•

RADU TUDORAN

0 LUME INTREAGA

A ntimplarile pline de tilcuri, numai in aparentA ciudate,

Imre se povestesc in aceasta carte, incep .pe o seara de toamna inaintata, cu iarna aproape, la etajul al doilea at spitalului de copii, intr-o camera mica, alba, cu un singur pat — o rezerva pentru cazurile grave.

Afara burnita, ploaie marunta rece, gata sa se pre- faca in zapada ; pacatoasii ploaie, venita Pe nemteptate, fiindca la prinz vremea fusese Inca frumoasa. In camera insa adia blind caloriforul, micul bolnav, cu ochii in-

cu fruntea imbrobonata, it simtea ca pe un intirziat zefir varatic. 0 clips se dune cu inchipuirea la o zi calda, in zavoaiele de pe malul Dimbovitei, mai sus de Ciurel, pe care le cunWea coltior cu coltiwr, deoarece de pe la vase ani le tot explorase, la fel de temeinic cum explorase Stanley padurile salbatice ale Africei... Atit ca nu se putea amagi prea mult timp, cu toata toropeala potrivita pentru a da drumul imaginatiei. In locul miro- sului de salcie inverzita al miresmelor de pe cimp se simtea un iz de vopsea incinsa, amestecata cu nu *tiu ce medicament. Nu se auzea murmurul girlei, opotul ci la cotituri, nici catina frematind uvrel sub zefir, nici galagia vrabiilor nesatioase, nici cintecul ciocirliei, Pe up deschisa venea gias de poveste, pornit din difuzonil de pe coridor.

Era povestea de seara, care se spune copiilor inainte de a-i adormi. Nu putea s-o urmareasca, nu intelegea ce-a

5

zis impuratul ce-a raspuns imparateasa... Acasa asculta totdeauna, curios sä afle cum iese povestitorul din in-curcatura. Ca dear pove§tile, oricite s-or fi nascocit, sint terminate de mult ! Pare-se, insa, oamenii mari cred cu pe copii ii poti amagi O. le iau lara§i i iar4i de la inceput. tar copiii, neavind incotro, le asculta cuminti...

—i bucurindu-se foarte mult impdrateasa zit ,a glasul din difuzor s-a facut nunt5 mare, de-a riistmat palatul... Noapte bung, copii !...

Terminate fiind povestea, acum aparatul de radio transmitea un cintec despre toreadori, crezindu-se poate ca tot ce-i suflare de copil a *i adorinit.

Micul bolnav asculta toropit. Pe foaia de observatie agatata de tablia patului stria <Ion 1. Antone , numele parintilor : Ion Maria ; domiciliul : strada Vatra nr. 8, bloc 17, scary G, etajul IX, apartamentul 163 ; virsta : treisprezece ani ; elev, clasa a VII-a...»

Diagnosticul si observatiile asupra bolii lipsoau deo-eamdata.

La capatii se afla o noptiera de metal, alb5, iar un tub mare, ca o ghiulca lunge, vopsita in albastru, aviud la partea de sus alc5tuiri ciudate, nWe robinete si, vaz, !te ea prin ceatil, parca si ceasuri. La pi.cioare mai era o muse

un scaun, semanind cu noptiera, tot de metal, 4i tot albe. De o parte a usii lucea un lavoar de faiatiVi ; de partea cealalta, un dulap metalic. Nu ardea nici un bec in camera. dar fiind deschisa razbea lumin5 de pe cori- dor, o dird galbuie, strecurindu-se ping sub mesa.

Afara se simti zgomot de pa§i, inab4ti in covorul de cauciuc, albastru. Sora §efa veneer sa vadil cum ii merge bolnavului. Glasul ei se auzi, adresindu-se sorii de noapte, aproape in soapta, dar aspru si pe bun5 dreptate :

— Inchide difuzorul numaidecit ! Uiti cit e ceasul ?

6

Soria de noapte, care .*edea pe un taburel linga u0, se ridica oftind. Ii placea cintecul despre toreadori ; se O. vedea intr-o arena, aruncind flori invingatorului, in timp ce taurul rapus se zbatea pe nisip.

Glasul din difuzor fu curmat tocmai in mijlocul unei note prelungi §i inalte strigatul de triumf al toreado- rului care infige spada. Cu toate ca nu-i lipsea de Joe ima-ginatia, micul bolnav nu vazd in mintea lui scena aceasta, ci inchipui numai pe cintaretul de la radio, ramas teapan, cu ochii bulbucati i cu gura cascata. Nu-§i dadu seama Ca surorile intrasera in camera lui i vorbeau de un timp la capatiiul patului.

- Trebuie supravegheat toata noaptea ! spunea sora *en', transmitind instructiuni celeilalte, care abia i§i in-cepuse serviciul de noapte.

- Ce are ? — Nu se §tie nimic sigur ; deocanidata ii facem strepto-

micina. Vegheaza-1 ! Daca respire greu, ma chemi indata. SA nu duci tubul de oxigen in alts parte.

Buzele bolnavului, arse de febra, se mi*cara - Ce nume lung ! Strep-to-micina !... Sora §efa ii puce mina pe frunte. Chipul ei se imblinzi

dintr-o data, glasul, care pins acum i se auzise aspru, capata o caldura de mama duioasa

- Arde !... Are temperature ! Atunci baiatul descbise ochii §i le privi pe amindoua ;

le zarea ca grin oeata — pe una tinara pared frumaasa, pe a doua cu fata brazdata de cute, dar cu ochii mai calzi decit ai celeilalte. Biigui, chinuit de un gind pe care nu-1 putea banui nici una, nici alta

- Cit e ceasul ? - E seara, Ionica !

7

— Stu ca-i seara ! protesta nemultumit bolnavul, nervos capul pe perna alba. Vreau cit e

ceasul ! i de ce-mi spui Ionica ? Sora ,5efa se uita pe foaia de observatie, sa vada daca nu

incurcase numele baiatului. — Nu to cheama Ion ? - Ba da ! - i cum iti spune acasii Bolnavul raspunse inciudat, scuturind iar capul — Ionica ! - Apai vezi ? ! — Dar mie nu-mi place ! Vreau sa-mi spuna Ion, ca

tatei ! Ei, Ionica draga, ping nu te-o vedea mare, mare de

tot, maica-tea n-45 sa-ti spuna altfel — daca ti-o spune vreodata ! .Pentru ea ai sa fii Ionica toata viata.

— Cit e ceasul ? starui baiatul, nemultumit de expli-catie §i mai nelin4tit de la o clipa la alta.

Cele doua surori se privira. — E agitat ! observa cea tinara. ochii din perna, inchi§i o clipa, se deschisera mai marl

deft prima data, privind-o mustrator — O. ironic poate t — Nu sint agitat !... Cit e ceasul ? — Noua, baieta ! raspunse repede sora sef a, ca sa-1 li-

ni§teasca. Haide, inchide ochiwrii Si fa nani ! — Noua ? repetA baiatul, caruia fara voia lui ii vom

spune Ionica mai departe. Ar trebui sa inceapa ! Si deodata, invingind toropeala, se ridica f n coate ; in

ochii lui se aprinse o lumina sticloasa. — Ma... vedeti ? intreba incordat, uierind ca sarpele. Surorile se grabira sa-1 intinda la loc, putin cam spe-

riate. Istovit, micul bolnav inchise ochii Si se lin4ti in. data.

8

- Aiureaza ! zisa sora efa, mingiindu-i fruntea care dogorea de departe.

Baiatul clatina din cap. — Nu aiurez ! biigui el. E din cauza... — Sa them medicul de garde ? intreba sora de noapte. - Nu-i nevoie ! Are temperature mare, dar acum e gata

sa adoarma. Ai grija de respiratie ; daca..e nevoie sa-i dam oxigen, cheama-ma !

Un zimbet ciudat, firav c1 enigmatic se ivi pe fata lui Ionics, aprinsa si asudata.

— N-am sa dorm ! bolborosi el, clatinind ametit capul. N-am temperature !... E din cauza... Din cauza elixirului !

Apoi tiku istovit. Dar chiar dupe ce surorile ie*a, in-. credintate ea el doarme, fara nici o primejdie imediata, pc chipul lui ramase zimbetul enigmatic.

Citva timp mai tirziu, poate un minut, poate un teas, sours in facerea de n.oapte care despartea spitalul de restul

Ionics tresari, asculta in jur, privi incaperea goals farce dea seama unde se and — i se ridica buimac in capul oaselor. Ufa era tot deschisa ; dira de lumina de afara se strecura pe sub masa, pins la picioa- rele patului. Pat de spital uiwr sa-ti dai seama... Ti aminti totul, deodata, cum i se Meuse rau, in curtea in recreatie, ,cum incepuse sa-i arda ,ochii, sa-i vijiie ,capul, cum mersese elatinindu-se .pins la banca din fata clase-lor... Nu-1 durea nimic, era numai ametit, dar toata lumea parea speriata. Ar fi vrut sa-i lin4teasea, dezvaluindu-le taina bauturii ciudate, nu putea scoate un cuvint, deli auzea limpede in jur §i zgomotele, glasurile. Cineva striga : „Chemati doctorul !"... Pe urma venise o ambu-lanta... Restul se .pierdea intr-un :abur dens, moale §i pu-

9

fos, ping la aceasta ora din noapte, cind isi dadea seama limpede unde se afla...

Ionica sari in mijlocul camerei : trebuia sa piece nu-maidecit ! Lasase stela pe masa din camera lui... Si daca o gaseau eeilalti ? Si daca se apucau sa guste ? Tincuta, mai ales, ca era §i mica §i foarte eurioasa.

Hainele nu puteau fi decit in dulapul alb din colt... Merse in virful picioarelor, fa'ra auda pa ii, deschise u*a dulapului — nu scirtlia, se rotea lin moale, de pared n-ar fi fost fier, ci fulgi presati, cu balamale de vats. Hai-n.ele nu foneau. , ghetele nu bocaneau pe jos — toate ii tineau partea.

Nu-i veni gindul ea ar putea intilni pe cineva care sä-I opreasca decit atunci cind, scotind capul pe coridor, o vazu pe sora de noapte wzata pe taburet, linga ua, gata sa se ridice la orice mi§eare s-ar fi auzit in odaia bolna-vului. Cum de nu-1 simtise ?

Vintul zgiltii o fereastra ; sora intoarse capul ochii ei se oprira asupra baiatului, facindu-1 sa inlemneasca.

- Trebuie sa... incepu el, bliguind. Dar sora iii relua veghea, in pace. - Da-mi voie sa plec ! Sora ramase netulburatA. — Stii relua baiatul — trebuie sa ma due negreit

aeasa ! Iti fagaduiesc di in doua ceasuri sint inapoi. Nici un raspuns ! El faeu un pas, vru sa adauge ceva,

dar in clipa aceea se dumiri : elixirul fusese bun ! Acum avea insu§irea de a fi nevazut. In local bucuriei, la in-ceput simti rece in inima, in plamini, pretutindeni in trup ; numai In creier un cui§or it sfredelea marunt. Oare intr-o lung, a§a cum era socotit, urma sA-0i recapete in-su*irile vechi, sau avea sa ramina invizibil In veci ? Ll trecura sudori reci, apoi sudori fierbinti... Dar aceasta

10

teams de necunoscut nu %inu mutt. Toata faptura lui fre- mata de uimire curiozitate.

- Va sa zica, nu ma vezi Sara nici macar nu clipi. — Nu ma auzi ? Nu-1 auzea a1tfel i-ar fi raspuns... Mai era portarul, in ghereta de linga poarta, un batrin

cu parul carunt, cu mustata surd, cu ocheLari pe nas, pi-cotind asupra unei carti puse in fata, pe prichiciul gemu-letului de unde vedea pe oricine ar fi vrut sa intre sau sa iasa.

Ionics se opri la gemulet. — Ma vezi ? intreba el, aplecindu-se in faVa. Portarul clipi §i intoarse pagina. — Ma auzi ? Neprimind raspuns, Ionics i§i cauta de drum, fara alts

vorba, ea tot ar fi fost degeaba.

Ploaia care urmarise sa se prefaca in zapada acum in-cetase, dar aerul raminea umed, §i in lungul strazii batea vint aspru, ducind ultimele frunze galbene, scuturate din copacii parcului. Era un pare facut de curind, care se in-tindea ping in apa Dimbovitei, departe. Il strabatu repede, nelinktit, grabit sa ajunga acasa. auzea pa§ii . pe pietri§ul marunt, nu auzea nimic in jur ora§u1 adormise inainte de timp. Nu razbea de nicaieri huruitul vreunui tramvai, nici zgomot de automobil. Lini*tea parea nefi- reasca ; ai fi zis ca se a§teapta un inghet mare, lumea std ferecata in case.

A.,sa ajunse Ionics la chei, prin pustiu, fara sa intilneased om, dine sau pisic. I1 insotea numai luna, alunecind prin-tre nori zdrentuiti.

11

De-aici baiatul porni in lungul Dimbovitei, in sus ; avea de mers mult, ping dincolo de Cotroceni, in blocurile not din Giuleti. Intilni doar un militian, de care se .specie la inceput, dar acesta trecu pe alaturi, *i nu intoarse nici miicar capul.

— Nu ma vezi ? striga Ionica dupa el, cu un curaj venit pe nea*teptate.

Militianul iii vazu de drum, calcind apasat pe as-faltul

— Nu ma auzi ? P41 se 'pierdura, departe i atunci cheiul ramase

iara§i mort pustiu... Dar de la o vreme, fard dea seama dintr-o data

pe deplin, Ionica simti ca o fiinta omeneasca mergea cu zor in urma Jul. La inceput auzi o rasuflare nedeslu*ita, care se limpezi curind, pe urma pa§i, apoi un glas gifiind :

- N-ai puF5 ? Se opri inlemnit, — Hai, hai, fuga ! zise fiinta ciudatd, continuindu-Oi

mersul grdbit. Nu era om mare, nici flacau, ci mai degrabd copil. Avea

imbrdcdminte care sa to nedumireasca ; pantaloni largi, cenu*ii, sfirtecati rau, atirnind ca ni§te zdrente batute de vint ; o cama0 murdard, descheiata pe piept, nu parea in stare mai build decit pantalonul jerpelit. Fiind 7n capul gol, pdrul nepieptdnat ii atirna in late pe frunte, gata sa-,i cada in ochi. Mai malt dezbracat, strainul acesta nevirst-nic avea in schimb poveri ciudate asupra lui : cite o tolba grea pe fiecare umar, doi saculeti de piele prin0i la briu, un ulcior mare in mina stinga, o pu§cd strayeche in dreapta.

Din cale-afara de uimit, Ionica o lud la pas dupa el. — Mie mi-ai vorbit ? intreba buimac, tot uitindu-se in

jur.

12

- D-apoi cui ? — Dar... ma vezi ? Strainul intoarse capul spre el, fard sal-0 incetineasc5

mersul grabit. Avea ochi negri i, pe obrazul cache*, albul din jurul irisului parea cu atit mai luminos — ca si dintii, care sclipeau in lumina becurilor cu neon de pe chei.

— De ce nu to-as vedea ? — Fiindca... fiindca eu sint - Gogo*i ! zise strainul, rizind. Dar deodata se incrunta. In fat4, foarte departe, se auzi

un piriit prelung, ca o salva de puti. — 0 sa-i inghesuie pe-ai no*tri !... Pulbere am gasit ;

trebuie sa mai fug dupa .merinde ! Si cu aceste cuvinte dadu drumul la pas, atit cit ii in-

gaduiau grelele lui poveri. Ionics se lua dupla el. — Altii nu ma vad ! reincepu el, nedumerit. Tu... ma

vezi, intr-adevar ?... Cum to cheama ? - Gavroche ! ra-spunse strainul gifiind. Ionics se poticni. - Gavroche ? Care-a luptat pe baricade ? Nu se poate ! — De ce ? bupt de trei zile ; acum m-au minat pe la

unii, pe acasa, dar in doua ceasuri trebuie sa fiu inapoi. Ai nWri m-a§teapta ; nu mai au gloante.

— Nu-i adevarat ! protests Ionic5, nemai§tiind cc sa creada. Tu ai murit de mult !

Oricit era de grabit, strainul se burzului arundi ye. cinului o privire aspra :

— Astulta, cetatene, nu cobi ! Mai bine hai cu mine s5 cautam merinde. Nu mai avem nici de uncle, i dragonii dau navala de azi-dimineata.

— Vorbe§ti de regimentele calari ale regelui ?... Astea, cite le spui tu, s-au intimplat de mutt, la Paris.

- Se-ntimpla tocmai acum ! N-auzi impurlturi ?.

13

Pind mai adineauri, Konica ar fi putut sa jure ca rap& iala care se auzea departe pornea de la ciocanele pneu-matice. Stia CA in Giule§ti se lucra §i noaptea la demolatul caselor vechi. Dar acum semanau parca a impu§caturi ; auzea parca §i uralele luptatorilor de pe. baricade. Pe urrna scutura din cap, nelAsindu-se amagit

— Dar aici sintem in Bucure§ti ! — Nu ; la Paris ! - Si n-o sa mai spui ca apa asta e Sena I - Ba chiar Sena ! Iata cold Pont-Neuf, iatA insula• La

Cite ; poti sa le vezi, Baca ai ochi buni I Ionica intoarse capul ; era Dimbovita, doer o cuno§tea

de copil, ii batuse malurile de la Ciurel ping in centre] ora§ului. Deodata insa malul de dincolo fugi departe, apa se lati, involburata, §i pe faa ei goals ping atunci se ivira ciamuri, mahotane, bard legate de inele prinse in taluzul de piatra, ba chiar i un vapora, cu zbaturi, la an-cora. Ni§te umbre omeneV..i, incovoiate, se opinteau in fringhii, tragind is edec un negru, incarcat poate cu carbuni — numai ca toate imaginile erau nelimpezi, parca invelite In ceata. Plutea ceata, Intr-adevar, asupra ora*u-lui, dar nu atit ca sa nu se deslu§easca, pe ma1u1 cladiri greoaie, cenu§ii, cu un cat, cu doua, chiar cu trei citeodata. Se vedeau balcoane de fier forjat firme atir-nind deasupra trotuarului prea putin luminat de lelinare cu luminari de seu, care afumau geamul.

Ionics se freed la ochi. Disparusera pe partea aceea becurile cu neon §i, (5 data cu ele, lumina for alba. Un turn de catedrala ti§nea sere cer §i se pierdea in ceata-

Pe partea unde mergeau ei, in schimb, toate ramasesera neschimbate, §i luminile, i infati§area ora§ului, printr-o ciuda,tenie care be intrecea pe toate, ca cum Parisul s-ar fi invecinat cu Bucuretiul noaptea aceasta, despartite de o apa, Sena de build seams, dar §i Dimbovita totodata.

14

- Auzi caii armatei ! zise baiatul strain, tragind urechea in dreapta.

Se auzeau cai, ce-i drept, nechezind inabuOt §i batind din copite, ceea ce pe lonica nu-1 mira, fiindca in partea aceea erau grajdurile §colii de echitatie. Mai departe, in-spre garil, se deslu§i huruitul unui tren, zgomot prea bine cunoscut baiatului nostru ; in cartierul lui trenurile tre- ceau toata zitia prin fata easel.

- Astea-s tunurile si furgoatiele ! observa nelini§tit in- sotitorul sau.

lonica it apuca de brat. - Asculta, Gavroche, eu trebuie sa ajung lard intir-

ziere acasa ; altfel e primejdie cu ai mei. Daca vrei, hai cu mine, §i poate gasesc ceva merinde in camara noastra.

Baiatului strain nu i se paru nefireasca invitatia : sa mearga intr-o casa din Bucurie§ti, cind se aflau IL Paris

mira altceva, §i spuse, fara inconjur : — De ce sa-mi dal to merindele voastre ? - Fiindca te stiu de mult si rm-am gindit la tine cu dra-

goste. Fiindca lupti alaturi do ai tai,•ca un om mare, pen-tru libertate !

— Tu cu nine tii ? mai intreba Gavroche, banuitor, de-sigur fiindca 11 vedea neinarmat si departe de baricade. Nu Wi cumva de partca regelui ?

— Nu ! raspunse Ionica, hotarit. Sint cu ai vo§tri urea sa va ajut !

— Atunci hai ! Trecura de podul Cotroceni, care pe partea asta era aka

cum este de cind s-a construit, dar mai incolo se lungea cu arcade de plated, semanind intru totul cu vechiul Pont-Neuf din Paris. Ce sa te mai miri ? Ciudat insa ca nu se mira Gavroche acum, cind .apareau blocuri not pe dreapta, cu §apte, noua si unsprezece etaje, puse In linie §i felurit colorate.

15

— Nu te miri ? intreba Ionica, privindu-1 inciudat. cu coada ochiului, a*teptind sa descopere pe • fata lui macar putina. curiozitate.

— De ce sa ma mir ? — Au unsprezece etaje ! — Da' de unde ! raspunse Gavroche, ridicind din umeri,

a tagada. Au cite un etaj ; case ca toate casele ! Nu-1 mirau nici acele alcatuiri nevazute de el nici-

°data, ma*ini de cusut, de spalat rufe, aspiratoare de praf, frigidere ; televizoare si aparate de radio, orinduite in pravalii marl, cu vitrine cit tot peretele dinspre strada.

- Stii ce sint astea ? it iscodi Ionica, vazindu-1 ca trece fara sa le priveasca.

- Nu vad nimic ; e intuneric ! Becurile de neon, in pravalii.le marl $i pe strada, lumi-

nau aproape sa te orbeasca !... Tot mai nedumerit $i mai inciudat, Ionica se opri in fata

unui bloc inalt cit un co* de fabrica, avind ferestrele largi, lipite una de alta.

Linga trotuar statea un automobil, caruia ii luceau vop-seaua *i nichelajele. Cu asta Ionica socoti ca$ da gata tovara*ul :

- iti place ? se gindea sa-i spuna citi cal are, ce viteza maxima.

Gavroche ridica din umeri : - E o trasura ca multe .altele, numai ca are rotile cam

mid *i butucanoase. - Nu-i trasura, ci automobil 1 — Nu $tiu ce vrei sa spui, Am fost ucenic la un careta*

$i ma pricep la trasuri. Nu-1 mica nimic pe Gavroche, nici holul luminos. al

blocului, nici scarile care se duceau vioaie in sus, a*a de sus, incit trebuia sa-ti dai capul pe spate, spre a le gasi un sfir$it. Dar oum sa nu-1 mire nici ascensorul cu care ajunsera fara osteneala in a zecea parte dintr-un minut ! ?

16

La toate intrebarile insotitorului sau ridica din umeri, ras-punzind sau nepasator, sau nedumerit :

— Nu vad nimic ! Nu inteleg ce spui ! In tata u§ii de la al noualea. etaj, Ionica se opri fisticit. — N-am cheile la mine ! Ce sa fac ? Sa sun ? Cum sa sune, la un ceas atit de tirziu, cind ai sai it *tiau

La spital, cind mai venea i cu acest baiat strain, im- bracat in zdren%e inarmat ca un infanterist

Dar cum rosti el cuvintul „cheie", broasca se auzi scir-tiind, iar u..,sa se deschise, de pared ar fi tras-o un duh.

Ln vestibul era intuneric, intuneric in stinga, camera pe care Ionica o impartea cu Andrei, fratele mai mare, intu-neric in sufragerie, unde dormea Tincuta, ca era mica n-avea camera ci deocamdata. In dreapta insa se vedea lumina §i se auzea oapta : tatal mama, cu glasurile in-grij orate.

— Nu se tie Inca ; trebuie sa 4ateptam ping miine di-mineata ! zicea tatal.

— Dar ai vorbit cu doctorii ? intreba mama, inabu*in-du-.5i oftatul. Sc ingrijesc de el ? Nu i-o lipsi nirnic iatului ?

— Are de toate ! — sa-1 faca bine ? Aici, urmind o pauza, mama izbucni in suspine : — Spune-ini adevarul, nu ma amagi degeaba ! Ce-i cu

baiatul ? Ar fi vrut baiatul s-o lini§teasca singur, fiindca suspi-

nele i durerea ei it ardeau ca flacara, dar cum sa se-arate ?

— Imi dai merindele ? intreba Gavroche, grabit, fiindca it a§teptau rasculatii.

Trecura in odaia din stinga, intunecata. Dar cind Ionica Invirti intrerupatorul, se lumina oa ziva, de parc-ar fi lost soarele la fereastra. Prima lui privire se indrepta spre

11

masa ; sticla nu mai era acolo unde o lasase. Teama ii in-muie oa.sele : cine o luase ? Fratele mai mare lipsea, lucra la fabrica de mobile 5i acum era in tura de noapte...

Cu toata lumina izbucnitii deodata, musafirul nu clipi, nu se mira, ci merse bijblind, ca orbii sau ca impiedicatii.

- N-ai o lumin' are ? — La ce-ti trebuie ? — Nu vad nici unde pun pasul ; e intuneric ca noaptea ! Spre a nu mai discuta de pomana, gazcla se duse la

bucatarie §i avu norocul sä gaseasca Lttl oapat de lumi-nare, pus acolo, sa fie daea se ardeau siguran%ele. In sfir-*it, Gavroche izbut.i sa vada unde se afla.Dar nu se mirfi nici de televizor, nici de aparatul de radio. La televizor nu mai era emisiune la ora aceasta ; Ionics, dornic stirneasca in vreun fel curiozitatea, dcschise aparatul cela-

numaidecit in camera se raspindira sunetele unui acordeon venind de departe ; intimplator era un dans vechi, o „aubada" provensala, pe care it cinta parizienii chiar §i pe strada. Musafirul nu se mira, de pared in Pa-risul lui, din anii 1830, gaseai aparate de radio la tot pasul.

— hi place ? - Ce sa-mi placa ? - Muzica asta ! Vine pe unde, prin aer. E radio. - N-aud nimic, nu vad nimic ! raspunse Gavroche,

lasindu-§i jos catrafusele pe care i le cunoaWm. Ionics ii dadu pace ; grija lui aoum era sticla preabu-

cluca§a. Nu o vedea Oare cine o luase ? - Astea sent carti ? intreba Gavroche, descoperind bi-

blioteca exprimindu-§i prima lui mirare, destul de in-tirziath. Cite sa fie ? N-arri mai vazut atit de multe nici-odata !

— Vreo *apte sate ; nu-s numai ale mele ; adunam carti toti din casa.

18

- le-ai citit pe toate ? Mai multa mirare n-ar fi putut sa exprime badatul care

venea de pe baricade, nici dac-ar fi aflat ca omul e in stare sa se ridice de is pamint, ca pasarea. IndatA, luind o carte din raft, se apropie lunilnare §i incepu s-o r.'s- foissca.

— Are numai poze colorate Asta a putea s-o citesc eu, toate ca n-am invatat carte. - T-ai Inv:gat de loc, nici o class ? — and, i uncle naiba ? Cci ca mine invata cum sä

rabde de frig i cum SA stringA cureaua, cind le ghioraie matele... Cine-i cucoana asta urita ?

- Urita ? ! Minuneaza lumea intreaga ! E Mona Lisa a lui Leonardo da Vinci, un pictor italian din timpul Re-na§terii.

— 0 fi, dar se uita chiori* ride strimb. - Nuu E aitceva cu surisul ei... Ionica ar fi vrut spun musafirului ce scria in carte

mat aflase §i el de la altii, funded Ii placea pictura din toate timpurile privea multe ceasuri. Dar, in- tr-adevar, °riche ar fi sells unii §i ar fi spas altii, ochii surisul Monei Lisa puteau sa to nedum-ereasca. Noroc ca musafirul trecu la alts carte.

- A§tia sa fie oameni ? Parc-a seaman ! Pe o paging intreaga se vedea un munte la

poalele lui ni§te aratari, maimute dar mai degraba oameni, cu peri de animate in lac de haine, in mina cu ghioage.

--- Sint oameni preistorici, din epoca de bronz, raspunse dupa oe mai citi o data, in josul paginii, ca sa nu

gre§easca. - Nu *tiu ce spui, n-am auzit niciodata vorbele astea. - Imi pare rau ca nu-i timp ; explica eu cite

ceva... Dar nu pot, sä inve# totul deodata.

19..

Gavroche trecuse la alts carte. — ce-i cu movieagul asta ? intreba el, oprindu-se la o

paging. - E o poveste intreaga ! raspunse Ionics, dupa cc

privi. imaginea. Cind era cam de virsta noastra 1-a =Fat un ciine turbat... Ar fi murit, de bung seams, cum mu- reau de turbare atitia oameni, in lume Franta. Pc acest baiat, alsacian de felul lui, it chema Jean Meister. Un om de un savant mare, Pasteur, daca i-ai auzit numele, gasise tocmai atunci, dupa ani ani de cercetare, un leac ca sa vindece turbarea. Dar era primejdios sa- -1 incerce pe oameni. Si atunci biiiatul a spus : „incearca-1 pe mine !"

Gavroche asculta cu incordare ; cu -ajul acelui baiat ii mergea la inima.

— Si care-a fost urmarea ? - S-a facut bine. Mai tirziu, dorind sa fie in preajma

salvatorului, a intrat portar la Institutul Pasteur, unde a ram as ping la sfirWul zilelor. Numai ca bietul Jean Meis-ter, care scapase de turbare, n-a avut norocul sa moara in pace, cum s-ar fi cuvenit. Oricit era el de batrin atunci,

pus singur capat zilelor, in 1940, cind nemtii au intrat in Paris...

- Sa fi pus mina pe arms ! izbucni Gavroche, care *tia prea bine ce inseamna sa lupti.

— Era mult prea vlaguit, §i nu nadajduia sa traiascii ping s-ar fi *tors amintirea acestei ru*ini !

— Dar is stai ! Ce-au cautat nemtii la Paris ? Nu i-ar fi fost greu lui Ionica sa inWe pricinile ra7,-

boiului hitlerist, dar se temea ca un copil din veacul tre-cut, judecind cu mintea lui de atunci, n-ar fi inteles din-tr-o data, sau i s-ar fi parut cu totul de necrezut. De aceea ridica din umeri si raspunse, destul de cuprinzator dupa parerea lui mai ales, pe intelesul oricui

20

Cred ca turbaserd ! Totusi Gavroche stdrui : — Cum adica ? - Vroiau sa pund stdpinire pe lumea intreagd si, bine-

inteles, $i pe Franta ! Dupd ce strinse din dinti si iii inabusi minia, asa cum

putu, Gavroche lua din raft o altd carte, „Istoria Antica", pe care o rasfoi. Se vedeau in ea statui mari de plated, mai inalte decit casa, zei, faraoni, scribi, boul Apis. Cind aj unse la piramide ramase cu gura cdscata.

- Asta din fata e. piramida lui Keops, ii explicd Ionica, necajit ca nu-i putea spune tot ce scria cartea. Are peste o sutd patruzeci de metri inaltime si cuprinde doua mi-lioane si jumatate de metri cubi de piatra.

— Ce inseamnd metri cubi ? Ce sa ldmuresti mai intii ? !... Gavroche intelese in-

curcatura in care se afla baiatul, dup'i cum isi intelese ignoranta.

- Rau e sa nu stii carte ! zise el, dind paginile fara sa le mai vada. Dar ca sa inveti trebuie sa fii nobil, sa ai cu ce-ti plati dascalii

— Da' de unde ! La not copiii invata pe seama statului ! - Asta s-o spui altona ! Da, tine a trait intr-un secol e greu sa inteleagd secolul

care urmeazd ! Gavroche nu putea, nu vroia sa creada. Traci old de la un raft la altul lua cite o carte, se uita la ea, o punea la loc, cu miinile sovaielnice, cu privirile iii- t.ristate si cauta alta, fard sa ceara, lard sa astepte vreo explicatie. Ionica privea peste umdrul lui, si tare ar fi vrut spuna ce cuprindea macar una din o mie de pagini. Numai ca it zorea timpul si-1 nelinistea lipsa sticlei, pe care iii amintea prea bine c-o lasase pe masa.

Chiar si Gavroche simti dupa un timp ca-1 frdmintil ceva si intoarse capul, lasind car-tile din rafturi.

21

- Ce nu-ti place ? — Nu §tiu tine a luat sticla ; cind am plecat la coalid

era aici, pc masa. a§a mare paguba ?

- Nu-i vorba de pagubd ! Mi-e sa nu bea altcineva — Ca doar n-o fi fost cu otrava ! Ionics raspunse, scazind glasul : — Nu chiar otrava, dar ceva pe aproape un elixir pe

care, data-1 bei, to faci nevazut in citeva ceasuri. Musafirul se puse pe ris, de*i nu era timpul potrivit sa

se veseleasca. Auzise §i mai devreme vorba neserioasa, dar crezuse ca baiatul intilnit pe chei vroia sa glumeasca. Iar o gluma nu se spune de doua ori, ca i§i pierde hazul, mai ales cind se intimpla sä fie §1 nesarata !

Rise mull timp Gavroch•e, ping cc se lini§ti, ca Ionics sa-i poata da explicadi.

Sticla pe care o cauta atit de ingrijorat baiatul gazda, o adusese el insu§i, cu cloud zile inainte de a incepe in-. timplarea aceasta.

- Uite ! rise Konica, aratind pe geam. Colo e §coala iloastra.

— Nu vad nimic ; ce vezi in bezna asta ? — Care bezna ? ! Ard becuri cu neon la tot pasul ! Uite,

cladirea aceea lungA, cu ferestre multe, cu zidurile al-bastre... Acolo invat eu carte ; sint in clasa a §aptea, a treia de liceu, cum se zicea altadata. Nu-s chiar primul in clasa, dar am numai note bune ; cea mai mica e un §apte...

A§a inceputa povestea baiatului, poate e mai bine s-o continue altcineva, spre a nu fi banuit el ca se lauds.

Dintr-o familie de oameni care nu facusera toata viata, din tats-n fiu, decit, sa munceasca, baiatul acesta, cu min.

12

tea agera i cu inima neobinuit de bogata, ar fi uimit pe oricine cu insuOrile lui, sa fi fost o fire mai putin modesty *i mai putin sfioasa. N-ar fi putut spune nimeni plac mai mult §tiintele naturii decit matematica, ist.oria mai mult decit limba romans, desenul, i caligrafia mai putin decit muzica i aka mai departe. Nu se dadea in laturi nici de la joaca, nici de la excursiile cu colegii de class, mergea §i la fotbal citeodata, ba batuse *i el mingea, ping ce vazuse ca n-are cele mai bune insuOri pentru aceasta si n-o sa faca mare isprava. Un um nu-i in stare sa izbu-teased in toate — §i asemenea adevar trebuie inteles de copil cit mai degraba.

De mirare pentru virsta lui, baiatului ii placea pictura. Si daca in zilele frumoase, de primavara ping toamna, cind nu se ivea prilejul sa piece in alts parte, batea impreju-rimile orawlui, zavoaiele Dimbovitei, lacurile, privind cu desfatare nesecata cimpul, lanurile, florile arborii, ur- marind cum 41 duc viata gizele oamenii, nu punea mai putin sirg, cind veneau zilele mohorite §i aspre, in a vi- zita salile Muzeului de Arta, celelalte muzee, unde i§i petrecca ceasuri in fata unei pinze, incercind s-o inteleaga.

Astfel ar fi putut gindi sa intre mai tirziu la Institutul de Arte Plastice. Dar cu toata inclinarea lui spre visare contemplatie, avea, in aceeai masura, simtul realizarilor practice mai ales grandioase.

Deschisese ochii mai limpede asupra vietii in timpul cind Bucuretiul, batrin de cinci veacuri, lepada haina veche, cenuie, ponosita. §i roasa, i§i croia alts imbra- caminte, potrivita cu lumea care lua na*tere. In mahalaua de la Giule§ti, intre Dimbovita §i calea ferata, unde stra-'auxin lui, dup5, cite *tia de la taica-sau, traisera patru generatii, se darimau casele vechi, cocioabele, §i se inaltau, la iuteala, blocuri cu unsprezece etaje.

23

Erau blocurile care ii fac o primire asa de frumoasa ca-latorului venit cu trenul prin nordul orasului. Ele nu in-fatiseaza numai un cartier nou, ci o pictura, putind sa-ti desfete ochiul, ca un peisaj, dindu-ti pe deasupra multu-mirea de a sti ca, pe linga frumusete, pinza aceasta ma-iastra a prins, in cadrul ei, un colt de vigil, unde oamenii traiesc cu inlesniri straine for altadata.

Ceea ce se clddea acolo, si in alte parti ale orasului, la Balta Alba, pe soseaua Mihai Bravu, a Giurgiului, in Piga Palatului, la Militari, unde se ridicau mai multe fabrici deodata, frumoase ca templele antice — si nu doar aici, ci in toate colturile tarii, la Bicaz si Mamaia, la Savinesti si Hunedoara,- la Cluj si Suceava — cite vazuse el, sau ii aratase ziarul si cinematograful, ii stirnise dorinta sa se incline acestui fel de pictura; pictura in spatiu. Nadajduia deci sa ajunga la Arhitectura —si ce va pieta sa si con-struiasca.

Pe linga toate aceste insusiri ,avind mostenita bunA-cuviinta unei familii care cultiva respectul fata de oameni — simplu si cu demnitatc — baiatul dovedea la scoala, acasa, pe strada, purtarea cea. mai chibzuita si mai fru-masa.

Se gaseste undeva, cu adevarat, un asemenea pui de faptura omeneasca, bun sa-1 arati tuturora, deci sa-1 pui in cadra ? Cel ce povesteste acestea, si nu nascoceste ni-

niciodata — marturisire de care el roagil sa se Dina seama cu toata seriozitatea cunoaste si altii. Dar, spu- nind astfel, adauga in graba ca se gasesc destui si de alte soiuri, si unul din ci, bunaoara, va apare putin mai de-parte.

In clasa lui Ionica, din patruzeci de scolari, treizeci si noud nu ramasesera repetenti niciodata. Cravata de pio-nier o purtau treizeci si sapte. Corijen%i la sfirsitul anu-lui se alegeau, indeob§te, cam aceiasi —. uneori trei, alte-

24

on patru, mai ran s•ase. E drept Ca si profesorii, si diri-gintele isi bateau capul. Iar parintii, nimerindu-se in ma-joritate oameni care isi cistigasera din greu viata, aveau respect pentru carte si stiau de ce trebuie sa-si imbol-deasca odraslele, cind cu blindete, cind cu vorba mai aspra.

Printre acei scolari, doar unul it pizmuia pe Ionica pen-tru insusirile lui, bineinteles in ascuns, privindu-1 chio-ris si dorind sa-1 aiba macar o data, macar un ceas, un minut, la cheremul lui si sa-1 umileasca. Nu el era repe-tentul clasei, dar putea fi socotit aproape c-odasul. Ionica 11 pizmuia si el, la rindul lui, numai fiindca avea un nume cum nu se poate mai scurt, Dan, intr-o singurd silaba, desi cleocamdata i se spunea- Danut, dupa alintarea de-a-casa. Fara tragere de inima la invatatura, Danut nutrea mare slabiciune pentru tot ce se ingurgiteaza, in afara de zarzavaturi. Buzunarele lui si ghiozdanul erau pline mai totdeauna de chifle, cornuri §i salamuri, de cascavai si masline, de ciocolata, bomboane, nuga, fursecuri si sava-rine. In preajma lui mirosea ca in „Alimentara" sau in cofetarie, iar cartile si caietele ii erau patate de unt, ma-giun, frisca si sarailie.

Vazindu-1 asa de aprovizionat totdeauna, nu puteai sa deduci decit ca parintii lui se tem sa nu-1 anernieze inva-tatura, nebagind de seama ca in aceasta privinta feciorul se cru1a statornic si cu dibacie.

Desi trindav la carte si mai vrednic la hrand, Danut avea ceva cap, cum se spune, pentru matematica si chimie. Cu inima lui curata care punea rain pe- urma si intii bi-nele, Ionica socotea ca baiatul ar putea ajunge odata un om de stiinta, sau un inginer cu renume, de aceea nu se %inea mindru pe linga el, cu invatatuia lui si cu notele foarte bune. De pizmuit it pizmuia numai pentru ce s-a spus adineauri

25

— Ce bine de tine, Dan, ca ai un nume a§a scurt ! Poate eel mai scurt nume din limba romana ! Ca sa-1 pro-nunti, nu trebuie sa deschizi de cloud on gura !

— Mai intii, pe mine ma cheama Danut, §i a§a o sa Ana cheme totdeauna ! raspundea pizmuitul, molfaind o aluna. In al doilea rind, chiar §i la catalog e mai bine ! Cind ai numele scurt, to striga u§or, fiindca-i la indemina. Ia sa-mi spund mie Vercingetorix ! Nu m-ar asculta nimeni !

Ionica ridea, ca de o gluma, pe cind celalalt dorea de-a binelea o asemenea lungime de nume, atribuindu-i insu-*irea armurii...

Ar fi fost in clasa aceea multi copii mai vrednici de luat in seama. S-a pomenit cu precadere despre Danut, caruia fi spuneau „Haplea" unii, fiindca de la dinsul a pornit toata intimplarea.

Nu era de atunci nici o saptamina... Vorbind ei in re- creatie, despre cite-n lung stele, ce-i veni lui Danut sa spund ca el descoperise o licoare, un elixir, da-torita caruia omul poate deveni invizibil, sa nu-i vezi nici urma. Citisera mai toti nascociri de acee4 natura, pe care le primeti cu inchipuirea, pe cita vreme cu minte deplind nu poi crede in ele, nici cit in zmeu sau in Sfinta Vineri. Asta fu concluzia tuturora.

- Sinteti inapoiati ! raspunse nascocitorul. Daca stra- bunicii vo§tri ar fi auzit de minunea televizorului, cind abia cuno§teau gramofonul, ar fi spus ca-i o baliverna. Asemeni despre radio, despre aspiratorul de praf, despre ma§ina de spalat rufe *i cite altele, cunoscute azi §i la Ora. Ce sa mai pOmenesc de creierul electronic sau despre zborul in Cosmos !

Cazura pe ginduri — SA' zicem c-ar fi aka ! interveni Ionica, destul de

aprins la inchipuire. Care-ar fi cWigul omului ? Ce-ai face to cu aceasta insuire ?

26

— Oho ! Dar cite n-a* face ! Se bucura Haplea, rizind cu gura mare, de i se vedeau

Maselele, ping la cea din urma. — Mai intii *i mai intii. a* intra in „Alimentara" *i a4§

lua salamul ! - Adica 1-ai fura ! Frumps, n-am ce spune ! -- Si ce dacd ? Nu m-ar vedea nimeni. Pe urma m-a*

duce la cofethrie *i a* minca toate prajiturile, iar torturile le-a$ lua cu mine !

— Altceva ce-ai mai face ? — A* intra gratis oriunde : *i la fotbal, *i la cinema, *i

la Vico Toriani ! Dar mai int l... Danis scazu glasul *i trace cu ochii in juru-i : Mai intii m-a* duce la cancelarie, as lua catalogul, mi-a* *terge notele rele i mi-a* pure opt *i 'loud numai note bune.

— Ce faci cu notele, dacrt nu ai invdtatura ? - Vad eu mai pe urma. Si dupa ce-a$ termina cu cata-

logul, as purie pe toate scaunele din cancelarie pap de-al cizmarilor.

Socotind asemenea vorbe drept o gluma proastd, Ionics nu mai zise nimic, ci se multumi sa ridice din umeri.

i iatd, acum cloud zile, Danut venise la *coald cu o sticla de cinci cute de grame, cunoscuta prin forma ei tu- turora, fiindcd in ea se vinde sucul de ro*ii, poate fi vazutri in multe vitrine.

- Ti-am adus elixirul ! *opti el, in ascuns de altii, ard-tindu-i sticla lui Ionicd.

sticld nu era ceva care sa-ti atraga luarea-aminte cv osebire un lichid alb, limpede ca apa sau ca alcoolul.

— Din ce-i facut ? — Nu pot sa-ti destainuiesc formula I — Dar de unde-o ai ? - 0 Gaut de multd vreme. Am citit in carti, rn-am

gindit, am socotit,.. Sint macerate plante din India *i din

27

China... Dar 5i chimicale ; nu ma intreba, ca nu-ti spun, sa ma arzi cu fierul !

Ionica rise prin coltul gurii. de unde 5tii ca e bung ?

--- Am incercat-o ! I-am dat sa lea ciinelui. - Asta-i culmea ! - Daaa... urma Ddnut, scazind glasul 5i facindu-1 mai

tainic. Dupa doua ceasuri 1-a luat un fel de ameteala, pe urrna a inceput sa umble de colo-colo, 5i poste alto. opt ceasuri nu 1-a m.ai vazut nimeni.

- Traie5te ? intreba Ionica, dispus sa continue gluma. Trdiete ! Se aude . cum miriie ; noaptea latra de

scoala vecinii, dar cind to duci sa-1 vezi, is-1 de unde nu e ! 'mica lud sticla, o privi in lumina. Stia ca Danut avea

Inclinari spre chimie ; odata ii pusese maica-si in piulitd, in local zaharului, clorat de potasiu 5i alto substante u5or de gasit la drogherie. Si cind biata femeie daduse o data cu pisalogul, ti5niRe o asemenea flacard, izbucnise o atit de groaznica bubuitura, ca putin lipsise sa is foc. 5i sa sari in aer toata bucataria. Iar asta era doar o ispravd din multele pe care le cuno5tea toata !coala.

- incearc-o, daca nu crezi ! it ispiti creatorul minunii. Desigur ca nu credea, dar, dud sa duca sticla la ,aura,

Ionica simti ca-i tremura mina. - Fugi de-aici cu prostiile ! - Dana sint prostii, de cc ti-e tearnd ? La aceasta, baiatul nu putu sa raspunda fard intirziere.

Iar celalalt staruia ca un diavol, dindu-i tircoale : — Hai, incearca ! N-ai cc pierde ! Dupa formula mea,

ramii nevazut numai o luna. Oricite 5tia Ionica din ale lumii, de data asta simti o greu-

tate pe inima. Nu s-a intimplat oare la fel cu toti nascoci-torii ? i5i zicea el in sine. N-au fost luati in ris pind s-a do-yedit adevdrul ? Paravta pe care o folosesc azi aviatorii,

28

dup5 ce multi au cazut *i s-au facut farime, fard nici un mijloc de salvare, n-a fost inchipuita de Leonardo da Vinci acum patru secole, *i n-a ivat-o in serios nimeni ? Cite pilde asemanatoare nu se gasesc in istoria omenirii ? !

- Stiff ce ? spuse Ionica la urma. L-asa-ma sa ma gindesc o zi, doua.

— saptamina. Poti sa iei sticla cu tine ! Adica de ce vroia sa,-*i bata joc tocmai de el, care nu era

printre cei din urma nici cu min tea, nici cu invatatura ? Baiatul lua sticla, *i dupa ce medita mult timp ii dadu sa

bea mitei, chiar in aceeasi seara., turnindu-i in farfurie. Alt-ceva decit a clor, ca *i apa de bucatarie, nu mirosea eli-xirul. Nu se simtea sa fi trecut pe linga el acele plante ciu-date, din India *i din China. Dar ping nu vezi, ce poti spune ? •

Mita era o faptura mica *i neagra, *i in disproportie cu dimensiunile o chema Filofteia. Lung *i caraghios name !

Bau ea ce bau, apoi mieund, aratinduii gura tranda-firie, se freed de picioarele stapinului, iar pe urma se urea in co*uletul din vestibul, culcu*ul ei, pregatit anume, *i incepu sa toarca, dupa deprinderea tuturor mitelor, cind sint In toane bune.

Toata noaptea o pindi Ionica, deschizind din ora in ora u*a odaii ; mita era tot acolo *i i*i continua somnul.

Baiatul adormi abia inspre ziud *i, cind se trezi, cu oarecari ameteli, datorita neodihnei, din pat sari drept in mijlocul vestibulului. Filofteia nu mai era acolo !

La bucatarie, mama baiatului tocmai taia carnea, s-o puna la oala.

— Mama, unde-i Filofteia ? - Ce, to nu vezi ? Uite-o colea ! In acea zi, la *coala, Ionica ii arunca in citeva rinduri

priviri semete *i batjocoritoare celui ce-i daduse dar nu-i spuse o vorba despre rezultatul experimentarii.

29

Seara, iar ii dadu mitei sa beie dimineata, urmarea rdmase aceea§i. Atunci bdiatul, ca sa-1 infunde pe Danut cu deplind cunoatere, duse sticla la gura §i bdu ping i se facu

Era cam -obosit dupd-amiaza, la §coard, dupd doua nopti in care urmdrise zadarnic efectele elixirului. Simtea pu-tina durere de cap, putind fierbinteald, dar §tia ea au sa treaca o data cu somnul. Danut ii tot arunca priviri isco-ditoare ; in ochii lui se vedea atita batjacurd, incit Ionics nu se mai stapini i, la prima recreatie, it lua deoparte §i Ii spuse, provocator, cu un zimbet ironic :

- Stii ca am baut elixirul ? — Nu cred ca ai avut curaj ! - Va sa zica, asta ai vrut sa vezi ! Pe asta to bizuiai !

And atunci ca nu ti-ai gasit omul ! Am baut jumatate din stica Ajunge ? Dacia' nu, o beau §i partea cealalta, di- sears.

Se aflau in curtea *colii, in dupd-amiaza aceea de toamna tirzie, ultima zi cind, dupd cum s-a spus, vremea se mai arata bung. i deodatd, pe cind Ionics se uita sfidator drept Sin ochii celui care nascocise elixirul, ii veni ameteala, toate incepura sa se invirteasca in juru-i. Ultima imagine pe care-o mai deslu§i era chipul lui Da:nut, poate speriat, dar lui i se paru ea rinjWe cu multumire. Ultimul cuvint pe care-1 rosti, inainte de a se prabu§i, deli celalalt nu-1 me-rita, era o declaratie loiala :

- E vina mea ca am baut ! Sa n-ai nici o grija : n-am sa spun nimanui !...

w

Iar acum se of la aici, in camera lui de copil, acasd la pa-rintii care-1 credeau bolnav, pe cind el nu era decit ne-vazut. Venise impreuna cu acest baiat, caruia ii fagaduise

30

merinde pentru cei ce luptau, raseulati in Paris. Dar, mai mult decit grija merindelor, it apasa gindul ca sticla bleste- mata intrase in alto miini $i daca ai easel beau lichidul prefacut, ajungeau in starea lui de acum !

Cam a$a se lamurise Ionica lui Gavroche, in timp ce acesta it asculta incredul.

- Fugi de-aici ! zise la urma baiatul strain. Oricit a$ fi eu de prost, a$a ceva nu pot sa cred, nici de m-ai arde pe rug !

— Dar tu nu intelegi ? De ce mi-a venit ameteala, in-tocmai cum a spus Danut la doua ceasuri dupa ce-am baut ?

— A fort o... o d-aia, coin... spune-i to ! - Coincidenta ?... Nu vezi ea toate, dar toate s-au po-

trivit ? Gavroche incepu adune p4overile, pregatindu-se de

drum ; zabovise prea mult. — \la sa zica, tu e$ti nevazut ! S-or fi Mout nevazute $i

merindele alea pe care mi le-ai fagaduit ? - Stai ! Ma due sa icaut $i ti le-aduc ! In eamara erau doua piini negre, luate pentru a doua

7i, o bucatal de slanina — $i altceva nirnic care sa foloseasca negatit. Dar inainte de toate, Ionics descoperi in raft,

chiar in fata lui, sticla pe care o cautase atit. 0 cuno$tea, fiindca avea o ciupitura la git, cum se intimpla sa se cio-beasca sticlele cind scoti dopul metalic, prea strins. Aseme-nea sticle se gasesc In orice gospodArie, fiindca o data cio-bite, chiar daca tu nu e$ti vinovat cu nimic, nu ti le mai prime$te in schimb, prin pravalii, §i ele se aduna,- de nu $tii pe unde sa le mai pui.

Cuno$te-a stela, avea $i putina rugina la gura, ochiul lui, cu deprinderea amanuntelor, *tia alta nisi n-ar putea fi. Sticla era paid, spalata, usoata puss bine ; malica-sa stringea orice lucru care vreodata ar mai fi fo-

31

losit. Ionicd nu mai avea ce face ; dacd bause cineva elixi-rul, cum sa-1 intoarcd din drum ?

Ingrijorat, obidit, reveni in 'camera unde Gavroche Ii a*tepta, gata de drum.

- Lata cloud' plini, sldnina *i ceapd ; aitceva n-am gasit. — Nu strica nici astea ! Iti multumesc pentru tot .ce-ai

facut. Te las icu bine ! E*ti un bdiat bun ! - Aici tot nu mai am ice face ! zise Ionica, gata sa iz-

bucneasca in plins. Am sa to petrec macar o bucatd de drum.

Coborird luard inapoi icheiul, pind la podul de piatra, care pc partea asta era podul de la Cotroceni, Pont-Neuf pe partea cealaltii. Cum ajunserd dincolo, izbucnira impu*- cdturi, departe, in fad.

— A inceput atacul ! zise Gavroche, cu un tremur in glas. Mi-c cam intirziat !

,Si, fard altd vorbd, o lua la, fugd de-a lungul icheiului, prin ,ceata care se fAcea tot mai deasd. Ionica it urmd, de*i n-avea nici pwca, nici gloante. Dar nu putea sa-1 lase a*a, singur in noapte.

Fug eau de un sfert de ,teas, on cine mai *tie de cit timp. Gavroche mdrea mereu pascal *1 nu parca de loe obosit. Pc Ionicd In schimb it ardea pieptul, isi simtea cioarele sleite, apoi Incepu sa-1 vijiie capul *i toate prinserd sa se roteasca in jur.

— Gavroche ! strigd, apucindu-se cu amindoud miinile de un stilp.

Micul luptator se pierdu in ceata ; impuvdturile se in-tetird deodata *i in acelasi timp izbucnird racnete salbatice.

— Gavroche ! mai strigd Konica, dindu-0 seama ca e sleit *i nu poate sa faces un pas mai departe. Gavroche, sa stiff ca to-am iubit foarte mult, de cind to-am cunoscut. Toti to iubim foarte mult, fiinded e*ti viteaz *i lupti pen-tru libertate !

32

Nu- i mai auzea nici el glasul ; vacarmul iuptei, in de-partare, crescuse naprasnic, apoi se apropic, ldtindu-se asupra ora*ului, trecind peste bietul bdiat, strivindu-1, fa-cindu-1 sa icada istovit cu .capul .pe o piatra.

A§a zacu el, fara dea seama Baca se scurg minute sou ceasuri, dirdiind de frig, cu impunsaturi in creier, in-suportabile. Treceau pe aldturi, zgiltiind pavajul, tunuri cu roti grele, care scri§neau pe piatra, escadroanc scotind scintei de sub picioarele cailor, pedestrai in zdrente, mur-dari, cu obrazuri nerase, femei cu broboade, uncle inar-mate, urmindu-§i barbatii, copii cu tolbe de pulbere si cu gloante, aruncind cu pietre in dragonii cu. penajuri albe, care fugareau poporul rasculat, fara a izbuti sä-1 zdro-beasca.

Pe urma se facu linite, icheiul se golf, i cind Ionic5 se ridica de jos, stringinduii in miini timplele care-i pocneau ca nite puOi descarcate sub teasta, vazu turi, rezemat de stilp, pe Gavroche, semanind cu o fan-toma insingerata pieptul gol ii era sfirtecat de gloante.

- M-au impwat ! zisce el cu un glas limpede, avind insa o sonoritate noua, de parca ar fi fost ecout gLasului auzit altadatd.

Konica vru sd se apropie, sa-1 sprijine in brate ; nu-1 ascul-tara nici picioarele, nici bratelc. Izbuti in schimb sa vorbeasca :

- Tie doare ? — Nu ; sint mort de doug ceasuri ! De cloud ceasuri ? Poate trecuse mai mult decit veacul,

dar in clipa asta Ionics iii dadu seama ca mintea lui nu mai1percepe valoarea timpului, nici a spatiului...

— Gavroche ! zise, nelini#it nu de starea badatului, ci de soarta rasculatilor. Ce fac ai vo§tri ? I-au zdrobit armatele ?

— Nu ! Se retrag pe alte baricade !

33

Ionica se lasa jos §i puse iar .capul pe piatra. — Sint tare obosit Si imi arde tot trupul. A§ vrea sa

dorm macar citeva ceasuri, dar mi-e frica aici, singur, n.oaptea, nii-e tare dor de ai easel !... Oare s-o fi facut cu elixirul ?

Era tare piatra pe care i§i tined tapul, dar mai tare o ialta piatra, nevazuta, a§ezata pe pieptul lui,

respiratia. - Gavroche, poi sa ramii linga mine ping se lumi-

ineaza ? - Cred ca da. N-au sa ma ingroape deelt mIine dimi-

Ineatil. Zgamotul luptei, deli se dusese departe, ajungea pins

aici, prin piatra pavajului.

I,

a zori, Ionics se trezi, singur, intr-un loc pustiu §i ne- unoacut, un eimp brAzdat de ripe adinci. Nu se vedeau

in jur nici case, nici drumuri, nici poteci, nici un semn lasat de om in trecerea lui. Pamintul era tare, telinos, in unele parti sterp, in altele, napadit de ierburi si balarii, clovada ea unealta plugarului nu se atinsese niciodata de el.

Nu se miry insa de loc ; totul i se parea firesc §i, ar fi spus, chiar prevazut. CM nimic de ping acum nu fusese vis se adeverea prin prezenta tolbei cu merinde a lui Gavroche, pe care o gasi sub cap, drept cripatii, ;;i a ulciorului cu apa, aflat alaturi, ba chiar plin... .

La orixont se ridicau trei munti stinco§i, despartiti de viii lapgi, ineit de la unul la altul ar fi fost cale lungs de strabatut. Toti trei laolalta inchideau intreaga zare de la apus. Era singurul be catre care ar fi purees orice drumet, aflindu-se fard sa *tie cum pe cimpul gol i necunoscut.

La fel facu ci lonied, dupd ce i*i roti ochii nedume-riti de jur ‘imprejur. Nu *tia cum ajunsese aid, *i dupd vuietul luptei de asta-noapte, dupd mi§carea navalnica a rasculatilor i-a armatei, lini§tea locului i se pgrea nefi-reasca. Nu-i era fried, 11 stapinea in schimb, nedindu-i pace, dorinta de a §ti ce se ascunde in lumea :aceasta mis-terioasa. Ap cä numaidecit porni catre muntii din zare, luindu-1 ca tints pe eel din mijloc, care parea sa fie eel mai aproape.

35

Si merse el, merse cu soarele in spate, lungindu-i umbra in fata, pe pamintul arid peste ripe nenumarate, pins ce umbra, scurtindu-se intr-una, i se topi sub pi-cioare, iar soarele ajunse sus, ap.dsindu-1 cu toata dogoa-rea in teasta. Atunci, descoperind un copac singuratic, care parca anume ii ie-sise in cale, fiindca alti copaci nu se vedeau pe aproape, poposi la umbra lui, pentru un pic de odihna ca sa prinzeasca.

In tolba prietenului sau de peste noapte mai erau, din merindele pe care i le daduse el de acasa, pline,

ceapa, iar in ulcior apa, ramasa rece proaspata. Ionics se infrupta din merindele acestea, fait sa-i fie foame, numai fiindca era ora de masa ; apa in • schimb btu cu sete pe saturatei, tolba, poste de falos altadata, porni mai departe.

Acum soarele incepea sa-i cads in ochi, coborind catre muntele din fats, care se apropia cu fiecare pas al ba-iatului...

Spre amurg, cind poalele lui se aflau la o aruncatura de pratie, creasta, in lumina apusului, se arami,...dintr-o data, *i nu doar creasta ; intreg povirniwl, de:0 in umbra, capata culoarea jaraticului.

Drumetul se opri, cit pe-aci sa se poctineasca ; un raget ca de fiara strabatu vazduhul pins atunci pa§nic. Sus, profilat pe cer, se ivise un om cu infatiprea salba-tick invirtind in mina o ghioaga §i scotind urlete fioroase.

indata, din peteri, pe care Ionics nici nu le vazuse pe povirniwl fart viata, se ivird capete barboase, aratari omene0 avind drept imbracaminte piei de animale arun-cate pe umeri sau strinse pe *alele musculoase, lasind despuiate piepturile pline de par, bratele ca ni§te imple-tituri de odgoane, picioarele scurte, grele, vinjoase, as-

36

runzind in ele atita Forts, incit to intrebai cum nu crapii muntelc sub calecitura for indesatii.

ramase locului, fiindca altceva nu avea ce face. Ornul de la creasta, de bund seamy o straja, continua sa scoate urlete sa'-§i invirteasca ghioaga, ca §i cind mi- cul drumet ar fi venit cu o armatd intreaga.

Ceilalti, dupa ce vazura cum statea treaba, se prava-lira la vale, fiecare _Cu ghioage. In spatele lor se ivied fe-mei, semanind la infAti§are cu barbatii, insa mai pla-pinde §i, bineinteles, nu a§a de pgroase. Unele aveau prunci in brate si-i stringeau la piept cu spaiand, ca eind se temeau di vine cineva rapeasca.. Erau §i copii mai rdsdriti, care ie§eau din pe§teri in patru babe, neavind f nca pe deplin deprinderea sa mearga in picioare, ca oamenii. Citiva flacaiandri p-usera ei mina pe cite o ghioagli, mai mica dealt celelalte, §i ramasera, razboi- nici, in gurile pe§terilor, gata apere sala§ul, mamele §i fratii.

In totul, cu cei rama§i sus, cu cei ce coborau, sa" fi fost vreo suta de suflete, iar Ionied era singur, neintele-gind altceva dealt ca timpul pe care nu mai avea puterea sä-1 stapineasca 11 dusese intr-o virsta a lumii tare in-departatag.

Intru acestea, oamenii cu ghioage it inconjurasera, facind un. cerc mare in jurul lui §i raminind la distant4. Desigur, infati§area neobi§nutta a baiatului, privirea mi-rata, imbra- camintea cum nu mai vazusera niciodata ii opreau in loc, sflo§i §i tema'tori.

Bund seara ! zise Ionics ! Oamenii se privird intre ei, apoi unul dupd altul se

Inseninarai la 40. Bund sears ! raspunsera, in stir§it, toti deodata, cu

glasuri care facura muntele sa clatine.

37

Nespus de mirat, baiatul vazu ca puteau sa se inw-leaga. De aceca, continuind sa zimbeasca, zise mai dcpart.e

- Bucuroi de oaspeti ? Acum oamenii nu mai raspunsera, ci schimbara intre

ei priviri ingrijorate, apoi, fara sa lepede ghioagele si farce sa-1 scape din ochi pe nea*teptatul oaspete, se strin- sera gramada incepurd sa *owteasca. Abia dupa un timp, unul, care parea maimarele, cdpetenia, starostele, i-i depa*ea in inaltime pe cu jumatate de ghioaga,

intreba cu glasul nu amenintator, dar aspru - Vrei bronzul nostru ? Baiatul clatina din cap, senin i nevionvat, negind

intentiile pradalnice. Maimarele se desprinse de gloats. - Vii de la oamenii care lucreaza piatra ? Zicind acestea ardtd temator spre muntele din stin.ga.

care acum parea mai tacut si mai indepartat si luase in lumina crepusculului o culoare ccnuaie-albastra.

— Nu ! raspunse Ionics, deli nu ir4elegea intrebarea. — Din ce-ti faci armele ? continua banuitor starostele.

N-am arme. Cu cc ucizi fiarele ?

- Nam ucis nici o fiara ! Localnicii incepura iar4i sa ~opteasca. — Atunci cu ce to hrane§ti ? intreba si mai banuitor

starostele. Ionics arata tolba, in care mai era o bucata de piine

ussItta. Vazind nedumerirea pe chiprul tuturora, scoase plinea veche si tare scortoasa ; s-ar fi spus 6.1 n-o purta cu el numai de asta-noapte. Prin mul%imea din fats trecu o infiorare. Cu miinile pe ghioaga, gata sa se apere, oa-menii *opteau, §i §oapta trecea de la unul la altul :

- Piatra !... Piatra !

38

Farce silt le inteleaga teama, Ionica rupse o bucata de piine i incepu s-o mestece scirguincios, de§i drumul lung facut dupil-masa nu-1 infometase. C;Estul lu'i insa avu o urmare cu totul nea*teptata oamenii aruncard ghioa-gele inspaimintati ti se trintira la pamint, semn ca se supun, neavind nici o putinta sa se ape re.

- E puternic ! opteau intre ei, cu groaza, dar cu admiratie. Mama piatra cu un deget ! 0 macina in dinti, de parc-ar fi lut inmuiat cu apa !

Capetenia for zise, cu fruntea la pamint, neindraz-nind sa ridice capul :

- Fii maimarele nostru ! Sintem batrini, sintern os-teniti. Porunce0e invata-ne !

— Dar citi ani ai ? intrebd, Ionic& in timp ce continua sa mestece piinea usoata.

Omul, care nu pilrea batrin, aruncd ghioaga la picioa-rele lui.

- Anii sint insemnati acolo ! Cerceteaza..-i ! Vrind sa" ridice ghioaga, baiatul simti ca i se rup

lele. Maciulia de bronz atirna pe putin cincizeci de ocale, cu toate astea vazuse ca oamenii lei purtau armele ca

pe rii§te fire de papAdie firave. I se piiru necinstit sa se prefacii, de aceea isi marturisi deschis slabiclunea

- E cam grea pentru mine ! Nici aceasta dtclaratie nu reda curajul oamenilor care

se socoteau invin, i si i se inchinau cu supunere. Ionica ingenunche incepu sa numere crestaturile de pe coada ghioagei, intelegind ca w se s000teau aid anii.

- Patruzeci §i apte ! exclamd la urma. Dar nu e§ti batrin ! Ridiod-te §i vino-ti in fire !

Omul ramase cu fruntea in Carina. — Sintem bdtrini ! Porunce§te §i invat,a-ne tu, care

sfarimi piatra cu o mina !

39

Baiatul se simtea incurcat din tale-afara, ba simtea *i un fel de minie vazindu-le nevolnicia.

— Ei, haide ! zise, gata sail iasa din fire. Sa lasam gluma !

Atunci, in lumina crepusculului care se prelungea peste obi*nuit, vazu ca pe povirni* coborau *i flacai, cu ghioagele for in mina, nemultumiti poate vada pe cei virstnici cu fruntea la pdmint, in fata unui. strain *i plapind, *i singur. Cind fury aproape, Ionica iii dadu seama ca erau abia ni*te baietandri, dar aici era greu sa *tii cum i*i intelegeau oamenii virsta, de cind incepeau sa se socoteasdl batrini *i ce pre% dadeau anilor.

Cel mai rasarit dintre ei, un flacau voinic, trecu printre cei prosterna%i la parnint *i, oprindu-se in fata strainului, it cerceth- Indraznet, de sus pins jos.

— Cum to cheama ? intreba apoi. — Ionica ! - E prea lung.

! recunoscu baiatul, cam obidit. Cind am sa fiu mare, o sa-mi spuna Ion.

— A*a da ! Pe mine ma cheama Ahe. Dezghetatul flacau spuse apoi numele insotitorilor

sal, cu ghioaga, pe fiecare la rind : — El e Aha, celdlalt Ahi, urmatorul Aho, i eel care-a

ramas, Ahu. — Pe el cum it .cheama ? intreba Ionica, aratind la

capetenia intinsa pe jos. — He ! E tatal meu ! Numele celorlalti oameni mari erau asemanatoare,

intr-un singur sunet : Ha, Hi, Ho, Hu... mai scurte decit ale tinerilor — *i Ionica socoti ca a*a e foarte firesc. El afla apoi ca fiecarui copil i se da numele tatalui, adao-gindu-se inainte o vocald, care se leapada atunci cind co-pilul ajunge mare, iar tatal e mort.

40

Ce cauti aici ? intreba Ahe, dupa ce-i dadu aceste lamuriri.

Ionica nu raspunse numaidecit, fiindca se gindea cit timp ar ci§tiga oamenii in vorbirea for daca toti ar avea numele mai scurt. Ca sa pronunti de atitea on pe zi Na-bucodonosor, Artaxerses, Robespierre, Napoleon, sau §i mai lung : Alba-ca-zapada, sau, §i mai incilcit : Fetita cu Scufita Ro§ie, inseamna sa risipe§ti multe minute pe zi, ore pe saPtamina, zile pe an — §i cine mai §tie cit timp intr-o viata intreaga. Spre a nu mai vorbi cite hir-tie §i cite cemeala se prapadesc ca sa le scrii ! 0 carte s-ar scurta mult daca numele scrise §i repetate acolo de sute de ori, in loc sa ocupe de fiecare data jumatate de rind, ar ocupa numai o zecime din lungimea lui, sau poate chiar mai putin !

Ahe Tepeta intrebarea ramasa fare raspuns t — Ce cauti aici ? — M-am ratacit, raspunse Ionica, exprimindp-§i cu

sinceritate primul lui gind. Apoi reveni, destul de nedumerit

Adica, sa vezi... Ras' punsul adevarat nu-1 §tia nici el ; avea insa ba-

nuiala, care it speria oarecum, ca mergea acolo uncle 11 ducea gindul lui, cu insu§irea de a trece peste spatiu peste timp, cum trece vintul peste cimpul deschis. Se simtea obosit, pared it durea putin capul... I§i duse mina la timpla. Vrola sa ramina aici seara asta, daca putea gasi un culcu§, sa se odihneasca §i sa doarma adinc. Era singura lui dorinta acum.

Ahe, mai putin banuitor decit oamenii mari, se mul-tumi cu raspunsul nelamurit. Facu un pas inainte si-i lua piinea din miini. Era ward ca un fulg n-o puteai folosi ca arma, mai ales ca se farima cum o stringeai in pumn.

41

- Nu-i piatra ! zise surprins. — Bineinteles Ca nu ! Auzind oamenii marl se ridicara §i venires aproape,

stringindu-se in jurul lui Ionica, incit acesta, daces ar fi vrut sa piece, n-ar fi avut cum. He, capetenia, lua piinea din mina fiului sau, o cintari, minunindu-se ea era ap de upara, apoi o dadu celorlalti, fiecare pe rind facur5 la fel. Cu totii socotira la urma ca biliatul strain n-avea ginduri primejdioase, astfel incit ii urara bun sosit pof- tira sa vada wzarea for de sub povirni.

— Ce piele e aster ? intreba Ahe p-e drum, pipaindu-i cu mirare haina de stofd bleumarin.

Nici o vietate din cele care se intilneau pe cimp, la malul marii, in ripe sau in pAduri nu avea asemenea bland §i nici nu napirlea vreodata aka de rau, ca sa ramina fares un fir de par pe trup.

— E stag ! — N-am auzit de acest animal ! raspunse Ahe, cam

°tarn la gindul ca baiatul strain it crede rating. Bagind de seama burzuluiala lui, Ionica se socoti da -

tor sa-1 lamureasca... Dar cum ? — Sa vezi — incepu el — pe la not oamenii nu se

mai imbradi cu piei de animale. Numai iarna, rind e foarte frig.

Tocmai atunci, un alt flacau, cel ce se numea Ahi, incepu s5 rides cu hohote, aratind cu mina la picioarele baiatului musafir :

— Ia to uita ce picioare pocite ! N-are degete, nici unghii !

Se pusera cu totii pe ris, tineri si batrini, ceea ce pe Ionica it nemultumi.

— Am picioare ca toti oamenii ! zise el stapinindu-5i furia, ca un baiat bine crescut.

42

Apoi i§i smulse pa.ntofil, cu tot cu ciorapi, aratindu-*i picioarele goale, albe pe linga ale gazdelor lui. In prima clips se trasera cu totii inapoi, inmarmuriti, aka cum ar face oricine, vazind pe unul ca isi jupoaie pielea de pe trup.

- Nu curge singe ! observa Ahe. — Nu to doare ? intreba Ahi. Pantofii in acest timp treceau din mina in mina *i

fiecare ii cerceta, foarte nedumerit. Poi sa-i mai lipe*ti la loc ? intreba un altul dintre

flacal. Oamenii mari barem nu faceau decit sa se minuneze.

neputind intreba nimic. Ionics socoti potrivit sa nu mai dea la iveala nimic din ceea ce avea intimplator asupra sa, bunaoara batista, sau fotografiile celor de-acasa., pc. care le purtia de obicei cu el ; nu se simtea in stare sä lamureased rostul lor. Erau obiecte mrxru.nte, la indemina oricui, putind sa le gaseti oriunde si oricind, totu0 omenirii ii trebuiserd milenii pentru a be nascoci. Cit des-pre ceasornicul de la mina... Nu-i auzise niciodata mer-sul decit daca-1 ducea la ureche, dar scum tic-tacul mi-cii ma§inarii parca4 spargea timpanul, gata sa-1 dea de gol in fat:a acestor oameni pe care uimirea ii scotea din minti...

