scena pe care o înfăţişează înicoană. Ei sunt doar nişte meseriaşi; copiază de ici şi decolo ce li se pare lor mai izbitor, mai de efect, mai rar,

mai „original”. Prin ceea ce crează, ei nu îşi maiexprimă credinţa, aşa cum au făcut-o înaintaşiilor, care erau deopotrivă teologi, poeţi mistici, cizugrăvesc la întâmplare.

Dacă zugravii ar fi luat măcar Sfintele Evan-

ghelii şi ar fi urmărit atent, ar fi văzut că toţievangheliştii relatează aproape la fel Învierea.Matei, mai deplin (28, 1-7), spune că „Întru ceeace se lumina spre una din Sâmbete, a venit Maria

Magdalena, şi cealaltă Marie, să vadă mor-mântul. Şi iată, cutremur mare s-a făcut. Căîngerul Domnului pogorându-se din Cer, şi ve-nind a prăvălit piatra de pre uşă, şi şedea dea-supra ei. Şi era vederea lui ca fulgerul, şi îmbră-

cămintea lui albă ca zăpada. Şi de frica lui s-au cutre-murat cei ce păzeau, şi s-au făcut ca nişte morţi. Iar îngerul răspunzând, a zis femeilor: Nu vă temeţi...” DinSfânta Evanghelie nu se vede nicidecum că strejarii ar fivăzut pe Domnul înviind. Ei au văzut numai îngerul carea prăvălit piatra ca să arate femeilor mormântul gol.

În vremurile de aur ale credinţei şi artei bisericeşti,nu oricine era numit zugrav de sfinte lăcaşuri sau icoane.Oricât de mare i-ar fi talentul şi faima, altele erau cri-teriile după care era ales un zugrav. El trebuia să aibă în

primul rând calităţile unui predicator, tâlcuitor al Sfin-telor Scripturi, de liturghist. Şi ca să le facă pe toateacestea, trebuia ca el însuşi să fie un om credincios, unadevărat trăitor în duhul şi adevărul Bisericii Ortodoxe.

Pogorârea la Iad - mozaicuri din San Marco (Italia) şi Daphni (Grecia)



9


iaţa Bisericii este dumnezeiască, binefăcătoareşi, prin urmare, este socotită sfântă. Biserica se manifestăîn mod văzut prin Sfintele Taine, în vreme ce viaţa eiinterioară este conţinută în darurile Sfântului Duh: cre-

dinţa, nădejdea şi dragostea. Pe această Biserică, „Porţileiadului nu vor birui” (Matei 16, 18), cu condiţia ca ea să păzească fără greş Sfintele Taine şi sfinţenia duhovnicească.

Fiecare Sfântă Taină este o minune a dragostei dum-nezeieşti pentru om. Ea cere frică şi cutremur, adică tea-ma de a nu-L mânia pe Dumnezeu prin lipsa de grijă faţăde cele sfinte. Toate cele şapte Sfinte Taine ale SfinteiBiserici atrag după sine în mod necesar o anumită evlavie- atât din partea celor ce le săvârşesc, cât şi din parteacelor care le primesc.

Sfintele Taine care sfinţesc, prefac şi unesc pe bine-credincioşii creştini cu Dumnezeu Însuşi, pot prilejui nu

doar mântuirea cuiva, ci şi osândirea celor care îndrăz-nesc să le folosească în mod greşit. Nu degeaba a spusApostolul, când vorbea despre cei care primesc SfântaÎmpărtăşanie cu nevrednicie, că sunt vinovaţi faţă deTrupul şi Sângele Domnului:„Că cel ce mănâncă şi bea cunevrednicie, judecată luişi mă-nâncă şi bea, nesocotind tru-

pul Domnului. Pentru aceastaîntru voi mulţi sunt neputin-cioşi şi bolnavi, şi dormmulţi” (I Corinteni 11, 27-30).

Cuvântul lui Dumnezeueste veşnic şi nu poate fi schim-bat sau mutilat, dar cu toateacestea, Sfintele Taine sunt din ce în ce mai pângărite,

pentru a fi pe placul ecume-nismului şi a serghianismului global. Vina pentru acest fapt o au în primul rând ierarhii ecumenişti „ortodocşi”şi clerul pe care şi l-au format. În publicaţia sa, A.I.Osipov, profesor la Academia Teologică şi la Seminaruldin Moscova vorbeşte despre un fenomen odios care se

petrece astăzi în Patriarhia Moscovei: „se acordă puţină

atenţie celor ce se petrec în interiorul Bisericii. Ştiţi pecine hirotonesc ei preoţi? Pe cine le place.„Vreau să muncesc ca preot.” „Chiar aşa? Eşti bo-

tezat? Nu? Ei bine, vei fi botezat!” Astfel, ei aleg şi hiro-tonesc oameni botezaţi de curând care nu ştiu nimic, carenu sunt pe deplin adeveriţi în viaţa lor duhovnicească, ca-re nu au pregătire teologică, şi sunt nepotriviţi din punct de vedere psihologic…” (A.I. Osipov, Dizertaţie prezentată la„Conferinţa teologico-academică pe teme de Ortodoxie şirenovaţionism” - Moscova, 16-17.2.1994, pag.1, col. 2).

44444444

În „ortodoxia” serghianistă şi ecumenistă, întâlnimdouă feluri de ierarhi apostaţi. La una dintre extreme seaflă episcopii slugarnici, al căror principiu este „să vă

facem pe plac”. De pildă, în timpul campaniei lui Gorba-ciov împotriva alcoolului de la sfârşitul anilor '80, mitro-

politul Serghie de Odessa a propus Patriarhiei Moscovei,în „duhul loialităţii”, să ia în consideraţie varianta slujiriiSfintei Liturghii prin folosirea sucului de struguri în loculvinului…

La cealaltă extremă se află cei care, după ce pătrund în rândul celor puternici ai lumii, dau ei înşişi ordine.Între aceste două extreme se află zeci şi mii dintre ceicare nu pot fi încadraţi pe deplin nici la slugi, nici la câr-muitori, dar care nu ar rata ocazia să joace unul sau altuldintre cele două roluri. Cel mai adesea însă, ei se mulţu-mesc să pretindă că joacă vreun rol.

Astăzi, numeroşi asemenea pseudo-episcopi, alăturide miile de pseudo-clerici din toată lumea, în loc să-şiconducă turma la mântuire, o pregătesc pentru apostaziagenerală. Măsura reuşitei lor este limpede din siguranţacu care calcă în picioare cea mai mare comoară a Bise-ricii, adică Sfintele Taine. Sarcina lor este să-şi obişnu-iască turma să suporte şi să primească fărădelegea în a-

cest segment al vieţii lor du-hovniceşti unde Biserica ceaadevărată ar trebui să-şi aibăizvorul harului dumnezeiesc– în Sfintele Sfintelor - şi ovor duce poate la îndeplinirechiar în viitorul apropiat.

Ei dau piatră în loc de pâine şi şarpe în loc de peşte(vezi Matei 7, 9-10). Fiind pedeplin conştienţi de abaterealor de la canoanele Bisericiide pretutindeni, renovaţioniş-tii contemporani visează de-mult la introducerea unor noi

statute bisericeşti şi a unei noi legi canonice cu scopul dea le simplifica sau, ca să fim mai exacţi, de a le denaturaasemenea „fraţilor” lor catolici şi protestanţi.

44444444

Fără să putem înşira toate abaterile scandaloase de la

canoanele Bisericii care au loc în timpul slujirii SfintelorTaine, vom lua în discuţie doar câteva din cele mai frec-vente abateri observate în cadrul Patriarhiilor oficiale:

Botezul prin stropire, turnare sau afundare in-completă (parţială, de două ori sau chiar o singurădată). Ceea ce cândva era doar o excepţie rezervată prin

pogorământ doar situaţiilor extreme (moartea iminentă acelui nebotezat şi lipsa mijloacelor pentru săvârşirea Tai-nei; condiţii de război, vremuri de prigoană, etc), azi adevenit o regulă generală. Astfel, s-a ajuns în situaţia a-

proape generalizată (în toate Bisericile oficiale), ca aceastăTaină să fie săvârşită prin turnare sau chiar prin stropire,

deşi se ştie că întreita afundare a celui botezat încristelniţă semnifică moartea şi Învierea de a treia zi

Ecumenismul – Calea către pierzare (XIV)Pângărirea Sfintelor Taine

„Nu daţi cele sfinte câinilor” (Matei 7, 6)



11


Canonul 15 al Sinodului din anul 867 precizează clarcă un episcop eretic nu mai e episcop, ci minciuno-episcop şi minciuno-preot. Slujbele şi poruncile sale sunt false, miruirea şi tainele sale sunt lipsite de sfinţenie. Darîn Biserica Ortodoxă, care este Trupul lui Hristos, nimeninu stă separat. Toţi suntem una: preotul depinde de epis-copul său şi slujeşte împreună cu acesta, pomenindu-l,chiar dacă se întâmplă ca episcopul să fie plecat.

Credincioşii, preotul şi episcopul, sunt cu toţii untrup. Atunci când capul moare, moare şi trupul. Deexemplu: părinţii din Sfântul Munte îl pomenesc pe patri-

arhul Dimitrie, conducătorul lor. Dar, precum ei înşişimărturisesc, acesta este un susţinător notoriu al sincre-tismului şi partizan aprig al celei mai înşelătoare şi

primejdioase erezii care a ameninţat vreodată Biserica -ecumenismul.

Ca eretic (a se citi apostat, căci sincretismul este defapt apostazie), Dimitrie este mort pentru Hristos. Părin-ţii din Sfântul Munte pomenesc aşadar un conducătormort. A văzut cineva vreodată un trup care să continuesă trăiască, având capul mort? Şi chiar dacă nu a murit încă, ci se zvârcoleşte în chinurile morţii, oare e mai binedacă acest cap este muribund, rătăcit sau nepăsător faţă

de cele ale credinţei lui Hristos?Canonul 15

Când îşi dau seama că nu pot reduce la tăcere al 15-lea Canon al Sinodului local de la Constantinopol, de-tractorii acestuia împrăştie cu îndemânare o perdea defum. În loc să citeze textul Canonului, îl parafrazează,omiţând cea mai importantă parte a sa: „…că nu auosândit episcopi, ci minciuno-episcopi”. Sărind peste a-ceastă propoziţie, ei încearcă să acrediteze ideea că acest canon ar fi opţional, neobligand pe clerici să înceteze a-lmai pomeni pe episcopul lor eretic chiar şi înainte de

condamnarea acestuia, ci doar acordându-le dreptul de aface aceasta.

Dar canonul precizează foarte clar: un cleric nu gre-şeşte dacă se desparte de un episcop eretic chiar şi înain-tea unei clarificări sinodale şi, departe de a fi pedepsit, eleste vrednic de laudă. Dacă lucrurile stau astfel, de cesunt împiedicaţi părinţii din Sfântul Munte să înceteze săîl mai pomenească pe ereticul Dimitrie? Cu ce-ar greşiaceştia dacă, în locul lui Dimitrie, ar pomeni fiecareeparhie ortodoxă, învrednicindu-se astfel de laudă (lucru

recunoscut dealtfel şi de către detractori)? Atunci, de

ce li se spune că vor săvârşi schisma, dacă rup legăturacu patriarhul ecumenic?

Cum poate susţine cineva că cel ce continuă să pomenească un episcop eretic procedează la fel de bineca şi cel ce întrerupe comuniunea cu acela? Cum să în-drăzneşti să afirmi că cel ce se supune unui minciuno-episcop face ce trebuie? Că împărtăşeşte credincioşilorTrupul şi Sângele lui Hristos? Că este cu adevărat preot cel hirotonit de un eretic? Numai un sincretist, un ecu-menist, un duşman al credinţei ortodoxe poate susţineaşa ceva. Continuând să-l pomeneşti pe episcopul tău,deşi ştii bine că nu e episcop, nu înseamnă oare să bat-

jocoreşti pe Domnul? Ştiind că acesta nu mai are harul preoţiei şi nu poate săvârşi Sfintele Taine, continui să-l pomeneşti? Să fie oare Canonul 15 opţional?

Cine face schisma?

Apărătorii noului calendar înţeleg prea bine pre-vederile obligatorii ale celui de-al 15-lea Canon; deaceea, ei se străduiesc din răsputeri să răstălmăcească

propoziţia: nu au osândit episcopi, ci minciuno-epis-copi. Toate argumentele lor sunt contrare Canonului 15şi sprijină puncte de vedere diametral opuse. Pentru ei,

un episcop e minciuno-episcop numai după ce a fost con-

damnat de un Sinod. Din această perspectivă, nu Dumne-zeu, ci sinodul poate retrage harul unui cleric. Totuşi,canonul precizează clar: un episcop eretic este căzut dinhar din momentul în care erezia sa devine publică; adicăeste minciuno-episcop chiar şi înaintea vreunei hotărârisinodale.

Apărătorii noului calendar îi califică drept protes-tanţi şi schismatici pe cei care ar îndrăzni să rupă comu-niunea cu un episcop eretic. Aceasta în ciuda a ceea cesubliniază finalul Canonului: „Şi nu cu schismă au rupt

unirea Bisericii, ci s-au silit a izbăvi Biserica de schisme şiîmpărţiri”. Cum e posibil să nu te simţi obligat, ca orto-

dox, să aperi Biserica de schismele provocate de ierarhiicare învaţă pe oameni altceva decât învăţătura Bisericii?

Din cauza învăţăturii lor antiortodoxe, aceşti ierarhi- chiar dacă constituie o majoritate covârşitoare - s-aurupt de Biserica lui Hristos, cea a Sfinţilor Apostoli şiPărinţi. Fiind de obicei puţin numeroşi, cei ce se despart de astfel de episcopi apar ca fiind ei înşişi vinovaţi deschismă. Prevederile Canonului avertizează însă toategeneraţiile de creştini de-a lungul timpului să nu se laseînşelate de aparenţe. Cei care se fac vinovaţi de schismăsunt cei care continuă să se supună ierarhilor eretici. Eisunt aceia care se despart de Biserica Sfinţilor Apostoli

şi Părinţi. Cei puţini care se despart de astfel de ierarhisunt de fapt cei care apără Biserica de schismă. Aşadar,

Batjocorirea lui Hristos




Nr. 35, Martie 2012

e Canonul 15 obligatoriu sau nu?Dacă vreun cleric nu încetează comuniunea cu epis-

copul său eretic ci continuă să-l pomenească, fără a-iaccepta însă abaterile şi aşteptând judecata sinodală, elnu este în nici un caz condamnat de Canon, încearcă săne convingă detractorii. Să fim serioşi! Dacă cineva rupecomunicarea cu ereticul pentru a apăra Biserica de schis-mă, cum să nu fie supus judecăţii canonului unul care conti-nuă să rămână alături de schismatici?

Iată alt sofism uimitor: nicio-dată n-a fost pedepsit vreun cleric

pentru că nu s-a grăbit să se des- partă de un episcop eretic, ci a aş-teptat condamnarea acestuia de că-tre sinod. Este adevărat, dar cum să

pedepsească Biserica un cleric ce seaflă deja în afara Ei?Sinoade şi minciuno-sinoade

Vai de credincioşii care aşteaptă judecata sinodală. Într-adevăr, când va deveni posibilă convocarea unuisinod, şi ce fel de sinod va fi acela?Va fi unul adevărat, sau unul tâl-hăresc? Atunci când preoţii orto-docşi din Constantinopol au rupt comuniunea cu ereticul Nestorie, auaşteptat ei judecata vreunui sinod? Din fericire, nu. Defapt, în acea vreme s-a întrunit un sinod la Constantino-

pol, care l-a apărat pe Nestorie, anatemizând Ortodoxia!Abia odată cu cel de-al treilea Sinod Ecumenic a fost restabilită autoritatea Bisericii. În alte situaţii, apărătoriicredinţei ortodoxe au suferit vreme îndelungată sub inter-dicţie sinodală. Din fericire, ei erau străini de acea men-talitate care atribuie sinoadelor infailibilitatea ce aparţinenumai Bisericii.

Inepţii Într-o bună zi - speculează comentatorii nou-calen-

darişti - patriarhul Atenagoras va muri, şi atunci cine

ştie? Poate că-i va urma un om prudent şi tradiţionalist,care va pune capăt isteriei unioniste şi delirului pro-

papistaş. Cum vom putea atunci să vindecăm rănileOrtodoxiei, dacă am făcut schisme? - se întreabă aceştia,

presupunând şi chiar afirmând cu neruşinare că drept-credincioşii manifestă predispoziţie către fanatism şi,aţâţaţi, pot deveni o gloată necontrolabilă.

Dacă ar apare vreodată un patriarh ortodox la Cons-tantinopol, cei pe care-i catalogaţi drept schismatici ar fi

primii care i-ar cădea la picioare,cerând binecuvântare. De s-arîntâmpla aşa o minune! Căci, pri-vind lucrurile cu luciditate, ne dămrepede seama că este cu totulnerealist să ne aşteptăm la înscău-narea unui patriarh ortodox laConstantinopol. Care dintre ierar-hii Fanarului este ortodox? Caredintre aceştia nu este ecumenist,inovator, lumesc?

De unde să vină un patriarh

ortodox, cine să-l aleagă şi să-lînscăuneze? Cine l-a înscăunat peAtenagoras? Ortodoxia, sau maso-neria internaţională sub patronajullui Truman? Cine l-a ales şi l-a

înscăunat pe Iacov, arhiepiscopul Americii, pe careierarhii din Fanar îl respinseseră la vot? Cine trage sforileacestui teatru de păpuşi care se joacă între Bosfor,Europa şi America? Cu siguranţă, nu creştinii ortodocşi.Cunoscând toate acestea, a aştepta un miracol precumînscăunarea unui patriarh ortodox la Constantinopol e caşi cum L-ai ispiti pe Domnul.

Traducere după „The Touchstone”, de Alexander Kalomiros

Mărturii din vremuri de prigoană

Minuni şi întâmplări din viaţa Sfântului Glicherie,istorisite de cei ce l-au cunoscut (VII)

Rugăciune cu de-a forţa

ntr-o Duminică, pentru a-şi bate joc de bătrânii satului Poiana care ţineau pe vechi, poliţaiul Stejar şi cu doisoldaţi, puşi de popa Lupescu (când la noi mai era o săptămână din Postul Naşterii Domnului, iar la ei se mânca de-acuma carne, pentru că le trecuse sărbătoarea mincinoasă), au venit dis-de-dimineaţă şi au adunat toţi bătrânii dinsusul satului: pe Dumitru Alistar, Gavriil, Vasile şi Ion Movilă, Ghiţă Rotărescu şi alţii, i-au adunat în mijloculsatului, i-au încolonat, au tras un foc de armă şi i-au speriat, apoi le-au ordonat să meargă la biserica pe nou din sat şi să se roage.

Ajunşi la biserică, toţi s-au închinat aşa cum se cuvine, înaintea icoanelor, după care poliţaiul le-a spus să îşiducă pomelnicele. Ei au răspuns că nu au bani şi fără bani nu pot să dea. Când slujba s-a apropiat de sfârşit, unuldin cei aduşi cu forţa a ieşit până afară şi a văzut că soldaţii aduseseră un ceaun cu friptură, fiind pregătiţi să-i prindăcu forţa şi să-i înfrupte. A venit înapoi, a spus şi celorlalţi ce li se pregătise, iar când popa a zis: „Cei chemaţi ieşiţi,câţi sunteţi chemaţi ieşiţi”, ei toţi au ieşit ca din puşcă, tocmai când nimeni nu se aştepta, şi de aici s-au împrăştiat ca iepurii, de nu i-a mai putut prinde nimeni. Aşa, cu puterea lui Dumnezeu, au păzit postul nestricat.