Ionicd iii scoase ceasul pe furi§, it viri in fundul bu-zunarului, la pantalon, deasupra indeed batista, §i se mai lini ti. Litre timp, impins de o curiozitate care invingea temerile, He, capetenia tribului, se awzase jos se chi- nuia sa incalte pantofii pe piciorul care umblase tot gol de la na*tere, avind ca urmare talpa batatorita si a*a de ingrow,ta, incit ar fi putut sa calce cu ea in foc. Incal-tarile insa erau mai grew de indurat, cad indata ce se ridica de jos vru sa faca un pas, He cazu la pamint incepu sa urle ingrozitor. Nimeni nu indraznea sa se

43

apropie spre a-1 ajuta, fiindu-le teams, desigur, sa se atingri de al doilea rind de picioare ale baiatului strain, pe care 11 vazusera ea *i le purta a§a de lawn He, in acest timp, se zvircolea balabaninduii. labele in aer *i continua sa uric, cu spume la gura §i cu ochii dati peste cap. Ahe se intoarse speriat spre baiatul strain :

— Are sa moara ? — Da' de unde ! raspunse Ionics, abia stApinindu-se

sa nu izbucneasca in ris. i apropiindu-se de nenorocitul He, it descalta,

nu era uwr sa-i prinda picioarele cuprinse de bitiieli. He se ridica de la pamInt, insa continua sa tremure i sa se uite in jur, uluit.

Traie§te, dar e ca §i mort ! zise Ahe. Stapinul pantofilor se incalta in grabli ; talpa lui nu

era ol*nuita sa calce pe pamintui gloduros i plin de spina.

Ahe veni in fats lui : — Poti sa-ti scoti capul ? Ionics pali. Putea sa mints, la urma urmelor, de*i n-ar

fi fost prea frumos. Dar data doreau sa vada cu ochii for ?... Pc urma ii veni un gind §i se lumina.

— Capul ar fi uwr de scos ! Eu insa pot sa fac mai mult decit atit !

— Ce ? intreba Ahe. — Pot sa scot ce-i in el ! ! - Scoate, sa vedem ! - Ce-i in cap, nu se vede ! Flacaul deveni banuitor, ca ceilalti, care incepura sa

o.5oteasca intro ei. - Ce nu se vede nu este ! zise Ahu.

Vintul se vede ? intreba Ionics., Ahu se fistici, iar ceilalti tacura - Tu ai in cap vint ? intreba Ahe.

44

— Nu ! Am stiinta ! Nu auzisera ping acum acest cuvint. El nascu freamat,

neliniste, indoieli ; Ionica se temu ca intrase Intr-o incurcatura din care nu mai putea iesi. Crepusculul con-tinua, surprinzator de lung, si drept in fata, p- este creasta muntelui. se vedeau urmele apusu.lui staruind ca pilpiirea unui captor Incins, de parca pe-aici oamenii puneau seara soarele la topit.

- Scoat.e ce ai in cap ! porunci Ahe, de data asta aproape amenintator.

venira mai strins in jurul lui Ionica. Baiatul, in- coltit, isi plimba ochii pe cozile de lemn ale ghioagelor in cautarea unei scapari, incepu sa numere crestaturile care aratau anii fiecarui om. Deodata se lumina la chip §i, intinzincl mina, arata la unul din ci.

— In capul meu este di din voi toti tu te-ai nascut intii !

— Asa e ! incuviinta omul, mirindu-se nespus. — Jar tu te-ai nascut in anul care a venit ! Al doilea paru foarte surprins, si recunoscu : — Asa e ! Cum ai ghicit ? — Tu, He — continua Ionica indreptind mina spre capul

tribului — te-ai nascut in acelasi an cu el ! — Asa e ! biigui He, care Inca revenise pe deplin, — Iar tu, te-ai nascut doi ani mai tirziu ! Cel aratat, de buns credinta, sau vrind sa fie siret, cid-

tina din cap : — Nu-i adevarat ! — Ba da ! starui Ionica, sigur de el. omul paru Indoit. — Asa e, asa e ! interveni He. Eu stiu de la tatal lut,

care a murit. Asa e I

45

I§i aminteau §i al1ii acum, §i nu *se dadeau in laturi sa recunoasca dreptatea baiatului strain.

— Tata ce-i in capul meu ! Incheie lonica. Dar nu-i nu-mai atit ! In capul meu e aratat local uncle are sa rasara soarele miine !

Aceste spuse erau cu totul de necrezut. — Cum poate capul tau sa arate ce nu §tii ? intreba

Ahe, indoit. Tu ai venit abia azi. N-ai vazut de uncle ra-sare soarele !

— Stiu fara sa vad ! Asta e in capul meu ! Zicind aka, Ionica se intoarse §i arata la orizont locul

uncle §tia ca are sa rasara soarele, judecind dupd apus. Spre acel loc, departe de tot, profilat pe cerul vinetiu, cre§tea un copac singuratic, c z ramurile scheletice intinse in par%i, ca un cortel prafuit, poate chiar copacul sub care poposise baiatul la prinz.

- Soarele are sa rasara din spatele lui ! Atit mai spuse Ionica, §i pe urma capul incepu

doara, ascutit, in adincul lui. I§i cuprinse timplele in palme, gifiind. Pind sa se dezmeticeasca, toti din jur erau prosternati la pamint.

- Acura to credem ! zise Ahe, ru§inat si umil. Ionica biigui : — Ma doare capul. Ma doare rau !...

enea sa plinga. S-ar fi intins jos si-ar fi vrut sa alba o perna moale sub capatii, o mina racoroasa sa-i min-giie timplele fierbinti.

— Te doare fiindca ai scos ce era in el ! socoti Ahe. Si dupa ce arunca o privire tatalui sau, parind ca i§i

vorbesc din ochi §i se inteleg, el continua : — Ion, tatal meu e batrin §i nu mai are nimic in cap ;

capul lui s-a golit. .Capul meu e numai pe jumatate plin, fiindca n-am ani destui.

— Ai §aptesprezece ani ! biigui

46

- Tu §tii tot ! — *tie tot, .tie tot ! incuviinlara intr-un glas oamenii

din jur. Ahe urma : — Capul tau e foarte plin ! Tu fii mai mare peste noi,

ping are sa se umple capul meu ! E nevoie de tine chiar acum, sa ne indrumi ; ne pregatim de razboi !

Acum Ionics intelegea cu total nelimpede ce spunea Ahe, fiindca durerea de cap it chinuia din ce in ce mai rau. Dar i.i dadu seama de tot ce urma oamenii it ridicara pe sus pornira spre povirni§, unde era wzarea Tor. Crepusculul continua sa invaluiasca locurile intr-o lumina de vis, ca a unei lampite de noapte cu abajur albastriu.

Trecura printr-o ripil care despartea poalele muntelui de cimpul intins. In fundul ci, pe vatra larga, ardea focul, incalzind un chiup mare de lut, in care bolborosea un lichid viscos, aramiu.

— I3ronz ! zise He, fudul. 5i aratind spre muntele ce-nu.5iu din stinga, invaluit in

lumina lungului crepuscul, adauga, cu o ingimfare copi-lareasca :

- Oamenli de acolo au arms si unelte de piatra !... nine pornim razboi impotriva for !

— De ce ? intreba Ionics. In glasul lui He se simti teams : - Mindca altfel au sa rivneasca la bronzul nostru §i

n--au sa ne lase in pace ! Ahe interveni, minios, dezvaluind alt gind decit

taica-sau : — Dar oamen.ii de acolo au fier ! zise, aratind spre mun-

tele din dreapta, mai inchis la culoare decit celalalt. Cu ei trebuie sa facem razboi Ne trebuie fier, nu piatra !

- Lasati-nia jos ! gemu

47

intinserd pe prtmint, in preajma focului- undo se topea bronzul primelor veacuri. Dogoarea ajungea ping la baiatul istovit, invaluindu-1, si tot trupul lui era numai apa. Lumina asa de mult prelungita a crepusculului se stinse pe neasteptate, lasind loc celui mai adinc intuneric pe care it cunoscuse Ionic vreodata. In schimb, pe pamint jucau zeci de fldcari : in gurile grotelor femeile pregateau cina barbatilor. Erau asa de multe si asa de ciudate focurl, incit muntele parea acum o bucata de cer, rasturnata, cu stelele milrite la o scary fantastica. Bdiatul inchise ochii, ametit, si citeva clipe nu mai auzi zarva din preajma. Barbatii si tinerii se certau ; glasurile lor, amestecate, iscau un. zumzet care putea sa to ameteasca. in acest zumzet se deslusi un glas foarte aproape

- Inveliti-1 cu cearsafuri ude, indata ! Da, focul dogorea si pe trupul lui incins sudoarea sfi-

riia ca la flacard. Dar de uncle glas de femeie, cind se aflau numai barbati in preajma ?

In clipa urmdtoare simti frig, venit pe neasteptate. Deschise ochii si vdzu ca focul se potolea. Patru oameni luasera chiupul, slujindu-se de o prdjina trecuta prin toarte, si turnau bronzul in forme de lut, asezate la rind, ceva mai dcparte. De pe povirnisul muntelui, femeile ii strigau pe cei din vale, copiii, barbatii :

,— He, Ahe, haideti la masa ! — Hu, Ahu, intelegeti, si veniti ()data ! — Ha, Aha !... — Hi, Ahi, masa e gata ! Ahe se ridicd in picioare si racni catre toate : — Asteptati ! Acum sintem la sfat ! Vede%i sa nu se

raceascd bucatele ! „Oare ce-or fi vrut cu cearceafurile ude ? se intreba

Ionicd, parind ca recunoaste intre glasurile femeilor pe

48

cel auzit adineauri, aproape. $i ce, parca ei au cearcea-furi ?"

— Ion ! vorbi Ahe, nerabdator sa inceapa sfatul. Capul tau sa spuna cine are dreptate ! nu trebuie sa pornim razboi oamenilor care lucreaza piatra ? •

Ionica tacu, stringind tare pleoapele. — Ce face capul tau ? continua Ahe. — Ma doare ! - Intrebarea e grey ! Cum sa nu to doara ? Dar Baca

raspunzi, o sa se lin4teasca ! — Zadarnic sa porniti razboi oamenilor care lucreazd

piatra ! vorbi Ionica, intretaiat, cum ar fi silabisit cu greu intr-o carte. Ei au murit de *ase mii de ani, on de opt mii ; nu se .tie limpede ping asta'zi !

Se auzira murmure de uimire, de neincredere din par-tea barbatilor ; in partea tinerilor, murmure de satisfac-tie.

- Mergem sa vedem ! hotari He. Fil in fruntea noas-tra !

Baiatul abia izbuti sa zimbeasca : — Pind acolo e atita tale, incit n-ati putea ajunge introo

viata, si nici in viata fillor vostri, si nici a nepotilor, nici a urmaOlOr, decit la a mia spita, poate. $i ce fOlos ar avea urma§ii vo.5tri sa se intoarca inapoi sute de veacuri ! Ca sa gaseasca ni§te unelte de silex, nefolositoare astazi ? Lasati-le in pace ! Peste alte mii de ani au sa le dezgroape invatatii !

Barbatii .ascultau cu gura cascata. In schimb, tinerii se foiau, siguri ca dreptatea for avea sa se arate indata.

— Mergem cu razboiul la muntele de fier ! exclama Ahe, socotind incheiat sfatul.

Cu toata durerea de cap care crWea iarasi, Ionica iz-buti §i acum sa zimbeasca :

- Cui vrei sa faci razboi ?,

49

— Oamenilor care lucreaza fierul. Daca nu-i batem, au sa-si faureasca arme mai bune decit ,ale .noastre.

- Oamenii aceia nu s-au nascut ping astazi ! Murmure de neincredere, de mirare, se intinsera de la

cm la om, peste intreg sfatul. - Mirgi ! racni Ahe. Pornim la razboi miine dimineatd ! Ionidi isi strinse timplele in palme i zise mai depart e,

vorbind greu, ca si cum ar fi silabisit din nou pe o paging cu litere pe care le vedea acum prima data :

— Razboi acolo nu aveti cui face ! De pornit e bine sa porniti, sau asta-seard, sau in clipa asta ! Dar de ajuns la muntele acela au sa ajunga urmasii vostri, poste vireo cloud sute de veacuri !

Vorbele lui stirnird neincredere in partea Unerilor, dup6 cum vorbele de mai inainte stirnisera neincrederea barba-tilor. Murmurele for cresteau, ping ce se prefacurd in rdcnete, in urlete pe care Ionica le simtea patrunzindu-i dureros prin teasta.

— Ne-.ai inselat ! racni He. — Asa e, asa e ! incuviintard urlind si tincrii si bar-

bath. Zadarnic strigau femeile de pe munte, nemultumite de

prelungirea sfatului — Hu, Ahu ! — Ha, Aha ! — He, Ahe, haideti la masa Ahe se apleca spre Ionica : — Capul tau nu-i, bun de nimic ! 0 sa ti-1 spargem ! Zeci de pumni se aratara deasupra, noduro§i, grei, in-

ciestati, gata sa cada. — Spargeti-1 ! gemu Ionica, nemaiputind sä indure te-

roarea si durerea care-i apasa teasta. Nu-4 era frica de ei, nu i se pareau chiar a§a de sall;a-

tic!. Dar ca sa le fii pe plat trebula sa nu-i contrazici,

50

cum de altfel se intimpla chiar cu unii oameni din zilele noastre.

Fermile de pe munte strigau, glasurile for devenisera deodata, melodioase

— Hu, Ahu !... — Hi, Ahi !... — Ho, Aho !... Dintre ek iard§i se desprinse unul, zicind o vorbil. nein-

teleasa : — Ha, Aha... Aduceti oxigen !... Hu !... Ahu! oxigen...

oxigen !... Ionica nu mai avea puterea sa spund o vorba, nici sa

zimbeasca ; zimbi in sine §i gindi — ciudat, I i silabisea gindul, cum ar fi citit Inca o data in earte : „Oxigenul se gasete in aer §i in apa... Dar ping s5-1 descopere cineva, au s'ci treacii sute sute de veacuri !"

drbatii trebuie sa doarma doar ease ceasuri, femeile D*apte, copiii opt, iar noun porcii !" spune un .sfat vechi latinesc. Ionic& se rusind. Dormise nu opt ceasuri, ci poate optzeci, si tot ii mai era somn. Se simtea bine, numai ca nu putea,sa cleschidd ochii. Auzea murmurul unor valuri domoale rostogolindu-se usor poste farm, dea-supra fosnea un copac, scotind clinchete armonizate, de pared frunzele ar fi fast de argint acordat, iar din depar-tare razbeau glasuri, strigate si indemnuri insotite de grele icneli. Pesemne o gloats de oameni se opintea sa miste o povara din loc.

— A trecut o noapte bung ! sopti alaturi un glas. Baiatul tresdri, dar nu avea putere sa deschida ochii ;

somnul lung Inca ii apasa, dindu-i moleseala in trup. Gla-sul ii era cunoscut, it mai auzise, si nu putea sa-si amin-teased unde ; un glas de femeie, unduitor si blajin.

- Febra are sa revind indatd ! zise cu ingrijorare un glas de barbat.

Acum Ionics facu o sfortare, nespus de anevoioasd, des-chise ochii si se ridica in coate. Somnul ii pieri ca sub pu-tere de vraja ; rarnase doar cu o apasare surds sub teasta, mai mult o amintire care avea sa se piarda.

Nu-si dadea seama unde se of Un pilc de palmieri, ca niste umbrele foarte inalte, isi leganau frunzele pe bolta cerului, atit de senind si de luminoasa, incit parea mai degraba alba decit albastra. Umbra for, deli Brava, im-

52

piedica soarele sa rdzbatii, si doar cite o razd se plimba mingiietoare pe iarbd. Nu era de mirare ca intr-un astfel de loc putuse sa doarmd atitea ceasuri !

La picioarele lui se intindea o apd cenusie si calmd, un fluviu asa de larg, ca abia i se vedea malul celalalt, . cu ogoare verzi, fard margine. Dincolo de ele era grew sa-ti inchipui ce-ar mai fi putut sa incapd.

Glasurile veneau de aproape ; la umbra palmierilor, a§ezati pe iarba, era un barbat si o femeie, care scoteau din cind in cind cite o vorbd, in soaptd. Omul, istovit pare-se, - isi odihnea oasele si Isi potolea foamea muscind dintr-o turta uscatd, cu grija sa nu risipeasca vreo flied-miturd, si mestecind-o pe Indelete, ca sa-si prelungeascd in acest fel odihna §i masa sdracd. Femeia tinca In mind altd turtd, pregatita s-o dea bdrbatului. Drept imbrdca-minte, bdrbatul nu avea pe el altceva decit o bucata de pinza strinsii pe mijloc, invelindu-i goliciunea ping la jumd-tatea coapselor. Femeia purta o rochie fara falduri, prinsd pe umeri cu baiere, si croita ingest, poate ca sa nu se risipeascd tesatura, din aceeasi grip care pe barbat cea sa nu risipeasca piinea.

- Voi vorbeati adineauri ? intreba Barbatul si femeia intoarserd capul spre el zimbird

cu bundtate, fara sa se mire, deli prezenta lui aici ar fi parut oricui ciudata si inexplicabild.

Ionics isi Intinse madularele si se apropie de ei, silin-du-se din rasputeri sa-si alunge somnul care Inca it std.- pinea tot dadea poftd sa caste. Cind ajunse aldturi vazu ca amindoi aveau pleoapele Intunecate de o vopsea neagrd ; faptul Ii stimi o mare curiozitate.

— De ce va vopsiti ochii ? Omul aratd spre cerul alb, privind printre pleoape — Altfel ne orbeste soarele.

53

Baiatul baga de seamy abia acum ca, uncle se sfirwa adapostul copacilor, lumina era atit de vie, incit iti usca ochii. Omul se ridica de jos anevoie i isi indrepta Era inalt, cladit bine, .cu umeri.i largi, cu §oldurile inguste, dar slab ca iti facea

- Cine sinteti voi ? continua Ionica, intrebindu-se c5- rui neam caror timpuri puteau sa apartina, cu aceasta imbracaminte, cu pielea maslinie, cu nasal mic drept, ru blindetea din purtarile for §i din privire.

- Sintem sugqii lui Keops ; el e regele si zeul nostru pe

- Atunci, apa asta e Nilul ! — intocmai ! Nilul care ,ne hrilnete 5i ne minglie. — Dar uncle-i piramida ? intreba mirat Ionica, uitin-

du-se in partea uncle, dupa lui, ar fi trebuit sa se vada, semeata, acea uria§A constructie de piatra cunoscuta de toata lumea.

- Abia acum se face, raspunse omul, tl o vadita ingrijorare.

Privirca lui fugi in susul Nilului. Citeva sate de pa§i intr-acolo Sc vedea ingramadire de lame. 0 bared aria0.1 era trasa la mal, legata zdravan cu odgoane petreoute pe dupa piloti groi, de lemn, batuti in pamint. Pe punte za-cea un bloc do piatra alba, cioplita in fete drepte, taiate ca de maind, avind inaltimea omului si de vreo patru on pe-atita lungimea. Puzderie de oameni, semanind la infati-

§i la imbracaminte icu cel de la umbra pahnierilor, erau aggati In mai multe iruri, ca boabele pe ciorchine, de odgoane lrungi care incingeau blocul de piatra, §i se opinteau sa-1 dea jos, tirindu-1 pe grinzi groase, intinse de la trim la barca greoaie.

— Mi se pare ca din cauza mea nu ti-ai terminat masa, zise Ionica , vazind ca omul mai avea In mina o bucata de pline.

54

Femeia rdspunse in locul barbatului, zimbind cu sfiald - E bine sa maninci putin la Prinz ; a,sa mai ramine

ceva pe seara. — Nu train in belwg Omul se intoarse : — Ce-nseamnd belvg ? N-am auzit vorba asta ! - Adica sa aveti din toate, dupd trebuintd, §i sa mincati

In fiecare zi dupd pofta inimii. Femeia arunca a privire speriata barbatului, jar acesta,

dupd ce se uita repede in jur, vorbi in *oapta, Cu teams — Sag nu to-auda cineva ! Unul din neamul nostru a

spus odata a§a, §i regele a poruncit sa I se tale capul. — cum ? intrebd Ionics indignat. Asta-i toata hrana

voastra ? - Ne ajunge, raspunse cu modestie bdrbatul. Pentru

munca noastra primim in fiecare sears o masura de durah, din care facem piine pe ziva urmatoare.

iii intinse bucata de turtd, lipsindu-se pe el cu Mari-nimie

— Gusts ; poate ti-e foame ! Ciudat, nu-i era foame, trecusera, dupd semne,

multe veacuri de cind nu mai cunoscuse hrana. $i-apoi nu indraznea sa primeascd bucata de piine pe care bietul om §i-o rupea de la gurd.

— Man' Inca, maninca ! it indemnd §i femeia. Turta nu avea nici macar gustul piinii. — Din ce-i facutd ? intrebd bdiatul, mestecind anevoie. - Fainas de mei ; durah ii spunem. — Dar pe valea Nilului',cre§te griul ! - Grlu manincd numai cei bogati : preotii, armata,

-scribii, negustorii... Griul n-ajunge pentru toata. lumea. — Nu e drept ! exclama - Taci, ca te-aud zeii !

55

— Nu mi-e fried de zeii vostri ! Ii cunosc eu ! E chiar si-un bou Apis, printre dinsii, cred ca nestiutor si nevino-vat, dar fara altd insusire decit ca are un nume destul de scurt !

Cei doi nu mai avura timp sa se ingrozeasca, fiindca in clipa aceea de la bared porni spre ei un fel de ostean, ju-decind dupd sulita pe care o %inea in mina stingd, dar mai degrabd logofdt, dupd biciul din mina dreaptd.

— Ce faci aici ? racni el care omul de la umbra pal-mierilor, asa de slab si de istovit.

— M-a doborit soarele ! rdspunse acesta, ingalbenind. — Abia se .mai tine pe picioare ! adauga femeia. Lasd-i

un pic de odihna. Logofatul ridica biciul : — Pe tine nu to-a intrebat nimeni ! Dar cind vru s-o loveasca, barbatul isi uita datoriile de

supunere prinse biciul, cu furie. — Nu ti-e rusine— scrisni printre dinti — lovesti

intr-o fcmeie, cea care ne naste si ne creste copiii ? Ai ui-tat ca sintem din acelasi neam cu tine ?

— Mi se pare ca tu esti din cei care maninca piine de griu ! interveni Ionica, aratindu-se in fata zbirului.

Logoratul, orbit de furie, it vazu abia acuma. — De unde-ai rasdrit si tu, sa bagi zizanie ? Bdiatul it infrunta cu trufie : — Esti sluga asupritorilor ! Ce faci tu e mai rusinos de-

eit ce fac aceia care ti-au pus biciul in mind ! Cel infruntat nu putu sa indure asemenea °card. — Am si sulitd ! urld el, dezlantuindu-si minia.

aruncind biciul, se napusti asupra bdiatului trufas, strapungd cu fierul. Ionica avu time sa se apiece cu

miscare plind de agerime, astfel ca sulita ii trecu pe dea-supra umerilor, iar el se propti cu capul in pintecele ata-catorului. Simti sub timple o durere vie ; in schimb, logo-

_ 56

fatul cazu pe spate §i se duse de-a berbeleacul ping la malul

Vai noua ! Vai noun ! se vaita femeia. leugi cit mai e vreme ! zise ingrozit barbatul, tiind

care au sa fie urmarile. In locul fricii, Ionica simtea in el numai revolta furie, abia Wepta sa infrunte Inca o data zbirul. Acesta se ri-

dica de la pamint §i, ametit de bu*itura, vazind poate stele in plind zi, ba Inca verzi, ca ogoarele de pe malul celalalt al Nilului, Incepu sa strige dupa ajutoare.

indata, zece Weni se ivird, desprin§i din §irurile care pa-zeau multimea inhamata la odgoane §i, cu sulitele in mina, it impresurard pe Ionica, luindu-i orice putinta de Impotri-vire.

Vai noua ! Vai noua ! se tot vaita femeia. Barbatul se uita cind la apa domoala §i cenu§ie, cind la

cer, rugindu-se pared zeilor. Cu mare alai, Ionica fu dus numaidecit Ewa ocol in fata

lui Keops, rege peste Egipt in acel time — faraonul.

Peste putinta de numarat era multimea de truditori care tirau, inhamati la odgoane, blocurile de plated, ca sa le duca in desert, de la malul Nilului. Sudoarea lor, adunata, uda nisipul, lasind dire in urma, iar rasuflarea grea, istovita, se urca pins la cer, ca un blestem prelungit, pe care nu-1 au-zeau zeii, dupa cum nu auzeau ruga inspaimintata a omului de la umbra palmierilor.

De§i intre straji care it tineau impresurat, ca aproape ii opreau §i aerul, sa-1 respire, Ionica i i sucea capul Intr-o parte §i alta, nescapind nimic din ceea ce se aratia privirii lui tot mai mirate, mai Aline de nedumerire.

57

De o paste si de alt a a acestui drum lucios ca asfaltul, datorita suclorii si lacrimilor, stateau in nisip, tolaniti la soare, boi de toate felurile, ca virsta, culoare si forma a coarnelor. Priveau dobitoacele cum se trudeau oamenii, §i in ochii lor, a5,zi de blinzi indeobste, acum se citea bat-jocura, si chiar perfidia cea mai nerusinata.

— Nu fiti pros5ti ! striga loniea ostenilor din straja. Nu vedeti ca rid de voi ? Mai bine injugati-i si puneti-i pe ei sa traga piatra, ea tot trindavesc degeaba. Si, oricum, au mai multa putere decit sclavii !

Strajile se ingrozira auzinci asemena ocara. Un bou din gramada, inzorzonat de pare-ar fi fost insusi

Apis, se stropsi la baiatul strain, miscindu-si foarte nervos coada :

— Nu to baga ! Nu fi to mai destept decit altii ! Apoi, multumit ca se rostise astfel, isi linisti coada si

ramase cu privirea trufasa asupra Ionics stia boll, vazuse destui in drumurile lui pe la .ara,

dar ni si-ar fi inchipuit niciodata ca prostia omeneasca poate merge ping acolo, incit sa schimbe firea unor astfel de dobitoace.

Boii rumegau in Mina, riclicati la rang de divinitate, iar sclavii se opinteau in odgoane, tiring din grew blocurile de piatrii. Baiatul se simtea ranit in inima de chinul bie-tilor oameni si so minuna totoclata de gigantica putere a acestor multimi asudate. Ar fi vrut sa spuna ce avea pe suflet, dar cui ? Logofetilor si ostenilor care se ingrozi-sera la vorba de adineauri ?

— Bine, gugumanilor — zise totusi, neputindu-si sta-pini firea — cum porniti voi la asemenea treaba daca nu aveti scule ?

Bineinteles ca din partea strajii nu-i raspunse nimeni, ci doar se stroj*ra la el, ca sa-si Una' gura. Astfel incit,

58

aceeasi intrebare baiatul fu uevoit s-o puna, mai tirziu, fa-raonului.

k

La faraon, in fal,.a tronului, aj unse dupa ce strabatu un coridor nesfirsit, avind de o parte si de alta statui *i co-loane de piatra atit de semete, ca te durea ceafa sa le tot privesti inaltimea. Si sala undo astepta faraonul era tot de plat-a, si tronul asijderea, si jil uri1e marilor sfetnici, si bancile sfetnicilor do a doua mina. $i-aici se aflau, de jur imprejur, statui si coloanc uriase, incit oamcnii pa-reau pc lingd ele ginganii de insectar, prince in ace. Parea ca un munte intreg fusese ras de pe fata pamintului, cio-plit de miini neinchipuit de dibace, si-apoi carat aici inaltat la loc, in alta forma, piatra cu piatra.

Ionica simti frig intro coasts, si iarasi o durere surda sub teasta.

Faraonul, invesmintat intr-o mantic cu plated pe piept, de uncle stofa., incretita, pornea in falduri, sedea pe tron, teapan, de pared ar fi fast §i el o statuie de piatra. In cap, peste un adaus de par — peruca s-ar numi astazi — avea mitra regeasca, roie la partea de jos, la cea de sus, alba. Deasupra, pe spatarul care ii depa§ea cu mult capul, luceau un soare §i un uliu de aur, vrind sa insemne bogatia §i pu-terea regeasca. De altminteri, bogatia nu se arata doar cu acestea ; in jurul faraonului straluceau aurul §i nestematele, ca doar privindu-le te usturau ochii te durea capul.

— Vino mai aproape, straine cutezator ! porunci stapi-nul oamenilor care era si zeu totodati.

fara sf iala, dar cu mina la timpla, fiindea tot it Incerca durerea aceea ascunsa sub teasta. Cind fu la picioarele tronului, faraonul it intreba aspru

59

— Cum ai indraznit sti to amesteci in treburile rega-tului ? $tii tine sint eu ?

— Cum sa nu ! Keops, rege al Egiptului, probabil pe la anti...

- Ce-i aia „probabil" ? - Adica nu se *tie sigur. Curtea scoase murmure de indignare. — Cum nu se *tie sigur, straine, scri*ni faraonul, abia

stapininduii minia. - Istoria e lunga, relua Ionica, senin *i sigur pc sine.

In sute de secole so pierd urmele, nu se gasesc date *i dovezi destule.

— Urme]e lasate de mine au sa tint o ve*nicie ! -- Da, uncle din ele ! Dar lumea n-a inceput *i nu se

sfire*te cu tine. tdiem capul, stdpine ? intrebd *eful o*tirii.

- Ateaptd ! porunci, miniat *i in acela*i timp nespus de curios, faraonul. tu, straine, ca piramida care se inalta acuma pentru mine n-o sd alba niciodata pereche in lame ?

— Slava Domnului ! exclama baiatul. Nici n-ar fi ne-voie ! Doua milioane *i jumatate metri cubi de piated, taiate, carate *i ridicate cu mina ! 0 suta patruzeci *i pa-tru de metri indltime ! Cum porne*ti La asemenea treaba, cind n-ai nici macar macarale ?

— Cum, cum ? se miry faraonul. Atit it minunau cifrele. pe care le spunea copilul, incit

nici nu bagase de seamy batjocura lui mustrarile. - Cit ai spus ? De uncle *tii tu toate astea, straine ?...

Sa vina *eful arhitecturii ! Maimarele peste arhitecti ie*i din rindurile curtenilor

*i se inclind la picioarele tronului. Era un batrin uscat, In mantle de in, alba, cu o peruca al carui par, facind cir-lionti, ii cadea pe umeri. In mina dreapta avea un ether

60

§i un compas, iar la subtioard stings stringea un sul gros, cu foi stravezii, din cel mai subtire *i mai bine lucrat pa-pirus. Faraonul it intreba, tulburat la culme :

— E adpvarat cc spune strainul ? — ceea ce prive*te inaltimea, este exact, stapine. Cit

despre volum, socotelile trebuie sa fie g.ata din clipa in clipa.

Un ofiter primi porunca sa-1 aduca pe *eful socotito-rilor. Acesta sosi cu sufletul la gura, ducind in brate un registru mare, cu scoar%ele din scindura subtirica, iar cu foile, bineinteles, de papirus. Avea obrazul neras de mai multe zile, peruca aruncata pe cap in ne*tire, ochii ro*ii, ca dupa betie, iar pe frunte, pe ceafa *i pe git sudoarea fi curgea girla.

— Ai mintuit ? it intreba faraonul. — Chiar in clipa asta, stapin al stapinilor ! - Doua milioane *i jumatate — Chiar atit ! - Nu crezi c-ai gre*it ? — Nici c-o santima ! 0 mare tulburare cuprinse curtea care, cu ochii la fa-

raon, a§tepta urmarile. Dar tulburarea faraonului o in-trecea pe a tuturora.

— Aceste cifre intreba el, cuprinzind pe arhitect §i pe socotitor intr-o singurd privire — puteau sa incapa sub alti ochi decit ai v(Wri §i-ai scribllor ?

— Nu ! raspunse arhitectul. — Nici pomeneala ! adauga urmAtorul. Barem socoteala

volumului o terminal abia adineauri ! Sff apoi scribii, chiar dac-ar vrea sa vorbeasca... Stiff prea bine, din grija me; zeule i stapine, scribii au clopot la gura !

— Cum ai spus ? se mira Ionics. Prea mult ii uimise pe toti cu cifrele spuse adineaori, ca

sa-1 mai mustre cineva ca vorbea in fata regelui, fard a

61'

cere incuviintarea. Iar socotitorul ii dadu larnurire : — Spre a pastra taina, color scrise de ei pe papirus,

scribii de la carte au limba strapunsa si, cu un lantisor, li se leaga cite un clopot la gura ; aka, dacii ar vr,ea sa vor-beasca, tot palatul ar ineepe sa rasune.

— Despre una ca asta n-am auzit. Nu pomeneste is-toria !

— E o nascocire a mea ! se fuduli socotitorul. N-o s-o of le nimeni !

— Nu pot sa vorbeasca, pot in schimb sa scrie ! — As ! Papirusul condeiele le tin eu, sub cheie ! — Pa.-cat ca nu ti-ai folosit iscusinta pentru fapte mai

bune ! zise Ionica, drept incheiere. Faraonul intre timp dadea semne de nerabdare. — Dacii to stiff ceea ce nu stiu nisi eu, I se adresa prizo-

nierului, inseamna ca esti trimis de zei ! Pe tatal tau il cheama Ra ? Esti fiul soarelui din amiaza zilei ?

— Da' de uncle ! — Atunci esti fiul lui Horus, zeul soarelui ra.sare ? - Nici gind ! - Poate al lui Osiris, zeul soarelui apune ! — Fugi de-acolo ! Tatal meu e om ca toti oamenii, so-

fer pe autobuzul 39 ! Marele preot se apleca la urechea stapinului : — E intruparea unei zeitati not ! Sä-1 recunoastem ping

ce nu se porneste minia divinitatilor ! — Am sa-1 cistig de partea noastra cu o siretenie, ras-

punse faraonul. Si, ridicindu-se de pe tron, cu miinile la cer, zise tare,

In auzul tuturor curtenilor : — Strain slava ! Nu stiu cine esti, dar pentru istetimea

ta, to cinstesc ca pe mine si-ti dau pe fiica.mea de sotie !... vina

62

Sunara trimbitele, apoi amutird, si de pe coridorul care se deschidea in dreapta tronului razbira sunete de flaute si de timbale. Cu cinci sclave inainte, deschizindu-i drumul, cu cincisprezece in urma, intra fiica faraonului, imbra-cata in yawl ea isi kid locul, micuta si semeatta, in stinga celui ce-i era tata, iar celorlalti le era stapinul.

- Iat-o ! zise ademenitor Keeps. Fata, subtire, .mladie, cu parul retezat pe frunte, dea-

supra sprincenelor, cu nasul drept ca indeob*te egipte-nele, cu ochii negri, isi privea pe furl§ mirele, dar nu pa-rea mai rasarita decit o

ca pe-aici va-nsurati copiii tare devreme, se rosti lonica, ru,inat de neateptata propunere. Numai Ca eu mai am ping la virsta insuratorii. Deocamdata mi-e gindul la koala ! •

- Ce sa mai inveti, ca stiff destule ! exclama faraonul. — Ada e ! incuviintara preotii, sfetnicii §i curtenii. — Mai am de invatat, numai prin scoli, pe putin zece

ani de acum incolo ! Atita invatatura tulbura mintea omului !

- .A§a e ! incuviintara toti cei din said §i din lurid tro-nului.

Iar faraonul starui, mirat de lunga impotrivire : — In zece ani inveti de zece on toata stiinta lumil. — Eu sint multumit sa-neat o parte din ea, de mutt

folos oamenilor : arhitectura. Faraonul se lumina la figura : - Asta ti-e toata dorinta ? Te fac arhitectul meu, sa

construieti temple zeilor si sa termini piramida cea mare !

-- Mai intii n-am nici un fel de pricepere, raspunse ba-iatu.1, cu modestie. In al doilea rind, n-as dori sa constru-iesc asemenea monumente frumoase, dar inutile.

63

Un murmur de dezaprobare strabatu sala tronului. Io-nica nu iinu seama *i continua, inainte ca faraonul viva in fire :

— Cu piatra care-o sa intre in piramida to §i cu munca oamenilor s-ar putea construi... (aici facu o socoteala in gind, desigur foarte sumara) s-ar putea construi douazeci de baraje, sau cincizeci de uzine, sau o suta de blocuri cu unsprezece etaje, si in fiecare din ele ar incapea zeci de familii...

— Cum ? facu faraonul, cu ochii cascati de uimire, in timp ce curtenii a§teptau incremeniti urmarea indraz-nelii. Din vorbele tale neintelese, straine, am inteles doar dispretul pe care-1 arati maririi mole. E ti un zeu trimis sa ne inmoi mindria si sa ne pui ralaclarea la incercare ? Sint *i eu zeu, nu doar rege asupra muritorilor, si pina azi n-am primit nici o mustrare din partea cerului ! Adica sa ma mustre cerul acuma fiindca ridic spre bolta lui piatra cioplita din porunca mea, spre a inchina zeilor neasemuita si venica-mi maretie ?

- Keops ! zise Ionica, Para sa se sperie, vorbind blind si trist, cum le vorbeti nebunilor. Piramida are sa Una, ce-i drept, o vesnicie. Dar ea n-are sa fie dovada maretiei, ci a cruzirnii tale !

- Aparati-ne, zeilor ! murmuTara infricow.ti curtenii. Baiatul nu se sfii sa spuna tot ce avea pe

dadu drumul, fard oprire, adresindu-se faraonului pe care 11 stapinea, in egala masura, si spaima si minia :

- Piramida n-are s-arate cit ai fost to de mare, ci va fi semnul chinului indurat de oameni. 0 suta de mii de su-pu§i luati cu anasina trudesc la ridicarea ei dinaintea zo-rilor pina dupa apusul soarelui, si vor trudi douazeci de ani de acum incolo, neprimind alta plata decit o masura de mei pe zi, ca faca piine. Ei nu to proslavesc, ci iti poarta ura, ura for o sä fie cunoscuta, prin fiecare bloc

64

de piatra, secolelor viitoare. piatra din munti o scot cu cu miinile o due in barci, la apa Nilului, cu miinile

o coboark cu miinile Crag in dewrt, uncle iti inalti trufia...

— 0, zei, astupati-i gura t murmurara preotii in cor, Cu la piept, cu ochii spre ceruri.

Netemtor, bdiatul se opri doar o clips, cit traga rasuflarea.

— CU capul meu care nu §tie destule — zise in conti-nuare, coborind iar toriul — m-am intrebat cum au putut sa ridice oamenii blocuri de zeci de tone la inaltimea aceea. Acum §tiu, am Vazat Ca la fiecare rind de piatra se card pdmint §i se bate cu maiul, facindu-se drum la inal-time, ca sa fie tirite cu miinile blocurile urmatoare. Sa spuna socotitorul tau, daca n-o innebuni facind socoteala, cite milioane de metri cubi de pamint au sa intre aid ping

urma ! Cind ultima plated are sa fie impinsa sus, sar-mani tai supu§i au sa inceapa o truda noud : sa care pa-mintul inapoi, $i-au sa-1 care- acoperindu-te cu sudalme.

la sfir§it, cind piramida are sa se arate, despresurata, in toata maretia, n-au sa vada cit e§ti tu de puternic, ci au sa-§i dea seama ce sint ei in stare !

Aici se opri Ionics, si Incepu sa tremure. Dar nu de fxica faraonului ; atita incordare fusese in el, incit iii simtea trupul sleit, de pared ar fi tras. blocuri de piatra toata ziva.

— Nu-i zeu ! exclama marele preot. E un muritor raz-vratit ! Zeii nu infrunta pe regi, fiindca regii le apara pe pamint puterea din ceruri

— Sint muritor, firete I recunoscu baiatul, stringin-duii in pumni timplele care-1 incovoiau de durere. Dar toti sinteti muritori ! Chiar si tu, Keops

— Nu ! racni faraonul.

65

— Ba da, ba da ! zise in: el Ionica, aduninduii cu greu-tate puterile. Din tine o sa lamina o biata mumie pusa in-tr-un sarcofag de aur. Norocul tau ca sarcofagul o sä fie furat, mumia o sa ti se piarda. Altfel ti-ar fi dat sa ajungi i tu prin muzee, in vazul tuturor muritorilor, cum are sä se intimple cu alti faraoni dupd tine, bundoard cu Tutankamon, despre care nici macar n-ai auzit, to lauzi ca ai puterile zeilor !

Aceste vorbe, spuse incet, dar cu adinca incredintare, isca indoieli si temeri in sufletul lui Keops :

— Cine e*ti tu, de cunoti viitorul ? Debi abia mai indura durerea din creier, iar fierbinteala

11 dobora din picioare, Ionica mai avu puterea sa zim- beasca. zimbind uor, zise o vorba .al carui tilc nu-1 desluOrd nici faraonul, nici sfetnicii, nici invatatii din sala tronului.

- Viitorul vostru, Keops, este intr-un foarte indepurtat trecut pentru mine !

— Sa i se taie capul ! Sa vind &Mali Trimbitele incepura sa sune.

tot ma doare ! gemu biliatul, la sfir- §itul puterilor.

in timp ce glasul trimbitelor crqtea intr-una, napras-nic i barbar, sfredelindu-i timpanele, se prilbui pe les-pezi, avind o singura grija, pe deasupra durerii : sa nu cads la picioarele tronului.

Din fats venea frig, din spate o adiere calda ; nu de sobs, nu de calorifer : o caldurd ca de trup viu.

— Mai dati-mi o cuvertura ! gemu Ionics prin somn. Si se trase spre partea de unde venea caldura ciudata.

indata aceasta it cuprinse, peste umeri si peste brate, ca si cum 1-ar fi invent Tresari deodata : nu pu- tea sia fie acasa, fiinded nu simtea sub cap perna cu miros proaspat, de levanticg, ci asprime rece de piatrA. Deschise ochii incet, anevoie, luptindu-se sa invinga o greutate care it apLisa pe pleoape...

Cind deschise ochii era noapte ; se vazu sub cerul gol, cu luna plina- in fatg. La citiva pasi statea un om, cu capul dat pe spate, uitindu-se in sus, cum ar fi cautat o stea pe cerul noptii albastre. Cine sa fi fost, ca pared it mai vd-zuse odata ?

Omul, mai mult scund decit inalt, dar stind drept si tru-fas, cu trufia marilor §efi de oaste, avea cizme ping peste genunchi, pantaloni albi, strinsi pe coapse, vests tunics albastrd, cu tigheluri rosii, iar pe deasupra o manta neagra, descheiata in Ltd, lasind sa se vada la sold o sabie a carei teaca lucea, de pared ar fi fost de our si nestemate. In cap purta o palarie in cloud colturi, de sub care o suvita de par castaniu se abatea pe fruntea lata si alba.

Dupa ce isi prelungi un timp contemplatia, omul isi duse o mina in fats, petrecindu-si degetele in deschizatura vestei, o alta, indoita din cot, si-o intepeni la spate, si zise,

67,

adresindu-se poate cerului, fiindca.alts fiinta nu se vedea in preajma :

— Am invins pe austrieci la Cadibone, la Mantua, Lodi, Arcolo *i in multe alte locuri ; i-am fugarit apoi ping la Ulm *i le-am zdrobit armatele, le-am umilit gene-ralii *i-am eliberat Italia de sub stapinirea imparatului !

— Ca s-o pui sub stapinirea Frantei ! Vorbise cineva, aproape, cu un glas care, de*i stins, avea

in el ceva din sunetul aspru al unei pietre frecate de alts. Ionics nu indrazni sa se mi*te, sa descopere de unde por-nea glasul, fiindca se temea sa nu-1 vada omul din fata, *i era curios sä auda ce-o sa spuna el mai departe.

Si omul, dupa scoase trufas pieptul inainte *1 i*i intepeni mai bine mina la spate, continua astfel, ca *i cind n-ar fi auzit glasul celalalt

— Am sa ocup Belgia i Olanda, ca sa le scap de pri-me- jdia Angliei, am sa eliberez Polonia de-atitea on sub-jugate...

Glasul de piatra rise amar *i pe infundate. — Am sa cuceresc Spania i Germania totodata *i, tre-

cind peste imparatul Rusiei, am sa intind hotarele Frantei ping in Asia...

Strainul comandant de oaste ramase o clipa visator, apoi isi urhf la pieptul Inca o data *i zise, aproape in *oapta :

- Poate ca am sa rnerg *i mai departe ! — Dar ce cauti in Egipt ? rasuna glasul bizar, care nu

se *tia de unde porne*te. Ce nevoie ai sa to razboie*ti cu mamelucii, acest popor pa*nic ?

Acum strainul it auzi, dovada ca raspunse pe data : — Am venit aid sa-i inving pe englezi, fiindca era mai

grew sa-i dibui la ei acasa ! Facu o pauza, apoi, ,atintindu-*i in sus ochii care lutira

Sin lumina lunii, intreba, cu vocea imperioasa

fig

- Tu,. Liptiard. at.o14tiut.oai:e. enigmatied,, spune-rni care-mi va fi soarta ?

Ionic& aulzi limped 'e ce Malt venind insa ca din niste strahareduri de piatra

— si fit stapinudi lurnii,. Napoleon. Bonaparte F. — Y i multumesc, Sfinxule ! rdspunse gencralul, salu-

find cu. sabia.. Baiatul sari in picioare ; nu-i mai era frig, nici cald,

au-1 air durea paid capul, deli. se rezerriase,. Inuit timp pare-se, pe o perna tare si rece ca gheata. Fiindca perna

fusese dbgetul min & la until. din picioarele ciudatei al-catuiri de plated,_ leul cu- cap de oat,. numit Stinx, care- de mil de anti mediteazd,. sand pe. patru labe,. in nisipurile de la Ghizeh,. in. Africa.

Era Sfinxul, intr-adevar, si La lumina hand se vedeau in preajima cele trei *amide dintre, care a hid Keops, f cutd prima, raminea cea mai. inalta. ionic& isi scutura ca-pul ; nici vorba sä fie -o inchipuire toate se vedeau 'im-pede si el ki simtea mintea intreaga. Nici chiar omul de adineauri, irr .haina de general al lui Napoleon Bonaparte, nu fusese o inchipuire, de vreme ce .se mai vedea Inca, in-departindu-se pe nisipuri, in noapte, cu tuna batindu-1 din spate.

— De ce mintit ? intreba mustrator bdiatul, ridi- cind capul si privind la faptu-ra de plata, ai carei. ochi reel se. pierdeau. nespus, de sus, amestecati cu stelele de. pe bolts

Sfinxut nu misca, dar.- vorbi. in noapte t - L-am mintit- — L,ai amagit ci are sa fie stapinul- lumii. Alta nu se

cade - Eu ? se mill cioplitura piatra. S-a am4g' It sin-

gur, o sa se amageascd ping au sa-1 clued: dl parte

69

de lume, pe o insula de unde n-ar mai putea fugi nici du-hurile inaripate !

— Ei, asta-i ! protesta Ionics. Doar ti-am auzit glasul ! - Nu era glasul meu, ci al lui, baiatule ! Aici faptura tainica rise usurel si adauga cu o voce glu-

meata — De altfel Sfinxul nu vorbeste, precum stii, nici-

odata ! — Dar mie imi vorbeste !... Sau poate vrei sa spui ca

am halucinatii ? — A, nu ! Cu tine e altceva ! Iti vorbesc, fiindca esti

singurul care n-ai venit la mine spre a ma intreba cum sa impilezi pe altii. In tine am incredere si speranta !

— Iti multumesc ! raspunse Ionics, tulburat de incre-clerea marturisita lui astfel.

Apoi, coborind ochii, descoperi alaturi o umbra Infr•i-cosatoare, si ingheta de spaima.

- Un leu ! Scapa-ma ! Era un leu adevarat, tolanit pe patru labe la picioarele

Sfinxului, si se vedea limpcde in lumina lunii, care se fa-cea mai stralucitoare catre dimineata. Un leu viu, ca o intruchipare noun — in came si oases si la .o scars de o suta de on mai mica — a leului de piatra. Dihania dor-mea chiar in locul unde dormise Ionics, si acesta isi dadu seama, cu groaza, ea frigul desertului it facuse sä se ghe-muiasca prin somn, cu spinarea inghetata, in blana lui calda. Dormea fiara, deocamdata, gifiind si gemind — ai fi zis chinuita de vise, sau av-ind in trup o truda veche, care nu se ostoia intr-o singura noapte. Din cind in cind, fard sa deschida ochii, o data cu geamatul stins leul isi misca spasmodic picioarele, parca indurerate. Din blana lui se ridicau aburi...

- Nu-ti fie teams ! ii sopti Sfinxul baiatului, ca sa-1 linisteasca.

70

Totusi, un leu ramine leu, si nimeni n-are curajul sa-i stea cu miinile goale in fata, oricite imbarbatari ar primi de, la un leu mult mai mare, dar, din pacate, de piatra. De aceea Ionica se trase usurel intr-o parte si isi cauta ascun-zis intre degetele Sfinxului, desigur insa Ca la laba cea-lalta. Nu apuca sa se ghemuiasca bine, cind iar sari in la-turi, impins de-o sila poate mai mare chiar decit groaza ; deasupra capului un paianjen negru isi avea pinza intinsa intre trei colturi de piatra. Gingania hidoasa, cu burta foarte umflata, dormea mai intr-o margine, iar pe pinza subtire si inselatoare, care-i era capcana si casa, zaceau numeroase resturi de muste, supte si sfirtecate.

Dormeau si leul si paianjenul, dar in vreme ce primul gemea prin somn amarnic, celalalt ridea (oamenii de obi-cei nu vad cum rid paianjenii) si, din cind in cind, cu uu, picior i i pipaia, plin de satisfactie, burta umflata.

Ionica iesi scirbit din ascunzatoare. I-ai vazut ? intreba uriasa raptura de piatra. Leul

si paianjenul ! Am sa-ti spun intimplarea lor, ca sa tragi povata.

Si Sfinxul incepu astfcl, punindu-si vorba in versuri, spre a putea fi memorata :

list leu, c-o fire din cele mai hirbare, (Ci to rog, crezare !) Dornic sa aiba o altfel de mincare, Goni pe mused de opt on ping-n zare, Ci gig durerea de picioare, Jar pe deasupra risipa de sudoare !... Paingul intre amp, Wet o miKare, Plesnea de-ndestulare.

Asta-i o tabula ! observa Ionica, uitind si spaima, si scirba de adineaori.

71

- Nume0e-o fabula, ,dar e o :simples :relatare I — Morala are ? — Cum altiel oare ? - ,$i-anume, care ? - Pune-ti §i tu mintea is incereare — Vorbele tale rimeaza Wit. ale mele ! ex-:lama baiatul.

Ce intimplare .! - Nu-i ,de mirare... Sfinxul tazu, fiindca se .auzeaia pa§i ka§ zice... tlepar-

-tare). — Cine-o fi care ? Era generalul. — Am inspectat bivuacut, zise el,, adresindu-Lse Sfin-

xului, Tara i..In afar de _santiriele, toati .lumea doarrne.. Santinelele nu dorm, tiindcit .asta le e datoria. Dar eu

Se uita in jur, .de parca fi temut sa nu-1 -autla !§i altii.

— 1V,la -gi-ndesc is nevast5,... Facu un pas inainte §i, nidicindu-se pe virfurl, intreba,

avind pe fates un chin care nu se potrivea de loc cu tru- fia de prima -data :

- Spune-mi, Sfinxule, ce face Iosefina la ora .asta ? Dar Sfinxul rAmase mut ca piatra. Iar comandantul de oaste, dupes ce scri§ni -din dinti In

rninia-i neputincioasa, fiindca nu era in stare sa supuna poruncii lui stana de piatra, se intoarse pe calcide .§i se in-'. departa girbov, de parc5, ar fi dus tot trupul Sfinxului in spate.

— Are sa se lumineze §i are sa inceapa lupta indata zise Sfinxul, adresindu-se lui ramas La picioarele lui, nemi*cat, fiindca nu ctia ce .faces.

- E adevarat ca tu .dezlegi toate tainele ? itntreba iatul.

- N-em dezlegat nici o taina pines .astazi

72

— Pacat fi vrut sa to intreb ce s-a ,facet cu restul de elixir pe care 1-am uitat acasd.

— Nu pot sa-ti rdspund ; am sd-ti dau in schirnb citeva sfaturi.

— Ascult ! zise bdiatul. - Ele nu cuprind tot ce-o sd-ti trebuiascii ; restul au

sa-ti ,spund altii... Totu§i, cele mai bune sfaturi shit cele pe care le afli de la viata.

aleginduii vorbele iardsi potriyindu-le Si in.5irindu-le ca pe atd, Laid ce-i spuse in noaptea aceea Sfinxul baiatului :

Pentru cite Oil tu, sti n,artiti ingimfare, Dar nu te ru$ina cd lumea 'mare !

Ionics inclind din cap : — Spune mai .departe Glasul care parca" macina piatr continua astfel :

.Sti nu lovegi. in ,•.omul ftirti aparare !

pe v.ultur, nu-1 impiedica sti .zboare.

Pe corb sa nu-1 asculti ca pe priviphetoare, i nu .da.porcului,.chiair alb, margeritare.

Nu face cheie i2 ii feirti-ncuietoare De ce sa nascocegi ce ftie fiecare ?

Nu dori apusul cind soarele rtisare, Nici luna albs ziva, in amiaza mare !

Dd-i sfat f lamindului, dar mai Mai mincare !

Prietenu-ncercat nu-1 pune la-ncercare !

Nu-1 plingeti nimeni pe invingtitor, de moarel

In suferinta grew, doar munca-i alinare

73

Ionica nu mai auzi vorbele celelalte ; o flacara tisnise In fata, la zarea intunecata, si curind se auzi o bubuitura care ar fi fost naprasnica, sa fi venit mai de aproape. Nu se sfirsise ecoul ei, cind rabufni alta, altele, ames- tecate, cite doua, trei, cinci deodata ; ele se invalmasira asa, incit nu mai auzeai decit un vuiet care rascolea nu doar vazduhul pornit sa se lu.mineze, ci chiar nisipurile desertului, Inca acoperite de noapte.

- Spune mai tare ! striga baiatul, dornic sa asculte si restul sfaturilor.

In clipa aceea, trasnete incepura sa cada in spate, si de-sertul scoase un vaier. Ghiulelele, care treceau pe dea-supra capului, explodau in tabara cealalta, undo armata de mameluci a Egiptului, putind si saracacios inarmata, astepta sa moara, acesta fiind singurul ei mijloc sa se apere.

Spune mai tare, mai tare ! striga Ionica, dindu-sl seama ca Sfinxul continua sa vorbeasca.

Vorbea zadarnic, fiindca sub bolta zguduita de cano-nada urechea ascultatorului nu prindea decit vorbe trun-chiate. Auzi doar un muget, o data, si-1 vazu pe leu luind-o la goana, cu coada pe spate, de-ai fi zis ea iar casunase ceva pe musca ; si iar vroia s-o fugareasca ping isi sleia oasele, nevenindu-i sa creada ca ii lipseau mijloa-cele de a o prinde vreodata. Paianjenul in schimb dormea mai departe, zimbind, cu burta umflata, fiindca era prea conic sa-1 atinga ghiuleaua sau gloantele...

Apoi se ivied zorile, si cu lumina for se facu liniste, din-tr-o data.

- N-am inteles ce spuneai adineaori ! scinci obidit iatul.

Sfinxul raspunse, si glasul i se deslusi limpede de data aceasta :

- Cind bate tunul, nu se mai and sfaturile !

74

Ionica intoarse capul, atras de uralele care izbucnira pe neasteptate. In lumina zorilor se vedea de*ertul, si in fata, la cinci-sase sute de metri, mult mai aproape decit se asteptase, deslusi armata generalului Bonaparte, ase-zata in linie, gata sa inceapa atacul. In mijloc era regi-mentul de garda, de o parte si de alta veneau grenadirii, apoi restul pedestrasilor, i.ar la aripi, calari, lancierii *i dragonii, cu tunici rosii si penaje albe. Jar generalul, omul de asta-noapte, cu aceleasi haine si aceeasi manta neagra, calare pe un cal alb ca spuma laptelui, trecea in buestru prin fata armatei.

Uralele nu contenird ce nu se opri la mijloc, ridi- cind bratul.

— Soldati ! striga atunci generalul, in linistea deplinA care se lasase, aratind la piramida cea mai inalta si cea mai apropiata. Patruzeci de veacuri privesc in jos la voi !...

Urmarea nu se auzi ; iarasi izbucnira uralele armatei. Sfinxul zise, macinindu-si in dinti propria-i piatra : — Oricit ai sá fii to de mare, imparatule, veacurile ra-

m veacuri ! cu aceasta ultima vorba* a lui porni atacul. Pornira

deodata — si calaretii si pedestrasii — unii cu altii cu sabii, grenadirii si garda cu pusti din care im-proFau gloante in lungul baionetelor albe.

Valul for cotropi nisipul ca valul oceanului rasturnat pe maluri si in revarsarea lui Ionica simti ca se ineaca. Se ghemui jos, sub ploaia de nisip care ii cildea in cres-tet ca un virtej de ani, prea invalmasii spre a le putea dcslusi sensul, data-1 duceau inainte, sau inapoi, la ince-putul istoriei stiuta de el ca pe apa. Nu erau decit cizmele Pedestrasilor si copitele tailor, insotite de strigate, de in-demnuri, de urale, de scrisnete si de gemete. De la un timp se facu intuneric ; valul, deasupra baiatului, se con-

75

topise, alcatuind o singura pinza, neagra. ca, mantaua, con-ducatorului. Roar a data, printr-o ruptur5., izbuti sa vacla trecator cerul si. atunci, in aces sing.ura. clips deslu i, dea-supra tuturora, capul SlinxuLui, supravietuitorul, proiec-tindu-se necihtit, rece, pe bolta. zdrentuita de gloantele §i baionetele atacatorilor. Dar in neclintirea aceasta a pietrei aflate acalo de secole, lui Ionia i se pare ca. Sfinxul avea in coltul mtrii un zimbet ironic.

Intunericul de data aceasta se prelungi multa vreme. Nu-1 durea nimic, n-avea nici o dorinta, nu simtea nici frig, nici cald, nici binele,. nici. raul... Dar nu putea des-chide ochii sil is cunostinta. de lumea. in care calatorea acuma. Uneori era lini§te in jar, alteori bintuia parca fur-tuna, fo§neau copaci, sunau clopote, suiera citeodata vis- colul iernii si dupA alte clipe de facere nemasurata se auzea• bubuind tunul, amestecindu-se cu nechezatul cai-lor §i cu urletele multimii. I se mai paru la o vreme, dupa clipe de pace inelatoare, ca aude rasuflarea domoala a marii §i sin* chiar ca se leagana, o data cu nava neva-zuta, dar reala, fiindca desluea limpede fo*netul ador-mitor aI etravei -care despica valurile. Atit de limpede era senzatia navigatiei, incit, dupa un timp, dorinta sa §tie pe uncle umbra, pe care maxi ale lumii, invinse -in el mo-leseala. Si rind, cu ocazna dureroasa, deschise ochii pe jumatate, vazu drept in fats, ea prin cute de pinze de pa-ianjen, tesute unele peste altele, a insula. stin.coasa, trista §i tacuta, stind. singuratica intre- ape...

lar dupa aceea se trezi, pe neasteptate, cu vederea lim-pede si. mintea pe deplin treaza, in camera iMparatuiui, ba chiar in patul lui de her,. care 11 urmase in toate cam-

76

paniile $i-1 urrna ‘si aici, pe irisuia pierdutri in mijlecul ocmanului, in -ultima etapa dezolanta si 'neglorioasa.

Ionica se ridica rusinat si se aseza pe marginea patului. Camera era mate, cu tavanul scund, varuita proaspat, cu

o fereastra lard perdele; deschizind vederea asupra unei wai . inverzite, dincolo .de care se ridicau coline ripoase. In afara de pat, in camera sardcazioasL nu se mai .aft de- cit o lady cu sfe$nioe, iar care fereastra o x.aasa etu un jith .5i in jilt gplecat peste masa, era chiar

PECUTIOSC11, c ef,sd nu mai avea imbracbmintea de altadata, ci o jiletca neagrA, soa .a ,comercianVilor, cam lustruifa si poate chiar roasa in icoate, cam strimta, flindza iimpratul se ingiiiase.

Baiatul statea•incurcat pe marginea patului ; nu i se pima §1 .stinjenitcfr ca .se afla aici, dar nu tia cum sa se adreseze gazdei : domnule, sire, sau '.mparate ?...

sit, rise, simple : - Bund dimineata

ui .de putin surprins auda glasul, omul de la masa iii baga mina in buzanarul jiktcii, scoase ceasul, it privi, apoi raspunse ursuz, cu ochii la hirtiile aflate in fata :

- E ora cloud dupa-amiaza !

- Multumesc ! raspunse baiatul. Cie faci awl° ?

— scriu memoriile.

- Nu le )diCtezi ? - N-am incredere in ceea ce .au sa transcrie altit

— De ce ?

— Au sa le densatureze. An sa m-arate mai Ink decit

am lost in realitate

— Dar to n-ai sa to arati mai mare ?

77

Imparatul batu cu pumnul in masa : — Ca sa ma arat mai mare decit am fost, nu se gasesc

cuvinte in limba noastra ! Apoi, dupa aceasta izbucnire trufasa, paru obosit deo-

data ; pleoapele i se lasara peste ochi, umerii i se curbara si, cazind cu capul pe masa, peste bratele inmuiate, impa-ratul incepu sa plinga amar, ca si cind n-ar fi fost nici-odata marele comandant de oaste.

— Sfinxul m-a mintit ! zise printre suspine. Ionic'," se ridica si, apropiindu-se de el, clatina din cap : — Am cuvint din partea lui sa-ti spun ca el nu ti-a

vorbit nimic, niciodata ! — Dar atu' nci al cui a fost glasul ? — Al tau !I At auzit, in vorhe nespuse de nimeni, do-

rintele tale ! — Si chiar dac-ar fi asa ? ! izbucni imparatul, revenin-

du-si brusc si ridicind capul. Ochii ii erau vii, scinteind de trufie ; pared nu plinse-

sera niciodata. - Puteam sa fiu stapinul lumii ! striga batind cu pum-

nul in masa. Daca nu ma vindea Talleyrand ! — Te-a vindut pe tine, cum tie ti-a vindut pe altii ! — Nu inteleg... — Ai avut nevoie de el, ca sa-ti ascunda cu siretenie

gindurile in fata regilor si imparatilor ! Cunosteai pretul 5ireteniei lui. Nu i-al platit mai mult decit ii plateau altii !

- Ei bine — racni imparatul — cu el sau Mil el, as fi fost stApinul lumii, daca nu ma tradau generalii !

— Nu ! Te-ai tradat singur, Napoleon Bonaparte ! - Cind ?... Uncle ?... Cum ? gifii imparatul. - Cind ?... In clipa chid ti-ai schimbat haina ! raspunse

simplu si calm baiatul.

78

- Vorbe§ti in parabole ! — Da' de unde !... Cind invingatorul de la Toulon, care

apdiase revolutia Frantei, lepadat uniforma de gene- ral. Cind ti-ai pus sterna pe un steag, ale cdrui trei culori le cucerise poporul, luptind pe baricade si la hotare, Im-potriva coalitiilor rege§ti, ca sa-*i apere libertatea, egali-tatea §i fraternitatea atit de mult a§teptate, a5a de greu castigate. Cind, in locul regilor alungati, ai dat Frantei un imparat !

- indrazne*ti sa mai spui §i altceva ? - Iti raspund tot ce ai vrut sa afli. Unde te-ai tradat ?

PretUtindeni ! La Versailles, la Paris, in Italia, in Egipt, in Belgia, in Olanda, in Austria, in Germania, in Polonia, dar eel mai rau in Rusia si in Spania ! i Inca mai rau, in con,5tiinta ta !

— E interesant ! mormai imparatul, uitindu-se la ba-iatul strain cu un ochi ciudat.

Ca sail, 'aseunda infiorarea, baiatul inainta spre el un pas. Era un §iretlic, si desigur omul din fata lui 11 *tiuse cindva daca arme sa te aperi, fa-1 pe du5man sa creada ca te pregate§ti de atac

Imparatul clipi, se trase putin inapoi si paru Incurcat. — Cum te-ai tradat pe tine insuti ? continua Ionica,

prinzind curaj. Prin fapte mdrunte si prin fapte mari. Pu-nindu-ti fratii regi si surorile regine peste popoare care nici macar nu-i cunoteau. Incoronindu-i, cu singurul merit ca erau nascuti din aceea§i mama cu tine, in Cor-sica ta.

— Ajunge ! racni imparatul. - Nu-mi ingadui sa continui ? — Nu! — Macar un cuvint !

79

- Nici unul ! — - Sfirsesste.-!! De la o replica la altar glasurike• crescusera,, incit la.

urma amindoi aproape urlau. Apoi tacura' deodatb.".;: nu se mai auz.ea decit. for intre peretii albiti cu var.

i cindt. imparatul credea. ca se terminase, Ionica ii arunca deocrata ultimul gird, fiindca. altfel nu se simtea impacat.

i-I spuse, pe nerasuflate, ping la capat : — Dar te-ai tradat mai cu seama inselind popoarele

Europei si dindu-le aitceva decit libertatea pe care-o. as-teptau si pentru care te-au aciamat !.

Ithiparatul pumnul, strinse din falci, si citeva dipe Ionica se si vazu rapus, pe podea, Dar dupa..acele clipe oniul din fata eobori bratul,, I i trecu deg.etele- prin deschizatura jiletcii, indoi din cot bratul celdlalt, propti, la spate, si incepu sa se plimbe prin camera, cu ca-pul in jos, cu pasi indesati. Asa merse, furios, de. citeva ori, dintr-un, perete in altul, pins. ce deodata se opri in fata baiatului, la un, pas, :

- Stii ce-as face dac-as mai fi imparat ? - M-ai impusca ! Obrazul imparatului. se destinse,. ochii i se imblinzird,

in coitul gurii ii apaiu. un zimbet pozna§.: — Nu ! Te-as face maresal ! Ionica it vazu min,a ridicindu-se, tragindu-1 incet de

ureche, apoi batindu-1 usor pe obraz. Rine dispus, inipa-ratul ridea

— Ti-ar place.? — Nu stiti daca m-ar lasa. raspunse

destul de incurcat. Si apoi,, cu §coala... Eu vreau sa ma. fac arhitect, nu maresal ! A, poate cä mi-ar fi plat, daca traiam pe vremea to !

- pa cite ai spas; despre mine?' N:adajduiesc ea ai da. pepoorelor libertatea si nu

to -ai mai proclaim imparat ! Flindca altfel ram* ce-i crept,, un mare general !:

Imparatut se intri-stit. — Uri foarte. mare general adauga. baiatul. — Nu eel mai mare ? — Stiu eu ce sa zic ? Asa au mai fost si Gingishan, si

Alexandru Machedon... In clipa aceea se auzi ciocanind la usa ; intra un ma-

resal care se inclina, zdranganindu-si fireturile. „D-apoi stiu c-a facut la maresali !" exclama in gindul

lui Ionica. — Sire, zise noul venit, caii asteapta !

Da, da ! mormai distrat imparatul. Sa mergem ! 0 'cavalcade este necesara sanatatii. Mergi cu noi, baiatule ?

— Ma simt obosit ! raspunse Ionica, cuprins de o sla-biciune care venise pe neasteptate.

— Atunci culca-te in patul meu si dormi ping ce ne in-toarcem !

Usa se trinti, si zgomotul ei, amplificat inexplicabil, it izbi pe Ionica in teasta. Era tare obosit, mai obosit ca ni-eiodata, si o ameteala. care crestea repede facea sa i se legene capul. Clipi de citeva ori, incercind sa se dezmeti-ceased : peretii odaii incepusera sa se miste incet, venind spre el — si nu se oprira decit atunci cind camera se mic-§ora la mai putin decit jumatate. Dincolo de usa pe unde iesise imparatul se auzeau•pasi, murmure, glasuri... Pasi spre pat : in locul lazii de luminari si sfesnice era o nop-tiera alba, de tabld. Se intoarse : masa ramasese nemis-eata, dar pe ea, in locul hirtiilor se vedeau sticlute, cutii, fiole, o seringd — si altele. In locul jiltului, un scaun ro-tund, metalic...

81

Ionica. reveni spre pat, impleticindu-se, simtind ca are sa cadd. Deodatd, singele ii ingheVa in vine, obrazul i se facu alb, in git i se opri un nod, care impieclica strigatul lui de spaima... Nu mai avu altd putere decit sa se apuce, cu amindoua miinile inghetate, de tdblia metalled.

In pat era el insuO, cu fats in sus, cu capul in pernd, cu obrazul supt, palid, cu fruntea imbrobonatd-

C ingurul simtamint cu care rdmasese Ionica, . dupa primele clipe de uimire, fu mila pentru bolnavul din

pat ; desi isi dadea seama ca acolo era el insusi, simtea mila pentru acela, nu pentru sine. Pe urma, rail de adi-neauri reveni, cu mai multd putere ; tinindu-se cu o mind de tablie, isi duse mina cealaltd la timpld si scoase un geamdt. In aceeasi clipa gemu si bolnavul... Nu era o amd-gire : isi auzise limpede geamdtul situ, si-1 auzea de ase-meni pe ccl dinafara, ca si cum ar fi fost al unei fiin%e straine.

Usa se deschise atunci, fara zgomot, lasind sit patrundd, citeva clipe, mai supardtoare, foiala neobisnuith- de pe co-ridorul spitalului. 0 sora se apropie de pat in virful pi-cioarelor. 0 cunostea, o mai vazuse, era sora cea tinara, care it veghease in seara sosirii, dar nu-i stia numele. La inceput Ionica facu o miscare de teamd, gindindu-se unde s-ar putea ascunde, ca ea sit nu-1 intrebe ce cautd acolo. Pe urma se linisti si schita chiar un zimbet de siretenie ; nu putea sit-1 descopere, fiindcd el isi pastra ciudata insu-sire de a rarnine nevazut tuturora.

Dar o ciudatenie si mai mare se petrecu in clipa urma-toare : aplecatd la capatiiul patului, sora puse mina pe fruntea bolnavului, apoi, cu un tifon, ii sterse sudoarea. Si Ionica, la doi metri departare, fard sit-1 atingd nimeni, simti mina ei pe propria-i frunte, simti apoi tifonul,

83

0-abia atunci isi dadu seam -a -ca i fruntea lui fusese im-brobonata de naduseala.

Pe urma i se strinse pielea : sora, care intre timp se du- sese la masa cu medicamente trebaluise ceva acolo, se intorcea cu seringa in mina. Nu-i placeau injectiile si ve- derea seringii ii dadea totdeauna teama, desi arata nimanuia.

— Au ! Cu pleoapele strinse, si,nLti intepatura, gin. .5c4, sa

nu se rupa .acul in piele. Cind ,deschise ochii, sora se ri- dica de pe pat, cu seringa golita §i era limpede kcal in- jeeia i-o facuse celui ,de-acolo.

Indata dupa aceea, si cu totul pe negindite, Ionic& stiarti in tot trupul apoi putin frig in sfir,51t, invio- rare care-i alrung, i durerea -cap si (amotteatia. Tot atunci pleoapele bolnavului se miwara.

- Te simti naai bine ? intreba sora. Ochii celui din pat se deschisera, inceto§ati, privind ca

de pe alta lurne. - Cine e*ti ? — Nu ma recuno§ti ? — Nu... De la picioarele patului Ionica isi inked' buzele, cum

i-ar fi §optit din banca, la §coala : - Ba da, ba da ! E sora... 0tii ! Dar bolnavul nu vazu semnele lui, u auzi ce-i - optise. - Te sirnti mai bine ? .continful sore. — Mai bine decit eine ? — Mai bine decit ti-a Post indinte. —

Acura un an ?

— Nu adineauri, sau .azi-dimineata, sau ieri. - Vorbelti Nu te — Aiureaza ! sopti sora, capentru sine, fiindca

odaie nu mai era nimeni.

84

Atunci se deschise u§a din nou, dar incet, cu grija, §i iara4i patrunse zgomotul forfotei de pe coridor. intii se ivi numai capul, in broboadA neagra, cu obrazul slab, palid, cu ochii indurerati... Ionica isi duse pumnul la gura

— Mama ! o privea tremurind, §i-avea in sufiet valuri de lacrimi,

§i cascade de ris. 0 mina ii ramasese incle*tata de alpha pa-tului, altfeI s-ar fi aruncat in calea ei.

- Ce face ? intreba mama. - Acurn a adormit. — Se simte mai bine ? Sora isi Teri

Mai bine... Atunci mama isi lua curaj i inainta. Mergea cu pa§i

mici, abia atingind covorul de cauciuc, cu bratele indepar-tate de trup, ca §i cum ar fi vrut sa se sprijine cu ele pe aerul din jour, ca sa calce §i mai neauzit.

— E--ap mult zgomot astazi aici ! rosti ea. Oare nu-1 su-para ? Nu 1-o trezi ?

- Asa-i in zilele de primire, raspunse sora. Ar trebui oprite vizitele in spitale !

- Vai de mine ! se sperie mama. Si cind ai pe cineva bolnav, sa nu-1 mai vezi de loc ?

Sora rid. ca din umeri. Mereu speriata de propriii ei pasi, mama lua usor scaunul metalic, it duse linga pat awzindu-se pe el, ramase cu privirea sfi§iata asupra bol-navului, care nu vedea, nu auzea nimic. Si parea mai mica, si girbovita, i pared imbatrinise ani multi. Din ochii ei chinuiti curgeau incet, in tacere, lacrimi de suferinta, de teama, de dragoste, de adoratie — §i lacrimile parca sapau pe obraz §anturi care n-aveau sa se mai §tearga. Iar bolna-vul pentru care inima ei batea scum intre eutite ascutite, intepind-o ritmic, o data cu pulsul, bolnavul pentru care ochii el se secau de lacrimi nu simtea, nu auzea nimic.

85

Si Ionica o privea tremurind, strivindu-si pumnul in dinti ; imagini peste imagini ii treceau prin fata, aducin- du-i-o pe ea in ochi, laolalta cu lacrimile imaginea ma- mei, neasemuita, inegalabila ; mama care Ili asterne patul seara si-ti ingina la ureche cintec de leagan, ca sa to adoarma, vegheaza apoi somnul multe ore din noapte ; mama care iti pone mina ei binefacatoare pe frunte, cind te doare capul ; mama care te spala, te piaptand, te im-braca si-ti deschide fereastra, aratindu-ti gradina din fata, si ce se intinde dincolo de ea, ora§ul, cimpul — viata. Si din cite stie dinsa, si din cite sirnte, iti da tie cite ceva, la tot ceasul, secatuindu-se pe ea, ca sa-ti faca mintea si inima intregi si bogate. Mama care se uita pe sine, ca sa nu-si uite baiatul, care isi is ei tot ce-i mai mic, sere a-i da lui ce-i mai mare. Mama care acum lacrimeaza, in odaia de spital, in lumina trista a dupa-amiezii de toamna, cind se intuneca timpuriu si trasaturile baiatului bolnav se sterg in perna

iar inima ei se zbuciuma si singereaza, fiindca nu stie ce-I doare, si nu-i vede ochii, §i nu-i aude glasul...

— Mama ! sopti Ionica, de la picioarele patului. Ciudat, in penumbra aceea i se paru ca bolnavul miscase

buzele, repetind miscarea buzelor care scosesera soapta. Chipul mamei se inviora deodata ; ea se apleca deasu-

pra patului, si in miscarea ei, in privire, in respiratie i se cheat] grija, speranIa si dragostea.

— Da, Lanka ! raspunse, cautind insetata chipul bolna-vului.

Dar nu-1 vedea bine, fiindca se lasa intunericul, de la o clipa la alta.

— Sa aprind lumina ? — Nu ! raspunse Ionica, scuturind usor capul. Bolnavul facu intocmai aceea0 mi§care, poate Boar mai

f irav a. — Ai dormit ?

86

— Da, mama, — To simti mai bine ? — Mai bine. Poate ca in curind au sa-mi dea drumul

acasa. Mama suspina, iar baiatul zise mai departe : - Mi-e sa nu ramin in urma cu lectiile. — Nu to gindi acum la lectii ! — Ba da... Cind mai vii, sa-mi aduci cartile Si rezuma-

tele... — Lasa, dragul mamei ! — SA' to duci la *coala, sa-1 cauti pe Aurel, tu,

mi-e vecin de banca, si sa-ti dea notitele. — A venit chiar ieri, sa intrebe de tine. Vin Si altii, me-

reu, cind terming orele... — Spune-le Ca le mul%umesc, mama !... Danut n-a fost

cu ei ? — Ba a trecut pe la not chiar a doua zi dupa ce to-ai

imbolnavit. — Parea speriat ? — Speriat ? De ce ? Mama clipi, nedumerita si tematoare. Atunci ba'iatul

schimbil vorba, ca sa iasa din incurcatura : — Tata co face ? - E bine ; n-a putut sa vina , fiindca e in tura dupd-

masa. — Tot pc 39 ? — Nu ; acum merge la padurea Baneasa. — Si Tincuta ? - E la scoala ; dar intreaba mereu do tine, §i iti deretica

odaia, si to asteapta. Toti to asteapta. — Andrei e sanatos ? — E sanatos si harnic. I-au marit leafa. - Va sa zica, sinteti bine cu totii

87

Nu indraznea Ionica sa intrebe ce se intimplase cu elixi-rul din sticla aceea — astfel ca o lua cu ocoluri

— Mama, nu s-a intimplat nimic, cu nisi unul din voi ? Nu s-a facut nimeni nevazut ?

Mama 11 privi cu ingrijorare : — Ai obosit, dragul mamei ! N-ar fi mai bine sa inchizi

ochii oleaca ? Ionica zim'bi in 'sine §i gindi : sa -obosesc ! ? Daca ai

*ti to cit am umblat zilele astea !" — Mama, Andrei a terminat sania ? — N-a terminat-o Inca ; ingrijit motocicleta, s-o

bage in boxa pent= la lama. Dar o sa mintuie i 'sania, zi-'ele astea.

— i mita ce face ? — Se cam plictise*te, ca aici in bloc n-avem .wareci. - Cind am sa viu acasa, am sa ma joc eu cu ea, numal

ca trebuie sa-i darn alt mune. Filofteia .e prey Zing... Sora deschise u§a

— E timpul sa plecati ! Vizitele prea lungi nu4 lac bine. Ionica vru sa protesteze ; „Mai stai, mama 1" —dar, fora

sa-*i ,dea seama de ce, nu-1 asculta glasul. Mama se apleca i§i lipi buzele de fruntea bolnavului.

Din locul unde se afla, baiatul ii simti minglierea, .ca pe o binefacere, ca pe un balsam care i se raspindi in singe -$i apoi prisosul lui se prefacu in lacrimi. Nu ; o sin.gura lacrima, in coltul ochiului, unde ramase Lira sa cada.

- Duminica are sa vina tata, zise maica-sa, ridicindu-se neindurindu-se is ochii de la chipul bolnavului.

— Tu nu vii, mama ? — Doctorii spun ca nu e bine sa venim to i .odata. — SA' vina macar Andrei Tincua. — Bine, daca le-o da voie. — Pot sa vina cu — Ma au sa faca !

68

- S-o aduca pe Filofteia ! Mania zimbi : - Lasa mica ; cind te fad bine o gase*ti .ac a. — Dar de bicicleta aveti grija ? — Andrei a spalat-o, a ters-o dus-o in .box-a. Sta."

bine acolo. — Nu -umbla nimeni la ea ? - Nimeni, Ionic.a ! — De carti .nu-4i mai spun, mama ! Ave ,cui le

imprumutati, sa nu se rataceasca vreuna ! — Fii fara .grija .; to# citi la ele ! — Mama, n-ar fi mai bine sa-mi spuneti Ion ? - Ion li spunem tatii... — Da, Iiindca-1 mare... Dar mie o sa-mi spunei mere

Ionic& ? - Altii au sa-ti:spuna .cum le-o veni, sau cum ai sa Arrei

tu... Pe mine lass-ma sa-ti spun Ionica toata Inainte ,de ptleca, mama :.mai o data fruntea 'cba-

iatului. — Cam arde ! opti sorei, .care ramase in .456. parch

zorind-o..$i adineauri a spus ,ceva nedeslu*.it, data vre.umx1 de-acasa nu s-a N-am inteles... Nevaztit ?

— Vorbe*te uneori aka. E ora cind cre*te temperatura. Mama ie§i, pa*ind tot atit de u§or ca la venire. Dupa plecarea ei, camera intunecata ramase parch

pustie, i lui Ionica i se facu dor de ceilalti ai casei, un dor atit de adinc de fierbinte, ca venea sa plinga— §i nu mai putu indure. Porni spre .115A fait sa .priveasca 1n

Doar cind sa iasa =se ,opri Vii, .ducind un deget as guri, §opti spre tcol ul Lunde pattil pierise an umbra :

— Sst ! Sa nu sooti .o vorba .Sa stai cuminte, ca aitfel nu te faci bine !

Pe coridor se sfirsise forfota vizitatorilor. Bdiatul merse lard sa intilneasca pe nimeni, decit o sora, in capul scari-lor, dar trecu pe linga ea ca o umbra, si ea nu-1 vazu, nu-1 simti, cum nu-1 vazu nici sora de la iesire, nici portarul, in curte, cu toate ca privea pe geamul gheretei, gata sa opreasca pe oricine.

Ionicd isi continua drumul pe stradd, ping la colt, uncle era cofetaria. In vitrind se vedeau savarine, indiene, tor- turi, cutii cu bomboane invelite in tipld stravezie, iepuri de ciocolatd, ba chiar si alte animale, cu fundulite la git, iar in mijloc un caste' cu turnuri, facut din zahar in toate lord e.

induntru, printre alti musterii, la o masa aflatd chiar in fata vitrinei, era un bdiat de scoald, cu fata bucalatd, care minca lacom dintr-o savarind, plin de frisca la gurd. Lingd el, maica-sa it sorbea din ochi, mai lacom decit isi minca el prdjitura.

Geamul fiind aburit, Ionicd it recunoscu abia cind bdia-tul ridicd ochii din farfurie, asteptind altd prajiturd. Era chiar Danut, cel care-i daduse elixirul !... Trebuia oare fie recunoscator pentru starea lui de acum, sau sa-i poarte urd ?

Pind sa gindeasca el si sa ajungd la vireo ldmurire, Danut terminase incd o savarind. Pe urma dori o pricomigdald, si incepu s-o rontaie cu ochii dati peste cap, fard sa mai vadd pe nimeni. Minca asa de pofticios si-atita placere se cit.ea pe chipul lui cind inghitea dumicatul indulcit cu zandr, incit Ionica uita sa mai gindeasca la intrebarea de adi-neauri si ramase cu ochii curiosi asupra mincaului.

Dupd pricomigdald, acesta ceru un tort de ciocolata, .pe

care it mined tot atit de lacom, si tot fard sa vadd pe ni- meni. La a cincea prajiturd, Ionicd nu mai putu sa indure : intra in cofetarie si merse intins la masa mincaului, fara

90

sa-1 vacla nimeni. In clipa urmatoare, dear ce-o atinse cu mina, si se facu nevazuta si prajitura...

Diva o altd clipd, de uluiald, grdsunul Incepu sa uric... Ionica nu mai ramase asculte jelania, ci iesi in stradd. Avea prajitura in mind, proaspdtd, aromata, si-i facea chiar poltd, dar nu indrazni sa se Infrupte din ea, fiindcd n-o cumparase. Trebuia sa Intrebe pe cineva mai mare dacd fAcuse bine, daca era in dreptul lui sa se amestece Intr-o astfel de treaba, rind se afla acolo si mama bdiatului. Ori-cum, era sigur ca rizgiiala nu se cuvine sa fie incurajatd, si macar pentru acest motiv n-avea sd-1 judece nimeni prea aspru.

Dar, pind una-alta, mergea pe strada cu prajitura neva-zuta in mind si nu stia cui s-o ddruiascd...

Intre timp, afar d, in loc sa se Intunece, parcd se mai lu-minase ; fusese un nor cenu$iu, ca toamna, deasupra ora- sului, si vintul it destrama, ducindu-1 fi$ii-fisii pc deasupra caselor. Spre apus se ivi chiar soarele, jos de tot, dar mai avind Inca ping sa asfinteascd.

lonica merse incotro it duceau pasii, tinind departe de trup mina cu prajitura, si prdjitura parcd ii ardca palma. Tot mergind astfel, avind grip sa se fereasca de trocatorii care, nev5zindu-1, puteau izbeascd, traversind strd- zile numai prin locurile marcate cu dungi albe, dupd ce se uita de mai m.ulte ori dupd automobile, in stinga si-n dreapta, ajunse pc neasteptate la Piaa Victoriei, si atunci Isi dadu seama deodata ca nu f5cuse drumul anapoda, ci urmarind un gind abia acum 'impede, cum are sa se vadd putin mai departe.

Pe soseaua Kisselef copacii I s i scuturau frunzele — si erau frunze de toate culorile, facindu-te sa to minunezi de iscusinta toamnei care, deli be amesteca la intimplare, nu scotea inrudiri mai putin izbutite decit pictorii cu renume...

91

De aid nu. mai. merse, mutt, ca. sa ajung in. statia, de au- tobuze, uncle it ducea, de adineaorL. Ui autobuz. toc-i mai .plecase,, plin. de: lume, i altul soseai, cotihd greoi. pe

alee.. Lanka. se uita-, in cabina. §oferului.... Era un am tinar, nu eel asteptat,.. dar putea. a. mai ramina,. avea inca, vreme:.,

Cel a§teptat de- el sosi, abia peste a jumatate de‘• ors.. In staie se adunase lume,, care_ mergea la, Baneasa,: copii. intar-cindth-se de la §coala,,. oam.eni mari cu pachete. in mina, gas-podine cu tirguieli- de tot felul. MulOme.a se imbulzi la: u§a din urma,, died din mate, impingind, impiedicindu-se unul de altul,. Lara, ca a§a ajung4 sus mai devreme.

„Daca ar' sta la rind, unul cite unul, ping acum s-ar- fi twat to 0, fara cearta: §i imbulzeala" se. gindi lathed, a§teptind lini§tit sa, se. scurgA toti

clipa. aceea, vazu la ussa din fata: o barinica, adusa, de umeri §i impovarata. de o saco0 grew pentru dinsa, caci abia de: putea. s-o, tins. cu amindoua milnile. Pina sa ajunga la ea, ca sa,-1 ajute, trei baietandri, Cu. ghiozdane in mina, netinind - seama nici de regula .cunoseuta de boat& lumea, nici de bunacuviinta care sta a§a bine tinerilar, o impinsera cit cola .pe biata. batrina §i. dadurk sa urce. pe u a destinata coboririi. Primul din ei .chiar pusese piciorul pe scars, cind Ionics in§faca de pulpena.

Urcarea prin spate ! striga el, luindu-§i, pe cit pute.a, un glas gros §i aspru, ca al controlorului. Baieti de §coal4 sinteti. voi ? Nu va e: ru*ine ?'

CeL de. pc.- scars cobari speriat i§i pocni capul de-al ur-matorului. Totii trei, se privira. zapaciti, neintelegind uncle disparuse... controlorul. Dar,. pina una-alta, se. dusera, cu privirile in pamint, la up din spate, unde nici macar rill' in-draznira sa se inghesuie, ci Weptara rindul,. spa-§ii §i doboriti, de nedumerire..

In acest timp, Ionics lua swop numai: cu o mina, in mina. cealalta, avind, prajitura,. o puse sus,. apoi se intoarse

92

.aa.uta- :bdtrinei sa urce scarile, cam inalte pentru cel ce nu mai are picioarele Dune. Bineirqeles, -saco5a facuse si

nevazuta in atingere cu mina naz.dravand — alit 'ca VA-trinica nici n-avuscse cind sA bage de seams.

— Multumesc, maica .! zise cu glasul -putintel Sa .ai parte numai de bine 1

D.ar cind intoarse capul, .nu vazu pe nimeni, i tiimase -cu ochii zgiiti, atit de hazlie in marea ei nedumerire, it cit io-

ar .fi pufait in ris, .dacd ar mai fi feat acolo. — Ei, asta-i bund !... Nu-i sa zici avea vedenii

inurrn-ura bdtrinica, suoindu-5i capul in dreapta spre a -cauta :mac-ar un ma for .al Doar luat sacc§a din -miini i -m-a Unlit ide .brat Asta n-a fast inchip:uire

Ionics se strecurase prin spatele ei, fard .vada ni- meni, i se a§ezase pe capota .matorului, loc neingacluit ca-latoriDar, ,ceea ,ce §tia pr.ea ;bine. Dar el nu .putea fi soco-

un caralor .0a tresdri,-arnestecindu,se in eali tristetea .§i .bucuria, : - taica-sia .era .jos 1 tragea ulti- mul fum din tigara.

— Hai, nea Inane ! zise idispeceritl de la capul liniei. .drumull

L'oferul.se ukta la ceas, slobozi fumul pe gurd ridicind sus de tot piciorul, pe .scars, se strecura la volanul cult toate zilele. Motorul incepu sa duduie, u§ile se inchisera, *i.auto-buzul porni greoi, lasind in urma mirosul de motoring.

„Sd-i dau lui .prdjitura ? se intreba Ionics. I-o fi foame, §i mai are patru ceasuri ping terming."

Prajitura, pe care nu putea ,s-,o . vada -decit el atit timp cit -0 Linea in mina, .se cam turtise la invalm4eala altminteri, cu siguranta ca era Inca buna. Dar cum sa 1-0 .dea?....

*.oferul :nici n-are vole sd manince in timpul dru-inului !

93

Baiatul ramase asa, pe capota motorului, fora sa-1 simta nimeni. Se uita la chipul celui care conducea marina ; con-ducea atent, cu ochii atintiti inainte, gata in orice clips sa suceascd volanul §i sa pund frina. Pe sub sapca i se vedea parul incaruntit, pe care it §tiuse mai negru in anii din urma. Ar fi vrut spund : „Trece timpul, imbatrinim,

dar bine ca esti sanatos, bine ca sinte.m impreund si ne intelegem bine !"

Simtea cald in tot trupul, poate de la motor, poate de la in lma.

sta%ii, calatorii coborau unul cite unul ; la podul 135- neasa cobori §i batrinica, ajutata de un om tindr, care ii lua saco§a tinu de subtiori, sa coboare scarile.

-

Mul%umesc, rnaica ! Dumneata ajutat la urcare ? — Nu, matusica !

-

D-apoi atunci cine ciorile ? ! Se dadura jos si cei trei §colari, la sta%ia urmatoare, vor-

bind intre ei cu ciuda si cu nedumerire, fiindca tot nu pu-teau intelege cine-i gonise de la up din fats cu atita as-prime.

Acum autobuzul mergea mai repede pe asfaltul soselei na%ionale. Curind ramase in urma aeroportul, si dupa un kilometru cotira luind-o drept la padure. Zece minute mai tirziu erau la ultimo statie, in preajma Gradinii zoologice, de undo venea miros intepator de menajerie.

Inca nu se innoptase si nu se aprinsesera luminile pc aloe. Soferul cobori, isi indrepta spinarea, se uita la ceas si pc urma se aseza posomorit pc o banca din marginea durii.

`rani indata si taxatoarea, asa de tinara, sa zici ca-i o fe-tiscana. Mu.sca dintr-un mar cu atita pofta, ca iti lasa gura apa si-ti venea sa rizi din fundul inimii.

— Stai jos, Eudoxio ! Mai avem de asteptat cinci mi-nute ! zise soferul.

"94

„Ce nume !” se gindi Ionica, sim1ind furnica tim- panele.

— Nu vrei un mar, nea Inane ? intrebli taxatoarea. $oferul facu un semn cu mina *i ramase posomorit, cu

gindul la ale sale. Ionics se apropie ; poate ar fi fost acum momentul potrivit sa-i dea prajitura, insa intelese ca lui taica-sau nu-i era aminte de mincare.

Vazindu-1 a*a de posomorit, taxatoarea inceta sail mai rontaie marul *i, dupes ce se *terse la gura cu dosul miinii, se a*eza in marginea bancii, rusinata ea nu se gindise pins acurn la necazul *oferului.

— Cum ii merge ? intreba cu — Nu *tiu y azi s-a dus nevasta la spital. 0 sa-mi spuna

diseara. — Sa n-ai grija, nea Inane ! Trebuie sa fie baiat voinic,

daces-1i seamana dumitale. 0 sä se faces bine ! —

Asa nadajduiesc *i eu ! murmurs *oferul, luminin-

du-se la figura. „Ce femeie cumsecade !" i*i zise Ionics, uitinctu-se la

taxatoare. i simti in tot trupul caldura, simti in inima bucurie,

umbrita doar de gindul ca taica-sau i*i facea griji crezin-du-1 bolnav rau, in timp ce el umbla razna pe drumuri.

„Arum, cind se urea la volan, am sa-i vorbesc ! hotari el in sine. Poate o sa se mire, dar am sa-1 rog sa nu spuna nirnanui ce se intimpla cu mine !"

Cele cinci minute trecura. — Hai, Eudoxio ; ii dam drumul ! Lui Ionics ii pieri curajul, indata ce auzi zgomotul mo-

torului. Cum sa vorbeasca, a*a, fares sa se arate privirii ? S-ar putut ca taica-su sa creada ca are naluciri scape volanul din mina"... Hotari sa a*tepte aici 5i sa mai chibzuiasca ping la cursa urmatoare...

95

Autobuzul pieri la. coltul §oseiei, §i Ionica ramase singur In padure. Printre copacii desfrunziti se vedea soarele, care parea nu mai voia sä apuna-, ba chiar, in loc sa co-boare, ai fi ziss ca incepuse sä suie, ca cum n-ar fi mers spre noapte, ci spre miezul zilei. Baiatul iI privi o vreme, nediumerit, pins ce constala cu uimire ca, intr-adevar, soarele mergea inapoi, raspindind din, ce in ce mai multa

In jur nu se vedea nimeni ; se auzeau doar animalele, foindu-se neastimparate intre gratiile menajeriei. Ionica porni intr-acolo ; pind sa vind autobuzul era tocmai o ord.

Prima vietate cu care dadu ochii fu veverita, stind pe o ramurd, in cloud picioare, ca oamenii, cu boti§orul ei micu cu ochii vii, lucind ca margelele, cu coada pufoasa data pe spate, w de mare Ca ii depa§ea cu o palm& urechiusele ciulite la vederea vizitatorului.

- Buns ziva, bdiete cu inima bung ! it intimpind ye-verita,, salutindu-1 ea prima.

La drept vorbind, nu mai §tiai Baca-i sears, sau, ziva, dar altceva it mira pe baiat, auzind acel glas al pildurii.

— Ma vezi ? intreba el, care-§i cuno§tea insuirea. - Te vad foarte bine ! - pe mine nu ma vede nimeni. Uite, chiar acum

a plecat autobuzul ; nu m-a vazut nici §oferul, nici taxa-toarea.

- E§ti nevazut doar pentru oameni ; not to vedem, animalele.

i veveri.ta scoase un fel de chitcait vesel, in triluri. — Die ce crezi ea, am inima build ? continua Tonics, tre-

cind la alts intrebare, de tearna sa nu fie la mijloc vreo ling u§ire.

96

— Fiindca ai in mina o prajitura §i n-ai mincat-o ping, acuma !

- Asta nu-i dovadg destula ! —Ba da. Te ginde§ti s-o dai cuiva caruia ii e mai foame

decit Baietul se scarping in cre§tet, dovedind ea se arra in

incurcatura. — Nu stiu data-i chiar aka, raspunse el, pe urma. Prgji-

tura asta nu mi se cuvine... - Stiu ; i-ai luat-o lui Haplea, din farfurie, — I1 cuno§ti ? — Dar cum sa nu ! Vine dumineca $i infuleca intr-una.

De cind 11 *tiu nu mi-a dat macar o talung ! - Vrei to prajitura ? Veverita se strimba, de parca i-ar fi oferit ulei de ri-

cina. — Mie nu-mi plat decit nucile alunele. — Dac-a§ fi stiut ca yin aici, ti a fi adus o punga

Altceva ce- pot sa fac pentru tine ? — Sa-mi dai drumul. — N-am vole. — Doar un teas ; vreau sa ma plimb putin prin padure. — Am sa ma mai gindesc ! zise - Tina cind ? — Nu stiu ; poate am sa yin din nou, miine. - Vrei sa zici 11 indrepta veverita, chitcaind ve-

sel subtire. - Cum adica „ieri" ? — Asa ! Nu vezi ca timpul se intoarce in urma ? Ionicg privi in sus §i ramase mut de mirare. Soarele,

de la apus, se ridicase deasupra pgdurii §i acum inainta pe bolts, cu mare repeziciune. Ping, sa se dezmeticeasca, it vazu in inaltul cerului, de untie incepu sa icoboare spre rasarit, marindu-si viteza intr-una.

97

cc hotar4ti ? it zori veverita. Uite, acu' se face dimineata, 5i pe urma o sa vina noaptea. N-o sa no mai putem plimba prin pa'clure !

13diatul rill mai avu timp sa gindeascd ; soarele porni vijelios la vale, spa., rdsdrit, lasind o dungd ro5ie in urind. Si, cit ai clipi, se facu intuneric.

— Veverito ! 5opti Ionica speriat de toanele firii. — Acum lasa-md sa dorm ! Vorbim ion, pe lumina. Timpul o luase razna si fugea inapoi, cu iuteala in-

chipuirii. Baiatul se rezemd de un copac, altfel ii venea ameteald...

5i a5a, intr-un virtej caruia nu-i putca pune impo-trivire, trecurd peste capul lui vdlurile intunecoase ale noptilor Si fulgerele orbitoare ale zilelor. La un timp se porni un vinticel caldut, care incepu sa ridice frunzele cdzute, aurii, galbene, roseate, brune 5i sa le poarte prin-tre copacii dezgoliti ai padurii. Dar in loc sa se duce a5a, in ne5tire, cum se duc frunzele purtate de vint, toamnp, fiecare din ele — cum atingea o ramurd — se lipea la locul ei de peste yard, unde incepea sa se inviorcze 5i

schimbe culorile. Padurea se vedea inverzind, in sclipirile de lumina ale zilelor 5i, cind fu verde ca vara, soarele se opri deodata in inaltul cerului.

Ionica se freca buimac la ochi. Veverita era tot aculo unde o 5titise, pe ramurd, numai ca pdrea mai mica, mai vioaie 5i, din ro5catd, blana i se Meuse neagra 5i tare lucie.

— Ai avut destuld vreme sa to ginde5ti ! zise ea. Acum imi dai drumul ?

-

Cum sa ma gindesc, cind nu 5tiu ce se intimpla cu

mine ?!

-

Atunci, macar da-mi o aluna ! — Ti-am spus ca n-am alune !

— Ba da ! Uita-te in palms !

98

In locul prajiturii pe care o tinuse atita vreme in mina, si caruia ii *tia doar forma, §i mirosul, §i culoarea, Io-nica descoperi, in culmea uimirii, o bucatica de zahar, Jun ou cit degetarul, o farima de unt, o gramajoara de Dina *i alaturi, intr-adevar, o aluna.

— N-am ce zice ! ingina el. TrebUie sa fi fost o pra-jitura grozav de buna!

Veverit,a se strecura printre gratii si, dintr-o saritura, fu pe umarul lui, de uncle intinse labuta si lug aluna.

- Poti sa iesi singura ? se mira baiatul. —

Bineinteles !

- Atunci... de ce mi-ai cerut a-0 dau drumul ? — Pe vremea aceea nu aveam loc printre gratii. Eram

mai mare. - A.5a e L.. Dar ce s-a intimplat cu tine ? — Si cu tine s-a intimplat la fel. i to e*ti mai mic

e ti abia un baietel acurna. — Da' de unde ! Am implinit treisprezece ani asta-

vara. Veverita incepu sa chitcaie — risul ei subtire. — Nu-i adevarat ! Ai abia noua ! —

Asa de mult ne-am intors in urma ?

— Am sarit peste ierni, d-aia nu ti-ai dat seama. - De ce am sarit peste ierni ? Tama e frumos... SA'

schiezi, sa te bati cu zapada, sa" te dai cu sania ! — Dar ai fi inghetat. E§ti imbracat prea subtire. — Asta a§a e !... recunoscu Ionics. Vroiai ss te plimbi

prin padure ; ping vine autobuzul a. merge *i eu cu tine. — Acum sint mai mica i nu eunosc drumul. Poate

sä mai luam pe cineva, sa ne tins tovara§ie. — Pe cine sa luam ? — Bunaoard pe cumatrul urs ! El cunoa*te padurea. Ajunsera la un tare pustiu, care in fund avea o vizuina.

99

— Mos Martine ! strig.a veverita, rontaind aluna. 'lei, mos Martine !

Trecu.timp destul ping ce ursul sa iasa, ursuz, din zuina. Era cam buimac de somn si iii sugea o labs in gura, iar ca marime, abia sa fi lost cit un cline ; pui de urs, nu urs in toata firea ! Se euno§tea ca it dildusera inapoi anii aceia.

— Ia to uita ! mormai el, privind pa*durea verde §i cerul albastru de vara. Eu tocmai ma pusesem pe hiber-nare. S-a sucit vremea!

- Vrei puling faina ? it intreba Ionica, vazinaug cum isi sugea labs de foame.

— Faina ?! A§ urea mai degraba un fagure de miere sau un cosulet de zmeura.

Zicind acestea, ursul se strecura printre gratii, se apro- pie de musafir mirosi mina.

- Uite ca ai zahar ! zise cu multumire. — Nu stiam ca-ti place ; zandrul nu se gase§te in pa-

d.ure ! - M-au deprins vizitatorii !

pornira tustrei, pind ajunsera la caprioard. — Fetico ! striga veverita. Caprioara, care se incalzea la soare, sari in sus, arcu-

indu-§i toate patru picioarele; cu o sprinterreala de bale-rina. Botul umed, narile gingase adulmecau aerul, toata faptura ei era ntunai freamal.

- Noi sintern.! o veverita, vazind cit se speriase blinda salbatichme.

— Unde-ati plecat ? intreba caprioara cu &suf. dies, dar lirnpede ca apa izvoarelor.

— Prin padure ; doar asa, intr-o mica plimbare. — 0, tare mi-e dor de padure ! Dar singura nu indraz-

nesc sa ma due, de teama dusmanilor. Luati-ma si pe mine !

100

— Cu drags inima ! se invoi veverita, zglobie. Caprioara se catara pe un trunchi de copac care-i im-

podobea ograda §i sari sprintena pe deasupra imprej-muirii.

— Nu vrei putin unt ? o intreba Ionics, fermecat de sfiala §i ging4ia puiului de caprioara, ca §i pe ea o da-dusera inapoi anii.

— Nu-mi place untul ; dar vad cal ai Mina ! 5i indata, baiatul simti cum boti§orul rece §i umed ii

adulmeca palma. - Ia te uita cite vietati s-au infruptat dintr-o pra-

jitura ! zise el, bucurindu-se din toata inima. dare cui sä dau untul ?

Ursul strimba din nas, in timp ce-§i sugea pe indelete bucatica de zahar, prelunginduii astfel desfatarea.

— Pentru unt n-ai sa gase§ti prea multi mu§terii in padure !

— Multumesc ! zise caprioara, adunind din palma ul-timul fir de faina.

— Dar oul ? sfir§i Ionics intrebarea, cind, printre gfatiile

ograzii ei, vulpea ro§cata iii scoase capul, zimbind cu priete§ug §i slugarnicie.

- Sa n-o poftqti la plimbare ! §opti veverita, facin-du-se ca n-o vede.

— De ce ? Pare foarte la locul ei §i foarte blajina. - E o prefacuta ! Ai sa te caie§ti mai pe urma !

Ce baiat de§tept ! zise vulpea, dindu-§i ochii peste cap de placere. Si ce frumos imbracat ! ce viteaz !... N-iam vazut pins azi fiinta omeneasca mai izbutita ca Fine !

nedreapta icu ea ! ii §opti Ionics veveritei, care i foia coada pe la urechile lui, Boar-doar 1-o face sa nu

snal auda linguseala.

101

Vulpea i*i indulci mai molt glasul, de pared ar fi avut limba unsd cu miere :

— Ce-ai in mina, voinicelule ? - Putin unt... un ou*or de gliind. — Untul poate sag duci corbului, ca sa-si unga pene1e,

ca tare se fudule*te cu die. Dar oul dd-1 putin incoa', sa-ti ark o scamatorie !

— Nu i-1 da ! mormai ursul. — Are sa te pacaleasca ! aclaugd veverita. — De ce ? Vulpii ii plac gdinile, nu oudle ! Cdprioara tacea cu sfiald, dar in ochii ci mari

Ionicd ar fi putut sa citeasca dezaprobarea. - Haide, baiat de*tept, da oul, vezi o minund-

tie ! stdrui vulpea cu acela*i Was lingu*itor de adincauri. Bdiatul ii intinse oul, calcind sfaturile tuturora. Vulpea

it lua cu gura si, chicotind, se duse in mijlocul bataturii. unde it puse la soare.

— Hai, arata-mi scamatoria ! — Nu acum ! Sa vii poste o lung de zile ! - Te-a pacalit ! ziserd intr-un glas si ursul si veve-

rita. — Si ce-a ci*tigat ? rdspunse bdiatul, cu nepasare. Vulpea incepu sa ridd, in timp foia coada rwatil

pc deasupra oului. — Ce-am ci*tigat ? Mai ai sa inveti multe, bdictelule !

Din ou o sa iasd pui, *i puiul o sa Sc faca gaind ! Ionics strinse din dinti, mistuind greu pacaleala. - Dacd pin-atunci nu te-o prinde vindtorul ! — Ha-ha-ha, is te uita de*teptaciune ! Cine indraz-

ne*te sa vineze animalele inlduntrul menajerici ? — Nu m-a*teptam sa prite*ti asemenea ru*ine ! zise ve-

verita, aspru, ea care la inceput ii ardtase bdiatului atita prietenie.

102

Si, dintr-o saritura, fu in copacul de linga aloe, iar de acolo, in padure.

Ursul nu-1 parasi chiar de-a dreptul, ci' cu oarecari ocoluri :

— la asculta ! Auzi ? Ce s-aud ?

— Zumzaie albinele ! Trebuie sa fie vreun stup pe aici, prin vreo scorbura. Ma duc sa fac rost de ceva miere !

— Dar ti-am dat zahar adineaori ! Tinarul mo.5 Martin facu pe surdul si se duse morma-

ind printre lastare. Ramase doar caprioara. - Tu mergi cu mine ? — Merg ! raspunse ea, adulmecind fricoasa in aer. — Sa stii ea nu mai am faina ! o vesti Ionica, ince-

pind sa se teama de ingratitudinea animalelor. — Dar ce, crezi ca pentru faina merg cu tine ? Merg

fiindca esti singur, si ti-o fi urit in padure. Lui Ionica vorba caprioarei ii incalzi inima. — Hai mai intii pe la corb, ca mi se topeste untul in

mina ! hotari el, pornind pe alee. Pind sa ajunga la corb, trecura prin fata leului ; acesta

scazuse si el in inarime, ca toate animalele atinse de in-toarcerea vremii. *edea leul in batatura lui, bucurin-du-se de soare, si o musca se rotea pe linga el, i se aseza pe urechi, pe nas — numai ca nu-i intra in gura. Dar ji-vino o lasa in voie, chit ca afurisita it necajea si nu se ducea de loc mai incolo.

Ionica Incepu sa rida, stIrnind mirarea caprioarei, care nu ridea niciodata, de nimeni.

— Rid — o lamuri baiatul — fiindca mi-am adus aminte o intimplare. Dar se vede ea si leul trage pins la urma inv4tatura pataniei, nu numai omul !

103

Corbul tocmai i§i lustruia penele §i era singurul din padure care i pastrase marimea ; ce inseamna la el citiva ani, and traie§te un veac, daca nu chiar doua ? Era mare §i negra croncanul §i facea umbra in jur, inghitind in pene toata lumina soarelui.

- Cumetre, uite, poate vrei un pic de unt, sa iasa lus-tru mai bine !

— Da' unde-ai mai pomenit to corb sa-§i unga penele ? - A§a mi-a spus vulpea... Poate a vrut sa rida de

mine, ca m-a pacalit cu oul. — Cum, cum ? Corbul asculta foarte curios patania, dupa care se puse

pe un ris, de croncanea toata padurea., - Ia te uita cum 1-a pacalit ! Cra, cra, cra ! Daca n-al

minte, a§a iti trebuie, copile ! De la risul lui se molipsira toate vietatile gradinii.

Din virful copacului unde se catarase lustruiasca penele, pacatosul croncanea in gura mare, repetind in-tim.plarea :

— Auziti ce-a patit baietelul asta, care n-are mai multZ minte decit oul gainii !...

— Da' tie nu ti-a §terpelit ca§cavalul ? racni Ionics, pierzindu-§i rabdarea.

Cine mai putea sä-1 auda, cind rideau in hohote §i ti-grul, §i leul, §i pantera, impreuna cu toate patrupedele §i pelicanul, §i cocostircul, yi coco§ul de munte, rata de ban; impreuna cu toate zburatoarele ; §i bursucul, §i vi- dra, §i ariciul, §i nevastuica ba chiar §i §arpele boa.

Doar lebacla se plimba pe lac, demna, fara sa fact haz cu multimea, nu fiindca s-ar fi tinut mare, ci fiindca le- bedei ii sta birie tacerea.

— Hai sä mergem ! zise caprioara, vazind cita batjocura indura baiatul, fait alts vina decit Ca era prea bun la: inima. Altadata sa te fere§ti de 'ireteriia vulpii,

104

dar mai cu seams de croncaneala corbului ; nu degeaba are el atit de prost nume !

— Dar ce i-am facut ? Ce vrea cu mine ? - Vrea sa-ti pierzi firea, sa te aduca la disperare f — Ci§tiga ceva pe aceasta cale ? - C4tiga tot ce-i dorete inima ! — Nu te inteleg ! zise baiatul, privind intrebator in

ochii limpezi ai caprioarei. - Nici nu vreau sa intelegi de is mine ! Dar daca-1

mai pe corb vreodata, tine-te bine ! El n-a.- teapta decit o clips de slabiciune !

Cu aceste vorbe nu prea lamurite ale caprioarei, har-malaia se pierdu in urma, §i in jurul for ramase numai padurea. Copacii se indeseau, impiedicind sa treaca ra-zele soarelui. Nu clintea nici o frunza, nu razbatea nici un zgomot ; se auzeau doar pa*ii baiatului caprioarei, calcind pe crengi §i pe frunzi§ul putred al anilor.

- Ti-e frica ? intreba caprioara, adulmecind in aer cu botul ei umed.

— Nu... Adica, stiu eu ? ! Dar tie ? - Imi dirdiie inima. — Mi-ai fagaduit sa nu ma la i singur ! — N-am sa te las, nici daca om intilni vinatori ! $i iarasi mersera, multa vreme, cautind un capat pa-

durii, Vara sa intilneasca insa nici macar un ca sa se vada cerul. Intr-un tirziu, dadura de o cararuie care be taia drumul §i, pins sa se hotarasca in ce parte s-o ia, ca sa ajunga la o lumina, auzira pa§i uurei apropiindu-se din bezna padurii. Caprioara i§i incorda toate patru pi- cioarele, de pareau arcuri, gata sa zbirniie, ochii ei aka de limpezi se citi deznadejdea din urma.

- Vinatorul ! zise ea cu glasul atit de plapind, incit iti rupea inima.

105

Ar fi putut sa fuga, si-n doua clipe s-ar fi clepartat des-tul ca sa n-o mai vada nimeni, dar, cu toata spaima, ii era ru.sine 9a nu-si cuvintul' pe care-1. claduse

ui. — Am sa te apar ! o imbarbata acesta, stiind ca ii da-

tora ocrotire. — Cum sa ma aperi ? Vinatorul are pusca ! Nu-1 poti

infrunta cu miinile goale ! — Ba am sa te apar, chiar daca ar fi s i tragli in mitte ! Iata insa ca printre copaci nu venea nici un vinator, ci

"o fetita zglobie, cu o rochita scurta, infoiata pe poale, proaspat spalata si calcata cu fierul, neteda ca hirtia. In mina avea un cosulet, acoperit cu un stergar, stralucind si el de curatenie, iar in cap... o scufita — ei da ! — rosie ca zmeura. De sub aceasta scufita cunoscuta si oamenilor marl si copiilor, ieseau cositele, ca paiul de griu peste care a cazut, intunecindu-1 putin, prima bruma.

-

Buna ziva ! zise

-

Buna ziva ! raspunse copila.

-

Unde te duci singura prin padure ? — Ma duc la bunicuta, cu demincare.

-

Putem sa mergem si not cu tine ?, — De ce nu, daca aveti vreme ? ! PornirA toti trei pe carare. Fetita mergea inainte, pe

urma venea iar caprioara era la urma, tot adul- mecind primejdiile in aer.

— E caprioara to ? — Nu ; oamenii n-au caprioare. — Pacat ! zise fetita. Caprioara nu zise nimic, dar suspina, privindu-si cu

ochii el calzi insotitorii. Ionica se adresa copilei

Cum te cheama ?

106

— Marioara... Cind am sa fiu mare, au sa-mi spund Maria.

— Foarte bine ! Acum cardruia se largea, ping ce se prefdcu intr-un

drumeag, §i de aici mersera unul linga altul — fetita la mijloc, iar cdprioara §i Ionica in pas cu ea, de o parte §i de alta.

— N-ai in co§ ceva clam caprioarei ? intreba baiatul.

— Am placinte §i mere. Nu §tiu ce-ar putea plac5. — Multumesc, dar nu mi-e foame ! raspunse cdprioara,

aratindu-§i iar ochii blinzi §i recunoscatori ca ai oame-nilor.

Ionicd vazu ca scrnanau cu ai fetitei, numai ca pareau mai deschis,i la culoare. Ai fetitei erau negri, mai negri decit murele coapte, pe cind ceilalti aduceau cu castanele.

Cut ind, drumeagul rdzbi intr-o poienita cu iarba ma-runta si deasd, presarata cu nasturai in toate culorile. In fund se vedea o casutd, ca de jucarie, cu perelc ii de birne, Cu acoperiwl de tigla ro§ie, innegrita de vreme dila de mu§chi — planta pufoasa si lene§a. Singura fe-reastra deschisa asupra poienii avea perdelele de pinz5 subtire, dar a§a de incretita, ca nu ldsa sa vezi nimic ina- untrul incaperii. Pe cowl de caramida ie§ea fum, de parc5 n-ar fi fost yard deplinA.

— Bunicuta e ralcit5, zise feti%a, adresindu-se insotito-rilor. De aceea face focal in soba, ca iarna.

Cdprioara adulMeca spre casutA, cu botul ei umed, ochi i se citea neincredere §i teama :

— Poate ar fi bine sa ne intoarcem ! — De ce ? intreba mirat — Miroase a lup prin apropiere. - E scurteica bunicii, o lamuri fetita, mergind mai

107

departe, zglobie. Bunica are o scurteica de lup, poarta chiar Si vara.

Cu aceste cuvinte pasi pe prispa §i striga, netematoare, timp §tergea ghetutele pe un 01 pus in fata

intrarii : — Bunicuto, ti-am adus demi-ncare ! — Intra, intra, nepotica drags, ca tare mi-e foame ! Glasul suna cam dogit, rasunind parca din fundul buto-

iului. Caprioara se opri cu urechile ciulite cu trupul cu-

prins de tremur : — E glas de lup ! it cunosc bine ! — As ! raspunse fetita, Vara sa se teams. Bunica e rd-

guOta ; ass vorbe*te ea totdeauna ! - Desigur ! zise Ionics, adresindu-se caprioarei. Fetita

*tie mai bine ! — Nu intrati ! .Bdiatul ridica din umeri, Lard sa vada ce tr4ti erau ochii

caprioarei. - Daca ti-e fries, du-te inapoi in Nizadure ! — Am fagAduit sa merg cu tine ! — Si eu am fagaduit sa to al:dr la nevoie. - Numai sa-ti poti tine fagOduiala !

i sarmana caprioard, credincioasa hotaririi, p4i pra- gul, desi presimtea o a§teapta pieirea.

Inauntru era cald ca in cuptorul de piine. Bunicuta, in scurteica surd, cam largo la umeri, wdea intr-un jilt, lingo sobs, imbrobodita pind peste ochi cu u.ri $al de rind. Pe nas avea ochelari, fiindca" tocmai citea jurnalul.

— Ai intirziat I zise ea, cu nemultumire. Dar pe cine-ai adus cu tine?

— Un baietel pe care 1-am intilnit in padure. Bunica privi pe deasupra ochelarilor. - Citi ani ai tu, baietelule ?

108

— tiam ca am treisprezece, numai ca s-a intimplat o ciudatenie, si s-ar putea sa am noua !

— Fraged, fraged ! se bucura bunicuta, inghitind in sec, si lovindu-si maselele. Iar dumneaei cine e ?

— Caprioara ! E foarte blinds ; a venit singura cu noi. Am facut rau, bunicuto ?

— Nuu ! Ai facut foarte bine ! E frageda si are carnea dulce. venit, caprioaro !

Caprioara arunca priviri deznadajduite protectorulul, dar acesta nu bags de seams.

— Sst ! Sä nu scoateti o vorba ! zise deodata bunica, ducindu-si un deget 1f gura. Am auzit pasii lupului pe afara. Baietelule, is du-te to si incuie usa cu cheia !

Ionics se supuse, si nu vazu nici de data asta ochii ca-prioarei. Bunica intinse mina cu manusi tricotate, de ling.

— Da cheia la mine ! Era o cheie mare si grea, de fier batut cu ciocanul, cum

fac tiganii ; baiatul abia o putea duce in mina. Bunica o lua, o puse‘ linga jilt, la picioare, incepu sa rids cu multumire.

- Bunicuto ! intreba fetita, care se asezase pe un scau- nel, linga jil%ul batrinel. De ce ai dintii asa asculiti ? Nici nu i-am vazut pins acuma !

— Ca sa te maninc pe tine, fata mamei ! £ei trei musafiri impietrird. Bunicu%a se ridicase in pi-

cioare, isi lepadase scurteica, dintr-o smucitura isi arun-case ochelarii, salul, si se aratase in adevarata el infatisare.

— Mai intii am sa" te maninc pe tine, caprioaro ! - *dam ca esti' lup sa ma maninci... - Atunci de ce-ai intrat in capcana ? - Ii fagaduisem baietelului... Dar, dac5 tot ma manin,ci

pe mine, macar for drumul I.

109

— As ! zise lupul, rinjind de i se vedeau toti dintii din gura. 0 asemenea pleasca nu-mi cade nici o data pe luna !

Ionica i se a§eza in tale §i-i vorbi hotArit, de§i cu multa cumpanire :

— Lupule, ma simt obosit, ma cam doare capul, §i n-a§ avea nici chef, nici putere sa ma iau la trinta cu tine. Dar intelege-ma ca nu pot sä las in ghearele tale pe fetita asta plapinda si fare aparare...

Vazindu-i neasteptata dirzenie, lupul incepu tocmeala : — Poftim ! Fetitei ii dau drumul ! Iar in gind i§i zicea : „Las' c-o ajung eu din urma !"

dai drumul §i caprioarei ! E o faptura care mi-a aratat credinta, si nu pot s-o las in parasire !

— Asa ? Atunci pregate§te-ti pielea ! Am sa termin mai In tii cu tine !

Lupul scoase un urlet, la care pere%ii incepura sa se zgiltiie, iar afara padurea se umplu de vuiet. Ionica ii vazu botul cascindu-se, incit falca de sus ajungea in tavan, pe cind cea de jos atingea podeaua. Dar in ultimele clipe, el i§i socotise toate mi§carile. Cu botul cascat a§a, lupul se repezi in§face la nimerealil, ca de vazut nu mai putea sa vada decit tavanul ; atunci baiatul se apleca mai iute decit sageata din arcul intins pine zbirniie, cheia de linga jilt §i, tinind-o zdravan cu amindoua miinile, i-o baga in gura. In lacomia lui, lupul o inghiti pe nemeste-cate ; cheia i se duse pe gitlejul care scirtli ca o incuie-toare neunsa de multa vreme. Ionica nu se multumi cu atit : dupe cheie, §i-aproape din aceea§i nji§care, ii dadu sa inghita §1 vatraiul. Dihania se frinse de mijloc, tinin-du-se cu labele din fata de pintece §i incepu sa urle

— Ce mi-ai facut ? Ce-ai avut cu mine ?... — Trebuie sa ti se infunde odata ! zise baiatul, in timp

ce-§i §tergea sudoarea de pe frunte, care curgea girla,

110

fiindca ii trebuise multa incordare spre a savir*i, falba gre* *i fara sa tremure, fapta aceea.

- Indura-te ! se ruga lupul, zvircolindu-se *i varsind lacrimi de pocainta. Scapa-ma de fiare, ca imi rup marun-taiele, *i jur ca am sa-mi schimb obiceiurile

Fetita cu scufita ro*ie incepu sa plinga cu pumnii la gura :

Iarta-1, bietul de el ! Mi-e a*a mils ! — Sa . nu-1 crezi ! *opti caprioara. Lupul l i schimba

parul, dar... - Stiu *i eu vorba ! zise Ionica. — Si daca nu-i scoti cheia — continua fetita nici

n-avem cum sa iesim. Fereastra e batuta in cuie ! Lupul incuviinta din cap, strimbindu-se de durere : - Vezi ? ! Feti1a are dreptate ! Cum o sa mai ie*iti de

aici card cheie ? Desigur, it chinuia rau fierul Cala maruntaiele,

fiindca incepuse sa faca bale cu singe la gura. - Te scap ! hotari Ionica. Intinde-te cu fata in sus, pe

podele ! Pe caprioara o cuprinse tremurul. — Ai sa plate*ti cu viata bunatatea din inim5. ! Baiatul se intoarse i zise incet, s-auda numai ea, no

i dihania : — Daca o fi bunatate in inima mea, nu-i pentru lupi !.

Nu te teme ! Apoi luA cle*tele de cuie. - Cumetre, sa te Iii bine, ca s-ar putea sa te doara 1 Lupul scoase un urlet *i se zvircoli pe du*umele. — Ce fad ? Aoleu ! Ma seaca la inima ! Ionica tragea de ii tremurau miinile, ping ce cle*tcle

scapa din gura dihaniei, impreuna cu unul din col0 — pare-se cel mai ascu%it, *i lung cit un lat de mina.

— .Ce facu*i ? Aoleu ! A fost vorba sa scoti fiarele !

111

— Cum o sa ajung la flare, dace nu ma lass coltii din gura ? Haide, stai tin-te bine 1

Grea trudd fu pentru Ionics sa scoata: toti coltii diha-rile& Cind sfir0 ii tremurau miinile §i era lac de sudoare... Fetita plingea in coltul odaii. Pine §i baiatului i se in-mule inima... Ba chiar §i in ochii cdprioarei se cites Ce rau mai poate sa facd un lup MI% col%i in gurd ?

Ionics tocmai se gindea cum sa-i bage cle§tele pe bere-gata, cum sa apuce vatraiul, apoi cheia, §i sa-i dea dru- mul jivinei ca primise pedeapsa destad ! Dar este o vorba, la al carui tile nu se gindesc oamenii totdeauna, ca fiecare pasare pe limba ei piere ! Si, pe propria lui lupul iii hotdri pieirea.

— Aha ! horcai el, chinuit §i furios de durere. Crezi ca data mi-ai scos dintii m-ai lasat fare arme ? Pared n-am falci ? Nu pot sa-nghit §i fard sa. mestec ? Scoate-mi fia-rele, §i-ai sa vezi to pe urma !

Se tie puternica dihania, §i vorbea aka din prostie, flindca de multe on mintea din creier nu-i pe masura puterilor !

Ionics iii aspri iar inima. Sint, a5adar, fiinte in lume care nu se caiesc nici in ceasul din urma...

— Nu izbutesc cu nici un chip ! zise el, dupd ce rasuci de citeva on cle§tele in beregata dihaniei.

Pe lup it cuprinse iar spaima, adhaugindu-se durerilor : — Scapd-md, baiete ! Uita vorba de adineaori !

— Nu-i decit o cale ! - Spune-o ! — SA to punem la caldura. Fierul o sa" se topeasca

sä curga pe gura. - N-o sa ma friga ? - Prea putin ! Si chiar de te-ar frige tare, alts cale

nu e ! — Fie !

112

Ionics deschise cuptorului :

-

Atunci, suie ! Lupul se cam codea, dar ii indeplini porunca, neavind

alts scapare. Baiatul iI inchise cu zavorul, sim0 o sfir- *eala in inima.

Acum, lemne pe foc ! hotari el, pe cale de a-0i pierde puterile.

Caprioara la'crima, inima ei batca intre spaima

Fetita se impotrivi :

-

E§ti crud ! Nu-%i dau voie ! — Ada ? facu baiatul. Atunci sa-ti pun o intrebare

bunica to unde este ? — Trebuie sa fie pe-aici ! Poate s-a dus sa se plimbe

prin padure. — Da ? Sa-1 intrebam pe lup. Cred ca el mai

bine... Lupule, unde e bunica ? — Am mincat-o... Dar era slabs si avea carne tare.

Mai bung o sa fie caprioara ! Fetita se trinti pe pat §i incepu sa plinga. Ionics atita

focul in sobs. Curind incepu sa miroasa a par ars §i-a friptura.

— Ma cam frige ! mormai lupul, din fundul capcanei. — Rabda ! — Rabd, ca de-abia Wept sa marline caprioara ! Baiatul arunca lemne pe foc, cu mai multa furie.

Ba nu ! mormai lupul, intii am s-o marline pe fetita !...

Din cuptor iewa fum inabuitor ; in odaie se raspindi miros de - blana pirlita. Dihania incepu sa urle, zbatindu-se ca frigare :

— Ma arde ! Mai tine mutt pins s-o topi fierul ? Ai putina rabdare !

113

- A5tept (it o fi nevoie... Dar mi-e cam foame... Poate ea mai bine sa-1 maninc pe baiat, pe urma pe caprioara, i sa las fetita la urma...

Focul cluduia in sobs, cuptorul se zgiltiia, raspindind duhoarea grasimii incinse si toate duhorile... Dar mult timp se mai auzi glasul lupului, care tot iii mai facea planuri :

— Nu ! intii fetita, pe urma caprioara ; baiatul it pas-trez pentru miine.

Ionica puse ultimul lemn in sobs, apoi cazu pe podele ; fumul it inabuwa, nu mai putea sa respire, i creierul i se zbatea sa se rupa in cloud.

— Mor ! gemu lupul. Mai bine sa maninc intii capri-oara ; are carnea mai frageda ; tot imi lipsesc dintii din gura !

La fereastra se abatu o umbra, o aripa neagra intuneca incaperea cioc hraparet ciocani in geam, gata-gata sa-1 faca farime.

_ ! se auzi croncanitul corbului, de afara. E adevarat ea 1-ai rapus pe cumatrul lup ? Rogu-te, iar- ta-ma ca te-am necajit mai devreme, da-mi mie stirvul !

Ionica it auzea,- dar nu putea sa-i raspunda. Auzi chiar glasul vulpii dupa aceea, mieros cum it §tia din padure :

- Baietelule, am tiut eu cit e01 de viteaz ! Cine, in afara de tine, ar fi putut sa-1 infrunte pe cumatrul lup, Ca doar e eel mai tare din toata padurea ! Uite, baietelule, ti-am adus inapoi ou§orul, ca n-am vrut decit sa glumesc. Ce, parca poate cineva sa te pacaleasca pe tine ? Dar uite ce te rog, dragutule, de§teptule, frumu§elule vezi Ca pe dulapior este cheia de la cotet... ca raposatului nu-i mai trebuie gainile I '

114

Cuptorul sfiriia, sa arunce usa din zavor §i din bala-male. Glasul lupului se mai auzi o ultima oars, §i ultirria lui vorba era tot a fiarei :

- intii fetita, pe urma baiatul, si la urma caprioara... — Ma doare capul ! gemu Ionics. Plingind cu suspine, fetita ingenunche la capatiiul lui

puse mina racoroasa pe fruntea care frigea ca LL;a cuptorului.

Caprioara ingenunche in partea cealalta, trista, cu ochii umezi, si incepu sa-i linga mina...

Aripile corbului se deschisera larg, acoperind toata fe-reastra —si in odaie se facu intuneric...

Cind deschise ochii, dupa o vreme, Ionics nu mai re-cunoscu odaia. Privita mult timp, culoarea neagra iti da alb pe retina. Alb se facuse totul, dupa negrul care ii luase lumina. Ar fi vrut sa se frece la ochi, dar nu-1 ascultau miinile...

Fetita era ingenuncheata linga el privea cu - Tu Fetita cu Scufita Ro§ie ? — Nu, Ionics ! Eu sint Tincuta ! — Da ?... Cum ai venit singura in padure ? Mai erau i altii acolo, un om imbracat in alb, la picioa-

rele patului, o femeie toata alba in dreapta — prea mult alb dupa ce penele corbului facusera atit de neagra odaia !

Ionics tresari si dadu sa se ridice din perne — Dar... unde-i caprioara ?. Fetita ramase impietrita. Femeia alba din dreapta clatina

din cap. Omul celalalt strinse din dinti, se incrunta la chip ; citeva clipe paru descumpanit, apoi se scutura §i zise

- Continuati cu streptomicina !

115

Matta tresdri, poste vroia sa fats un gest de impotri-vire ; se vede insa ca nu mai avea nici un pic de putere, fiindca ramase sleit i inchise ochii, ca pentru . totdeauna. Ceilalti ii auzird bolborosind stins, nelimpede, cuvinte care li se pareau fara nici o noima, in schimb spuse cu multa duiosie :

— Ce bine ar fi data in padure ar trai numai cApri-oare !

In clipa urnataare baiatul mai deschise ochii o datA, atunci in locul oamenilor din jur vazu o pinzA albastra, care cobora lin, awzindu-i-se pe fatd.

•

C iudat, clupa ce-i mingiiase fata, pinza se rasturnase, lichefiata, la marginea patului...

0 apa de munte, rece, limpede §i albastra curgea intre rnaluri stincoase, de la miazanoapte cdtre miazazi. In stinga ei, unde era rasaritul, se inaltau munti tociti, de piatra ro§cata, arsa de soare, cu pilcuri de paduri care poate fusesera falnice altadata". In dreapta se deslu§ea un alt §ir de munti, mai marunti, poate tare batrini, acope-riti de ierburi saracacioase. Spre miazdzi, departe, riul se vedea lucind intr-o cimpie goala, dar la capatul privirii se ridicau alti munti, taindu-i calea §i silindu-1 sa se abata §i sä se strecoare prin tr. ecatori nevazute de-aici.

Soarele ardea in inaltul cerului, pe o zi de yard cu vaz-duhul neclintit, §i ar§ita era atit die mare, chiar intre munti, incit se vedea aerul pilpiind. Peste aceasta intreaga pri-veli§te plutea o pulbere ro§iaticas, cAzuta poate din soare, poate ridicata de pe pamint.

Totul in jur ii era necunoscut lui Ionica, i nici nuii amintea pe ce cal ajunsese aici. Se vazu intins pe un prun-d4 de pietre rwate, bind cu sete din apa riului *i raco-rindu-§i fata infierbintata. Pe urma se 'idled mai limpezit §i cercetA locul, cu oarecare nedumerire, dar cu multa curiozitate.

De-a lungul riului se vedea un drumeag plin de colb rcqu §i de hirtoape. i cum privea el aceasta tale, ne§tiind pe tine sa intrebe unde se afla §i incotro sa mearga, din-

117

spre miazanoapte, acolo unde picla rosiaticd parea mai deasa, se ivi un calaret singuratic, cu infal,i*area ar fi spus — cunoseuta *i foarte ciudata. Omul, pe care nu-1 puteai deslu*i 'impede de departe, calarea pe un magar sur, a*a de ostenit, incit urechile ii atirnau in jos, fard

iar copitele se impicdicau jalnic de fiecare piatra. Calaretul parea *i el tare obosit, altfel ar fi descalecat, lasind magarul in pace. Fiind foarte malt, picioarele ii da- deau de pamint citeodata, atunci, citeva clipe, magarul isi simea spinarea despovarata. De altminteri, omul in- su*i se straduia faca placul, fiindca in locurile mai anevoioasc mergea picioarele pe jos, pastrind doar ilu- via ca-i calare, cind bietul de el se ostenea ca tot pedes-tra*ul.

I3ucuros sa intilneasca fiinta omeneasca in aceste locuri neumblate. i*i *terse apa de pe fata, urea malul riului i ie*i in chum, a*.teptind nerabdator sa se apropie cc hipajul.

Cind omul ajunse la o aruncatura de piatra, baiatului i se paru ca it mai vazuse o data. In mina calaretul drept in sus, un bat lung, proptit in scara *61, semanind cu o lance. N-avea nici coif, nici plato*a, si, cu Coate ca magarul tau putea fi confunclat cu Rocinante, Ionica nu se indoi Ca in fata lui se afla insu*i vestitul si iscusitul hi-dalgo Don Quijote de la Mancha. D'esigur ca, pierzindu-*i pe undeva batrina lui gloaba, incillecase pe magarul lui Sancho Pan za.

— Buna ziu,a, baiete ! grai drumetul cind fu aproape. Magarul se opri baga botul in colbul ro*iatic, ca

cum ar fi vrut sa pasca praful de piatra. In prima clipa, uimirea ii tinu lui Ionica gura incic*tata ;

abia mai tirziu izbuti sa desIepeneasca si sa raspunda, cu ochii zgiiti la atit de vestitul erou al tinuturilor his-panice.

118

— Bun ziva, nobile cavaler al Tristei Figuri ! biigui el, straduindu-se sa-i vorbeasca in limba cea mai aleasd.

Era Don Quijote, fara indoiala, inalt din cale-afara, costeliv 5i uscat de drumurile fard capiit, de nazuintele-i neintelese, care nu-si aflasera limanul niciodata. Soarele ii lumina in plin fruntea neobisnuit de lata, fata prelunga si osoasa, ochii vii si visatori totodata, gura mica, avind bu-zele strinse intr-o grimasa care putea sa insemne dispre-tul, dar mai degraba sila de viata. In adaus, si parca ne-potrivindu-se cu cele ce se stiu d'espre cavalerul rdtacitor, cunoscut in lumea intreaga, o mustata lunga ii cadea poste colturile gurii, acorierind ce era mai amar in desenul ei aspru.

In picioare drumetul avea cizme inalte, cu pinteni cle-o schioapa, iar peste pantalonul care adunase tot praful, in calatorii fard capat, atirna o tunica neagra, multa vreme purtatd, impodobita insa la git cu o colereta alba, bogat infoiata, ca a nobililor din castele si din palate. Cit despre acme, poate cavalerul le pierduse in ultima lupta, daca nu' cumva le amanetase, judecind dupa infatisarea lui tare sa-raca, fiindca nu mai avea asupra-i decit batul cu care-5i indemna magarul, sau, la trecerea prin tirguri, iii deschi-dea drumul in gloata. Iar alts avutie nu purta cu dinsul, decit o traista, atirnindu-i pe spate, si o pereche de desagi aruncati in fata seii, pe grumazul magarului.

— Te cunosc ! striga Ionica, bucurindu-se sa intilneasca un atit de drag si vestit personaj, intristindu-se vada in starea aceasta.

— Nu sint cine crezi ! raspunse cavalerul, cu vocea amara, cu privirea ostenita si stearsa.

Zicind, lass bdtul cada si isi propti picioarele in pa- rnint, slobozindu-si magarul. Acesta isi arcui indeminatic spinarea, se strecura printre cizmele lui, dupa care cobori la riu sa se adape.

119

- Ba da I starui baiatul. Tu Wi Don Quijote' de la Mancha, si asta-i magarul lui Sancho Panza. Dar unde-i servitorul tau ? Si uncle-i Rocinante ?

Abia acum vazu Ca omul iii ducea greu bratul sting, care-i atirna lard vlaga in mineca hainei. Si mai vazu ca, descalecat, nu se arata a§a de malt cum i se paruse prima data.

— Nu sint Don Quijote, grai drumetul. Dar it cunosc in-deaproape. Si pe Sancho •Panza... Si pe Rocinante... Si pe to1i ceilaIti...

Vorbind astfel, ajunse la umbra unui maslin lasa jos traista, cu gindul probabil sa faca aici popes pentru masa.

Ionics iii duse mina la gura : - Tu eiti. Tu - Intocmai cel la care to ginde*ti ! Don Miguel de Cer-

vantes Saavedra ! — Dar... cum de ai ajuns in... saracia asta ? - Stai jos, baiete, §i . ospateaza-te la masa mea paca-

toasa ! Intreaga Spanie este astazi saraca, in afara de... in afara de cei care ramin totdeauna bogati, fiindca sint in fruntea bucatelor !

— Nu se poate ! protests Ionics. Toate bogatiile Ame-ricii yin in Spania ! Corabii intregi de aur...

— Cum vine aural, aka pleaca ; nimeni nu-i platit Indemnat sa munceasca ; la not se cumpara totul de peste granita, cu preturi de zeci de on mai maxi deceit altadata, iar poporul are viata neagra.

Baiatul ramase ginditor. - Timpului tau are sa i se spuna „Secolul de aura' !! - Poate pentru alte pricini decit bogatia noastra ! zise

cavalerul. - Bogatia din sufletele unor oameni ! ii intoarse vorba

tinarul tovara*. Si dintre toti, desigur, tu, seniore Don

120

guel de Cervantes Saavedra, ai sa ramii sufletul cel mai begat al vremii tale !

Drumetul se ridica in picioare §i saluta, printr-o, incli- nare adinca., micind cu mina sanatoasa — intr-un gest de curte — o inchipuita palarie regeasca.

Folosindu-se de clipa aceasta socotind Ca vor mai rAmine un timp impreuna, Ionica indrazni sa-i ceara un hatir :

— Don Miguel de Cervantes Saavedra, nu s-ar putea, macar a$a, intre noi, sa-ti spun pe .un nume mai scull.?

— Fie ! Dar numai cit sintem singuri ! Spune-mi Don Miguel !

Multumesc ! Nici nu §tii cit mi-era de greu !... Bra-tul tau sting e beteag, dupd cit vad !

In loc sa para umilit, cavalerul raspunse trufa§, lovin-du-se cu bratul celalalt in piept :

— In lupta navala de la Lepanto, o arche.buza turceasca mi-a zdrobit cotul, §i doctorii nu s-au priceput sa mi-i puna la loc !

— Ce noroc ca n-a fost bratul drept, Don Miguel !... Drumetul cavaler se facu a nu intelege vorba, sau poate

n-o intelese, intr-adevar. Iar baiatul continua : - Mi-aduc aminte acum de lupta aceea, dar mai *tiu

ca zaceai in pat atunci, rau bolnav, §i nimeni nu to silea sa le§i pe punte ca infrunti pe turc !

- E adevarat ! Ce multe §tii to ! Atunci de ce n-ai ramas sub punte, la adapost

nit ? Drumetul cazu pe ginduri, apoi zimbi : - Poate ca sa existe Don Quijote de care ai spus ! Si dupii aceea schiinba vorba, cu ochii in pamint, tri§ti - Haide mai bine sa prinzim ! indata aprinse focul, cu gateje, la umbra maslinului

prafuit. Pina sa se faca jar, scoase din traista o piine mare,

121

uscata, din care taia de multe zile cite putin. Mai scoase un burdujel de brinza ingalbenita, si aceea purtata pe drumuri cine stie de cind ! Jaraticul fiind gata intre timp, arunca deasupra lui — uncle incepuserd sa sfiriie, raspin-dind miros lute si unsuros — cloud bucati do pastram,',1 crestate cu cutitul — came de capra, tare sarata si uscata la vint...

Prinzird in tacere, mestecind greu, amindoi ginditori. Magarul isi umplea si el pintecele supt, smulgind smocuri de iarba tepoasa sf scaie%i dintre pietrele de riu 5i meste-cindu-le rabdator, cum purta rabdator in spinare de-sagii plini.

— De cc nu 1-ai despovarat, Don Miguel ? — Cu mina asta mi-era greu sa pun desagii la loc. - Ti-as fi ajutat eu ! - Lasa, mai bine asa ! Fara povara s-ar fi facut prey

zglobiu, si poate nici nu s-ar mai fi lasot pries. Iii vedeau de prinzul sarac, intre timp. — Multumesc ! zise Ionica, is sfirsit. Se simtea nespus de abatut ; it intrista si locul acesta

pustiu, si drume%ul, si masa lui saracacioasd, si magarul smulgind maracini...

— Don Miguel, relua bdiatul vorba, cu sufletul aproape ranit. Stiam ca in Spania poetii nu sint tinuti in cinste si la adapost de griji, dar pared nu-mi venea sa cred. Acum, vazindu-te aici, m-am incredintat pe deplin !

— Te in self, bdiete ! protesta drumetul,. gata sa se in-fierbinte din nimic, cum era firea lui. Sint tinuti in cea mai mare cinste !

Apoi isi reveni si adauga, cu un zimbet cam stinjenit : — Decit ca uneori cersesc, la poarta regelui, a nobililor

si chiar a oamenilor de rind !

122

— Si cel. ce si-a pierdut bratul, luptirid pentru patrie, nu se bucurid de onoruri ? Regele nu i-a dat nici o rasplata, daca nu pentru altceva, macar pentru vitejia lui ?

- I3a da ! Diovacla ca m-a luat in slujba regeasca ! — Nu $tiu ce slujba o mai fi si asta, sa bati drumurile

calare pe un mdgar prapalit ! — 0 slujba foarte importanta : aprovizionarea arma-

tei ! — $i de cc umbli pe-aici ? — Am fost sa caut griu. — Ai gasit ? — Da ! raspunse drumetul, aratind desagii din spinarea

magarului. Sint plini ! — Numai atit ?! - Vrei sa spui ca asta-i putin, cind nu se gase$te nimic ? — De unde vii cu acest griu ? - Toemai de la Valladolid ! - Cind ai pornit ?

Acute cloud — Si unde it duci ? — La Sevilla ! 1 - Foarte departe ! — Departe... As fi putut sa ipau drumul drept, pe la Sa-

lamanca $i Trujillo, dar pe-acolo mun%ii mi$und de ban- diti. Am socotit mai bins sa merg pe valea aoestui riu, Duero, catre aisarit, ping la Zaragoza, $i de acolo sä ma indrept spre sud.

— Dar asta inseamnal cale de... — 0 lung, nu mai mult. Dimineata, cind mAgarul e

odihnit, merge ceva mai vrednic decit ai vazut... — Don Miguel ! striga Ionics, sarirxl in picioare. — Ce e ? Cit prinziserA $i statusera de vorba— cum am po-

vestit — magarul se indepartase pe malul riului, in sus,

123

cautind iarba si maracini. Se afla la vreo suta de pasi, cind baiatul vazu doi derbedei zdrenturosi, murdari si nebarbie-riti, nemincati pare-se de mult — dupa cum aratau de sfri- ~ii repeziridu-se dintre stinci. Cit ai clipi, unul lua ma- garul de dirlogi, altul prince sa-1 altoiasca nemilos peste bietele, picioare pline de ciulini, si indata se pierdura in locul unde drumul facea cot, adincindu-se intre tufisuri si balarii. In urma for nu mai ramase decit un norisor de colb aramiu...

Drumetul ratacitor pals — Sint un om pierdut — Hai sa fugim dupa ei ! Nu pot sa mearga prea re-

pede, cu magarul impovarat si obosit ! - Zadamic ! In clipa asta s-au si ascuns prin tine tie

ce vagauni ! - Ei bine —ii intoarse vorba Ionics — o desaga de grin

si un magar batrin nu-i tine stie ce paguba ! Nu mai fi amarit

- Regele o sa ma invinuiasca de furt ! - Merg cu tine sa depun marturie in fata oricui ! — N-au sa te creada ! Ma asteaptAt dezonoarea. Si nu

numai atit ! Nefericitul cavaler isi ridica traista, o petrecu peste git, lua batul si se pregati sa plece la drum.

- Incotro pornesti ? - Acu', data s-a intimplat astfel, nu mai am ce sa

caut la Sevilla. 0 iau spre Madrid, unde-i Regele, sa-1 imbunez, dac-oi izbuti... Pe sears trebuie sa caut un loc unde sa innoptez.

— Merg cu tine. Nici eu nu am unde innopta, dar n-am sa te incurc.

Pornira si mersera ore in sir, tacuti, in lungul acelui riu, printre mun%i, pins ce soarele ajunse spre asfintit. Locul aici era salbatic si pustiu, atit ca pe malul apei se

124

vedeau urmele unei vechi wzdri omene§ti, o cetate pe-semne, cu zidurile rase pind la temelii.

— Iata, aici e bine sa poposim ! hotari cavalerul cercat in necazuri §i nenorociri.

Pa§ird peste urmele vechi de ziduri, §i intr-un colt, inauntrul cetStii din care nu ramasese aproape nimic, gasirA un loe mai addpostit, unde socotird caii pot face

Ping sa adune gateje, sä-*i aprinda focal si sa cineze la fel de saracacios ca la prinz, soarele cobori peste munti, §i in curind se rasa intuneric adinc.

Ionica abia mai putea tine ochii deschi§i ; simtea o oboseald apasatoare §i dureroasd in trup, dar it urmArea cu privirea inceto§ata pe tristul sau tovards de drum. In lumina jaraticului rAmas de la foc abia ii mai desluea. trAsaturile aspre §i amarnic indurerate de timp.

— Ai avut multe necazuri in viata ! zise bdiatul mihnit. — Am avut, si m-Kteapta altele... Culcd-te, baiete, ca

miine pornim iar la drum ! Bdiatul se ghemui pe pamintul gol §i i§i puse capul pe

o plated. ifidatA urwhea lui prinse un vaier, un amestec indepArtat de strigte, de bocete, de tipete, glasuri de ba'rbati, de femei, de copii, alcatuind o inspaimintatoare jelanie omeneasca. Se ridicA intr-un cot i privi in jur, Vara sa-§i den seama uncle se afld. Dar curind i§i vazu insotitorul in locul uncle it lasase, ca o umbra trista si nemiwata".

— Am auzit glasuri pe-aproape ! bligui baiatul, neg, tiind ce sa inteleaga.

Cavalerul ii intoarse vorba din noapte — A vorbit piatra ! - Piatra poate sa vorbeasca ?

Numai cui §tie s-o ascuite, §i numai intr-un ceas la • mie de ani. Poate ca ai nimerit ceasul

125

Ionica isi lasa iar capul pe piatra si iar izbucni vaierul. — Nu deslusesc nimic... — Asculta cu lucre-aminte ! Dintre strigatele si gemetele amestecate, care aci cres-

teau, ad dadeau inapoi, ca niste talazuri, se desprinse un glas, atit de aproape si atit de limpede, incit, desi pornea din piatra, lui Ionica i se paru ca-i glasul vecinului sau, a carui umbra continua s-o zareasca printre pleoape, in lumina din ce in ce mai stinsa a jeraticului.