13


A doua zi, din cei mai tari în credinţă, vreo trei aufost chemaţi la post să răspundă de ce au fugit de labiserică şi nu au stat până la urmă, iar ei cu blândeţe auzis că nu ei au plecat, ci popa i-a trimis, zicându-le lor,celor chemaţi, să iasă şi să nu îi încurce pe ceilalţi, că

aveau de mâncat şi de băut. Pe astfel de oameni (a zis popa Lupescu cu ciudă – că era şi el acolo), să nu-i maiaducă niciodată la biserică nimeni, că nici o slujbă nu auascultat cât au stat, pentru că altceva bolboroseau dingură şi făceau cruce când ştiau ei, şi nu când trebuia; nici

pomelnice nu au dat, deci mai bine ar fi să se lipseascăde ei. Aşa au făcut, încât niciodată nu i-au mai adus cude-a forţa la rugăciune.

Alte necazuri, alte suferinţe

Dacă au văzut poliţaiul şi popa Lupescu că labiserică nu au putut să-i înfrupte pe creştini, anul viitor

au umblat pe la toţi cei de pe vechi acasă ca să-i înfrupte.Veniseră iarăşi sărbătorile lor de pe nou, dar cei pe vechimai aveam încă două săptămâni de postit. În acest timp,

popa Lupescu şi poliţaiul Stejar intrau în case cu arma înmână, îi speriau şi îi întrebau dacă au mâncat de frupt saunu. Dacă spuneau că nu, le deschidea gura forţat cu baio-neta şi-i înfruptau cu carne sau cu brânză. Dacă nu voiausă înghită, le puneau arma în piept, spunându-le că-iîmpuşcă. Unii, mai fricoşi, înghiţeau, iar alţii ţineau îngură până găseau timp prielnic să dea jos, iar alţii scăpaucu totul şi cu totul altfel.

Au intrat şi la părinţii noştri şi au întrebat întâi unde-i

bunicul, că pe el aveau ciuda cea mai mare, dar atunci s-a

întâmplat să nu fie acasă, că deja se auzise că au gând răuasupra celor pe vechi din satul Poiana, iar bunicul stăteaascuns la rudele lui de prin alte sate. L-a întrebat poliţaiul

pe tata unde-i „tartărul cel bătrân”, iar mama a încercat să-i răspundă, dar nu a mai apucat, fiindcă poliţaiul ascos mişeleşte o ghioguţă de mână şi i-a dat una dupăcap. Mama a căzut leşinată pe vatra de la sobă, undedormeau cei doi copilaşi ai lor.

Atunci, tata a strigat de frică la copii: „Măi, treziţi-vă,

că au omorât-o pe mama voastră!” Popa, văzând aşa, l-aîmbrâncit pe tata peste masă şi a căzut şi el cu masă cutot. Sub faţa de masă aveau puşi banii pe care îi aveau de

pe urma unei vaci pe care o vânduseră, iar când masa aucăzut, banii au ieşit la iveală.

Atunci popa a hotărât să îi lase neînfruptaţi, dar săle ia banii, după care au ieşit. Tata s-a ridicat apoi de jos,şi văzând că mama e tot leşinată, a luat repede găleata cuapă şi a turnat-o toată peste ea. S-a deşteptat şi mama,dar s-au trezit şi copiii într-un ţipăt, că i-a ajuns apa receşi pe ei. Mama l-a întrebat pe tata dacă au plecat, iar tata,cu un oftat adânc, i-a spus că au plecat, dar le-au luat

banii de pe masă. „Nu-i nimic”, a răspuns mama. „Pu-tem să zicem că a pierit vaca, dar bine că am rămas ne-înfruptaţi”.

Aşa au umblat prin satul Poiana în mai mulţi ani larând, ca să-i înfrupte, dar cei cu credinţă tare scăpau,într-un chip sau altul.

Altă jale, şi tot mare

Din voia lui Dumnezeu, tot în acel an în care le-auluat banii, spre vară, s-a întâmplat că a murit sora noastrăcea mai mare, care atunci avea doi anişori şi jumătate.Spunea mama de multe ori că era foarte pricepută, vor-

bea cu oricine vorbe înţelepte şi judeca întocmai ca unom mare. Era şi foarte frumoasă. Când trecea bunicul cuSfântul Glicherie pe la ei, fetiţa le spunea „Crezul”. Când a murit, scârba părinţilor a fost nu puţină, dar frica eraşi mai mare, pentru că trebuia îngropată, iar noi, cei de

pe vechi, eram pe-atunci ai nimănui.S-a dus tata la Sfatul Popular, să scoată certificatul

de deces. Primarul l-a trimis întâi la preotul de stil nou,să vadă dacă îi primeşte mortul în cimitir. Acesta, auzind,a sărit în sus de bucurie, zicându-i tatei să se dea pe noudacă vrea să-i primească mortul în cimitir. S-a dus bietultata înapoi la primar, iar acesta l-a trimis iar la popa, să-l

mituiască.Pe atunci, nici bunicul nu era acasă pentru a-i da unsfat tatei, că de frica autorităţilor era dus la nişte rude dincomuna Focuri, judeţul Iaşi, să mai lucreze la ei până sevor mai limpezi apele şi în comuna Brusturi. Tata a fost nevoit să plece atunci la el, pentru a-i da un sfat. Distanţaera mare, maşini nu erau atunci ca acum, şi a trebuit să

plece pe jos. La jalea şi scârba lui de atunci, s-ar fi dusşi în genunchi!

Dacă a ajuns la bunicul şi i-a mărturisit lui toate, plângând în hohote şi el pentru nepoţică, l-a îmbărbătat apoi pe tata, zicându-i să-i facă mormânt în fundul gră-

dinii şi să-i pună cruce acolo, dar pe fetiţă să n-o îngroa- pe, ci s-o ascundă cu tot cu sicriaş undeva la răcoare, că

Sfântul Glicherie, înconjurat de sobor,la sfinţirea bisericii din Drăguşeni, jud. Suceava (23 aprilie 1969)




Nr. 35, Martie 2012

doar nu va putrezi până ceautorităţile se vor răzgândi şiîl vor lăsa să o îngroape încimitir, căci viu este Dom-nul. Tata a făcut întocmai cuml-a învăţat bunicul.

După două săptămâni, avenit poliţia şi primarul şi l-aîntrebat pe tata ce a făcut cu

mortul. Iar tata, cu rugăciu-nile în gură şi plin de frică,le-a arătat mormântul. Pri-marul i-a dat certificatul dedeces şi i-a spus tatei să odezgroape şi să o ducă în ci-mitir în dimineaţa următoa-re, că au pus ei un gropar să-i sape mormântul, fiindcă nue voie a se îngropa oamenii pe oriunde. Atunci, tata a ră-suflat uşurat.

A doua zi dimineaţa, au luat din camera de lângă beci,de la răcoare, din sipetul mamei de zestre şi sicriaşul care

era ascuns acolo, ca să-l ducă la cimitir. Când au desfăcut sicriaşul să îşi mai vadă părinţii fetiţa, ea era parcă atunciadormită, roz la faţă şi cu broboane de apă pe frunte.Mama chiar că nu ar mai fi îngropat-o când a văzut-oaşa. Săgeata trecută prin inimă şi durerea a fost şi maimare, dar fără voia Domnului nimic nu se face. Aşa că şi

pe micuţă au dus-o tot cu jale la cimitir.

Mort, spânzurat şi îngropat

Tot în acele vremuri grele, s-a întâmplat de i-a murit şi moşului nostru, Vasile Păstrăvanu, un băieţel de un an.Mama copilului avea multe rude pe nou, dintre care unulavea chiar funcţie de conducere în comitetul bisericii, şia vorbit cu el şi cu popa, şi l-au îngropat pe băieţel fărănici un fel de slujbă, la cimitirul din sat.

Unul din comitet însă nu era atunci prin zonă şi când s-a întors după vreo trei zile, a aflat veştile şi a sărit însus de turbare, urlând şi înjurându-i pe cei din comitet,

pentru că au lăsat copilul „bărbosului” în cimitir, pentrucă nu l-au pus să jure că ţine pe nou, de ce nu l-a dusmăcar popa de pe nou la groapă, ca să-i „facă de râs pevechioşi”.

Atunci, în starea aceea în care era, s-a dus la cimitir,la mormântul copilului, l-a dezgropat şi l-a spânzurat înclopotniţă. După vreo trei zile, cei care treceau pe lângăclopotniţă, auzeau plânset de copil. Despre această mi-nune înfricoşată, încă mai povestesc cei bătrâni care auapucat acele timpuri. Aceste lucruri au ţinut două săp-tămâni, de ajunseseră oamenii să se teamă a mai trece peacolo, dar nimeni nu îndrăznea să ia trupul bietului copilde acolo şi să-l îngroape. S-a alarmat tot satul, iar popai-a zis unuia din comitet să meargă la tatăl copilului să-lanunţe unde îi este copilul şi să vină să îl îngroape.

Acum, să judecăm singuri, noi cei care citim aici,cum a reacţionat sărmanul tată, când a mers de şi-a văzut copilul cel mort şi îngropat, fiind acum spânzurat. Atât a

putut spune: „Sunteţi mai răi decât dracii!”, iar apoi a

plecat acasă. Iar cel ce afăcut asemenea faptă, dupăce a fost scuturat un pic deoamenii din sat, l-a pusînapoi în mormânt.

O temelie de nădejde

În toamna anului 1946,când Sfântul Glicherie slujea

la Brusturi (că mai mult peaici stătea), într-o Dumi-nică, după slujbă, a rostit că-tre creştinii aflaţi în biserică:„Pentru că s-au înmulţit că-lugării pe vechi în România,trebuie să facem o mănăs-

tire, iar pe frăţiile voastre vă rugăm să găsiţi un loc ferit pentru construcţie. Dacă ne va ajuta bunul Dumnezeu şivom găsi, va fi nevoie şi de oameni la muncă”. Toţi creş-tinii s-au bucurat, spunând că vor ajuta cu drag.

Au căutat loc potrivit prin mai multe sate şi au găsit

un loc bun şi în Brusturi, la Mitiţă Ionel, chiar lângă pădure. Sfântul a fost chemat să îl vadă şi i-a plăcut. Însădupă ce s-a auzit prin comună, cei de pe nou şi cu

poliţaiul au şi început cu ameninţările la adresa acelui omcare, temându-se, nu l-a mai donat.

De aceea, ei au ales un alt loc, la fel de potrivit, însatul Slătioara ce aparţinea comunei Râşca din judeţulSuceava. Fără zăbavă, în anul 1947 au început lucrărilede construcţie a mănăstirii. Veneau oameni din toată zonaMoldovei, pentru a ajuta la ridicarea acestui sfânt lăcaş.Printre ei, se afla şi bunicul Neculai Păstrăvanu, viitorulmonah Nectarie. Au fost şi creştini de acolo, din Slăti-

oara, care au sărit imediat în ajutor. Au adus ciment cucăruţele de la Râşca, iar piatră au cărat tot cu căruţele,de pe pâraiele din împrejurimi. Când s-a turnat temelia,s-a băgat toată piatra cărată: întâi bolovanii mai mici, iarcei mai mari au rămas la urmă.

Însă nu-i puteau pune întregi, că erau prea mari şitrebuiau sfărâmaţi. Atunci, bărbaţii cei mai puternici s-au apucat de crăpat - unii cu topoare, alţii cu barosul, darmulţi din ei erau foarte tari şi nu se crăpau. Văzând Sfân-tul Glicherie că nu mai merge treaba repede şi uitându-sela cei care muncesc din greu la spart bolovanii, a lăsat mistria din mână şi a venit el la bolovani. Punea bolo-

vanul mare jos, făcea cruce pe el şi cu unul mic dădeaîntr-însul şi se despica cu mare uşurinţă în patru, cincibucăţi. Au cercat apoi şi ceilalţi aşa, dar la ei nu se des-

picau. Atunci toţi au cunoscut că pe cel drept şi pietreleîl ascultă. Şi astfel Sfântul i-a crăpat pe toţi.

Minunea cu ploaia

După ce s-a zidit biserica şi s-au făcut arcadele pe pod, au început a bate lut, că aşa era pe atunci. Au cărat mai multe căruţe de pământ, au făcut lutul şi au început a-l bate. Nu au terminat încă nici pe jumătate de pod debătut şi numai ce toţi oamenii care erau la treabă în acel

moment s-au speriat şi se rugau de Sfântul şi îl tot



15


trimiteau să coboare să se roage la Domnul, că se um- pluse cerul de nori grei, negri, iar ei se temeau ca nucumva să vină ploaie mare, care va înmuia tot lutul bătut şi se va pierde toată munca lor.

Atunci Sfântul Glicherie s-a întors cu faţa spre ră-sărit şi a zis: „Doamne, Dumnezeule, cum l-ai ascultat

pe Isus Navi şi a stat soarele din mers până ce a biruit pevrăjmaş, ascultă-mă şi pe mine, păcătosul, şi nu lăsa

ploaia să curgă până ce vom termina de bătut lutul şi vom

acoperi această bisericuţă. Apoi s-a întors cu faţa la apus,a însemnat şi ploaia cu semnul sfintei cruci şi, o, minune!Parcă au îngheţat norii, şi aşa au stat o jumătate de zi clo-cotind, tunând şi fulgerând, dar nu a curs nici o picătură.

După aceea, norii s-au împrăştiat şi nu a plouat pânăcând nu s-a acoperit biserica, după cum fusese rugă-ciunea Sfântului.

Bunicul nostru, văzând atâtea minuni pe care lefăcea Sfântul, nu a mai venit acasă la Poiana, ci a rămasacolo de tot, pentru că bunica murise de mult, iar hainacălugărească i-a fost dragă dintotdeauna. El a trecut laDomnul ca vieţuitor în mănăstirea Slătioara, cu numelede monahul Nectarie.

ătrânii îmbunătăţiţi ai Atonului ştiu o taină cu ne-asemănat tâlc. Se spune că în crăpăturile acestui sfânt munte vieţuiesc şapte schivnici, şi are Dumnezeu grijă ca

numărul lor să nu se împuţineze niciodată. Căci la tre-cerea din viaţă a unuia, prin descoperire de sus altul îi ialocul. Şi astfel nu se împuţinează în veci untdelemnulrugăciunii, care moaie inima lui Dumnezeu şi slobozeşteîndurările Sale. Pentru dragostea şi îndreptările celor şap-te schivnici şi pentru nesfârşitele lor rugăciuni ţine Dum-nezeu lumea.

Aşa mărturisesc şi cred bătrâniiAtonului. Şi nu fără pricină şi te-mei este mărturisirea lor. Căci „fugade lume” a pustnicilor şl a călugă-rilor nu înseamnă numaidecât şi pă-

răsirea lumii, cum obişnuit cred ză-naticii teologiei româneşti, săraci cuduhul şi cu trăirea, plimbăreţii

printre străini, rătăciţii prin „bălă-riile” protestante şi catolice, iubi-torii de slavă deşartă, ziariştii arhi-episcopali. Ci fuga de lume este oîngrădire duhovnicească, precum spu-ne bătrânul Teodor din pustia Ka-nop: „Eu sunt fiu al lui Adam. Vă-zând roadă frumoasă şi bună la gus-tare, Adam - părintele meu - n-a mai

putut să rabde: a luat şi a gustat. Din această pricină amurit. Aşa şi eu. Văd rodul păcatului, îndată îl poftesc, îlgust. Şi sigur că voi muri” (Pateric).

Fuga de lume este o măsură de sănătate sufletească,după cuvântul Sfântului Isaac Sirul: „Sufletul curat se tur-bură de vederea oamenilor şi de legătura cu ei” (Omilia69). De-asemenea, este un chip de desăvârşire: „De vreisă fii cunoscut de Dumnezeu, fii - pe cât cu putinţă -necunoscut de oameni” (Avva Teognost, Pateric). Şi este un

pisc de pe care poţi străpunge pâcla din valea plângerii.Ajuns pe acest pisc al însingurării, care înseamnă

lepădarea de sine şi omorârea de sine, călugărul vieţu-

ieşte în Dumnezeu. El ştie, însă, că Dumnezeu este dra-goste pentru lume: „Că aşa a iubit Dumnezeu lumea, cât

şi pre Fiul Său cel Unul-născut l-a dat pentru ea...” Estedragoste pentru făptură: „Poruncă nouă dau vouă: iubiţi-vă unii pe alţii”. Şi pentru aceasta îşi întoarce ochii cătrelumea din care a fugit, printr-o nemăsurată dragoste pen-

tru fraţii săi.Această întoarcere în lume este năvalnică şi aprinsă,

fiindcă şi dragostea călugărului este desăvârşită. În râvnalui, vrea să ajungă măsura dragostei dumnezeieşti. Se cu-nosc cazuri, când râvna marilor pustnici şi cuvioşi aajuns să se lupte cu Dumnezeu din pricina iubirii lor de

oameni, aşa cum zicea odinioară Moisilui Dumnezeu: „De le ierţi păcatele,apoi iartă-le; de nu, şterge-mă şi pemine din cartea în care m-ai scris”.Sau ca Apostolul Pavel: „Pentru căaş dori să fiu eu însumi anatema, de-

parte de Hristos, pentru fraţii mei...”Aşa au făcut patru bătrâni, care

s-au prins între dânşii să trăiascăîntr-un suflet şi să fie împreună şi înveacul acesta şi tot împreună să seafle şi în ceruri. Au rânduit viaţa lorastfel: Trei dintr-înşii să petreacă înnevoinţă, liniştindu-se în pustie, iaral patrulea să slujească trebuinţei lor.Trecând timp, doi dintr-înşii au mu-rit, iar doi au rămas pe pământ. Dinzavistia diavolului, unul din cei ră-

maşi, mergând el pentru hrană în lume, a căzut în păcatulcurviei. Şi întorcându-se a văzut un leu. Atunci s-a des-coperit celui din pustie această vedenie: Bătrânii care sesăvârşiseră se rugau lui Dumnezeu, zicând: „Dă pe fra-tele căzut în gura leului, ca să se spele de păcat şi să vieîn locul acesta, unde suntem şi noi. Să nu rămâie jos

unirea noastră” (Pateric).De multe ori, dragostea pentru om a călugărului se

împreună cu multă asprime, cu înfricoşarea şi chiar cublestemul, pentru scăparea acestui om din mrejele păca-tului. Astfel egumenul Studionului, sfântul Teodor Stu-ditul, înfruntă pe împăratul Constantin al VI-lea, caredespărţindu-se de legiuita lui soţie, luase alta, scriind lamoartea împăratului aşa: „...prea curvarul împărat, care

Smerenia dragostei




Nr. 35, Martie 2012

n-a avut buna socotinţă ca să facă binele, a fost ridicat dinaceastă lume, ca să înveţe chiar şi regii să nu strice dum-nezeieştile legi şi să nu mai urzească prigoniri necuvioaseşi surghinuri, cu toată cinstea unei hlamide împărăteşti”(Laud. funeb. 833).

Totdeauna, însă, această dragoste este fără de mar-gini. Este plină de milă pentru făptură. E slujitoare şi atât de potolită, de smerită şi de blândă, cât după dreptate afost numită ea „dragostea smerită, dragostea slujitoare;

iară de unii „smerenia dragostei”. Sau şi mai bine: „Este un pârjol al inimii peste toată făptura, peste oameni, peste animale, păsări, draci şi peste întreaga zidire” -cum zice Sfântul Isaac Sirul.

Omul care săvârşeşte această slujire nu rabdă că-derea în păcat a semenului. Nu îngăduie vătămarea făp-turii. Nu suferă batjocorirea lucrului lui Dumnezeu. Unastfel de om suferă cumplit în dragostea lui, varsă şiroaiede lacrimi, se roagă, se smereşte, vinde sufletul său pen-tru alţii: pentru vrăjmaşii adevărului, pentru bolnavi,

pentru cei ce îi fac rău.Avva Serapion, cu porecla Sidonie, s-a vândut pe sine

unui măscărici elin, care avea femeie desfrânată, pentrudouăzeci de galbeni. Vreme îndelungată a petrecut încasa măscăriciului, nevoindu-se cu citirea Scripturilor,gustând puţină apă şi pâine şi slujind cu mare silinţă şiîndemânare stăpânilor săi. Până ce a mântuit de la moar-te suflete păgâneşti şi a adus în staulul lui Hristos oilerătăcite. Nu l-au îndepărtat pre dânsul nici bătăile, nici

umilirile, nici pofta muierii, până ce a covârşit dragostealui şi a biruit.

Tot pentru dragoste, un pustnic a aflat pe un omîndrăcit, care nu putea să postească. Deci s-a rugat luiDumnezeu ca să se mute dracul la dânsul, iară omul să

se slobozească. Şi aşa s-a făcut. Îngreuiat de drac, pust-nicul a răbdat cu atât mai vârtos până ce Dumnezeu,

pentru dragostea lui, a gonit pe drac de la dânsul.Până şi păcatele altuia le ia asupră-şi slujitorul dra-

gostei. Doi fraţi petreceau la chilii. Cel mai bătrân a zis:„Să petrecem împreună, frate”. A răspuns celălalt: „Eusunt păcătos şi nu pot să petrec împreună cu tine, Avvo”.Până ce cel ce se împotrivea a căzut în curvie. Atunci azis bătrânul: „Eu port jumătate de păcat şi tu cealaltă

jumătate; de acum putem fi împreună şi să ne pocăim”.Nemăsurată în cuprins este şi povestirea despre

schivnicul care vedea un frate intrându-i în chilie şi

furându-i totul. Fără pic de cârtire sau mustrare, bătrânullucra şi mai mult, socotind că fratele are grele trebuinţe.A sosit însă vremea morţii sale. Văzând între ucenici şi

pe cel ce-l fura, l-a chemat aproape şi i-a sărutat mâinile,zicându-i: „Mulţumesc mâinilor acestora, că printr-însele mă duc întru împărăţia cerurilor. Din care cuvinteşi fapte, s-a vindecat fratele de agoniseală străină.

Iată şi un altul, care-şi iubeşte până şi vrăjmaşii, to- pind scârba lui în dulceaţa dragostei de Dumnezeu. Acelacălătorea. Rătăcindu-se, a întrebat pe nişte drumeţi. Şis-au întâmplat să fie aceştia tâlhari. Răzleţind pe călugărîn pustie, unul dintr-înşii a vrut să-l jefuiască. Între dânşii

era un şanţ. Tâlharul vrând să treacă şanţul, a năvălit asu-

pra lui, pe nesimţite, un crocodil. Călugărul însă a văzut primejdia şi l-a înştiinţat. Şi s-a minunat tâlharul de dra-gostea călugărului, pocăindu-se.

Şi atâtea alte pilde se mai găsesc în Patericul din caream cules pe cele de mai sus, câte să dovedească neodih-nita slujire prin dragoste, pe care monahii îmbunătăţiţi oîmprăştie peste lume prin fapta, prin smerita lor prive-

ghere, prin lacrimile şi rugăciunile lor.Iară vremea şi ţara noastră nici ele nu sunt lipsite deneştiute făclii care se topesc în dragoste şi privegheri pen-tru soarta rânduită de Dumnezeu neamului rumânesc şi

pentru împreunarea lui cu Hristos Mântuitorul.Pentru care nu va îngădui Dumnezeu gonacilor călu-

gărismului nostru şi scopiţilor lumii acesteia să fie de- părtaţi monahii de la adevărata lor slujire: smerenia dra-gostei - una dintre marile putinţe de îmbunătăţire şi decreştere duhovnicească a naţiei româneşti.



17

finţii Părinţi, monahii primelor timpuri alecreştinismului, care erau creştini desăvârşiţi, plini deDuh Sfânt, au avut de sus revelaţia monahismului tim-

purilor din urmă şi au rostit proorocii despre el, care seadeveresc sub ochii noştri. Toate zicerile Părinţilor seaseamănă între ele şi vestesc că monahismul timpurilordin urmă va duce o viaţă duhovnicească foarte săracă; a-cesta nu va avea parte nici de acele puteri duhovniceşti şitrupeşti, şi nici de belşugul de daruri harice de care s-aubucurat primii călugări. Pentru monahii din coada vea-cului, însăşi mântuirea va fi foarte anevoioasă.

Un oarecare părinte din Egipt a avut odată o stare derăpire şi prin har a fost martor al unei vedenii duhovni-ceşti. I s-au arătat trei călugări stând la malul mării. De

pe celălalt mal a răsunat către ei un glas care zicea: «Luaţiaripi şi veniţi la Mine». Îndată, doi călugări au primit aripi de foc şi au zburat repede la malul celălalt. Altreilea a rămas pe loc. A început să plângă şi să suspine.

În sfârşit, i s-au dat şi lui aripi, dar nu de foc, ci unele neputincioase şi a început să zboare deasupra măriicu multă greutate. Adesea, puterile îl lăsau şi se cufundaîn mare, dar văzând că se îneacă, începea să se tân-guiască cu jale. Apoi, cu ultimele puteri se ridica dinmare, din nou zbura încet şi jos, dar puterile îi slăbeauiarăşi şi din nou cădea în vâltoare. Cu ultimele sale pu-teri, el strigă cu deznădăjduire, se ridică şi, istovit cutotul, trecu marea în zbor. Primii doi călugări închipuiaumonahii timpurilor de început, al treilea pe cei ai tim-

pului din urmă, săraci atât ca număr, cât şi ca sporireduhovnicească.

Părinţii pustiului egiptean vorbeau odinioară, proo-rocind despre neamul cel din urmă: «Noi ce-am făcut?»,se întrebau ei. Unul dintre ei, marele bătrân Ava Ishirion,a răspuns: «Noi am îndeplinit poruncile lui Dumnezeu».A fost întrebat: «Ce vor face cei care vor fi după noi?».Ava a răspuns: «Ei vor lucra pe jumătate decât am lucrat noi». L-au întrebat din nou: «Dar ce vor face cei ce vor

urma după aceştia?». Ava Ishirion a răspuns: «Ei nu vorface deloc lucrare monahicească; asupra lor însă se vornăpusti necazuri şi ispite nebănuite, iar cei ce vor rezista,

vor fi mai mari decât noi şi decât părinţii noştri».Arhimandritul Arcadie, stareţul Mănăstirii Sfântul

Kiril din Novozersk, care a trecut la Domnul în 1847, povestea despre sine următoarele: „Odată aveam unnecaz, nu mai ştiu din ce cauză. Apăsat de el, m-am dusla Utrenie şi în timp ce stam în Biserică cugetam la

tulburarea mea. Nu-mi dau seama ce s-a întâmplat cumine: fără să vreau am închis ochii, am simţit o anumetoropeală, fără să fi aţipit însă, fiindcă auzeam desluşit cuvintele care se citeau la strană. Dintr-odată mi-a apă-rut înainte cuviosul Kiril, ocrotitorul chinoviei noastre.Mi-a spus: «De ce te-ai întristat? Oare nu ştii că monahiitimpului din urmă trebuie să se mântuiască prin sufe-rinţe?». Auzind aceste cuvinte, arhimandritul şi-a revenit în sine. Arătarea a lăsat în sufletul acelui bătrân simplu,căci aşa era arhimandritul Arcadie, o linişte adâncă.

Aşadar necazurile sunt, cu precădere, partea călu-găriei de astăzi, parte ce ne-a fost dată de Însuşi Dum-

nezeu. Să fie această veste, izvor de liniştire pentru noi!Să ne încurajeze şi să ne întărească ori de câte ori suntemloviţi de felurite supărări şi ispite. «Deci, smeriţi-vă submâna cea tare a lui Dumnezeu. Lăsaţi-i Lui toată grijavoastră, căci El are grijă de voi». Să ne dăruim cu tot sufletul lui Dumnezeu lăsându-vă lucraţi prin necazuri şiîndeplinind cu cea mai mare sârguinţă poruncile evanghe-lice; aşa a hotărât Dumnezeu pentru noi.

Necazurile de azi nu mai seamănă cu prigoanele fă-ţişe din trecut. Ele nu mai deşteaptă în inimă vreo porniredeosebită, nu cheamă la fapte mari prin luptă duhov-nicească, nu ne îndeamnă la trezvie, ci ţin inima într-o

stare nedefinită iar mintea în una de nedumerire. Eleistovesc şi consumă, puţin câte puţin, puterile sufleteştiale omului, îl împing către deprimare, plictiseală şiinactivitate şi până la urmă îl conduc la pieire, făcându-lsălaş al patimilor, prin istovire, deprimare, nelucrare.Dar viclenia satanei şi povara pe care diavolul o pune înspatele călugărilor de astăzi au fost descoperite maidinainte de către Dumnezeu.

De trei feluri este lupta vrăjmaşului împotriva nevoi-torilor. „Are, din vechime, obicei diavolul, cel ce se luptăîmpotriva noastră, a luptătorilor în acest război, cu mă-iestrie să-şi schimbe lupta după felul armelor sale şi felul

de luptă după insul cu care se ia la harţă. Împotriva celorcu voinţă leneşă şi neputincioasă cu gândul, privindu-i,trimite de la început război crâncen, încât le dă ispite

puternice şi tari, şi de la început îi face să guste din chi- purile vicleniei sale, pentru ca la prima încăierare să punăstăpânire pe ei frica şi calea nevoinţelor să li se pară greaşi aspră.

Şi din clipa aceea, ei nici nu stau nici nu înaintează.Dar nici altceva nu văd, aşa de mult le dă ghes grija lor

pentru greutăţile acestea. Şi peste puţin timp, înteţeştediavolul războiul împotriva lor, ca astfel să fugă. Însă maicu seamă Dumnezeu Însuşi îngăduie diavolului să aibă

putere asupra lor şi nu-i ajută pe ei. Fiindcă ei cu îndoialăşi cu răceală au intrat în lupta Domnului. Căci zice:


Cum ne vom mântui?Călugării şi creştinii vremurilor de pe urmă




Nr. 35, Martie 2012

«Blestemat este tot cel ce face lucrurile Dom-nului cu nebăgare de seamă, şi-şi opreştemâna sa de la însângerare» (Ier. 48, 10).

Când diavolul vede pe cineva curajos şitare, socotind moartea că este un lucru denimic, ieşind la război cu mare râvnă, dân-du-se pe sine să fie lipsit şi omorât în tot chipul, dispreţuind viaţa lumii şi trupul şi

toate ispitele, nu-l întâmpină pe el diavolulîndată şi nici nu se arată, ci se strânge pesine şi îi face loc. Şi nu iese înainte la primuliureş al omului şi nici nu-şi aşează oastea larăzboi împotrivă-i. Căci ştie vrăjmaşul că tot începutul războiului este plin de fierbinţealăşi că nevoitorul este plin de râvnă şi că nu

pot fi biruiţi uşor cei mai plini de râvnădintre războinici.

Dar diavolul nu din laşitate face aceasta, nu fiindcăs-ar teme de ei, ci pentru că se teme de puterea cea dum-nezeiască, ce-i învăluie pe aceştia şi care-l înfricoşează

pe el. O putere încinge pe cei ce au râvnă fierbinte în celedumnezeieşti, pe cei ce ies ca nişte prunci, şi se leapădăde lume fără rezerve, care nădăjduind şi crezând în Dum-nezeu, nici nu ştiu cu cine luptă. De aceea goneşte Dum-nezeu urgia de răutate a vicleanului, ca să nu se apropiede el. Căci înfrânează vrăjmaşul când vede pe Păzitorulcare-l păzeşte pururea. Căci dacă satana nu alungă de lanevoitor pricinile pentru care îl ajută Dumnezeu, adicărugăciunea, nevoinţa şi smerita cugetare, atunci nici Spri-

jinitorul şi Ajutătorul nu Se depărtează niciodată de la el.Când, după toate acestea, vrăjmaşul se ridică la

luptă împotriva nevoitorului curajos plin de râvnă şi nu-l

poate birui pe el în luptă, mai bine zis pe Cel ce-l întă-reşte şi-i ajută. Pentru aceasta, omul se ridică împotrivadiavolului, luând de la Dumnezeu putere şi răbdare, încât trupul material şi grosolan să biruie pe cel fără de trupraţional, cugetat cu mintea, când deci vede vrăjmaşultoată această putere pe care a primit-o omul de la Dum-nezeu, atunci arde de dorinţă ucigaşul şi caută cu oricechip să îndepărteze de la om pe îngerul care-l ajută. Maibine zis, doreşte vicleanul să orbească mintea omuluiajutat, ca să se creadă neajutat şi astfel să biruiască în elgândul de trufie, al mândriei şi să creadă că toată tăriaaceasta prin care şi-a câştigat comoara îi vine de la sine

şi că prin puterea proprie s-a păzit pe sine de cel potriv-nic şi ucigaş.Dumnezeu îi încununează pe nevoitorii de astăzi nu

mai puţin decât pe cei de demult, deşi nevoinţele celordintâi nu sunt atât de vădite precum ale celor de-aldoilea. Nu trebuie să lepădăm armele şi să ne predăm înfaţa ispitelor. Nu trebuie să nu dăm curs slăbiciunii,deznădejdii, inactivităţii. Dimpotrivă, să ne arătăm cât mai atenţi şi cât mai sârguincioşi în păzirea poruncilorevanghelice. Îndeplinind poruncile, ni se vor deschideochii sufleteşti şi vom putea să descoperim nenumăratelevicleşuguri ale vrăjmaşului, acea ingeniozitate drăceas-

că, cu care ispitele sunt combinate şi apoi puse în lu-crare.

Ispitele de azi urmăresc, asemenea necazurilor şinăpastele puternice din vechime, să-l îndepărteze pe omde Hristos, să distrugă creştinismul adevărat de pe pă-

mânt, lăsându-i doar o spoială subţire, cu care să neamăgim. Aceste ispitiri uşoare, gândite însă şi executatecu viclenie şi măiestrie diavolească de satana însuşi, ac-ţionează cu mult mai mare succes decât ispitirile grele,vădite şi directe.

Pricina pentru care necazurile sunt deosebit de greude suportat pentru călugării de astăzi stă în monahismulînsuşi - în primul rând, în prea puţina educaţie duhovni-cească. Lucrarea noastră de zidire duhovnicească aremari lipsuri, de care noi, călugării, nu ne dăm seama ime-diat, nici nu le înţelegem. Monahul începător, pătruns deo râvnă în care sângele său înfierbântat către o nevoinţă

fără discernământ, consideră că aceste excese sunt maiimportante decât cunoştinţa sau dreapta socoteală duhov-nicească, pe care o trece pe planul al doilea, se mulţu-meşte de obicei cu educaţia care i se oferă în mănăstire,sau pe care vrea să şi-o facă el însuşi.

Abia mai târziu, dacă vor studia sârguincios SfântaScriptură şi scrierile patristice, nevoitorii vor înţelege,

puţin câte puţin, că pentru sporirea duhovnicească a mo-nahului este nevoie de o educaţie în duh. O educaţie dupăfire, adică intelectuală şi afectivă, oricât ar fi de perfectăşi arătoasă la vedere, oricâtă faimă ar avea în ochii uneilumi care nu ştie să vadă, rămâne în întuneric, în întune-

ricul duhurilor căzute.Unii susţin că astăzi trebuie să ne fim nouă înşineîndrumători, călăuzindu-ne după cuvântul lui Dumne-zeu, pe care îl luăm de-a dreptul din cărţi, nu din viugrai. Aici e ascunsă o mare primejdie pentru suflet, pen-tru că deşi folosul pe care îl putem obţine este mare, pot apărea şi mari şi dese greşeli, care menţin neştiinţa şi în-şelarea de sine, ţinându-ne mai departe în robia păca-tului. Neştiinţa novicelui şi patimile din el nu-i dau pu-tinţa să înţeleagă cum se cuvine Sfânta Scriptură şi să seţină de ea cu tăria trebuincioasă. El se lasă condus deraţiunea cea după fire, capabilă numai să crească şi să

întărească rătăcirea şi nălucirea prin înfumurare. Zbu-rând deasupra mării păcatelor, deseori ni se slăbesc puterile, deseori cădem în istovire şi ne cufundăm în




Nr. 35, Martie 2012

mare, ameninţaţi de primejdia de a ne îneca.Din pricina împuţinării adevăraţilor îndrumători du-

hovniceşti, care să fie vase vii ale Duhului Sfânt, dincauza nenumăratelor primejdii care vin asupra noastră,suntem vrednici de un plâns amar, de un neîncetat sus-

pin. Suntem săraci, ne-am rătăcit şi nu se aude glasulcare ar putea să ne scoată din rătăcire; cartea tace, iarduhul căzut, dorind să ne ţină în rătăcire, şterge din min-tea noastră până şi cunoştinţa existenţei cărţii. «Mân-tuieşte-mă, Doamne», striga proorocul David, înainte-văzând, prin duh proorocesc, necazul nostru şi făcându-se pe sine doritor de mântuire, «că a lipsit cel cuvios!».Adică nu există un îndrumător şi călăuzitor duhovnicesccare să arate, fără greş calea spre mântuire, căruia doritorulde a se mântui să i se încredinţeze cu toată convingerea.

Suntem vulnerabili, iar ispitele care ne înconjoară s-auînmulţit şi s-au întărit peste măsură, dobândind o putere

uriaşă. Ele stau înaintea bolnavei vederi a minţii şi ainimii, îmbrăcate cu o haină a minciunii, foarte ademeni-toare, trăgându-le mereu spre păcat şi astfel, îndepăr-tându-l pe om de Dumnezeu. Ne-am supus într-atât ispi-telor, încât am lăsat deoparte unicul nostru mijloc demântuire, Cuvântul lui Dumnezeu. Pentru a auzi şi a pri-cepe glasul dumnezeiesc, noi, oamenii, ar trebui să vie-ţuim cu luare-aminte, ferindu-ne cât mai mult de împrăş-tiere, de distrageri de tot felul. Dar voinţa noastră stricatăne trage tocmai în partea cealaltă. Ne străduim să obţi-nem bunăstarea materială, succes lumesc! Ne trebuieonoruri, belşug, desfătări şi lux! Simţim nevoia să ne risi-

pim şi să gustăm din toate desfătările lumii! Pentru a ob-ţine toate acestea, ne arătăm preocupaţi de sporirea na-turii căzute a fiinţei şi nimic mai mult.

44444444

Noi suntem călugării şi creştinii ultimului veac;cei ce am pierdut până şi noţiunea de fiinţă înnoită,adică de fire născută din nou. Poruncile Evanghelieisunt neglijate şi date uitării; lucrarea sufletească nu neeste câtuşi de puţin cunoscută, în schimb suntem preocu-

paţi de lucrarea trupească într-o asemenea măsură şi cu

un asemenea scop, încât să putem apărea în faţa lumiievlavioşi şi sfinţi şi să obţinem de la ea răsplată. Am

părăsit calea îngustă şi dureroasă amântuirii; călătorim nestingheriţi pedrumul cel larg. «Mântuieşte-mă, Doamnecă a lipsit cel cuvios; s-a împuţinat, printrenoi, creştinii, adevărul de la fiii oamenilor.Deşertăciuni a grăit fiecare către aproapelesău, buze - în inimă şi în inimă rele augrăit» «şi nu vor fi în vremea aceeadregători, nici prooroci, nici căpetenii»,

pentru a conduce în războiul ce nu poate fivăzut cu ochii trupului...