— Baiete ! se auzea glasul. Aici unde odihniti of noaptea asta a fost odata, as putea spune — in felul po- vcstei ca niciodata, fiindca n-a mai ramas nimic, decit piatra pc tii capul... A fost odata, acum mai bine de cincisprezece veacuri, o cetate falnica, numitA Nu-mancia. Aici traia un noam de oameni harnici, pasnici : numantinii. Pe vremea aceea, peste mare, de-parte, era o imparatie care isi intinsese puterea peste multe popoare, si tot nu se saturase. Si acea impilratie avea un general dibaci, vestit ping peste cele mai in-departate hotare. El infrinsese multe cetati, si chiar neL infrinta Cartagina, aflata spre mialzi, in cealalta parte a marii albastre.

— Stiu ! §opti Ionica, lipindu-§i mai tare capul de piatra. Scipio Africanul !

— Pe numele lui intreg, Publius Cornelius Emilian, zis §i Scipio Africanul ! continua glasul de linga focul stins, sau din piatra. Si acel vestit Scipio Africanul porni cu armata la Numancia, care de douazeci de ani se im-potrivea, neinvinsa, romanilor. Multi generali inceica-sera s-o supund, insa zadarnic. Numantinii nu faceau nimanui nici un rau pe lumea asta ; n-aveau nici

nici bucate din belyg, nimic care sä isjaiteasca pe altii. Razboiul impotriva for se ducea numai din ambitia generalilor. Si tot din ambitie a pornit Scipio sa spele ru-

126

5inea induratd douazeci de ani de o5tile romanilor, mult mai numeroase si mai bine inarmate decit ale numan-tinilor. Ace.5tia nu aveau de partea for decit mindria 5i dorinta de libertate. Si nu -s-au dat invin5i nici de data aceasta. Oricite asalturi a pornit Scipio, cind dintr-o parte, cind din alta, truda 5i varsarea de singe au ramas zaflarnice. Dar generalul se jurase ca nu pleaca de-acolo pind nu infringe cetatea. Si-a impresurAt-o, punind om lingd om, sa nu poata trece nici vintul, si-a %inut-o ast-fel sub pazd, ping cind color dinduntru le-a lipsit 5i pii-nea 5i apa. Numai ca nici atunci n-au deschis poarta, ci s-au dat mortii, slujindu-se de spade, de fec 5i de otravd, ca sa nu-i is vii generalul 5i sa-i ducd la Roma, in urm.a carului sau, spre milli gloria cle5artd. Mamele 5i-au ucis pruncii, barba%ii .5i-au ucis nevestele 5i toil au privit moartea in fatd. A5a ca Scipio n-a gdsit acolo nici un invins, decit piatra, 5i-un flacdia5, cam ca tine, baia-tule, pe care-1 enema Vhiarte, singurul rdmas in vigil in cetatea pustiitd .5i arsd. Era tindr, sarmanul, 5i ar fi vrut sa

de-aceea,i cincl a inceput mdcelul intre ai a fugit intr-un turn, pe ziduri, ca sa scape... Nu to sa-1 judeci Para dreptate !...

*

Glasul din piatra se pierdu printre vaierele din ce in ce mai stinse, dar din ce in ce mai amarnice. Si in acest mur-mur de jale 'mica adormi, un somn trudnic, care it facee sa se zvircoleascd 5i sa geamd cum gemea piatra. Iar la un timp tirziu din noapte parca si piatra incept' sa se zvir-coleascd, fiindcd o sim%ea sub el lovindu-1 in teastd... Pc urma, prin somn i se paru ca urca scarf inguste, cu trepte nenumarate, intr-un intuneric rece 5i tainic. Ping ce.

127

deodata, se pomeni is lumina, cu soarele deasupra, in plina namiaza.

Linga el, nemiscat, cu fata in soare, statea un bale-tandru, care nu parea sa--1 vada. Ionics it privi buimac, fiindca ii stia, ,dar nu putea sa-si aduca aminte cind si unde it intilnise ultima data. Baietanclrul era imbracat in zdrente, cu carnaisa sfisiata si rnurdara, deschisa la piept, lasind sa se vada pielea insingerata. Obrazul ii era innegrit de fum, ochii dusi in fundul capului, de unde sticleau, cu privirea neclintita si aspra. Parul, netuns §i

atirna in cirlionti negri peste urechi si pe ceafa, Intreaga infatisarea lui era indirjita si salbatiea.

Gavroche ! striga Ionics, deodata. Acurn it recunoscuse, isi amintea §i intilnirea for ne-

obisnuita, cu totul de necrezut pentru altii. Neprimind nici un raspuns, Ionics se apropie de el

apuea bratul : - Gavroche, ma bucur ea te intilnese iarasi. Nu te-au

ingropat pins astazi ? Mietandrul nu intoarse capul, sa-1 priveasca, dar in

coltul gurii lui indurerate aparu un zimbet trist,_ care ii imblinzi putin fata.

— Nici n-au sa ma ingroape ! Aici mortii nu se mai ingroapa !

Raspunsul .de neinteles it facu pe Ionics sa clipeasca. Ochii lui it masurara de jos pins sus pe celalalt. Atunci vazu ca baiatul avea un sirag de chei pe care le tinea cu O mina atit de inclestata, incit parea moarta.

-- Tu... nu esti Gavroche ? — Nu ! — Dar cum te chearn.a ? - Viriarte !

128

o data cu raspunsul lui, o trimbita rasuna aproape, si atit de puternic, incit cerul vui, iar Ionics isi duse spe-riat miinile la timple, simtind ca sunetul ii patrunde prin teasta. Cind ecoul ei razboinic se stinse, un glas porni din aceeasi parte :

— Numantini ! Va fagaduiesc indurare ! Inchinati-va Ionics privi de jur imprejur, si deodata, fara nici un

fel de mirare, isi dadu seama unde se afla. Locurile erau tot acelea, cum le stiuse de ieri seara, dar cavalerul ra-tacitor disparuse, iar in locul ruinelor se inalta cetatea numantinilor si el se afla pe ziduri, linga baiatul cu numele ca de piatra.

— inchinati-va ! rasuna iarasi acelasi glas poruncitor, in care se simtea trufia minioasa, si nicidecum indurarea fagaduita adincaori, cu vorbe mieroase.

Sub zidurile cetatii se insirau °stile romane, de jur imprejur si pina hat, departe, pierzindu-se in zarea pi-cloasa. Dincolo de riu erau puse in rind catapultele, cu arcurile incordate, gata sa slobozeasca ghiulele de plated. La porti, trunchiuri grele de cedru, purtate fiecare de sute de brate, tinteau incuietorile, sa se repeada, ca niste berbeci, si sa le sparga.

Sunetul de trimbita izbucni Inca o data. - Coboard ! ii porunci lui Ionics baiatul numantin,

singurul dintre ai sai ramas in viata. Ionics se supuse si cobori prima treapta, dar acolo in-

cremeni, fiindca jos, inlauntrul zidurilor, privelistea era jalnica. La tot locul zaceau lesuri insingerate, toatd su-flarea cetatii, acum moarta, barbati, batrini, tineri,. fete, femei, copii, cazuti claie peste gramada, cu testele zdro-bite de piatra, cu piepturile strapunse de sageata, de lance — si deasupra se ridica vaierul infricosator, auzit Peste noapte. Si Ionics intelese acum ce spunea Viriarte : aceste lesuri n-aveau sa-si gaseasca ,mormint niciodata.

129

Numantini ! se auzi, dupa trimbita, glasul trufa*, care strigase prima data. Scipio dore.5te sa va" vorbeasca !

— Vorbete ! striga. Viriarte, fara sa se clinteasca. Ionica privi printr-un crenel facut in plated, i in frun-

tea armatei romane vazu un om calare, cu coif plato0 de aur, cu o sabie scurta in mina dreapta, in stinga cu un scut care lucea la soare. El era generalul, de bung seama, §i raspunsul baiatului paru sä-1 nemultumeasca.

— Nu cu tine vreau sa vorbesc, ci cu maimarele cetatii. - E more ! raspunse Viriarte. — Cu ccl care urmeaza ! — A incetat din viata ! - Atunci cu capitanul oastei ! — Mort ! — Cu un ofiter ! - Nici unul nu mai. tr5ie*te ! - Macar sa vind un om in toata firea ! Nu pot sta de

vorba cu un copilanclru ! — De ce-ati venit aici, romani, ce cautati ? zise atunci

Viriarte cu un glas care pornea pared si el de pe lumea cealalta, unde plecasera de unde it vegheau, aspri neindurati, toti numantinii. Daca vreti sa intrati in Nu-mancia, p4iti awn.. Iata cheile cetatii, dar va vestesc do pe zidul ci inalt ca aici nu mai e nimeni viu aici moartea a triumfat !

Un freamat stl.abatu oastea roman5., iar Scipio se cla-tind in .$a. • — Nu inteleg ce spui ! De ce sa triumfe moartea, cind eu va fagaduiesc indurare, lasindu-vä viata ?

- Indurarea to vine tirziu, Scipio ! Nimeni nu mai are nevoie de ea, §i nici eu, fiindca vreau sa urmez soarta rintilor mei *i a cetatii mele pe care o iubesc, primind, ca §i el, moartea minded grea !

130

— Nu ! striga generalul, ridicind scutul spre el. Ramii in viata si iti fagaduiesc tot ce doreti, our si bogatii. Dar am nevoie de tine, sa to duc la Roma, in urma carului meu de triumf, ca o dovada ca numantinii au fost infrinti.

Viriarte pasi ping la marginea zidului si abia acum se indura sa priveasca in jos ; ochii lui erau incarcati de min-drie §i dispret.

— Romani ! striga el, cu toata puterea pieptului sau de copil. In inima mea fierbe minia tuturor celor mor%i in aceasta cetate care nu va mai fi. Toata stralucirea Nu-man ciei traie*te in mine acum !

Iara*i trecu un freamat prin ostile romane, insirate la nesfirit. lar dinlauntrul ceta ii vechiul vaier crescu, tre-cind poste ziduri si ducindu-se ping in munti.

— Supune-te, copil fara fericire, si imi vei multumi ! striga generalul, cutremurat.

Viteazul flacau nu-i raspunse, ci se intoarse si privi mortii

— Cetate iubita, popor fara noroc ! sopti el, nefiind nevoie sa ridice glasul, spre a fi auzit de cei ce nu mai erau vii Nu-ti fie teams si nu crede ca eu, flu]. tau, am sa ma las doborit de frica sau amagit de fagaduinti. In clipa asta pamintul, cerul, iadul si lumea intreaga ar urea sä ma intoarca din drum. Dar eu voi implini tot ce datorez bravurii tale, poporul meu iubit ! Si daca o fried trecatoare m-a adus aici, ca sa ma ascund de apropiata si infricoatoarea moarte, care n-a crutat pe nici unul din voi, voi plati acum greseala virstei mole fragede §i nevinovate, urmind destin'ul vostru, tuturor ai mei !

Sarmanul Viriarte privi o ultima oars mortii sai si ce-tatca moarta, apoi, revenind la marginea zidului, ridica glasul :

— Ascultati, romani ! Daca marea voastra putere ar fi Inca mai mare, fiti siguri cal tot nu m-ati infringe. Sint

131

tinar imi puce \data, dar ceea ce yeti vedea arum va dovedi Ca dragostea mea pentru cetate a lost deplina §i fara pata ! Privi ti, romani !

fara sa fard sa mai priveasca soarele, cerul, muntii i apa, Viriarte se arunca din inaltimea zidului, ca

predea invingatorului Scipio cheile cetatii i trupul sau fara viata...

Soarele pali, cerul se intuneca deodata, muntii prinser5 sa se framinte, unduindu-§i crestele de piatra, riul gemu indurerat...

— Viriarte ! racni Ionics. • nesocotind porunca pe care i-o daduse nefericitul

bajetandru, se repezi la marginea zidului, ca sa priveasca jos, in prapastie.

Oastea romana incremenise — citi soldati, atitea stane de piatra. Stand de piatra erau si calul, i generalul care infrinsese Numancia. Dar ultimul numantin, copilandrul, zacea neinfrint la picioarele zidului de cetate, cu bratele date in laturi, cu fata spre cerul dragii lui patrii, adeve-rind ca o iubise mindru, deplin §i fara nici o pats. .

atunci, dinlauntru cetatii, peste vaierul mortilor, se ridica glas de trimbite, suflarea biruitoare a trimbitailor fara viata — §i Scipio o§tile romane, cu capetele in pamint, facura calea-ntoarsa...

A

titre atitia morti ramase viu doar Ionica, pe zi- dul cetatii i plingind in hohote disperate... Plingea de

mila poporului bray, care nu se dase invins in fata arma- telor numeroase, plingea de atita suferinta omeneasca, ii plingea pe viteazul fiu al numantinilor...

i cum plingea el astfel, sub cerul care ramasese in-tunecat, de§i sow. ele se afla sus, *i pared nici nu mai mica, iii dadu seama deodata ca ajunsese la picioarele zi-durilor pe jumatate darimate, cazuse fara sa se zdrobeasca, sau coborise in, netire, treapta cu treapta. Auzea ca prin vis, vedea ca prin ceata...

Un huruit de automobil cretea pe §oseaua cu hirtoape §i praf ro§iatic, strabatuta ieri in tovard§ia lui Don Miguel de Cervantes. Doi oameni in haine albe o femeie tot alb imbracata veneau peste riu, cu o barca.

— Trebuie sä-1 salvam pe Viriarte ! zise unul din oameni, aplecindu-se asupra trupului insingerat, de pe piatra.

— Eu nu shit Viriarte ! §opti Celalalt barbat zise - Aiureaza ! Ionica protest& cu vocea slabs : — Nu aiurez ! Dar se intimpla fapte ciudate ! N-ati in-

tilnit pe drum un oim ciung, cu o traista ? Trebuie sa merg Cu el, altfel...

133

Cei din jur pareau s4 nu-1 auda, sau nu luau in seamy vorbele lui, pe care nici n-ar fi putut sa le inteleaga.

— Oxigen ! sopti o voce ingrijorata. Baiatul simti pe fate o atingere rece, simti cum plaminul

incepe creasca, bintuind parca inlauntrul lui un viscol de gheata, care ii alunga ameteala, trezindu-i in schimb, in tot trupul, o durere naprasnica.

- Lasati-ma in pace ! gemu, cautind cu ochii pe cei de aproape. Vreau sa dorm, indurati-vd !

Dar nu mai era nimeni in preajma nici Viriarte : it luasera, poate, cu ambulanta...

Vazu in schimb, cu privirea limpede, din care pierise ()rice urma de ceata, un tub metalic culcat alaturi, pe piatra, un tub albastru, ca o ghiulea uriasa, cu o masi-narie complicate la unul din capete. Ochii lui ramasera neclintiti asupra acestei masinarii, alcatuite dintr-un corp de bronz, cu Levi, robinete si ceasornice, ale caror ace stateau nemiFate, ca si cind timpul s-ar fi oprit in loc, asteptind sa villa din urma toti intirziatii. 5i, dupe o vreme care n-avea cum fi masurata, vazu ca pe tevile aparatului se asaza zapada.

Era zapada adevarata, dar se mira de undo, fiindcd nu cadea nici un fulg si in jur vremea statea impacata. $i totusi zapada crestea intr-una, si se facea mai groasa, piny cc incepu sa alunece si sa cada pe piatrd. Atita era de uimit baiatul, incit sari in picioare, ca sa se dumireasca.

Atunci vazu ca totul in jur se schimbase. Riul nu se mai afla undo it *tiuse, sau poate era inghetat si it acoperise zapada. Intreg tinutul aparea alb, ping in zarea in-departatd. Dar schimbarea cea mai ciudata o suferiserd muntii din preajma... Ionica se freed la ochi, nevenindu-i sa creada. Piscurile for crescusera, ca si cum piatra ar fi fost un urias aluat de cozonac pus sa dospeasca. Spre a le vedea virfurile trebuia sa-ti dai capul pe spate. Iar intre

134

toate se ridica unul, infrico*ator si falnic, strapungind norii si pierzindu-se la inaltimi pe care doar inchipuirea putea sa le urmareasca.

Pe cind se intreba cum se intimplase ciudatenia aceasta, Ionica auzi un glas gros si spart deasupra capului

— Buna ziva, baiatule ! Pe ramura desfrunzita a unui copac descoperi o pasare

neagra.•Statea pasarea acolo, cu ghearele prinse pe creanga plina de gheata, cu penele lucioase, lustruite proaspat, §1 se uita in jos la el, cu o privire neinteleasa ; era in ea curiozitate, si batjocura, si nerabdare — ura ascunsas, dar pe care o puteai banui fara margini.

— Ia to uita ! zise baiatul. Pared te-a cunoa*te ! Tu nu esti corbul din padurea Baneasa ?

- Ba da ! raspunse cu batjOcura pasarea. - ce cauti aici ?... Unde ma aflu ? — La poalele muntilor Himalaia, in Asia ! — Nu se poate ! — Ai sa vezi cind vei incepe urcuul ! - Trebuie sa urc ? — Nu se poate altfel ! — Pina in vIrf ? Aici pasarea incepu sa rida, §i rise croncanind §i batind

din aripile lucioase. -- De ce rizi ? intreba nedumerit si putin su-

.parat baiatul. — Fiindca nimeni n-a ajuns sus ping astazi ! — Am sa ajung eu ? — incearca ! — Dar de ce trebuie sa urc ? Iar rise §i croncani pasarea : — Fiindca asa e in firea omeneasca ! Aici corbul se apleca, tinindu-se cu ghearele de ramura,

si adauga, scazind glasul :

135

- Omul vrea sa le §tie pe toate ! Sa cerceteze ne-cunoscutul si sa-1 afle !

— Si ce gasesti de ris in dorin%a asta ? — Nu rid, ci ma bucur ! croncani pasarea. - De ce ? — Ai sa afli, cind va veni ceasull... Hai, baiete, fa-ti

datoria ! Incearca sa ajungi unde n-au ajuns altii Ionica se -uita cu ciuda la corbul care croncanea pe ra-

mura, apoi ii intoarse spatele §i incepu sa urce povimiwl inzapezit, fara -poteca, avind singura calauza virful ghicit in negurile groase. Urea usor, de parca fi pierdut greutatea, si in afara durerii din oase nu simtea nici o suferinta, dimpotriva, o bucurie care ii inaripa pasii. Dupa un timp auzi un filfiit in aer, §i cind ridica ochii it vazu pe corb, rotin.du-se pe deasupra capului.

- Ce cauti aici ? se rasti baiatul. — Merg cu tine 1 raspunse pasarea. Si incepu sa rida, croncanitor, de iti baga spaima

in oase. - Du-te inapoi, pasare blestemata ! - Cra, era, cra ! croncani corbul. Cine poate sa ma

opreasca ? Acum drumu.1 era mai anevoios, piciorul incepea sa

alunece, §i deodata in fata baiatului se ivi un perete de gheata, mai malt decit zece blocuri cu unsprezece- etaje, puse unul peste altul. La picioarele lui zacea un .morman urias de zapacla, o avalan0 cazuta odata §i alaturi Ionica vazu., cu groaza, ram4ite omene§ti, numai oase §i hirci, albe de ger, inghetate acolo parca de veacuri.

— I-am cunoscut pe toti ! croncani corbul, rotindu-se pe deasupra avalanwi. Haide,. inainte, baiete ! Aici nu mai am ce face !

In peretele de gheata erau sapate scarf, taru0 de fier, intinse cabluri munca indelungata $i- anevoloasa.

136

E usor sa vii la de-a gata ! hirii corbul, vazind ca Ionica incepuse sa urce cu inlcsnire, punind piciorul din treapta in treapta si tinindu-se cu amindoua miinile de cablu.

Nu era greu ca baiatul sa inteleaga cine Meuse treptele acestea. Altii inaintea lui urcaseral nesfirsitul perete de gheata si, ajunsi deasupra lui, cazusera cu o avalansa, in-cit din ei nu mai erau azi decit oasele. Dar moartea for nu fusese zadarnica, fiindca lasasera deschis drum altora...

Pe inserat ajunse sus, unde se intindea un podis de gheata. in marginea lui se vedea scheletul unui cort resturi de pinza fluturind pe barele metalice. Viscolul na- ravas al inaltimilor neumblate smulsese invelisul si-1 du-sese — fisii-fisii — in vazduhul invirtejat cu zapada.

Ionica privi in jur —si merse mai departe. — Nu te opresti ? gifii corbul, batind mai anevoie din

aripi. — Nu ! raspunse baiatul. — Nu esti obosit ? - Ba da ! Dar dacil ma opresc, am sa inghet peste

noapte. - Oricum ai sa ingheti ! ii cobi pasarea. Dar Ionica isi vazu de drum, stiind prea bine ca prostul

obicei al corbului e sa cobeasca — si dorinta lui nu-i alta decit sa te aduca la deznadejde, cum ii spusese caprioara odata.

Gheata, sclipitor de alba, raspindea pe podis destula lumina., ca el sa vada unde pune pasul, deli deasupra noaptea era intunecata.

Dupd o vreme de mers, nemasurata, podi§ul se sfir§i, tar mai departe incepea alt urcu§, o pants ass de piepti§a, incit nu o puteai invinge decit luind--o de-a curmeziwl, in largi zigzaguri.

137

— Mai mergi ? croncani slab corbul, pe la miez cie noapte.

- Dac-am pornit, vreau sa ajung ping la capdt. - N-al ! Mai bine staff si te odihneste. Am

sa te invelesc cu aripile mele si o sa-ti fie cald ca acasa ! La aceste vorbe inima baiatului se inmuie dintr-o data.

I se facuse dor de ai sai, si se temu Ca n-o sa-i mai vada. Citeva clipe sovai, gata sa se intoarca. Pe deasupra, corbul

&idea tircoale, miscindu-si din ce in ce mai greu aripile.

— De ce giiii ? it intreba baiatul. - N-am aer... Hai sa ne intoarcem Ciudat, Ionica nu simtea lipsa aerului, dimpotriva, avea

plaminii mai indestulati ca niciodata. Si, dupa citeva in-. spiratii, ii pieri pe loc orice teams si-si regasi toata vlaga.

— Stai ! croncani corbul, vazindu-1 cum pornea, voinic, mai departe.

Pins in zori Ionica ii auzi gifiielile si croncanitul in spate. 0 data cu lumina zilei, pasarea neagra scoase ul-timul croncanit, moale, fara viata :

- Stai, baiatule ! Vazind ca se ostenea zadarnic, improsca, scrisnind, un

blestem groaznic : — Sa-ngheti acolo, si mama to sa nu stie unde-ti sint

oasele ! Aceste vorbe sinistre stirnira in sufletul lui Ionica alt-

ceva decit voise pasarea. In el se nascu trufia barbateasca de-a invinge toate piedicile si-a ajunge unde dorea, de vreme ce plecase. Laolalta cu trufia, simtea dorinta fier-binte de-a se intoarce acasa, unde ai sai it asteptau cu ne-rabdare si dragoste. Numai ca, unul fara altul, aceste sim-taminte nu puteau sa traiasca.

138

Privi inapoi, vazu cum pasarea cobitoare i hrapareat5 .se ducea in jos, cu aripile inmuiate, planind fard vlagd. Curind o inghitira negurile el porni mai departe.

A*a merse Ionica, fard odihna si Mid sa se hraneasca, de parca avea in el puteri fara capat, respirind uwr, dar pu-nind trudnic pasta, cu inima neobositd, dar durindu-1 din ce in ce mai eau capul, ping ce, spre jumatatea zilei, pe un colt de stinca imbracata in gheata, vazu o altd pasa're, ce-nuie, nu neagra, mai mare decit corbul care ii tot cron-canise in spate. 1i era atita sila de cite auzise, incit vru sa treaca nepasator mai departe. Atunci pasdrea se ridica in picioare, iii deschise larg aripile, care pareau ne-masurate, i, aplecindu-se spre el, it intimpina cu o vorbd neprefacutd, clar semeata :

- Viteazul muntilor iti ureaza bun sosit, viteazule ! — Multumesc pentru urarea frumoasd ! Cine esti to ?

se mira bdiatul. - Vulturul de Iiimalaia ! rdspunse pasdrea. — Si de cc to tii viteaz ? - Fiinded nimeni, in afard de mine, nu ajunge la

inaltimea asta ! — Ma bucur ca to-am intilnit, dacd aka sta treaba !

Pind mai adineaori s-a tinut dupil mine corbul, care n-a facut decit sa gifiie §i sa-mi cobeasca. A, cu tine imi place sa fiu tovara§ ! Hai sa pornim mai departe !

Vulturul scutura din cap : — Nimeni din neamul nostru nu s-a incumetat sa zboare

dincolo do stinca mea ! - Atunci in ce-ti sta vitejia ? - Zbor mai sus decit orice pasdre ! - Viteaz la tine acasa ! - Ei i ? Casa mea este cea mai inaltd 1 — Poate... Dar ca sa fii viteaz inteleg sa-ti dep4eti

inaltimea ! Sa faci mai molt decit indrdznesc altii 1,.

139

- Asta nu se poate ! - Vorbiram degeaba ! zise Ionics, nemultumit ca se

Pasase in§elat de semetia pasarii singuratice. i f§i reincepu urcu§ul, mai anevoios de data aceasta.

Dupd doi pa*i se opri §i intoarse capul. — Spune-mi, ce faci aid ? Pinde§ti vreun drumet cu-

rajos sa cads ? Vulturul i§i legand mindru aripile — Nu maninc pe cei ce cad, niciodata. Hrana mi-o ga-

sesc in vale, vinez proaspata. - Atunci ce cauti la inaltimea asta ? — imi place aerul tare, plac piscurile, §i-mi place

sa privesc in jos abisurile nemasurate ! - Te las cu bine atunci ! Iti doresc priveli§tea cea mai

frumoasa ! Dupd alti citiva pasi, Ionics intoarse iar capul. - Oricum ii zise vulturului o fiinta destul

de simpatica ! Abia noaptea, dupa un urcu care parea lard capat,

pe care it invinse, c4tigind eu truda fiecare pas mai de-parte, catarindu-se prin hornuri de gheata, lasind pra- pastii farA fund in stinga dreapta, in primejdie sa se prabu§easca, ferindu-se de avalame care alunecau huind §i Imbrincind Intreg muntele in pulbere albs, ajunse pe o §a pustie, in bataia viscolului salbatic.

Acolo, pe creasta deschisa, unde nu traia decit vintul nu cre§tea decit gheata, Ionics vazu un tort singuratic, ancorat cu cabluri de otel, care zbirniiau pe tonuri amestecate, nascind la acele inaltimi, goale de cind lumea, o muzica necunoscuta urechii noastre — infricoatoare ca haul §i moartea. Pins la virful Inca neatins de nimeni mai era o etapa ; ea se banuia in noapte, ucigatoare §i ne-masurata.

140

Baiatul se apropie de cortul acela §i isi cauta adapost linga el, sa-si traga putin rasuflarea, sä se odihneasca, fiindca viscolul it dobora din picioare §i-i storcea vlaga.

i cum statea lipit de pinza pe care vintul o facea sa sune ca darabana, auzi induntru inimi omene.ti, opt inimi pare-se, batind ingrijorate. Le auzi cum se aude tictacul ceasului, si abia mai tirziu c1eslusi glasuri.

— Unde or fi innoptind acorn ? zicea unul, in soapta. Urma o pauza, cit zece batai de inima, ritmice si ampli-

ficate, apoi cineva raspunse cu vocea slaba : - Nimeni nu poate sa .5tie ! Dupii ce iar4i se auzira cele opt inimi 135tind in

cadenta, toate laolalta, iar intreba soapta : - Ce truda indelungata ! Oare• au sä ajunga ? Alt glas raspunse : - Daca n-or ajunge ei, o sa incerce altii dintre noi,

fara zdbava. — Nu ! Eu nu mai pot ! Cobor miine dimineata — Dar n-o sa ai liniste toata viata ! Glasul mai slab crescu, $uierind, cu o revolta greu in-

frinata : - de ce ne-arn chinuit sute de oameni ? De ce unii

§i-au dat viata ? De ce trebuie cucerit Everestul ? - Fiindca exista ! Afar5, Ionica inclind din cap ; cuno*tea mai de mult

vorba aceasta, incuviinta cu satisfactie. In colt nu se mai auzird . un timp glasuri. ci doar cele

opt inimi, batind laolalta. Cite una raminea uneori in urma, apoi se grabea sä ci§tige pasul, neingaduinduii sa ramina stinghera la aceste inaltimi unde, mai dovedit ca in orice alta parte, un om nu poate trai falba altul.

Apoi iar zise unul, dupii ce meditase : - Asa, exista multe locuri unde oamenii n-au ajuns

ping astazi ! Fundul necunoscut al oceanelor...

141

— Are sa se cunoasca ! — Antarctica, neumblata, misterioasa. — Va fi exploratd ! — Dar Cosmosul, spatiul nemasurat si fara de capat ? Aici urma tacerca grea a indoielilor, care fac sa sovaie

inma omenoasca. Vuietul viscolului crescu naprasnic, si inauntrul cortului cele opt inimi Isi pierdurd ritmul, tind altfel.

— Si Cosmosul o sa fie cucerit, chiar in anii care ur-meaza ! zise Ionia, de afara, unde era el singur noaptea.

cort inimile se oprira citcva clipe, apoi pornira sa Bata in ritmuri accelerate.

- Cine-a vorbit ? — Nu *tiu. — Dar am auzit limpede ! Nadajduiesc sa nu am halu-

cinatii... Ei bine, as vrea sa stiu de ce trebuie cucerit si Cosmosul, dupa atitea altele ?

- Fiindca cxista ! raspunse Ionicd, ridicind glasul. Si nu mai zabovi, socotind di se odihnise de ajuns *i ca

era destul de lunga calea ramasa. Urcu*ul de-aici Inainte se arata mai greu decit toate, pierdut in bezna si rascolit de viscolul care lua de jos ping *i gheata, rozind-o cum apele rod piatra, dar neasemuit mai repede *i mai vajnic. Fiindca o vedeai cum se toce*te *i se duce in prapastii, pulverizata, unde poate se inchega iarasi, ca sa fie rasa in pulberi inca o data.

Pe alocuri, Ionica intilnea trcpte, dovada ca urcau alai oameni, in fata, dupa cum si aflase de la cei ale caror inimi bateau laolalta. Ciudat insa, oricit de anevoios era povirnisul de gheat.st, oricit it smucea vintul salbatic, urea usor, din treapta in treapta, simtea in inima si in creier, razbatind acolo, pe cai neintelese in clipa aceasta, tot greul

142

indurat de ceilalti — citi ajunseserd. pe aici, sau doar in-cercasera...

.A$a merse baiatul toata noaptea, intr-o bezna atit de deplina, ca nu se vedea nici macar pe el insusi, de-ar fi putut sa se creada disparut, data n-ar fi avut cuno$tinta de sine prin celelalte simturi, in afara vedcrii. Cind veni ziva, ca doar trebuia sa vina, de vreme ce parnintul se rotea inca, spre a-$i ardta fetele pe rind soarelui, nu se facu mai multi lumina. ,Mergea drumetul prin nori $i vedea cum din ei se na$to zapada, acolo, pe loc, ca intr-un laborator al ninsorilor, in fulgi grei, feluriti ca forma si de toate marimile, atita zapada ea nu $tiai unde-ar putea sa incapa, oricit ar fi lost cerul de inalt $i lumea de mare.

Apoi, spre amiaza zilei, zari cloud mogildete in fata, doi oameni se vadird indata, mergind unul dupa altul. Mer-geau trudnic, ridicind piciorul de parca ar fi atirna,t de el tone de gheata, $i se opreau la tot pasul. Erau doi, dar nu puteai $ti daca nu-i decit unul, fiecare din ei putind sa fie umbra credincioasa a celuilalt.

Ionica ramase in urma lor, la o depiirtare cuviincioasa, gindind dreptul for sa ajunga primii, daca plecasera mai devrcme $i urcau a$a anevoie. Ba chiar ii era ru$ine de u$urinta cu care el facea zece pa$i., iar ei, in acest timp, numai unul.

Cit se straduiau oamenii aceia, Ionica simtea acuma mai viu, fiindca ii avea in laird $i iard$i se raspindi in fiinta lui truda for nemasurata. Apoi oamenii se oprira, $i in aceea$i elipa bdiatul simti ca urcu$ul se terminase. Se of la pe cel mai iii alt pisc al lumii, $i pared tot nu-i venea sa creada.

Nu se vedea nimic in jur, decit hauri prin care norii, fugariti de viscol, $i ei fugarindu-se unul pe altul se sfisiau, gemind, in colturile de piatrd. Doar o data it zari pe vultur, stind maiestuos pe stinca lui inghetatd, $i in

143

alts clipa parc-a it ghici pe corb, mult mai jos, croncanind nemul%umit pe o ramura.

Cel doi oameni se imbrat4au, despartiti insa de imbra-camintea groasa §i de feluritele poveri care ii tineau la distanta. Pe fata aveau ma§ti cu geamurile inghetate, incit abia puteau sa se vada. Dar, desigur, ,i§i vorbeau §i se ve-deau cu inimile, fiindca si Ionica ii vedea §i-i auzea pe aceste cai tainice.

— Am ajuns ! zise inima primului, cel mai inalt,- batind sa se sparga.

— Am ajuns ! raspunse inima celuilalt. Ionica se apropie de ei, fara teama ; erau oameni vii,

deci nu puteau vada, Dar la primii lui pc”i ei se in- toarsera, amindoi deodata.

— Cine to ? intreba unul. Baiatul pall. — Ma vedeti ? — De ce sa nu to vedem ?

-

Fiindca pe mine nu ma vad decit oamenii care nu mai sint in viata.

-

Poate ca. §i not sintem mai aproape de moarte decit de viata !

— Ba nu ! protests baiatul. Sinteti mai vii decit s-ar putea crede fara o judecata temeinica a faptei voastre ! Dar inteleg de ce ma vedeti : fiindca, desigur, de la inal-timea asta vezi altfel. Totdeauna vede mai bine cel care-i mai sus decit altii !

— In orice caz zise cel mai malt, privindu-1 banuitor dintr-o parte — nol am ajuns primii ! Sa nu vii cu pre-tentii vreodata !

dupd aceste cuvinte infipse repede, in gheata ne-;umblata a piscului, steagul britanic.

Intre timp, omul celalalt, mai marunt, Ingenunchease §i scobea gheata cu un cutit. Cind adincitura atinse vreo doua

144

palme, desprinse de la briu, o legaturica, o desfacu, 1u5 din ea citeva boabe de griu §i le ingropa in gheata care n-avea sa se topeasca niciodata.

— Ce face ? intreba Ionics. — Aduce ofrande lui Buda, dumnezeul lui ! Omul mai sound ramasese in genunchi, cu fruntea ple-

cata, fara sa is seama la ce se petrece in jur.

-

Acum ce face ? dori sa afle baiatul. — Se maga §i se inching ! Tu nu te inchini nimanui ?

-

Ba da ! — Cui — Voila azi, miine altora ! Oamenilor nebiruiti ! Ca §i cum ar fi vrut sa recunoasca §i sa intareasca spu-

sele baiatului, viscolul, domolit o vreme, reizbucni din-tr-o data, izbind crestele cu pieptul lui uria§, imbracat

armura de gheata. Lui Jonica i se paru ca intreg mun-tele se clatina, huind in adincurile lui neumblate §i ras-pindind in vai trosnete care se duceau din perete in perete, rasfringindu-se, intilnindu-se §i ciocnindu-se cu tele, noi, fara capat, ceea ce dadea na§tere unui scri§net peste putinta sa-1 indure urechea omeneasca.

Baiatul i§i prinse capul in miini, aparindu-se, cu teama ea vuietul putea sa-i farimiteze teasta. Dar toti trei aflati acolo ramineau in picioare, decit ca fiecare clipa de in-tirziere smulgea din ei vlaga.

— Sa ne grabim ! zise un glas. Altfel se terming oxi-genul, si aici ne ramin oasele !

— Haide, baiete ! veni prin viscol alt glas. N-o sa mai ai oxigen, §i te ingroapa zapada !

Ionica incepu sa se clatine. — Oxigen ! Oxigen ! se auzeau glasurile. Oamenii coborau, se pierdeau in nori de ninsoare

deasa.

145

N-am nevoie de oxigen !... Luati-1 voi, luati-1 ! striga bdiatul, istovit dintr-o dath.

Pesemne abia arum se revdrsa in el oboseala urcn invins pe nerdsuflate.

Glasurile oamenilor se auzeau din ce in ce mai departe, mai jos, din ce in ce mai slabe :

— Oxigen !... Oxigen !... Oxigen !... Pc urma nu mai auzi nimic, nici glasurile, nici visco-

lul, nici trosnetele muntelui care continua sd se clatine. Peste toate se Wernu o linite inghetatd, bdiatul in- cepu sa cadd. Cadea Ins cum n-a cdzut nici un om vreo-data, cadea nu in jos, ci in sus, ducindu-se in spatiu. Si cit ai clipi se pomeni inconjurat de a§tri.

rice cadere are un capat izbitura, mai blinds sau mai dureroasa, pe accea0 masura cu distanta

strabatuta in spatiu, dupa legile grovitatiei §i ale accele-ratiei...

Cind ei5ti mic si cazi din pat, noaptea, te ridica o mina ingrijorata :

— Te-ai lovit, dragul mamei ? Cind cazi din porn, mai tirziu, §i ramii din fericire agatat

intr-o ramura uscata, rupindu-ti doar rtadragii, to cearta tats :

— Si nu mai faci aa altadata ! Cind cazi de pe acoperi*, poti sa-ti rupi piciorul Si te

doare groznic... Dar ce sa caute copilur curninte pc aco-peri§ul casci ?

Poate erau ore, sau zile de cind cadea Ionics, invirtin-du-se cind pe o parte, cind pe alta, cu capul in jos uneori, alteori cu picioarele, vazind cind soarele, cind luna, cind pamintul pe care pared se deslwau muntii Himalaia, lo-cul de uncle plecase...

Izbitura trebuie sa fi fost strwica, §i cu toate astea n-o simti, ca §i cind ar fi avut trupul de vats §i ar fi cazut intr-o plasa elastics.

totu.5i era un corp dur, un astru mai altfel, .alcatuit nu din mineralele brute ale a§trilor, ci din otelul cel mai tare si mai calit, si nu dintr-o singura bucata, ci din tablii, rotunjite §i sudate pe forma unei sfere, cum poate sa dese-

147

neze numai compasul. Cu insusiri neobisnuite nici la meta-- lele cele mai maleabile, otelul se adinci, luind forma trupu-lui Care venea din spatiu. Numaidecit, deasupra acestuia, imobilizat astfel, se revarsa plastic otelul din margini, al-catuind o noua earcasa... Atunci, totul fiind gata, vechiul perete se topi, fara sa curga si fara sa dogoreasca — si Ionica se pomeni teak induntrul ciudatului astru...

Totul era ciudat, de altfel, si de neinteles mintii fara imaginatie ; fiindca prima descoperire pe care o faeu iatul, dupa ce clipi sa se dezmeticeasca, fu un om, un om viu si adevarat, adica un om in carne si oase, dtesi inves-mintat ca scafandrii.

Omul sedea pe un scaun, pe un fotoliu cu linii compli-cate si confortabile, avind la indemina pirghii ncnumarate, iar in jur cadrane de toate formele si altfel de aparate, poste putinta sa le urmaresti pe toate deodata.

Desi dezmeticit pe deplin, Ionica nu putea sa-si dea seama unde-i podeaua si unde-i tavanul acestei °dal sferice, care zbura in spatiu, flindca el plutea nemiscat la mijloc, neavind atingere cu nimic din preajma. Nu putea sa spuna data omul era mai jos sau mai sus deceit el ; dar oricum

ar fi fost deasupra, sau dedesubt, sau intr-o parte — it vedea cam la un metru distanta,' deci destul de aproape ca sa-i desluseasca limpede chipul sub casca lui sca- fandru.

- Unde ma aflu ? fu prima intrebare pe care o puse baiatul.

Fara sa se mire de ivirea lui atit de neasteptata, si fara sa para suparat fiindca la urma-urmei nimanui nu-i place sa-i intre oaspeti in casa fara sa se vesteasca — omul isi roti capul, aratindu-si ochii limpezi si fata prietenoasa.

— In Cosmos ! raspunse el, modest, rand ar fi avut toate motivele sa se fuduleasca.

148

— In Cosmos ? Numai pe-aici nu fusesem... Dar staff 3 nu visez ? Esti un am viu ?

— Daca ai vreo indoiala, iata aid aparatele care Imi in-registreaza mersul inimii si respiratia I

— Strasnic ! vezi ? — Cu cea mai mare claritate ! — Da... murmurs baiatul. indeobste pint nevazut... Dar

is inaltimea asta !... Si esti de pe planeta noastra — de pe pamint vreau sa zic ?

— Desigur ! Cu aceste cuvinte cosmonautul arata in fata sa, pus pe

un suport de argint, printre aparate, un stegulet rosu,, cu secera ciocanul intr-o margine — simbol care lui Ionics ii era cunoscut, dupa cum ii era cunoscut steagul.

— Strasnic ! exelama el Inca o data. 51 cum te cheama ? Intrebarea 11 facu pe cosmonaut sä se Imbujoreze de

sfiala, sub casca. — Numele meu ai sa-1 afli end te intorci pe pamint. — De ce nu vrei sa mi-1 spui scum ? — S-ar cuveni oare sa Tostesc numele meu aici, cind cei

care mi-au pregatit zborul shit mii miff ? Baiatul cazu pe ginduri... Erau mii mii de oameni,

intr-adevar, cei care pregatisera zborul acesta, mii de oa- meni de astazi, mii din secole indepartate, adunati laolalta, toti care visasera, nazuisera, se luptasera sa se inalte in aer sa cucereasca spatiul. Se multumisera oa-menii la inceput sa zboare ca pasarile, iar azi zburau, in afara gravitatiei, dupa legile astrilor. Miff mii gindisera cum sa fie alcatuita ma§inaria aceasta, alte mii cautasera mijloacele sä fie lansata, altii descoperisera instrumentele care sa o conduca pe orbita ei aproape abstracts. 51 dupa ,ce atItia o gindisera, alte §i mii lucrasera in laboratoare, In uzine, in fabrici, s-o Infliptuiasca. Chiar §i-n clipa de flap, cind biruinta se vadea Intreaga, alte mii si mu de °ad.

149

meni, in fata aparatelor, in centrala de conducere — de- sigur gigantica vegheau ca zborul sa decurga cu bine pins la capat...

Toti ace§tia insa erau foarte departe, incit inchipuirea baiatului inceta deodatd sa-i mai vada ca pe *te fiinte adevarate — §i it cuprinse nelini§tea izolarii lui defini-tive in .spatiul fard viata. Era aici, cu el, un singur om, inlocuind lumea intreaga de uncle plecase 1 Ionica facu o sfortare stapineasca teama §i se adresd celui ce ii raminea unicul tovard§ :

— 0 sa ne mai intoarcem ? — Cu siguranta, §i exact in clipa prevazutd prin calcule ! - N-o sa se intimple nimic cu not ? Oamenii au sa ne

recunoasca ? - Conditiile zborului in Cosmos au fost indelung stu-

diate ; n-o sa se schimbe nimic in structura noastra, nici nici sufleteascd. Ne vom intoarce, deci, teferi, §i

oamenii se vor bucura sa ne vadd ! — Dar ei sint aka de departe ! Poate au §i uitat de exis-

terAa nuastra ! Cosmonautul incepu sa rida, dovedind ca nu lua in se-

rios teama bdiatului. — Deci, nu ti-e fried ? intreba acesta.

De loc ! — Nu to sin* singur ? — Cum as putea sa ma simt singur ? Milioane de oameni,

chiar cei care ar trebui sa cloarma acum, fiindca la ei e noapte, vegheaza cu gindul aici, a5teptind tirile despre zbor, transmise prin radio. far eu le percep gindul, ii vad in imensa for colectivitate §i mi se pare ca, o data cu mine, zboara omenirea intreaga !

Multi putere are cuvintul cind izbutete sa aprindd in-chipuirea, ca pe o flacard luminoasd ! Nu-i trebui mai mult baiatului, ca sa alba pe de-a-ntregul imaginea plane-

150

tei noastre, impinzite de luminite, milioane de lampi aprinse in noapte si linga fiecare stind un om, cu pumnii amortiti de ineordare, cu respiratia acceleratd, cu inima arzind ca filamentul becului de la capul patului. Trecindu-i spaima de singuratate, ideea Ca toata omenirea statea acum treaza ii dadea lui Ionicd, mai limpede decit zborul insusi, caruia ii era martor, simtamintul unei biru-inte miraculoase...

Dar el cu ce drept se afla aici ?... Bdiatul isi Buse mina la timpla — (bed se mai gindea mult, putea sa-1 apuce si durerea de cap, sa si ameteasca. Spre reveni, se uita in jur, ca sa-si gaseasca locul in realitatea invecinatd.

Ciudata treaba ! Un loc propriu-zis nu putea sail .gd-seasca ; plu tea pared in vid, ea in clipa cind se pomenise aici, in acelasi loc, in mijlocul cabinei etanse.

— Ai putea sa ma ldmuresti de ce stau asa, fare nici un reazim, ca un duh ? it intreba el pe omul care-i era gazda.

- Fiindca ne afldm in afara zonei de gravitatie a pa- mintului, uncle iti pierzi greutatea.

— A, stir i ! Sintem in imponderabilitate. - Acum lase-ma putin ! zise cosmonautul. Trebuie sa

transmit un mesaj Americii ! Apasa pe un buton, invirti un miner, se uita la un ca-

dran in care prinse sa clipeasca o lumina albastra si incepu sa vorbeasca in microfon, putin intimidat, si cu multa gravitate...

Pe urma inchise aparatele si se adresa insotitorului sau : — E mai usor sa vorbesti cu oamenii cind ii ai in fata.

Dace nu-i vad, pared nu-mi and nici glasul. — Eu 1-am auzit. Va sa zica, acum sintem deasupra

Americii ! — Am §i trecut de ea. Zburam peste Atlantic ! Uitd-te

pe fereastra !

151

Fusesera prea multe deodata abia acum descoperi fe-reastra, si pin ea vazu spatiul, albastru, iar foarte departe pamintut rotund, cu oceanul ca o pats de cerneala, intre continentele cenusii, cu mari dire rosietice si verzui. Ar fi semanat cu globul terestru, de la scoala; dar nu era colorat rasa viu, si ii lipseau meridianele care sa-1 imparts, ca pe un harbuz, in .felii.

— Nu se vad vapoare ! observa Ionics, destul de dez-am'agit. De oameni nici nu mai spun !

— Ei insa ma vad pe-mine, zise cosmorrautul, aratind in data sa obiectivul celulei de televizor..

- Te vad tot timpul ? - Bineinteles ! — Asta-i destul de neplacut ! Ce faci daca-ti vine sa

cast ? Nici Dakar nu-ti poti duce mina la gura ! — Ca sa-ti spun drept, nu-mi vine sa cases An prea

multe de facut.:. Stai putin ! Trebuie sa transmit un me-s saj popoarelor din Africa !

— Am si ajuns ? Dupa ce mesajul se terming si coasta Africii ramase in

urma, Ionics relua, mai timid : — Pot sa viu linga tine ? — Nu ! — Te incurc ? — Nu ma incurci, dar apari la televizor, si n-am voie sa

iau pasageri clandestini. - Asa e ! Am sa stau mai pitit. Nu vroau sa ai incurc5-

turi cu cei de pe pamint. - A.teapta ! Trebuie sa salut popoarele Indiei ! - Grozav de repede mergem. ! se minuna baiatul. India

i cind to gindesti ca pe-aici misund elefantii, nici nu-ti vine sa crezi ! Uncle sa incapa pe bucatica asta de pamint ?

Intre o intrebare si un raspuns rarninea in urma cite un ocean sau un continent_

152

Pe urma se facu noapte, soarele apuse fulgerator, mei bine zis se prabu§i, in afara legilor lui, pierzindu-se din-colo de pamint, iar pamintul se umbri, trist, pares parasit. Nu se vedeau lumini%ele acelea, nu... Ionics se simti putin cam dezamagit ; mai adineaori prea daduse frlu liter ima- gina. tiei ! totu*i oamenii stateau de veghe altfel, nu se putea — dar cum sa zare*ti ni§te luminite a§a de in-departate ?

Noroc ca soarele nu pierise, nu-1 spulberaise nisi un ca- taclism ; rasari curind 1a celalalt orizont un altfel de rasarit decit pe pamint o explozie de flacari care te-ai fi a§teptat sa incendieze toata Intinderea unei galaxii...

Cit batea de tare inima lui Ionics avea sa-0 dea el seama mult mai tirziu. Acum baiatul privea, fascinat in-cremenit. Toate erau uluitoare, toate se petreceau fulge-rator, greu sa le Inregistreze i sa be judece o minte de-prinsa cu mi§carea, wzata a§a de milenii, a batrinului pamint ! Aici noaptea Linea mai pu%in de o ors, daca 0 masurai de dupa crepuscul pins Inaintea zorilor. Cind sa adormi, rind sa to trezesti ? mai era loc pentru un vis in acest rastimp ?... Nu raminea decit sa visezi cu ochii deschi§i !...

Cind erau a doua oars deasupra Atlanticului, dupa ce lasasera Inca o data in urmA America, Ionics dori sa afle un amanunt. foarte important pentru el :

— 0 sa vedem Romania ? — Nu-i in drumul meu. AtIt de tare se amari baiatul, incit cosmonautul se raz-

gindi : — Am sa-ti fac un hatir ! Vorbi ceva in cases, aka de repede, ca nu-1 puteai ur-

mad ; desigur, cerea permisiunea celor de pe pamint sa schimbe drumul prevazut, i totul trebuia manevrat la iuteala : nu era time. Ping sa mite pirghii, sa urmareasca

153

miscarea indicatoarelor pe cadranele din jur, coasts Euro-pei aparu dedesubt.

- Priveste ! zise cosmonautul. Mergem in lungul Du-narii ! Aici trebuie sa fie Viena, aid Buclapesta ; Belgradul e rnai in dreapta. Acum vine Bucurestiul ! Fii atent !

Tonica privi, cu ochii mari, lipiti de geamul rotund. - Crezi c-ai putea sa-mi arati casa noastra ? Stau in

Giulesti... E un bloc nou, galben, cu balcoane si cu multe ferestre...

— Prea tirziu ! raspunse cosmo.nautul, care intre timp transmisese un mesaj de salut poporului roman. Am trecut de Bucuresti !

— Nu se poate ! Vad case si blocuri dedesubt ! - Sintem deasupra Moscovei ! — Asa repede am ajuns ? — Am si trecut. Acum zburam deasupra Siberiei... Ionica isi duse. mina la cap, si se schimba la fats ; tova-

rasul sau it privi ingrijorat — Nu to simti bine ? — -Ma doare putin capul. Cred ca am ametit de cind

ne invirtim... Da, it durea capul, insa mai era si altceva, o tristete care

i se vedea in ochii incetosati. — De ce ma amagesti ? zise el, cu multa amaraciune in

glas. Stii bine ca, in mod obisnuit, nu poti sa vezi nimic pe pamint de la inaltimea asta ! Tu vezi ceva ?

— Nu ; dar datorita calculelor stiu in once clips unde ma aflu.

— Atunci cum Ili explici ca eu vad toate amanuntele, muntii, fluviile, orasele — ping si casele ?

Cosmonautul paru incurcat : - Poate ai ochi mai buni decit ceilalti oameni ! — Tar ma amagesti ! Nu vad cu ochii, ci cu inchipuirea !

$tii ce inseamna asta ?... inseamna ca visez ! Da, visez. §i

154

cind am sa ma trezesc am 0-, fiu .dezamagit ca zborul meu in Cosmos n-a fost o realitate !

.ceva, vorbi atunci omul de sub casca, preocupat cu multi seriozitate de framintarea baiatului. Viseazd mai departe ! AStazi zbor eu, si tu ma vezi in vis, miine ai sa zbori tu, si-au sa te viseze altii.

Ionica se inviord pe data. — Asa are sa fie. Ai multumesc pentru zborul de

astazi !... i pentru ca m-ai facut sa crud in zborul meu de miine !

- Ei, dar ce ne facem ? relud cosmonautul, Cu- ochii la aparate. Dupd ,doud rotatii cu aterizez. Va trebui sa cobori indata !

- Unde sintem acum ? — La Vladivostok. - inchipuie-ti ca it si vad ! Po%i sa ma larisezi la Bucu-

resti ? - Nu-i prea usor ! - Ei ! In vis orice se poatel — Bine... Am sa calculez clipa cind trebuie sa cobori. Cosmonautul deschisc niste tabele cu diagrame, cifre si

feluriti indici, care alckuiau un paienjenis, apasa pe cla-pele unui aparat aflat in stinga sa, invirti un miner

aparatul. prinse sa zumzaie si citeva cape rnai tirziu. acul de pe cadran incepu sa oscileze, ping se opri intr-un punct. Alaturi se afla un cronometru, cu diametrul a:;;a de mare, inch puteai sa vezi secundarul, subtire ca un fir de paia.njeu si lung de o schioapa, sarind din zecime in ze-cime de secunda, ceea ce indeobste percepe greu ochiul ome.nesc.

— La ora zece, dourt minute, treizeci si cinci de secunde, precis, trebuie sa cobori I zise omul, dupa ce masina de cal-culat ii furniza aceste date. Mai ai cinci minute. Incepi sa te pregdtesti !

155

- Numai cinci minute ? Si fi vrut sa te intreb atitea Unde sintem acum ?

—De cc sa-ti mai spun ? Pin4 sa termin ajungem in alts parte.

— e ! recunoscu baiatul, cam ametit. Dar. am sa te rag ceva : dupd ce ajungi la Moscova, vino §i la Bucure§ti ! o sa-%i facem o primire foarte frumoasa I

— Am sa yin cu placere, numai ca- e destul de greu ! - De ce ? - E cam departe !... Cit cosmonautul spusese aceste vorbe, zburasera de dea-

supra Londrei pins La Paris. — Acum fii gata ! ad'augL-i el. Deschide dulapul din

dreapta si is o para§uta. Maul ii indeplini porunca. — Dar asta-i un cearceaf ! Si e ud - invele§te-te in el ! Altfel, rind intri in atmosfera, fre-

carea cu aerul o s5 te arda ! — para*uta unde-i ? - Cearceaful se transforms de la sine in para5uta, la

momentul potrivit. — E foarte ud ! i mi-e groaznic de frig ! zise

— In curind o sa-ti fie cald ! Pregate§te-te ! Cosmonautuil ridica bratul §i ramase cu ochiul pe acul

cronometrului, care sarea ca un purice, din liniuta in liniut5.

— Cind fac semn, te arunci ! Nu Intirzia nisi o frac-tiune cte socunda !

— Mai voiam sa-ti spun... - Acum, atentiune... Sari ! — Am uitat sa te intreb ceva... - Sari imediat ! — S5 vezi...

156.

- Nu-i timp !... In zapaceala acestor clipe, Ionica nici nu mai *tia ce

voise sa Intrebe... Supunindu-se comenzii, trecu prin pe-retele de otel, care se plie pe forma lui, intocmai ca la venire, si la fel de usor. inainte ca inveli§ul sa creasca la loc, mai auzi glasul cosmonautului, destul de nelini§tit :

— Ai intirziat cloud secunde §i noud zecimi ! Ce-ai facut ? !... N-ai sa mai aterizezi la Bucure§ti !

— Dar undue ? intreba Ionia Raspunsul nu-1 mai auzi. Acum era in spatiu, invelit in

oearceaful ud, care se facuse scortos, dindu-i o senzatie foarte neplacuta : pe de o parte cald, pe de alta frig. $i viizu din nou, iritocmai ca la venire, ca in loc sa cadd, urea, fiinded simtea in tot trupul truda invinse, numai ca nu urea In sus, ci in jos. Pamintul se rotea dedesubt, luminat de soare Des14 limpede cum planeta, ro- tunda., putin turtita la cei doi poli, se invirtea, in timp ce soarele statea pe loc in chip de nedezmintit.

Vazu pe pamint oceanele si continentele, umbrindu-se treptat, de la rasarit care apus. Pe masura ce inainta in vazduh, i se parea ca pamintul se apropie de soare, rni-eindu-se lin ; pe urma se dumeri ca ii vedea mereu din alt unghi, ping ce, la un timp, planeta noastra acoperi soarele pe deplin, §i in jur se facu intuneric adinc. Abia atunci descoperi Luna in spatele sau, raspindind straluciri reci, aurii. indata se ivird si stelele de jur imprejur, cli-pind intre ele §i poate vorbind, fiindca se auzea un %iuit neintrerupt, ca o susoteald de glasuri subtiri.

Temindu-se ca va ajunge mult prea departe de locul dorit, Ionica se stradui sa se abata spre acea parte care, de pe pdmint, s-ar fi chemat apus, inotind in Cosmos ca in-tro apa (Ind tie dai la fund, §i numai cind crezu ca isi ci§tigase spatiul pierdut se lini§ti.

157

Din cind in cind ,urechea lui prindea cite o pocnitura §1 un hiriit. alto on biziituri, crimpeie de muzica si glasuri in felurite limbi ; atunci intelese ca strabatea valul de unde al emisiunilor radiofonice de pe pamint. Ii parea rau ca nu intelegea toate acele limbi, fiindca ar fi putut sa afle ulti-mele stiri. Dar iata ea, pe negindite, in ureche ii ajunse grai cunoscut :

— Dragi copii... Sunetele se cam invalm4eau, alte graiuri rAzbilteau

piste cel dintii, astfel ca nu prindea decit crimpeie in limba lui :

— Si atunci mowl ii spuse babel_ imparatul se minie... Baba-Cloanta isi arata dintii stirbi... *i el crestea, crestea, crestea intr-o zi cit altii crest intr-un an... Dar nisi zmeul nu se ldsa mai prejos... i atunci, mosul ii spuse babel_ Si baba ii spuse mosului... imparatul se bucura foarte mult... Si mogul ii spuse babei : ,,Baba, stiff ce m-am gindit eu ?"...

lonica incepu sa caste si adormi, in timp ce glasul sub-tirel si suav trecea prin vazduh, zicind :

- Noapte bull il, copii !... Noapte bun5, copii !...

Din acest somn de neinvins care it coplesise, Ionics se trezi gemind. Ii ardea trupul, si cearceaful scor-

tos se usca sfiriind. Parcd un fier de calcat, Incins ping la rosu, il netezea pe trupul lui, Auzea un suier neintrerupt — ca de viscol ai fi putut sa spui — si, intr-aclevar, era un fel de viscol In jur, dar nu viscolul iernii, care iti in-gheata inima, ci o rabufnire incinsd, navalind ca din-tr-un cuptor urias, o naprasnica navala de vint impletit cu smite de foc ruginiu. Oricit de mare era suferinta si spaima acestei treziri, Ionics isi dddu seama ca intrase de mult in atmosfera, si caldura ucigatoare lua nastere din frecarea aerului cu cearceaful care ii invelea, trupul, spre norocul lui. Fiindca tesatura ciudata avea insusirea sa nu arda, altfel de mult s-ar fi facut scrum ; ba inca it apara si pe el indestul, dovada di raminea viu. ...

Baiatul socoti ca, dupa o asemenea calatorie, e dator s5 infrunte barbateste acest moment nepldcut, si strinse din dinti. Frigea rau, dar nu mai avea mult. Pamintul se apro-piase acum ; dacd nu 1-ar fi va"zut limpede cit era de ro-tund, 1-ar fi luat drept un talger bombat, ca un scut.

Se Intindea o mare albastra dedesubtp si in mijlocul ei o fisie de pa- mint, avind forma unei cizme cu tocul cam ascutit. 0 insula — in virf — parea un pietroi caruia cizma se pregatea sa-i dea vint. Ionics recunoscu peninsula Ita-liei, ceea ce dovedea ca el cistigase spa%iul in sensul dorit, dar Inotase prea mult spre apus. Acum, fiind tirziu sa

159

mai schimbe din drum, se bucura ca, deli nu ajungea la Bucure§ti, cel putin nu nimerise la pol, sau intr-un loc cu totul necunoscut.

Peninsula se marea intre timp, mincind din mare cite un pie, pins eind apa inspre rasarit disparu. Baiatul iii dadea seama ca ateriza in Italia, pe coasta ei de apus. Apoi deslu§i mun%i, un riu care mergea de la miazanoapte catre, miazazi,

pe malurile lui un ora§ luminat viu de soare ce putea fi decit Roma ? — cu cupole sticlind...

aceea*i clips, fara dea seama cum, cearceaful se desfa§ura de pe trup, ramase In urma, se lati, se umfla, §i nw-naidecit Ionics simti o smucitura care 11 ameti putin. Indata dupa aceea viteza scazu, aerul se racori i incepu sä-1 mingiie blind. rind se dezmetici, vazu o impletire de sfori, de care nisi macar nu tiuse pind acum, trecin-du-i peste piept, pe sub subsuori, §i sfirindiu-se in mar-ginile cearceafului, de jur imprejur. Era o para§uta — ceea ce puteai sa vezi §i 'impede, §i numaidecit.

Mersul spre pamint decurgea acum lin, nici nu mai tinu mult. In mijlocul ora§ului se. desena un cerc, ca o arena de circ, i Ionics se indrepta drept catre mijlocul lui, ca cind ar fi tintit. Ar fi putut prea bine sä fie un teatru in aer liber, fiindca ineepea sa se deslu*easca un fel de seena, far in fata ei band cu oameni multi...

i pind sa se dumireascii pe deplin, §i pind sa: se diezme-ticeasca, se pomeni cazind drept pe o banes de marm-ura, intre doi in§i foarte ursUzi, care nici nu bagara de seama venirea lui.

In schimb, altul aflat in fata, un batrin voinic, cu obra-zul desenat in linii apasate, cu o barbs alba, cam rara, latita in fuioare pe piept, fard sag acopere pe d'eplin cola-nul scinteietor de la git, de care atirna un crucifix de ar-gint, intoarse capul, privind curios cum Ionics isi impa-

160

turea parawta cu grabs, ca sa nu-i supere pe cei doi vecini a.a de ursuzi.

— Asta-i o parapta ! exclama, foarte tulburat, batrinul din fats,

Avea parul alb de tot, ple§uv deasupra unei frunti late, dar in parti mai bogat, cazindu-i peste urechi §i ameste-cindu-se cu barba. Ochii lui aratau o tristete veche, de mult limpacata, ca zimbetul impietrit in coltul gurii, parca de veacuri.

— Ai coborit teafar ? relua el, insufletindu-se, cu o noua pe fats.

— Dupa cum vezi ! — Bu am desenat de mult o parawta, aproape ca asta,

numai ca n-am apucat s-o fac niciodata. — Dar cin.e to ? intreba — Leonardo ! — Da Vinci ? Tu ai pictat-o pe Mona Lisa ! — Intre altele ! raspunse batrinul, infoindu-% barba. — Bine ca to-am intilnit ! Tare vroiam sa to intreb : de

ce are Mona Lisa zimbetul strimb ? Batrinul ridica din umeri : — Nu-mi aduc aminte ; tabloul nu mai e de mult la

mine. Zimbetul strimb spui ? — Da ; un zimbet foarte ciudat. — Nu se poate ! Am lucrat patru ani la el ; am pus mai

multi osteneala clecit pentru altele. Iti inchipui ca altfel nu puteam sa dau och.ii cu seniorul del Giocondo, sotul aceiei doamne din nob' 'mea Malta.

— Ba da ! starui baiatul. Pot sä jur, fiindca de parerea mea este o lume intreagA !

fata acestei afirmatii, batrinul nu mai avea ce face. Ada o fi, data zici ! Dar habar n-am avut

- Nu-i facut inadins ? — Nuu !... inseamna ca am greit

161

Lui Ionica nu-i prea venea sa creadd intr-o asemenea afirmatie, dar ca sa mai staruie ar fi insemnat sa se arate rau crescut. Deci, lasindu-1 pe Leonardo deocamdata, so- coti cuviincios sa spuna o vorba celorlalti se intoarse mai intii spre acela din dreapta.

Era si el tot batrin, cu parul alb scdpindu-i de sub tichia neagra, cu ochii adumbriti, cu gura crispata, cu multe semne de amaraciune pe fata. Omul, absent la cite se petreceau in stinga dreapta, mesterea ceva la o busola strdveche, in cutie de lemn, mincata de cari — asa de mare, ca abia o putea tine pe amindoi genunchii, de sub care poi.- neau carimbii unor cizme grosolane si unsuroase. Atit dupd acest instrument, cit, mai ales, dupd mirrostil vesminte-lot- sale, duhnind a catran si paste sarat, Ionica iflelese ca vecinul din dreapta era marinar.

— Build ziva zise, cercetindu-1 cu multi mirage. Esti navigator,. dupa cite pot sa-mi dau seama. Ce cauti pe uscat ? Unde-i corabia to ? • Omul rise amar : • - Corabiile mele ?... De mult mi s-au inecat ! - Cine esti tu, dar ? — Cristofor Columb mi se spuneba ! Tonica icni §i facu ochii magi : - Chiar vestitul navigator ? Cel care-a descoperit

America ? In loc sa raspunda, vecinul scoase din buzunar o tigara

cit toate zilele, o aprinse si incepu sa pufaie, invelindu-se in nori alba§tri de fum. Abia pe urma zise, scirbit, aratincl tigara :

— Am descoperit-o, dar uite cu ce m-am ales ! Oricit era el de ursuz, vecinul, Ionica it sorbea din ochi,

fermecat : . — Nici nu-mi vine sa erect ca e§ti tu !... Ce cauti aid ?

Sint martor.

162

— Martorul cui — Al lui Ptolomeu. Baiatul clatina din cap ; poate navigatorul isi batea joc

de el, altfel ce-ar fi putut sa inteleaga din vorbele acestea fara noima si cam nesarate ? Pina una, alta, gasi potrivit sa-1 lase in pace, si se intoarse spre vecinul celalalt.

Tot batrin si el si, dupa infatisare, dupa mirosul de peste sarat si catran — tot marinar. Era un om slab, cu obrajii supti, cu mustata neagra, cu ochii dusi in fundul capului, intristati. Intreg chipul lui arata nemultumirea si sufe-rinta fara alean. Abia acum, venind prilejul sa-1 priveasca mai bine, Ionica VaZU Ca avea un picior de lemn, pe care-1 tinea intins teapan sub banca din fata. De git ii atirna, prins cu o curelusa, un ochean lung, de alama coclita, ne-lustruit de multi ani.

indata ce simti privirea baiatului, omul ursuz, care asculta.se inciudat convorbirea de adineaori, cu Leonardo, se facu si mai aspru.

— Mie sa nu-mi vorbesti de surisul cucoanei aleia, ca ea n-avea alta treaba decit sa stea la pozat, pe cind altii, ramasi fara hrana si fara apa pe cel mai mare ocean, mincau garniturile de piele de pe catarg !

— Fii pe pace ! i1 linisti baiatul. Cu surisul Giocondei am lamurit treaba, macar in parte.

— Nu stiu ; nu ma pricep ! Mie nu-mi surid femeile niciodata !

— Dar tine esti to ? — Sint nobilul portughez Fernand de Magalhaes, nu:-

mit de unii, nu stiu de ce, Magellan ! — ...Care-a facut ocolul pamintului ? — Nu pins la capat ! Foloasele le-au. tras altii. — Ia te uita ce de oameni vestiti v-ati adunat ! Tu ce

cauti aici, data-mi ingadui a te intreba ? — Sint martor ! raspunse intrebatul.

163

- to ! ? Martorul cui ? — . Tot al lui Ptolomeu. — Dar ce se intimpla aid ? Cei doi — din stinga din dreapta — tacura posaci.

in schimb, raspunse Leonardo : — Se judeca procesul astronomilor eretici ! - Cine-i judeca ? Batrinul se uita cu coada ochiului intr-o parte s,i-n alta,

apoi iii duse un deget la gura §i wpti tainic : - Inchizitia !...

Asupra acestei clipe, din fats izbucni o cintare, pe cit de duke, pe atit de impetuoasa — glasuri de copii, crista-line, insotite de trompete care sunau cu autoritate. Toata Iumea se ridica in picioare, iar unii incepura sa se inchine srn.eriti, cu capul in pamint. Ca sa vada mai deslu*it, fiindca era marunt pe linga cei din jur, Ionics sari pe banca, acum avu ragazul sa-§i dea seama uncle se afla.

Se afla intr-o arena, a.,sa cum se desenase ea Inca de sus — poate chiar vechiul Forum roman, lucrat numai in piatra alba §i marmura. In fata, ceea ce la inceput ba-nuise a fi o scars de teatru era Boar un podium larg, avind in fund un al doilea nivel, mai inalt, la care duceau trepte de porfir, imbricate intr-un covor bogat, ro§u pe mijloc, pe margini cu benzi aurii.

Acolo sus, sub un baldachin de catifea purpurie, cu ciucuri de argint, se vedea un jilt larg, suflat in aur, sau poate chiar de aur masiv, cu perne viOnii, de buns seams umplute cu puf. Spatarul, batut cu pietre de pret sma- ralde rubine avea, deasupra ochiul lui Dumnezeu, intr-un triunghi, a§a cum e inchipuit.

164

Pe podiul de jos, in dreapta, edeau, probabil mai de mult — dar Ionica ii vedea abia acum — prelati in ves-minte rosii, fiecare in jiltul lui aunt, nu asa de bogat ca jiltul de sus.

In stinga, facind simetrie prelatilor, aparea o mare pats neagra. Erau tot oameni, unul linga altul, in sutane negre pins la pamint, de nu li se vedea nici virful ciubotelor, cu cagule trase peste fate, de nu li se vedeau decit ochii, prin taieturi ca de masca — nicidecum gura si nasul.

La mijloc, intre cele doua pete, se afla o masa imbracata in pinza neagra, si in spabele ei statea un om mai voinic decit toti ceilalti. In imbracamintea lui se amestecau cele cloud culori, fiindca avea straie ro§ii, ca prelatii, iar pe deasupra o sutana neagra, descheiata in fats. La obraz era tot rumen, insa cu trasaturi mult mai aspre decit ale tuturor celorlalti.

Daca oarncnii din stinga erau inchizitorii — cei pusi sa vegheze cu strasnicie asupra credintei si dogmelor ei, ca nu cumva cineva sa le calce — apai, fare indbiala, cel din mijloc nu putea fi decit maimarele lor, in mod vadit cel mai indirjit si mai aspru.

Toti ace§tia se ridicasera acum in picioare, impreuna cu intreaga suflare acolo de MO. Ionica descoperi oameni Cu

cele mai felurite infatisari, mai toti virstnici, unii foarte batrini : care tunsi chilug, care cu clai uriaw de par, care cu peruci, purtind si peplumuri antice, si togi romane, si camasi de zale, si armuri de cavaler — imbracaminte din toate veacurile, cum nu poti sa vezi decit la muzeu.

Inclata, in dreapta estradei, se stirni miscare ; prelatii se trasera in Faun, facind loc, si printre ei trecu un sir de copii in rochite albe, cu aripi de ingeri, intonind acea &Aare suave si navalnica totodata. In urma for veneau patru calugari, in sutane maslinii, ducind pe umeri o

165

lectica de aur, iar dupd aceea, un alt sir de copii, suflind in trimbite de argint.

In fata scarilor de porfir lectica fu lasata jos si, in time ce prelatii se inclinau piny la pAmint, din ea pogori un om, care putea sa semene si c-o femeie, gran, rotofei, im-bracat in odajdii albe, tivite si impodobite in toate. chi-purile cu fir *i cu snur de aur *i de argint. In cap, noul venit avea o mitra tuguiatZ, impodobita cu cruciulita in virf, in rest batutd cu diamante si alte pietre de pret, uncle verzi, altele singerii.

Inconjurat de copiii imbrdeati ingeri, DIN5111ft in cintari, omul in oddjdii pretioase urea anevoie scarile si, ajuns sus, se aseza in jilt, adincindu-se cu un oftat in pernele de puf.

- Cine-i ? intreba Leonardo intoarse capul spre el si-i sopti : - Cardinalul ! - Ce spui ? ! Matta isi lungi gitul si cascri ochii sa vad5 mai deslusit.

Dar cum depdrtarea pind acolo era destul de mare, se apleca spre vecinul din stinga si, dupil cc ii ceru voie po-liticos, ii lua ocheanul de dupd git. Era un ochean bun, cu toata vechimea lui — si descoperise atitea lumi !

Acum it vedea pe cardinal cum ar fi fost la un pas, ciliar in fata lui ; it vedea limpede cum gifiia de urcus, cu ochii pe jumatate inchisi. Apoi cardinalul facu un semn cu cirja asupra intregii multimi ; prelatii isi indreptard spinarile, se asezara in jilturi, la fel facura si inchizitorii, si multimea de jos — nobili, cavaleri *i oameni de rind. Ramase in picioare numai marele inchizitor. lar acesta, dupil ce se uita fioros la publicul felurit, porunci :

— SA' fie adus Ptolomeu, primul invinuit intre astro-nomii eretici !

Un prelat se 'idled numaidecit.

166

— In ceea ce it priveste pe Ptolomeu — zise el, cu miinile impreunate pe piept — socotesc Ca invinuirea nu este chiar dreapta, iar termenul de eretic e prea dur !

Marele inchizitor se strop*i — Ne-am adunat aici ca sa judecam ! Adevarul va iesi

la lumina si dreptatea va triumfa. Invinuitul sa fie adus ! Din stings intre doi oameni in sutane negre, cu chipul

acoperit, avind, ca osta*ii, halebarde in miini — intra merging repede, cu pa§i mici un batrin uscat, tuns in cap, cu obrazul u*or umbrit de tepi surf. Era im-bracat cu peplum grecesc *i Linea la subsuoara un ceaslov, legat in piele roasa si decolorata de timp.