44444444

«Vai lumii, din pricina smintelilor! Căsmintelile trebuie să vină», zice Domnul.Căci venirea smintelilor şi a dezastruluimoral din pricina acestora sunt uneori dela Dumnezeu. Către sfârşitul veacurilor, în

lume smintelile se vor întări şi se vor răspândi într-oasemenea măsură «încât din pricina înmulţirii fărădelegii,dragostea multora se va răci»; atunci «Fiul Omului când

va veni, va găsi, oare, credinţă pe pământ?», pe pământullui Israel. Casa lui Israel, Biserica va fi «izbăvită prinsabie», de asaltul ucigător al ispitelor şi al patimilordatorită cărora «munţii lui Israel, au fost mult timp pus-tiiţi». Vieţuirea întru Dumnezeu va deveni foarte ane-voiasă. Va fi aşa, fiindcă cel ce va trăi în mijlocul smin-telilor şi faţă către faţă cu ele, nu va putea să nu fie lovit de ele. Aşa cum gheaţa sub acţiunea căldurii îşi pierdetăria şi se preface în apă, tot astfel şi inima, plină deintenţii bune, supusă fiind influenţei ispitelor, în mod per-manent, slăbeşte şi se schimbă devenind inimă nesta-tornică.

Vieţuirea întru Dumnezeu va deveni foarte grea dincauza răspândirii apostaziei. Înmulţindu-se apostaţii, carevor continua să se numească pe ei înşişi „creştini” şi vor

păstra aparenţa de creştini, se va ajunge uşor la prigoni-rea adevăraţilor creştini; înmulţindu-se cei ce se vor le-

păda de fapt de credinţa creştină, aceştia vor urzi nenu-mărate uneltiri împotriva adevăraţilor creştini şi vorridica nenumărate piedici în calea dorinţei lor de mân-tuire şi de slujire lui Dumnezeu, aşa cum arată SfântulTihon de Zadonsk. Ei vor lucra împotriva robilor luiDumnezeu atât făcând uz de forţa autorităţii, cât şi princlevetire sau prin uneltiri viclene, prin felurite ispitiri şi

prin persecuţii cumplite.Mântuitorul lumii, prigonit încă imediat după Naş-

tere, a găsit cu greu adăpost în îndepărtatul şi neînsem-natul sat Nazaret, pentru a se ascunde acolo de Irod şi decărturarii, fariseii, preoţii şi arhiereii iudeilor care-L ur-măreau cu ura lor. Tot astfel şi în timpurile din urmă,adevăratul creştin, va găsi cu greu un îndepărtat şi neluat în seamă loc de refugiu, pentru ca acolo să-L slujească

pe Dumnezeu.




Nr. 35, Martie 2012

„Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi” (Matei 7, 1).

u toţii cunoaştem această poruncă de căpătâi, pecare ne-a dat-o Domnul. A judeca pe aproapele în-

seamnă a-l condamna cu ură sau cu bătaie de joc. Dacăne cercetăm conştiinţa cu sinceritate, vedem cât de des păcătuim împotriva fratelui nostru… Cu toate acestea,din punct de vedere duhovnicesc, cuvântul „a judeca”are multe înţelesuri. Astăzi, printre credincioşi, există otendinţă de a se folosi de această poruncă – aceea de anu judeca - drept scuză pentru lipsa de acţiune, iar une-ori chiar ca pe un argument în favoarea ecumenismului.Să ne îndreptăm atenţia asupra acestor înţelesuri diferite.

Întâi de toate, este important să nu confundăm ju-decata în sensul de condamnare pătimaşă cu mustrareasau cu dojana. Sfântul Teofilact scrie: „El ne opreşte să

îi condamnăm pe alţii, dar nu să-i dojenim. Odojană este spre binele aproapelui, dar judecataexprimă doar batjocură şi zeflemea. Puteţi înţelegeşi că Domnul vorbeşte despre un om care, în ciuda

pă-catelor sale mari, îi condamnă pe alţii care aumai puţine păcate pentru care doar Dumnezeu vafi judecător.”

Să mustri cu blândeţe, în duhul adevărului,întru frica de Dumnezeu şi fără o judecată sau oipocrizie pătimaşă, este un meşteşug foarte greu,dar vital. În mod deosebit, clericii sunt cei caretrebuie să mustre. După cum i-a spus Sfântul

Apostol Pavel lui Timotei: „Pe cei ce greşesc, îna-intea tuturor mustră-i, ca şi ceilalţi frică să aibă”(I Timotei 5, 20), „cu blândeţe certându-i pe cei cestau împotrivă. Poate cândva le va da lor Dum-nezeu pocăinţă spre cunoştinţa adevărului” (IITimotei 2, 25).

Chiar şi creştinii obişnuiţi trebuie să mustre uneori.Părinţii trebuie să-şi mustre copiii; părinţii duhovniceştiasemenea, trebuie să-şi mustre fiii: „Fraţilor, de va şicădea vreun om în vreo greşeală, voi cei duhovniceştiîndreptaţi pre unul ca acela cu duhul blândeţelor; pă-

zindu-te pre tine, ca să nu cazi şi tu în ispită” (Galateni

6, 1). Dojana făcută cu dragoste faţă de aproapele şi pentru mântuirea lui este asemenea vinului turnat de bu-nul samarinean pe rănile celui căzut între tâlhari, adicăsarea ce păstrează trupul Bisericii neîntinat.

În al doilea rând, nu trebuie să confundăm judecata(în sensul de condamnare), cu discernerea adevăruluidespre o persoană sau o faptă. Apostolul Pavel foloseştecuvântul „a judeca” în sensul de „discernământ” atuncicând spune: „Iar cel duhovnicesc le judecă pre toate, iar el de nimenea nu se judecă” (I Corinteni 2, 15). Discer-nământul, adică darul de a vedea deosebirea dintre bineşi rău atât în privinţa oamenilor, cât şi a anumitor situ-

aţii, este un dar vital, fără de care mântuirea este cuneputinţă.

Discernământul este dobândit, mai presus de toate, prin cercetarea mai degrabă a sinelui şi a propriilor pă-cate decât prin cercetarea păcatelor celorlalţi. Preocu-

parea faţă de păcatele altora poate duce la fariseim, la

orbirea faţă de propriile păcate şi în acest fel, la opusuladevăratului discernământ. Cu toate acestea, frica de fa-riseim nu ar trebui să fie folosită drept scuză pentru arefuza să vedem răul din faţa ochilor noştri şi care arenevoie de acţiune din partea noastră.

În al treilea rând, „judecarea” – ca o acţiune păcă-toasă de condamnare a cuiva – trebuie clar deosebită de„judecarea” în sensul de înfăptuire a dreptăţii – aşa cumfac, de pildă, judecătorii din tribunalele lumeşti sau bise-riceşti, care au fost însărcinaţi să facă acest lucru. Încazul lor, judecarea aproapelui nu este un păcat, ci o

poruncă şi o datorie pe care ei o duc la îndeplinire.

Această confuzie este adesea făcută de către ecume-nişti şi inovatori, care ne acuză pe noi, ortodocşii tra-diţionalişti, că „judecăm”, când noi nu facem altcevadecât să ascultăm de judecăţile Domnului şi ale BisericiiSale sfinte. S-ar părea că nu avem voie să-i „judecăm”

pe eretici şi pe apostaţi, chiar dacă nu este vorba despreo condamnare personală păcătoasă, ci despre credincio-

şia şi ascultarea faţă de canoanele Bisericii celei Una,Sfântă, Apostolească şi Sobornicească. Tocmai din a-ceastă pricină, trebuie acordată o atenţie deosebită„refuzului de a judeca” - argument des folosit în contex-tul ecumenismului.

Astăzi, ecumenismul poate fi descris ca un refuz dea primi gândirea Uneia, Sfântă, Sobornicească şi Apos-tolească Biserică cu privire la ereticii din toate veacurile.Vedem cum ecumeniştii contemporani au călcat în

picioare hotărârile Bisericii luate de-a lungul celor şapteSinoade Ecumenice, în ceea ce-i priveşte pe eretici, cumar fi nestorienii şi monofiziţii, cât şi asupra ereticilor

celui de al doilea mileniu al istoriei Bisericii: romano-

A judeca sau a nu judeca?

„Şi de vreme ce dreptul abia se mântuieşte, cel necredincios şi păcătos unde se va arăta?” (I Petru 4,18)




Nr. 35, Martie 2012

trăieşte şi se mântuieşte prin acestea, în timp ce ultimuleste un mândru închinător la rătăcirile sale prin care şi

piere.Unora, o asemenea atitudine a Bisericii lui Hristos

poate să le pară foarte „dură”. Însă Biserica nu a pro-cedat cu asprime, ci, din contră, plină de iubire. Plină deiubire şi către eretici, şi către fiii ei credincioşi. Prinexcomunicarea celor ce s-au abătut de la adevăr, ea afăcut o ultimă şi măreaţă încercare să-i înţelepţească,

oferindu-le posibilitatea ca, în urma excomunicării, să se pocăiască dacă doresc. Iar către adevăraţii ei fii, aceastaa fost plină de grijă, păzindu-i de eresurile pierzătoare.

Aspră ar fi fost ea către fiii săi dacă nu i-ar fi ferit de plaga cea aducătoare de moarte a eresurilor şi dacă i-arfi lăsat în braţele satanei. Căci se ştie că eresul, canăscocire a diavolului, conduce la iad. Procedând cuasprime către eretici, Biserica a urmărit nu vreun oare-care capriciu omenesc, ci porunca limpede a lui Hristos,Care spune despre omul de neîndreptat: „ Iar de nu vaasculta nici de Biserică, să-ţi fie ca un păgân şi vameş!”(Mt. 18, 17).

e la zidirea acestei lumi văzute şi până astăzi,sentimentele dintre omeni (iar dragostea este cel maifrumos dintre ele), au făcut să se verse oceane întregi delacrimi. Experienţa noastră de zi cu zi şi întâmplăriledin viaţa altora, pe care scriitorii de romane şi producţiicinematografice lumeşti se grăbesc să ni le servească,ne aduc în ochi lacrimi de compasiune. Suferim dindragoste alături de eroii de pe ecranul televizorului,lăsându-ne antrenaţi de sentimente omeneşti.

Puţini dintre noi însă avem curiozitatea de a mergecu căutările încă şi mai departe, într-o sferă

pe care scriitorii şi regizorii nu au creionat-oîncă şi nici nu se grăbesc să o facă, pentrusimplul motiv că în marea lor majoritate einu sunt creştini, ci atei sau adepţi ai unor cre-dinţe oculte, pentru care termenul de „prie-tenie întru Hristos” este un concept cu totulstrăin. De aceea, ei fabrică şi ne vând iluzii,

umbre ale unor sentimente ieftine prin vre-melnicia lor, dar care însă prind bine la

public.Puţini dintre noi suntem interesaţi să

aflăm că au existat, în istoria acestei omeniriatât de prinsă astăzi în ghearele păcatului, şioameni care, deşi au fost înconjuraţi deispite, au ales totuşi să lupte în acest războigreu, dar nobil, înălţându-se mai presus deele, la fel cum vulturii se înalţă deasupra norilor.Majoritatea oamenilor se mulţumesc cu ceea ce le vindeindustria cinematografică, iar aceasta oferă ceea ce secere de către public, adică tot o punere în scenă arealităţii de zi cu zi: telenovele fabricate la minut, care

prezintă exclusiv dragostea trupească, egoistă; violenţa;senzaţiile tari; ficţiunile şi istoria contrafăcută. Nimicdumnezeiesc sau sensibil; nimic care să trezească în noi

pocăinţa sau dorinţa de a ne schimba viaţa. Omuldevine prizonierul propriei sale vieţi, din care nu mai

poate scăpa.Desigur, îi fericim pe cei ce s-au legat cu sen-

timente de dragoste curată, dumnezeiască, primind

binecuvântarea Bisericii prin Taina Nunţii, iar acum vie-ţuiesc creştineşte, crescându-şi pruncii întru frica luiDumnezeu. Cealaltă extremă la care poate ajunge legă-tura dintre oameni o vedem zi de zi şi nu face obiectul

acestor rânduri, care şi-au propus să caute apa unui iz-vor curat, prin întoarcerea la Hristos şi la sfinţii Săi. Iar

pe aceştia nu îi putem găsi în filme comerciale şi nici încărţi scrise de oameni fără Dumnezeu. Câtă bogăţie stăascunsă între paginile cărţilor noastre ortodoxe, şi câtăînţelepciune putem culege dintr-însele! Aici putem ve-

dea că viaţa noastră poate fi şi altfel decât cea trăită în des-

frânare, ură, violenţă şi minciună, iar pilde avem destule.Sfinţii Mucenici Galaction şi Epistimia, logodnica sa

Aceşti mucenici se prăznuiesc în a cincea zi a luniinoiembrie, iar viaţa şi pătimirea lor a fost scrisă de Ev-tolmie monahul, slujitorul Sfintei Epistimia. În pildalor, găsim cea mai curată poveste sfântă de dragoste,adică o dragoste desăvârşită, dusă până la ultima limităde curăţie, dragoste neconsumată în taina nunţii, dar ne-veştejită în veci, prin ancorarea ei în Hristos.

Sfântul Galaction s-a născut într-o familie păgână,în mod minunat. Familia lui era înstărită şi locuia în ce-

tatea Emesiei din Fenicia, pe timpul persecuţiei creştine

Cetăţi nebiruite - prietenia întru Hristos De la dragostea lumească la cea dumnezeiească




Nr. 35, Martie 2012

a lui Diocleţian. Mama sa, Levchipia, suferea cumplit pen-tru nerodirea pântecelui, mai ales că bărbatul său, Clito-fon, o certa şi dispreţuia din cauza aceasta, lovind-o uneori.

Din rânduiala lui Dumnezeu, un călugăr care vieţuiaîn acea cetate, îmbrăcându-se în straie de cerşetor pentrua scăpa cu viaţă din cumplita prigoană, a venit să cearămilă tocmai la poarta acestei familii. La început, Lev-chipia nu a vrut să-l primească, apoi, făcându-i-se milă,l-a primit şi l-a omenit. Îmbunătăţitul monah, plin de

darul Sfântului Duh şi cunoscând mai înainte întoarcereala Hristos a acestor păgâni, a întrebat-o pentru care pri-cină e aşa de tristă. Atunci ea i-a spus cămâhnirea ei este lipsa rodirii pântecelui şi o-cara oamenilor, dar mai ales a bărbatului ei.

Şi a întrebat călugărul: Cui te-ai rugat să-ţi dea copil? Femeia a răspuns că a adusnenumărate jertfe Artemidei, zeiţei celeimari pe care o cinsteau locuitorii Emesiei.Atunci cuviosul i-a vorbit despre Hristos şidespre milostivirea Lui faţă cei ce-L iu-besc şi că numai El ascultă şi împlineşte

cererile, pentru că El a făcut toate, iaridolii păgâni nu sunt altceva decât lucruriale mâinilor omeneşti, zidite la sfatul vi-cleanului diavol, care îl împinge pe omcătre pierzarea cea veşnică. I-a vorbit ast-fel mai multe zile, învăţând-o tainele cre-dinţei, botezând-o pe dânsa în taină şifăgăduindu-i că se va ruga Dumnezeuluicelui adevărat, pentru ca nerodirea pânte-celui ei să fie dezlegată.

44444444

După câtăva vreme, ea a născut un prunc de parte bărbătească, pe care l-a nu-mit Galaction, mărturisind bărbatului ei căacesta este rodul cu care Dumnezeul creş-tinilor le-a binecuvântat însoţirea. Deschi-zându-şi ochii sufleteşti, Clitofon L-a cu-noscut deîndată pe Hristos şi s-a botezat şiel, plin de bucurie. Pruncul va creşte înaceastă fericită familie şi va fi plin, încădin copilărie, de dragostea lui de Hristosce îi înflăcăra inima.

La vârsta de 24 ani, maica lui Galaction s-a mutat

din viaţa aceasta, iar tatăl său a vrut să-l însoare cu otânără, pe nume Epistimia, dintr-o familie de neam bun,însă păgână cu credinţa. Cei doi tineri s-au logodit, însăGalaction nu aducea vorba despre nuntă, lucru pentrucare fecioara era mâhnită.

Tatăl ei, văzând-o astfel şi înţelegând pricina, a ziscătre Galaction: „Pentru ce tinere, nu dai obişnuita închi-năciune fiicei noastre şi logodnicei tale sau, dacă nu oiubeşti pentru ce te-ai logodit cu dânsa?” Iar Galaction,nerăspunzându-i, s-a dus la fecioară şi i-a zis: „FecioarăEpistimia, oare ştii pentru ce nu-ţi dau închinăciune?” Iarea a zis: „Nu ştiu, domnul meu, şi mă mâhnesc foarte

mult de aceasta”. Iar Galaction a zis: „De vreme ce nueşti creştină, ci ai credinţă necurată, de aceea nu voiesc a

mă împărtăşi cu tine, ca să nu mâhnesc Duhul lui Dum-nezeu. Însă de voieşti să ai dragostea mea, leapădă-te deidoli şi crede adevăratului Dumnezeu, în Care eu cred şi

primeşte Sfântul Botez. Numai atunci îţi voi da sărutareşi te voi iubi ca pe mine însumi. Apoi te voi numi soţiamea şi în nedespărţită dragoste vom petrece pînă lasfârşit”.

Epistimia a zis: „Ce-mi vei porunci, domnul meu,aceea voi face; cred Dumnezeului tău, şi voiesc să mă

botez”. Iar el a zis: „Bine, fecioară înţeleaptă, de acumcu adevărat încep a te iubi. Însă din cauza cumplitei pri-

goniri a creştinilor, unii preoţi şi clerici aufost omorâţi, iar alţii au fugit prin pustie,şi nu este cine să te boteze. Pentru aceeaeste nevoie ca eu singur să te botez. Deci,ia îmbrăcăminte albă şi ieşi către râulChifos prefăcându-te că vrei să mergi să tespeli, apoi voi ieşi şi eu din casa mea, caşi când aş vrea să mă duc la câmp, şiaflându-te acolo, te voi boteza”.

44444444

Aşa a devenit Epistimia creştină, iardupă sfântul botez, ea a avut mai multevedenii care au întărit-o în credinţă, fă-când-o să îşi dorească şi ea să se lepede denunta cea lumească, alergând cu bucurie laviaţa monahicească şi a veşnicei şi fericiteifeciorii şi închinându-şi viaţa lui Hristos,Mirele cel nestricăcios. Logodnicul săuGalaction – sau mai bine să zicem frateleşi părintele său întru Hristos – i-a spus săîl urmeze şi amândoi au călătorit pe jos pe

aceeaşi cale, vreme de zece zile, până ceau ajuns la o mănăstire cu zece călugări,foarte bine ascunsă, în pădurile munteluiPuplion. Au luat cu ei şi pe servitorul Epis-timiei, care se creştinase şi se făcuse mo-nah cu numele Evtolmie şi care a scris via-ţa celor doi, şi adevărată este mărturia lui.

Stareţul mănăstirii, bărbat plin de faptebune, i-a întrebat pe amândoi cele despreviaţa lor. Văzându-le dragostea către Hris-

tos şi curăţia cugetelor lor, i-a primit cu bucurie în curţileDomnului, poruncind ca Epistimia să meargă mai în

adâncul pustiei, la mănăstirea celor cinci fecioare, a căreistareţă era o diaconiţă plină de virtuţi, bătrână cu anii şicu înţelepciunea, iar pe Galaction l-a primit în mănăstireade bărbaţi.

44444444

Ei s-au arătat, fiecare în mănăstirea lui, ca nişteluminători de vieţuire călugărească fraţilor, fiind în toatăvremea primii la ascultare, primii la nevoinţă, primii larugăciune, primii în smerita cugetare şi în dragostea deDumnezeu şi de aproapele. Acum a înţeles Epistimia pedeplin despre ce dragoste veşnică îi vorbise Galaction.

Inima ei s-a umplut de o iubire curată pentru Hristos. Aşacreştea ea în duh până la măsura maicilor celor

Sfântul Mucenic Galaction




Nr. 35, Martie 2012

duhovniceşti şi la priceperea cea tăinuită, iar Galaction sesupunea întru totul stareţului său şi nu era la el clipă fărărugăciune şi fără ascultare. Toţi părinţii îl iubeau şi îlîntăreau în strădania lui. Ei nu au mai ieşit dinmănăstirile lor şi nu s-au mai văzut unul cu celălalt decât înaintea sfârşitului lor mucenicesc.

Dumnezeu le gătise amândurora ocunună nepieritoare, unindu-i în legă-tura nestricată a dragostei veşnice întru

Iisus Hristos. Şi iată cum a fost: seaflase atunci printre păgâni că în mun-tele Puplion este o mănăstire în carevieţuiesc nişte călugări ce se închinăDumnezeului galileenilor, nedând vreocinstire zeilor păgâni. Ighemonul s-a um-

plut de mânie şi a poruncit să se tri-mită ostaşi care să-i prindă pe monahişi să-i aducă în cetate spre chinuire,

pentru a se lepăda de Hristos. Creştiniidin cetate au aflat şi au trimis veste că-lugărilor să fugă în pădure spre a se

izbăvi de primejdie.44444444

Înainte de aceasta, Epistimia a avut un vis în care se făcea că ea şi fratele săuse aflau într-un palat preafrumos, iar un împărat strălucit,a cărui slavă era cu neputinţă de a se povesti, îi încununa

pe dânşii cu cununi. Deşteptându-se din somn, s-aminunat de ceea ce văzuse şi făcându-se ziuă a trimis laegumen, rugându-l să vină la dânsa, căci are a-i spune uncuvânt duhovnicesc, fiindcă era obiceiul a nu venicălugăriţele în mănăstirea de bărbaţi. Numai egumenul,

care era părinte duhovnicesc la amândouă mănăstirile,mergea la aceste pustnice, rânduindu-le cele cuvenite pentru viaţa lor şi ascultându-le mărturisirea. Apoi, să-vârşind dumnezeiasca Liturghie, le împărtăşea cudumnezeieştile Taine, şi iarăşi se întorcea în mănăstireasa.

Egumenul, primind scrisoarea de la Epistimia, amers la mănăstirea sfintelor pustnice şi ea i-a spus ve-denia pe care o avusese noaptea trecută. Atunci egu-menul a zis: „Palatele sunt împărăţia cerurilor, împăratuleste Iisus Hristos, Domnul şi Dumnezeul nostru, iarcununile înseamnă răsplătirea durerilor şi a ostenelilor pe

care tu, fiica mea, precum şi fratele tău cel duhovnicesc,Galaction, le veţi primi în curând. Însă mai întâi aveţimult a pătimi şi a muri cu mucenicească moarte. Te rog,fiica mea, să nu te temi, nici să te înfricoşezi de chinurilecele cumplite, nici să slăbeşti în dureri. Să ştii că pentru

pătimirile acestea vremelnice te aşteaptă bunătăţile celenegrăite şi veşnice, pe care împreună cu fratele tău le vei

primi din dreapta Dătătorului de nevoinţă”. Iar ea, lă-crimând, a zis: „Fie voia Domnului! Precum voieşte El,să rânduiască pentru noi, după a Sa bunătate!”

44444444

Întors la mănăstire, stareţul a poruncit tuturor săfugă în pădure, numai Galaction a rămas înăuntru, citind

Sfânta Scriptură. Aşa l-au aflat pe dânsul ostaşii şi prin-zându-l, l-au dus spre cetate. Aflându-se despre aceasta,Epistimia a cerut binecuvântarea stareţei pentru a mergeşi ea, împreună cu fratele său, către acelaşi sfârşit, aşacum îşi făgăduiseră că vor fi împreună şi pe pământ şi încer, mărturisindu-L pe Hristos înaintea ighemonului.

Maica sa, ca o preaînţeleaptă şi iscusităce era, a încercat să o oprească, temân-du-se pentru tinereţea şi frumuseţea ei,

ca nu cumva de tăria chinurilor şi degroaza tiranului păgân să se înfri-coşeze, lepădându-se de Hristos şi

pierzându-şi fecioria.Însă văzând lacrimile ei şi dra-

gostea către Dumnezeu şi către logod-nicul său, cuvioasa diaconiţă a zis: „Săfii binecuvântată de Domnul, fiica mea,şi binecuvântată să fie calea pe caresăvârşeşti alergarea pătimirii tale, ca şiîntâia muceniţă Tecla! Mergi dar în ca-lea cea fericită şi mâna Domnului să

fie cu tine, întărindu-te!” Şi astfel, feri-cita Epistimia, sărutând pe maica sacea duhovnicească şi pe toate surorile,a mers cu bucurie în urma iubituluisău frate.

Alergând în grabă mare, a ajuns ostaşii şi a început a striga după Galaction: „Iubitul meu domn şi frate,învăţătorul şi povăţuitorul mântuirii mele, prin care euam cunoscut pe Hristos, adevăratul Dumnezeu, aşteaptă-mă şi nu mă lăsa pe mine, săraca ta soră şi roabă; ia-măîmpreună cu tine la chinuri, căci tu m-ai scos dinînşelăciunea idolească şi din toată deşertăciunea lumii

acesteia. Du-mă la cununa cea mucenicească, tu care m-ai dus la nevoinţele cele călugăreşti. Adu-ţi aminte defăgăduinţa ta, care mi-ai dat-o, că nu mă vei lăsa pe minenici în veacul acesta, nici în cel ce va veni!”

Ostaşii, mânioşi că striga după ei şi că mărturisea peHristos, au legat-o şi pe ea şi i-au dus pe amândoi în fataighemonului. Pe drum, Galaction o învăţa şi o întărea

prin cuvinte dumnezeieşti să nu se lase amăgită de făgă-duinţele păgânilor, nici de ameninţări, nici de chinuri,căci răbdând puţin acum, vor căpăta răsplata cea veşnică.A doua zi dimineaţa, Galaction şi Epistimia au fost duşiîn faţa ighemonului pentru întrebarea cea despre credinţa

lor. Ei au mărturisit cu tărie că sunt nu numai creştini, cişi ostaşi ai lui Dumnezeu, închinându-se Lui şi defăi-mând idolii cei necuraţi. A poruncit atunci păgânul ighe-mon să-l dezbrace pe Galaction de hainele sale călugă-reşti şi să fie bătut cu bice de bou. Sfânta Epistimia plân-gea şi ocăra pe ighemon, zicând: „O! chinuitorule nemi-lostiv, nu te ruşinezi a chinui pe nevinovatul rob al luiDumnezeu şi a răni cu bătăi trupul lui cel slăbit de post?”

Atunci el a poruncit să o dezbrace şi pe ea şi a strigat fecioara: „Blestemat să fii, chinuitorule, că nimeni, din

pruncia mea, nu a văzut goliciunea mea şi acum, cuneruşinare, mă despoi în faţa tuturor. Dumnezeul nostru

cel adevărat să vă orbească pe toţi”. Şi îndată au orbit

Sfânta Muceniţă Epistimia




Nr. 35, Martie 2012

chinuitorii şi căutau pereţii ca să se sprijine deei şi temându-se, toţi au strigat: „Mântuieşte-ne pe noi, roaba lui Hristos, de întunericulacesta, şi vom crede în Dumnezeul tău!” Iarsfânta s-a rugat lui Dumnezeu şi iarăşi auvăzut toţi, şi au crezut cincizeci şi trei desuflete.

Dar ighemonul şi ceilalţi câţiva au zis cătotul este înşelătorie de-a creştinilor, porun-

cind să le taie mâinile. Iar Galaction şi Epis-timia mărturiseau pe Dumnezeu în auzul tutu-ror; apoi a poruncit să le taie picioarele, darei nu încetau a slăvi pe Domnul şi atunci le-atăiat limba şi, în cele din urmă, capetele. Că-lugărul Evtolmie, fostul slujitor al Epistimiei,i-a urmat de departe şi a fost martor la păti-mirea sfinţilor mucenici, auzind toate cele spu-se de către dânşii. După uciderea lor, el a luat trupurile şi le-a îngropat cu cinste creştină,scriind viaţa lor cea minunată, plină de fapte bune şivrednică de pomenire. Şi aşa, sfletele lor au mers

împreună către Domnul, aşa cum îşi făgăduiseră încăfiind în această viaţă.

44444444

Ce este iubirea trupească faţă de dragostea duhovni-cească? Este la fel de ştearsă, de palidă, pe cât este um-bra faţă de materia solidă. Legăturile de rudenie este ca

un nimic faţă de frăţia în duh, pentru că ea este aşezată pe Hristos - temelia pe care nimeni şi nimic nu o poatesfărâma. Deşi dragostea lor trupească era cu binecuvân-tarea lui Dumnezeu, pentru că înainte de nunta făgăduită,amândoi se făcuseră creştini, totuşi, ca nişte înţelepţi

neguţători, ei au preschimbat legătura aceasta, care ori-cum avea să se sfârşească odată cu moartea lor, în dra-goste duhovnicească, ce a fost mai tare ca moartea şi caredurează şi azi, în lăcaşurile cereşti, unde amândoi se ve-selesc, în cetele mucenicilor şi a fecioarelor.

Atât de mult a iubit-o duhovniceşte Galaction peEpistimia, logodnica şi sora sa, încât el nu a mai dorit săo vadă cu ochii cei trupeşti. Nici legătura trupească şinici prezenţa fizică nu sunt necesare adevăratei prieteniiduhovniceşti. Atât de mult l-a iubit duhovniceşte Episitmia

pe fratele ei Galaction, încât aflând că este dus la chinuri,a alergat după el, rugându-l să nu o lepede de la faţa sa,

ci să o primească întru împreună-mărturisirea lui Hristos,aşa cum şi el împărtăşise cu ea Adevărul Credinţei.Când muncitorii au biciuit trupul gol al lui Ga-

laction, firea şi-a cerut tributul, iar Sfânta Epistimia a plâns, fiindu-i milă de iubitul ei frate. Acest lucru a fost din rânduiala lui Dumnezeu, pentru ca noi să ne în-credinţăm că sfinţii au fost oameni ca şi noi, închegaţitrup şi duh, având de asemenea trăiri, sentimente şi du-reri ca ale noastre. Sfinţenia lor însă vine din aceea că auştiut să lupte, pentru a se ridica mai presus de fire. E înfirea omenească să se însoţească bărbatul cu femeia prinnunta cea cinstită, dând naştere pruncilor. Sfinţii noştri

au ales să biruiască firea şi să dobândească o şi mai marecinste în viaţa cea veşnică. E în firea omenească să plân-gem de durere, atunci când noi înşine sau cei dragi păti-

mesc vreo durere. Dar când amândurora li s-au tăiat mâi-nile şi picioarele, slăbiciunea firii a fost biruită, amândoi

s-au bucurat şi L-au preaslăvit pe Hristos.Iată cât de mare a fost iubirea lor pentru Mântuitorul

Iisus Hristos şi iată cât de mare a fost iubirea duhovni-cească a unuia faţă de celălalt! Cu adevărat, iubirea tru-

pească este ca un fluture frumos, împodobit cu toate cu-lorile, care după ce desfătează preţ de o zi ochii celor ceîl privesc, moare până seara. Iubirea duhovnicească esteveşnică, pentru că ea învinge moartea şi trece dincolo de ea.

44444444

Istoria acestei iubiri sfinte are o frumuseţe aparte,mai mare decât gingăşia sentimentelor nutrite de eroii

poveştilor de dragoste care au scris pagini de legendă. Eanu s-a terminat nici printr-un război troian ca în cazul fru-moasei Elena şi a frumosului Paris, nici prin publicarea

unei cărţi cu scrisori de dragoste, aşa cum se întâmpla însaloanele nobilimii din vremea lui Ludovic al XIV-lea.Ea nu are nimic din tragismul lumesc al iubirii dintreTristan şi Isolda, Antoniu şi Cleopatra, ori Romeo şiJulieta. Toate aceste poveşti de dragoste, deşi au rămasnemuritoare în memoria umanităţii, au o mare lipsă: elesunt lipsite de frumuseţe mântuitoare şi se desfăşoară sub

umbra păcatului: trădare, crimă, adulter, culminând chiarcu cel mai mare dintre păcate, adică sinuciderea –

precum în cazul personajelor lui Shakespeare.Dragostea lor, de o curăţie îngerească, nu s-a sfârşit niciodată şi nici nu se va sfârşi, pentru că veşnicia este alor, drept răsplată pentru credinţa şi nădejdea întruHristos. Ei nu au lăsat în urma lor nici dureri, nici de-zastre, ci o pildă pentru noi toţi, care vrem să trăim dupăDumnezeu. Din viaţa lor, învăţăm că răsplătirile Salesunt veşnice şi vedem că Domnul îi iubeşte pe cei ce-Liubesc pe El şi cât va exista lumea aceasta şi în veacul celnou, pomenirea lor va fi neştearsă.

Sfârşitul mucenicesc al Sfinţilor Galaction şi Epistimia




Nr. 35, Martie 2012

n ultimii ani, firmele de producere a alimentelor audezvoltat noi tehnologii şi metode pentru conservarea

produselor. Iradierea, modificările genetice şi tratareachimică a alimentelor sau a culturilor din care sunt obţi-nute acestea ridică semne de întrebare la care medicinanu poate sau nu vrea să dea, până în prezent, un răspunscategoric.

Iradierea alimentelor

Primele alimente iradiate experimental au fost fruc-tele şi legumele. În 1930, în SUA, s-a observat că, în

urma expunerii la radiaţii ioni-zante, fructele şi legumele şi-au

păstrat prospeţimea un timp maiîndelungat, insectele şi microorga-nismele care se dezvoltă în ele înmod natural fiind distruse. Deşi auapărut proteste şi mai mulţi cerce-tători au încercat să tragă un sem-

nal de alarmă privind eventualeleconsecinţe dăunătoare asupra să-nătăţii, Administraţia Alimentelorşi a Medicamentelor a SUA (U.S.Food and Drug Administration - FDA) aaprobat, în 1963, iradierea ali-mentelor, cele dintâi produse ira-diate fiind grâul şi făina. Ulterior,metoda s-a extins la carne, legume,fructe şi condimente.

Pro şi contra

Încă de la primele experi-mente, s-au ridicat voci împotrivă,însă susţinătorii metodei au avut câştig de cauză.Conform oficialilor americani, iradierea nu are efectenocive. Ei susţin că acest procedeu elimină bolile produsede microorganisme prin alimente, această tehnologiefiind folosită şi la conservarea alimentelor pe care NASAle-a asigurat astronauţilor în timpul zborurilor spaţiale.Metoda – zic ei - nu are efecte negative: „alimentele ira-diate nu devin radioactive; în alimente nu apar substanţecare pot fi periculoase pentru om; valoarea nutriţionalărămâne neschimbată”. La ora actuală, se folosesc trei teh-

nologii de iradiere a alimentelor:Tehnologia prin iradiere cu raze gamma foloseştesubstanţe radioactive - Cobalt 60 sau Cesiu 137. Razelegamma au o mare putere de pătrundere. Ele sunt folositede peste 30 de ani pentru sterilizarea instrumentelor medi-cale şi la tratamentul cancerului. Substanţele radioactivefolosite emit raze gamma permanent, de aceea, sursa fo-losită la iradierea alimentelor este menţinută într-un bazincu apă (care absoarbe razele emise). Când este folosită,sursa radioactivă este scoasă din apă, într-o cameră cu

pereţi foarte groşi. Alimentele supuse tratamentului sunt aduse în camera respectivă şi expuse razelor gamma, pen-

tru o perioadă definită de timp. După folosire, sursa estereintrodusă în bazinul de apă.

Razele X sunt folosite de scurt timp la iradiereaalimentelor. Aparatura folosită este o versiune mai puter-nică a celei utilizate în spitale pentru explorarea radio-logică. Ca şi razele gamma, razele X pătrund prin ali-mentele cu grosime mare şi necesită protecţie în timpuloperaţiunii, care trebuie să se desfăşoare în încăperi cu

pereţi foarte groşi.

Mănunchiurile de electroni sunt produse de un tunde electroni, dispozitiv asemănător dispozitivului de latuburile TV. Are putere mică de pătrundere în alimente -de aproximativ 3 cm. Se foloseşte la produsele subţiri.

Metoda este folosită în ultimii 15ani.

Iradierea anumitor alimente vi-zează în primul rând creşterea sem-nificativă a perioadei de conser-vare a acestora. În urma unor mo-dificări genetice, alimentele ira-diate nu mai pot germina, iar fac-

torii externi (microorganisme, bac-terii, mucegai) sunt paralizaţi,drept pentru care produsele respec-tive pot fi păstrate o perioadă maimare de timp, fără a se degrada. În

urma acestei proceduri, produseleîşi păstrează înfăţişarea aproapeneschimbată, pe termen lung.

Anihilarea bacteriilor din ali-mente nu este un lucru de dorit, pen-tru că acestea au un efect pozitiv

pentru sănătatea consumatorilor, în

vederea întăririi sistemului imu-nitar; mai mult încă, omorârea lorcontinuă duce treptat la întărirea tot mai mare a rezis-tenţei bacteriilor dăunătoare. Pe lângă aceasta, iradiereadistruge numai bacteriile, iar nu şi toxinele bacteriene.

Pierderea vitaminelor şi apariţia radicalilor liberirămâne însă cea mai controversată problemă în privinţairadierii alimentelor. Prin iradiere, produsele îi păstreazăaspectul iniţial, dar ele sunt secătuite de vitamine, sărurişi minerale, devenind adevărate cimitire microscopice,nemaifiind benefice sănătăţii consumatorului.

Uniunea Europeană a reglementat iradierea produ-

selor alimentare începând cu anul 1999. Lista europeanăa alimentelor ce pot fi iradiate cuprindea iniţial doar con-dimentele vegetale, însă deoarece fiecare ţară europeanăare autorizaţia de a-şi stabili propria listă de alimente ce

pot fi iradiate, numărul acestora a crescut rapid. Dintreţările europene, Marea Britanie, Franţa, Italia, Olanda,Belgia şi Polonia au legi permisive în privinţa iradieriialimentelor. Datorită pieţelor comerciale unice însă, ali-mentele iradiate provenite din ţările amintite se distribuieautomat şi în restul ţărilor europene.

Deoarece, până în prezent, nu s-a dovedit ştiinţificînsă o legătură directă între consumul de alimente ira-

diate şi apariţia unor forme de cancer, procesul de ira-diere a unor alimente se practică în continuare. Nu se

Iradierea şi tratamentul chimic al alimentelor

Simbolul pe care producătorii sunt obligaţi să îl lipească pe eticheta alimentelor iradiate. Puţini

sunt însă cei care respectă acest lucru, iar oamenii consumă de multă vreme aceste produse,

fără a fi informaţi corect.



27 TRADIŢIA ORTODOXĂ

Nr. 35, Martie 2012

cunosc încă efectele secundare, pe termen lung, pe careaceste alimente iradiate le pot avea asupra organismului

uman. Cu toate acestea, numeroase studii de specialitateau evidenţiat riscuri şi dezavantaje pe care le implică ira-dierea alimentelor, precum următoarele: apariţia radi-calilor liberi, care favorizează apariţia cancerului; apa-riţia unor tulburări metabolice sau genetice, în urma con-sumului frecvent de alimente lipsite de anumite vitamine.