- Tu e*ti Ptolomeu si spui ca .pamintul e rotund ! i se adresa aspru marele inchizitor. De unde stiff ?

Batrinul nu se fistici : — Am felurite dovezi... — Sa le auzim ! — Pai, mai intii si mai intii, umbra pamintului pc luna

este rotunda, dupa cum s-a -vazut. — Nu-i o dovada ! Tot rotunda ar aparea, chiar data

pamintul ar fi ca un disc. — A, nu ! se impotrivi batrinul. Marginile umbrii, cer-

cetate de mine ani multi... Si invinuitul dadu sa deschida ceaslovul lui. Marele in-

chizitor nu-i ingadui — Noi sintem aparatori ai credintei, *i nu astronomi !

Sa nu ne arati dovezi care nu se pot pipai ! — Am *i altfel de dovezi. Martorii mei vor adeveri ca,

mergind spre apus, ajungi la rasarit, ceea ce arata limpede ea pamintul e rotund 1

auzim ! — ,Primul e Cristofor Columb. — Sa vinO ! porunci marele inchizitor, incruntindu-se

*i mai mult.

167

Vecinul lui Ionics se ridica, lass busola pe banca de marmura se duse, ursuz. Dupa ce jura ca va spune nu-mai adevarul in fata lui Dumnezeu, care vegheaza de sus, fu luat la intrebari, foarte din scurt.

- Cardinalul doarme ! observa Ionics, privind prin ocheanul care dezvaluia orioe amanunt.

Era limpede ca dormea, ba Inca adinc, cu pleoapele grasute i lucioase palpitind, cu narile umflindu-se cind tragea aer in piept, cu buzele dezlipindu-se, ca o supapa, la fiecare expiratie. Dac-ai fi fast aproape, desigur ea 1-ai fi auzit sforaind.

Vorba baiatului, spusa cam tare, stimi ingrijorarea lui Leonardo, care se intoarse §i-i facu semn sa taca :

- Sst ! Sa nu to-auda altii ! — Dar daca doarme ? ! — Nu doarme ! Sta de vorba cu Dumnezeu ! - Fugi de-aici ! Tu crezi ? Leonardo ii facu cu in coltul gurii lui se ivi

un zimbet cam strimb, zimbetul neincrezator ironic pe care i-1 pictase Giocondei.

— Nu crezi ! zise Ionics. Si nici ea nu credea ! Acum am Inteles !

In clipa aceea, cineva din spate puse pe umarul lui o mina grea foarte osoasa, facindu-1 sa inlemn.easca.

- E§ti curajos, baiete ! se auzi un glas, inainte ca Io-nica sa se reculeaga.

Un om ii zimbea trist, dar cu dragoste, si zimbetul parea nefiresc pe fata lui neinchipuit de chinuita aspra. Te- mindu-se de o cursa, baiatul socoti prudent sa se apere- :

- Dada aici se cauta adevarul, eu nu pot sa mint ! Doarme, asta-i ! Ii trage la aghioase !... Poate ca viseaza, dar ca vorbe*te cu Dumnezeu, sa creada altii !

— Nu exista Dumnezeu ! 'zise omul, minion, ridicind glasul.

168

In jur se stirni freamat vecinii se trageau in. rituri, cu capul in pamint, sa n-aud-a. §i sa nu vada. Intre time, omul, a carui minie cre*tea de La o vorba la alta, continua, revoltat, cu glasul din ce in oe mai slobod :

— Nu exists Dumnezeu, nu exists Fecioara Maria, nu exists. Duhul Sfint, nisi sfin1i, nici nimeni !

- Blasfemie, blasfemie ! §opteau in jur glasuri inspal- mintate.

Dar omul, °data dezlantuit, sari pe banca §i incept sa urle :

— Nu exists. cer, nici raid. nici iad° nimic.! Adunarea incremeni : lumea de jos, cei de sus, prelatii

§i inchizitorii, copiii invesmintati in ingeri — numai car-dinalul i§i dormea mai departe somnul tihnit. Judecata se opti.

— Giordano Bruno ! tuna marele inchizitor. Sint abia treizeci de ani de cind ai fost ars pe rug, tot aici Vrei sa to ardem din nou ?

— In dogmele voastre nu scrie ca omul poate sa moara de cloud ori, a§a ca n-o sa aveti cum ! ra'spunse omul din spatele lui Ionics, el fiind Giordano Bruno, nu altul. Dar chiar daca ar fi sa ma mai ardeti o data, eu tot am sä spun ca mintiti !

Inchizitorii §i cardinalii spumegau, ceea ce numai Ionica, putea sa vada deslu§it, cu acel ochean care marea foarte mutt. Intre ei se stirnird §owte — se sfatuiau, desigur, incoltiti. Pe urma, marele inchizitor zise mai blind :

— Giordano Bruno, de tine au sä aiba grija flacarile iadului. Dar, ping una-alta, rogu-te,. ingaduie-ne sa con-tinuum judecata !

- Poftiti ! Sint eu curios ! Fu reluat interogatoriul lui Columb care, pint d sa se

stirneasca zarva, povestise calatoria sa, descurajarea. echi-

169

pajului, revolta si toate celelalte, cunoscute §i de fetele bisericesti, nu numai de laici.

— Totu§i — relua marele inchizitor, referindu-se la po-vestirea lui — ca sa pornesti pe mari, la un asemenea drum, inseamna ca ai avut o credinta !

— Bineinteles ! Am crezut cu tarie ca pamintul este ro-tund.

— in credinta to nu to-ai bizuit pe Dumnezeu ? Nu ai invocat numele lui, spre a-i convinge pe cei care nu credeau in planul tau, socotindu-1 nesabuit ?

— Nu ! I-am convins ca totul se infatisa foarte simple §i ca nu era nevoie decit de un gest hotarit !

— Dar cum ? starui inchizitorul, fara sa se dea invins. Desigur, tot cu ajutorul Dumnezeului nostru cel bun !

Navigatorul bags mina in buzunarul surtucului si scoase un ou de gains :

— Iata cum I 0 data cu aceasta vorba, turti nesovaitor capul oului

pe masa inchizitorului. Atunci, prin coaja sparta isi facu loc un pulsor auriu, care incepu sa piuie privind cu mirare in fur.

Columb se fistici : — I1 port cam de multa vreme cu mine !... Puisorul facu doi pa§i pe masa, batu din aripile-i ne-

invatate, privi intrebator, apoi incepu sa ciuguleasca pinza neagra...

Ramase dovedit ca pamintul e rotund ; nu se mai socoti trebuitor sa fie interogat Magellan, martorul urmator. Pto-lomeu fusese invinuit de 'pomand, cum avu grija sa spuna Inca o data prelatul care ii lease apararea la inceput.

- Cred'inta lui este adevarata — zise el in incheiere — fiindca nu contrazice Sfinta Scriptura ! Mai ramine sa arate in fats inchizitiei si bisericii ca pamintul e centrul lumii, asa cum 1-a facut Dumnezeu !

170

Ptolomeu se inclina cu smerente — Nu numai ca asta-i credinta mea, dar am si dovedit-o

In toate scrierile mete ! - Ti se ridica invinuirea de erezie ! zise inchizitorul. Aparatorul adauga, dupa ce luase incuviintarea prela-

tilor : — In numele bisericii, te numim astronom divin ! Poti

sa te intorci in rai, invatatule Ptolomeu ! Umbra cu bine ! Tocmai atunci cardinalul se trezi ; aflind unde ajunsese

judecata, dori sa dea binecuvintarea sa astronomului. Pto-lomeu urca scarile 5i ingenunche la picioarele lui.

— Cum e in rai ? it intreba inalta fata bisericeasca, scu-turindu-,5i somnul.

— Foarte bine ! Racoare, parfum, cintec de pasarele... — Pe naiba ! exclama Ionica, de la locul lui. In spate, Giordano Bruno incepu sa rida in hohote, a.5a

de caraghioasa i se parea nascocirea astronomului. Daca vazu ca nimeni nu-i da ascultare, baiatul se intoarse spre el —si risera amindoi, petrecind impreuna nevoie mare, ping la sfir§itul scenei.

Intre timp, spre a fi pe placul cardinalului, Ptolomeu se straduia sa descrie un rai pe care — ce mai incoa', incolo — nu-1 vazuse decit cu inchipuirea :

— Va sa zica, racoare, parfum, cintec de pasarele, munti de pilaf cu duiumul...

Card'inalul se incrunta - Mun%i de pilaf ?... Ti-ai ingaduit s;1 sari gardul in

raiul mahomedanilor ! — A.543 e ! marturisi astronomul. Am cazut in ispita, dar

miroseau frumos orezul seul ! — Nu-i toata vina a to ! Mahomed e un ca toti

orientalii... In orice caz, pentru partea to de vina, 11 i dau cloud saptamini purgatoriu !

- Merita ! se invoi Ptolomeu.

171

Pe lonica it durea ,ceafa ris... Tocmai atunci copiii- ngeri suflara in trimbiti, spr-e a se deschide iportile purga-

toriului, iar pe urma fu strigat invinuitul care urma la rind :

-Copernic Intl* intre garzi mai stranice decit eel dinaintea

un -Ibatrin invesmintat in -negru, avid ,cloar legatura de la git iaTba. El. se , opri In fata judecAVii, adzes de umeri, sfios, modest, dar demn i cu p mare holarire launtrica, vizibila pe fata ca pergamentul ingalbenit de timp. Ducea §i el sub brat o carte, In legatura bogata.

- Voi, nemtii, in cap cu Luther, sapati temelia cre- dintei ! incepu inchizitorul, aspru.

Batrinul it intrerupse : — Eminent.a voastra face .o grec4eala ! Sint polonez, nu

neamt. fapt pe care vreau sa nu-1 incurce nici lumea, nici judecata de astazi.!

— Dar tot eretic ! Tu spui, impotriva lui Ptolomeu, cA-ruia i-am recunoscut dreptatea, ca pamintul se invirte§te in jurul soareluil

— intoemai ! Asta-i credinta mea ! — Leapad-o ! — Pest° putinta ! Chiar daca lepada, de fricA, ea

rAmine scrisa in cartea asta. — Fiindca e§ti mort, nu to mai putem arde pe rug, dar

o sa-ti ardem cartea ! — Ramin altele ! — 0 sa le adunarn §i o sa le ardem pe toate !

Ramin urma§ii ! — Aici am vrut s-ajung ! scri*ni marele inchizitor, Cu

satisfactie. Dar... o ardem ! Aduceti-1 pe Galileo Ga- lilei, sub straja !

172

Cu ocheanul la ochi, Ionica tremura, tulburat cum nu f!usese pima astazi. Nu se a5teptase sa vadd atitia oameni ilutri adunati laolaltd.

Batrin era Ptolomeu, batrin Copernic, dar mai batrin decit toti se vadi sarmanul Galileo Galilei, care intra im-povarat de cei *apitiezeei de ani ai sai *i de lungile procese pe unde it tirisera inchizitorii, cardinalii *i papii.

— Galileo Galilei, it cuno*ti pe acest eretic, nurnit Copernic *i Nicola', ca *i cum ar fi adevarat cre*tin ?

— Da ! I1 cunose de mult ! — Cuno*ti invatatura lui ? — Din scoarta-n scoarld 5i in amaniin1 ! — Crezi in ea ? Batrinul *oval : — ...Da ! - Mai tare ! strigd 'mica de la locul lui. Mamie inchizitor scri*ni : — Pe ce se bizuie invatatura lui eretica *tii ? - Numai pe logics si pe bun simt. — E prea puOn ! - Recunosc ca eminenta voastra are dreptate, inter-

veni, modest, Copernic. De-aceea am prelungit a*a de mult meditatiile *i nu mi-am publicat tratatul decit in pragul mortis. lipsit uu instrument, ca sa pot inta.ri teoria mea prin observatii

— Asa e ! incuViinta batrinul Galilei. Copernic se intoarse spre el u*,::

Dar to ai construit un telescop ! AdeVarat ! Un telescop care mareste de treiwei de

ori ! Prin rindurile prelatilor *i inchizitorilor trecu un frea-

mat. , Blasfemie ! racni aeuzatorul. Lumea trebuie privity

In marimea lasata de Dumnezeu !

173

Copernic urma',_ apropiindu-se mai mult de batrinul Galileu :

- Si ce-ai vazut prin telescopul tau ? — Ca invatatura to e adevarath ! Pamintul se invir-

teste in jurul soarelui ! Se stirni mare tumult ; se auzeau glasuri : „Blestem,

erezie ! Doamne, apara-ne !" Cardinalul, care adormise iarasi, tresari speriat in jil-

tul sau. Rosu de minie, marele inchizitor se repezi ame nintator la batrinul astronom :

— Pamintul se invirteste in jurul soarelui ?! Poti sa repeti aceasta erezie ?

Galileo Galilei isi lass umerii in jos : c. — Sint tare batrin ! - Poti sa repeti ? — Nu mai am mult de trait...• - Indrazn:esti sa repeti ce-ei spus ? Dupa o pauza lungs, batrinul raspunse, istovit : — Nu ! Se auzi un murmur de satisfactie. Marele inchizitor

rinjea multumit, prelatii inclinau din cap, linistiti, car-dinalul, scum odihnit, prinse sa se foiasca in jilt. Ionics, in schimb, ramasese paralizat de indignare, incit.nu putea scoate un cuvint. I1 auzi in spatele lui pe Giordano Bruno scrisnind din dinti. in fata, Leonardo era trust si pared imbatrinise mai mult.

— Ingenuncheaza si leapada-te ! ii porunci marele in-chizitor astronomului invins.

Acesta se apropie sovaind de masa ; o evanghelie le-gata in our fu adusa, si i se puse in fata. El ingenunche, trernurind, isi aseza miinile pe carte, §i, cu multa sufe-rinta in glas, zise, tinind fruntea plecata :

- Eu, Galileo Galilei, astronom din Florenta, in virsta de saptezeci de Jani...

174

Ionica asculta impietrit, indurerat ping in fundul ini-mii, lunga si jalnica lepadare a bdtrinului :

— ...Am fost judecat necrutator sub banuiala de ere-zie, deoarece am crezut si am sustinut ca soarele e ne-miscat si e centrul lumii, iar pamintul se invirteste, si nu e centrul lumii. De aceea, vrind sa sterg din spiritele eminentelor voastre si a tuturor crestinilor asemenea cumplita, dar indreptatita bdnuiala, ma lepad cu scirba, si blestem greselile mele spuse mai inainte, impreund cu orice alta erezie si greseala. Amin !...

Un suflet cinstit nu putea sa indure aceasta rusine. Ionica se napusti inainte, sdrind din banca in limed, im-brincind lumea, si nu se opri decit la masa in fata careia statea ingenuncheat astronomul :

— Ridica-te si spune ! — Ce sa spun ? - Ce-i in gindul tau acuma ! — Nu pot... Nu mai am de trait multe tile. - Atunci am sa spun cu ! zise baiatul, cu hotarire.

i uitindu-se semet la multimea prelatilor si inchizi- torilor, batu cu piciorul in pardoseala de marmura.

— Si totusi se invirteste ! striga el, cit it Linea gura.

emnul uscat se aprinde §i arde trosnind, ridicind vatai de jur imprejur...

Cum ajunsese aici ? Indata dupa acel cuvint !... garzile in*facasera. Inchizitorii prelatii

se napustisera spre el. Pina §i cardinalul se ridicase din tremurind de minie... Dar sa ne intoarcem la clipa

aceea. — De unde ? scr4ni in obrazul baiatului marele

inchizitor, aratindu-§i dintii §i maselele pins in fundul gurii.

Ionica batu mai indirjit cu piciorul. — Daca va spun ca se invirtete, se invirtete ! Ce sa

mai lungim vorba ! Fata marelui inchizitor se ascuti, se alungi, ca cum

ar fi fost de plastilina, dintii se prefacura in col%i, *i deo-data el lua intru totul infatiarea lupului din padure.

— De unde tii ? — Am vazut cu ochii mei ! — Cumplita erezie ! racneau inchizitorii.

-

Crutati-1 ! E nebun ! ziceau prelatii. Baiatul scutura capul :

-

V-ar conveni, dar nu sint nebun ! Pot sa va raspund limpede la orice intrebare. Pot sa spun tabla inmultirii. Pot sa vä demonstrez teorema lui Pitagora, daca geometrie.

176

— Dar cum poti dovedi ca pamintul se invirte§te in jurul soarelui ? racni lupul, cu glasul inchizitorului.

— Ce sd mai dovede§ti ceva care se vede cu ochii, limpede ca lumina zilei ? . Cine a putut sa vada aceasta erezie ?

— Eu, cu ochii mei ! Abia mai adineaori am venit din Cosmos !

Asemenea blasfemie intrecea puterea de judecata a inchizitorilor. !ncepura sä se clatine, bezmetici — §i ei, §i prelatii — ridicind miinile spre cer, rugind indurarea Dom-nului unii, altii chemind focul iadului, ca sa curete pata de pe Evanghelie. Se auzeau glasuri §i gemete :

— Cosmosul e imparatia lui Dumnezeu ! — A i indrazneala sa spui Ca te-ai ridicat de pe p5min-

tul harazit muritorilor ? — Ai incalcat dogmele ! — Ai profanat caile Domnului ! Cu greu izbuti sa faca maimarele inchizitorilor.

ce to a§teapta ? intreba el, clantanindu-§i coltii, gata sa sfi§ie.

— ! — Ai o singura scapare ! Leapada-te de erezie cu mina

pe Evanghelie ! — Nu ma lepad ! — Sa fie ars pe rug ! hotari inchizitorul. Cardinalul se ridica §i, indeplinind semnul binecuvinta-

rii asupra tuturora, inalta ochii spre cer — Faca-se voia Domnului ! Copiii incepura cintarea lor, cu glasurile cristaline...

*

Ada ajunsese aici... De jur imprejur se ridica o perdea de fum care fi in-

chidea vederea asupra lumii ; deslu§ea numai cerul sow

177.

rele, la zenit, arzindu-1 in crestet si patrunzindu-i adinc in trop. Cintarea copillor se mai auzi un timp, apoi ii lua locul un amestee de pilpiiri si trosnituri — si din perdeaua de fum incepurd sa creased flacdri, dansind.

Vru sa se miste, dar nu izbuti ; simti fringhiile sugru-mindu-i carnea, peste brate, poste mijloe, peste piept, strivindu-1 cu spatele intr-un stilp : era intuit.

Fumul se ingroa, se ridica mai sus, ping co se invirteji deasupra, acoperind cerul ; lumina alba a zil.ei se stinse ; in locul ci navali, pilpiind, jucind, lumina flacdrilor, rosie, cu suVite negrc, violete, galbene, portocalii...

Deodatd, in acest core de foe, uncle nu mai avea ce sa caute nici macar un fluture ratacit, Ionied auzi linga el pe cineva suspinind. Era un suspin omenesc, trist si pla-pind. Sucindu-si greu gitul in legaturi, baiatul intoarse capul, si alaturi vazu alt Iar de stilpul acela, pe care flacarile aveau sa-1 impresoare curind, era legates o fad, abia-abia mai rdsdrita decit el, o Oran:Alta balaie, 'u obrazul plin do lacrimi amestecate cu fum.

- Cine te-a pus pe rug ? intrebd fata. - lnchizitorii si cardinalii. — Dar ce-ai f5eut ? — Am spus ca pdmintul so invirteste in jurul soarelui. — Cum poti sa crezi una ca asta ? - Fiinded 1-am vazut ! Ea eldtind din cap : — Au dreptate sa to arda ! Esti, intr-aclevar, erotic ! — Dar pe tine cine te-a condamnat ? - Englezii ! — De ce ? — Din razbunare ! Nu pot sa ierte Franlei ca nu i-a

primit drept stapini. Ionica se smuci in fringhii si intoarse capul mai mult,

s-o poata vedea deslusit.

. 178

- Tu esti Ioana d'Arc 0 paid de flacdri trecu printre ei si atinse ,obrazui.

Eetei. Ea raspunse gemind : — Da. Sint Ioana d'Arc !... Te arde ? — Nu ; doar ca mi-e cald. — Si mie la fel... Credeam ca se moare mai grew ! - Numai ca trebuie sa §tii pentru ce mori ! zise

Ionica. Apoi se apleca spre ea intreba mai incet, de§i nu

putea sa-i asculte nimeni aici : — Mie poti sä-mi spui : e adevarat ca ai auzit glasuri

din cer ? -Fata clatina din cap : — Da' de uncle ! Se auzeau numai pasarelele, in pomi ! — Atunci de ce-ai mintit ? - Altfel nu ma puneau in fruntea armatei ! Cine sa

aiba incredere intr-o biata pastorita ca mine ? — Dar regele vostru putea sa to apere acum ! - E un biet nevolnic ! - De ce-ai luptat pentru el ? — N-am luptat pentru el ! — Atunci, pentru cine ? 0 alts flacara trecu printre ei, biciuindu-le obrajii. — Pentru Franta ! raspunse fata. — Daca-i ass, esti o fata viteaza ! Ea intoarse capul spre el, mi§cata .de aceste vorbe,

multumeasca, atunci Ionics vazu ca avea in par o floare alba, care palea de dogoarea flacarilor.

— De ce ti-ai pus floarea iasta in par, tocmai astazi ? — Fiindca sint tinara place viata ! Se ofileau amindoua — §i floarea fata — §i astfel,

murind impreuna, sfir§itul for era parca §1 mai nedrept, si mai tragic. Matti' se smuci in legaturi §i izbuti sa-§i elibereze bratul. Voia sa scape macar floarea alba, s-o

179

arunce in afara flacarilor §i-a perdelei de f urn — poate se gasea cineva .s-o ridice §i s-o puna intr-o calla cu ape.

Nu izbuti decit pe jumatate : lua floarea din parul fetei, dar mai departe nu-1 asculta bratul. Rugul se- incinsese deodata, §i incepu sa se prabu§easea. Nu se mai vedea fata...

0 pals de foc atinse petalele albe, ofilite, §i ele rein-viara, facindu-se ro§ii ca flacara. Ionica Linea floarea in mina, o privea §i nu-i venea sa creada ca-i o floare iade-varata... Lemnul rugului trosnea, bu§tenii aprin§i se. ros-togoleau, ridicind scintei care, inainte de a pieri, alcatuiau constelatii not pe cerul de fum...

Nu, nu-,1 ardea ! Focul nu avea puterea sa-1 mistuiasca*, dar dogoarea lui ii chinuia trupul istovit, strins in fringhii. I§i lase capul in piept §i gernu

- Mi-e mid ! Fumul ii intra in plamini. Gifii — Ma inabu§ !... Atunci, in flacari, dar neatins de eYe, se deslu§i chipul

mamei, indurerat, privind la el Cu o mils sfi§ietoare. Ii simti pe frunte mina racoroasa.

— Tare dogore§ti, dragul mamei I Din toate suferintele, tristetea §i deznadejdea it chi-

nuiau eel mai tare. i-atunci, infringind in el slabiciunea, Ionica strinse cite putere era in stare sa mai adune §i zise meet, dar cu barbatie

- Nu-i nimic, mama ! Am putina temperature !... Apoi flacarile invaluira, necrutatoare, §tergindu-i-1 din

fata ochilor, chipul eel mai drag de pe lume.

*

Cind to crezi mort §i-apoi deschizi ochii §i vezi in fata to lumea, Inaintea u§urarii bueuriei simti numai nedu-merire.

180

Ionic& se freed la ochi ; era in pat, '*i-n fata avea o cu gratii, ca la inchisoare. Alaturi, pe pardoseala de piatra, vazu o cans de pamint smaltuit, taraneasca, cans, pusd in apa proaspata, floarea pe care o avusese in mina. Crescuse din ea ins4i, Inca o data, floarea aceasta ciudatg, i§i reluase culoarea de la inceput, dinainte de a o fi atins flacara, i parea ca-i prie§te la capdtiiul baiatului.

Dar iata ca nu era singur in odaia cu gratii ; cineva dormea pufaind intr-un al doilea pat, linga peretele din dreapta.

— Hei ! striga Ionics spre acest vecin, caruia nu putea sa-i vada fata, infundata bine in perna. Hei, tine e*ti to ? Unde ma aflu ?

Trebui repete de mai multe on strigarea, ping sa se trezeasca vecinul.

— De ce nu ma lai sa dorm ? bolborosi acesta cu o voce alintata i copilareasca.

Dupa glas, Ionics it recunoscu dintr-o data — Ddnut Puteai sa to miri, puteai sa nu intelegi, dar era chiar eI,

Haplea, eel care-i daruise elixirul, dovada stateau pro- viziile puse in mormane la capatiiul patului. Dintr-o sari-tura, Ionics fu in mijlocul camerei.

— Cum ai ajuns aici ? i eu ce caut cu tine ? Unde sin-tern ? Ce-s gratiile astea ?

Cam multe intrebari pentru unul care nu §i-a lepadat somnul ! Dupa ce casca, umflinduii obrajii pufo§i ca aluatul de cozonac dospit bine, Danut raspunse cu lene

— A... Sintem la inchisoare. — Nu se poate ! Am fost ars pe rug, adineaori ! - N- ai ars ! Flacarile nu s-au atins de tine ! intr-adevar, dupa ce i§i privi bratele, dupd ce iii pipai

obrazul cu mina, Ionica nu simti, nu gasi semn de arsura.

181

— Asemenea minune nu s-a mai pomenit ! continua Danut, intinzindu-se lenes. De-aceea vor sa te faca sfint, ca si pe mine.

lonica se puse pe ris, si rise ping simti ca ii intepeneste ceafa si ii vine sughit.

— de cc sa te faca. sfint ? Fiindca ai nascocit enxi-rul ? Pen tru asta mai degraba te-ar arde pe rug !

— Nu-i vorba de elbdr... - Dar atunci ce minune ai facut ? — Am copiat la toate tezele pe trimestrul intii, *i nu

m-au prins. Am luat numai zece si zece plus ! si asta o minune ! recunoscu Ionica, fara chef de

ris. Dar eu nu vreau sä ma fac sfint ! Vreau sa plec nu-maidecit !

— Nu se poate ! zise Danut, aratind gratiile — gest la care nu mai trebuia adaugat niei un cuvint.

- Asta iliseamna ca sint inchis ! — Nu !... Sintem paziti ! Vor sa ne lure - Cine ? - Da' citi n-ar vrea ! ? Si patriarhul de la Constanti-

nopole, si calvinistii, si luteranii, si protestantii. Toti do-resc sä ne faca sfintii lor. intelegi, biserica nu are Inca nici un sfint-copil !

Pe lorded incepu sa-1 plictiseasca gluma asta prosteasca. — Nu vreau sä ma fac sfint ! Sa-mi dea drumul acasa ! Vazind cit de grease erau gratiile — la usa sis la fereastra intelegind Ca n-avea cum sa scape, se trinti pe pat, cu

fata in jos, si incepu sa se tinguiasca : — Vreau la mama !... Vreau la mama ! Dati-mi drumul

acasa ! Ii era chiar si lui rusine ca bocea astfel, dar nu se putea

stapini, dupa atitea cite mai indurase. Putin pasindu-i de ting-uielile acestea, Danut se apuca

sa infulece din cofeturile aflate la capatiiul patului.

182

— Nu vreau sa fiu sfint ! bocea Ionica. Da'i-mi drumul acasa !

- Tii, ca prost e§ti ! Habar n-ai ce viata te-asteaptd ! zise Haplea, saturat numai pe jumatate.

bagind mina in buzunarul de la piept, scoase o car-tulie pe care o deschise la prima paging. Cu o caramea in gurd, el incepu sa citeasca :

— Program zilnic pentru sfintii-copii, de la *apte la paisprezece ani...

Ionica isi suci capul pe perna udata de lacrimi. - Ce-i asta ? — Canoanele alcdtuite de capii bisericii. Au tinut sfat

toata noaptea, cum anume sa ne orinduiasca viata. Ia as-cultd colea !

Danut isi baga nasul in cartulia tiparita proaspat : — Sub nici un cuvint, sfintii-copii nu vor fi treziti

inainte de ora noun dimineata. Nimeni nu-i va pune sa doarrnd cu sila dupd-amiaza, tar seara vor fi ingaduiti sa se culce oricit de tiriiu le place.

— Eu ma scol in fiecare zi la §ase ! zise Ionica, putin cam pizma. Uneori mi-e destul de grew.

Se 'idled intr-un cot §i i§i §terse lacrimile. Ispita in-cepea sd-i dea tircoale, pe departe, in vreme ce vecinul sau, cu carameaua in gurd, continua sd citeasca :

— La micul dejun, care se va aduce negre§it la pat, sfin-tilor-copii li se va servi, dupd plat : cacao cu lapte, cu mult zandr, cozonac proaspat, unt, dulceatd de toate soiu-rile, plus un pachet mare de ciocolata !

Ionica se ridica, se duse la patul celdlalt §i lug cdrtulia din mina lui Haplea.

— Lasa-ma ca pot citi §i singur ! zise, uitindu-se ne-rabdator pe paging.

Iata ce stria in regulament mai departe :

183

„Articolul 3: Copiii-sfinti vor fi scutiti de scvala in zilele cind au temperatura 36,9, sau cea mai mica, durere de cat), sau orice fel de junghi, sau cind n-au invatat lectia.

Articolul 4: Copiii-sfinti, carora nu le plae matemati-vor invata latina. Cei carora nu le place latina vor

invata istoria. Cei care nu vor istoria vor invata geogra-fia. Daca nu le place nici geografia, vor putea sa aleaga intre fotbal, volei sau stiintele naturii. In acest din urmii caz vor, fi lasati sa studieze natura in sinul ei, pe cimp, la girld, in pomi oricit de inalti si oriunde le-ar fi voia.

Articolul 6 : Copiilor-sfinti li se vor coniectiona, pe chel-tuiala bisericii, atitea prastii cite vor fi necesare. Geamu-rile sparte le va plati Sfintul Scaun !...”

— Ce zici ? intrebd Danut, satisfacut si mindru, de parca el aleatuise canoanele.

Ionics strimba din gura

-

Micul dejun, da, n-am ce spune... Si problema cu somnul. Dar restul, nu-i de mine !

-

Citeste ce urmeaza ! Sa. vedem ce parere o sa ai la

Al Basel ea articol din canoane si urmatoarele glasuiau astfel

„Copiilor-sfinti li se vor face, ca si sfintilor batrint nimburi de aur. Dar, spre deosebire de sfintii batrini, sfintii-copii isi vor putea senate nimbul cind doresc, ca sa se joace cu el de-a dura !

Dimineata copiii-sfinti nu sint obligati sa se spele decit pe ochi, si in nici un caz cu apa rece, mai ales iarna.

Inainte de a se aseza la masa, copiii-sfinti nu trebuie sa se spele pe miini, dupd cum seara nu vor fi siliti sa" se spele pe dinti !"

Ionica ridica din umeri. — Ce-i ? intreba Danut, vazind gest.ul lui. Nu-ti place ?

184

— E depa*it ! Dar, o data ce incepuse sa citeasca, baiatul nu se opri,

*i trecu la articolele de mai jos, care prevedeau felurite meniuri pentru prinz *i pentru cina, ispit.itoare de altfel : ciulamale, ostropeluri, pilafuri, sarmale, cirnati, ardei um-pluti, fripturi la cuptor — de vitel, de curcan, de pui, de purcel. Salate *i verdeturi nu prea se pomeneau ; spanacul era interzis. Urmau felurite dulciuri, in numar mult mai mare decit cele dintii : creme de zahar ars, sarailii, tor-turi, budinci, placinte cu mere, cu brinza, cu nuci, prico-migdale, savarine, indiene... Apoi inghetate : de vanilie, ciocolata, alune, fistic *i cite altele, parca fara sfir*it. Fructele erau prevazute, dar mai cu seams crude, copiilor-sfinti ingaduindu-li-se sa le culeaga de-a dreptul din porn, de la orice vecin, fara teama ca vor fi pedepsi ti.

Articolul 10 era astfel conceput : „Copiii-sfinti au voie sa bea zilnic orice cantitate de

suc." Iar articolul urmator : „Se pedepse§te cu excomunicarea oricine va indrazni sa

dea sane amara sau unt de ricina Mai cuprindea *i altele cartulia, dar Ionics nu avu rab-

dare s-o citeasca ping la capat *i o dete la o parte, plictisit. Vreau acasa ! zise el, gata sa se puns iara*i pe plins.

Mi-e dor de mama... Vreau sa ma' duc la *coala, nu sa stau inchis !

Bineinteles ca Danut nu putea intelege zbuciumul lui sa to duci la *coals cind e*ti scutit ! Astfel ca se intinse la loc pe pat *i reincepu sa infulece, cu ochii inchii, ping ce adormi, cu obrajii umfla%i, fiindca mestecatura nu mai in-capuse pe git.

Curind dupd aceea, pe coridor se auzira pa*i tirsiti, un om batrin se opri la gratii, zimbind. Avea mustata sura, parul carunt si zimbetul lui era blind.

185

— Bund ziva ! zise el adresindu-se baiatului pe care it vedea zbuciumat si plins.

Ionia se terse la ochi. — Build ziva ! De unde te *tiu ? — De la spital. Eu sint portarul ! — Va sa zica" nu mi s-a parut ! Si cc cacti aici ? — Am fost inchis. — Pentru ce ? - Eh, mai bine sä nu-ti spun ! — Ai facut o fapta rea ? zise Ionica, uitindu-se la el

piez4 *i cam strimb. — Rea sau bona, mi-am isp4it pedeapsa —

ma due. — Nu cumva... 0 banuiala trecu prin mintea baiatului, tulbunndu-1

adinc. — ...Nu cumva sint eu de vind ? Paznicul se cam codea, dar pe urma marturisi : — Da , fiindca te-am lasat sa ie§i pe poarfa si n-am

spus nimanui. — Cum era sa spui, data nu m-ai vazut ? - Trebuia sa te vad, de aceea-s portar !... Se cheama

ea am gre§it ! - Imi pare rau ! Nu banuiam ca au sa te invinuiasca

§i ai sa fii inchis ! — Acum a trecut ! Era un om bun portarul, altfel, in loc sä-i zimbeasc5,

1-ar fi certat, si toata dreptatea rAminea numai a lui. Om bun Inca e putin spus, fiindca iata ce suflet vadi el, in convorbirea pe care-o urma cu bdiatul inchis

— Barem parintii aici ? — Ma cred la spital ; nu §tiu nimic. — Am sä trec eu pe la ei, anunt.

186

Oricit ar fi vrut sa se stapineasca, Ionica izbucni in plins.

— Ei, bietul baiat ! suspina portarul atunci. ceva ? Du-te chiar to !

— Dar cum ? — Ramin eu in locul tau, ping vii. Portarul se duse, fard alt cuvint, 5i-ntr-o clipa se in-

toarse cu temnicerul, tot batrin, ca facea de mult slujba aici. Ce vorbisera intre ci, baiatul nu stiu ; vazu doar ca lucrul era implinit. Temnicerul cauta indelung intr-un sirag de chei, pin-o gasi pe cea care trebuia, si deschise usa cu gratii, in limp ce Danut, satul, continua sa doarma adinc.

— Dana vii inapoi sau nu vii, mie mi-c totuna ! mormai

paznicul temnitei, nepasator, de pared n-ar mai fi avut. sufletul viu. Nu va am aici pe flume, ci pe numar. Ca el s-a invoit sa ramina in locul tau, treaba lui !

Ionica se inrosi 5i st rinse din pumni ; it injosea chiar num.ai banuiala ca ar putea sa n-aiba cuvint.

Portarul de la spital, eel cu sufletul asa bun, rise, vaind

- Baga de seama, baiete ! Am si eu copii !... Te-ai gin-dit cc m-asteapta data nu vii ?

— Te fac sfint in locul meu ? — Nu, ca sfinti batrini se gasesc destui ! Ma ard pe

rug ! — cunosc si-i cred in stare ! raspunse Ionica, palind. Apoi ridica ochii :

Fii fard grja !... Cit pot lipsi ? — Ca sä to dud. si sa te-ntorci, o saptamina-i de ajuns ! — Am sä viu la timp ! Cind baiatul ajunse la usa, portarul it apuca de umar

§i ramase citeva clipe a§a, gindind.

187

— Baiete ! zise pe urma, marinimos. Daca nu vrei sa te faci sfint, mai bine sa nu te intorci aici !

— De ce ? — Au sä te puns la cazne ; i-am auzit. Du-te nu mai

veni ! — Dar atunci pe tine... — Eh ! Cu mine nu-i mare paguba ; sint destul de ba-

trin ! Un an mai mult, un an mai putin... — Nu ! exclama Ionics, nevrind sa-*i impovareze inima

cu sacrificiul acestui aka de cumsecade batrin. Daca-mi dai voie, ma due, dar de intors am sa ma intorc la timp, orice ar fi !

In fata celulei se deschidea un coridor lung; cenuiu, care pared nici nu avea sfirW.

- Mergi drept inainte ! it lamuri temnicerul. Dupa ce ajungi in fund, o iei la dreapta, mergi cam Inca o data pe-atit, pe urma o iei la stingy dai de poarta cea mare. Iata cheia ; incui cu ea pe dinafard, o ascunzi si to sub vireo piatra din zid, ca sa n-o porti Cu tine pe drum, §i cind te intorci mi-o aduci.

Ionics privi coridorul care nici nu se veclea pind la capat, ass era de lung.

— peste tot, sint oameni ? — Cu miile ! Dac-ar fi sa le scrii numele, n-ar incapea

in nici un catastif — Pe toti vor sa-i faca sfinti ? — A, nu ! Sint inch4i pentru felurite pricini. Asta-i o

temnita veche, si atit de mare, ca incap in ea toti prin§ii de pe lume, cle azi din orice timp.

— Am uitat floarea ! zise Ionics. Vreau s-o due mamei ! Portarul de la spital, pe care temnicerul incuiase

In celula undo continua sa doarma Danut, ii aduse floarea la gratil

- Ia-o, acum fugi, ca nu-i timp !

De o parte §i de alt.a a coridorului erau u*i cu gratii de fier, *i dincolo de ele celule in care abia patrundea

lumina zilei. Ionics merse un timp, insotit de blestemele prizonierilor, de gemete, de scri*nete, de urlete. Din uncle celule se ridica abia un suspin, in altele clomnea tilcere deplina...

Capatul coridorului Inca nu se zarea, si de acolo inainte s,tia cit mai este ping afard, a§a ca nu putea pierde vre-mea. Dar, aruncindu-si ochii intr-o celuld, zari un om care i se paru cunoscut — §i se opri. Omul §edea pe un butuc, cu capul in miini, §i avea miini vinjoase, dupd cum trupul ii era voinic. Ca virsta, incepea a incarunti.

— Bund ziva ! zise baiatul. Omul ridica ochii, posomorit, dar, vazind in fata lui un

copil, chipul i se mai limpezi. - Bun& ziva, Mete ! Ce-i cu tine aici ? — Mi se pare di te cunosc ! Pentru ce e§ti inchis ? — Pentru furt ! Fara voia lui, baiatul se feri ; nu c-ar fi avut cu el be-

gatii, dar hoii nu plat nimanui. - Si ce-ai furat ? intreba, cu glasul de la sine asprit. Inchisul zimbi trist : — 0 pane !... — Acum te §tiu ! Tu eti Jean Valjean !... !?'i nici ma-

car n-ai luat-o perOru line, ci pentru ni*te copii flaminzi,

189

deli nici tu nu erai mai satul ! Am plins de multe•ori gin-dindu-mii la nedreptatea care ti s-a facut !

— Nu pune la inima. Sint doar o inchipuire ! — E ti o inchipuire adevarata ! In lume trdiesc multi

oameni care Ili seamand ! Ionica privi floarea din mina. — N-am nimic sa-ti dau. Doar, data vrei, floarea asta ;

o duceam mamei. — Du-i-o ei ; e pacat sa se ofileasca aici, Vara apa si

filra soave. tu dator sa-mi dai ceva mie ? — Nu sint dator. Dar to iubesc ! Si de-abia Wept sZi

din inchisoare, ca sa faci fapte bune ! Omul iii feri ochii : - Mul%umesc, baiete ! Pentru inimi ca ale tale simt ca

merits sd Apoi adauga, zimbind cu un amestec de bunatate §i §ire-

tenie : — Chiar §i in inchipuire !...

Oricit era de grabit, Ionica i§i arundi privirea *i in ce-lula urmatoare. Aid se afla inchis un om cu totul altfel cleat primul ; nici nu se putea spune om, ca oricine, ci un gentlemen fara cusur. De statura inalta, nespus de ingrijit, ras proaspat, cu f.avoriti bine aranjati din pieptene §i din foarfeca, gentlemenul §edea picior peste picior pe un scaun, intr-o atitudine nu retinuta, ,ci mai degraba teapana. Pantalonii lui, intin§i cu iret elastic pe sub gheata neagra, pareau adu*i chiar atunci de la croitor, ca §i redingota, fard nici o cuts, fard nici o pats.

Gentlemenul nu lua in seams pe bdiatul cu floarea in mina, care se zgiia la el dupd gratii ; parca acolo dintotdeauna. Era, desigur, unul din acei oameni care nu sar de pe scaun nici atunci cind ia foc casa.

190

— Buna ziva, domnule ! it saluta Ionica, adresindu-i-se mai sfios decit celuilalt.

Yn loc sa-i raspunda, gentlemenul baga mina in buzu-narul vestei, scoase ceasornicul, cu gesturi foarte masu-rate, it privi, it puse la loc, apoi zise, ca pentru sine, Lira nici o tulburare, fara ca pe fata lui sa mite ceva, nici macar o pleoapa :

— Mai am doua minute ! — Buna ziva, domnule ! repeta baiatul, i mai respec-

tuos decit prima data. imi ingaduiti, daca nu va suparati, sa \la intreb de ce sinteti inchis ?

De*i nu facea parte dintre oamenii gata sa dea infor-matii oricur it intreaba, gentlemenul raspunse de data aceasta, fara sa se minie, fara sa ridice glasul :

— Din cauza unui detectiv imbecil, care ma banuie§te de furt !

Cu ultimul lui cuvint, afara se auzi fluierind o locomo-indata dupd aceea Ionica deslu*i limpede aburii

— A plecat• ultimul tree ! observd gentlemenul senin. Am pierdut 1

— Ce-a%i pierdut, domnule ?

-

Ram4agul ! Am pariat douazeci de mii de lire ster- line, tot avutul meu, Ca voi face ocolul pamintului in opt-zeci de zile. Pentru citeva minute de intirziere, sint ruinat pe deplin !

Ionica se dumeri ; gentlemenul ii era cunoscut, ba chiar simpatic, cu toata firea lui rece teapand, de aceea ii vorbi ca unui prieten de alta data :

— Tu e*ti Phileas Fogg ! Gentlemenul se otari §i raspunse, cu glasul de gheata :

Nu to cunosc, tinere, si nu *tiu ce ti-a dat dreptul sa-mi vorbqti astfel ! N-am ingaduit nimanui ping astazi atita intimitate I

191

— Iertati-ma ! biigui fisticit bEdatul. Sinte4i, sinteti domnul Phileas Fogg !

— Phileas Fogg esquar ! it intregi gentlemenul, cu dem-nitate.

— Dumneavoastra ati facut ocolul pamintului in optzeci de zile ! Nu-mi permit sa vorbesc de simpatia pe care v-o port, de teams sa n-o luati iar4i drept intimitate. Dar

domnule, sa va marturisesc marea mea ad-miratie !

Fa%a gentiemenului ramase nemirata. - Permiteti-mi, • domnule, relua Ionics, timid, insa im-

pins de o irezistibila curiozitate. Nu vreau sa savirwsc o indiscretie... Imi iau, cu tot respectul, ingaduiala sa va intreb : dumneavoastra nu va pierdeti firea niciodata ?

— Niciodata ! raspunse gentlemenul, rece neclintit ca piatra.

— Nu ridei pentru nici un motiv ? — Nu ! — Ati plins macar o data in viata dumneavoastra ? — Nu inteleg rostul lacrimilor ! — Nu v-ati miniat ? — Nu ! - N-ati ridicat glasul ? - E o degradare inutila, fiindca glasul ridicat nu con-

vinge mai bine decit vorba .wzata. — Stu, ! Dar minia... sint momente cind... E

greu sa to stapineti o viata intreaga ! — Tinere ! incheie gentlemenul. Nu mai starui ! Sint

un om stapinit, §i nu ma tulbura nimic, niciodata. Numai a§a am izbutit sa fac ocolul pamintului in timpul prevazut de mine, inadmisibil pentru al%ii.

- Domnule ! vorbi atunci Ionia Aveti bunatatea apucati-va cu amindoud miinile de scam. I

— La ce bun ?

192

— Am sa va spun ceva care s-ar putea sa va... ierta-ti-ma, nu gasesc cuvintul potrivit pentru dumneavoastra..,

— De aluns ! Nimic din ce-ai putea sa-mi spui... - Dombule, va rog, totu§i, apucali-va de scaun !

Ionics i§i viri capul printre gratii — Atunci afla%i, domnule, ca eu am facut ocolul pamin-

tului in .doua ore *i jumAtate ! — Ce ?....racni gentlemenul. — Ocolul pamintului in dou'd ore §i jumatate ! repeta

baiatul. 0 clips gentlemenul ramase cu gura cascata. Pe urma

privi holbat spre up cu gratii. Pe urma sari in picioare, ca aruncat de arcuri, fiindca zbura un metru in aer. In mi§carea aceasta, §ireturile elastice care tineau intin0."pan- talonii se rupsera, lasind sa se vada ghetele un colt de izmand, ceea ce nu vazuse nimeni pins astazi, nici macar istetul Passepartout, credinciosul lui servitor. Insa ta- ia Phileas Fogg nu se opri.

— Ocolul pamintului in doua ore jumatate ! rdcnea el, strabatind cu pa§i mari nestapiniti celula, dintr-un perete in altul. Nemaipomenit ! Nemaipomerlit !

Pe urma se opri,.1§i smulse redingota, o arunca pe jos, raminind numai in cama$, cum nici macar doamna Auda, viitoarea lui sotie, nu-1 vazuse pins astazi. Ad rizind, aci plingind, gentlemenul iii smulse legatura de la git, ca §i cum s-ar fi inab4t, iii bags miinile in par, se ciufuli, se trace de favoriti, repetind intr-una tin singur cuvint, .cind printre . dinti, cind scri§nit, cind cu toata gura, strigind

- Nemaipomenit !... Nemaipomenit !... - "Doinnule ! interveni Ionics, vrind sa-1 lin4teasca

•pu%in. Am o veste buns pentru dumneavoastril ! AO in- curcat socoteala zilelor, sa ! Nu numai ca n-ati intir-

193

ziat acele citeva minute, ci ati sosit chiar cu doudzeci si patru de ore mai devreme ! Ramd§agul nu este pierdut !

Dar gentlemenul nu-1 auzea ; el continua sa se agite, gesticulind, urlind, incit to temeai ca ar putea §i innebuni. Ionica se simtea vinovat de starea lui §i gindea ce sa facd spre a-1 domoli, cind deodatd, peretele din fund se trase in ldturi, ca o .u§d glisantd, §i induntru navalird doi oameni, unul inalt si subtire ca un stilp, altul scund, roto-fei, cu obrazul aprins. Dupd ei venea o doamnd tindra frumoasa, la fel de emotionata.

— Domnule ! se bilbii omul dintii. A fost o grevala ! Hotul a fost prins... Sinteti liber ! Iertati-ma !

Ionica recunoscu : era detectivul Fix, dupd cum al doi-lea era bravul Passepartout, iar doamna... Desigur ca Acum s-ar fi cuvenit ca gentlemenul sa-1 is la pumni pe detectiv. insd netulburatul Phileas Fogg i0 dadu ochii peste cap cazu leOnat in bratele lui Passepartout, inginind o ultimd oard :

- Nemaipomenit ! Ionica o lug la fuga in clipa cind doamna Auda izbucnea

in lacrimi si cadea pe pieptul viitorului ei sot, dezvAluin-duii cu o zi mai devreme simtdmintele; a*a de mult tal-nuite in inima ei recunoscatoare §i credincioasd.

Omul ride si plinge cu atit mai uwr cu cit are invel4u1 sufletului mai fraged si .inima mai bogata. Plingi pentru o pricing, rizi pentru alta. Uneori se intimpld sg rizi i sa plingi totodata, §i chiar pentru o pricing unica, oricit de ciudata ar parea vorba aceasta.

Ionicd strabdtea coridorul in fugd, fiindcd intirziase ; deli era foarte curios sa vadd ce oameni mai sint dincolo de gratii, trebuia sa nu piarda timpul, spre a se intoarce la termen, dupd cuvintul dat portarului cumse--

194

cade. Dar it uimi din cale-afara ca in acest loc al sufe-rintei si lacrimilor sa auda un hohot de ris, neasteptat si inexplicabil. Ridea cineva intr-o celula, cu atita pofta, ca facea pared sa zbirniie gratiile.

Baiatul se opri si ramase cu gura cascatd. In celula de unde venise limpede risul acela navalnic,

se afla un om pe care it recunoscu dintr-o data, fiindca nu trecuse mult timp de cind se ospatase din prinzul si din cina lui tare sarace.

Omul sedea la o masa, tinind cu cotul bratului sting, teapan in mineca hainei, un vraf de pagini, minuind cu dreapta o pang si innegrind, rind dupa rind, foaia alba aflata in fata. El ridea mai adineaori, fara doar si poate, numai ca in clipa aceasta avea obrazul trist si ochii plini de lacrimi.

Nedumerit foarte, Ionica se apropie mai mult si isi lipi obrazul de gratii. Yn clipa aceea omul izbucni iar in ris, si rise hohotind, ping ce duse rindul la capat. Dar cind sa treaca la rindul urmator, pe chipul lui se zugravi iar durerea, si ochii iar incepura sa verse lacrimi.

— Don Miguel ! sopti baiatul. Omul nu-1 auzi. Plingind, riAnd, el scria mai departe.

ronica nu indrazni sa-1 mai cheme, ping ce nu-1 vazu ca sfirsise pagina. Atunci sopti iar4i :

- Seniore don Miguel ! In sfirsit, omul de la masa, imbracat intocmai cum it

stia de pe drumul Numanciei, ridica ochii si-1 privi, avind intr-un ochi ris, in celdlalt lacrimi.

— Nu ma recunosti, don Miguel ? — Pe mine ma cheama don Miguel de Cervantes Saa-

vedra, si la alt nume nu raspund niciodata ! — Am mas impreuna o noapte in cetatea Numanciei si

mi-ai ingaduit sa-ti spun pe un nume mai scurt, cind nu-i nimeni de Ltd, it lamuri cu destula sfiala baiatul.

195

— Nu-mi aduc aminte ! - Mi-ai dat mincare din traista. — Nu to cunosc ! — Don Miguel, se poate ? ! zise Ionics, mihnit, ba chiar

ofensat de data aceasta. Vazindu-i mihnirea, cavalerul din celula se ridica.*i veni

mai aproape. — Se poate sa fie adevarat ce spui, vorbi el, cu blin-

dete bunatate. Dar nu fi suparat : am uitat pina i de mine, d-apoi de altele !

— Pentru ce inchis ? - Unde sa fiu inchis ? — In celula asta ! —• Nu vad nici o celula ! — Dar uite zidurile, gratiileI - Ai inchipuiri ! Sint mai liber ca niciodata i cala-

toresc prin toata Spania, cu iscusitul meu prieten, hidalgu1 Don Quijote de la Mancha !

— *Um ! Am citit cartea... Ionics iii rasa ochii in pamint §i marturisi cam ru§inat : — Numai in parte !... Fiindca sa vezi, don Miguel, in

limba mea nu s-a talmacit*toata nici pind astazi ! — Nu inteleg ce spui ! se miry cavalerul. Cartea o scriu

abia acum, §i mai am mult pind la capat. E o incurcatura cu timpul... zise Ionics.

Dar vazind ca omul nici nu a§tepta explicatii, nu gasi i.rebuitor sä-1 lamureasca mai departe, de§i, cunoscindu-1 §i §tiind cit avea el de inflacarata imaginatia, era sigur ca 1-ar fi inteles dintr-o data. Gasi mai potrivit sä se inte-reseze de soarta lui, fiindca, oricit de mare ar fi fost Spa-nia prin care calatorea el astazi, deocamdata se afla inchis intre ziduri de, plata Deci zise, incercind sa-i aminteasca hrealitatea :

— Don Miguel, nu cumva regele...

196

Cavalerul tresari Ce-i cu regele

— Nu cumva desaga aceea cu griu... Cavalerul se freed la ochi i privi in jur ; umerii ii ca-

zura in jos, chipul i se schimba deodata, facindu-1 sa pars mai batrin decit anii lui.— aka multi.

— Sint inchis sub invinuirea de furt ! - Pentru griul armatei ? — Da ! — Regele n-a crezut ce-ai patit ? - N-a crezut ! — Ce rau imi pare ea n-am mers cu tine, sd-ti fiu mar-

tor !... i ai sa stai mult inchis ? — Doar pins pleci to ! Pe urmd pornesc iar cu Sancho

Panza §i cu Rocinante - Iti doresc calatorie frumoasa, don Miguel ! zise

Ionics, mihnit, funded nu putea sd se lase furat de inchi-puirea nefericitului cavaler, care .chiar daca era liber in ginduri, altminteri raminea inchis, ca un hot de rind.

Inainte de a pleca, baiatul mai in' treba doar un cuvint : — Seniore don Miguel, team vazut scriind. De ce rizi

la un rind §i la altul plingi ? - Fiindcd viata e §i bucurie triste%e, §i n-o po%i

povesti, daca n-o simti adinc, daca n-o traie§ti cu adeva-rat alaturi de eroii tai inchipuiti. Dar ce spui ? M-ai vazut tu-rizind ?

— In hohote, don Miguel 1 - i plingind ? — Da ! Cu obrazul ud ! Cavalerul se lurninA la chip t

N-a§ fi crezut ! Inseamra ca nu-s chiar atit de batrin

— 7 floarea asta ? intreba Ionics, inainte de a porni.

197

Omul inchis zimbi *i rdspunse, aratind cu mina, intr-un gest larg, peretii celulei, de jur imprejur :

— Pastreaz-o to ! Nu vezi ce grddini si ce flori am eu peste tot aici ? !...

De-aici inainte nu se mai auzi ris, decit hohotele bol-nave ale celor pe care inchisoarea ii facuse nebuni. Erau *i din ace*tia, resturi de om, cu obrajii pamintii, cu parul ravd*it, cu ochii ro*ii, bulbucati, vazind desigur o lume inchipuitd de ei, fiindcd se credeau regi sau imparati si socoteau ca in jurul for roiesc domnite prealuminoase la chip *i curteni preastrdluciti. Unii imparteau nestemate acestor supu*i, zimbind altii ii certau cu blindete inteleaptd pe *ambelani, ca fazanul de la dejun nu fusese bine fript. Se gdseau *i din aceia care dadeau porunci ge-neralilor strimi in jur, sd" inceapd rdzboi, catre miazd-noapte sau Care miazazi. Sau din aceia care dansau menuet in sunetele unei muzici auzite numai de ei, 5i cre-deau ca de-a lungul zidurilor de piatra sint capete inco- ronate care ii pizmuiesc pentru putere, frumusete de- gantd...

Unul dintre ace*ti sarmani nebuni it opri pe adresindu-i cuvintul, de sus :

— Pajule ! Veste5te-o pe regind ca balul a inceput ! Biatul o lua la fugd, de teamd ca ar putea sa-$i piarda

5i el mintile, dacd mai zabovea pe la u5i. Era lung cori-dorul cu inchi*ii nebuni, dar cel care se deschidea la dreapta se vadea *i mai lung. Aici nu se mai auzea nici macar trist de pind acum, ci numai gemete, urlete 5i scri*nit de dinti. Printre ele se impletea zornditul lan-turilor atirnate de picioarele bietilor osihditi. Cite un pumn izbea cu deznadejde in zid, dar zidul raminea ne-

198

clintit ; in schimb se auzea osul trosnind — §i carnea in-singerata sfiriia, ca pe gratarul incins.

— Sint nevinovat ! striga, din fundul unei celule intu-necoase, un glas tinar atit de plapind ca parea de copil. Nu vreau sa mor ! Crutati-ma ! N-am facut nimic I

Din alts celula razbea un glas mai surd : — De ce nu ma judecati Vreau sa §tiu pentru ce m-ati

inchis ! Unii strigau dupd ajutor — de la tine ? Al%ii cereau in-

durare — Qui ? Glasurile for patrundeau in inima baiatu- lui ca un fier inro§it, §i el simtea arsura durerea din inima risipindu-i-se in trup. I1 durea capul in- cepea sa se simta iar istovit ; nu §tia data pa.5ii au sa-1 mai duca ping la poarta, sa vada lumina soarelui §i sa respire aerul de pe cimp.

In fata unei celule se opri §i, ca sa nu cads, se tinu cu miinile de drugi. Ramase a§a un timp, adunindu-§i forts in trup, cind din fundul acelei tainite, tacute pind atunci, cineva ii vorbi :

- Ce-i cu tine, taica ? E§ti bolnav, sau Boar ostenit ? Era un Oran, nu in floarea virstei, ci mai degraba

trin, un mujic imbracat cu mundir peticit, cu obiele legate ping sub genunchi, a§a fel ca picioarele ingro§ate pareau doi butuci, cu opinci din scoarta de copac — prapadite incialtari, care dovedeau ca omul nu-i dintre cei mai avuti.

— Cine e.5ti to ? intreba Ionics, privindu-i chipul bar-bos, cu parul atirnind in late de sub caciula trasa pind pe ochi.

Si caciula dovedea sarkie : bland de iepure, napirlita, roasa §i gaurita in fund.

Mujicul se ridica de jos, uncle statea ghemuit pe un maldar de paie murdare.

— Ia, cine sa fiu ? ! Daca am fost ceva, apoi n-am fost decit un biet taran, din partile Moscovei, de la Domnino...

199

Dar acum nu mai sint nimic, fiindca au sa ma strapunga cu sabiile, cit mai e ziva.

— Cine sa te strapunga ? - Soldatii lui Sigismund, riga care duce razboi impo-

triva Rusiei. — Dar ce vina ai sa induri osinda ap. mare ? — Vina ? grad mujicul, p4ind in fata, mai la lumina.

Apoi vina mea, taica, judecind de pe partea rigai, nu in-gaduie mils. Venind el cu oastea intilnindu-ma in pa-dure, m-a silit sa-i arat care-i mai scurt *i mai bun drumul ca sa ajunga la Moscova, dupa care-i tinjea inima. Iar eu, prefacindu-ma a-i da ascultare, 1-am this tocmai pe-acolo pe unde §i-a intarcat dracul copiii. Asta mi-e vina !

- Te *tiu ! Tu Wi Ivan Susanin ! — Am fost, taica ! De astazi incolo, nu mai sint nimeni I - Ba ai sa fii, §i ai sa ramii totdeauna ! — Laca, asta-i o vorba pe care eu, cu mintea mea ne-

dusa la §coald, n-o pot intelege prea bine. Dar orice cazna are sa-mi vina, eu unul. sint impacat in mine, socotind ca am facut ceea ce eram dator indemna inima. Altfel n-a mai fi avut tihna nici in viata d-aici, nici in cealalta, daca o fi vreuna...

- Vrei floarea asta ? intreba Ionics, altceva neavind cu sine.

— Iti multumesc pentru gindul bun, taica, dar la ce-mi trebuie ? Curind, pe pieptul meu are sa creased o intreaga gradina ! Daca s-o nimeri §i-o tufa de iasomie, apai pot spune c-am avut tot norocul §i fericirea... Ca tare mull mi-au placut mie, de cind ma §tiu, intre copaci mestea- canul, iar intre flori — iasomia !

Dupa aceste vorbe, mujicul trace o traista atirnata pe umar, scotoci in ea cu grija §i cumpatare §1, scoase, evla-vios, o bucata de piine.

200

- Ia-o to grai, intinzind-o printre gratii cu mina cu-prinsa de tremur. Ar fi pacat sä se piarda, ca numai eu

cu city truda a venit piinea asta pe lume !

Floarea nu-i trebuia nici unuia dintre osindi%i. Cui sd dea piinea ? Lui nu-i era aminte de mincare, simtea ca nu-i va veni foamea nici mai tirziu. Iar ca s-o arunce, ar fi insemnat sa batjocoreasca amintirea a-celui mujic care-o muncise §i i-o daduse cu miinile tremurind.

Un chip cunoscut, pares de pe icoane, se deslui in una din celulele urmatoare, pe a carei fereastra se vedeau, jos, apele verzui §i albastre ale Bosforului. Omul, cu barbs neagra, pu%in stropita de carunteala, purta coroana ve§- mintele domnitorilor, §i nu se afla aici singur. Era Con-stantin Brincoveanu, impreund cu toti cuconii.

— Te-au osindit ! ii grai Ionics domnului. Ai tai merg la moarte cu tine de bund voie ?

— Cum i-a* putea sili, cind nu mai am nici o putere ? Puterea din inima ta, Doamne !

— Chiar de-ar f i a§a, §i tot nu s-ar numi sila ! Dar nu puterea inimii mele ii indeamna, ci aceea din inima fie-caruia.

— A*a e adeverird cuconii — Pentru credinta in Dumnezeu mori, marite Constan-

tin Brincoveanu ? Tacu domnitorul, ticura fiii. Ionics intelese ea apa-

rindu-§1-1 pe Dumnezeu §i respingind credinta sultanului, osinditul tintea sa apere neatirnarea poporului.

-

Vreti floarea asta, doamne §i coconilor ?

-

Ar fi pAcat s-o ducem cu not in fundul Bosforului.

-

Vreti o bucata de piine ?

201

Domnul facu un gest, aratindu-i coltul celulei. Acolo se vedea o masutd cu cele ce se dau de mincare domnilor si boierilor ; sultanul era darnic !

Oare nu-i trebuia nimanui piinea ? Bdiatul o lua la fugd, fiindcd tocmai venea gidele cu

securea.

Infometatii urmau abia de aici incolo —si erau de toate felurile si din toate timpurile istoriei. Ionics nu-1 intilni mai intii pe Spartacus, care ridicase sclavii din Roma, iz-butind sa bage spaima in nobilime si sa tins mult timp piept legiunilor, cu vitejie vrednica de o soarta mai bund. Mai intii ajunse la celula unde se afla un Oran pus la chinuri, un Oran din secolele apropiate, temnita netinind seama de anii istoriei. Omul zdcea pe un tron de fier, cu o coroand spinoasd, batutd din metal aidoma tronului. Si dacd a sta tintuit .astfel era o cazna greu s-o induce carnea omeneascd, apoi caznele adevarate abia aveau sa vind.

Sub tron era pregatit focul, doar sd-1 aprinzi si atiti vilvdtaia. De jur imprejur, pe vetre cu jeratic, stau la inrosit clesti, sä smulgd carnea vie, spre a o da drept hrand tovarasilor care se rdsculaserd si merseserd la lupta cu omul osindit, din celu14.

Gheorghe Doja, to sa fii oare ? intreba, cutremurat, bdiatul.

Acel osindit avea ochii negri, mistuiti de alte fldcari decit ale focului care astepta sä porneasca ; iar fa%a lui chinuitd, cit e greu sa ne inchipuim astAzi, era rece, hotd-ritd asprd.

— Da, sint Gheorghe Doja, comandant de oaste. stia Ionica pe omul viteaz care condusese rdzboiul

taranilor din Ardeal, acum mai bine de patru veacuri,

202

dupd cum stia si ingrozitoarele .cazne indurate de el apol. Mersese Doja cu oastea taranilor, de la Buda ping-n laun-trul Carpatilor, si daduse Ardealului roata, punind pe fuga armatele si pe nobilii care-si aparau Carina nemun-cita de ei niciodata.

— N-am izbutit ! gemu osinditul, aflat in fata neinchi-puitelor cazne. Au sä izbuteasca altii ! Robul n-o sa se slinisteasca, la sate si la orase, pins n-o dobincli piinea si libertatea !

— Libertate n-am cum sa-ti dau ! raspunse, in mare mihnire, baiatul. Vrei piinea asta ?

Capul calailor zise, rizind ca descreieratii, in timp ce ajutoarele lui pregateau focul si fiarele :

— Tata, aici, in temnita alaturata, sint ortacii ! Tocmai le pregatim ospatul. Da-le piinea, ca not le-om da frip-tura proaspata !

Ionica strabatu ingrozit coridorul, urmarit de risul Printre gratii se intindea cite o mina, cu semne de

lovituri, cu urme de lanturi. Chipuri chinuite se aratau in putina lumina si glasuri sfirsite cereau piine. Tuturora le dadu baiatul cite o fdrima. Erau chipuri cunoscute intre acelea, altele le •vedea prima oara si nu raminea timp sa-i intrebe pe fiecare de nume. Dar it recunoscu, intr-un licar de lumini, si pe Avram Iancu, si pe Iancu Jianu ; printr-o putere care infringea voia temnicerilor, Horia, Clorsca si Crisan se aflau tustrei in aceea§i celula, si pe fereastra ei se vedea Alba-Iulia...

Erau haiduci in uncle hrube, incoltiti de poterile stapi-nirii, in altele tarani, din capul secolului nostru si din secolele lasate in urma, toti rasculati pentru libertate si pentru piine...

Si neputindu-le da el libertatea, Ionica ii dadea fieca-ruia cite o farima de piine.

203

Erau -muncitori, din fabrici *i de sub pamint, din mine, negri de carbuni, de fumul uzinei, cu palmele batatorite, fiindca de copii %ineau ciocanul in mind. Si acestora le dadu baiatul cite o buatica de piine,spina ramase numai cu floarea, aproape de marea u*d cu gratii, de la ieire...

Credea Ca se sfir§iserd tainitele inchisorii, cind mai vazu o

Aid, aproape de capatul coridorului, unde nu se mai auzeau gemetele §i-stiigatele osinditilor de pe lurne, era o celula pazita cu altfel de str4nicie. 1.1*a ei era mai fere-cata decit toate, cu cloud rinduri de gratii, avind intre ele o impletitura deasd de sirma ghimpata, sd nu poata trece prin ea nici macar umbra omului. Apasat de o tristete pe care abia mai putea s-o poarte, Ionicd se opri traga sufletul, sa priveascd. Oare suferinta omului este fait capat ? Cine mai zacea i aici, ferecat astfel ?

— Nu to apropia ! Nu .pune mina pe gratii 0 voce plapindd, dar limpede, ii strigase din fundul

celulei int unecoase. — De ce sa nu ma apropii ? intreba Ionica, raminind la

distanta. — Gratiile au curent electric ! Te carbonizeaza ! Era un glas de fata, $uierat, aspru, pastrind totui acea

ging4ie prin care glasul fetei se deosebete totdeauna de al baiatului, acel timbru de sticld §i our pe care ea nu §i-1 pierde nici intre ziduri de piatra. Ferindu-se de atingerea

lonica veni mai aproape. Numai atunci desluO, in fundul celulei, o copild abia implinita, %inindu-se drept, cit era ea de istovita de firava, cu gitul lung, ca de lebada, ieind din despicatura rochiei sfiiate. Avea mii- nile legate la spate, cu fringhii groase, fringhiile erau

204

trecute printr-un inel pries in piatra, a*a ca nu plea nici sa stea jos, nici sa mearga.

Pentru ce to-au inchis aici ? Fata isi rasa capul intr-o parte, pins ce o raza, venind

de la geamul mic, cu. gratii, ii lumina fata. Avea, fata oache$A, prelunga,' ochii intunecati, parul negru, dat pe spate $i ciuntit cu. foarfeca. Pielea, cita, se vedea gitul, umerii, bratele -- era invinetita de lovituri $i insingerata.

Si fata raspunse, greu- buzele arse — Pentru patrie ! — De ce to-au schingiuit astfel ? — Ca sa-mi. tradez tovara$ii !... Vazind o miscare nelini$tita baiatului de la grail; ea

clatina din cap,$i. incerca sa zimbeasca. : — Nu i-am tradat Fii pe pace I - Dar tine e$ti to — Nu ti-ai dat seama ? Dinapoia gratiilor Ionica o privea impietrit, fiind6a• o

recunoscuse deodata $i el $tia ce-o sa. se intimple Cu. 12ip, tura aceasta a$a de frageda $i a$a de brava !...

0 umbra se tupila sus, la fereastra, $i-o mina ciocani, lntr-un anumit fel, in geamul cenu$iu, peste care pluteau pinzele de paianjen. Fata trase cu urechea.

— Ma auzi ? opti un glas de afara. — Da ! raspunse ea, tot in $oapta. — Am incercat sa to scoatem... Am facut total. N-ain

izbutit ! Iarta-ne I Ea scutura capul : — N-am de ce sa va iert !... Nu purtati grija mea I.

Faceti-va datoria mai departe ! — Rti fagaduim sa mergem pind la capat Chipul ei se oteli dintn-o data, pierzindu-$i ginga$ia. de

fata, §i glasul chiar ii fu. altul, un scri$net de fier, nu de

205

sticla si aur. Si ea zise cu o ura care facea sa trernure zidul de piatra :

— Sa-1 urmariti ping in birlog, m-auzi ! Pines in fundul birlogului ! Sa-i scoateti coltii si taiati beregata !

Urma o tacere aspra, in care Ionics isi auzea inima cum bate, intr-un ritm nefiresc, cite doua batai dintr-o data ; poate auzea si inima fetei, pulsind de departe. Pe urma, glasul de sus se auzi i.arasi, sovaind de data aceasta :

- Curaj !... Are sa fie... miine dimineata ! — Bine ! raspunse ea, dupa o pauza. Acum du-te, sa nu

to vada ! Cind intoarse capul spre uses, ochii ei erau plini de la-

crimi. Si Ionics plingea, fares sa se stapineasca. — Nu le atinge ! suiera fata, vazindu-1 ca vrea sa se

sprijine de gratii. - Zoia ! incepu baiatul. Miine Dar nu putu sa pronunte cuvintele celelalte. Privi gru-

mazul fetei, si pares niciodata nu vazuse o linie mai fru- moasa ; simti ca i se face frig si ingheata, fiindca pe acest grumaz ca un git de lebada, miine, in zori, avea sa se strings streangul.

— Vrei floarea asta ? intreba in soapta. — Da-mi-o ! raspunse fata. Daces m-or lasa, miine am

sa rni-o pun in par. E frumos sa-ti pui o floare in par, cind esti tinara si iti place viata !

Ionics arunca floarea printre gratii, tintind ca ea sa cads la picioarele fetei. Dar o petals se prinse in sirma Cu ghimpi, si pe loc izbucni flacara. 0 flacara scurta, un trasnet, dupd care intre sirme nu mai ramase decit tija uscata.

- Ce rau imi pare ! suspina fata. Suspina si baiatul. Apoi, cu toata durerea, un zimbet

se deschise in inima lui sfisiata. Aratind cu mina peretii de piatra, el zise, zimbind printre lacrimi :

206

— Dar to nu vezi ce gradini §i ce flori ai in jur ? Ale tale sint toate !

Fata raspunse, cu capul in piept, cu ochii inchisi • —Iii multumesc ! Sint necrezut de frumoase !...

Iesise pe poarta inchisorii §i se uita incotro sa porneasca. Nu se vedea soarele, dupa care tinjise atit, nici cerul — si nu-§i simtea libertatea. Se deslu,seau numai ruine in jur, iar deasupra plutea un nor greu de fum, aruncindu-i in-tunericul pe pamint.

Ionica facu numai citiva pasi si se prabu,5i. Ce era aici nu stia, dar cc ducea la fund, ca intr-un put de ascensor, ping se opri, nevatamat, pe maldare de moloz, in alta par to a lumii — cum altfel ?... I1 urmarea o muzica surds, su-nete indepartate de toba si-un rapait furtunos de tarn-buri, peste care tipa, la rastimpuri, o trompeta cu sunetul cel mai de sus — doar atit...

Un glas rupt, ca pocnetul tablei batute de vint, ca un grohait de mistret, ca un urlet de lup, un glas al cui nu s-ar fi putut sti ca traiete cu oamenii pe pamint ii pa- trunse in craniu, deodata, facu sa tremure, ingrozit :

— impuFati-1 numaidecit ! Atit zise glasul si se lini01, cum se linisteste ghiuleaua

dupa ce plesnete, naruind totul in jur... Intr-o -parte a putului uncle cazuse baiatul, zidul spart

de citeva palme lasa sa se vada o incapere ciudata, iar in mijlocul ei o masa care ocupa jumatate din spatiu. Acolo, ridicat in doua picioare, cu labele din fata, gheroase,.spri-jinite in marginea mesei, era lupul din padure, ap cum it §tia de cind it infruntase, numai ca. parea mai slab, mai istovit, cu ochii mai ro§ii, cu privirea mai fioirasa. Din gura ii picura singe, care i se prelingea in jos, pe sub bot,

207

pe -grumaz, -pe piept, facindu--4 blana ros.cata. In _fata lui era intinsii o halt ii mare, acoperind toata masa, *i lupul 14i plimba asupra ei, de la o .margine la alta, privirea ro§ie

infricoata. m*indu-O:numai ochii in •cap,Iiindca avea grumazul teapan, teapan si trupul, ca cind ar fi inghitit un fier pe care, bineinteles, nu-1 poate mistui niciodata stomacul.