Renumitul cercetător Gheorghe Mecinicopschi, di-

rectorul Institutului de Cercetări Alimentare, afirmă: „Eu unul, susţin că procedura ar trebui cu totul eliminată.Prin iradiere, alimentul respectiv este omorât. Chiar dacăîşi păstrează mult timp prospeţimea, este o aparenţă,fiindcă, în realitate, noi consumăm o conservă ale cărei

proprietăţi iniţiale au dispărut.Prin iradiere alimentele res-

pective nu devin radioactive,dar se generează coloane de io-nizare, care distrug vitamineleşi alte elemente din compoziţiaalimentelor. În plus, se gene-

rează radicali liberi despre ca-re se ştie că au efect cancerigen”.

Şi specialiştii americanisusţin acelaşi lucru, în ciudaasigurărilor primite din parteaoficialităţilor guvernamentaledin SUA: „Prezenţa unei con-centraţii ridicate a unui anumit mutagen în alimentele iradiateva spori incidenţa cancerului.Vor trece însă patru până la şa-se decenii pentru a demonstra o creştere statistică

semnificativă a cazurilor de cancer datorată mutagenilorintroduşi în alimente prin iradiere. Când iradierea ali-mentelor va fi într-un final interzisă, vor fi deja foartemulţi oameni cu şanse reale de a face cancer” (G. L.Tritsch - „Food Irradiation”, 2000).

Fără marcaj

Deşi iradierea a început să se practice pe scară largă, producătorii de fructe şi legume din România nu recurgla ea, preferând clasica metodă a tratamentelor chimice.Profesorul Gheorghe Popescu, diplomat universitar, şeful

catedrei de Protecţia Plantelor din cadrul Universităţii deŞtiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului(USAMVB), susţine că, în pieţele din România, 99% din-tre fructele şi legumele aduse din import sunt iradiate.„Paradoxal, deşi aceste produse au un preţ mult maiscăzut decât aşa-numitele alimente ecologice, ele ajungsă fie vândute în România la un preţ mult mai mare decât cel al produselor similare autohtone. În plus, legumele şifructele din import nu poartă marcajul obligatoriu, con-form legislaţiei în vigoare, care să atenţioneze cum-

părătorul că aceste produse au fost tratate prin iradiere”,susţine profesorul timişorean.

Tratament chimic

În afară de iradiere, alimentele mai sunt tratate şi pecale chimică: fructele şi legumele se introduc în suspensiide fungicide din grupa dicarboxinidei sau a benzini-dazolului (substanţe chimice utilizate pentru combatereaciupercilor dăunătoare plantelor - n.r.). Multe dintre fir-mele producătoare, din dorinţa de a vinde cât mai multe

produse, nu respectă timpul de pauză, adică perioada în

care substanţele chimice cu care se tratează fructele şilegumele devin inofensive. Acestea ar trebui să fie puseîn vânzare abia după 18 - 21 de zile de la momentul tra-tării, ori putem avea garanţia că acest lucru se întâmplă?

Risc de cancer

Institutul de Sănătate Pu-blică din Timişoara, SocietateaRomână de Igienă şi SănătatePublică şi Universitatea deMedicină şi Farmacie din Ti-mişoara au organizat, în pe-

rioada 4-6 noiembrie 2004, laTimişoara, Congresul Naţionalde Igienă, în cadrul căruia s-adezbătut şi modalitatea în carealimentele se pot transformaîntr-un factor de risc pentrusănătate.

Nutriţioniştii timişoreni participanţi la congres au arătat că, încercând să determinecauzele creşterii alarmante a

morbidităţii prin cancer, au constatat că între acestea se

pot afla şi alimentele. Astfel, în probele de cereale şivegetale prelevate din zona de vest a ţării au fost depistateconcentraţii alarmante de nitraţi şi nitriţi (risc de cancergastric), aflatoxina B1 (risc de cancer hepatic) şi DDT(risc de cancer mamar).

Alergii şi intoxicaţii

În cadrul aceluiaşi congres, au fost expuse riscurilece rezultă din folosirea aditivilor alimentari (substanţeadăugate cu scopul ameliorării produselor alimentare sau

pentru a permite aplicarea unor tehnologii avansate de prelucrare): consumaţi frecvent, chiar în doze mici

(admise), unii dintre aceşti aditivi pot cauza sau agravamanifestări alergice. De asemenea, prin consumarea pro-duselor în care zahărul este înlocuit cu aspartam, existăriscul intoxicării cu metanol, un compus chimic deosebit de nociv asupra organismului uman.

Concluzia multora dintre experţii în nutriţie şisănătate publică întruniţi la Timişoara (şi nu numai a lor)a fost că, prin intervenţia omului, alimentele, vitale

pentru existenţă, se pot transforma într-un factor de risc pentru sănătate.




Nr. 35, Martie 2012

ceastă minunată icoană vine din negura timpurilor, fără a i se cunoaşte zugravul sau istoria. Rela-tările despre puterea ei tămăduitoare încep din secolul alXVII-lea, în mănăstirea Vatoped, aflată în Sfântul MunteAthos. Numele ei, „Pantanassa” se tâlcuieşte din gre-

ceşte ca „Împărăteasă a toate”, fiind cunoscută ca izbă-vitoare de lucrări diavoleşti (vrăjitorii, farmece), tă-măduitoare a cancerului şi a altor boli cumplite şi fărăleac. Originalul se află şi astăzi în biserica mare a mănăs-tirii, în iconostasul aflat în partea stângă.

În acele timpuri, în biserica mare (gr.: katholikon) amănăstirii Vatoped, intrase un tânăr ciudat, venit din in-sula Ciprului, care, în loc să se închine acestui odor ne-

preţuit, stătea bolborosind cuvinte neînţelese înaintea ei.Când s-a apropiat mai mult de icoană, chipul MaiciiDomnului a început să strălucească şi o putere nevăzutăl-a trântit la pământ. Când şi-a revenit în sine, tânărul a

mărturisit părinţilor mănăstirii că trăise departe de Hris-tos şi că practicase magia, făcându-se ucenic al diavo-lului, ale cărui porunci le îndeplinea. Din clipa acesteiminunate mijlociri a Împărătesei Cerurilor, viaţa sa s-aschimbat întru-totul, venind la Biserica lui Hristos şi vie-ţuind până la moarte ca un bun creştin, lăudând neîncetat milostivirea lui faţă de Dumnezeu şi facerile Lui de bine, revăr-sate asupra sa prin rugăciunile Preacuratei Maicii Sale.

De-a lungul vremii, icoana şi-a dobândit renumelede făcătoare de minuni, tămăduind multe boli ale călu-gărilor şi pelerinilor care se rugau cu credinţă înaintea ei,fiind cunoscută mai ales ca vindecătoare de cancer, carea fost şi rămâne încă o boală grea, în faţa căreia de celemai multe ori, doctorii ridică din umeri, neputincioşi.

Maica Domnului este zugrăvită stând pe tron împă-rătesc, îmbrăcată în veşmânt de culoare stacojie, ţinând în braţe Dumnezeiescul Prunc, ce ţine în mâna stângă unfilacter, iar cu dreapta binecuvintează. Ei sunt încadraţide Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, ce sunt înfăţişaţiînchinându-se lor, cu evlavie şi cu dragoste. În arhiva mă-năstirii Vatoped sunt păstrate multe relatări, primite dintoată lumea, despre minunile săvârşite de această i-coană, dar şi de copii ale sale. Iată numai trei dintre ele:

Credincioasa Andrula Papahristodoulou din Nicosia,Cipru, spune următoarea întâmplare, petrecută cătresfârşitul anului 1990. Într-o noapte, pe când dormea, ascos un geamăt puternic, s-a întins şi, cu ochii deschişi,a intrat în comă. Membrii familiei au crezut că a murit.După primul ajutor, a început să dea semne de viaţă. Laspital i s-au făcut multe analize, câteva zile în şir, des-coperindu-se astfel că avea tumoră pe creier, trebuind operată de urgenţă. S-a dus la operaţie cu nădejde înMaica Domnului Pantanassa, a cărei icoana o avea –chiar şi la spital – mereu cu dânsa. În timpul operaţiei nus-a reuşit însă extirparea completă a tumorii. Din cauzaaceasta avea mari greutăţi (ameţea, nu putea să umble şisă vorbească bine, o deranjau foarte mult zgomotele).

A ieşit însă din spital, deoarece doctorii nu maiaveau ce îi face. Într-o zi, pe când se afla întinsă pe pat,iar deasupra capului avea icoana Pantanassa, a simţit obună mireasmă inexplicabilă, care a durat în jur de 10minute, devenind din ce în ce mai puternică. La început,membrii familiei nu au simţit nimic. Apoi însă şi-au dat

seama şi ei de mireasmă şi au înţeles emoţionaţi că eravorba de cercetarea Maicii Domnului. După câteva zile,mireasma s-a repetat, lucru care a convins-o pe bolnavăcă Maica Domnului o va vindeca.

Mergând din nou la spital pentru examinare, medicula venit la dânsa cu rezultatul tomografiei şi a întrebat-omirat: „Aţi urmat vreo terapie în afara spitalului?”;„Nu”, i-a răspuns bolnava. „Bine, dar pe tomografie nuse vede nimic!” Atunci bolnava i-a mărturisit că se aş-tepta să nu mai găsească nici o urmă de tumoră şi le-a

povestit ce se întâmplase . Medicul i-a răspuns: „Şi eu cred în minunile Maicii Domnului, pentru că mi-a vindecat şimie fetiţa de 4 ani care suferea de leucemie, iar acumeste sănătoasă”. Astăzi, Andrula este sănătoasă şi îi mul-ţumeşte Maicii Domnului pentru minune.

La Centrul de Oncologie Infantilă din Moscova erainternat un băieţel de 8 ani, pe nume Mihail Iacunin dinoraşul Toliati, suferind de cancer la ochi. La capul pa-tului său, în stânga, se afla o iconiţă a Maicii Domnului,copie a icoanei Pantanassa. Pe data de 11.11.1991, mamabăiatului, care stătea alături şi se ruga Maicii Domnului

pentru vindecarea băiatului, împreună cu o prietenă, penume Claudia Ohartina, a văzut cum din icoană ies razede lumină. Peste câteva zile însă, în timpul nopţii, mamabăiatului a constatat cu durere că inima lui Mihail

Icoane făcătoare de minuni ale Maicii Domnului (X)

Maica Domnului „Pantanassa”, vindecătoarea de cancer




Nr. 35, Martie 2012

încetase să mai bată. A alergat după infirmieră. Întor-cându-se împreună, în timp ce pe culoar şi în salon eraîntuneric, au văzut cum din icoană se îndreaptă douăraze de lumină către trupul copilului mort. Îndatăinima băiatului a început din nou să bată.

Pavel Ipaspistis din Drama, Grecia, scrie: „Ammers ca închinător în Sfântul Munte, în vara anului1994. Ghidul mănăstirii ne-a vorbit despre icoanaPantanassa de la Vatoped, care vindecă bolile de can-

cer. Deoarece mama mea avea o astfel de problemă a pielii feţei, m-am rugat în faţa icoanei Maicii Dom-

nului, în genunchi, ca să o vindece, promiţându-i că voilăsa la icoană cruciuliţa mea de aur. Plecând de lamănăstire, am luat cu mine ulei de la candelă, pe carel-am dat mamei. După ce s-a uns cu acel ulei, cancerulde piele a cedat. Mergând din nou la spitalul dinDrama pentru obişnuita cauterizare, i s-a spus că numai este nevoie, pentru că tumora nu mai există. Deatunci, mama s-a vindecat complet.”

upă căderea în păcat a strămoşilor Adam şiEva, viaţa omenească s-a umplut de osteneală, boli şisuferinţe. Ca atare, virtutea răbdării este neapărat tre-

buincioasă pentru creştin, prin „răbdare desăvârşită”sau îndelungă-răbdare înţelegând îndurarea cu seni-nătate a necazurilor şi a suferinţelor.

Atunci când vorbim despre răbdare, vorbim despreIov. Cine a fost Iov? Un om evlavios, care avea mulţicopii şi o mare avere. Numele său era faimos prin păr-ţile Răsăritului. Cu toţii îl cinsteau şi îl apreciau. Dar,dintr-odată, a pierdut totul: şi bogăţia, şi copiii, şisănătatea. De la fericire a căzut în nefericire şi de laslavă, la necinste. Nu i-a mai rămas decât lupta cu să-răcia deplină, cu boala grea care l-a lovit, cu durereasufletească pricinuită de moartea copiilor săi, cu reaua

purtare a duşmanilor şi cu nerecunoştinţa prietenilor.De toate năpastele a fost lovit. Şi, cel mai rău a fost

faptul că nenorocirile acestea l-au prins nepregătit. Căcicel care se naşte şi creşte în sărăcie este obişnuit culipsurile. De asemenea, cel care pierde o parte dincopiii săi, oricât de mare ar fi durerea sa, găseşte mân-gâiere în cei care i-au rămas. Dar lui Iov – după ce dinom foarte bogat a sărăcit într-o singură zi – toţi cei zececopii i-au murit în acelaşi timp. Pe când beau şi mâncauîn casa fratelui lor mai mare, s-a pornit un vânt puternicdinspre deşert, a distrus casa şi i-a omorât pe toţi.

Şi, ca şi cum toate acestea nu ar fi fost de ajuns, el

însuşi s-a îmbolnăvit. S-a umplut de răni înfricoşătoareşi urât mirositoare, din vârful capului până la unghii.Atunci, a luat un ciob ca să se scarpine şi şedea pe ogrămadă de gunoi. Iar, dacă cineva îi aducea ceva demâncare, nici nu o atingea: „Sufletul meu n-a voit să seatingă de ele; inima mea s-a dezgustat de pâinea mea”(Iov 6, 7).

Ce mare nenorocire! Ce nefericire înfricoşătoare!Dar după ce Dumnezeu i-a dezvăluit lui pricina tuturoracestor nenorociri, el s-a liniştit, ca şi cum nu l-ar fiatins nici un rău. Iov a fost astfel încercat ca să sevădească virtutea sa, a suferit fără murmur si a strigat:

„Oare omul nu este pe pământ ca într-o slujbă ostă-

şească ?” (Iov 7, 1).Aşa cum atletul, care aleargă la maraton este

obligat să îndure frigul şi arşiţa, praful şi transpiraţia,

ca până la urmă să câştige laurii victoriei, la fel şi omuldrept, care concurează la maratonul duhovnicesc, tre-buie să îndure multe suferinţe, ca să primească în viaţaviitoare cununa biruinţei. Şi, dacă este demn de ad-miraţie trupul care poate să îndure chinuri şi suferinţe,cu atât mai vrednic de laudă este sufletul care, curăbdare şi bărbăţie, îndură orice nenorocire. De aceea,

nu este răsplătit numai cel care face binele, ci şi cel care

îndură cu răbdare răul. Lucrul acesta este dovedit dedreptul Iov, ale cărui virtuţi au devenit mult mai cunos-cute decât nenorocirile sale.

A dispărut dintre noi prototipul lui Iov

În jurul nostru, vedem uneori că oamenii cu o viaţă păcătoasă trăiesc în îndestulare sau chiar în risipă, îndesfătare şi mulţumire, pe când cei virtuoşi sunt încer-caţi de necazuri şi strâmtorări. Însă mulţumirea ade-vărată nu ne-o dă numai îndestularea pământească, ci şi

judecata conştiinţei. Păcătosul, chiar dacă trăieşte însituaţiile cele mai bune, este mustrat de conştiinţă pen-

tru fărădelegile săvârşite, se teme mereu de pedepse şieste neliniştit, cu toate că alţii îl cred fericit. Cel vir-

De ce Dumnezeu trimite necazuri asupra noastră?

„Cum că prin multe necazuri se cade nouă a intra întru Împărăţia lui Dumnezeu” (Fapte 14, 22).

Sfântul şi dreptul Iov, mult-pătimitorul




Nr. 35, Martie 2012

tuos, dimpotrivă, chiar dacă trăieşte în strâmtorare pământească, având conştiinţa curată, îndură toate, cunădejdea în bunătăţile vieţii viitoare şi este liniştit îninima sa. Necazurile pe care le îndură drepţii sunt pen-tru arătarea virtuţii lor. Dumnezeu trimite celor virtuoşiîncercări grele, ca pedeapsă pământească pentru unelegreşeli şi pentru ca răsplata în ceruri să le fie cu atât maimare.

Însuşi Domnul nostru, Iisus Hristos, a pătimit din

partea oamenilor, rămânând un chip de urmat pentru ceice se numesc ucenicii Săi, până în ziua de astăzi (Ioan15, 20). Pilda Mântuitorului este deci menită să fie creş-tinilor mângâiere în suferinţe. Răsplata adevărată se dăabia în viaţa viitoare când, precum spune Sfântul Apos-tol Pavel, „cel ce seamănă cu scumpete, cu scumpete vaşi secera; iar cel ce seamănă întru blagoslovenii, întrublagoslovenii va şi secera” (II Cor. 9, 6). Iar Sfântul Am-brozie spune: „Odihna lor (a nelegiuiţilor) este în iad,iar a ta va fi în ceruri; casa lor este în mormânt, iar ata în rai”.

Suferinţa – cauzele, scopurile şi felurile ei

Pe lângă ispitele trimise de Dumnezeu, există şi su-ferinţe (pătimiri) pe care omul şi le pricinuieşte singur.Necazurile şi suferinţele pot lovi trupul şi sufletul. Elelovesc trupul cu boli, foame, frig, osteneală peste putereşi lipsă în toate cele de trebuinţă. Lovesc sufletul cuîntristare, cu amărăciunea inimii, cu despărţirea de ceidragi sau cu mustrările de conştiinţă. Există multe

pricini pentru care ne sunt trimise necazuri şi pătimiri.Nu trebuie să credem că su-ferinţele, necazurile şi ne-

voile pot veni de la oameni:toate crucile vin de laDumnezeu, Care este mult milostiv şi totodată nemăr-ginit de înţelept.

Una dintre cauzele decăpetenie ale suferinţelorcare ne sunt trimise estetocmai păcătoşenia noastră.În acest caz, suferinţele nesunt trimise ca un leac pen-tru vătămarea adusă sufle-

tului nostru de către păcat, pentru trezirea lui din starea de împătimire.Suferinţa poate fi privită ca o doctorie duhovniceascăîmpotriva vătămării, pe care o aduce păcatul. Ea (subforma bolii, de pildă) opreşte adeseori lucrarea

păcatului: „cel ce a pătimit cu trupul, a încetat despre păcat”, scrie Apostolul Petru (I Pt. 4, 1). Suferinţa pen-tru păcat este glasul lui Dumnezeu spre învăţătura omu-lui păcătos, este o lovitură peste mâna care săvârşeştenelegiuirea. De aici se vede, în general, că pe cei caresuferă în această lume îi aşteaptă o soartă mai bună înveacul ce va să fie, decât pe cei ce duc o viaţă uşoară.

Despre aceasta vorbeşte Domnul Însuşi în pildă Sa

despre săracul Lazăr (Lc. 16, 19-31). De aceea, trebuie săne întristăm mai mult pentru cei ce au aici deplinăbunăstare şi confort din punct de vedere lumesc şi duco viaţă împrăştiată, şi mai puţin pentru cei ce merg aici

pe calea grea a suferinţelor.Despre cea de a treia pricină a suferinţelor trimise

oamenilor, Cuviosul Macarie cel Mare vorbeşte astfel:„Dumnezeu ştie neputinţa omenească, ştie că omulrepede se mândreşte. De aceea, îl opreşte şi îngăduie ca

el să fie în încordare necontenită. Ştiind neputinţa ta,Dumnezeu, potrivit purtării Sale de grijă, îţi trimite ne-cazuri ca să te faci smerit şi să Îl cauţi pe El cu râvnă”.

Necazurile smeresc adânc trufia omenească şi îidărâmă omului cetăţile iubirii de sine şi îngâmfării, pecare el însuşi şi le-a construit. Cel ce a suferit mult încetează să mai păcătuiască. El îşi simte nimicnicia şiîşi caută întărire chiar fără să vrea în puterea luiDumnezeu, deschizându-se prin rugăciune spre a primiiertare de la El. Necazul preface dispoziţia omeneascădintr-una păcătoasă, închisă în sine, într-una sfântă şideschisă spre Dumnezeu, întorcând fiul risipitor, păcă-

tosul, în casa Lui părintească”.În cel de-al patrulea caz, este pusă la încercare

credinţa şi dreptatea creştinilor. După cum scrie Cuvio-sul Varsanufie cel Mare, „bărbatul care n-a trecut prinispite, nu este încercat”.

Rolul mântuitor al suferinţei şi răbdării necazurilor

Poate că unii îşi pun întrebarea: dacă jertfa luiHristos este îndestulătoare

pentru a acoperi păcateleîntregii lumi, pentru ce maieste neapărată nevoie de ne-

cazuri, ispite, suferinţe şiîncercări pentru a nemântui?

Într-adevăr, mântuireade la Domnul se dă în dar(Rom. 3, 24). Ea se dă însăcelor care o caută de bună-voie şi nu îi mântuieşte au-tomat pe toţi oamenii. Dacăomul nu vine cu toată inimala Hristos după ajutor,cerând iertarea păcatelor, ci

duce viaţă împrăştiată, fără să ia aminte la poruncile luiHristos, nu îl va mântui jertfa răscumpărătoare a luiHristos: el întoarce spatele ajutorului dumnezeiesc şi nu

primeşte iertarea păcatelor, pentru că dispreţuieşte taina pocăinţei.

Despre aceasta, Apostolul Pavel scrie Colossenilor:„Pre voi care eraţi oarecând înstrăinaţi, şi vrăjmaşi cumintea întru lucruri rele, iată acum v-a împăcat încarnea trupului lui, prin moarte, ca să vă pună pre voisfinţi, şi fără de prihană, şi nevinovaţi înaintea Sa, deveţi rămânea întru credinţă întemeiaţi, şi întăriţi, şi ne-mişcaţi din nădejdea Evangheliei, care aţi auzit, ceea ce

s-a propovăduit întru toată zidirea cea sub Cer şi căreia




Nr. 35, Martie 2012

l-am fãcut eu Pavel slujitor” (I Col. 21-23).Precum se vede de aici, puterea răscumpărării se

întinde asupra noastră doar cu condiţia să fim neclintiţiîn credinţă şi în nădejdea Evangheliei. Iar, întrucât ni-meni dintre noi nu are destulă luare-aminte faţă de păca-tele proprii, nu caută şi nu se foloseşte destul de taina po-căinţei, avem nevoie de suferinţă ca să ştergem urmările

păcatelor noastre.Iată de ce şi Domnul a vorbit despre faptul că este

neapărată nevoie de suferinţe şi de necazuri în viaţa creş-tinului: „În lume, necaz veţi avea” (In 16, 33), iată de ceau vorbit despre aceasta şi Apostolii, şi Sfinţii Părinţi:„Prin multe necazuri se cade nouă a intra întru Împă-răţia lui Dumnezeu”, (Fapte 14, 22).

„Fără necazuri nu este mântuire”, zicea CuviosulSerafim din Sarov, iar Cuviosul Simeon Noul Teolog în-vaţă: „Haina pătată de murdărie şi spurcată pe de-a-ntre-gul de o oarecare necurăţie nu poate fi curăţată, dacă nue spălată în apă şi frecată îndelung: şi veşmântul sufle-tului, spurcat de noroiul şi de puroiul patimilor păcă-toase, nu poate fi spălat decât cu multe lacrimi şi cu răb-

darea ispitelor şi necazurilor”.După spusele Sfântului Ioan Gură de Aur, pentru

creştin sunt trei trepte în lucrarea mântuirii:1. a nu păcătui;2. dacă ai păcătuit, să te pocăieşti;3. cine nu se pocăieşte cum trebuie, are de suferit feluritenecazuri.

Dar cine poate spune că se pocăieşte cu destulă râv-nă? Ca atare, calea izbăvirii de suferinţe pentru păcatele

proprii e pocăinţa. Puterea pocăinţei trebuie să fie pe mă-sura greutăţii păcatului. Pocăinţa, ca suferinţă îndurată debunăvoie, îl împacă pe om cu Dumnezeu şi înlătură su-

ferinţa de nevoie. Iar, dacă nu există o suficientă conşti-entizare a păcatului, dacă omul n-are putere pentru o po-căinţă lucrătoare, adâncă, atunci trebuie să primească cusmerenie suferinţele care îi sunt trimise şi să îi mul-ţumească lui Dumnezeu pentru ele ca pentru un semn demilostivire şi purtare de grijă faţă de el.

Stareţul Varsanufie de la Optina spunea: „Când Dumnezeu îi trimite omului necazuri fără încetare, acestaeste un semn că are deosebită grijă de el”. Iată de ce

oamenii duhovniceşti numesc suferinţele şi nenorocirile„cercetare dumnezeiască”. Iar, când păcătosul duce oviaţă uşoară şi liniştită, ei văd în aceasta părăsirea decătre Dumnezeu a celui cu pricina, pe care îl ameninţă osoartă îngrozitoare în viaţa de după mormânt.

Cât de des sufletele aflate în suferinţă cer de laDomnul încetarea acestor suferinţe... Dar este de folos,oare, să o cerem? La rădăcina suferinţe lor nu se aflăoare păcatul? Şi, dacă el ar fi fost înlăturat printr-o po-căinţă sinceră, ar fi fost înlăturată şi suferinţa. Atuncicând a fost adus la Domnul cel slăbănog, El l-a iertat maiîntâi de toate păcatele, şi abia după aceea, ca urmare a

cererii, i-a dăruit şi vindecarea (Mt. 9, 2-8).În alte cazuri, suferinţele sunt trimise nu pentru pă-

cat, ci pentru a-l păzi pe om de păcat sau pentru a-lîndrepta de la viaţa uşoară şi împrăştiată la viaţa adunatăşi în Dumnezeu. În asemenea cazuri se trimite o boalăîndelungată, surghiun, închisoare şi aşa mai departe.Lucrul acesta schimbă cu desăvârşire viaţa omului, îi dă

putinţa de a cugeta la ea, iar unii ajung nu numai să semântuiască, ci chiar să devină sfinţi – sfinţi ai răbdării,care este mucenicie fără sânge.

fântul Ambrozie este socotit vârful bătrâneţii şi a înţelepciuniiduhovniceşti de la Sihăstria Optina.El a întrupat virtuţile tuturor bătrâ-nilor în suişul lor cel mai înalt: sme-renie sfântă, curăţia minţii şi a ini-mii, dragoste îmbelşugată şi jertfă de

sine desăvârşită pentru mântuireaaproapelui. Pentru că el atinsese a-dâncimile smereniei, Domnul l-abinecuvântat cu daruri duhovniceşti

prin care să tămăduiască sufletelebolnave.

El citea inimile oamenilor, a-vând darul înainte-vederii şi le vor-bea în chip nemijlocit cuvântul des-coperit al lui Dumnezeu. Darurile luiera atât de mari, încât sute de oamenise adunau zilnic la coliba lui smerită

din mijlocul Rusiei. Dostoievski afost atât de impresionat de pelerinajul

său la Optina şi la Bătrânul Am-brozie, încât a scris ultimul şi celmai mare roman al său, „FraţiiKaramazov”, cu scopul vădit de azugrăvi chipul duhovnicesc al Op-tinei şi pe Bătrânul Ambrozie.

Părintele Ambrozie, pe numelesău de mirean Alexandr MihailoviciGrenkov, s-a născut la 23 noiembrie1812, într-o familie de credincioşidin regiunea Tambov. În ziua aceea,în biserica din sat avea loc o sărbă-toare locală, astfel încât o mulţimede ţărani din localităţile vecine um-

pleau satul. „M-am născut în mu-ţime şi voi trăi mereu în mijloculmulţimii”, spunea mai târziu sta-reţul.

După şcoala primară, tânărulAlexandru începe să studieze la se-minarul din Tambov, fiind foarte în-

Chipuri duhovniceştiCuviosul Ambrozie de la Optina

Stareţul Ambrozie de la Optina




Nr. 35, Martie 2012

zestrat pentru învăţătură şi totdeauna plin de energie.Toată ziua putea fi văzut hoinărind pe stradă cu prieteniisăi şi, deşi nu-şi ocupa timpul cu învăţatul, a fost mereu

primul la şcoala satului.În anul 1835, pe când se afla la seminar, Alexandru

Mihailovici se îmbolnăveşte foarte grav. Aflat în faţamorţii, fără putere de împotrivire, întreaga sa viaţă va fischimbată de această împrejurare. Peste ani, StareţulAmbrozie va mărturisi: „Am

făgăduit Domnului că dacă măva face sănătos şi mă va ridicadin patul durerii, voi merge lamănăstire negreşit”.

Şi, într-adevăr, el se vaînsănătoşi în chip minunat,dar hotărârea de a merge lamănăstire îl va înfricoşa prinmarea responsabilitate înain-tea lui Dumnezeu, pe care oimplică monahismul. Îl speriaînsă şi ruptura de lume şi de

mângâierile ei trecătoare. Însufletul lui începuse o luptăcumplită între râvna către celede sus şi dulceţile cu care lu-mea îl îmbia.

Iar ispitele nu erau puţine,mai ales că fiind vesel şispiritual, Grenkov era iubit detoată lumea. Uimitor de ager şi înzestrat cu un spirit deobservaţie foarte dezvoltat, foarte comunicativ, el a făcut cunoştinţă cu moravurile diferitelor pături ale societăţii,fapt care avea să-l ajute foarte mult în activitatea sa ulte-

rioară de stareţ. Între timp, în Grenkov are loc o ruptură.Alexandru a început să se însingureze. Ceilalţi au obser-vat că în timpul nopţii mergea să se roage în livadă, iarapoi, pentru a-şi ascunde şi mai mult rugăciunea sa, urcaîn pod. Astfel, el a început să cugete la deşertăciunea atot ce e pământesc, dorind să se dedice celor care nu trec,ci dăinuie pentru veşnicie. Chilia monahală prindea dejacontur în mintea sa.

Totuşi, el îşi va termina studiile, după care se vaîntoarce în satul natal, unde va ocupa un post de profesor.Dar chemarea Domnului avea să îi vină în chip minunat într-o zi, pe când se plimba prin pădure, auzi o voce care

îi spunea, în chip lămurit: „Dă slavă lui Dumnezeu, ţine-teaproape de Dânsul”. Acest glas de sus îl determină să-şiînvingă nehotărârea şi cerând sfat duhovnicesc unui pust-nic cunoscut pentru învăţăturile sale, părintele Ilarion, pri-meşte binecuvântarea şi îndemnul să meargă la Mănăs-tirea Optina. În 1839, Alexandru intră ca frate în bine-cunoscuta sihăstrie, unde va fi primit de stareţul Leonid.

După o perioadă de ascultare la bucătărie, Grenkova fost chemat la stăreţie, care i-a dat o nouă ascultare –aceea de a-i citi pravila Bătrânului Leonid. Înainte de fe-ricitul său sfârşit, părintele îl încredinţă pe tânărul său

ucenic stareţului Macarie. Nu după multă vreme, în anul

1842, fratele Alexandru primi tunderea în monahism şi

un nou nume: Ambrozie, în cinstea Sfântului Ierarh Am-brozie al Mediolanului. Ca un om învăţat ce era, părin-tele Ambrozie a participat la importanta muncă între-

prinsă de părintele Macarie: traducerea în limba rusă şitipărirea operelor despre viaţa monahală a vieţuitorilordin vechime ai pustiei. Pe neobservate s-a dezvoltat în pă-rintele Ambrozie acea înălţime a duhului, acea putere adragostei pe care atunci când a devenit stareţ şi-a închi-

nat-o spre alinarea necazu-

rilor şi suferinţei omeneşti.El s-a distins chiar de la

intrarea sa în schit printr-o bu-năvoinţă deosebită. În anul1845, părintele Ambrozie afost hirotonit preot, dar nu aslujit multă vreme, deoareceîn urma unei răceli se îmbol-năveşte greu şi stă în pat vre-me de câteva luni. Cu sănă-tatea şubrezită, el va rămâneinfirm pentru restul vieţii, fi-

ind nevoit să renunţe la slu- jirea sfintei liturghii, din pri-cina slăbiciunii extreme. Boalaînsă i-a adus şi un mare dar:energia nesecată şi veselia samolipsitoare s-au mai domo-lit, lăsând loc unei maturităţiduhovniceşti pline de seriozi-

tate, interiorizare, evlavie şi rugăciune neîncetată. Dupămoartea părintelui Macarie, turma acestuia a trecut la

părintele Ambrozie în linişte, fără de zguduire.Stareţul a început o luptă duhovnicească neîncetată.

Părintele Ambrozie, cum a început să fie cunoscut în popor, a fost unul dintre acei stareţi de la Optina la carefiecare putea să vină în clipa de apăsare sufletească şi denenorocire în viaţă şi să-i ceară ajutor. Oamenii veneaula el auzind despre înţelepciunea lui, despre sfinţenia lui,şi îndeosebi despre marea bunătate cu care el întâmpina

pe oricine.El avea să spună mai târziu: „Boala este de mult

folos pentru călugăr. Când este bolnav, călugărul trebuiesă se îngrijească din timp în timp, atât cât e nevoie ca să

poată trăi. Darul rugăciunii neîncetate, cu care şi-a în-veşmântat agerimea minţii pe care o primise cu prisosin-

ţă de la Dumnezeu, vor face ca părintele Ambrozie sădevină unul dintre cei mai sporiţi duhovnici ai vremiisale, cunoscut pentru înainte-vederea sa.

Cu inimă deschisă, părintele iubea fără limite pefiecare om care se găsea în prezenţa lui, iar dragostea luifaţă de semeni mergea până la uitarea de sine, care de-venise modul său de viaţă. El spunea: „Toată viaţa mea amreparat acoperişurile celorlalţi, iar al meu a rămasgăurit”. Nici un defect omenesc şi nici un păcat nu erauo piedică pentru dragostea părintelui - înainte de a ju-deca, el iubea şi compătimea. Astfel, cei bolnavi cu su-fletul se apropiau de el fără frică, cu încredere şi nădejde.

Părintele Ambrozie căuta mai întâi să uşureze sufle-

Soborul sfinţilor cuvioşi Stareţi de la Optina




Nr. 35, Martie 2012

tele oamenilor înainte de a-i îndruma pe calea credinţei.Către anii din urmă ai vieţii sale, Părintele spunea ade-seori: „La începutul duhovniciei mele eram sever, daracum nu mai sunt aşa; oamenii au atâtea dureri, atâteadureri!” Deşi se arăta bun faţă de toţi, Stareţul Ambroziemanifesta mai multă dragoste faţă de persoanele dez-agreabile, dificil de suportat, către păcătoşii cei mai în-rădăcinaţi în rele şi către cei dispreţuiţi de oameni;niciodată nu s-a descurajat în faţa mulţimii păcatelor oa-

menilor, niciodată nu a spus: „Nu pot face nimic”.Duhul său părintesc îmbrăţişa întreaga viaţă interi-

oară şi exterioară a celui cu care se întreţinea; de aceea putea să ghideze cu siguranţă voia oamenilor, acordând-o pe aceasta cu voia lui Dumnezeu. Destinele oamenilor îierau descoperite; se poate spune că el participa la sfatuldumnezeiesc pentru fiecare persoană. Cei care îl cunoş-teau bine pe stareţ ştiau din experienţă că ceea ce lespunea părintele lor duhovnicesc trebuia urmat întocmai,fără a-l contarzice vreodată.

„Sunt slab”, spunea părintele despre stăreţia sa, însăaceasta nu era slăbiciune, ci îngăduinţă, întemeiată pe

credinţa în menirea dumnezeiască a sufletului şi pe dra-goste... El ştia că până şi sufletul care a cunoscut celemai mari căderi nu a pierdut capacitatea de a ajunge peculmile nevoinţei ascetice, că sunt

persoane care îşi răscumpără greşe-lile din trecut printr-o mare pocă-inţă. El ştia că există oameni carechiar dacă se prăbuşesc în adânci-mea păcatului, se ridică totuşi, seînalţă şi petrec întru o continuă luptăîmpotriva păcatului; şi chiar dacăsunt uneori învinşi, nu-şi pierd nă-

dejdea şi nu cedează, purtând războiul duhovnicesc până la sfârşit.Unii ca aceştia merită mai mult decât oamenii obişnuiţi, care nu sunt nici buni şi nici răi, despre care estespus: „Nu eşti nici rece, nici fier-binte şi de aceea te voi vărsa dingura Mea” (Apoc. 3, 16).

De-a lungul celor 30 de ani de„bătrâneţe duhovnicească”, CuviosulAmbrozie a fost ca un adevărat pă-rinte, plin de dragoste şi împreună-

pătimire faţă de sufletele aflate însuferinţă. Sute de oameni, de celemai felurite profesiuni şi ranguri veneau la el în fiecarezi, fiecare având tulburarea, întrebarea ori durerea sa.Nimeni nu era alungat, nimeni nu pleca fără să

primească dragostea lui, nimeni nu pleca neliniştit orinemângâiat. Cu toţii se simţeau ca nişte copii în faţa unui

părinte cu experienţă, blând şi înţelept. Sufletul său erade o cuprindere şi o bogăţie foarte mare.

Părintele Ambrozie a îmbinat înlăuntrul său credinţavie, viaţa lucrătoare, severitatea cu blândeţea, asprimeacu un simţ al umorului, neîmprăştierea duhului cu vor-

birea cu oamenii, mărinimia, simplitatea, cunoştinţe teo-

retice nemăsurate şi experienţa de viaţă - o viaţă în în-tregime împreună cu Dumnezeu îmbinată cu aspectullucrător.

Bătrânul Ambrozie era înţelept, dar înţelepciunea sanu era simplă învăţătură după carte sau erudiţie teo-logică, ci era o mare experienţă a minţii şi a inimii, sen-sibilitate faţă de cea mai adâncă suferinţă creştină şi

putinţa de a folosi această experienţă şi de a o împărtăşioamenilor potrivit împrejurărilor specifice. Înţelepciu-

nea sa era atât de mare, bunătatea inimii şi căldura sim-ţămintelor erau atât de mari, era în stare să înţelelagă atât de bine pe fiecare om şi să se apropie de rănile salesufleteşti, că nu numai oamenii cei simpli care se adunauîntotdeauna în jurul mănăstirilor şi al bătrânilor, ci chiarşi cei ştiutori de carte - care erau adesea prea slabi în cre-dinţă, laşi, cârtitori, iubitori de sine, nerăbdători, istoviţide îndoieli şi uneori chiar duşmănoşi faţă de biserică şide toate lucrurile bisericii, toţi aceştia îl cercetau, îl pre-ţuiau şi erau atraşi de el, ca să se poată încălzi la inimalui cea blândă, iubitoare şi ca să primească de la el înţelep-ciunea creştină. Iar ei se încălzeau şi învăţau cu adevărat.

Ziua stareţului începea la ora 4-5 dimineaţa. Laaceastă oră el îi chema pe ucenicii săi de chilie, şi secitea pravila de dimineaţă. Ea continua mai bine de două

ore. Apoi, ucenicii de chilie ai sta-reţului plecau şi părintele rămâneasingur. Cât timp folosea pentru somnnu se cunoaşte, însă, din exemplelealtor asceţi, se poate presupune cădin cele patru ore care-i mai ră-mâneau, majoritatea timpului şi-odedica rugăciunii. Probabil că înorele de dimineaţă pe care le petre-

cea singur, el se pregătea pentru ma-rea sa slujire din ziua care începea şicăuta la Dumnezeu putere. Întreorele închinate vizitatorilor, găsea timp

pentru citirea scrisorilor şi aşterne-rea în scris a răspunsurilor. În fieca-re zi veneau treizeci-patruzeci descrisori.