41Vlai are in -el vatraiul !" se gindi,bdiatul. Apoi se freed La ochi, dezmeticeasca. Avea

puiri, fiindc4 lupul din padure de _mull raposase, dovadd ca Arenise chiar corbul sa-i dea tircoale i sa-1 -privegheze dupa a lui dating. Citeva clipe, Ionics vazu intuneric si •stele jucindu-i sub pleoape : se freed iarasi la ochi si, in sfirsit, privirea incepu sa i se limpezeasca, risipindu-se• iritunericul '§i stelele, raminind doar un valisor de ceat5. Si atunci vazu ca nu era lupul, ci un om, atit ca ramin-ea intre ei o asemanare ciudan.

.0mul stiltea tot teapan, de pared ii umpleau flare sto-macul, avea ochii ro$ii, privirea tot infrico*ata si, intocmai ca lupului, i se prelingea singe din gura, picurind pe harts. Cu .o mina sprijinit in marginea mesei, minuia cu cealalta un creion, tragind apasat linii, intr-o parte §i-n alta. Pe fruntea zbircita ii atirna o uvita" de par, cazindu-i ping in sprincenele incruntate, iar sub n.sul, care trebuia sa fi fost bot odata, se •-desena, ..ca un gindac .ars La flaciiril, .0,mustacioara neagra.

-Creionul pe care maul it misca apasat §i smucit, tragind linii .bezmetice pe harta, 'se frinse .deodiatA, raminind nu-mai aschii:

De ,afara patrundea, prin zidul de -piatra, un huruit in-departat §i neintrerupt — parca tancuri trecind .peste da-rimaturi. Se auzeau surd bubuituri de tun, .scare parusera tobe !mai ,adineauri, _iar :scum se intareau, deslu§it.

208

'omul arunca furios aschiile creionului frint .§i ackisd pe un buton aflat la un capat de masa, intr-un sir de- b.utoane felurit colorate.

Indata se deschise o usa, pe care - n-ai fi vazut-o altfel, avind intru totul .asemanarea peretelui cenusiu do piatra, si intra un outer cu trupul cam - teapan, imbracat numai in fireturi, si purtind pe piept numai decoratii. Cind se opri si isi pocni calciiele, pintenii scoasera sunetul cel mai inalt al instrumentelor de fanfara, dezacordate si .galagioase.

iP.rin ziduri patrundea huruitul si tunetul neintrerupt, crescind de la o clips la alta.

— Un creion ! racni omul la -masa. Ofiterul isi pocni iar calciiele, salutd ridicind bratul

drept, ca din -arcuri, apoi _ramase teapan - Nu mai. avem creioane !

insarcinat cu creioanele ? - Generalul von Leist ! - Impuscati-1 ! — Nu mai avem gloante.

Spinzur-ati-1 ! — Nu mai avem fringhie ! — Sugrumati-1 ! Racnetele omului cu .gura insingerata cresteau, pin5 ce

incepu sa zbirniie fereastra aflata in spatele lui, deasupra capului.

- Pleaca ! racni el o ultima data. .Ramas singur, nemaiavihd creion, incepu sa traga sd-

geti cu degetul, _lupgind intr-o parte .§i in alta picaturile de singe .Cazute din .gura, dew dreptul pe -harta. Cind .1m-pinzi harta cu aceste linii care .1§i pierdeau repede culoarea singelui proaspat, si pared incepeau sa .duhneasca, omul se lini§ti -§i incepu -ea rida — .nu ris, , ci rinjet de -satisfactie.

- Cine te-a aruneat aici ? Intreba .atunci Ionics, prin spartura de zid.

209

Omul racni, cu gitlejul incordat, cit pe-aci sa pies-neasca :

— Nu m-a aruncat nimeni ! — Dar ei5ti sub pamint ! — Aici e un blokhaus ! — Da ?... Si ce faci in blokhausul tau ? — Conduc operatiile ! - Te cunosc ! exclama baiatul. Apoi se apropie de zid zise, intr-o *oapta wierata : — Acum §tiu eine ! Operatiile pe care le conduci to

se terming astazi ! Blokhausul tau e un birlog ! Te-ai as-cuns aici, dar au sa te incolteasca !

Cel dinauntru it privi, cu ochii ro01, apoi sari peste masa §i se repezi la el cu gura cascata. Fruntea i se pocni de zid, facindu-1 sa ramina in loc. cu falcile departate.

— Ti-au scos coltii !... observa baiatul. i de ce stai ass -teapan

— Sint otelit, nu teapan ! - Nuu !... Ai inghitit ceva care-ti sta in git ! Ai lost

necugetat si lacom... Ai vrut sa stapineti lumea intreagal... Dar acum nu mai poti nici sa mu§ti, nici sa rnistui ! ! lar birlogul nu to mai apdra !

— Sint mai puternic ca niciodata ! dezlipindu-se de zid, omul se intoarse la masa.

— Am sa-mi indrept din nou armatele incoace si incolo, spre rasarit §i spre apus, spre nord si spre sud ! horcai el,

palmele pe liniile insingerate. Am sä pornesc de la inceput, ca in 1939 ! !nth Cehoslovacia si Polonia, apoi Rusia, apoi Franta, Anglia, America, Africa si Asia !...

— Nu mai ai colti ! zise Ionics. — Imi ramin falcile ! — Degeaba ! Acum oamenii te cunosc si stiu sä se apere.

Impotriva to s-a ridicat lumea intreaga ! Pe chipul omului de la masa se ivi rinjet siret :

210

— Am sa ma impac cu unii, si-am sa-i maninc pe cei-lalti ! Pe urma am eu grija de primii !

— N-o sa se poata ! Toata lumea vegheaza ! Nimeni nu mai urea sa se impace cu tine.

— Atunci am sa-i maninc pe toti dintr-o data ! racni aratarea, cascind gura-i uriasa. Am sa distrug capitalele, orasele si satele ; n-o sa ramina piatra pe piatra ! N-o sa ramina nimeni viu, cit tine uscatul si apa !

— Nici copiii ? intreba ionica. — Nici ! — Nici femeile ? Mamele noastre ? - Nici ! — Nici batrinii ? Parintii care ne-au dat viata §i ne-au

crescut cu truda, cu dragoste ? — Nimeni ! Atunci Ionics zise, stapininclu-si oroarea si minia, pas-

trind in el doar o curiozitate dureroasa, curiozitatea celui care diseca, farimita cu farimita, cadavrul, ca sa invete, sa afle :

- Cum iti spuneau tie, cind erai mic, cei de acasa ? Aratarea nu raspunse ; devora, cu ochii inrosi%i, harta. - Ai fost si tu copil ? Ai gungurit vreodata ? Un horcait veni de la masa. — Ai avut si tu o mama ? 0 mama care te-a alaptat si

te-a mingiiat, duioasa ? Iarasi se auzi horcaitul, in locul glasului. — Ai avut, desigur ! Dar mai tii minte chipul ei ? Ai

iubit-o si ai respectat-o ? — Intii Polonia si Cehoslovacia, apoi Rusia L. se auzi

horcaiala nesatioasa. - Spune-mi, ai iubit pe cineva in viata ?. — Pe urma Franta ,§i Anglia 1..,

21I

— Te-a iubit cineva vreodatii ? At sadit vreun porn cu mina to ? Ai avut o floare pe masa, sau la. capatiiul patu-lui.?

Huruitul indepartat crescuse, cre5tea. intr-una, acope- rind, §i horcaiala, i glasuL

— Pe urma. America, pe urma Africa !... U*a se deschise i intra acela§i ofiter de adineaori, de-

sigur aghiotantul. In mina avea o cup.a neagra, cu un cerc alb . intr-o parte. Pe pats alba se vedea o hirca, iar sub ea doua oase petrecute unul peste altul, cu capetele frinte, ca o cruce incirligata.

— Intr-un sfert de ora, au sä fie aici ! zise aghio- tantul.

— Generalul von Kleist nu i=a oprit ? — Nu ! — Trnpu§cati-1 ! — S-a impwat —

Generalul. von Meist n-a venit cu trupe proaspete ?

- N-a putut sa razbata. - Impu5cati-1 ! ochii ro§ii privira cupa din mina aghiotantului - Ce-i asta ? — Tot ce ne-a ramas : otrava ! In ochii minia se amesteca, fierbind, cu deznadej-

dea, dind na§tere unei priviri infrico§atoare, cum nici o fiara pe lume n-a avut cind i-a sunat ceasul.

— Am S-0 beau ! hirii, scri§ni, §i urla, .5i tuna gura insingerata. Am s-o beau, ca sa arat ca moartea nu se atinge de mine, ca nu .ma poate- dobori nici glontul, nici otrava !

Si cupa fu de*ertata, §i-n huruitul tancurilor care erau acum aproape se auzi otrava gilgiind pe beregata, cu su, netul unei cascade de apa. statuta §i fiartA. Si un ris spart, de oase, de fiare si table zgiltii pereii blokhausului

21.2

— Am sa-i maninc pe to%i, unul dupa altul ! intii Rusia, pe urma...

Aratarea intepeni deodata, cu miinile r4chirate deasu-pra stomacului. Ochii i se rotira in cap, varsind flacari... Pe urma, cu o sfortare nea§teptata, miinile se desprinsera, umblara ratacite pe masa, degetele se incovrigara botind harta, ping ce-o facura ghem, §i-atunci gura se repezi s-o Infulece, nestapinita, hrapareata... i cu harta in gura, in-cercind s-o inghita in spasmuri, umplind-o de bale insin-gerate, tragica faptura, descreierata §i nesatioasa, cazu pe spate, uncle incepu sa se zvircoleasca. Si zvircolindu-se cu mi*cari din ce in ce mai stinse, dar parca din ce in ce mai salbatice, mai zise o data, inabu§it, abia facindu-§i au-zit glasul in huruitul tancurilor :

Rusia, pe urma Anglia !... Cind spasmurile incetara, la geamul de sus se ivi o um-

bra neagra, un cioc izbi giurgiuveaua, corbul se auzi de • afara, croncanind, infometat §i nelini§tit, nefiind sigur ca

o sa i se dea prada : - E gata ? Aghlotantul privi lewl de jos, apoi inclina din cap §i

raspunse : - E gata ! Ia-1 repede, sa nu ti-1 gaseasca !

- cm • • it'. • L/4.: /". •

pupa' ce huruitul tancurilor se sterse in departare si fumul se risipi, si praful se duse cu vintul, si se lim-

pezi, in sfirsit, toata zarea, Ionics se pomeni pe un cimp care pared nu cunoscuse niciodata chinul, chinul lui insusi si pe-al oamenilor. Erau holde gata de secerat intr-o parte, in alta grddini si pajisti semanate cu flori, printre care alergau, jucindu-se, copii in haine de sdrbatoare. La ori-zont, cosuri de fabrics fumegau pasnic si pdreau niste steaguri, fluturindu-si flamurile albe ale unei ere noi, mult asteptata de oameni. Drept in fats se vedea un oras, pe' care it estompa putin departarea. Dar se desluseau blocuri inalte, vi fi zis aliniate cu sfoara si asezate la distante egale, cu. peretii in atitea culori cite cunosc florile, si, la fel cu florile, cdtind vesele catre soare.

0 apd ingustd, printre salcii stinghere, ducea intr-acolo, strdbatind lunci si zavoaie, ping ce pe malul ei aparura cheiuri de piatra, apoi case vechi care cadeau sub tirnd-coape, deschizind calea. Si cum se netezea locul aici, se iveau oameni, cu masini si macarale. Pind sa priveasca Ionics in stinga, in dreapta cresteau ziduri, ca prin mi-nune. Si cit se uita la ele cu nedumerire, in stinga rdsdrea altd clddire, ba pind si iarba crestea, pe unde fusese mo- lozul mai devrome si in iarbd infloreau trandafirii.

Peste putinta sa mai recunosti drumul ! Ionics merse mai degrabd la void Nimeri totusi si ajunse, cind suna ceasul trei, iar soarele pierdea inaltimea, imbi

• 214

cind fata blocului intr-o lumina blinda, ca toamna, dar Inca stralucitoare.

Baiatul urea *aizeci de trepte in goand, nemaiavind rab-dare sa is ascensorul. Cind ajunse in fata usii, i*i auzi inima scotind sunetul soneriei.

— Cine este ? intreba atunci, dinauntru, glasul blind al mamei, cu un timbru de nerabdare *i de nedumerire.

U*a se deschise *i ea isi scoase capul pe sala. — Cine e ? intreba, mai domol *i mai trist, vazind ca nu

era nimeni. Ionica se strecura pe linga dinsa *i se facu mic in coltul

vestibulului. Din casa se auzi glasul tatii, a*ezat *i greoi, Ca al mctorului Diesel pe care-1 conducea de o viata

— Ce e ? — Parc-am auzit soneria. - Ti s-a parut. Hai ca se race*te supa in farfurie !, Mama trecu dincolo, unde era toata familia.

- Nu *tiu ce am, dar mereu mi se pare ca a*ezindu-se, ofta din adincul inimii :

— Asta-i ora cind pleca Ionica la scoala ! - Da' de unde ! se deslusi glasul Tincutei. Pleca de la

unu ! — Nu mai *tiu !... zise mama. Intr-una mi se pare ea

pleaca *i vine. - Pofta bung ! se auzi glasul lui Andrei, care tocmai

iesea din bale, cu prosopul in mina. 'MVO it mustra cu oarecare asprime — De ce sa fii to ultimul, cind ne-am adunat toata lu-

mea ?... Si du prosopul in baie ; ce-1 tira*ti dupd tine ? Andrei se stradui sa-i intre in voie : — M-am grabit, tats. Am avut de lacut o multime... Tatal bombani, invirtind lingur,a prin farfurie ; se vedea

suparat *i are gindul aiurea - Mereu grabit, si niciodata nu faci nimic ca lumea !,

215,

— Tata ! zise, mihnit, feciorul cel mare. Tincuta tacea, dar mama nu-§i ascunse dezaprobarea — Cum vorbe§ti cu baiatul ? ! Doar e vrcdnic ascul-

tator, §i nu supara pe nimeni ! Tatal lass sa-i scape lingura din mina : — Apai ar trebui sa• intelegeti ca of avea §i eu un of la

inima ! Dupa aceea se Lisa ticere. Atunci Ionics pa§i pe virfuri

i intra in sufragerie. Indata ce. se ivi acolo, toate se oprira in loc, chiar §i pendula, a carei limbs ramase intr-o parte, intr-un echilibru nefiresc, ca cum s-ar fi agatat de un cui§or, in cutie. Mita, care se juca pe covor cu un ghe-motoc de cirpa, intepeni a§a cum o prinsese clipa, cu coada pe sus, cu toate patru. labutele in aer, intr-un salt netermi-nat §i pared ramas aka pentru totdeauna. In camera de ala-t&i, unde fusese Gavroche intr-o sears, aparatul de radio nu ie§i din functiune, dar se opri pe un sunet, un acord do-mol, egal, venind parca de nicaieri *i de pretutindeni, §i raspindind in toata casa o armonie blajina.

Se afla in mijlocul sufrageriei o masa facuta anume, cum nu se obi§nuie§te pe nicaierea, o masa cu cinci col%uri, dind nWere la cinci laturi, §i pe fiecare latura erau puse tad-muffle. To%i patru afla%i acolo stdteau nemi§cati, cu lingu-rile in mina, cu ochii in farfurie, §i aburii care ie§eau din supa fierbinte, supa cum Ionics ca nu poate face de- cit mama, pluteau ca nWe nori§ori pe care vintul nu-i adie.

Baiatul se a§eza pe al cincilea scaun, locul dintotdeauna, §i, vazind farfuria, lingura, furculita Si cu%itul lui, puse pe masa, ca in toate zilele, i se stirni in inima atita triste%e §i-atita bucurie, incit ii venira lacrimi in ochi si intelese — de data asta pe deplin §i cu adincime — cum oamenii pot sä plinga §i sä rids, din aceea§i• pricing.

Se intoarse, uitindu-se pe rind la fiecare, apoi ii cuprinse pe toti intr-o privire §i zise adresindu-se tuturora

216

- Sinteti cu mine *i sint cu. vol, intotdeauna E ioarte bine !...

Mita statea in aer, statea nemiFata pendula ; sunetul dulce al difuzorului umplea odaia intr-una.

Ionics privi la cel mai mare. — Iti multumesc, tats, pentru piine, pentru haine, pentru

caldura... Pentru ca m-ai certat §i te-ai rastit la mine, pen-tru ca m-ai mingiiat §i mi-ai spus vorbe bune. Iii multu-mesc ca m-ai adus pe lume §i ti-ai luat povara mea pe umeri !... Cum merge

Tatal nu mica, dupa cum nu mica nimeni, dar vorba se auzi, §tiuta din toate zilele :

— Bine !... Am facut suta de mii ! Si mai tine ! - Ma5ina ? — Nu, inima. — La suta de mii ti se cuvine o prima ! — Prima tu, §i sint ei, fiule ! Baiatul inclina din cap, cu o gravitate care nu i se vedea

pe chip, fiindca pe chip mai avea Inca trasaturile copilului. Ochii i se oprira la Andrei, fratele mai mare. Se vedea viu, dar pared era intr-o fotografie.

— Cum merge ? — Toate ar fi bune, daca... Aici glasul fratelui se opri, iar pe fatia lui se citi mih-

nirea. — Am inteles ! zise Ionics. Tu vezi-%i de treburi, fara

grija. Am sa ma fac bine ! Obrazul Tincutei se facu row cind Ionics ajunse la ea

cu privirea. $i, inainte de orice intrebare, vorbi, ru§inata, cu ochii in farfuria care continua sa fumege — abur nemi§- cat §i subtire :

— Am luat un patru, la istorie ! - Ce te-a intrebat ? - Despre faraoni §i despre piramide...

217

Ionics zimbi — si cu siretenie, si cu melancolie. — Cind am sa vin acasa, am sa-ti spun eu, in amanun

time. Stiff ca si eu era cit pe ce sa iau un patru la geografie ? — Vai de mine ! Sff iti place atit de mult geografia ! Ce

n-ai stiut ? — Inaltimea muntilor Himalaia. — Asta-i rusine ! — E adevarat, recunoscu Ionics. Dar acum o stiu foarte

bine ! Inveselit o clips, chipul lui deveni gray cind se intoarse

spre cea din urma, care-i Intotdeauna prima : — Sint obosit sff ma doare capul, dar nu-i acum timp

sa-mi pui pe frunte mina to buns. Vin de departe si am va-zut o multime... Cum as fi putut merge, cum as fi putut in-telege, cum as putea spune, daca n-ai fi fost tu, mama ?

Mama sopti : — Cind te-aud, Imi creste inima... Spune ! Si baiatul spuse : - Pestele, cum is viata, Incepe sa Inoate, fara sa-1 in-

vete nimeni. Minzul zburda, din prima clips, sarind sprinten pe picioarele lui subtirele. Asa se intimpla, pare-se, cu toate vietuitoarele. Neamul nostru, al oamenilor, se vede ca. este Inca tinar ; nu si-a trait decit parte din ceea cc are sa-i fie istoria. E Inca asa de tinar neamul nostru, al oamenilor, si au trecut asa de putine sute de veacuri de cind s-a ridicat de la pamint, incit sff astazi, la natere, copilul umbla de-a busilea, ca puii animalelor...

— Asa e, dragul mamei ! — Am umblat de-a busilea, cind cram mic, printre pi-

cioarele mesei si ale scaunelor, laolalta cu mita si cu ciinele. Si ai venit tu, sff m-ai luat de mina, m-ai ridicat, sff incetul cu incetul, cu rabdare, cu bucurie sff cu truda, m-ai invatat mersul oamenilor.

— Cit ma durea inima cind cadeai, dragul mamei !,

218

— Dar intr-o zi n-am mai cazut, si de-atunci umblu tot in picioare. iti multumesc ca m-ai invatat sa merg, mama !...

- Sa mergi cit mai departe si cic mai frumos, fiule ! - Mi-ai cintat seara cintec de leagan, si din cintecul tau

am inceput sa invat graiul oamenilor. - Spune-1 ! — A fost numai graiul tau si al meu, o vreme, graiul

nostru, tainic, pe care nu 1-ar fi inteles nimeni. Dar, incetul cu incetul, sunet cu sunet, urechea mea a deprins din vor-bele tale vorbele tuturora. Tu mi-ai aratat soarele si i-ai spus pe nume. invatat numele soarelui, cum 1-am invatat pe-al cerului, pc-al luminii, pe-al caldurii si pc-al gerului, pe-al pe-al florilor...

— Parc-a fost ieri ! sopti mama. timp ce ma invatai vorbirea, imi ara'tai, cu cu.-

vintele melt putine, care-i drumul raului, care-i drumul bi-nelui.

— Sa ai parte numai de bine ! — Dar data nu erai tu, cum as fi stiut sa ocolesc raul ?...

Si cind mi-ai dat tot cit trebuia ca sa nu fiu ratacit intre cei de-o virsta cu mine, mi-ai pus ghiozdanul in spinare luindu-ma iarasi de mina, m-ai dus sa invat carte, la scoala. Pentru toate cite ai facut, iti multumesc, mama !

Ionica se ridica ; pe chipul lui, obosit mai la urma, se vedea acum un semn de nedumerire. Isi Buse mina la cap

freed timpla, cum ar fi vruc sa-si trezeasca sub /ca un gind din amortire :

- Mi-e sa nu intirzii ! Trebuie sa ma due undeva, si nu stiu unde... Da, m-asteapta cineva, si trebuie sa ajung la vreme ; dar cine-i acela ?... Va las cu bine !

Din vestibul mai baga o data capul pe usa sufrageriei. Cei ai casei, care isi incepusera miscarile, se oprira din nou, cu ochii in farfurie ; mita era acum cu doua picioare pe co-vor, si numai cu doua, cele din fats, in aer ; limba pendulei

219

se oprise in partea ceaIaltAl a cutiei, iar acordul radioului coborise. cu cloud tonuri.

— Am uitat sa vä spun pond bund !

*

Era ceasul patru dupa-amiaza ; zabovise numai o ora se pa'rea ca trecusera multe zile din acea saptamina la

capul careia trebuia sa fie intr-un loc, unde-1 atepta ci-neva, §i el n-avea dreptul sa intirzie... Nu cumva la §coala ?

coala se afla pe strada a doua, dar scum drumul pinA acolo pared se lungise din cale-afard ! Daca n-ar fi §tiut ca abia plecase de acasa, data n-ar . fi vazut blocul galben in urma, ar fi crezut ca nimerise in alts parte, intr-un car-tier unde nu mai fusese pins acuma... Dar nu ! Era doar pArere, datorita grabei i oboselii, fiindca altminteri re-cuno§tea casele vechi, de pe vremuri...

Intre doua rinduri de blocuri, aproape terminate — cA" li se vopsea timplaria — ramasese mahalaua, cu cocioabe in-trate in pamint §i culcate pe o ring ; aici avea sä fie part la primavard, cu copaci mari, adu§i din padure, cu alai as-faltate, cu peluze §i cu bazine. Oamenii aveau sa uite curind cum fusesera locurile inainte vreme, §i Ionica luase chiar cuvintul, la o §edinta a pionierilor, dind ideea sa se trimita o scrisoare eclililor, din partea tuturora, cu propunerea de a fi lasata in picioare macar una din cocioabele acelea. In-conjurata de gard frumos, cu zabrele, §i avind table ex-plicative, n-ar fi suparat prea mult privirile, mai ales data locul ei se alegea bine. In schimb, raminea acolo, ca la un muzeu de arheologie, spre §tiinta tuturor vizitatorilor, fi-indca in mersul ei inainte lumea nu trebuie sa uite nimic din ce a fost odinioara.

Ionia mergea pe o ulita bolovanoasa i pustie. De mult se mutasera oamenii, lasind zidurile vechi pe seama tirna-

220

coapelor, sa le darime. Dear in_tr-un loc, la o poarta de lemn, care sell-Via trist in balamale, era un cline batrin, alb, cu pete negre, chelalaind incet, cu durere ; pare-se g-tepta pe cineva, §i nu venea nimeni.

E greu sa recuno§ti un cline pe care nu 1-ai vazut_ nici-odatd, decit intr-o fotografie, din vremea (Ind el era pui de o lung sau doud.

Ionica se opri cherna pe nume : — Ciobanel ! Scincind, ciinele incepu s'a se gudure. Era ciinele buni-

cilor, cum it vazuse, impreund cu stapinii lui, intr-o poza, luatd pe malul Dimbovitei, la Ciurel, intr-o primavara, pe timpul cind se scutura floarea salcimului. Aplirea *i-un salcim in fotografie, dar incolo numai salcii batrine §i, la umbra uneia, pe un macat, se vedeau in irate merinde, i-o damigenuta, ca in zile de sarbRoare. In josul ci bu-

nicul scrisese cu mina lui nu tocmai deprinsa cu creionul : 1 mai 1921...

Chiar si adineaori, acasa, in sufragerie, i se oprisera ochii o clipa la fotografia aceea. In afard de bunicul §i de bunica mai era tatal acolo pe atunci bdieta.s de zece ani numai —i Inca doi oameni mustacif*, cu nevestele §i copiii vecini amindoi tovard0 ai batrinului la atelierele cefe- reului. Iar in fata, Ciobanel, catelandru pe vremea aceea, alb, cu pete negre, gudurindu-se, ca §i acuma.

Se gudura ciinele batrin, de parc-ar fi simtit, fara sa-1 §tie, ca Ionica facea parte §i el din familie.

— Ce-i cu tine, Ciob5nel ? zise baiatul, aplecindu-se mingiind ciinele.

Tot scincind, CiobAnel se tragea Inapoi, sere poarta care scirtiia in balamale, indemnindu-1 sa viva.

Ionica pa§i in curtea unde nu pusese niciodata piciorul, dar pe care, tiind-o din vorbele mamei, i se parea ca o cunoa§te de cind lumea. Doila rinduri de odai, pe o parte

221

si pe alta, iar in mijtoc curtea, atit de ingustg, cg nu putea sa intre nici cotiga cu lemne. La toate ferestrele erau perde-lele trase, de pared dormea toata lumea, sau muriseril cu totii, ping la unul.

Lingd poarta, cismeaua picura, si jos, o dira de gheatd se intindea pe sub gard, ping afard, in mijiocul caldarimului...

Era lama, asadar, si bdiatul nu mai stia cind se mutase iar vremea ; intelese, in schimb, de ce-1 stringea clestele in spinare : n-avea pe el imbracdminte de infruntat gerul.

0 usa se deschise atunci, mai in fundul curtii, si o femoie isi scoase capul, cu broboadd neagra, afard.

— Hai fuga, puiule ! Vin' la caldurd ! Baiatul intra, dupd el intra si ciinele. Era doar o tinda,

Cu un pat In fund, unde nu puteai dormi decit inghesuit, ca-n sicrie. Iar de aici rdspundeai in odaie, ale carei feres-tre inguste, lipite de jur imprejur cu hirtie, iti deschideau vederea spre magazia de lemne, care mai era si bucdtarie de yard.

- Tu esti bunica ! zise bdiatul, rccunoscind-o dupd fo- tografie.

venea cam poste mind spun bunica, fiindcd nu era foarte batrind.

— Am sa fiu bunica ta, dar mai incolo ! Tu nu te-ai nascut Inca, si taicg-tu nu prea are de gind sa se Insoare !...

pe vremurile astea asa grele !... 1-auzi cum sung ! De ieri de la prinz sung intr-una !

Se auzea pared, in iarna de-afarg, un tipat continuu, in departare, dar ar fi fost greu sd deslusesti ce e si de unde vine.

— Ce sung ? — ,Sirena de la ateliere. Baiatul, care cunostea aceasta trista istorie, isi duse

mina la gura.

222

Acum se auzea deslu*it sirena — cind mai infundat, cind mai tipatoare, dupd cum batea vintul rece al iernii.

- Va sa zica, s-au rasculat muncitorii ! i bunicul unde-i ?

- Iat-acolo ! — Si tata ? - Umbla s-adune merinde, sä le strecoare oamenilor,

dac-o razbi prin cordoane, c-au impinzit locul jandarmii *i comisarii !... Ia stai ! Ce s-aude afard ?

Se auzeau impu*caturi dese in partea depoului, peste sunetul neoprit al sirenei.

- Iar trag ! se tingui bunica. Doamne, aibi mild si in-dura-te !

— Bunico, mi-c foame ! — Ce sa-ti dau, Doamne, ca azi nici n-a venit piinea

la pravalie ! Atunci, din strada care fusese adormita si goa15, se

!idled un murmur, crescind intr-una, pind ce se deslu-Ora glasuri de femei : „Vine piinea ! Vine piinea !"...

— Ramii aici, la caldura ! zise bunica. Si ie*i, dupd ce i*i puse un *al negru pe umeri. Ciobanel

se strecura dupd dinsa, iar o clips mai tirziu incepu sa uric afara, asa, din senin, a pustiu *i a jale. Tot se mai auzeau impuwaturi, tot mai suna sirena, dar peste acestea se ridica strigatul femeilor si urletul ciinelui.

Ionics nu avea lini*te sa ramind singur in casa intu-necoasd, unde to a*teptai sri iasa stafiile, *i se duse fuga arard, infruntind frigul care se asprea, fiind vremea spre sears.

0 dubs mare, galbuie, venea hurducind din capul strazii ; o cuno*teau bine femeile adunate afard. Dar Juba nu se opri la pravalie, ci isi continua drumul, cu atita viteza cita ii ingaduiau bolovanii.

223

- Piine ! Piine ! strigau femeile, tinindu-i calea, strinse gramada, de nu se mai vedea caldarimul.

Cind Ionics sosea la poarta, tocmai se oprea i duba — nu c-ar fi vrut *oferul, ci de nevoie. 0 suta de femei in-chideau drumul, unel:e cu prunci in brat; allele tinin-du-§i de mina copilul, §i toate strigau

— Piine, 'Mine ! Pe peretele dubei, scria cu litere trase la linie : „La

masa bung, pane buns ! Deci, consumati piinea Gagel !" Urla a jale Ciobanel, in poarta, si alti ciini 'urlau mai

incolo... Un comisar, cu haine negre, cu eghileti albi cazindu-i

in lungul bratului, de pe umar, i§i scoase capul pe u*a ma§inii.

— La o parte ! racni el. Deschideti drumul De o parte *i de alta a cabinei era cite un jandarm,

stind pe scars, cu arma in mina. - Piine ! strigau femeile. - sPorne§te ! Treci peste ele ! ii porunci comisarul, so-

ferului. oferul ramase teapan, cu miinile pe volan, adus de'

umeri — Nu pot, domnule ! Se citea atita suferinta impietrita pe fata lui, si atita

truda de parca ar fi avut pe umeri toata greutatea

— Te impuF ! racni comisarul. — Apoi, §i data nu ma impu§ti, mare bucurie nu mai

am de scum incolo ! Era un om batrin, §i n-avea indemn destul, sau

yea destula putere, ca altfel, dupa ce i se citea in privire, moale nu i-ar fi fost comisarului !

Acesta scoase iar capul pe geamul cabinei, vreme ce femeile strigau, cerind piine, ciinii urlau pe la por-

224

tile maruntele, iar in departare se auzea Inca sirena Si impuscaturile, racni scos din fire :

Nu acum ! La morga, miine ! Atunci, de pe o straduta aflata zece pasi mai in urma,

dadu navala o ceata de tineri. Paltoane, mantai n-aveau decit unii, cei mai multi erau cu capetele goale, neti- nind seama de gerul serii. Toti suflau greu, aruncind aburi pe gura ; se vedea ca vin de departe $i tot intr-o goand...

Ionic& tremura de frig in portita, linga Ciobanel care nu-§i contenea urletul. Nu vazu decit o invalmaseala... Nu §tia cum se topisera comisarul si jandarmii sau in-trasera in pamint, sau fugisera far% urma ; in cabina masinii nu mai ramasese decit soferul, Intepenit pe vo- lan privind in ne*tire.

Iar tinerii, si printre ei unul cu o ranga in mina, se napustird la partea din spate a masinii, unde dupd o izbitura, sarira cit colo.

Si-atunci un bocet umplu strada, amestecat cu urletul ciinilor. In loc de piine duba cara, catre morga, lesurile muncitorilor.

Intre tineri, Ionics 11 recunoscu pe cel ce era tatal lui acuma, dar nu 1-ar fi recunoscut data nu 1-ar fi stiut din fotografie. Avea abia dougzeci doi de ani in acel trist §i crincen februarie, si baiatului, care it vazuse mai adi-neaori, i se facu o mils sfisietoare de tineretea lui apasatA de nelinisti, de temeri si doliu.

In bocetul Cara contenire, bunicul fu luat din duba de piine purtat in casa, pe bratele tinerilor.

Du-te de-aici, nu-i de tine ! A*a i se pdru lui Ionics a-i fi spus bunica, pe cind por-

tita, scirtlia subtire, iar in departare tot se mai auzeau sirena si impuscaturile.

225

Bdiatul porni, far-a sti undo. Trebuia sa ajungd intr-un loc, negresit si la vreme, dar, patruns de ger pind in ma-dulare, incepu sa tremure. Tremura de frig si plingea moartea batrinului, impreund cu a tuturora... Tremura si plinse pind se facu intuneric deplin in jur, parcd pentru totdeauna si pentru toata lumea. Atunci se prabusi, lipsit de orice-putere...

Baiatul zacu astfel, cu prea puOna stiinta de sine, cdzut ca si altadata de-a dreptul pe piatra tare si inghetata a caldarimului, pind ce, scurgindu-se o noapte intreaga de chinuri, simti printre pleoape lumina plapindd care vestea zorile.

Toata noaptea auzise sirena, cu alt sunet decit cel de pe sears ; era poate chiar alta, mult mai aproape acuma, urlind la rastimpuri egale si sfredelindu-i timpanele. Un huruit cazut ca din ceruri o insotise, punctat din cind in cind de bubuituri si de tremurul

Nu putea sd-si explice de ce in acest huruit, care se-mana cu al avioanelor, deslusea un glas, cunoscut de alt-minteri prea bine, povestind cu infiorare intimpldri auzite de el nu prima oars, fiindca le regasea pe rind in memorie.

Trei nopti nimeni din not n-am pus geand pe geand... zicea glasul. — al tatii, de build seama. Cum venea intu-nericul, se ridica un avion, de la Baneasa — ca aerodro-mul a ramas in miinile for citeva zile —si se rotea pe deasupra orasului nu rasa decit o bombd la o jumdtate de ors, dar pared puteai sa stii unde-o sa cads ?... Termina benzina, pleca, venea altul, si tot asa se schimbau pins 'la ziud, ca sa tins lumea in adaposturi si s-o istoveasca de spaima... De cistigat nu mai aveau ce sa cistige, dar se razbunau, cu prostie si cruzime de fiard...

226

Isi amintea totul Ionica, din istoria ultimelor zile ale armatei lui Hitler in Romania, cum o invatase la scoalil, intregita cu povestirile celor care o traisera aievea, in adaposturi, sau luptind pe strazi, la lumina. Numai Ca nu intelegea ce se intimplase cu el astazi, unde se afla si cum de auzea glasul tatalui in apropiere.

Mirat, buiatul isi misca pleoapele, pares lipite cu smoala, si cu greu le desprinse una de alta... Dar nu vazu pe nimeni.

Yn clipa eind el deschidea ochii, o data cu luminarea de ziva, impuscaturile de leri, oprite peste noapte, pornira din nou si se intetira. El insa nu se mai afla in acelasi loc de aseara, si nu mai era nici vremea geroasa a lunii fe-bruarie ; dimpotriva, cerul limpede si boarea calduta, pe care o simtea ca pe-o oblojala, vesteau o zi binefacatoare de vara.

Glasul se stinsese, si imaginile inconjuratoare nu-i in-tarira baiatului credinta ca tatal lui fusese acolo ; ce sa caute pe malul acestei ape, care nu putea fi decit Sena, vazuta in plina lumina ? Iar impuscaturile ce puteau fi,, decit dovada ca se intorsese Inca o data in locul si la timpul cind it intilnise pe Gavroche prima owl ?

Se dezmeticea anevoie, eind, printre impu§caturi, auzi pasi repezi in lungul cheiului ; venea chiar baietandrul vi-teaz de odinioara, in capul gol, cu hainele lui zdrentuite, numai Ca avea acum o brasarda tricolors la mineca.

— Gavroche ! striga si bucuros, si nedumerit Ionica, ridicindu-se si iesindu-i in cale.

Drept raspuns, celalalt se trinti jos, linga un stilp de fonts de pe marginea cheiului.

— La pamint ! suiera e/, poruncitor, o data cu alt v-ierat care crestea in aer.

Ionica se supuse poruncii autoritare si se pomeni ghe-

227

muit pe trotuar, in clipa cind un trasnet naprasnic, cazut din senin, facea sa se cutremure cheiul.

- Stukas ! scrisni printre dinti baietandrul. - Gavroche ! Iata dar ca te intilnesc iarasi ! Ce se in-

timpla aici, si ce este cu tine ? Nu-1 vedea limpede ; de sus se scutura o ploaie de

moloz, venita nu se stie de unde, caci doar nu putea sa cada din cerul senin al frumoasei \zile de vara. Mai de-parte se prabuseau caramizi si blocuri de zidarie, facind sa se prelungeasca tremurul pamintului pe care Ionica it simtea in tot trupul, cum 1-ar fi scuturat friguri de boala.

— Sus ! porunci baiatul celalalt, inainte chiar de a se fi linistit zburaturile.

Se ridicara amindoi in picioare. — Nu ma mai Ili minte, Gavroche ? Ai fost acasa la

not intr-o noapte. - Te-o fi zapacit bombardamentul ! Pe mine nu ma

cheama Gavroche, si acum te vad pentru prima oars — Ai uitat ! Ne-am intilnit tot aici, pe malul Senei ! - Hotarit ca esti zdruncinat rau, bietul de tine ! - Nu-s zdruncinat de roc ! Am fost putin buimac, dar

acum m-am dezmeticit pe deplin ; te recunosc foarte bine ! — Pe mine nu ma cheama Gavroche, el Ilie. Iliuta,

cum imi spun unii. - Poate vrei sa cred ca apa asta nu-i Sena — E Dimbovita, toata ziva ! — Si podul de colo nu-i Pont-Neuf ? Gindesti ea am

orbul gainilor ? - E podul Mihai-Voda ! Nu mai vorbi aiurea ! Ce-i raminea de facut lui Ionica, decit sa se frece la

ochi si sa se uite in jur, cu uimire ? Deodata, malul de dincolo incepu sa se miste, de parca ar fi fost un decor, pie seend, apa se ingusta, capatind proportiile Dimbovitei, §tiuta prea bine, podul isi scutura pilonii si ramase cu o

228

shigura arca& sa te, prinda uimirea ! Era podul Mihai-Voda, cum putea sa-1 recunoasca oricine trecuse pe el n:Scar o singura data — j toate din jur 11 lamurira din-. tr-o privire pe Ionica asupra locului unde se trezise de dimineata,

— Nu mai §tiu ,ce sa cred ! biigui el, de§i era invatat scum cu astfel de rasturnari ale timpului i modificari ale spatiului.

— La piimint ! porunci tovara§ul sau,, Inca o data. 1mpucaturile nu incetaseia, dar Ionia era deprins: cu

ele, fiindca. le auzise toe:1sta dupa-amiaza de ieri, §i toata noaptea. In schimb,, it nedumereas §uieratul de sus4 care ve-nea iara§i. Se trinti la pa/flint, §i de acolo privi iscoditor bolfia nespus de curata. La inceput is se paru ca vede o pa-Are de prin alte locuri ale lumii, cum nu mai intilnise pins astazi, napustindu-se in jos, dupa prada, §i scotind din gi-tu-i hraparet un §uier care putea sa te ingrozeasca. Curind insa..10 dadu seama ca era un avion, mai altfel decit cele-late, cu aripile scurte §i indesate §i mai iute decit pasarile de prada. Pica spre pamint a§a de naprasnic, ca aproape se desluea aerul sfi§iat fluturindu-i in spate, din aceasta frecare, data nu ie§eau flacari, ie§ea in schimb §-uieratul acela care strapungea cerul albastru.

adiatul strain — Iliuta, cum spusese el insu§i ca-1 cheama scri§ni din dinti repeta o vorba de mai inainte, sta-

pinit de minie §i revolts, in loc de groaza Stukas ! Lua-i-ar dracu' !

Mai avea citeva sute de metri sa ajunga jos avionul 65 se farime, data i§i continua picajul astfel, cind se smuci dintr-o data, i§i indrepta botul, i dupa ce descrise o bu-cla larga, se pierdu in departare, tupilindu-se pe deasupra orawlui. Dar in clipa cind incepea manevra nea§teptata, de sub burta lui se desprinse ceva, ca, o tabla a fuzelaju-luis,, 1 aceasta parte. cu forma nedeslu§ita deocamdata,

229

urma vechea traiectorie — sa fi zis ca-i o piatrd scuipata did prastie. Se venea limpede cum cadea, insurubindu-se in aerul pasnic, ping ce Ionica isi dadu seama ca era o bomba aducatoare de moarte.

— Capul jos ! ii porunci de alaturi Iliuta, tinarul sat) tovaras.

Desi isi dadea seama ce-o sa se intimple ind'ata, Ionicd nu-si putu desprinde ochii de la bomba aceea, care nu parea de lac primejdioasa, si o urmari, paralizat, cu ochii curiosi si in acelasi timp plini de groaza, vazind-o limpede cum creste si sfisie aerul, ping ce cazu intre case.

Pamintul prin:se sa tremure mai din adinc decit prima data, o jerba de farimaturi tisni spre cer, intunecind soa-rele care tocmai se ridica poste acoperisurile orasului, in timp ce bubuitura zgiltiia iarasi aerul si scutura molozul din zidurile apropiate. Zgomotul nu tinu mult se duse in ecouri, de-a lungul apei ; in urma lui se mai auzi zor-naitul geamurilor, busiturile darimaturilor aruncate in strada... Inainte ca ele sa se linisteasca, de undeva, dintre ruine, se ridica tipatul unei femei, nesfirsit pared si jalnie.

Ionica sari in picioare si se repezi intr-acolo, fare jude-cata, cu o pornire fireasca, sa dea ajutor, chiar cu putina lui pricepere si cu puterile-i slabe. Noroc ca, ping la colt, Iliuta it ajunse opri in clipa cind — citiva pa5i mai departe — de pe strada care venea piezis catre ape, se revarsa o jerba de gloante. Trageau mitralierele de la Ic-restrele unei case lungi, cu cloud caturi, ca o cazarma.

- Unde to d'uci ? .5uiera flacaiandrul, apucindu-1 de brat si silindu-1 sa se adaposteasca linga o imprejmuire cu soclul de piatra. Gurind are sa inceapa atacul !

— Dar ce se intimpla ? Ce-i in cladirea asta ? - E camandatura nemteasca ! — Si de ce trag ? Pe cine le-a ca§unat dis-de-dimineata ?

230

— Stiu ca sint incoltiti, si vor sa se apere. Ce, to n-ai auzit nimic ping la ora asta ? Pe ce lume to afli ? Asta-noapte, armata noastra, Cara intreaga s-a intors impotriva

iar ei nu se lasa ! Abia sfirsi Iliuta vorba de lamurire, cind de peste Dim-

bovita se auzi o comanda ; un tun mic, pe care doi oameni 1-ar fi tirit cu usurinta, ca pe o roaba, incepu sa traga, si altul, aflat nu prea departe, sub un castan din marginea apei, se insoti cu el, sporind canonada firava. Dar, oricit ar fi fost tunurile de slabe, la eladirea unde pirliau mitra-lierele si de unde pornisera impuscaturile toata noaptea se vazura cum cad geamurile si se naruie tencuiala. N-a-veau putere tunurile sa darime zidaria veche si groasa ; in schimb, cind proiectilele nimereau pe fereastra, dindun-tru rabufneau valuri de fum si urlete furioase. Se stirni acolo tevatura si agitatie, ca intr-un musuroi de furnici pe care-1 rastoarna lopata.

Nu trecuse decit putin time, cind de peste pod se napusti armata, o companie rornaneasca usor sa deosebesti ostasii nostri de cei ai vrajmasului, fiindca aveau uniforma in alta culoare, si mai ales alta forma de cased.

— inainte !... Pregatiti grenadele ! razbi o comanda. Din rinduri ii raspunsera strigate gituite, insa nu lipsite

de vlaga : — Nu va lasati, fratilor ! Mitralierele tintird spre ei si isi intetira focul, tragind in

gramada. Cadeau ostasii in gituitura podului, nevoiti sa in-frunte snopii de gloante, fiind'ca nu puteau trece prin alta parte. Cei care scapau se resfirau pe locul mai larg, de dincoace, si continuau atacul, aplecati inainte, cu baio- netele la arme, imputinati, dar fara sa micsoreze pasul. Insa, cu toata bataia tunurilor care ciuruiau ferestrele easel asaltate, mitralierele acolo se invrajbeau sa traga ; nu c-ar mai fi fost vreo scapare pentru cei dinauntru, el

231

nurnai ca sa verse singe si sa semene :moarte. fCurgea gele, ce-i:drept, .si •.cadeau rapusi as asii din cue -.in ce mai rariti, cu fie.care pas mai de e.

Ajunsi la gardul care imprejmuia camandamentulalma-tei . vralmase, cei citi famasesera din.eompania roman ce se oprira 'sub soclul de •piatra, addpostindu-se, .cum setateau .adapostiti Ionica si tovarasul sau, in partea cealalta. Mi-tralierele maturau soclul, ca .nici o pasare n-ar fi putut trece, fara a fi .spulberata.

lia local sau, 'mica isi musca puurnnul, iii venea sa scin- .ceasca, fiindca era lipsit de orioe .arena era peste

.sa vine in vreun fel In ajutorul armatei. In schimb, mai stapin pe -sine, ca .unul care stia de ee se aflA

aici si ce are sa faca, .privea .intr-o parte ,si-n .alt,a, prega-tindu-si grena.dele... Deodata, el se ras-uci spre cdreapta fare .sa se ridice in bataia gloaatelor, ineepu .sa face ..serene cu bratul. Numaidecit, pe strada care cobora pie* cam ape se ivira, venind in pas. iute, dar tupilindu-se .cu -grija pe. linga ziduri, spire a avea pavaza, un fir de •oameni in haine civile, cu sepci unii, altii in capul gol, cum se In-timplase, to%i inarmati, si la Mineci toti cu brasarde trico-lore, acestea tinind locul uniformelor din armata. Erau muncitori, dupe semne, veniti din fabrici, dar nu %ineau pustile in mina cu mai putina deprindere decit unealta .de totdeauna. Iliuta ii urmarea cu luare-aminte, dupe cum .ur-marea tot ce se intimpla in preajma.

— Sint cu ,ei lamuri el tovarasul. Fiindca-s mai marunt si mai sprinten, si nici nu bat la ochi ca altii, rugat sa ma trimita pe .mine .aici in iscoada...

Nu ajunsesera muncitorii la coltul strazii, cind .din par-tea cealalta, luind in lung cheiul, se napustird, rasfirati ca ostasii i cu .pustile in cumpanire, site -.grupuri ,oameni civili, cu .brasarde is mineci.

232

Inainbe ! striga unul din fruntea <vloanei, ridicind arma si fluturind-o pe sus, in vazul celor din urma.

Gurile mitralierelor din cladire se impartira, §i• focul slabi de la sine. Osta§ii, opriti o vreme, se napustira, cau-tindu-si drum inainte — care pe will, care sarincl peste grilajul de fier — lasind unii, $i al%ii jertfe destule. Dar citi ramineau in picioare si puteau sa tins arma in mina se apropiau acum de cladire, o data cu muncitorii veniti in ajutor, din cealalta parte a cheiului, unde coloana for in-- frunta focul mitralierelor.

Nu mai aveau mult — nici unii, nici altii sa ajunga sub ziduri, unde greu i-ar mai fi atins glontul si die unde ar fi inceput miscarea din urma, cind Ionics vazu ti§nind flacari pe ferestrele de la etajul cladirii. Ai fi spus ca iz-bucnise focul inauntru, data ilacarile n-ar fi pornit toace deodata, ca la o comanda. $i-apoi, nu erau flacari ca ori- care altele, ci jerbe compacte, ca ni§te jocuri de apa sinistre jocuri, fiindca maturau curtea, mai uciga- toare decit o ploaie de gloante.

'Huta, ramas in aceea5i a§teptare incordata, gemu : busit, ca omul care se ineaca :

Aruncatoare de flacari ! Salbaticii !... muncitorii, si ostaii se trintira la pamint ; nimeni n-ar

fi putut sa faca un' pas mai departe. Cei curajosi se incu-metasera sa se strecoare prin ploaia de gloante, i multi din ei scapasera cu viata ; nimeni insa nu putea trece prin Mari.

Se auzira comenzi, oamenii luara pu*tile la ochi si in-. cepura sa traga, tintind ferestrele de unde tisneau flaca-rile ucigase. Altii, din spate, impovarati de mitraliere, isi gasira loc printre primii, trintira afetele jos, desfasurara benzile, manevrara inchizatoarele indeminatici indata aerul incepu sa se toace sub gloante.

233

Tunurile din partea cealalta a cheiului, care trecusera cind sa porneasca asaltul, deschisera focul iara.5i

ici, colo — se auzira zornaind geamurile, cite nu fusesera farimitate. De mult se umpluse cerul de fum, ca nu mai stia nimeni cit fusese de frumoasa dimineata aceasta, din a douazeci si patra zi a lunii august, anul 1944...

Incapabil sa se amestece intr-o lupta care incepuse sa para nenorocoasa, Ionica privea de dupa parapet.

— Ce fac ? ! scrisni, intrebindu-si tovarasul. Nu pot sa stau asa, ca ologii ! invata-ma !

In loc sa raspunda, Iliuta o lua la fuga, tupilat, in intim-pinarea grupului de oameni care veneau din susul strazii, adapostindu-se pe linga case. El schimba citeva vorbe cu cei din fats, facind semne, agitat, dind explicatii pare-se

numaidecit dupa aceea sari grilajul in curtea im-presurata — cu gindul, desigur, sa arate drumul celorlalti. psi facuse el bine planul, cit timp asteptase, cad pe-acolo pe unde isi ducea tovarasii nu bateau aruncatoarele de fla- cari si cei dinauntru nici nu puteau vadd.

Oamenii ajunsera la zid, alunecard in lungul lui, iar ci-teva clipe mai tirziu dispaTura privirii lui Ionica, acoperiti de fum si de flacarile naprasnice. Ai fi zis ca se dusesera la moarte — fara sa judece cu ce folos pentru ei si pentru ceilalti — fiindca un timp nu se mai simti nimic in acea parte.

Dar deodata, din iadul care-i . inghitise, vulcanic, ince-pura sa zboare grenade. Zburau cu zecile, ca un stol de potirnichi speriate, si data uncle din ele nu-si atingeau tinta, destule nimereau pe ferestrele etajuldi.

Bubuituri urmate de urlete izbucnira in comandatura nemteasca aruncatoarele de flacari se stinsera, pe rind, sugrumate...

234

Dar mai era la o mansards un geam unde nu putea ajunge grenada ; flacarile care tisneau de acolo, pared mai invrajbite decit celelalte, tineau in loc atacatorii, in clipa cind crezu sera ca pot incepe asaltul...

Ionics nu vazu bine, si cind vazu nu-si dadu seama de la inceput ce se intimplase. 0 faptura omeneasca firava, un flacaiandru urea sprinten pe scara de incediu fixata in zid, la coltul cladirii impresurate. Abia cind ajunse sus faptura aceea indrazneata, recunoscu in ea pe 'Huta, pornit sa-§i ajute

Luptatorii de jos asteptau incremeniti, fiindca nu mai puteau sa-1 opreascil ; in fiecare din de bung seama, era teams — si o lacrima dinainte varsata pentru baiatul cura-jos, care isi primejduia astfel viata.

Un ultim urlet, dupd detunatura, se auzi de sub acoperi-sul casei. Iliuta ajunsese deasupra si, aplecindu-se peste mansards, aruncase inauntru grenada.

Jerba de flacari se stinse pe data ; in aceeasi clipa, ba-iatul de sus se prabusi, dupd ce batu aerul cu bratele larg deschise — miscarea nobila a aripilor care au ingaduit omului sa zboare ca pasarea.

*

Dar Ionics it mai vazu pe baiatul acela o data. Nu se scursese mult timp de la incheierea asaltului. Pe acoperi-sul cladirii fluturau acum cloud steaguri, unul rosu, altul in trei culori, rosu, galben, albastru si aceleasi culori de pe brasarde...

Treceau prin fata lui nesfirsit de multe brasarde, pe minecile innegrite de fum si sfisiate. Muncitorii se adunau pe chei, la un loc cu ostasii, gata sa plece mai departe — ca lupta nu era sfirsita la ora aceasta.

Unde sa se clued Ionics, pomenindu-se intr-o lume care abia se zamislea, si-n care el mai avea ani pina sa se nasca?

235

Atunci ii vazu pe Iliuta, in picioare, rezemat de zidul casei, si se apropie de el, cu teams, lipsindu-i curajul sä-1 priveasca, fiindca sub hainele zdren%uite flacaiandrul avea, desigur, rnadularele farimate.

Dar cind isi lua indrazneala sa ridice ochii, Iliuta ii aparu teafar, si gasi chiar puterea zimbeasca.

- Iliuta ! .Ce bin-e- ca nu te-au atins gloantele ! Se bucura Ionics de minunea aceasta, din toata inima, si

cu toata dragostea, fiindcd luptatorul curajos ii era la fel de scump ca un frate. cum it privea astfel, se facu palid deodata. 'Camasa lui Iliuta era patata de singe la piept — parea ca infloreste pe inima lui o garoafa cu petale marl §i frizate:

— Esti ranit ! Ma duc sa them un doctor ! Spitalul este aproape !

— Sint mort ! raspunse linistit flacaiandrul. Apoi adauga, senin, dar gray, falba , sa mai zimbeasca — Multi au trebuit sa cada, ca sa se poata ridica steagu-

rile ! Cu aceste cuvinte arata flamurile care fluturau pe

cerul devenit iarasi albastru. Ionics privi steagurile, ping ce in ochi ii venira lacrimi,

*i-atunci, in apa curata a lor, culorile se rasfrinsera, ca intr-o lentils, si incepura sa creased, ping ce acoperird tot cerul zilei de august.

M ult timp privi culorile acelea fluturate de vint, uitind uncle se aid si ee-1 adusese acolo, cind, dupa o clips

de ameteala, dezmeticindu-se, isi dadu seama ca se afla preajma scolii si se oprise la iesirea din pare, sa se bucure Inca o data de armonia decorului...

Avea simtamintul ea facuse multe ocoluri ca sä ajunga aid si totusi, daca se uita in urrna., vedea blocul galben unde-si lasase familia, luminat de,soarele molcom al dupa-amiezii de toamna ; nu se mutase de loc umbra balcoaneior

dovada ca el abia plecase de-acolo. RenunVind sa-si limpezeasca amintirile si sä dezlege ciu-

datenia — ca nu cumva sa-i vina iar ameteala — baiatul isi muta din nou ochii la scoala. Era noua, ca tot cartierul, si avea de zece on mai mica inaltimea decit blocurile care o inconjurau, facindu-i o incinta in toate culorile. Nu poti pune multe etaje scolii unde toata ziva se vintura copiii ; sint de ajuns doua.

Dar asa era socotita ea cu privirea, incit mai inalta nici nu i-ar fi stat bine, mai eu seama cum o inconjurau pelu-zele si gradinile, lasindu-i mult loc s-o bats soarele, mult aer, sa respire.

Ionics intra, bineinteles fara sa dea socoteala portaru-lui... Era tacere pe coridoarele largi si mai luminoase &cit chiar ale spitalului, fiindca asa li se socotke arhitectura, incit sa batssoarele in ele cind dintr-o parte, cind din alta — la fel cum batea clase, de dimineata pina la

237

sfirsitul zilei. Ionica stia cit cap si cita straduinta se cere pentru o astfel de Implinire — scoala avind patru fatade, iar soarele fiind numai unul !

Copiii erau la ora, judecind dupd deplina liniste a cori-dorului. Morse baiatul, fara sa intilneasca pe nimeni, pina la aripa dinspre cheiul girlei. Cind deschise usa, scolarii, a.ezati in banci, incremenird ; Incremeni si profesorul, aflat mai in fund, cu o carte in mina ; nici copacii la geam nu se mai it niscara, fiindca se oprise si adierea vinticelului care, pe ocolite, aducea iarna. Era atita liniste, ca ai fi auzit musca-n pod — cum spune o vorba scolareasca, de pe vre-muri.

Danut mintise la inchisoare, laudindu-se ca a dat teza la toate materiile si a luat note bune. Abia acum se dadeau tezele pe trimestrul intii, si ora era de istorie. De altmin-teri, mincinosul lipsea de la scoala ; locul lui se vedea liber §i, nu stiu cum, fara el parca ii statea clasei mai bine. In schimb, Ionica simti o fierbinteala la timple raceala in inima : acum stia unde trebuia sa ajunga fara intirziere.

astepta portarul spitalului, care ii Linea locul la inchi-soare, in celula unde se afla si eel absent azi de la scoala. Dar clack dupa atitea ocoluri, timpul raminea Inca o data in urma dovada ea tezele se dadeau abia acum — in- semna ca mai este vreme !

Linistit astfel, baiatul isi privi clasa in voie. Scolarii sta-teau nemiscati, asa cum ii apucase clipa intrarii lui, neva-zuta de nimeni. Aveau in fata caiete, si fiecare scrisese ping acum o paging, doua, noun — cum se pricepuse mai bine.

stia pe toti Ionica, si-ar fi putut sa spuna cam tine o sa is zece la teza, tine sapte, tine trei — caci era printre dinsii unul care cu siguranta avea sa capete tocmai aceasta nota de mare rusine. Se numea Popescu Raul, nesilitorul, si tare se mindrea cu numele lui, necunoscut cartierului,

238

de pared avea el vreun merit ea it botezase astfel nasi-na-su ! El era, de altminteri, repetentul pomenit la incepu- tul — mostenire dintr-o generatie care nu mai avea mult sa termine prima parte a liceului. Si cu sigurantd nu din ,intimplare se afla singur in banca la aceasta ord. ; profesorul it mutase anume acolo unde, prin absenta lui Danut, ii lipseau cu desavirsire vecinii de la care ar fi pu-tut, cum se spune, sa se inspire. Cit despre cartea lui de istorie, cea mai bung inspiratoare, o avea profesorul in mina, si, bineinteles, nu din intimplare, dupd cum, de ase-meni, nu din intimplare it Linea sub ochi de la inceputul orei. Pas de to mai inspira !

Musafirul simti mare curiozitate sa vada ce mai putea sä scrie Popescu Raul, incoltit astfel, mai rau ca dusmanii. Morse deci sa se aseze in locul liber, de-a dreapta scoia-rului ; de-a stinga acestuia, in picioare, statea profesorul.

- Cum merge ? intreba Ionica, avind in coltul gurii un zimbet de ironic.

Ca doai- nu era sa vazind cum se ehinuia cu caie- tul in fata scolarul, tinjind dupa cartea de istorie, pusa la popreala, si neavind nici macar un vecin, ca sa-i mai sti-fle cite uncle.

— Intrebarea intiia sint pe cale s-o lamuresc ! raspunse Popescu Raul, Vara sa deschida gura. Partea proasta-i ca mai ramin cloud !

— Danut de cc lipseste de la scoala ? - Zice bolnav, dar mince : i-a fost frica de tez5,

ca n-a invata't nimic la istorie... Ia vezi to ce-am scris. E bine ?

lonica se apleca spre caiet si citi cu uimire : „Intrebarea intiia : Batalia de la Podul Inalt. Raspuns :

Podul inalt este un pod inalt, de unde si numele, pe linia Bumbe§ti-Livezeni. Aici, in anul... s-a dat o mare batalie,4

239

Erau mai mu4i ani, fiecare *tors cu cloud linii, dovada de nehotarire, §i pins la urma nu ramasese nici unul. Sau poate colarul se gindea ca profesorul o aleaga pe eel care ii convine !

In loc sa-i raspundd prin viu grai, Ionics lug tocul, it mule in calimara §i scrise, acolo unde urma sa fie dez-vol-tata intrebarea a doua : „Natalleatd, in loc de creier ai nu-mai matreata !"

Apoi se ridica veni in fata Rrofesorului. — Nu puneti la inima !... Incepu sa-i spuna. Cind sa adauge o vorba, pe said se auzi sunind clopote-

lul, §i numaidecit se stirni forfota copiilor care ie§eau de la ore.

— Acum ce sa fac ? intreba musafirul, uitindu-se la ccolarii rama*i tepeni, cu tocurile in mina. Le-am srapit zece minute, mai fi putut sa scrie o paging, sau chiar doug.

Profesorul nu mi§ca, dar i se auzi vocea, cunoscuta prea bine

— Ii mai tin zece minute, fiindca-i recreaia cea mare. N-o sa pagubesti pe nimeni !

- Foarte bine ! — — adauga zimbind profesorul de istorie —

o asemenea vizita nu primim in toate zilele ! Ionics incliner din cap, apoi porni spre iesire. La user se '

opri §i se uita in urma. In nemiscarea lor, toti it urmareau cu privirea, bdieti §i fete, aliniati in band, de parca i-ai fi pus acolo cu mina — curati, cuviincio§i, cu hainele calcate si periate, sa zici ca s-au adunat la serbarea de sfirsitul anului. Si, cu toata ora de inserare, soarele trimitea Inca atita lumina, incit clasa sa se vacua stralucind, ca sub re-flectoare.

— Va las ! zise musafirul, salutindu-i pe toti, cu mina. Spor la invatatura

240

Nu misca nimeni, dar toti raspunsera, intr-un glas si in-tr-o vorba, de pared s-ar fi inteles si ar fi facut repetitie o saptamina :

— Iti mulIumim si to asteptam, lonica ! iti dorim sand-tate, din toata inima !

BineiWles, Popescu Raul n-avea cum sa se asocieze la aceasta urare : statea posomorit, fiindca nu intelegea observatia din josul paginii, el unul find convins cä a ras-puns foarte bine.

Coridorul era plin de scolarii care ieseau din clase si fu-geau afara, sa se bucure de ultimele raze ale soarelui din acest prag de iarna, fiindca venea iarna ce mai ! — fu- gea timpul, fara nici o socotinta, ducindu-se cind inainte, cind intorcindu-se in urma. Pe uncle trecea Ionica rami-neau nemiscati copiii, urmarindu-1 doar cu privirea, ca niste santinele care saluta si dau onorul.

In cancelarie, unde se ducea balatul acum, se aduna-sera toti profesorii si stateau pe scaune, la masa lungs, de consiliu, cu fata spre ferestrele largi, raspunzind spre grading, astfel ca pe toti ii cuprindea din pin lumina de-afard. Cu totii incremenira- cind infra musafirul, si toti ramasera cu ochii la el, cum se intimplase si-acasa — oa-m.eni adevarati, ca doar se vedeau cum respira, dar stind nemiscati, ca intr-o fotografie.

In capul mesei sedea un batrin cu parul albit, cu mus-tata, mare si groasa, obisnuita in alte vremuri, cu ochii obositi, dar plini de caldura. Nu-1 mai vazuse de mult Ionica ; era invatatorul lui, de la cealalta scoala, *i se bucura sa-1 intilneasca aici, desi nu stia ce-ar putea sa caute batrinul in cancelaria liceului. Merse la el, si lui ii vorbi primul :

— De-as crede ca am asemenea putere in mine, as zice Ca numai gindul meu v-a adus aici, asta-sears ! Ce cau-tati La noi, data mi-e ingaduita asemenea intrebare ?

241

- lacy, de cind am ieit la pensie nu prea am ce face pe-acasa, si-am venit sa-mi vad copiii !

- Aveti copii aici, la scoald ? — Pe voi ! N-ati fost copiii mei, patru ani de zile ? — Asa e ! recunoscu Ionica, bucuros ca isi revedea in-

vatatorul. Si se uita mult si adinc in ochii lui, ping ce amintirea

celor patru ani — primii ani de invataturd — se depand pe indelete, fdcindu-i-se ghem pe inima. Multe amintiri au timp sa se Vulture in citeva clipe de gindire. Si cind toate sc adunara, iar inima invelitd in ele isi atinse tern-peratura destdinuirilor, baiatul ii vorbi astfel invdtato-rului

- Dupd mama si dupd tatal meu, &id lost primul care m-ati luat de mind si mi-ati ardtat drumul. Mi-ati ardtat folosinta condeiului, m-ati invatat cum sd trag betisoare, cum sd fac litere din ele, cum sd citesc cu ajutorul for cu-vintele oamenilor, cum sd-mi scriu gindurile pe hirtie... De la abecedar pornesc toate pe care le-am invatat, le-am citit si le-am scris mai pe urma. Tot ce stiu azi, ce-o sa stiu miine datoresc mai intii abecedarului... Va mul%umesc din toed inima pentru toate si pentru totdeauna !

Nu misca nimeni in cancelarie, dupd cum nu miscau nici ardtatoarele ceasornicului electric, de pared ar fi fost in-trerupt curentul de la uzind. Numai copiii se zbenguiau pe afara, mirindu-se poate ca recreatia se lungeste peste masurd.

Cel care urma invdtatorului era tindrul profesor do limba romand. De trei ani it cunostea Ionica, si nu bagase de seamy ping acum ce priviri visatoare avea profesorul.

— Faceti poezii, asa e ? Tindrul profesor se inrosi, ca si dud ar fi fost Prins cu

fapte greu de marturisit lumii. — Asa e!.

242

— De co nu le publicati ? V-ati preamari numele ! Altii fac poezii mult mai frumoase d'ecit mine ! De

ce sa ma in in coada lor, cind nu ma simt in stare sä intrec pe vreunul ?

Mult se mira baiatul, auzindu-i: marturisirea. — Se poate sa fii poet $i sa te judeci cu o atit de ne-

crutatoarefzmodestie ? ! — Se poate, dar pentru asta se cere o insu$ire cu-

no$ti unitatile de masura i sa respecti regulile metro-logiei !

— M-a$ fi mirat sa nu folositi macar o imagine ping la urma ! Poctul tot poet ramine ! zgind'are ceva, in- tr-una, sa potriveasca astfel cuvintele, incit sa nu be in- elegi cheie ! — Cheia-i la indemina oricui ! Dar sint vorbe care se

tin minte mai bine $i ,capata chiar adincime, daca nu be dai mura.n gura. Am vrut sa spun adineaori...

! Sa nu-i judeci pe altii cu alte masuri decit cele pe care be folose$ti cind te judeci pe tine !

— intocmai ! incuviinta zimbind profesorul. Sa $tii insa ca nu-i treaba uwara

— Mi-ati dat Inca un sfat pretios, $i am sa ma stra-duiesc sa nu-1 uit cind va fi nevoie. Dar spuneti-mi, nu aveti nici o parere de rau cind, in loc sa ne cititi $i sa ne lamuriti poeziile proprii, ni le infati$ati pe-ale altora, ba Inca, dupa cite am simtit, cu rivna — cu dragoste si caldura ?

— A fi poet, mai mic, sau mai mare, rgspunse profe- sorul; inseamna, inainte de toate, a iubi poezia ! Dupd cc am scat multe nopti de vorba cu mine, am socotit sa las in sertar poeziile mele, $i sa va aduc voua poezia lumii.

— Va multumesc, fiindca am inteies-o $i am simtit-o ; de altfel asupra mea a avut multa Inriurire... Mi-em dat seama mai ales in -vremea din urma !

243

Se stirni doar un pic de mi§care, cit intra profesorul de istorie, intirziat cum se §tie. Avea vraful de teze la sub-tioara, §i indata i§i lua local la masa de consiliu, unde ra-mase neclintit, intocthai ca toata lumea.

Konica trecu pe la toti, sa le spuna o vorba de multi"- mire — acum cind, dupa lunga lui calatorie prin lame, in-telegea cit de multe §tia, de la fiecare. Nu uit4a sa-i.mul-tumeased profesorului de chimie, §i ii vorbi recunoscator, dar cu oarecare ru§ine, fiindca plainte de a fi baut elixi- rul s-ar fi cuvenit - consulte, ba char sa Lea impreund analiza bauturii §i - afle formula, nu s-o prirneasca a§a, in ne§tire.

Profesorul de matematici avea in stinga pe cel de mu-zica, iar in dreapta pe cel care preda claselor marl §tiinta filozofiei ; ii legs, dupa cum aflase Ionics, o veche priete-nie, §i ea ar fi putut sa pars nepotrivita, dat fiind a§a de deosebitele preocupari ale fiecaruia. Se adresa celui din mijloc, primul :

- Ati visat poate, in anii de invatatura, cind citeati noaptea la luminare tomuri groase §i umpleati pagini cu ecuatii §i cu formule, ati visat poate ca descoperiti o teo-rema noun, sau ca fundati not teorii in geometrie. Privind cerul noaptea, de la fereastra mansardei saracaciosul dumneavoastra , observator astronomic — ati visat poate sa descoperiti cu mintea o constelatie noun... Uncle sint visele de odinioara ? Nu va pare rau dupa vremea cind contemplati bolta cerului ?

— Si astazi o contemplu, si astazi visez ! raspunse pro-fesorul,. cu un zimbet putin enigmatic, ca o ecuatie de gradul al doilea. Iar cind sint la catedra, cu creta in mina, §i privesc in band cele patruzeci de chipuri tinere, ochii for rni se par o constelatie in devenire §i ma intreb care din ele i§i vor afirma mai tirziu stralucirea depliriA . a stelelor.

244

Ionica rama.se doar cu o nedumerire - 'Profesor de matematici, si vä place cintul ? — Fara seaman ! — Si filozofia ? — De asemeni ! De altfel, toate tree chiar altele —

merg . mina in mina. Matematica tinte§te sa dezlege nu numai ecuatii §i teoreme ; cu ajutorul ei se pot patrunde, pins in strafundurile cele mai adinci, arta, gindirea omului !

— Asupra acestor vorbe — raspunse baiatul, nevrind sa se laude ca le intelesese prea bine — am sa ma gindesc pe indelete, de acum incolo.

— Ai tot timpul. Ti-am pus o problems ; incearca de-o intelege §i de-o dezleaga ; pastreaza din partea mea doar incredintarea ca ti-am spus adevarul !

Pe nici unul din profesori nu-1 uita Ionics, nici chiar pe cel cu care facea gimnastica — ass de neplacuta copiilor lene§i, acetia neintelegindu-i rostul cu limpezime, deoa-rece roadele ei se \Tad abia mai incolo.

Mai era printre dascali acel care ii invata pe §colari caligrafia si desenul.

ca 1-am intilnit pe Leonardo ? i se -adresa ba-iatul, cu bucurie.

— Nu mai spune ! - Daa... Am vorbit despre Mona Lisa, ceea ce oricui ar

putea sa pars o indrazneala, iar unora chiar o indrazneala Area mare... Va multumesc ca mi-ati dat putinta sa due o asemenea conversatie §i cind to ginde§ti, cu tine ! — Cara sa-mi fie frica §i Med sa ma fac de ru*ine !

Nemaiavind cui adresa vorbe recunoscatoare, baiatul vru sa piece, zorit de alias indatorire. La u§:a se opri duse o mina la timpla care zvicnea, dindu-i iara# durere in creier.

245

— Trebuie sa ajung undeva, fard intirziere ; tare as sta sa ma odihnesc, macar si o ord, dar n-am liniste la giridul ca imi ocolesc datoria. Aici am invatat ca, atita timp cit omul nu si-a fa- cut datoria, viata nu-i da dreptul la linis-tea zilei de miine...

*

Trebuia sa ajungd undeva, la vreme, si deodata isi dadu seama ca, dupa ocoluri nelamurite ale memoriei, pierduse din minte acel loc unde it chema datoria.

Ie§ise din curtea scolii, dupd ce trecuse pc lingd banca unde ii venise rau in ziva de pomina — si, cu mina la timpla care ii zvicnea intr-una, mergea in nestire.

Rdtacea iar pe niste strazi din alte vremuri, fard sa stie cum se schin-ibase din nou cartierul, ca in amintirile ace-lea, asa de tulburi, ea nici nu pdreau ale sale. Era in jur tot vreme blindd, de toamnd, ca mai adineauri, in schimb lumina nu semana cu a inserdrii ; s-ar fi zis ca soarele rdsdrise abia de o ord sau doua, si urea piezis catre naltul cerului ping 41a apus mai avind de mers toata ziva... Cit desprc an, ce-ai fi putut spune ? Fugise inainte, sau inapoi vremea ?

inapoi — altfel de unde atita paraginire ? Pe ulita bolovanoasd se deschidea un maidan, mai in-

colo, iar in fundul maidanului, o hardughie, o casd lungd, lasata pe-o rind, cu o usd la mijloc, cu trei ferestre de parte, cu trei de alta, rasuflatori inguste si cu zdbrele, cu briuri de cdramida innegrite de vreme, intunecoase pe-a-fard, luindu-ti nddejdea ca ar da induntru vreo lumina mai acatarii.

Deasupra intrarii atirna o firma batutd in cuie, pe care un zugrav scrisese „Scoala comunald" — numai atit, si fara indeminare,

246

La icapatul uliei, tocmai atunci stirni huruit de flare, ropot domol de potcoave pe caldarim, in trapul lenes sau ostenit al calului —si curind baiatul vazu, cu uimire, un tramvai cum nu mai cunoaste lumea, oprind drept la ras-pintie, spre a cobori calatorli. Ce sa vezi, decit o platforma cu coviltir, trasa de doua gloabe Whine, cu capisoane peste frunte si peste urechi, cum se pun cailor de dric, numai ca erau capisoane de pinza alba, inu neagra, de doliu.

Dupd ce cobori un baiat, o precupeata cu cloud time si un domn cu palarie de pal, vizitiul desfacu frina, invirti biciul, dote un indemn cu gura —si tramvaiul porni, in zgomot de flare...

Pe cind se intreba ce-i ramine de facut in fata acestei not rasturnari a vremii, Ionics vazu ca baiatul care cobo-rise din tramvai venea spre el, alone, cascind gura si lo-vind cu gheata in pietrele caldarimului. Purta haine de scoala, cam prafuite, ca si cind s-ar fi tavalit in farina, iar la subtioard ducea un somoiog murdar, in locul ghioz-danului. Cind ajunse mai aproape, in acelasi mers foarte lenes, Iovicti it recunoscu — se intelege ca plin de mirare si cu toata nedumerirea, fiindca nu era altul decit Danut, la fel de bine hranit ca intotdeauna, si ca de obicei min-cind ceva, cu obrajii umflati si cu gura

— Ce-i cu tine pe-aici ? it intreba, privind somoiogul care %inea loc caietelor si cartilor de scoala.

— Am fost la domnu', sa-i curat hamurile, si sta departe, tocmai in gura oborului ; noroc Ca s-a pus tramcaru' asta, altfel imi rupeam picioarele !

Aid agnut adauga in grabs o lamurire : — nu crezi ea am platit bilet, ca eu nu-s din aia

cistigati la belciuge ; stiu cum sta socoteala ! Am veni.t pe scars. Dar nu inteleg ce-i cu tine ! De ce lipsesti de la ors ?

247

Parca Ionics putea sa" inteleagii mai bine ?!... Mnut nici nu-i Wepta raspunsul, nici nu-i dadu vreme de gindire, d it lud de mina duse in koala, pe un coridor unde dansau §obolanii. Unde disparuse aka de frumoasa for §coala noud, cu coridoarele pline de soare ? Pind sa se dezmeticeasca, balatul se pomeni impins pe o u§a, avind o eticheta care vestea ca aici e clasa a treia va sa zica se vedea dat, farce voia lui, cu liatru clase in urma.

La catedra era un domn scund, grasuliu, cu parul ma- runt i incaruntit, cu barba ascutita din foarfeca, mai mult alba, alba ca zapada in virf ; avea ochii verzi, mici §i neastimparati, pe o fats galbuie, curata farce pic de singe, ca oamenii bolnavi sau lipsiti de lumina soarelui. Lui Ionics ii ramasera ochii la el, de frumos ce era im-brace domnul: haina albastrie, pantaloni negri, jiletca de dril ca nautul, calcata §i lustruitS, iar peste ea un lant de aur, Bros cit un deget, cum poarta negustorii bogati sau ban cherii.

Acesta era profesorul ?... Il mai vazuse, fiindca §i chipul §i infati.5area lui ii erau cunoscute prea bine — dar de unde ? Nu cumva dintr-o povestire ?

Danut se duse drept la catedra §i zise, dindu-§i ifose in fata wolarilor :

— Domnule, a poruncit doamna sa-mi puneti nota zece, fiindca am frecat humurile, de le-am facut lurid !

Domnul behali cu satisfactie, in timp ce dadea un bo-birnac pe mineca hainei, s-alunge o scams, pe care_ n-a vazut-o nirneni :

— Bine, to t a ru le ! Nota zece, tatarule ! Ai spalat tea"- sura ?

— I-am dat §i lustru ! raspunse Danut, tinindu-§i piep-tul bombat, ca osta§ii.

— Bine, tatarule ! Treci in bane- !... Dar taltarul asta care a venit cu tine cine-i ? Te-a ajutat la treaba ?

248

— Da' de unde, domnule ! L-am gasit umblind bram-bura pe ulita §i 1-am adus cu sila la coala !

ionica nu .darea sprijin din partea gamanului, 'dar 'nu se atepta nici Ira o ticalo*ie ca asta. ObrazuI i se facu ro§u de indignare. Pinta .sä spun& o vorba, domnul incepu sa behaie, tragindu-se cu nervozitate de:barbs :

- Va sa zica am prins tatarul ! Vino incoace, tatarule ! Vreo douazeci de *colari ci# erau in clasa stateau

smirna, fara sa mite macar .pleoapele, cu miinile aliniate pe banci, cu palariile• legate de git cu cordelute, atirnind pe spate, dupd o regula pe care nimeni n-ar .fi indraznit s-o calce.

Numai _atitia copii intr-o clasa ? Nu ! Vreo alai §apte edeau pedepsiti linga tabla., cu genunchii goi -pe coaja de

n.u.ca scortoasa, plingind cu nasurile in carte. Si ceilalti ? Apoi doi erau de rind, cu covxitele, la domnul -da- tori fiind sa aduca felurite tirguieli de la piata ; doi ii ajutau cucoanei la treaba deratecatului, iar Inca ltloi se ingrijeau de ograda.

- Ce-i cu tine, ttitarule ? beliai domnul, cind Ionics ajunse aproape.

— Nu stiu ! raspunse, in mare nedumerire, baiatul. - Va sa zica, tatarul nu *tie ! Tatarul n-a invatat 'lee-

tia pe astazi ! Monitor general ! Vino sd-i tragi zece tata-rului ! Cinci cu linia lata, cinci pe muchie ! SA* invatam minte tatarul !

- Lectiile le §tiu foarte bine, domnule ! protesta ,baia-tul. Si nu doar cit se cere in clasa a treia ! Nu stiu cum am- ajunsaici, asta-i !

Domnul isi scarping Barba, cu mbrari iuti, de nici nu-4 vedeai degetele grasate si inelele.

- Va sa -zica, zici ca §tii ? 0 sa vedem not indata ! Spune, tatarule, riurile Munteniei, toate !

249

Asta era toatd greutatea ? Ionica ridica din umeri zise pe nerasuflate, ca faed placul :

Riurile Munteniei, de la apus la rdsarit, sint urina-toarele : Oltul, Vedea si Teleormanul, Argesul — cu aflu- entii sai Neajlovul si Dimbovi%a Ialomita cu...

— Nu stie tdtarul ! Am prins tdtarul ! incepu sd behdie domnul, cu o bucurie rautacioasd.

— Astea sint, domnule ! -- Nu ! Eu %i-am spus sa le inveti de la rasarit la

apus !... Nu stie tdtarul ! - E totuna ! — Nu stie tdtarul ! L-am prins cu lectia neinvatata !

colarii in band stateau incremeniti, cu paldrille date pe spate ; numai Danut se bucura, rizind indbusit, fiindcd se avea bine cu domnul pe ziva de astazi, si nu-i era teams ea ar putea s-o pa- teased.

— Domnule — relud Ionica — daed vre%i, pot sa le spun si astfel ; pentru mine nu are importantd.

— Tdtarul nu stie lectia, dar stie dea cu clanta ! Bdiatul incepu piarda rabdarea si ridica glasul :

V-as ruga, inainte de toate, sä nu mai folositi expre-sii nepotrivite. Eu nu sint tatar si, chiar dac-as fi, nu aveti dreptul sa-mi spuneti asa in batjocurd ! Asta-i !

Obrazul galben al domnului se facu albastru. — Monitor general, doudzeci pe muchie i oprit la

carcerd. Un vldjgan care era maimarele clasei, investit cu pu-

tere de viata si moarte asupra scolarilor, lud de la catedra linia in patru muchii, Cu armaturd metalled, si se apropie de vinovat, sa-i aplice pedeapsa. In clipa aceea u§a se des-chise §i intra — minioasa Dunare o doamna mai tainard decit domnul. Obrazul ei, atit cit se vedea sub voaleta cu puchina*i negri, era frumos sulemenit §i plin de zbenghiuri desenate cu arta.

250

— Nu esti bun de nimic ! Esti un papa-lapte ! striga ea, catre domnul, care se facuse miel dintr-o data. Ce fel de vlerbedeu mi-ai trimis acasa ? Trasura e murdara si ha-murile unsuroase !

— Bibiloi, to and scolarii ! — S-auda si sa afle ce fel de barbat mi-a dat soarta ! - Bibiloi, calmeaza-te ! Ca prin minune scapa domnul sa nu-1 bata doamna cu

umbreluta pe care o si ridicase. i nu-1 scapa decit Ionica, in lupta crincena cu monitorul general, care tragea de el

duca la carcera. Speriata de zarva, cucoana iesi grabnic, Dupii plecarea

ei, domnul incepu sa behaie, ca §i cum nimic nu se in-timplase :

— Va sa zica, m-a mintit tatarul ! I-am dat zece tata-rului ! Cum ai curatat hamurile, tatarule ?

Danut o bagase pe minecd. - Zece pe muchie tataruslui, si oprit la carcerd ! Din toata aceasta intimplare, cel mai neplacut pentru

Ionica era ca it inchisese impreuna cu unul care ii facea greata. Ii bagasera pe amindoi intr-o camaruta, uncle se tineau maturile si lazile de gunoi, iar soarecii umblau ne-stingheriti, ca la ei acasa.

- Vrei un mar ? intreba Danut, ca si cind nu mai stia ce rau se purtase.

Ionica ii intoarse spatele. — Nu vrei o bucatica de salam... Nici alune ? Poate

vrei ciocolata ! — Nu vorbesc cu neispravitii si lasii. Daca vazu asa, grasunul ridica din umeri, se aseza pe o

lada de gunoi si dadu drumul infulecatului... La prinz, cind copiii plecara acasa si scoala se linisti, de

parea moarta, cineva ciocani la usd, cu o mina sfioasa. — Baiatule ! §opti un glas de copil.

251

- Ce vrei ? - Mi-a mers la inima ce-ai facut !... Asculta aid

mime o. sa te-asculte negre§it ; cauta prilej sa te bats. Sa-nveti pe de rost, de la pagina 95 pins. la 108, „Despre luptele romanilor cu turcii".,. Dar bags de seams, sa nu incurci nici un cuvint. !

Ramas singur, fiindca pe Danut. nu §ri-1, socotea tovar4, Ionics se gindi.: „De la pagina N-avea. cartea la el, nu. putea sa invete cum. scria, acolo cum dorea.domnul sa-i spui,. rind_ cu rind, dar despre- luptele rominilar cu turcii §tia destul, cit nu *tiau multi. Ar?a-: incepu rememoreze lectia de a doua zi : „De-a, lungul veacurilbr, aflate. la aceasta ascruce de drumuri, tarile..romane*ti au avut de indurat multe de la turci..." Ii veneau in minte nume de sultani, de beilerbei, impotriva carora: se: ridica- sera voievozi, domni, o§.teni, din cetati, din mun%i, din paduri...

Se stirni. atita fierbere in' capul. lui, ca simti zvic- nind, cu o durere de nesuferit... Iar la un, time se rasa pe maldarul de maturi, ghemuit in zid ; indata i se pare ca era prizonier nu aici, ci in vestita inchisoare Edi-Kule de la Stambul, uncle fusesera §i chinuiti atitia soli. domnitori roMani, §i unde-1 vazuse p_e Constantin Brin-coveanu, cu cuconii sai, chiar de_ curind.

Ametea, luat cind cu calduri, cind cu frig — sin- gur gind ramase pe urma in mintea lui, fares a-1 putea deslusi pe deplin : trebuia sa ajunga intr-un loc, negreit §i cit mai curind. *.iacest gind, pe care nu-1 putea implini, fiind inchis, it chinuia statornic;.neostoit...

Pines cind, aduninduii ultimele forte din trup, se nä-pusti in 1.10, atit de furios, ca de la prima izbitura o dadu de pamint In fats nu mai era curtea §colii, ci cimpul deschis...

252

C eva i se limpezise in cuget, dar nu pe deplin : tia drums ~1, atit — nu §i ce datorie trebuia sa indepli-

neasca odata ajuns. gonea gifzind pe acel drum gasit. In spate se ridicau munti, in stinga dreapta dealuri, printre care §erpuia un riu argintiu, in fats privirea se deschidea catre cimpii.

i cum gonea Ionica astfel, chemat de telul lui pe ju-mutate ascuns, in zarea cimpiei vazu ridicindu-se un nor de praf, nesfir§it.

Veneau oameni pe drum, barbati, femei i copii, ba-trini — unii pe jos, altii in carute cu coviltir, ducindu-§i, cu lacrimi, intregul §i putinul for avut.

Turcii ! Vin turcii ! Fugiti ! Erau oameni de la cimp §i bajeneau catre munti... Ionica se dete pe laturi §i merse neoprit spre locul de

unde veneau el, fara sa tina seama de sfaturile cuminti : Fugi, mai copile, ca to-or casapi !

Cum sa se intoarca din drum, daca trebuia sa ajunga in acel loc, negreit ?

Un alt nor de praf se vazu mai tirziu, valurile lui sclipea din cind in cind o lumina, ca un fulger . mic, pind ce se lamuri erau coifuri, lanci armuri, pe care razele soarelui le izbeau citeodata

De-aici incolo nu trecu mult ping ce baiatul sa deslu-§easca o armata intreaga, venind in gcana cailor si inchi-zind zarea, cit o puteai urmari. Apoi aripile armatei

253

dura avint, astfel ca linia dreapta se arcui, alcatuind un core care se stringea tot mai mult. Ionica se pomeni in mijlocul lui, nemaiavind pe unde iesi.

Era nespus de chinuitor gindul ca trebuia sa" ajunga in-tr-un loc, si iarasi se iveau piedici, oprindu-1 sa fie acolo la timp. inclata cercul se inchise de jur imprejur, fruntea ostirii, venind drept la el, it recunoscu pe Baiazed. Dar mai erau, de-o parte si alta, alti sultani si nespus de multi beilerbei, si viziri, cu iatagane in miini, strasnic ar-mati si impodobiti, la umbra a sute de steaguri cu semi-lund in virf.

Intiiul vorbi, semet, Baiazed : — Ce-i cu tine, pui de ghiaur ? Domnul tarii urea sa

mi se-nchine, si te-a minat fuga sa-mi spui ? — Nu ! raspunse bdiatul, cautind cu ochii un loc pe

unde ar fi putut sa-si vadd de drum. — Ati adunat atita miere si atita ling cit am poruncit ?

intrebd, din dreapta, Mahomed Nu tineau seama de ani, se adunasera intr-un leat mai

multi, ca potopeasca pe bietii romani. — Si griu, Luminatia to ! ii sopti lui Mahomed un vizir. — Toate astea cite to-am intrebat — relud sultanul -

unde sint ? — Lasati-ma, bre, sg tree ! zise Ionia Sint grabit ! — N-am primit nici pind azi cei cinci sute de copii da-

tora%i pe anul trecut ! vorbi Murad, dupd ce se uita in-tr-un catastif.

Era chiar Murad, cel atit de vestit, care invinsese la Varna ostile adunate de domnitorii i regii crestini.

— Si birul ? Cincizeci de mii de galbeni, fdra dobinda ! adaugd Mahomed al II-lea, poate eel mai insemnat dintre sultanii adunati aici, fiindcd el cucerise Constantinopole si intrase in Sfinta Sofia eel dintii.

254

— Oameni buni ! zise Ionica atunci. Nu intelegeti ro-maneste ce va spun ? Trebuie sa ajung intr-un loc. Sint tare grabit !

Toti sultanii, cap la cap, se aplecard spre el. — Esti nesupus !... Te-ai razvratit !... — De unde v-oti fi adunat atitia ?! pufni Ionica, ne-

multumit. Mai sinteti multi ? Baiazed ridica glasul si porunci catre ienicerii din jur : - Luati-1, 1egati-1 pe cal, burduf, §i asa sä mi-1 duceti,

ping la Istambul ! Nu-si sfirsi el vorba, cind dinspre munti rasund un tul-

nic, un corn rasuna dinspre cimp, iar din spate se auzi bubuit de tun.

— Ghiaurii ! eacni Mahomed I, ridicind iataganul pe sus. Veneau ostenii valahi — care calari, care pe jos — go-

nind, cu arcuri in miini, cu land, cu palose, iar altii nu-mai cu topoare, cu coase, cu furci. Erau tarani ridicati de la cimp, si printre ei se vedeau bajenarii de adineaori, intorsi din drum, plini de furie si naduf, ca prea indura-sera mult. Multi, sa nu-i poti cuprinde in ochi — nu o armata, ci pe pu%in cinci, cu Mircea cel Batrin la aripa dreapta, cu Vlad Tepe§ in mijloc, iar in stinga cu Vlad Dracul — numai viteji si voinici !

Ionica era acum pe cale de a fi pus in fringhii pe insusi calul de schimb al lui Baiazed, un cal arabesc, cu narile singerii, hranit pare-se numai cu jaratic, asemenea calu-lui din povesti, ca prea ardea singele in el, prea batea mintul scotind scintei si prea necheza aprins. Dar baiatul nu mai avu timp sa vada ostenii valahi si pe domnitori venind. stringind el in piept cita putere gasi, striga asa de tare, ca toafa oastea it auzi si se insufleti :

— Pe ei, valahi si romani ! Pe ei, marine voastre ! cu sfrg !.

'255.

Ienicerii, miniati foarte de acest cuvint, ii infundara gura Cu cilti isi desavirsira legaturile cit putura mai strins. De miscat, nu putea sa mite bietul prins, nu putea nici racni, dar in schimb vedea totul in jur.

Il vazu pe Mircea cel Batrin cu sabia-n vint, repezin-du-se drept la Baiazed. Sultanul cirmi de friu, puse capul calului unde fusese coada pins atunci — se duse, cu intregul lui pilc.

Dar ce-am spus nu inseamna ca nu era varsare de singe in jur. Cadeau turcii din sei si se rostogoleau pe pamint ca nucile dintr-un sac rapt ; cadeau i osteni romani.

— Aman, aman ! racneau beilerbeii, tragindu-se inapoi si aparindu-se cu iataganele de jur imprejur, de pared erau moristi.

— Pentru Profet pentru raiul lui, tineti piept si mu-riti strigau sultanii, in timp ce-ai for cadeau mii.

—

Inainte, voinici ! se auzeau indemnuri in partea oas-tei venita din rasarit.

Cei de la dealuri nu ramineau mai prejos : Dupa ei ! Nu lasati unul viu !

Era atita vuiet, atitea glasuri de om si-atita tipat de fier, atitea scuturi trosneau, lovite in plin, atitea sageti vijiiau prin vazduh plesneau cind atingeau pieptul tin- tit, incit muntii sä se fi dat de-a rostogolul pins la cimp, nu i-ai fi auzit.

— Scapa-ma, Maria to ! dadu sa strige Ionica, legat, asa cum se stie, burduf.

Dar ciltii ii oprira strigatul in git, si Vlad Tepes, care trecea pe alaturi, tinind din scurt pe beiul Nicopolei — Hamza numit si pe Mahmed Pasa — alts capetenie de osti, despre care s-a auzit Vecu pe alaturi si nu-1 vazu.

Turcii se infuriasera rau acum si, avind intariri — pe Sinan Pasa venit de curind — incepusera sa-i impinga

256

Inapoi pe romani, cind de pe dealuri se napustira alte osti, in fruntea carora venea chiar Mihai Viteazul, cu cal-pacul in vint.

Au turcii o vorbA, yurus, imprumutata si-n graiul ro-man, poate chiar de atunci. Daca e cineva care n-a inteles pe deplin ce inseamna hires, caci la acest cuvint ne-am oprit, va intelege acum.

Veneau ostenii umar la umar, oblinc la oblinc, tragind dupa ei pared piatra din munti si pamintul din cimp, ri- dicind %ara cu tot al ei ce era viu, si napustindu-se cu atita avint, incit nimic in afara de moarte nu-i putea opri. Dar, spre a intelege mai limpede intregul cuprins al acelui cu- vint, nici moartea nu-i oprea pe deplin, fiindca, strapunsi de sulita, de sageata, spintecati de iatagan, de jungher, cu capetele taiate, fara un picior, fara bra%e, octenii se rosto-goleau inainte, cum ii duceau caii, chiar data nu mai aveau viata in trup.

Curgea un riu pe aproape, care ar fi putut fi Oltul, dar si Ialomita, sau chiar Neajlovul — riurile Munteniei, stiute de scolari pe de rost. Se facuse rosie apa albastra, ameste-cindu-se in ea singe de valah, singe de turc — de aceeasi culoare, ceea ce n-ar fi crezut sultanii ping atunci.

Tinu mult lupta, ping la asfintit, si in tot acest timp bietul Ionica fu smucit pe calul de schimb al lui Baiazed, cind intr-o parte, cind in alta, dupa cum se zbatea napras-nicul bidiviu, intre ieniceri si ostenii romani, ridicindu-se in doua picioare uneori, cu capul ping la ter, si neche-zind de nu mai auzeai izbiturile de palos in jur.

0 data cu caderea nop%ii, turcii se dadura invinsi ; nu-mai intunericul le ajuta sa scape vii mai multi decit s-ar fi cuvenit. Mergeau sultanii cot la cot, cu capetele in pa mint, rau catraniti, spumegind in barbi si jurind sa se razbune -curind.

257

Jar Ionica — vai ! ramasese prins *i venea in urma lor, auzind tot ce spun, dar neputind sa rdspunda nimic.

i merse oastea zdrobita a sultanilor sub cerul asa de instelat- ca parea aprins, merse, merse drum lung, taind tara in curmezis, Care miazdzi si Inspre rdsdrit, trecind ape, peste cimpii, pinA ce se ardtd la orizont o ciozvirta de lung rdsdrita tirziu.

Alah. e cu not ! zise atunci Baiazed. Pe Ionic it trecurd fiori, atit era glasul sultanului de

trufas si de minios in acelasi timp. nu-l. chinuia in primul rind gindul ca era prins, de vreme ce valahii cisti-gaserd lupta pe deplin, ci neputinta lui de a merge in acel loc unde cineva astepta, *i el era Bator sa fie la timp.

Cind se ivird zorile, in fata, unde era Dunarea, se vd-zurd not osti, purtind pe steagurile for semiluni, de parcd acea ciozvirtA de lung, rdsdrita tirziu si aflatd Inca pe cer, pe tale de a pall, s-ar fi inmultit lard socotinta si ar fi cazut pe

Veneau alti sultani, si alti beilerbei *i oastea proas- pdta, cu cea scarmanata se Intilni in mijlocul unei lunci. Erau fate Baiazed al II-lea, si Soliman Pasa zis Hadimbul, si Soliman al II-lea cel Mare, numit in ingimfarea lui Magnificul, dat poate nu chiar pe degeaba, fiindcd avea sa ajungd ping la Viena cu oaste. Iar in urma acestora, amestecati cu cei infatisati altddatil — care, calcind timpul, rdmineau in viata — se afla beilerbeiul Rumeliei, trimis de Selim al II-lea, cu mare armata.

Acolo, in lunca racoroasd, maimarii facura sfat tainuit, vorbindu-*i prin barbi, 61 nu auzeai nimic — dar se des-lusi la sfirsit ca luau razboiul de la inceput.

Numai ca de data asta sultanii pornira spre miazd-noapte, desigur cu gind ascuns, si asa merserd ping spre prinz, cind in zare se vazurd ostile Moldovei, cu toti dom-nii si voievozii, aduna%i in acelasi timp de viata,

258

Oastea nu venea numai dintr-un loc, ci de pretutindeni, ca frunza §i iarba din cling, adunata pe stoguri, rosto- golindu-se cu sabiile pc sus.

Oricit era de sleit Ionica, i oricit de strins in acele bles-temate fringhii, avu ochi sa vada domnii Moldovei, fiecare cu oastea lui. Din fatd venea tefan cel Mare, marunt, pe vestitul calul din bataliile lui, dintr-o. aripa, Petru Rare, care-i era §i fiu, din alta, Ioan Voda cel Viteaz, caruia i se mai spune cel era cumplit, ce-i drept, acest domnitor, nu doar pentru boierii hapsini, ci

pentru turd. iure§, dar Ionicd nu intelegea de ce calcau sultanii

mersul istoriei chiar atit, ca sa vina pe pamintul Moldovei Murad,i Mahomed I, ba chiar Baiazed, care erau

morti de mult ? ! „Ce-i invalma§eala asta, beilogofetilor ! ?" ii certa el In

gind, de vorbit, oricit ar fi lost de minios, nu putea vorbi.

sfir*i gindul cind, dinspre apus, dadura navala §i domnii munteni, ajute pe cci din Moldova, data-i vedeau a5a incoltiti. Venea iar Mihai Viteazul, cu vechiul lui calmac, cum 11 Viad Tepes in zale cue fier,

avind in mind nu sabie, nu buzdugan, ci o lance ascutita la virf ; turcii o cunoteau, se vede, ca indata ienicerii se facurd galbeni la chip.

— Aman, aman ! auzea Ionica in jur. Sultanii iii muFau barbile §i stringeau de friu, ca ping caii pareau scoi din minti. (31tilc roman° se unira, dind mare multumire baiatului

strins in fringhii, care adesea ii vazuse in gindul lui pe valahi §i pe nioldoveni aparindu-se impreuna de turd.

La mijlocul tuturora era Mihai Viteazul, umar la umar cu Stefan eel Mare, amindoi faceau mare prapad in jur. Era atit de invrajbit *i de posomorit domnul mun-

259

tean, incit ai fi zis Ca in inima lui nu-s decit nori negri, -fulger tunet adinc.

Dar nici domnul Moldovei nu se lasa mai prejos in mi--nia lui, de§i dupa chip 1-ai fi crezut mai blajin. Gonea Stefan eel Mare pe Voiti al lui, urmat de aka de bine §tiuti, ca dadeau Lama in turci.

De data asta batalia se pornise pe un front mult mai lung, ca nu-i vedeai capetele, dar ai fi putut crede ca tine de la Olt, peste Arge§, Ialomita *i mai sus, peste Siret, pind spre Prut. i toate aceste ape se inro*ira de atita singe curs, dupd cum cerul insu*i se inro*i, rasfringind singele prelins pe pamint.

- Supune-te ! striga Baiazed la un timp catre bravul Mircea, numit pe drept acum eel Batrin, care venise §i el, din mormint.

- de m-a* supune eu raspunse voievodul, neclin- tit — ti-ar ramine vrajm.a4i codrii, cu fietece frunza, i cimpul, cu toate ale lui fire de iarba ! Pazea, Baiazed !

Fiarele se incruc4ara pe sus, scotind scintei care se du-sera spre cer, ca un manunchi de stele prea timpurii.

Mai intr-o parte Ionica vazu crescind o padure — unde nu fusese decit tarina *i-abia mai pe urma deslu~i ca erau turci tr4 in teapa, iar tepele infipte in pamint, sa prinda radacini, ca udatura avea din belwg !

- Prea mult singe !... gemu baiatul, ametit de m4carile neostenitului bidiviu.

Nu mai putea sa indure atita incaierare, atitea icnituri de palo, atita scrinet de zale pe care le strapungea sa-geata...

Batalia tinu iara§i ping la asfintit, costind multe vieti de-o parte de alta, -dar dupd miFarea inceputa de Wile sultanilor, indata ce se lasa noaptea, Ionica intelese ca acestea bateau iar in retragere. Cit tinu drumul nu putu sa masoare el, cu mintea lui incetopta strabateau

260

raganul, care pared nu mai avea capat, §i, pina sä ajung5 la Dunare, trecu nu o noapte, ci veacuri. Dupa iure§ul luptelor urmase iure§ul anilor — §i eine tot n-a prins pe deplin intelesul cuvintului luat din limba turceasca, it va intelege

Era tot prins Ionics, §i-1 durea capul cind se dezmetici trecator, tocmai pe malul celalalt. Pe unde se mai aflau sultanii nu putea sa vada, dar, ceea ce era limpede, roma-nii nu se mai multumeau de data aceasta sa se apere la

acasa- , ci treceau Dundrea pe deplin, §i nu doar pen-tru astazi.

Veneau pe pod de vase Wile noastre, i nu mai ,aveau tunuri din trunchi de cire§, care se incarcd pe la gura, indesind pulberea, §i-apoi ghiuleaua — indeletni-cire de Wean, nu treaba" osta'§easca — ci tunuri de otel, cu . chiulasa. In locul plale§ilor de altadata venea infante-rie, incolonata, cu tivuri roii la tunici albastre, §i tori, cu pantaloni negri, impodobiti cu lampasuri, cu pene la palarie, arcuite in jos, pina pe uma'rul deprins mai ina-inte sa clued sapa, i dorobanti avind cu me de ()ale, bo- gate... Iar dupa pedestra§i veneau §i ro§iorii, in §iruri carora nu li se vedea

Din prins cum era pe calul sultanului — care traise zec.i de vieti in*ate dintr-una in alta, numai ca sa-1 duca pe el iure5u1 astor citeya veacuri — Ionics se pomeni tea-far §i scos dicktreanguii, pe un dimb mai inalt decit al-tele, de unde se vedea de jur imprejur, printr-o ploaie marunta, ca toamna, de§i locul era verde, iar vremea calda.

Se trezi in acel loc, pe nea§teptate, intr-un sunet de goarra, atit de apropiat, incit facea zbimiie capul. Vazu alaturi un trimbitn in picioare, batrin ca unchia§ii, dar inalt §i.falnic, sunind atacul. Iar linga el, un flacalan-

261

dru, avind in cap cu§ma, ca dorobantii, batea in toba, in-de.minatic, apasind ritmul trimbita§ului...

Deodata, un piriit strabatu aerul, §i cu§ma baiatului sari. pe spate, de uncle se duse de-a rostogolul, ping se opri, uda de ploaie, intr-o vaioaga. Si atunci abia Ionics bags de seams ca in ploaia cerului se impletea o ploaie de gloante.

Tobo§arul ramase in capul gol, farii sa se fereasca de vreuna din ploile acestea. Miinile lui continuarsa sa bats, netulburate, ritmul atacului. Parul, ravriF,it de vint, ii &I-dea pe fata neagra de fum §i numai o apa.

- Gavroche ! striga Ionics& asemuindu-1 cu altul. Flacdiandrul ii zimbi, dar nu-i raspunse, ci batu mai

departe. Ionics se freca la ochi, sa se .dezmeticeascil ! - Viriarte ! Toboarul zimbi numai ca zimbetul lui impietri

la jumatate. Chipul i se facu palid, lasind sa se vada mai bine direle de funingine — fumul pulberii arse, pe care vintul o ducea prin ploaia marunta §i deasa. 0 patd ro§ie aparu la piept, pe tunica baiatului. Pata se lati repede, dar bataia tobei se auzi Inca o vreme, insotind fara gre§ trimbita§ul, pind ce tobo§arul cazu pe spate.

— Cine e§ti to ? intreba Ionics, venind aproape. A§ zice ca to §tiu ! La inceput am crezut ca e§ti Gavroche.,.. Apoi Viriarte...

Semana §i cu Iliuta, pe care it vazuse mai de curind, de§i amintirile in legatura cu el se aratau Incurcate. Dar de vazut it vazuse, ba chiar ii fusese alaturi in ceasul ata-cului. 5i totu§i, Iliuta nici nu era nascut astazi. De nein- %eles ginduri — mare invalma§eala ; iure§ ! a§a se explicau toate...

262

Baiatul cazut clatina din cap ; in coltul gurii i se ivi o *uvita de singe, serpuindu-i pe obrazul asa de fraged, ca parea de prune, sau de fatd.

— Nu stiu de cine vorbesti, raspunse el, cam rusinat ca nu cunostea numele acelea ciudate. Eu sint Mitrut, copil de trupa in al saselea de dorobanti... Sund to mai departe !

Un val de vinatori trecu pe linga ei, de o parte si de alta, aplecati in fata, tinind pustile ca pe ciomege, ca in- cepea, pare-se, lupta de-aproape. Unii duceau scarf, sa se catere pe reduta inalta, altii fascine ca sa umple §an-turile...

Atunci baiatul intelese ca se and in fata Plevnei, la 30 august 1877... vpizu pe unna si trimbitasul... Mai tirziu Ionicd se pomeni in fata unui cort, pe o zi

pasnicd ; nu se auzea ni cl tunul, nici glontul puscasului. Dar o goarnd sung deodatd, dar nu atacul...

Pinzele cortului se dadurd deoparte. Iesi cdpeteria oas-tel turce, care ar fi putut sa fie chiar Baiazed, dar ras de barbd si avind, in loc de turban, o pinzd alba, patata de singe, o fasd care ii invelea fruntea, neldsind sa." se vadd cit era de cutatd. De jur imprejur se aliniau armate, cu pustile la picior, asteptind pacea. nu stiu cum se facu, aflindu-se Ionica tocmai in fata, fard vreun merit, decit ca fusese martorul faptelor, dinaintea anului 1400 pins astdzi, in acel hires care facuse sa se petreacd totul doar intr-o noapte, sau in citeva ceasuri, sau in citeva clipe, poate —si aceasta nu datorita lui, ci atitora si atitora care scriseserd istoria prca zbuciumatii, atitora si atitora care i-o lamuriserd, facindu-1 s-o simta si s-o inteleaga — aflindu-se, asadar, bdiatul tocmai in fata, un ofiter tune,

263

de bung .seams tilmaciul, p4i pind la el ii zise in foarte de inteles limbs valaha :

— Osman Paa e gata sa va predea sabia ! - Mie ?. se mira baiatul. Pind sa mai spuna o vorba, sa arate ca nu i se cuvine

de loc cinstea aceasta, Osman Pa*a isi desprinse sabia din cataramile argintate §i i-o puse in brate.

Ionics, rou ca fesurile oastei vrajma§e, se intoarse §i puse sabia in mina unui Wean, un doroban.t, aflat tocmai in spate. Cu*ma acestuia era ciuruita de gloan%e, ba isi pierduse §i pana de curcan care o impodobise odata. Se cunWea ca dusese greul razboiului, dupd cum se intele-gea de is sine ca in Cara dusese greul la saps, fiind din cei care o viata intrega ara §i seamana pentru altii. Ionics fu bucuros sa-i •faca macar un,‘ pic, macar un in-ceput de dreptate.

- Ia-o to ! ii zise, privindu-1 in fatil. Mergi cumva spre casa ?

— Merg ! raspunse, nespus de voios, dorobantul. - Atunci hai repede, c-am intirziat si m-Weapta... Atit de rau it durea capul ! i tare era amarit ca nu

poate sa se bucure pe deplin de aceasta zi, cind se c4tiga deodata si neatirnarea, si pacea ! Cine it a§tepta, si oare in ce parte ?

Cind cetatea ramase in urma §i ajunsera pe dealul de unde se vedeau toate, se ridicara in picioare, insingerati cum -erau, §i tobo§arul si trimbita§uL Amindoi facura. semne de ramas bun, §i-n ochii for tri§ti se citea dragos-tea. La fel se citi §i-n ochii clorobantului, inlacrimati din--tr-o data.

— Mergi cu bine, fatul meu ! zise trimbita§ul. SA ai grija de maica-ta

264

Micul tobopr vorbi §i el, cu vocea-i copilareasca : — Drum bun, tdicuta ! Sarut-o pe mama §i du-i sand-

tate ! Cind ajunserd pe la jumatatea coastei, Ionics intrebd,

indurerat de intilnirea aceasta : Sint de la tine din sat tobo*arul trimbita*ul ?

— De la mine din casa. : fecioru-meu taica ! • Bdiatul se opri, acum se gindi sa afle cine era

cel care avea cu sine sabia lui Osman Paa. — Cum te cheama ? - Penes CuTcanul ! rdspunse ostas.ul.

Frumos ar fi fost drumul de intoarcere, cu toate ca ril-mineau atiti morti sub cetate ! Omul care a scapat viu e dator sa tins fruntea sus, gindindu-se la viata. Dar iata ca pe un taman §edea, ciugulindu-§i penele, pasdrea nea-gra, corbul cunoscut lui Ionics de altddata.

- Piei de-aici ! i1 goni bdiatul. In loc dea ascultare, corbul incepu sa croncaneascd: - Vezi-ti de drum si lasd-ma-n pace ! Degeaba te tii

dupd el, Ca n-ai cum sa-1 aperi ! Al meu este soldatul acesta !

Grabit fiind sa ajunga acasd, dorobantul se ducea mai departe. Ionics it vedea din urma, pierzindu-se pe cim-pine arse.

- Nu-ti ajunge cite hoituri ai sfirtecat, dihanie brapd-reata. ?

— Ba da ! rdspunse satul corbul. Dar trebuie sa ma gindesc la anti ce yin ; neamul meu nu-i obi§nuit sa posteasca !

265

$i, zicind a5a, scoase de sub pene o foaie de hirtie so-ioasa, unde prazile lui erau trecute, pe leaturi.

— Iata-1 ! Se ducea ostawl, dornic sa ajunga in tam neatirnatii, la el acasa, iar Ionica it privea din spate, si din ochi ii

curgeau lacrimi. Si-1 durea inima, sa-1 secatuiasca... Pe rabojul corbului, unde era trecut luptatorul care 4i pier- duse la Plevna fiul, tatal, scria, cu litere de singe, scalimbdiate : „30 martie 1907"...

M ult time plinse el soarta acelui om, atit de nedreapta, cum plinsese moartea bunicului, cind 11 adusesera

impuFat, in duba de piine, ping in fata casei. Plinse, mergind in nestire, ziva si noaptea, chinuindu-1

si inima §i capul, care iar ii zvicnea, Sri se sparga, pins se facu un senin neasteptat in fiin%a lui, §i se pomeni in locu-rile de pe unde pornise osta§ul.

Pe-aici .5tia drumul ; nu era un an de cind it urcase, impreuna cu mai multi copii, porniti cu *coala intr-o ca- latorie, pe timpul vacantei, spre a cunoWe locurile mai frumoase din Ora. *i era, fard indoiala, Ceahlaul, una din aceste frumuseti, pe care o cintasera oameni de scams. Numai Ca astazi locurile se vedeau altfel decit le .,tiuse din calatoria de -yard ; yard parea a fi §i acuma, atit ca nu era timpul amiezii, cu plina lumina a soarelui, ci se cam apropia seara. Poteca se arata mai putin batuta, ba uneori se pierdea cu desavir§ire in frunzi§ul pe care OA tot sou-tura padurea cu anii, a§a ca pe-alocuri merse •mai mult la intimplare.

Urea fara oprire, cu rasuflarea greoaie, dar cu un in-demn statornic al inimii. Sa fi fost aici oare locul unde trebuia sa ajunga, negre§it §i fara intirziere ?...

Pe urma se sfir*i padurea §i in fata se arata umbra gre- oaie a unei stinci, de zeci de on cit statura omului Toaca numita arum — care s-ar fi putut s'a fie, cu fata ei dreapta,

267

retezata in cremene, locul de masa al uriailor de pe vre-muri.

De-acolo inainte incepea podi$ul, pared neumblat de ni-meni ; pe unde §tia el cabana, intr-o vagauna, nu se ve-dea decit piatra goals ; nici urma ea ar fi poposit pe aici oameni !

Ionica merse astfel prin iarba aburita de roua timpu-rie a serif, indreptindu-se catre miazazi, cum se ducea acel pod4 fara nimeni... In obrazul drept, aurit, it batea lumina de apus a soarelui, care atingea tocmai atunci cres-tele indepartate dinspre Transilvania.

i deodata, pe cind in stinga se deschidea vederea ne- firesc de limpede in lumina palida a orei — asupra in-tregii tari a Moldovei, ca de la inaltimi inzecite, ca pu-teai des1u'i ping locul indepartat, unde Siretul se varsa In Dunare, Ionica descoperi trei umbre omeneti, pe cul-mea dulce de la capul pod4ului, numita, in limba blinds a celor de la umbra Ceahlaului, Ocolwil Mare.

Erau trei oameni, *i nu se putea ce fac ei acolo. Decit ca unul om, daca nu era doar o umbra, desenata In negru pe cerul de inserare scotea sunete maiestrite dintr-o vioara, minuind larg arcuwl, cu privirea in vale. Le cinta vecinilor, sau poate muntelui, sau esului, daca nu soarelui. Dar, pentru oricine ar fi fost ele sa fie, sune-tele limpezi inveleau podi*ul Ceahlaului Intr-o mantie cakla, ca cum i-ar fi pregatit somnul. daca umbra aceea era doar o inchipuire, inchipuire arcuwl i vioara, apoi inseamna ca venea cintul de altunde, fiindca se au-zea fara indoiala. Poate de jos, din frunza padurii, poate din murmurul apelor care strabateau valea, poate din sa-tele oamenilor. Sa fi fost el fumul din hornuri, on clopo-teii cailor din poiene, on gunguritul copiilor, on glasul tremurat al fetelor aflate tainic la vorba, prin porti%e, cu flacaii ?...

268

Asupra baiatului nostru, care ajunsese aici dupa atitea ocolurt, cintul avea putere de balsam, fiindca pe loc ii pieri $i nelini$tea, *i durerea de cap, uneori a*a de chi-nuitoare. Si pa$ind el incet, spre a nu tulbura umbrele, se apropie de ele, ca sa le vada mai bine...

Cintaretul, imbracat numai in negru, nu parea batrin, decit Ca era tare adus de umeri. Parul ii cadea pe timple, fluturind la toate mi*carile, dar nu-i inasprea nici fata bla-jina, nici ochii ca ai caprioarei, plini de o lumina care, pe linga bunatate, cuprindea tristete bucurie, dupa cum cintul lui era aci doina, aci hord.

Ionics it *tia prea bine, parea insa atit de proaspat co-. borit cintaretul din lumea visarii, incit i se parea Ca toata vraja s-ar fi rupt, numai cit i-ar fi spus numele. Si, in-fiorat de acea neasemuita cintare — tot atit a omului cit *i a firii isi muta ochii la al doilea.

Acesta *edea pe o piatra, cu ochii in vale, dar privirea lui parea sa se duca altunde, biruind trist departarile. Plete negre ii -cadeau aproape ping pe umeri, incadrind chipul chinuit §1 de-o nefireasca paloare. Ca *i primal, avea stra:- iele negre, insa purtate, pare-se, multi vreme, dovada potrivnica bunastarii. Numai ca, a*a cum *edea el, pri-vind ceva ce poate nu vedea nimeni, nu-*i simtea saracia...

Al treilea ins se deosebea cu totul de primii, nu doar prin infatiprea mai paMinteasca, prin privirea voioasa si vie a celui Bata oricind sa asculte *i sa spuna glume, ci $i prin indeletnicirea din clipa aceea.

-Cind unul cinta, altul viseaza — amindoi cautind bataile mai adinci ale inimii — cineva trebuie sa aiba grija min-

.carii. Al treilea om, a*ezat pe un pietroi, cu spatele la apus,

tara sa is seama la ultimele pilpiiri ale soarelul care curgea topitintre piscurile inrosite de foc ale Transilvaniei, mesteca . rnamalrga intr-un ceaun, luat de pe pirostrii *i

*269

proptit cu pricepere taraneasca intre labele lui greoaie. Avea o fats rotunda, cu parul in inele, lasat la voia in-. timplarii si nu prea tesalat, ca barba crescuta atit de salbatic, incit nu-ti ingaduia sa deslumti pe chipul lui decit ochii nasul, adica putind el sa vada i sa adulmece. Cind se ridica — luind ceaunul de toarta — omul, care pins atunci paruse nu din cei mai trupqi, se arata ca o namila.

- Buna seara ! ii zise Ionica, stapinit de multi sfiala. CelorLalti, incaltea, nici n-ar fi indraznit sa le spuna ceva,

cu o vorba de-a oamenilor. — Buna seara ! raspunse voios cel ce mestecase ma-

maliga. Baiatul se wza pe iarba, linga jeratieul pe care sfirlia

pastrami de capra, intocmai ca intr-o sears eind cinase cu un drumet trist intre ruinele Numanciei. uitindu-se la omul de asta-sears, duce cu el vorba, astfel :

- Te cunosc, on to asemuiesc cu altul ? — Ia, nu-i greu de ghicit cine-s zise sfatos uriawl --

daca ti-i aminti ca am fost eu, in lumea asta, un bot cu ochi, o bucata de hums insufletita, dintr-un sat de pe-aici (las' ca-1 tii !), care nici frumps ping la doua-zeci de ani, nici cuminte ping la treizeci, nici bogat ping la patruzeci nu m-am facut !

- i acum e*ti tot aka sarac ! observa Ionica, privin-du-i straicle de dimic surd, cum nu poarta lumea avuta.

Omul raspunse cu voie bung, poate facind haz de ne-caz, in timp ce rasturna mamaliga pc un §tergar pus de-a dreptul pe larba inrourata a muntelui :

— Same a.a ca in anul acesta, ca in anul trecut i ca de cind sint, niciodata n- am fost !

Baiatul ii privi alcatuirea voinica - Te crezusem mic de statura !

270

- Fiindea Ana *tii de pe eind incepusem *i eu, drags-. lita-doamne, a ma ridica baietas la casa parintilor mei... Dar de atunci a trecut vreme !

Pe urma omul sfatos se uita la masa pregatita *i incepu sa rids cu toata gura, cum ii era felul

— Da' de ce-oi fi prPgatit eu bucatele aeestea ? vremea de cina ! Acum *ade la masa toata

lumea. - Ei, ma copile ! Toata lumea vie ! Noi sintem ni*te

umbre ! - Asa e ! incuviinta Ionica. Dar, cum sa-ti spun, e

acum o clips de taina, sau nu *tiu ce se intimpla cu mine, ea va simt vii, ca *i cum ati trai dievea, o data cu mine.,

- Badita ! striga uria*ul care omul cu plete eazute pind aproape de umeri. Ian aseulta aid ce basneli spune baiatul acesta. Poate to le-ai intelege mai bine !

Atunci Ionica vazu ca, in rotirea fireasea a stelelor, lu-ceafarul rasarit catre sears ajunsese si lucea in erestetul omului strigat fara nume, trimitindu-*i razele pe fruntea lui pals. i de acolo, din inaltimea Ceahlaului, omul, ca o umbra doborita de tristeti cite nu cuprind lumea, ii ras-punse baiatului, dar nu la vorbele de mai adineaori, ci la privirea lui, care it invaluia indurerata, vrajita si intre-batoare. Nu-i raspunse, lamurindu1i taina, in vorba obis-nuita a semenilor, ci in cuvinte in*irate cu ,maiestrie *i cu tilcuri greu de inteles ;prima oars. i zise et astfel,

glasul cu sunetul dulce *i amar de vioara :

Trecut-au anii ca nori lungi pe esuri niciodatil n-or sa vie iarti,

Caci nu mit-ncintei azi, cum ma m4cara Povegi fi doine, ghicitori, eresuri Ce fruntea-.mi de copil o-nseninara, Abia-ntelese, pline de-ntelesuri...

•

271

Cu-ale tale umbre azi, in van ma-mpresuri, 0, teas al tainei, asfintit de sara !...

Atit zise umbra *i tacu apoi, dar gindul lui .dote yen mai departe, *i Ionica it auzi In sine, cum auzea *i vioara. Si, din toate cite se impleteau aici, nu desprinse amara- dune, ci bucurie care-i invalui inirna, fiindcg toate acele trei umbre aveau inima lui in palme j i-o incalzeau, riecare cu altd putere...

La un timp umbrele se topird pe rind, cum se topeau culmile care Inconjurau zarea. Ramase 'Inca o vreme cin- tAretul din strune, doing *i hora. Pe urma el rasa vioara, pastrind doar areu*ul, j iii deschise amiin-doud bratele catre vale — *i tot atit catre cerul serii. oricit ii era de chinuita faptura, cu umeri a*a de adu*i, de pared avea in spinare toate poverile lumii, din el se desprindea atita putere, incit la ,semnul lui incremeni toata firea. Iar cind rasa bratele, firea ii raspunse cu toate glasurile pe care le poate prinde auzu.l sufletul oame- nilor. CIntecul de mai Inainte, de vioara, plutea Inca in aer, ecoul. pe el prinsera sa se adune — potrivindu-se intre ele cum se potrivesc culorile flori- lor glasul muntelui, *i al dealurilor, *i al cimpiei. Brazi paltina*i cintau laolalta cu riul din vale, jar izvoa-rele susurind se adaugau melodiei. Cintau laolalta stinca, *i glia. Cintau pomul, *i ogorul, *i privighetoarea $i, sus, ciocirlia... Cintau i talanga stinei, j tulnicul de la munte,

cornul vinatorului — *i nu numai ele... Nu era de astazi cintarea, ci de totdeauna, *i nu i se in-

tregeau ei doar aceste locuri din preajma Ceahlaului, ci intreaga tam. Si dacd pierisera umbrele de mai adineaori,

272

altele Inca se aflau in preajma, fiecare din ele imbogatind rapsodia.

Veneau umbrele ca la sfat de taina, purtind Intr-o mina facie care dau lumina, in cealalta tomuri, cu §tiinta lumii, sau peneluri de folos picturii, sau condeiul, cu darul de-a pune in scris gindul omului. sclipire raspindeau facliile, incit tot Ceahlaul lua lumina

Nu zabovise, dupa credinta lui, mai mult decit o noapte pc. inaltimea Ceahlaului, fiindca it tot imboldea gind-ul sa ajunga undeva, fara intirziere. Dar, dupa prea scurtul papas, cind cobori povirniul pe aceleai locuri pe unde urcase cu o zi mai devreme, valea Bistritei se schimbase ca printr-o minune. 0 apa nesfirita se intindea acolo, acoperind dealurile, strecurindu-se printre ele, de-a lun-gul vailor, alcatuind istmuri fiorduri ca in alte parti ale lumii, dar fara raceala scandinava din vecinatatea polului. Era tocmai vreme de primavara... Pe tarmurile inverzite, pomii in floare se oglindeau in apa de limpezimea izvoa-relor, alcatuind, cit Linea valea, lungi dantele albe, cum nu poate impleti nici cea mai rabdatoare, cea mai iscu-sita mina.

Jar poste acest peisaj nou, nascocit parca de zine, se re-varsa din inaltimea Ceahlaului vechea rapsodie, pe care

Inmultind-o, o faceau Inca i mai sonora. i ca totul sa aiba asemanare cu basmul, Ionics zari curind o lebada alba, venind de-a lungul fiordurilor i indreptindu-se spre locul unde se- afla el, ca cind 1-ar fi cautat anume. Mer-gea insa cu alts viteza decit lebedele aievea, mai repede chiar decit cele din legenda, ndscute din Inchipuirea oa-menilor. Astfel ca nu trecu mult timp pins sa-§i arate mai deslu§it formele ; era un vapora* minat de motoare, avind

273

din infat4area •pasarii cu d care fusese asemuit adineaori doar desaNir*ea mi§carii §i culoarea alba, plina de stra lucire.

Vaporawl, impodobit cu ghirlande ramuri, opri la tarm, fara sä-1 fi chemat nimeni. Zgomotul motoarelor se impletea cu rapsodia, de pared 1-ar fi pus pe note, maies-tru, c'ompozitorul.

-Omul care statea la cirma, in haine albe de sarbatoare, zise, wzindu--,0 el glasul in. armonie cu toate inconju- raoarele :

- Haide, baiete ! Vino !... Ionica nu atepta a doua poftire. Doi marinari, gatiti ca capitanul, ii intinsera miinile, saltindu-1 poste copastie,

dupii care vapora§u1 i§i relua drumul. — Ce faceti pe-aici intreba Ionica de indata ce 14i veni

putintel in fire. Ciipitanul intoarse capul, de la cirma : — Te cautam pe tine ! Avea mustati albe, dar incolo parea voinic, poate chiar

tin.ar, cu fats neteda i numai zimbet de voie bung. i cei doi marinari. care incadrau musafirul, stind drepti, de parca ar fi fast garda lui de onoare, zimbeau, pe fetele lor, ca pe tot ce se vedea de-a lungul vaii, se citea multumire si voie bung. Ionica pastra totui multa nedumerire.

— Dar unde mergem ? Atunci capitanul isi Buse, tainic, un deget la gura : — Nu intreba ! Ai sa vezi singur !... Nu puteam sa in-

cepem fara tine ! Te a§teapta toata lumea ! — sinteti oameni adevarati, sau din inchipuire ? - Adevarati, dupd toate semnele ! — Dar cum de ma vedeti ? Pe mine oamenii nu ma vad

decit in imprejurari cu totul speciale. - Poate §i acum o fi o imprejurare de aceea ! raspunse

capitanul, fara a mai adauga alts lamurire.

274

Nu tinu mult timp acest drum de basm, in umbra Cea-hlaului, pe apa care oglindea, in mijloc, albastru boltii se-nine, iar pe margini verdele proaspat al dealurilor cu bo-gata dantela a florilor. Un zid de netrecut se ivi in fata, inchizind valea, intre doi umeri de stinca, dar se cuno§tea Ca nu-i pus de natura acolo, deosebindu-se de toate cite se aflau in juru-1 prin linia lui dreapta, trasa ai fi zis — cu teul pe plametele inginerilor avind alta frumusete decit a Ceahlaului. Se cunWea ca nu-i rasarit dintr-o zvir-colire a scoartei, intimplatoare i uneori nebuna, ca toate de pe pamint cite alcAtuiese geografia. Se simtea, cc mai incoace rigla, compasul echerul, planul arhitec- tului calculul inginerului ; mintea omeneasca inchipuise acest adaus la natura, infaptuiseril precum putea sa vada oricine — bratele oamenilor.

De altminteri, oamenii se 'i aflau de fata, in..iruiti pe toata lungimea lucrarii, i cei care nu incapusera ocupau

atit de multi, ca piatra pe care stateau parea vie. Numai ca iii schimbasera haincle saptaminii, care ar fi dovedit munca for lunga §i continua — la indoitul fieru-lui, la turnatul betonului — aveau h.aine de sarbatoare. Peste capetele .tor fluturau steaguri tricolor; freamatul flamurilor, impreuna cu rasuflarea acelor mii de oameni, se impletea cu ampla rapsodie a firii. • Cind Ionica puse piciorul pe baraj, oamenii i] inconju-rara, cu fetele zimbitoare. In uralele care se pornira deo- data, unul din ei ie*i in fata intinse o cheie de aur.

— Iti predau — zise el — eheia hidrocentralei ! Nespus de mult se ruing baiatul ca i se facea aseme-

nea cinste, pe care n-ar fi visat-o, chiar dacii i-ar fi lipsit cu totul sfiala §i modestia.

— Dar eu n-am pus aici nici o piatra ! N-am riici un merit !

275

Omul care-i vorbise 11 lamuri indata tot tilcul intimplarii: — Ai sa pui alte pietre, cind vei avea putere ! Iii darn

o cheie ; to sa facia din ea zece ! Meritul tau e viitorul ! Atunci toata suflarea aceea de oameni incepu sa bats din

palme, stirnind un ropot care, desigur, se .auzea ping in virful Ceahlaului. Debi foarte tulburat si fisticit mai cu seama, Ionics se socoti dator sa raspunda cu o cuvintare. Indata fu poftit la tribuna, inconjurat numai de micro-foane. Citeva clipe baiatul rtmase cu ochii pe pinza ro§ie, care invelea tribuna, ca adune gindurile, cum face oricine in imprejurari asemanatoare. Cind ridica privirea, descoperi. in fata haul care se deschidea catre vale, §i se clatind, gata-gata sag is ameteala. Abia acum, cind vedea peretele barajului in partea lui goals, iii dadea seama din ce adincimi pornea ,$i la ce ajungea uitind ca orice vorbd prindeau microfoanele, exclamd, exprirninduii uimirea, in vorbe nepotrivite cu o cuvintare solemna :

— Aoleu ! Da' stiu c-ati muncit ceva, nene ! praf se fact' atunci in capul lui restul cuvintarii,

fiindca de pretutindeni izbucnira aplauze. Ce vorbe sa gd-se0.i cu mintea, cind huiau muntii vaile, oamenii -nu mai conteneau cu batutul din palme ? Ionics statea zapa-cit la tribuna, incercind sa adune in cap gindurile de mai inainte, spre a le rosti apoi cu glas tare.

,,Va sa zica, dragi tovarasi repeta el in gind cuvin- tarea o facurati ! Corbul, pe care 1-am intilnit in mai multe rinduri i care, pe linga alte obiceiuri rele, it are si pe cel al cobelii, spunea ca asta nu-i treaba pe puterile oamenilor. Spuse el, adica, ingust fiind la minte la inima, ca omul nu trebuie sa infrunte firea, care ne este stapina. cunosc bine, de-ar fi aid ,5tiu ce-ar croncanii hainul Ca, mai la urma urmelor, cum o sa faceti din apa lumina ? Dar, dupa cum se vede, voi o si facurdti..."

276

Aplauzele . nu se sfirseau, ca si cum pentru o vorba spusa de el — ia, asa, cum ii. iesise din inima. — oamenii aveau sa-1 laude toata ziva. i Ionics isi relua. in .gind cuvintarea :

,,Vorba lungs, saracia omului ! Cunoasteti iar eu o cunosc foarte bine, fiindca am scris-o de nenumarate °xi in caietul de caligrafie. Vorbim uneori mai mult decit e nevoie, bunaoara chiar si noi citeodata, la sedintele pio-nierilor. Unii vorbesc fiindca le place sa-si asculte propria lor vorba, cu fudulie. Alii, ca sa-i asculte ceilalti, sa le aplaude oratoria. Mai sint si unii care vorbesc spre a trage spuza pe turta lor, uitind ea, daca sintem tovarasi, tre-buie sa coacem bine turta tuturora. Dar de ce pentru aceste cusururi sa condamnam cuvintul in intregime ? Vorbirea, fiind o insusire a omului, se cade s-o ascultam totdeauna, iar parerea noastra sa ne-o dam la lama. Caci; ce mai tura-vura, din vorba se alege, dupa cum stiti, adevarul !"

Pas de spune un cuvint din toate acestea, nu lipsite de chibzuinta si istetime. Oamenii aplaud.au intr-una, si soa-rele cobora catre sears, cu mare repeziciune.

„Nu-i mult time zicea Ionica in sine, socotind ea tot are sa vina clipa cind sa-si dezvaluie gindul cu glas tare in fata mul%imilor — nu-i mult timp de cind, ivindu-se prilejul, am stat de vorba cu faraonul Keops, care a facut cea mai mare piramida din lume. Adica, el a avut numai ideea, ca treaba au facut-o oamenii. Am cercetat ce s-a construit acolo, si recunosc ca treaba a izbutit bine, dovada ca sta in picioare dupa atitea milenii. Dar ce folos ? se va intreba fiecare... Numai asa, spre a ramine ca o ciudatenie a istoriei ? A adapostit ea pe cineva, in afard de o mu-mie ? Ii tine cuiva de cald ? Face viata lumii mai buna ? Da' de unde !... Va sa zits, munca oamenilor s-a dovedit temeinica, iscusinta — nu mai vorbesc — poate sa ne ui-measea pins si pe noi, care lucram cu beton, cu fier, cu-

277

fel de fel de masini si de macarale. In schimb ideea, dragi tovarasi, duca-se in pustiu sau pe apa Nilului !... Aici insa, pe cit de iscusita si de temeinica a fost munca voastra, pe atit de inteleapta a fost si ideea. dar, sa va felicit calduros si din toata Inima !"

Spune o vorba, daca poti, in acele aplauze care, in loc sa conteneasca, deveneau mai furtunoase, ora cu ora. Se cunostea ca oamenii care turnasera betonul aveau muschi zdraveni si palmele bune. Pe negindite se facuse sear* iar scum cadea intunericul.

Omul care ii incredintase cheia lui Ionicd se urea alaturi de el, la tribuna, si ii striga in ureche, altfel nu i s-ar fi auzit glasul in uralele neostenite ale multimii :

— Da drumul la lumina ! Baiatul se supuse, potrivi cheia in tabloul de teleco-

manda, pus la indemina in vederea serbarii, si-o suci aka cum ii arata sageata indicatorului, ca doar stia si el ce-i aceea o uzina ! Nu-si sfirsi bine miscarea, ca de pretutin-deni tisnira jerbe de lumina, prefacind noaptea care se lasase in ziva. Dar nu doar aid, ci pe toata valea, ping la cimpie, iar in sus, ping in inaltimea Ceahlaului, de unde tot mai rasuna rapsodia, imbogatita de uralele oamenilor, inscrise pared si ele pe feluritele voci ale partiturii.

i-abia dupa aceea urma clipa de tacere pe care Ionica o asteptase atita timp, pregatindu-si in gind cuyintarea. Numai ca, fermecat de stralucirea electricitatii care pre-facea noaptea in feerie, el uita tot ce-si pregatise in gind ca tot oratorul ; uita chiar si pledoaria in folosul vorbirii, si zise numai atit, in mijlocul microfoanelor :

— Celor ce-ati gindit, celor ce-ati muncit, va multumesc pentru lumina !

Apoi, fiindca era patit, adauga repede, inainte de a rein-cepe aplauzele multimii :

278

fagaduiesc sa dau de zece on mai multi celor ce yin dupa mine !

Si cum spuse aceste cuvinte, un fior ii strabatu fiinta plapinda, atIt de greu incereata in ultimele zile : tia unde trebuia sa fie, Isi amintise deodata, abia acuma o grea nelini§te puse stapinire pe el, la ginclul ca are sa-$i piarda cuvintul, daca nu ajunge la vreme.

— Va. multumesc pentru primire, dar trebuie sa plec numaidecit ! Sint in intirziere, ii spuse omului care ii da-duse cheia §i ii zimbea cu prietenie.

Bineinteles Ca i se puse La dispozitie o ma§ina ; Ionic& insa refuza aceasta inlesnire, dar nu — cum s-ar crede — numai din modestie.

- Sa vede%i — incerca el sä explice incurcAtura acolo unde ma due eu, cum sa. Va spun... nu s-au nascut Inca ma§inile !

Apoi porni in mare grabs, luind drumul pe sub munte. strabatind valurile de lumina care it urmarird multi vreme, ca i aplauzele multimii.

Mergea pe o poteca de piatra, dar nu-i simtea asprimile, fiind imbracata in cetina, pared anume spre a inlesni dru-metia. Yn ficcare frunzulita de brad se rasfringea lumina din vale, astfel ea padurea parea pregatita pentru o stra-"mita serbare a zinelor.

cum mergea Ionica astfel, zorind pasul, auzi zgomot domol de copite, *i la un cot al potecii dadu cu ochii de o iepwara care suia pe indelete costip, minunindu-se de atita

— Hai, incaleca, ca te due fuga ! zise aceasta faptura cumsecade, luind glasul omului.

— la to uita ! se minund Ionica. Pot sa jur ea te cunosc foarte bine !

— N-ar fi de mirare ! - Tu nu esti Pisicuta

279

- Nti-i spune numele ! it opri iepsoara. Daca ma cu-nosti pe mine, pe el it cunosti mai abitir, fara indoiala... Socot ca ai incredere sa to scot de pe aceste coclauri !

— 0, %tiu ! Le cunosti foarte.bine ! Dar unde 1-ai lasat pe stapinul tau asta-sears ?

Iepsoara 'Merin* cu o tristete pe care unii nu i-o recu- nosc animalului :

- Ei, _sarmanul ! E si el acolo unde se due la urma toti oamenii, la sfatul de taina al umbrelor bune !

Chiar umbra sa fie — dadu raspuns Ionics vorbelor spuse de iep§oara — vie are sa ramina umbra lui bunk cit amp au .sa stea to picioare acesti munti din preajma, pe care odinioara i-ati cercetat impreund !

Auzind a§a, padurea i§i vesti incuviintarea, incepind sa freamate, unindu-si glasul . cu vechea si ampla cintare ve- nita din inaltime. aceasta statornica rapsodie, intre sunetele viorilor si violoncelelor, al flautelor §i oboaielor, al trompetelor si al timbalelor, si al tuturor sunetelor pe -care le scot coarda, lemnul si alama minuite cu maiestrie, se amestecau cu glasul poetului, si vorba de duh a poves-

marturia -drumetului indragostit de natura, si zgomotul de ciocan al muncitorului, §i detunatura troti-lului cind rope stinca, deschizind drum ornului, si vuietul apelor in turbine, §i zumzetul masinilor care dau lumina

ridicind cu toatele, la inaltimi nemasurate fats de inal-timea Ceahlaului, imn de slava celui bun si vrednic, de ieri, de azi §i de miine.

far ;Ionics in acest timp gonea calare spre locul unde it chema datoria, zburind cu iuteala vintului si a gindului, ca in basme, fiindca blafinei §i batrinei iepsoare a lui Ca-listrat Hogan ii crescusera aripi, spre a se intregi feeria.

atre zorii zilei erau in piing cimpie, cind, la umbra unui gorun care cre§tea acolo poate de pe vremea

lui $tefan cel Mare, Ionica vazu o batrind, si o vazu, de, sigur, §i iep.oara, fiindca, se opri de la sine. Batrina ma- sese pesemne acolo, si acum tocmai se pregatea ur- meze drumul.

— Buna dimineata, mAtu$ica ! ii vorbi baiatul, socotind ca apoi s-o intrebe data nu are cumva vreo nevoie in care

dea ajutorul. - Buna dimineata,. copile !. ii raspunse batrina. Stai jos

sa te odihne§ti o tira. — Nu pot, fiindea Sint in intirziere ! Voiam doar sA

§tiu daca ti-a§. de vreun folos. Aitfel ma grabesc din cale,afara.

— Nu-ti fie team& ; ai sa ajungi la vreme ! Cu aceste cuvinte, pe chipul batrinei se ivi un zimbet

care spunea mai multe decit vorba rostital parca intr-o doard. Ionics o privi cu multa mirare.

— Dar de unde §tii dumneata ca am sa ajung la vreme, cind nu §tii .mai intii. care mi-e drumul ?

- Eu le.§tiu pe toate ;_ tot ce se intimpla in lume ! $tiu :ca" al ldsat in primejdie un om bun, -care iti tine locul la inchisoare, i ate..grabe§ti- intr-acolo, ca sa nu isp4easca el pedeapsa in 'locul 'tau, fara vina. Faci foarte bine,.de vreme ce i-ai fagAduit Ca ai sa te intorci Lira intirziere !

281

— Am lost foarte suparat §i foarte nelini§tit, marturisi Monica. Sint tare obosit §i ma doare a§a rau capul in unele ore, incit nu mai tineam minte care mi-era datoria. Dar te rog sa ma crezi, matu§ico, n-a§ mai avea lini§te ping in ceasul din urma, daca bietul om ar isp4i pentru mine !

- Asa e ! Du-te indegraba §i scoate-1 la lumina ! - Multumesc pentru vorba bung ! Dar te mai intrebai

o data, matu§ico : ai cumva vreo nevoie ? Sint gata sa te ajut, cit ina pricep §i cit ma tin madularele.

- Nevoia pe care o am nu poti s-o multume§ti tu, copile! De mult timp caut pe cineva, colindind drumurile, dar cum sa-1 gases; data nici nu §tiu cine-i ?

— Cum vine asta ? ! se mira baiatul, uitindu-se banui-tor la batrina. Mai adineaori spuneai Ca §tii tot ce se in-timpla in lume !

- Daa !... Tot ce se intimpla cu altii, dar nu §i cu mine ! Dacil n-ar fi dat dovada ca ii cunoa§te gindurile §i dru-

mul, Ionica ar fi fost indreptAtit sa creada ca biata batrina nu-i tocmai in toata firea. Privind-o mai cu luare-aminte, ceva i se paru ciudat in infati§area ei — nu aita, decit ca o mai zarise pared undeva, §i parca-i mai auzise Si vorba blajina.

Pe cind el i§i rumega aceasta nedumerire, batrina zise mai departe, aratindu-§i incurcatura :

- Iata, ma copile, caut pe cineva care m-a ajutat intr-o nevoie, ca n-am ping nu multumi cum se cu- vine. Dar de un' sa-1 iau ? Sa fi fost barbat, sa Ii lost fe-meie ? Aveam o dasaga grea cu mine, §i cum nu ma mai tineau puterile...

Baiatul tresari fara vole. — 0 saco§z.I cu cartofi ! ii scapa vorba din gura.

dupa-amiaza, la autobuz, cind era imbulzeala ! „

- Tu e§ti ! stnga atunci batrina, cuprinsa de bucurie. Bine ca te-am gagit, copile ! Vino sa te imbrati§ez, ca e§ti

282

drept §i ai inima cere-mi ce vrei ! Once dorinta to sta in puterea-mi s-o aduc la indeplinire !

— Dar tine esti to ? Batrina se codi putin, ferindu-i ochii cu oarecare sf ii-

chine - Ce sa mai vorbim de pomar)11 ! ? M-ai credo clacd ti-a§

spune ca sent Sfinta Vineri ? Ionica raspunse stinjenit, fiindca ii parea rdu s-o su-

pere pe batrind : - vrea sa te cred, dar dupes cite am vazut eu in

lume, dupes ce am fost chiar §i in Cosmos... - Atunci nume§te-ma Mdtua cea Bund ! spune-mi,

ce-ai dori sa-mi ceri ? - Altceva nimic, decit daces ai putea sa-mi arati drumul. - Mergi drept incotro te.due gindurile bune, si ai sa

ajungi unde ti-este telul. Dar ba.ga de seama, multe ispite §i multe rele au sa-ti stew in talc. Vrdjitoarea nu, c-o am in puterea mea. Pe zmeu 1-am ucis ; i-au ramas numai puii, care n-or indrazni sa se pund cu tine. Acele rele o sa ti le aduca mai ales Capcdunul. Impotriva lui iti daruiesc peria, oglinda i pieptenele pe care le §tii din poveste. Cind va fi nevoie, nu pregeta sa le folose§ti, in numele binelui!

Atit zise Matu*a cea Buna, si pieri de la umbra gornului. Haide, Pisicuto, sa ne cautdm drumul ! strigd Ionica

spre iep§oara de tovdr4ie. Aceasta mai rupse un smoc din iarba plina de roud,

apoi, intremata de popas §i de hrand, nechezd vioaie, cu capul in soarele care rdsdrea dintre holde, in zarea cim-piei.

- Gata sint, stapine ! Si tropotul copitelor se ridica pind la ceruri. Cal ca-

laret goneau mincind norii, avind calduzd gindurile bune...

283

Fapta de lauds omului nu cunoaste ocoluri, si asa se v5- dea a fi drumul o linie dreaptA,' peste cimpie, peste vd- ioage si dimburi, peste piraie, prin livezi, zavoaie crin- guri, prin locuri care nu erau totdeauna cele mai usoare pentru calaret si pentru copitele calului:

Asa mersera, pe nerasuflate si zorind amindoi s,a cistige vremea, ping ce, spre amiaza zilei, ajunserd la un riu mare. Era o apa involburata si cenusie, care se uthflase de ploi si dadea peste maluri. Mai la deal, sá fi fost cinci sute de pasi ping acolo, se vedea un pod, cu bolti largi de piatra, bine lucrat, ca nu 1-ar fi putut lua nici cele mai umflate suvoaie. La vale, si nu mai departe decit era primul, se vedea Inca unul, mai temeinic lucrat, desi n-ar fi fost ne-vole de risipa aceea. Se Linea Wei prin partea locului, dupa semne, sau poete petrecere si serbare, fiindca la amiri-doud podurile se inghesuia lume, pusa pe chef si pe glumg. Muzica vesela se ridica in aer, impreund cu mirosul im-bietor al fripturilor care musteau pe gratare, al gogosilor sfiriind in tigaie. Misunau negustorii de acadele, 1audin-du-si marfa si facind pofticios pe oricine, nu doar pe copii, ci si pe oameni, ca toti cumpdrau si isi umflau obra- jii, ba cu caramele, ba cu betisoare, si cite si mai cite felurite bomboane. In alte locuri. se Invirteau

saltau barcile zburatoare, pocneau artificii, ridicind stele colorate in aer. Comedianti imbracati ca irozi pof-teau mul%imea la circ, ragaduind acrobatii colosale, triplu salt la trapez, dublu bambus in dinti, echilibrul elefantu-, lui pe cloud fire de pale, si chiar unele mai dihai, cu oa-meni cu animale, care raceau lumea sa se Inghesuie la intrare.

284

Carui oopil nu-i place bilciul, eu toate ale lui, i circul, si menajeria unde poti vedea animale din toata lurnea, ha chiar din cele nevazute de nimeni ? !

Mare ispita ii caz- use lui Ionics in tale, si bun ar fi fost popasul de prinz in locul acela ! Incaltea Pisicuta, care zburase gonise fara preget multe ore, ajutindu-se cind de aripi, cind de picioare, ar fi dorit §i-ar fi fost indrepta-tita sa capete, daca nu o traista de ovaz, mkzr o mind de paie.

Sa facem popas, stapine ! zise ea, cautind cu jind la izlazul unde, pe linga carute, odihneau caii taranilor.

— S-ar cuveni, si chiar ar fi nevoie ! recunoscu baia-tut Dar ca sa ne abatem pe-acolo ar insemna sa ne para-sim calea. Drumul nostru nu ingaduie ocoluri, oricit ar fi ispita de mare !

— De zburat, nu ma mai ajuta aripile, bag seama. Si doar n-o sa trecem prin apa ! se codi iepsoara.