Părintele lua teancul cu scrisoriîn mână şi fără să le deschidă le sor-ta, stabilind care sunt urgente, caredintre ele pot să mai aştepte; sau al-

teori scrisorile erau aşezate pe duşu-mea înaintea sa şi el arăta cu un băţ

care să i se dea. Să scrie răspunsurile singur nu mai putea, din pricina vârstei înaintate, aşa că le dicta ucenicului de chilie. Aceste scrisori smerite ale „mult păcătosului ieromonah Ambrozie” purtau mângâieredumnezeiască în multe părţi ale lumii, manifestând dindepărtare aceeaşi înţelepciune, aceeaşi înainte-vedere...

Începe ultima perioadă din viaţa stareţului. În varaanului 1890, el s-a mutat la Şamordino. Toamna, părin-tele a intenţionat de câteva ori să se întoarcă, însă de fie-care dată puterile i se sfârşeau. Probabil că aceasta era

voia lui Dumnezeu, ca părintele să-şi dea ultima suflare

Stareţul Ambrozie de la Optina




Nr. 35, Martie 2012

în braţele „copilului” său drag, Şamordino. Spre sfârşituliernii anului 1891, părintele Ambrozie a slăbit foarte mult,însă primăvara puterile parcă i s-au întors. Toamna târziu,situaţia s-a înrăutăţit iarăşi. Vizitatorii vedeau cum uneoristareţul stătea extenuat de oboseală, capul îi cădea fără

putere înapoi, limba abia mai putea să pronunţe răspunsulşi îndrumarea; abia auzită, şoapta neclară ieşea din piept,iar el se tot jertfea, nerefuzând penimeni.

În acest timp, stareţul spuneacuvinte oarecum ciudate, care aveausă se adeverească mai apoi, dupăce stareţul a murit, cuvinte princare îşi prezicea împrejurările mor-ţii sale. De mai mult timp, arhi-ereul de la Kaluga îi cerea stare-ţului să se întoarcă la Optina. Ce

putea să-i răspundă stareţul, înafară de ceea ce le spunea şi al-tora, şi anume că a rămas la Şa-mordino din cauza voii aparte a lui

Dumnezeu. Când îi spuneau că pot să-l ducă la Optina cu de-a sila, elspunea: „Ştiu că nu voi ajunge laOptina; dacă mă vor duce de aici,voi muri pe drum”.

Părintele Ambrozie sufereade mult timp din cauza picioare-lor bolnave. Uneori, pentru vreozece minute, el ieşea din chilia saşi, aplecându-se, sprijinindu-se încârja sa, umbla pe alee. Cea maimare parte a zilei însă o petrecea

stând semi-întins în pat. Arareori,vara, mergea pentru vreo două zileîn adâncul pădurii, la vreo şapteverste de Optina, unde era situată o casă mare, însăoamenii îl găseau şi acolo. La o astfel de casă, cu numelede Rudnovo, mergea părintele şi de la Şamordino. Astfelse nevoia marele stareţ, şi Domnul trimitea semne despredreptul Său.

De la 21 septembrie, stareţul a rămas fără puteri; aapărut o slăbiciune extremă, manifestată prin pierderea au-zului şi vederii, precum şi o durere intensă în zona ure-chilor, feţei, capului şi în tot trupul. Apoi, câteva zile i-a

fost mai bine, însă surzenia continua, şi întrebările i sescriau pe o foaie mare de hârtie, iar el răspundea glăsuind.

În data de 6 octombrie, situaţia s-a înrăutăţit. În fie-care clipă putea veni sfârşitul. Stareţului i s-a slujit SfântulMaslu, iar la 9 octombrie a fost împărtăşit de ucenicul şi

urmaşul său, părintele Iosif. În acea zi, a venit să-şi iarămas bun de la stareţ şi egumenul de la Optina, părinteleIsaac. Văzând starea stareţului, el a început să plângă. Pă-rintele, văzându-l, a ridicat mâna şi şi-a scos fesul. Părin-tele spunea adeseori: „Iată, toată viaţa mea am fost în mij-locul poporului, astfel voi şi muri”. Aşa s-a şi întâmplat.

În dimineaţa de joi, 10 octombrie, puterile l-au pără-

sit. Stătea întins fără răsuflare. Buzele nu i se mai mişcau.

Chipul stareţului era strălucitor şi liniştit, fiind iluminat de un zâmbet nepământesc. Chiar în clipa adormirii stare-ţului, episcopul Vitalie a ieşit din Kaluga spre a merge laŞamordino şi a fost adânc uimit, primind în drum ştireadespre sfârşitul stareţului.

La 14 octombrie a avut loc mutarea trupului la Optina.Timpul nu a fost prielnic. Vântul rece de toamnă îi stră-

pungea pe călători, iar ploaianeîncetată a transformat

pământul într-o mocirlă. Petot parcursul drumului, si-criul, condus de mii de per-soane, a fost dus pe mâini.Adeseori se opreau pentru ofi-cierea litiei, însă spre sfârşit,când a început să plouă foartetare, Litiile erau oficiate fărăoprire, din mers. În sateleîntâlnite în drum, însoţiţi dedangătele clopotelor, preoţiiînveşmântaţi ieşeau din bise-

rici cu heruvimi şi icoane, să-tenii se închinau înaintea si-criului şi se alăturau procesiu-nii. S-a observat că, în ciuda

ploii şi a vântului puternic, lu-mânările care înconjurau si-criul stareţului nu s-au stins

pe tot parcursul drumului.La 15 octombrie a fost să-

vârşită înmormântarea. Stare-ţul a fost aşezat lângă învăţă-torul său, părintele Macarie.

În ultimii ani, părintele Am-brozie îi comandase pictoruluio icoană a Maicii Domnului,

pe care a numit-o „Sporitoarea pâinii” şi care o reprezintă pe Maica Domnului pe nori, binecuvântând snopii pecâmpul secerat. El a stabilit sărbătoarea acestei icoane la15 octombrie, şi aceasta era ziua înmormântării sale.

„A trăi înseamnă să nu fii mâhnit, să nu judeci penimeni, să nu superi pe nimeni şi cu toţii să fii respectuos.Pentru mireni (creştinii din lume), rădăcina tuturor releloreste iubirea de argint, iar pentru călugări - iubirea de sine”.

„Tristeţea vine din îngâmfare şi de la diavol. Vine din

îngâmfare când nu ni se face voia, când ceilalţi nu vorbescdespre noi aşa cum am vrea şi, de asemenea, vine din râv-na de a depune eforturi peste puterile noastre”.

„Neliniştea sufletească este simptomul mândriei as-cunse şi demonstrează lipsa de experienţă şi de priceperea omului. Înţelepciunea duhovnicească se câştiga prin sme-renie, frica de Dumnezeu, menţinerea conştiinţei curate şia răbdării în necazuri. Casa sufletului este răbdarea, hranasufletului este smerenia. Când în casă nu se găseşte hrană,atunci sufletul iese afară, adică din răbdare. Pe vechii creş-tini, vrăjmaşul îi ispitea prin chinuri, iar pe cei de azi, prinboli şi gânduri”.

„Maica Domnului Sporitoarea grânelor”




Nr. 35, Martie 2012

ste cunoscut că numărătoarea inversă pentru ve-nirea lui antihrist a început din momentul în care evreii L-aurăstignit pe Dumnezeu – Omul, Iisus Hristos. De atunciiudeii aşteaptă pe „Mesia al lor”, un împărat mondial,care este antihrist şi căruia îi pregătesc drumul, punându-şiîn aplicare planul cu orice mijloace. Este ştiut că antihrist se va aşeza în templu ca să se dea pe sine drept Dum-nezeu, şi va urmări ca să dovedească cu diferite invenţii,că este Dumnezeu, după cum aratăSfântul Apostol Pavel: „Potrivni-cul, care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte Dumnezeu, sau secinsteşte cu închinare, aşa încât săse aşeze el în templul lui

Dumnezeu, dându-se pe sine drept dumnezeu” (II Tes. 2, 4).

După catastrofa biblică pe carea suferit-o Ierusalimul pe vremeaîmpăraţilor Vespasian şi Adrian,evreii scăpaţi s-au împrăştiat întoate părţile. Cetatea a fost distrusăcomplet, iar templul distrus dintemelii, după proorocia ce zice „şinu va rămâne aici piatră pe

piatră”. Evreii au încercat recons-truirea templului la anul 363 d.Hr.sub protecţia împăratului IulianApostatul. Cu toate acestea, voialui Dumnezeu a fost împotriva re-facerii templului. Abia au început muncitorii, că un prim cutremur îldistruge. Mulţi au încercat să punătemelia, dar în zadar. Nisipul ardeaşi pietrele cădeau şi împrăştiaumuncitorii, arzându-i. Un martorocular al minunii acesteia a fost scriitorul AmmianosMarcelinos şi mulţi alţii. Aceasta a fost şi ultima încercarede reconstruire a templului până astăzi.

În 1947 evreii au obţinut aprobarea din partea SUA pentru înfiinţarea statului israelit pe vechiul loc. Şi aceastaeste o împlinire a proorociei ce zice: „şi Ierusalimul va ficălcat în picioare de neamuri, până ce se vor împlini vre-

murile neamurilor”. În afară de templu, pentru a cărui cons-truire se pregătesc evreii acum, se prefigurează „semnelevremurilor” care ne prevestesc sosirea lui antihrist, dar şivestita venire a lui Hristos, pentru ca să judece „viii şimorţii”.

Antihrist este numit cel care nu va primi şi nici nu vamărturisi dumnezeirea lui Hristos. Astfel, antihrişti sunt mulţi, după cum ne precizează Sfânta Scriptură, „mulţiantihrişti s-au arătat” (I Ioan 2, 18). Aceştia sunt ateii cares-au lepădat de legea dumnezeiască. Antihrist nu va fi dia-volul sau satana, ci „omul nelegiuirii, fiul pierzării, potriv-nicul” (II Tes. 2, 3), cum zice Sfântul Apostol Pavel. Aşa-

dar, antihrist va fi om „prin lucrarea lui satan, însoţită detot felul de puteri şi de semne şi de minuni mincinoase”.

(II Tes. 2, 9). Deci venirea lui antihrist va fi însoţită de tot felul de puteri, semne şi minuni mincinoase făcute cu aju-torul satanei.

Dumnezeu permite venirea lui antihrist pentru ne- pocăinţa şi lepădarea de credinţă a oamenilor, după cumscris este că antihrist „în cei pierduţi se întăreşte”, deci înnecredincioşii nepocăiţi. Aceşti împietriţi la inimă, fie că

vine, fie că nu vine antihrist, ei nu vor să creadă în Hristosca să se mântuiască, fiindcă nu au dragoste şi jertfelnicie

pentru Dumnezeu. Amăgi-torul va veni ca să stăpâneascăşi să vădească necredinţa şinepocăinţa celor care reneagă

pe Hristos. Dar, prin exce-lenţă, va domina pe iudeii careau depăşit în necredinţă toateneamurile.

Aceştia sunt cei carecontinuă ca să răstignească pe

Hristos şi pregătesc calea şitronul lui antihrist. Cinstea pecare iudeii o vor da lui anti-hrist va constitui „plata nere-cunoştinţei acestora”, dupăcum zice Sfântul Ioan Gură deAur, fiindcă au cinstit min-ciuna în locul adevărului, în-tunericul în locul luminii, şi

pe antihrist în locul lui Hris-tos.

Despre aceştia s-a

proorocit: „Eu am venit înnumele Tatălui Meu şi voi nu

Mă primiţi; dacă va venialtul, în numele său, pe acelaîl veţi primi” (Ioan 5, 43).

Aşadar pe Iisus Care a venit în numele Tatălui Său iudeiinu L-au primit, ci L-au răstignit, însă pe falsul mesia,adică pe antihrist care îşi va consacra dreptatea care-i vaconveni şi slavă în numele său, îl vor primi.

Originea lui antihrist este legată de proorocia patriar-hului Iacob, care înainte de moartea sa a binecuvântat pecei 12 fii ai săi, zicând: „Adunaţi-vă ca să vă spun ce are

să fie cu voi în zilele cele de apoi” (Fac. 49, 1). Dintre aces-te proorocii ale lui Iacob despre fiii săi, una relatează des-

pre Hristos şi alta despre antihrist. Pentru Hristos măr-turiseşte proorocia cu referire la Iuda, care s-a şi împlinit la venirea Domnului. Pentru antihrist mărturiseşte prooro-cia despre Dan, astfel: „Dan va judeca pe poporul său, ca

pe una din seminţiile lui Israel. Dan va fi şarpe la drum,viperă la potecă, înveninând piciorul calului, ca să cadăcălăreţul. În ajutorul Tău nădăjduiesc, o, Doamne!”

Prin urmare, antihrist va fi evreu, va proveni din nea-mul israelit al lui Dan. Antihrist va fi evreu şi va avea slă-biciune către evrei. Evreii îl vor primi cu bucurie, pentru

că aşa nădăjduiesc că vor realiza visul lor de veacuri des-

Originea şi venirea lui Antihrist




Nr. 35, Martie 2012

mare pentru că noi nu suntem păgâni, ci creştini botezaţi în numele Preasfintei Treimi. Fiind botezaţi în numeleTatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, suntem datori zi şi noapte să credem şi să nădăjduim în izbăvirea Lui, căciDumnezeul nostru este „Singurul Care face minuni” (Psalm 71, 19; Psalm 76, 13). Dar crezând în superstiţii noi nelepădăm de Hristos în al cărui nume ne-am botezat şi călcăm în picioare toată învăţătura Bisericii noastre.

Treisprezece îndatoriri ale credincioşilor ortodocşi

1. Să nu judece pe ceilalţi: „... fieştecarele din noi,de sine îşi va da seama înaintea lui Dumnezeu. Deci maimult să nu judecăm unul pre altul; ci aceasta mai vârtossă judecaţi, ca să nu puneţi împiedicare fratelui sausminteală” (Romani 14, 12-13).

2. Să aibă bună înţelegere faţă de toată lumea: „Şivă rog pre voi, fraţilor, pentru numele Domnului nostru

Iisus Hristos, ca toţi să grăiţi aceeaşi, şi să nu fie întrevoi împerecheri; ci să fiţi întemeiaţi într-un gând şi într-oînţelegere” (I Corinteni 1, 10).

3. Să îi accepte pe cei din jur, în ciuda greşelilorşi a păcatelor lor: „Deci dar primiţi unii pre alţii,

precum şi Hristos a primit pre voi întru slava lui Dumnezeu” (Rom. 15, 7).

4. Să nu grăiască în deşert, nici cuvânt amar,putred sau spre osândirea aproapelui: „Tot cuvântul

putred să nu iasă din gura voastră, ci numai care estebun spre zidirea trebuinţei, ca să dea dar celor ce aud.Şi să nu întristaţi pre Duhul cel Sfânt al lui Dumnezeu,întru care v-aţi pecetluit spre ziua răscumpărării. Toatăamărăciunea, şi mânia, şi iuţimea, şi strigarea, şi hula,să se lepede de la voi, împreună cu toată răutatea. Şi fiţiunul către altul buni, milostivi, iertând unul altuia,

precum şi Dumnezeu v-a iertat vouă întru Hristos”(Efeseni 4, 29-32).

5. Să îi asculte pe mai-marii săi: „Ascultaţi preînvăţătorii voştri şi vă supuneţi lor; că ei priveghează

pentru sufletele voastre, ca cei ce vor să dea seamă, cacu bucurie aceasta să facă, iar nu suspinând. Că nu este

de folos vouă aceasta” (Evrei 13, 17).6. Să îşi mărturisească păcatele şi să se roage

pentru ceilalţi credincioşi: „Mărturisiţi-vă unul altuia păcatele, şi vă rugaţi unul pentru altul, ca să vă vinde-caţi; că mult poate rugăciunea dreptului, care se lu-crează” (Iacov 5, 16).

7. Să îşi folosească talanţii şi darurile pentru asluji aproapelui: „Fieştecare precum a luat darul, întrevoi cu acela slujind, ca nişte buni iconomi ai Darului lui

Dumnezeu celui de multe feluri” (I Petru 4, 10).

8. Tot ceea ce grăim, întru slava luiDumnezeu să grăim: „De grăieşte cineva,ca cuvintele lui Dumnezeu. De slujeştecineva, ca din puterea care o dă Dumnezeu,ca întru toate să se slăvească Dumnezeu

prin Iisus Hristos, căruia este slava şi stă- pânirea în vecii vecilor. Amin” (I Petru 4, 11).

9. Fiecare să îşi ducă la îndeplinirepropria sa ascultare şi îndatorire, fără ase amesteca în treburile celorlalţi: „Şiacela a dat pre unii Apostoli, iar pre alţiiProoroci, iar pre alţii Evanghelişti, iar prealţii păstori şi dascăli. Spre săvârşirea sfin-

ţilor, spre lucrul slujbei, spre zidirea Tru- pului lui Hristos” (Efeseni 4, 11-12).

10. Să îşi amintească regula de aur:„Deci toate câte voiţi să vă facă vouă oa-

menii, faceţi şi voi lor asemenea; că aceasta este legeaşi Proorocii” (Matei 7, 12).

11. Să îi ajute şi pe ceilalţi, fără a căuta la câştigulpropriu: „Nu ale sale fieştecarele, ci şi ale altora fieşte-cine să căutaţi” (Filipeni 2, 4).

12. Să nu se smintească de Biserică, doar pentru

că au fost martorii unor sminteli omeneşti: „Nepără-sind adunarea noastră, precum au unii obiceiul, ci în-demnând unul pre altul, şi cu atât mai mult, cu cât vedeţiapropiindu-se ziua” (Evrei 10, 25).

13. Să păzească poruncile Evangheliei şi legăturadragostei şi a unirii dintre fraţi, pildă făcându-se ce-lor necredincioşi: „Numai cu vrednicie dupre Evanghe-lia lui Hristos să petreceţi, ca ori venind şi văzându-vă

pre voi, ori nefiind de faţă la voi, să aud cele pentru voi,că staţi într-un Duh, într-un suflet, împreună nevoindu-vă pentru credinţa Evangheliei” (Filipeni 1, 27).



CUPRINS:

Bucuria Maicii Domnului de Sfânta ÎnviereBiruinţa lui Hristos

Misiunea lăuntrică a Bisericii noastre (II) Iconografia Învierii Ecumenismul – Calea către pierzare (XIV)Piatra de încercare (IV)

Mărturii din vremuri de prigoană (VII)Smerenia dragostei Călugării şi creştinii vremurilor de pe urmă

A judeca sau a nu judeca? Cetăţi nebiruite - prietenia întru Hristos

Iradierea şi tratamentul chimic al alimentelor Icoane făcătoare de minuni ale Maicii Domnului (X) De ce Dumnezeu trimite necazuri asupra noastră? Cuviosul Ambrozie de la OptinaOriginea şi venirea lui Antihrist Superstiţiile – idolul necredincioşilor Treisprezece îndatoriri ale credincioşilor ortodocşi

2 24 6 9 10

1215 17

20 22 26 28 29 3135 37 38



TRADIŢIA ORTODOXĂADRESA REDACŢIEI: Mitropolia Slătioara,

Comuna Râşca, judeţul SuceavaEDITURA „SCHIMBAREA LA FAŢĂ”TEL/FAX: 0230/570.831, 0230/570.837

Email: [email protected]

Web: http://mitropoliaslatioara.ro

Traditia_Ortodoxa_35

Documents

Transcript of Traditia_Ortodoxa_35