- Ba tocmai ! — Dar e adinca, stapine ! Si involburata ! Si abia i se

vede malul - N-am ineotro ! raspunse baiatul. Trebuie sa-mi incerc

puterile ! — Daca-i asa cum am sa to Las in nevoie ? Atit zise ieptsoara §i se arunca in valuri. Oamenii de la

bileiuri ramasera cu gurile caseate, vazind aceasta. teas-hale. Sa infrtmti o asemenea apa vijelioasa, cind ai la in-dernind cloud poduri, nu unul ? ! Indata, multimea se im-bulzi pe mal, sa vada urmarea. Tacura muzicile, se oprira caluseii i barcile zburatoare, se opri circul, iar acrobatii, cu dansatoarea pe sirma, cu clovnii, dadura fuga la girla. Ba venire chiar si animalele de la menajerie, maimutele,

leii, tigrii si elefantul care facea echilibru pe doua fire de paie. Negustorii de acadele bargagiii stateau mo-fluzi, cu buzele umflate, fiindca fugeau musterii, Gogo*ile

285

din tigdi incepura sal se dezumfle, piardd rumeneala, revenind la forma aluatului, indesate §i albe, fiindcd focu-rile se stinsesera de la sine. Cit despre fripturile de pe grdtare incetard sa mai sfiriie, se strinserd laolalta, cite cloud, cite patru, lipindu-se cum erau inainte de a le taia mdcelarul ; §i dacd ar mai fi tinut mult a§a, n-ar fi fost de nici o mirare recapete forma deplina„ plus pielea, §i sa invie, prefacindu-se in vacs §i oaie.

In acest timp, cal §i caldret se pierdusera in mijlocul valurilor. Pisicuta tinea afard doar narile, iar lui tonics apa ii ajungea ping la umeri. Vuia riul, incercind ducd la vale, dar in chipul eel mai ciudat, de neinteles co-lor care priveau de pe maluri, nu :4 scotea din drum nici cu un lat de palmy ; inotau de parch ar fi mers dupa sfoard, numai ca, spre a ramine credincio§i gindului fiindcd gin- dul bun ii ducea intr-acolo amindurora Ii se cerea nein- chipuita stradanie.

Cind fury pe malul celalalt, Ionicii abia i§i mai trdgea rdsuflarea, iar biata iep§oard cu greu se mai tinea pe pi-cioare.

— Mare fu lupta, stapine — Dar am sfir§it-o cu bine I Goneau acuma, pe acela§i drum care nu ingaduia

ocolurile : vintul rece, patrunzind prin ve§mintele ude, imbraca trupul lui Ionics in gheata §i tremur. i dupd ce tremurd astfel o vreme, din haine incepu sd iasa aburi, ca de pe baltile calde, la cilderea riicoroasd a serii. In locul frigului, balatul simti dogoreald, iar mai tirziu o durere vie in creier. Ochii i se impdienjeneau, era istovit de atita tale, dar gindul nu-i dadea odihnd — §i astfel cimpul se mistuia sub copitele calului.

— Numai de m-a tine pind la urmd zise Pisicuta iii fluturd coama : - Nu-ti pierde firea, stdpine !

286

Pe sears, dupd ce trecuserd peste dealuri, peste ripe, peste cimpuri brazdate de riuri, neputind ocoli nici o pie-died aflata in tale, drept in fata" se ivi un munte care, daca nu era inalt ping la ceruri, in schimb le inchidea drumul. Ionica descalecd §i scoase un oftat, din adincul inimii.

- I1i multumesc ca m-ai adus ping aid ! ii zise iep§oa- rei. Mai departe am sä ma due singur ; asemenea urcu§ nu-i de tine !

- *i de ce, stapine ? Tot pe coaste de munte am umblat, de cind ma §tiu pe lume !

- Aici n-ai sa poti razbate ! Piscul care ne taie catea e numai stinca paid !

— Dar lard mine n-ai sa-1 poti urea ! Suie ! Cind Ionica fu iar in §a, credincioasa §i vrednica lui

insotitoare prinse. sa" urce povirniwl, cu puteri de care n-al fi crezut-o in stare. Se ivea. cite o crapdtura de stinca, ici §i colo ; ea i§i facea vint sa zboare prin aer, folosind ul-tima vlaga din aripi ; dedesubt se cdscau prdpastii, de iti dddeau ameteald. Sub copitele ei cremenea scotea scintei, §i acestea, luate de vint, se amestecau pe cer cu stelele care tocmai incepeau sa rasard. Cite o stinca, desprinsa din munte sub tropotul calului, se prabu§ea §i se rostogo-lea la vale, sfirtecind copacii, bu§ind in tdp§ane, spulberind apa izvoarelor §i prefacind-o in ploaie.

Caldretul nostru se Linea cu amindoua miinile de coamd, altfel ar fi cazut pe spate, §i de-a dura s-ar fi dus, tocmai pind-n vale, aka de piepti§ era aici povirniwl, §i numai piatra goald ! Dar Pisicuta it urea viteaza, de pared ar fi avut inlesnirea mitei cdreia ii purta numele. Numai ca nu avea nici un fel de inlesnire, sarmana, ci folosea aceea§i truda cu a omului care suie, catarindu-se din stinca in stinca, alunecind, zdrobindu-§i genunchii, pravdlindu-se §i ridicindu-se iara i, fiindca de mult i§i pierduse ajutorul

287

aripilor. Iar cind stinca, aproape de piscul pus aka de ne-potrivit in cale, incepu sa se zvireoleasca, aratinduit toa-nele, cad nu cunoscuse pins azi, nu Indura, potcoavele calului, Pisicuta 4i continua urcuwl, tirindu-se pe burta, toata numai o rani, apucindu-se cu dintii de piatra, ge-mind, icnind, lasind in urma o dira de singe care arata drumul, mai drept decit dacii 1-ar fi tras cu linia

o noapte intreaga tinuse aceasta cazna ; atunci cind ajun-geau ei sus, in spate rasarea §i soarele. Cobori*ul de aid. Incolo se arata a fi o plimbare ; coaste line, impletite cu vaioage mergeau tot aka, pina unde ajungea .privirea, la ni§te gradini indepartate, ea tot orizontul parea numai o floare...

Pisicuta insa, dupti ce privi trista acest Imbietor colt de lume,. se lasa la pamint zise cu jale :

- Stapine, am t.recut greul, numai ca de-aici Inainte ii face drumul singur ! Rau imi pare sa te las tocmai acuma!

i vorbind ea a§a, ochii ei lacramau ca ai oamenilor. Ionica ingenunche, ii lua botul in palme : - A§tept sa te odihne§ti. E§ti istovita, biata de tine !...

Iata acolo o fin.eata... ma due sa-ti aduc demincare. — Nu mincarea imi lipse§te... S-a terminat duhul din

mine. — Dar to ai apte vieti ; nu e#i ca toti caii ! - Drumul m-a sfir*t, ma sfir§ea sa fi avut Inca pe-

atitea vieti cite am lasat in urma. Dar sa atit, ca nu-mi pare rau, flindca e§ti un baiat plin de inima. Mergi tot aka

de-aici incolo I Pisicuta adulmeca in aer. — Fii cu luare-aminte ! mai zise ea. Raul ne da tircoale ! Apoi inchise ochii, §i rasuflarea pe care Ionica i-o sim-

tea in palme se stinse ; atunci milinile lui inghetara. Si tot atunci se auzi in aer o voce croncanitoare :

— Acum e a mea ! Hai, du-te las-o drepturilor mele!

288

Corbul se rotea pe deasupra, batind repede din aripi *i croncanind amenintator, fiindcd era mort de foame.

- Piei, spurcaciune ! Piei, cobe nesaturata ! striga iatul.

Pasdrea croncani, pusd pe harts : — Nu intirzia ! Du-te, *i ! - N-am sa ti-o las ! A fost o fiinta bund si credincioasa,

*i-a* fi un nemernic dacd a* parasi-o in ghearele tale ! — Vrei s-o ingropi ? croncdni batjocoritor corbul. N-ai

salad' ! $i la o palms sub pamint e stincd tare. Incearcd ! Cuprins de scirbd *i disperare, Ionics ricii cu degetele

fard sa tine seama ca le facea sa singereze *i, intr-adevar, numaidecit dadu de piatra.

- Du-te, baiete, du-te ! 11 cicalea pasdrea hrapareatd. Sa nu intirzii ! ai altd datorie !

— Nu ti-o las, de-ar fi sd-mi dau viata ! raspunse la-vrajbit baiatul.

se puse pe treabd. Peste le*ul iepoarei credincioase cladi 'Matra cu piatra, adapost greu trainic, sa nu-1 poata surpa ghearele corbului, nici ciocul lui care farima oase. Erau pietre mari, cum se gaseau pe creastA, unele mai grele decit el, dar, impingind, opintindu-se, icnind, cu spi-narea fent-a, cu bratele insingerate, le aduse pe toate le ingrarna'di laolalta.

Se facuse amiaza cind totul fu gata. Corbul de mult nu mai era acolo ; plecase croncanind, sä-*i caute norocul murdar prin vreo altd parte. Desigur, el fusese solul rau- lui care it adulmecase Pisicuta inainte de a-*i da du- hul in pace. Oricit era de indurerat Ionics de pieirea acestei bune tovaraw, nu mai putea zabovi acolo, unde de altmin-teri nu mai avea ce face, decit sa.verse o lacrima.

Si, cu ochii uzi, porni la drum, avind drept impacare gindul ca thul se dusese departe...

289

Dar rail nu are numai un chip, ceea ce curind urma sa se dovedeasca...

Nu mersese baiatul un sfert din calea limpede spre acele gradini fermecate, cind, Para veste, cerul se intuneca si in-cepu sä verse dintr-o parte trasnete naprasnice, din alta, tunete, iar de deasupra, ploaie cu galeata.

Ionics isi pipai in sin cele trei lucrusoare daruite de Matusa cea Bund ; nu stia daces o sa mai aiba nevoie de ele, totusi nu se cuvenea sa le piarda. Cadea trasnetul in fata lui, improscind •pamintul in sus, ca ghiuleaua, si mintul rascolit it aducea la loc potopul, asa ca locurile rd-mineau neschimbate. Cite o rabufnire de vint, venita din urma, it ridica pe sus si-1 arunca la o suta de pasi mai de-parte. Dar cind vintul acela, cum nu se mai pomenise vreodata, it izbea dintr-o coaster, smucindu-1, tragiind de el sä-1 scoata din calea cea dreapta, drumetul se trintea la pamint, fard pese ca peste el treceau suvoaiele inspu- mate, isi infigea unghiile, coatele, genunchii in clisa vis-coasa, si statea asa, inclestat, gates sä se tins si cu dintii de iarba, pins ce rabufnirea, infrinta, se ducea la naiba.

Cine-ar mai fi putut sa stie ce ores a zilei era, cum tre-ceau ceasurile, cind in jur plutea intuneric de noapte, sfi-siat numai de fulgere, citeodata ? Cum ar mai fi putut sa stie bdiatul cad din apa care curgea pe el era nadusealil, si cites ploaie nesaturata ? i nine ar fi putut spund data asemenea cumplita dezlantuire a firii urma sa alba un capat ?...

Pe sears, cind Ionics ajunse la gradinile fermecate, fur-tuna ramasese in urma. Pe-aici nici macar nu plouase ; locurile erau imbietoare, pasnice si inmiresmate.

Cresteau, cit vedeai cu ochii, intr-o parte si-n alta, arbori flori din tarile reci si din tarile calde, deprin.se cu acest

trai laolalta : mesteacanul, pinul cu eucaliptul de la tro-pice si cu baol)abul, pinul negru cu palmierul, marul dom-

290

nest cu portocalul, ciresul si corcodusul cu bananul si co-cotierul, stejarul cu cedrul si cu mdslinul, fagul cu plata-nul, laleaua cu lotusul, liliacul cu mimoza sfioasA...

Si toate acestea, in fermecata for infratire, isi ddruiau trecatorului fructele, floarea, mireasma si addpostul.

La capdtul puterilor, Ionica hotari sa iniie aici peste noapte si, dupa ce isi potoli foamea cu atitea soiuri de fructe cite ofereau ramurile, se culed pe frunze de pal-mier ca in Africa, sub umbrela ocrotitoare a unui rnaslin asiatic, isi puse drept cdpatii, ca sa n-o piarda, legdtura cu cele trei lucrusoare si adormi, incredintat ca in aceasta gra-dind a pacii n-aveau cum sa intre relele si vrajmasii.

Adinc fu somnul bdiatului, (1110 cc zile si nopti pe ochii lui nu se mai intilnise geand cu geand, adinc, dar chinuit de nelinisti care it faceau sa se zbucitune pe frunzele pal-mierului, calde. Era o forfota ciudatd in jur, poate copa-cii umblau noaptea, luindu-si picioare, ca oamenii, si unii chiar dadeau tircoale ; ba pared si vorbeau, fiindca, deli In somn adinc, auzi glasuri, in chip cleslusit

— Lasati-i capul mai jos ! Co mind sprijini grumazul, incordat si intepenit. Vazu,

printre gene si ca prin vis, trei umbre la cdpatiiul lui. Ii era peste putinta sa se trezeascd, sa deschidd ochii mai mult.

umbrele care din copaci se prefacuserd in eameni, luminati de lung ca ziva, nu urmareau facd vreun rau, ca ar fi avut timp implineascd ping arum...

Acel somn ametitor, parind mai degrabd o betie, dadea sa-1 copleseascd din nou, sa-1 clued pe cele mai indepartate tarimuri ale uitdrii, cind glasul Pisicutii ii veni in urechi, desigur numai din amintire, fiinded ping la locul uncle za-cea ea era tale de-o zi. Dar glasul se auzi limpede : „Raul

291

be (la tircoale !" Ionica fu strabatut de-o spaima care se Buse de la calclie ping la creier, fiacu sa sara drept in picioare.

Era clipa cind ziva se ingina cu noaptea, si drept in fata Jul se aflau trei zmei, cam maruntei, pui, ca pe zmeul cel mare it ,rsap-usese Matu§a cea Bung, dupd cum s-a §i spus. Fiecare din ci avea in mina cite unul din lucru§oarele M-t/lite de binevoitoarea batrina, peria, pieptenul oglinda; in timpul .somnului i le furasera de sub cdpatii.

- Dati-mi-le inapoi ! striga Ionica, Inca buimac de som- nul adinc.

Auzindu-i vorba, cei trei tresarira schimbara privirl intre ei.

— El este ! zise unul. Ii recunosc dupa glas ! facind un pas Inainte, rinji razbunator :

Tu ne-al oprit sa ne urcam grin fata in autobuz ! Acum ii recuno.scu §i Ionica, macar ca nu .pastrau decit

chip omenesc, in rest avind toate ale zmeului, adica gheare, §i aripi, §i suflet hain.

Erau cei trei derbedei de la autobuz, care o imbrinci-sera pe Matu;,a cea Bung. Nu se mira baiatul ca, avind ase- menea apucaturi, putusera pind la urma is chiar in- lat4area de azi, §i sa iasa la drum, .sere a face rau

Acum ne-ai incaput in gheare ! scri§ni al doilea zmeu. O sa vezi to ce-nseamna sa te pui cu not !

in loc &á se sperie, Ionic& intre timp pe deplin dez- meticit sumesese minecile, hotarit infrunte, n-avea nici o arma in

Dati-mi inapoi lucrurile, ca altfel vä rup in buciiti ! Greu sa te pui unul cu trei ! Dar fusese atita hotarire

In glasul lui, §i atita indirjire i se citea in ochi, incit pull de zmei dadura inapoi pin-arum incoltisera tot trecatori bicisnici, nu se-a§teptau sa dea peste unul a.75a furios. Caci,

292

Intr-adevar, sabie sa fi avut Ionica, n-ar fi lost mai taioasd decit privirea lui. Astfel, derbedeii facura stinga-mprejur.

- Dati-mi lucrurile ! strigd baiatul, gonind dupa ei. Livada inflorita rarninea in urma ; acum se aflau in cimp.

i putea sa te umfle risul vazind cum zmeii, cu aripile des-facute, zburau pe lingd pdmint, ajutindu-se §i cu piciorul, nevolnici, ca n-aveau in ei destula putere sa se inalte mai sus.

Ionica n-avea pe nimeni intr-ajutor, lipseau toate spre a se razboi cu trei, dar, se vede treaba, fierbea atita furie in el, incit alerga mai iute decit este in putinta ori-carui om toatd faptura lui, i creier, i inima, §i trup tinteau sa-i prinda din urma pe fugarii raufacatori, spre a-i pedepsi lua inapoi lucruwarele acelea, chiar dacd nu i-ar mai fi lost trebuitoare la drum. Zmeii, inca nede-prin*i sa fie in aka chip urmariti, incepuserd sa gifiie, de pe acum aveau spor mai mic. Cind unul, cind altul intor-ceau capul, mirindu-se ca urmaritorul era din ce in ce mai aproape inapoia lor. Vazind, dupd scurt time, ca alts cale nu-i, se ()pried §i I i gasira scaparea in a se tocmi, ca tot furul care incearca sa scape macar ceva din pradd, cind e incoltit :

- Ia to peria, lass-ne noud restul, ca altceva nu dorim, §i te du !

— Nu ! - Ia pieptenul ! Oricum, rb.imii in c4tig ! — Nu ma tocmesc cu tilharii ! raspunse Ionica, indirjit. - Daca te iei la trinta cu noi, s-ar putea sa te rdzbim! — Mai bine sa ma razbiti, decit sa fac pace cu voi sa

se theme ca raminem prieteni buni ! Pe cind se ciorovaiau ei astfel, in acel cimp deschis, nu-

mai ce mi se intuneca bolts cerului *i de sus, dintr-un nor ca balaurii, pogori Capcaunul, varsind pe singurul lui ochi

293

foc si fum. Era capcAun in toata firea, nu pui, cu aceastA dihanie mai greu sa to lupti !

Zmeii, care il cunWeau mai de molt, se facurd mici Licurd mile. intr-o clips, ardtarea ii prinse pe toti trei de ceafd, cu una singurd din miinile lui uriase, iar cu cealalta prinse scotoceascd, pind gasi lucrusoarele fermecate.

— Acum luati-o la sandtoasa ! racni el, nemaidorind altceva.

Si ca nu cumva puii de zmei sa se milogeasca, le altoi cite un picior zdravan in spate, trimitindu-i la o po§td distantd.

Ce-i rdrninea de facut baiatului, ramas singur cu namila, decit sumeatd minecile, sa scuipe in pumni si sa por- neasca la lupta nedreaptd, ea mai bine isi rasa aici vista, deeit sa se dea invins pe neincereate !

Iata insa ca dusmanul, in roc sa primeascd lupta, incepu sa rinjeasca, tragindu-se usurer inapoi, ca lawl. Dar eind

hotArit sä nu-1 lase, puse un pas inainte, Cdpedunul ii aruncd peria in fatd, si se facu nevazut — desigur, prin putere de vrajd. Iar bdiatul ramase locului, cu ochii hot- ball si cu gura cascatl.

CI um atinsese pamintul, peria ineepuse sa sfiriie, sa se k..../zvircoleasea, sa scoata miasme, si cit n-ai gindi, in lo-cul acela se tidied' o padure deasa si tare eiudata. Asa de deasa, ca un trecator abia ar fi avut uncle pune pasul, si ass de ciudata, ca nu-i gaseai asemuire cu oricare alta. Co-pacii n-aveau frunze, nici ramuri, parind mai degraba un soi de alge, jar culoarea lor, alburie, palida, pe alocuri in-singerata, era a plantelor crescute in smircuri, in ape sta-tute de ban'.

Pins ce baiatul sa se dumireasca si sa mai vada 5i alt-ceva, asupra lui se na'pusti un duldu salbatic, venit de uncle nu se stie si fara sa se vadd. Lui Ionicd nu-i era fried de ciini, se pricepea cum O. se poarte cu ei, cum sa le vor-beasca. Dar acesta nu parea din cei care cauta minglierea omului, ci ciomagul, si el nu avea la indemina nici macar o piatra.

La doi pasi, dulaul isi arata coltii si se avinta sa-i in-*face grumazul. Baiatul n-avu altceva ce sa faca, decit sa se trinteasea la pamint ; saritura dihaniei ramase fara tel

i se auzira coltii pocnind crincen in vint. In clipa aceea, stiind ca daca nu infrunta primejdia cu toata dibacia si cu tot curajul este pierdut, impreuna Cu omul pe care era dator sag scape, Ionics isi aruned bratele ca doi clecti §i ca cloud arcuri si, prinzind unul din picioarele de dinapoi ale dulaului salbatic, strinse din rasputeri, ptind ce osul trosni.

295

•Un:chelaldit,inspaimintator .facu sa vuiasca padurea ciu- data..Ciinele se • duse tiris...vreo douazeci de pa0, aka de

saltul. De-acOlo, Fhiopatind chelalaind groazriic,.se.:napusti Inca o data, tintind de data asta picioa- rele, cum schimbind ..calea atacului, daea

--nu i-a -izbutit prima data. -Acum insd Ionica se aruned in sus cazindu-i in spate,

se agata•-din rasputeri de•cealalta labd, si n-o slabi pind ce • n-auzi:osul trosriind iara0. Numai ca, o data cu aceasta

sfirtecindu-i glezna colti tari ca otelul 'briceagului. •.Da, n-ar fi lost cu putinta sa iassa

intreg. dintr-o hapta .atit de inegald incrin- cenatA.

IMai Jnspaimintator urla acum fiara, in timp ce, cu pu-Aeri slabite, ivoia sa se ndpusteasca a treia oars, tintind • mijlocul b iatului. Poate lui Ionics i-ar fi .sunat atunci

fiindca groaznic se infuriase dihanla.Spre norocul lui, -un. om : care auzise urletcie ii venea in ajutor, §i, cu toate ca. -n-avea in :mina nici un fel de arms, numai cum it vazu, dulaul se duse, cheldlaind i tirindu-ci picioarele farimate.

— De uncle te-a muscat ? intreba omul. Pe chipul lui se citea mare.nelini§te §i adined mild. Era

un barbat trecut de virsta mijlocie, 'mai degraba scund de-cit inalt la statura, cu o barbs inearuntita, tdiata scurt rotunjita .1a colturi, cu o mustata marunta, cu pungi . de oboseala sub ochii alungiti, in care blindetea §i dragostea de oameni se vedeau de la intiia privire.

- E un cline turbat §i de mult timp face prapild prin aceste parti ale lumii ! zise omul, cu ochii la glezna

rau .sfirtecata. Ionics simti ducindu-i-se repede in trup o fierbinteala

care li inmuia maclularele ; incered sa se ridice in picioare, tried zadarnic.

296

- E Capcaunul ! raspunse el, inciudat de acea mole- *earl L-am recunoscut, cu toate -ca luat a=lts infati- sare. Vrea sa ma opreasca din drum, dar eu trebuie sa merg mai departe, fara intirziere, altfel imi pierd nistea, cuvintul dat omului.

Omul bun clatina din cap, amarnic. - Vai, sarmane !... Fiindca te vad curajos, am sa-ti

spun adevarul ! Vezi cimitirul de coley ? Toti citi sint in-gropati aici au murit de turbare !

Avea de ce te cuprinde groaza tremurul ! Abia acum vazu lonica, in stinga lui, un lan de morminte intinzin-du-se pins la orizont, pe mii si mii de pogoane. i totusi, nu simti groaza, ci doar moleseala.

- Trebuie sa plec Indata ! Sint in intirziere, biigui, in-cercind Inca o data sa se ridice, si tot zadamic.

- N-ai sa poti merge nici zece pa0 ! Turbarea ti se urea in madulare.

Ochii baiatului scinteiara, si glasul lui invinse pentru o clips sfirseala. •

— Am sa ma tirasc pe jos ! Am sa ci4tig drumul palms cu palms !

Cu chipul devenit foarte palid, omul ingenunche alaturi. In sufletul lui se vadea lupta framintarea.

- Baiete ! zise el, avind fruntea lac de sudoare. De multi ani mi-am facut salasul linga acest cirnitir de oa-meni, si dupa straduinta fard seaman am gasit un leac cu care sa invingem turbarea

- Da-mi-1 ! biigui Ionia Trebuie sa plec laird intir-ziere !

Omul se framinta la capatiiul lui, in grea cumpana, dupa chinul pe care i 1-ar fi citit oricine vazindu-1 la fata.

- Pina azi nu 1-am incercat decit pe animale I - incearca-1 pe mine 1

297

- Nu-i sigur ca se potrive$te $i oamenilor ! Daca nu-i bun, ai sa mori in chinuri ingrozitoare !

Ionica i$i incle$ta maxilarele, a$a ca vorba lui ie$i prin-tre dinti, ca un $uier ;

- Daca n-am s-ajung unde trebuie, chinul meu le va Intrece pe toate celelalte cunoscute de oameni !

Atunci omul nu mai zabovi sä is hotarirea — Ar fi pacat sa piara un bdiat ca tine ! E$ti Bata ? — Sint gata ! Pe urma Ionica nu-0 mai dadu seama decit ca prin vis

despre cele ce urmara. Auzi, sau visa, pocnetul unei fiole sparte ; it recuno$tea, de pared sparsese fiole toata viata. Auzi sfiriitul scos de ultimele picaturi pe care le tragea acul... Se infiord putin $i. strinse pumnii : $tia ca urmcaza o inteputura, $i avea putind teama, chiar data intepatura nu era dureroasa. Privea printre pleoape... Pared omul bun nu mai avea barba, $i in locul surtucului imbracase un halat alb... Ar fi spus ca-1 recunoste.

— Fii Para grija ! $opti bdiatul. Sint invatat cu injectiile. Mi-au facut la streptomicina !... 0 fi buna, dar mi-e leha-mite !

Acul piitrunse in piele — aceea$i . intepdtura de altadata. — Va sa zica, asta vindeca turbarea ? Era ca in vis, fiindca altfel n-avea de unde sa se auda

glas de femeie in pustietatea aceasta. Un g]as de femeie, care ()it'd $i zise, in $oapta :

- Iar aiureaza ! Ionica deschise ochii, deodata. - Dac-ai spus despre mine ca aiurez, te rog sa ma 1asi

in pace ! Sint teafar $i am mintea treaza ! Dar linga el nu era decit omul bun, care ii veghea cu

neliniste si cu dragoste. — Cum te simti ?

298

Drept rdspuns, Ionica sari in picioare pierise mole- §eala din trup si nelimpezimea din creier. Vazu in stinga cimitirul Med sfirO.t, si abia acum it cuprinse groaza.

— Toti au murit de turbare ? biigui el, cu inima inmu- iata.

- Toti ! Dar to ai sedpat, Para doar si poate ! — Iti multumesc ! Am sa-ti ramin recunosedtor toatd

viata ! — N-am a§teptat multumirile tale, Mete, ci ale inimii

mele, care de mult singereazd vazind atita suferinta §i moarte !

— RecunWinta n-ai sa mi-o opreti niciodatA ! rils-punse bdiatul.

Apoi surise u§or si adaugd, privindu-1 pe omul bun cu un pic de §iretenie, printre pleoape

— De altminteri te cunosc, a§a cum te cunoate lumea intreagd !

— Stii cum ma cheamd ? — Pasteur ! Nici n-ai putea sa fii altul ! Dar and ca,

printr-o intimplare din cele mai ciudate, eu... nu sint Jean Meister ! $i-acum plec ! Vreau sd tree de padure, pind nu se lass noaptea !

Omul it apucd de brat, oprindu-1 hotArit : — Nu care cumva sa te avinti pe-aici ! Vezi cimitirul

din dreapta ? Un alt cimitir, mai intins decit dacd it poate in-

chipui mintea omeneascd, se intindea in partea cealalta, latindu-se spre orizont, ca parca nu mai avea margini.

— Aici zac cei ce-au trecut prin padurea aceasta. Nu-i o padure ca toate altele !

— Vad... Sint nite copaci cum n-am mai intilnit pind astazi, si toti crest anapoda.

— Fiindca nu rasar din orice saminta, ci din saminta bolilor !

299

— 13olile au samintd.? — Da ; am gasit-o eu, dar altii nu-mi dau crezare. Aici

e o padure de microbi, mai primejdioasd decit data ar fi plina de fiare .de §erpi ca padurile tropicale !

Atunci se uita baiatul cu mai multd luare-aminte, i vazu ea, pe linga forma for neintilnita altundeva, copacii aceia mai aveau alte eiuddtenii ; ei se miFau, nelini ti i, unii Incovrigindu-se, altii wrpuind, altii sarind din loc in lot, pared in cautarea unui izvor de unde sa suga mai multa viata. 5i toti parts aveau capete, ochi de balauri, guri caseate, pregatindu-se sa mute i sa inhate. Dar — ciu-datenie care le intrecea pe toate, ingrozindu-te data-i luai seama copaci se inmulteau cu o iuteald ndpras- nied, din unul rasdrind mii in preejma, aka fel ca, de la o clips la alta, padurea se facea .5i mai deasa, mai nesa- tioasa.

Iata de unde pleaca, pe fur4, bolile in lume, lu- mea tot nu vrca sa creadd ! adauga omul bun, tinindu-1 pe Ionics de brat, fard sa-1 slabeasca.

— Eu te cred ! raspunse bdiatul. Dar n-am incotro ; tre- buie sa tree dincolo, fara zAbava

— Dar au sa te incolteasca bolile, inainte de a ajunge la capat 1

— Am sa ma lupt cu ele, cum m-am luptat cu zmeii, mai adineauri 1

— Au sa se lipeasca de tine ca viscul de coaja copacului! — Am sa le port in picioare. Si dac-or fi sa ma rdpuna,

n-am sa be ingadui, decit dupd ce mi-oi indeplini datoria! — Care-i acea datorie ? - Sa soap un om de la moarte §i sa-i dau libertatea ! - Merits ! §opti vraciul. Acum imi dau seama de im-

pasul in care te afli ! Apoi, cu o mina nelin4tita incepu framinte barba :

300

- Ar fi o cale sa te aperi, dar n-am desavir*it-o pina astazi. Sint batrin ; am lasat-o in grija altora...

i dupil citeva clipe de gindire, omul care-1 salvase pe Ponied de la moarte slabi bratul :

- Baiete, incearea ! Daed mergi drept inainte, ai sa dai peste un ucenic al meu, nu prey departe. Poate ca el a gasit leacul !

Dupd ce multumi pentru slat pentru celelalte, baiatul porni spre padurea vrajma§a. Pe masura ce se apropia, copacii, urminduii inmultirea navalnica, puneau in fata lui- o urzeala mai deasa. Acura, chiar daca n-ar fi *tiut ce se ascunde in aceasta tesatura scirboasa, i*i dad-ea seama ca tare greu i-ar fi fost unui om s-o razbata. Poate doar inarmat cu o secure, ca sa-0 deschida drum, palms cu palms. Dar, intr-un fel sau in altul, Ionics *tia ea nu poate face calea-intoarsa.

Numai o datA se opri locului si privi in spate. Omul se afla tot acolo uncle it lasase, — cum se proiecta pe cerul albastru parea, privit de departe, ca i.i intrece statura marunta, luind-o pe-a uriailor ; *i era un uric, de bun' seams, dar nu prin alcatuirea carnii omene*ti *i-a oaselor, ci prin mintea care se ridica la inaltimi neatinse de &li, §i prin inima care dadea inaltimii lui bunatate.

Baiatul ii ram un semn cu mina, punind in acest gest recuno*tinta *i dragoste, apoi porni mai departe... Mai avea o suta de pa.,f pina La padurea inveninata, cind un alt om ii aparu in faa.

- Tu e§ti ucenicul invatatului ? intreba baiatul. — Ma straduiesc sa ma pot numi astfiel. - Trebuie sa tree prin padure. Ai gasit mijlocul sa ma

apere ? — Tocmai astazi ! Ia asta §i 1mbrac-o ! Nu era ceva sa te minuneze, nu parea o hain5 miracu-

loasa, ci o simpla manta de pinza alba, cu gluga care sa-ti

301

acopere capul. Pinza, scortoasd, mirosea, lesion, a medica- mente abur. Cam neincrezdtor, Ionica o imbracd, strim- bind din nas, fiindca mirosul ii era bine cunoseut fa- cea greatd.

Ucenicul invatatului ii strinse baierele, anume puce la mineci, ca sa ascunda si mina, nu numai bratele ; pe urma, stringind alte baiere, ale glugii, acoperi fata baiatului, de nu i se mai vedea nisi macar nasul.

- Acum urmeazd-ti drumul ! zise el, cind totul fu gata. Dar bagii de seamy : nu lepada haina decit dupa cc-ai tre-cut dincolo si ai ajuns destul de departe. Cit. ai sa fii in padurea inveninatd, n-ai voie sa-ti dezvelesti nici un de-get ; nu sldbi gluga, chiar daca iti pierzi rasuflarea. Rabda si apard-te !

- iti multumesc, inviitatule ! Cum to cheamd ? — E foarte greu sd-ti raspund... In mine sint mai multi

oameni, care am pornit la aceeasi treabd. Sd-ti spun nu-mele unuia, as nedreptLti pe altul. Sa ti le spun pe toate, ti-as - impuia capul. Du-te, cu sandtate !...

Ionica porni, increzdtor, urmindu-si linia dreaptii. Avea gluga aceea miraculoasd chiar si insusirea de a nu-i lua vederea, desi ii acoperea toata fata... oricit de deasa era padurea, orieit de primejdioasd, bdiatul vazu cu uimire ca la trecerea lui copacii se dadeau inspiiimintati la o parte, zvircolindu-se, incoldcindu-se, topaind ca apucati, scotind scril,,mete de neputinta sau urlete de groazd. Cite unul care nu se ferea la time, sau era mai invrajbit, mai incdpati-nat, si vroia sa inchida drumul baiatului, cadea La pamint, vested, ars, uscat, fara viatd, indata ce se atingea de haina miraculoasd.

Asa merse Ionica prin padurea care rdpusese atita su-flare de oameni, fard sa. pateascd nimic, decit ca rdsufla greu si it durea putin capul... Ajungind dincolo, unde drumul se deschidea liber in fatd, lepadd haina §i nu uita

302

9A-0 indrepte gindul recunoscator spre cei invatati da-torita carora se afla aici, teafar. Se gindi cu mihnire ca unit oameni n-au sa-i tins minte, altii nici macar n-au sa-i cunoasca, §i multi n-au sa-0 dea seams cit le dato-reaza lumea intreaga... Dar, sortiti uitarii sau gloriei, ei poate nici nu a§teptau alta rasplata decit pe aceea care §i-o gaseau in inimi, §tiind ca facut datoria. i Io- nics, aflat pe acest drum tot pentru a-§i face o datorie,

simtise cu fiecare pas mai departe, cu fiecare pri-mejdie infruntata, cu fiecare piedica data din greu la o parte, ca o rasplata mai mare nu poate afla firea ome-neasca.

Ramase acolo citeva ceasuri, sa se odihneasca, apoi IYi relua drumul, deli cadea noaptea. i merse prin noapte, fare grija ea ar putea sa se rataceasca, fiindca iii urma gindul, care pins acum nu it tradase.

Se schimbasera vremea se schimbase ; trecea prin tinuturi pustii, lasate in paragina, iar de sus cadea o ploaie de toamna, rece §i deasa. Spre ziva se rasa frig, apoi curind incepu sa fulguiasca. Batea de La nord un vint aspru, care trecea uwr prin vemintele baiatului §i-1 ingheta ping in maduva oaselor. Cind fu lumina de-a binelea, atita lumina cite putea sa razbata prin nori prin ninsoarea prea deasa, intre fulgii minati de vint cind intr-o parte, cind in alta, se ivi Capcaunul, pe ne-Weptate.

— N-ai turbat ! scri§ni el, cu vocea minioasa. — Nu ! Sint teafar. — Nu te-a atins boala ! Nici ciuma, nici holera, nici

lepra, nici oftica !... Baiatul rise, de.5i de frig it dureau §i carnea, si oasele : — Nici una! Inca nu le-ai spus pe toate ! In la-

turi, spurcaciune ! Trebuie sa rmerg mai departe ! — N-ai sa po%i, o data cu capul !

303

Cum zise vorba, Cdpcaunul sooase din sin pieptenele arunca drept in fa-ta.

Viscolul prinse sa urle cu puteri noi, Inca neincercate, maturind zapada, smulgind din pamint scaietii, tufele, chiar iarba uscata, si invirtejindu-le laolalta, ea nu mai vedeai nimic alta, decit prapaidul §1 haosul.

Ionics se trinti la pamint, altfel rabufnirea turbata 1-ar fi luat pe sus, ducindu-1 in hauri indeplr. tate. Auzea dea-supra lui urlete, simtea cum it srnucesc de tot trupul gheare ascutite §i inghetate, pins ce, dupa un timp, visco-lul amuti, *i in jur se rasa o tacere aspra. Atunci baiatul se ridicg de jos, in fatta lui vazu ca rdsarise un zid care Ii taia drumul, la o aruncatura de piatra.

'

r". 6 se afla pe drum.ul lui nu avea indoiala ; *tia ca ..dg'indul bun it calauzise §i de data aceasta. Dar nu

putea intelege cum rasarisera prin viscol toate cite se ve-deau in juru-i. Nu mai era pe cimp, ci intr-un ora, cu case i cu palate cladite temeinic din piatra. Drumul de- venire acum o strada pavata, un chei mai degraba, fiindca it marginea un riu mare, sau un fluviu, cu apele inghetate.

Iar zidul care ii inchidea calea nu era aka cum it zuse prima data, ping sa se dezmeticeasca, ci un fir de lanci §i de sabii, strinse una in alta. Se desluwa acolo o intreaga armata, dupa toate semnele puss pe lupta, nu pe parada. Dar Cu tine avea sa lupte i data urma sa atace, sau sa se apere, Ionica nu putea dea seama deocam- data.

Se afla sub bolta de la intrarea larga a unei ease ; pro-babil acesta ii fusese adapostul cit se napustise vijelia na-prasnica. Peste drum, de deasupra apelor inghetate, se ri- dicau aburi, intreg cheiul, §i tot ora§ul pluteau ca in ceata.

— Un' arena ? auzi un glas linga el, rostindu-se pe nea§teptate.

De cealalta parte a bol%ii, rezemat de grea de ste- jar, cu soulpturi bogate, vazu abia acum un baietandru firav i fraged, dar inarmat dinti §i imbracat ca osta§ii. Peste mantaua soldateasca, cenu§ie, din tale-a-

305

fara de larga, erau petrecute cloud curele late, incrucisate pe piept, si — de la umeri ping la mijloc — amindoua pline de gloante. In cap avea o (caciula brumarie, cu cla-pele lasate peste urechi, ca era ger strasnic, si impodobita deasupra frun%ii cu o stea de postav rosu, in cinci col-. turi, insailata in grabs, dar indeminatic. In mina dreapta baietanclrul Linea o pusca, pe linga el uriasa, fiindca im-preuna cu baioneta ii treoea aproape un metru deasu-pra capului. In mina cealaltA avea o sarcina ciudata abia dupa ce se uita mai bine, Ionics deslusi o legatura de grenade cu coada.

— Te recunosc ! exclama el bucuros ca latilnise un prieten de altadata. Tu esti IliUta ! La inceput m-a in-curcat imbracamintea . ta groasa.

— Nu ma cheazna asa ! raspunse banuitor baiatul. Mie vorba lungs nu-mi place ! Te-am intrebat un' ti-e arma !

— Ah, aeum stiu ! Adineauri to asemuisem cu altci-neva. Tu esti Gavroche !

— Nu umbla cu ocolisuri ! De partea cui esti ? Spune indata, ca altfel...

Flacaiandrul isi saltase arma daduse piedica la o parte, gata sa traga.

— Ia asculta, frate ! vorbi Ionics, parasind tonul pas-nic. Apa asta nu-i Sena, cum ai spus °data ?

— Nu bate cimpii ! E Neva, si nu alta ! Iar acum, ras-punde-mi fara zabava : esti cu noi, sau cu albii ?

Auzind asa, Ionics se lamuri dintr-o data in ce loc ce timp se of la — *i nu mai avu de ce sa gindeasca

dada flacaul nu era cumva Mitrut, de la Plevna, sau Vi-riarte, de la Numancia... Cunoscind ce lupta se &Idea

ce incordata era situatia, intelese ca e dat.or sa spuna tot ce se intimplase si ce gind it adusese incoace, sere a nu fi banuit de vreo inten%ie du§manoasa.

306

Baiatul it iscodi mult §i pe indelete, §i numai dupd ©e se incredinta pe deplin ca drumetul nu era in nip o cfr-da§ie cu albii, i§i lasa arma la picior §i, bagind mina in buzunar, scoase o bucata de piine neagra, veche §i in- ghetata.

— Altceva n-am ! zise el, aratindu-§i rata mai lumi-noasa. Pe-aid cam rabdam de foame... Dar o sa treaca §i asta.

— Yti multumesc ! raspunse Ionics. Cred ca n-am mai mincat de mult, §i totui nu mi-e foame. A7 tot bea in-tr-una la apa...

- Daca te dud trei case mai inapoi §i intri pe poarta, este acolo o curte §i un cazan de ceai, cu apa fiarta.

— Yti multumesc, dar n-am timp. Trebuie sa plec mai departe.

— Inseamna ca nu e§ti intreg la minte ! Cum vrei, treci prin rindurile albilor ? N-au sa to lase !

- Trebuie sa plec ! Altfel nu se poate ! i fara and vorbd, Ionics porni in lungul cheiului peste

care plutea ceata. Dar nu fa.cu el nici cinci clad it opri .un racnet, sa-1 ingrozeasca

— Stai ! Cdpetenia oastei, pe un cal alb, care bate.a din oopite,

scotind scintei din piatra pavajului, se vedea prin ceata, racnind, cu sabia ridicata :

- Cine e§ti ? Da-ti parola - N-o cunosc ! raspunse baiatul, ridicind din umeri,

nedumerit, dar fara teams, fiindca se §tia cu ginduri curate.

- Ce cauti aici ? — Vreau sa tree mai departe — Unde te duci ? — NIa duc dupa un om... - Ce ai cu el ?

307

•Trebuie redau libertatea .! Viscolul dezlantuit mai adineauri fusese nimica toata

.pe linga minia pe care-o stirni in comandant vorba aceasta. - Libertate ? !... 5i indrazne§ti saspui pe fats ? - Capcaunul !

strigatul lui se amesteca si minia, groaza. Fiindca era intr-adevar Capcaunul .care ii tot Linea calea, numai ca 10 .schimbase hainele, punindu-§i tunica ofitereasca, plin de zorzoane de decoratii, avea cu el o oaste in-treaga.

— Am sa tree, .orice-ai face ! striga baiatul. De partea mea este gindul bun. Si-au sa m-ajute adev4rul, cinstea, dreptatea !

— Anna la ochi ! Trageti ..! racni comandantul. .0 detunatura ii raspunse cit ai bate din palme — nu

una, sute ltaolalta, §i gloantele rapaira pe piatra. Cu miinile goale nu poi sa infrunti o armata, dar Ionics nu cuno*tea drum de retragere. Statea in picioare, neatins pare-se, atepta cea de a doua salva. Pins ce aceasta sa porneasca, se simti smucit de brat o mina dar Vinjoasa, 11 infaciase §i-1 tragea la adapost, sub bolta de piatra.

Yn locul uncle fusese mai adineaori, cazu, rupind pevajul, o zburatura de gloante.

— Ti-am spus ca n-ai minte ! zise mustrator baietanul de adineaori, ca el it salvase.

In loc sa-i multumeasca, Ionics se zbatea in bra%ele lui, vrind cu orice chip sa piece mai departe, fara teams de glo ante.

- A§teapta ! 11 potoli flacaiandrule N-au sa raminA acolo cit veacul !

308

— Dar eu trebuie sa merg numai inainte ! De ce m-ai tras inapoi ? n-am sa mai gasesc drumul drept niciodata.

— Ian asculta, baiete, on hai sa-ti spun tovar4e ! vorbi mai hotarit, de*i cam zeflemitor, celalalt. Mie sa nu-mi iniri snoave ! Ce-i aia ca n-ai sä mai gaseti drumul, data ai ochi sa-1 vezi si minte care sa ti-1 arate ? Ca te-am tras inapoi, cind to voiai sa mergi drept inainte ? Se intimpla uneori, nu piere lumea pentru asta ! Cind nu izbute.5ti prima data, te retragi, stringi puteri §i te repezi lar4i !... Dar ce ai ? Te-au atins gloantele ?

— Nu. — Iti singereaza glezna. — M-a muscat un ciine turbat, altadata... Cu aceste cuvinte ale lui Ionica, dintr-o parte — poate

de peste apa inghetata — izbucni o sirens de fabrics. Numaidecit ii raspunse alta, altele, ping ce glasurile for se impletira prin ceata, deasupra ora*ului. In departare bubui tunul, ca un semnal, fiindca, o data cu el, din stinga cheiului lung de piatra se stirni vuietul unei mul-timi strigate, ropote, indemnuri spuse pe toate glasurile.

— Au pornit ai notri ! §opti flacaiandrul. cuprins de neastimpar, de inirigurare, incerca baio-

neta, data-i prinsa bine la teava armei, suci piedica, i§i pregati grenadele.

— Eu ce sa fac ? intreba Ionica, umilit ca n-avea manta soldatea.sca §i era cu miinile goale.

Vecinul nu-i mai raspunse, ci ramase cu ochii in ceata... Venea din stinga cheiului o alta armata, alcatuita altfel decit cea din dreapta. Cind ea fu mai aproape, Ionica

osta*i in uniforme amestecate, care marinari, care infanter4ti, care calareti, mergind la atac ca pedestra*ii. Era popor, nu armata, fiindca printre rinduri se vedeau,

309

oameni in hainele for de acasa, numai ca toti aveau peste piept cartusiere incrucisate, iar in miini tineau pusti si grenade, deprinsi cu ele — si nu de astazi. $i toti purtau — la caciuli unii, la sepci altii — stele in cinci colturi, de postav rosu, ca un semn ide unire si de recunoastere, cu-loarea steagurilor fluturate de vint pe deasupra capetelor. Si cum veneau ei asa, pareau o mare razvratita, in care se rasfringeau stele rosii ca flacara... Rosie se facu si ceata, indata, in clipa cind tevile pustilor, dintr-o parte si din alta, incepura sa-si verse, detunind, gloantele. Rou se facu pavajul...

Prin area ceata rosie Ionics vazu sirurile de oameni trecind, aplecate in feta, si, cu toata invalmaseala, cu tot suieratul gloantelor, cu strigatele, cu urletele, cu vaietele, tineau pasul unit, ca si cum ar fi defilat la parada. deau unii ; din spate veneau altii. Tacaneau mitralierele in partea cealalta, srapnele explodau retezind capete ; din spate veneau altii. Veneau si, intrind in rinduri, luau Vara zabava pasul, o data cu ceilalti. Cadeau unii in ge-nunchi, si de acolo se lasau incet pe o parte, incercind sa mai is arena la ochi o ultima data. Altii se prabuseau scurt, cu picioarele sfirtecate... Din spate veneau altii,

marea aceea iosie, de unde izvorau, parea nesecata. Demult se Meuse nevazut baiatul de sub bolta de pia-

tea ; sarise in rinduri, si acum se ducea aplecat inainte, cu grenadele intr-o mina, cu pusca in alto..

Ionics ar fi vrut sa-1 vada cazind pe Capcaunul prefa-cut in comandant de oaste, dar nu-1 zarea nicaieri, iar ai lui, albii, bateau in retragere. Din stings venea mereu alt popor, alta armata, scotind strigate victorioase.

De aici inainte baiatul nu mai putu sa se tins pe picioare ; nu luase parte la lupta, nu-1 lovise nici glontul, nici sabia, dar se simtea sleit si pared numai un fir sub-tirel it mai lega de viata...

310

CInd i se limpezi privirea, se afla in acela0 loc, sub bolta de la intrarea casei. In partea ceaialta, rezemat de u*a cu sculpturi bogate, era acelai flacaiandru, cum it vazuse prima data, numai ca avea obrazul mai palid, iar pe piept, o pats de singe, inghetata, deasupra cartu*iere-lor golite de gloante.

- Acura poti sa te duci ! ,Drumul e liber pins la capat ! vorbi el cu un glas care venea ca de departe.

Ionica ii privi mantaua insingerata. E§ti ran it ! Trebuie sa te is ambulanta.

—• Sint mort, raspunse, linitit, tinarul tovar4. - Si-ai tai unde s-au dus ?, — Cei vii ? Ii urmaresc pe duman ; it farimiteaza. Cei

morti sint aici a§leapta. — Te tot asemuiesc cu altii, cu mai multi baieti care

au murit pentru libertate. — Toti cei care mor pentru libertate seaman& intre ei,

si inainte, i dupa moarte Da, sema- nau toti, Gavroche cu Mitrut de la Plevna, Yi

cu Viriarte si chiar cu Iliuta, Inca nenascut astazi — §i toti cu flacaiandrul acesta palid de sub -poarta. Era in ei aceeai tinerete inaltata, aceeai daruire calda intreaga,. aceeai dragoste de viata. Si cu cit be era mai drags viata, cu atit se temeau mai putin de moarte, primind-o cu pieptul inainte cu zimbetul pe fata. Dar, se gindea. Io- nics in aceasta clips de bucurie indoliata, ca sa nu-ti fie frica de moarte trebuie sa iubeVi mai intii viata, iar viata sa n-o intelegi fara libertate.

El era liber acum, §i nu vedea pe nimeni viu, ca sa-i multumeasca.

— Spune-mi, cum te cheamai ? it intreba pe tina'rul °sta.§ palid.

- Mitea ! raspunse acesta, cu glasul mai indepartat, de la o clips la alta.

311

- multumesc Ca mi-ai deschis drumul, Mitea ! - Umbra .cu bine, baiete ! sopti o ultima oars

Inca nu se -limpezise vazduhul de ceata ; zgomotul luptei, .schimb, se dusese departe ; in curind avea sä se stings, .sau sa se piarda. Aici, pe cheiul inrosit de singele la fel de rosu -ca stelele purtate *de ostasi la caciula sapca, domnea o liniste inghetata. MOrtii stateau posomo-riti, care cum apucase sa cads, si pareau ca asteapta. Ionics -trecu printre cu krija, sa nu-i destepte, sa nu-i loveasca. Unii ii simteau insa si ridicau capul.

— Umbra cu bine, bdiete ! sopteau, cu glasurile inde- -partate, ca al flacaiandrului. •

Un marinar batrin zacea intins cu capul pe. trotuar, si parea multumit, deli perna era tare si inghetata. Bereta, decolorata de ploi, de arsita — multa vreme si in multe lupte purtata ii cazuse pe-o parte. Pe panglica se des- lusea Inca inscrisul de altadata, „Aurora", vasul ale carui tunuri vestisera cele dintii inceputul luptei pentru liber-ate, pe tale -de a se termina astazi. - Iti multumesc ! ii sopti Ionics marinarului, vazinclu-I

Ca ridicase capul. - Umbla cu bine, baiete ! Linga el zacea un taran, judecind dupa opincile de

scoarta de copac, asa cum venise cu ele . de-acasa, iar la un pas mai departe muncitor, cu bocancii scorto§i si miinile arse de scintei fierar pare-se. Erau Ukrini toti acestia, cazuti laolalta, ca si cind moartea ii alesese si-i pusese gramada, pe leaturi. Taranul avea fata asa de bar-boasa, ca aproape nu-i vedeai nasul. Muncitorul in schimb era barbierit proaspk, de parea se gatise inaintea atacu-lui ; niciodath insa nu vazuse Ionics o fats mai is cordata

$i asa cum statea acolo, pe piatra insingerata, parea banuitor si aspru,

312

Lind auzi vorba marinartilui, deschise ochii §i, desco-perindu-1 pe balatul.8train, zimbi cu greutate :

— Umbra 'Cu bine, baiete ! Nu-1 iscodi., poate mortii aveau darul sa .citeasca din-.

tr-o data gindurile viilor, macar pe cele curate. La fel ii ura §i tdranul cu fata barboasa.

- Te §tiu de undeva ! zise baiatul. Tu nu Wi cumva Ivan Susanin ? Nu cumva ai inviat ca sa iei parte la lupta aceasta ?

- Cred ca ma asemuieti cu altul, rdspunse tdranul. Si, cu grija de gospodar, adauga, aratind alaturi o

traista : - Vezi ca-i acolo un codru 'de piine §i-o bucata de sla-

nina sdrata..la4-e to ! Ar fi pacat sa se piarda ! Bdiatul multumi, dar se lipsi de hrana, fiindcd nu sim-

tea foamea, §i gindul slaninii sdrate ii rascolea o sete pe care nu avea cum s-o potoleasca.

In lunguLcheitilui .erau.alti osta.5i cdzuti in lupta, cind tineri, cind batrini, stril* cite doi-trei laolalta, toti la trecerea lui Ionics ridicau capul, incercind sa zimbeascrt.

— Drum bun, bdiatule ! Apoi se sfirO, ora§ul, locurile in jur se schimbard,

timpul se schimbase Inca o data. Acum micul drumet se afla pe un cimp Inverzit, intr-o Wind netulburata nci macar de zefirul panic. Numai o ciocirlie, timpuriu de*- teptata, trimitea din inaltul cerului trilurile ei, cum nu-i in stare sa scoata nici o alts pasare, nici chiar aceea ma-iastra. Era ora rasaritului, dar printr-o ciudatenie care in-. trecea multe altele, daca nu pe toate, soarele se ridica in acela§i timp §i din spate, §i din fata, din stinga .5i din dreapta, ca §i cum orizontul ar fi fost o oglinda circulars,

multiplicind rasaritul si aruncind asupra parnintu-lui o lumina cum lumea nu vazuse vreodata.

-313

Pe tot cimpul nu erestea decit un mesteacan, dar in sin-guratatea lui avea atita ginga ie, incit nici grading ferme-eata n-ar fi facut mai tihnit si mai frumos peisajul. Fiin-du-i in drum, Ionica merse drept spre el, ca spre o oazd, socotind sa fwd. la umbra lui popasul de prinz, eaci toc-mai venea amiaza.

Si-acolo, pe cind isi odihnea mddularele si isi ostoia inima in pace, dupd atitea nelinistl si suferinte indurate, vazu Intorcindu-se oastea.

Veneau de departe 'aceiasi oameni de pe cheiul de pia-tra, in uniforme amestecate., asemuitoare fiind numai stea-gurile rosii care fluturau pe deasupra capetelor. Acum li se alaturaserd si alte osti unii calari, altii cu tunuri i chiar automobile blindate. Cine *tie de undo veneau, *i

cite zile, luni, ani luptaserd —ca timpul nu se mai rasa masurat cu ceasul !

Mijlocul oastei, cu comandantul, se oprird in fata mes-teacdnului. Ciudata treabd : toti stiau ce cauta aici *i ce urmdrea bdiatul, deli el nu statuse de vorbd cu ei nici- odatd. Dar ce mai ! gindurile lui erau atit de lirnpezi, ca i se citcau cu usurinta pc fatd.

- Mergi cu bine ! ii urd comandantul oastei. Multumesc ! I-ati rdpus, asa e ?

— I-am rdpus, fard Boar si poate 1 — Dar Cdpcdunul ? L-ati prins ? 1-ati tdiat capul ? - Nu, cdci a fugit si s-a dus la mama dracului ! Ionica se nelinisti deodatd. — Mai incolo o sa-mi iasd iar in drum *i-o sa ma

opreascd. Asta-i din cei care nu se lasd ! Comandantul nu-si pierdu firea pentru o vorbd ca asta ;

totusi nu-si ascunse ingrijorarea pentru soarta bdiatului. — Mai mult ca sigur c-o sd-ti iasa in tale ; dar nu azi ;

altddata ! Noi ti-am deschis drumul, umbld cu bine, si

314

daca-1 intilne§ti, nu to da invins ! Lupta cu toate mij-loacele !

— Va multumesc tuturora ! mai zise Ionica Inca o data. Iar oastea biruitoare repeta urarea, aceea§i ca a oastei

mortilor : — Drum bun, baiatule ! Ionica zabovi sub mesteacan, pina ce armata pieri in

zarea viu luminata. Si cind nu-i mai vazu, ramasera Inca un timp steagurile, Intre un mare altul. Atunci baiatul porni mai departe...

,..02P/rdit„,/ar..,,eassto.41P,,,,rdr:,,far

e vreme a anului sid fi fost dadea seama, fiindcd in drumul lui semnele anotimpurilor se amestecau

anapoda. In dreapta ningea, dar pe el nu cadea un fulg de zapada. Prin vazduhul plumburiu croncaneau ciorile, iar mai departe se auzeau pocnind de ger pietrele ouale corbului.

In stinga se intindeau lanuri de griu, aproape de secerg,

iar pe razoare macii salbatici leganau• petalele ro$ii, alcatuind pins departe un lant de focuri, gata sa incal-zeasca ogorul, data ar mai fi venit o zi rece.

In spate infloreau toporaii violetele, pocneau mu- gurii piersicului, in vreme ce sus, pe cerul sinilit proaspat, treceau, in cirduri nesfir*ite, .pe o parte rindunelele, pe alta cocorii.

In fata ploua ca toamna, ploaie pAtrunzatoare §i rece. Vintul ducea cu el frunzele ve*tede §i le a§eza in stra-turi peste crizantemele of ilte,. a§a de, tide §i de triste, ca pareau oameni a§teptind in statie tramvaiul care nu trece. Dar pe unde calca Ionics se Ikea vreme bunk ca in poveste.

Erau dealuri in cale, §1 munti, §i riuri — §i dupd ce le razbi pe toate, baiatul zari, in sfir§it, cale de-o po§ta — s-o faci in citeva ore — zidurile inchisorii unde it a§- tepta omul bun, ca sä-1 elibereze.

$i tocmai cind se gindea cu multumire ca invinsese toate piedicile i nimic nu-1 mai oprea de la datorie, auzi un ris

316

salbatic, iar Capcaunul, rasarit nu se stie de unde; ii taie drumul.

Statea in fata lui cu singurul ochi pun de vine negre, prin care nu curgea singele oamenilor, ci veninul fierea. Miinile, cu degetele ra§chirate, pareau ni§te gheare, iar gura §.tirba„ avind numai doi colti, galbeni ca mamaliga rinceda,.parea un bot de fiara.

— Credeai ca mi-ai scapat ? ! rise rinjind Capcaunul. — La o parte ! Nu mi-e frica de tine ! Si cu. aceste vorbe, Ionics iar iii sumese minecile, §i iar

strinse pumnii. Atunci Capcaunul se puse pe ris, si rise de i se zgiltiiau

umerii. Iar din Umeri zgiltiielile se duceau in pamint, prin picioare,. fiindca tot pamintul prinse sa tresalte, ca de cu-tremur, dupa cum cerul se framinta, ca de vijelie. Asa rise el pins 4i istovi madularele clips cind Ionic& s000ti potrivit arate puterea, de0i n-o putea ajunge pe a dumanului.

- Atine-te ! ii striga C6pcaunului. 0 ura care ar fi putut sa inspAiminte nu doar pe-un

baietandru, ci oameni trecuti prin toate incercarile, se ivi atunci pe chipul cel mai hid din cite chipuri hide cunoate inchipuirea. Avea atita putere sa ve§tejeasca sa usuce tot ce-i frumos pe lume aceasta ura, incit cerul se adum-bri, parnintul se facu scortos, ca intr-o altd era, florile se uscara, pasarile care cintau in triluri amutira.

- N-ai sa treci mai departe ! scri ni Capcaunul. Atit zise fara sa pregete, scoase din sin oglinda, pe

care-o arum% la picioarele baiatului, unde se facu cio-buri. Pamintul scortos se rupse atunci, cu o piriitura, si din adincul lui tisni o aped vijelioasa care ajunse ping la ceruri, de unde cazu, latindu-se §i inundind cimpia. Era un ocean nou, necunoscut geografiei, Ionics se pomeni luat de valuri.

317

Un ocean pustiu fard tarmuri, fiindcil nu se vedea far in nici o parte a zarii, nu se vedeau pinze de corabii, fuel fum de vapoare.

Doar un albatros, singur pe tot cerul, plana maiestuos, fard sa mite din aripi, pind ce ajunse in rasul valurilor. Ionics inota, luptindu-se voinicWe cu apa oceanului, atit ca nu se credea in stare sd tins aka multd vreme, dacd. nu venea o salvare.

- Mergi drept inainte ! ii zise albatrosul. Si, mai cu seams, nu-ti pierde increderea in tine !

— vrea sd nu mi-o pierd, raspunse bdiatul, de pe creasta unui val, inalt cit poate jumatate din drumul ce-rului. insa mi-e ca n-am. sa ajung nicdierea ! Apa asta nu are tdrmuri.

Cind sfir0 de spus vorbele lui, se afla intr-o vale a*a de •adincd, nascutd de cloud valuri, incit se miry ca nu atinge cu picioarele fundul oceanului.

Albatrosul ba'tu o data din aripi. — orice apd are Ormuri ! zise el cu §i intelep-

dune. Dupd cum orice drum spre capat, orice suferinta are alinare, dupd cum mice osteneald iii cuncia§te limanul !

Se duse albatrosul, iar Ionics inotd barbdte*te o vreme, ping ce, intaritindu-se mai rau fata oceanului, izbindu-1 fdra incetare valurile care incepeau sd se verse cu spumd, simti ca ii lasd puterile.

Atunci se ivi corbul, incdpatinat hraparet, si de build seams mort de foame, altfel nu s-ar fi avintat ping aici, nefacind parte din acele pasdri care zboard bucuroase pe deasupra marii.

— Mai poti ? croncani vocea lui cobitoare. Ionics ar fi vrut rdspunda cum se cuvine, dar socoti

mai potrivit crute plaminii, fiindcd simtea lipsd de

318

aer. Asa ca inotha mai departe, straduindu-se sa-§i cumpa-nea§ca mi§carile. Dar corbul it simtea Ca iii pierde vlaga, de-aceea it urmari cu rabdare, avind grija cobeasca la fiecare bataie din aripi, ca sA-1 vada rapus mai devreme.

— Mai bine lass-te paguba§, baietane ! De ce te mai ostene§ti de pomand ? Ai facut to multe vitejii ping astazi, dar acum ti-a venit ceasul din urma ! Hai, flacaiawle, lass-te in voia marii §i ingaduie-mi §i mie o rasplata, ca mult am ostenit umblind dupla tine !

Cumplita ciuda §i furie trezea in sufletul lui Ionica aceasta cobeala, dar n-avea puteri raspunda ; misca- rile lui erau tot mai domoale, respiratia mai greoaie.

— N-am aer, biigui, la o vreme. Yn locul aerului jinduit, simti in gura apa sarata a

— Aer ! Ma indbu§ ! Vreau aer ! — Poate vrei oxigen ! croncani corbul. Cum sa nu !

Cere, o sa vind !... Croncanitul lui se raspindea peste valuri, ducind bat-

jocura peste orice inchipuire. Ionica nu mai putea s-o indure ; i se parea mai uwr sa se lase la fund, spre a nu mai auzi croncaneala. Un val ii trecu pe deasupra capului...

Corbul incepu sä se zbata nelin4tit, rasucindu-se in loc, cercetind apa oceanului, nevenindu-i sa creada, Inca nadajduind prada jinduita de multa vreme.

— Nu te duce la fund, dragul meu baieta§ ! Rogu-te, nu fi suparat pe mine ! Ce ci§tigi data, in loc sa te ma- ninc eu, te maninca rechinii ? Pentru tine e totuna !

Baiatul insd nu se mai vedea intre valuri, atunci corbul scoase cel mai furios croncanit pe care 11 scosese vreodata un corb pe lume §i, batind din aripile lui indo-liate de-a pururi, porni spre alte rosturi, blestemindu-§i nenorocul §i incapatinarea oamenilor...

319

Ionica in acest timp nu urma soarta banuita de pasarea cobitoare. Ii lipsise aerul, cit se luptase cu valurile, iar acum, cind cobora lin sere fundul oceanului, avea mai mult decit ii cerea plaminul, aer carat proaspat, cum

amintea sa mai fi respirat decit in virful muntilor Himalaia. N-o simtea, dar parts avea pe fats o masca, ea ii venea, pe tuburi, oxigen din butelii.

Totul in jurul lui era acum ostoire, ci chiar apa, atit de framintata deasupra, se arata aici nemi§cata stravezie, prielnica pentru traiul oamenilor, intocmai ca pentru vie-tatile submarine.

Si erau din acestea sumedenie, cum nu vazuse in nici un acvarium. Pe.5ti de la cel cit degetarul, pins la balena greoaie ; recunoscu printre ei ci aterina argintie, i barbu-nul din care se fac conserve a§a bune, i scrumbia alba pe pintece, iar in rest ca otelul. Erau delfini care jucau in jurul lui ca la liora i se tot apropiau, cautindu-i priete-nia. Rechinul, cu renumele lui de spaima, statea mai in-colo, ci in ochii lui nu se citeau deocamdata ginduri rele, ci doar curiozitatea pe care era firesc sa 1-0 stirneasca faptura umana coborita in adincuri, fara echipament de -scafandru ci fard arme in mina. Se plimbau salmi intre ape ci bonita, ci marsuinul, ba chiar ci nisetrul, pastruga, cega ci morunul, de0 for nu be place apa oceanului — ci toate aceste vietati erau, nici vorba, dupa ora de masa, ca nu se vinau unii pe altii, cei mari inghitindu-i pe cei mici, dupa zicala cunoscuta, dar uneori mincinoasam

Apa nu se dovedea prea adinca in acea parte, fiindca, dupa o alunecare doar putin mai lungs decit a ascenso-rului care coboara unsprezece etaje, Ionica se pomeni pe fundul oceanului, inconjurat de stinci, de cochilii ci alge. Ar fi fost ca pe pamint poate, data razele soarelui nu s-ar fi vazut tot timpul irizate in apa albastra. Altminteri erau §i-aci cesuri cu plante, coline dulci vaioage, dealuri dupa

320

ele, chiar munti, mai departe. Se deslwa cimp, jos, sub un zid de prapastie, presarat cu stele lucioase, putind sa-1 iei drept o bolts de cer, rasturnatA, daca n-ar fi fost stele de mare, ci din cele adevarate. Si in w fel pica lumina pe toate cite s-au inOrat astfel, incit capatau culori mai vii, mai multe mai iscusit insotite, sa zici ca-s pictate. Si daca oamenii numeau lumea tacerii.acest tinut de sub ape, apoi, cu siguranta, cei ce fusesera pe aici nu avusesera urechi potrivite asculte glasurile.

Ionics le auzea insA pe toate, ca in lumea uscatului cum vorbeau pe§tii, *i cum fo§neau algele. Iar el i§i urma drumul drept, pe sub apa, sigur va gre§i tinta, §i cu o uwrinta la care nu se Weptase.

— SA nu to temi de mine ! zise rechinul, dind o data dirt coada.

— Si totui, despre tine se spun vorbe proaste ! ii ras. punse, din mers, baiatul.

— E drept ca sint o vietate putin cam hrapareata, dar pe pamiiatul vostru traiesc oameni cu care mi-ar fi ruins sa ma asemuiesc vreodata.

- Oricum, i se adresa Ionics vietatii rapace, mai lino stai unde e*ti, i nu veni prea aproape !

Era atit de hotarit glasul lui, ca rechinul se, supuse pet data, raminind la distanta.

Un pe,,ti*or mai mic de o §chioapa trecu pe la urechea baiatului, ca sa-i spuna in oapta :

- Fii cu ochii pe el ! Asculta-mi sfatul, daca vrei sa ramii in viata !

— Da, da ! Mai bine vino in bratele mele, am sa te apar !grai caracatita.

Algele prinsera sa se clatine, ca padurea cind freamata, facindu-i semne, mutWe, sa nu se increada. De altminteri, §tia §i Ionics deprinderile caracatitei, astfel ca-i raspunse4 rizindu-i in fata :

321

Ce vorbeti, surata ! ? — La o parte, la o parte ! se auzird atunci strigate pe

felurite glasuri. Venea balena, cu gura cdscatd, dar cu intentii pwice,

ca nu facea decit spele fanoanele, fiind dupd-mass. Tot4, din greeald putea sä to izbeascd §i nu i-ar fi fost nimanui bine dupd una ca asta !

Bdiatul se ascunse dupd o stinca, si balena trecu, fard sa-1 atinga, pufnind somnoroasd. Dupd ce se duse si se li-ni§ti lumea din jur, tulburatd, se auzi, printre atitea

cintec de harpa. Venea cintecul peste alge, §i acestea se unduiau, fermecate, dar Ionicd nu putea dea seama de undo porne*te, ca apele purtau melodia dintr-o parte in alta, iar el nu §tia cum sd se apere. I-ar fi fost ciudd sa cads sub vraja tocmai acum, cind infruntase atitea

§i le biruise pe poate. insd cintecul putea sd-1 vrajeasca — ap de dulce, de cald

si de tainic se strecura printre ape. Si tine §tie dacd n-ar fi patit-o de data aceasta baiatul, de vreme ce o pdtiserd al jii, a diror vitejie a ramas cunoscuta de veacuri. Spre no-rocul lui, pe eind asculta fara s'a alba puterea de ail as-tupa urochile, cum fdcuse Ulyse odatd, cintecul se stinse, si in locul lui veni un plins dureros, intretaiat de suspine.

Plingea cineva in apropiere, atit de sflietor *i-atit de gingas totodatri, ca lonica isi simti inima inmuiatd. Privi el in partea de undo veneau suspinele, pare-se tot de-acolo de undo se_ auzise harpa, si nu vazu decit un inel rotund de margean, o alcdtuire mdiastrd, pe care-o fdcuse coralul pe acest fund de ape, spre a adaposti, poate, o vietuitoare mai firava decit celelalte.

Oamenii cunosc mdrgeanul folosesc de mult, spre a 0-1 face podoabe ; ci insd tiau culoarea lui moarta, si nu pe cea vie, pe care el o are numai sub apd. Un giuvaier arias se afla acolo, sclipind in lumina de sus, indelung fil-

322

trata, rasfringind cea mai stravezie, cea mai limpede *I in acela*i timp mai bogata din culorile ro*ii pe care le-R, prins, in basm sau in viata, privirea omeneasca, intr-una cautatoare intr-una nesaturata.

Fermecat de aceasta alcatuire, care putea sa fie la fel. de primejdioasa ca sunetul harpei, Ionica se apropie Si nu trebui sa se inalte, spre a privi inauntrul *alaF,;ului.

Inelul de margean, ca un gardulet pus in jurul caselor, adapostea o scoica, uria*a pe linga altele. Si in gura aces-tei scoici, care era doar cochilia fara viata, *edea, ca pe pragul casei, o faptura ciudata ; dupd apucaturi, ai fi luat-o drept sirena, mai ales ea avea cu dinsa si harpa, dar alt-minteri nu era decit o fata cu infati*are de tot paminteasca, numai ca foarte ginga*a in tunica ei modesta de alge. Iii lasase harpa deoparte, *i din ochi ii curgeau lacrimi, atit de limpezi, atit de curate, ca se vedeau chiar *i-n aceasta apa, ea insa*i nespus de limpede *i de curata.

- Buna ziva ! zise Ionica in *oapta. Si se ciupi de brat, spre da seama ca nu viseaza. Fata ridica ochii plini de lacrimi. — Buna ziva, baiatule ! Niciodata nu vazuse Ionica ochi mai lumino*i, de*i traiau

la adincimea aceasta ! De build seama, era adunata in ei toata limpezimea unei inimi curate. Ochi verzi, batind pu-tin in albastru, ca smaraldul pus intr-un pahar de cristal, cu roua curata. Obrazul fetei era alb, albul palid al alge-lor, 'bar parul negru i se unduia pe umeri, o data cu mi.- carea ling a apei.

Vazindu-i chipul tristetea din care izvorau acele la- crimi curate, Ionica o recunoscu dintr-o data.

— Tu e*ti Sirena cea Mica !... Dar cum se face ? Te-ai, intors acasa ?

- M-am intors !... suspinii fata. Atit ca mama *i suroril nu mai vor sa ma primeasca, de aceea nici nu pot sa-ml

323

lepad infatisarea paminteasca, deli ma chinuiete si ma apasa.

— In felul lor, mama si surorile tale au dreptate ! ras-punse bdiatul. Te-ai lepddat de lumea ta, ca sa te duci dupa o fiinta din lumea noastra, si ele nu inteleg ca dorinta ta de a trai intre oameni era o aspiratie !

- Daca printul pe care-1 iubeam m-ar fi luat de ne-vasta, nu m-as fi intors niciodata, lard' satin seama ca su-ferinta mea pe pamint raminea groaznica.

- Aici gresesti ! se impotrivi Ionics. N-ai fi avut de in-durat nici o suferinta daca da'ideai de un om adevarat, cu inima intreaga si dreapta !

Apoi, dupa ce-si arunca ochii pe furis la Sirena cea Mica, trista si zbuciumatd, zise, fara sa-si dea seama cum ii sea-pase vorba aceasta :

— Pe lingd ca nu era un om adevdrat, ci o fantosa inzor-zonata si trufasa, printul tau trebuie sa fi fost orb, daca nu te-a luat de nevasta !

Iar dupa ce zise vorba, sincera dar necugetata, atit de mult se ruOnd, ca obrazul i se facu mai row decit margea-nul de care isi rezema coatele.

Spre norocul lui, Sirena cea Mica nu intelese vorba, nu observa roseata, fiind prea coplesita de durerea ei, care continua sa-i stoarca suspine si lacrimi. Ionics astepta putin sa se reculeaga ; avea de indeplinit o datorie, si se cuvenea sa ocoleasea orice prilej de zabava, dar nu putea nici sa treaca nepasator pe lingd fiinta aceasta prigonita de soarta. Astfel ca se hotari s-o ajute, macar .5i in grabs.

- Acum, ca n-ai avut norocul sa intilnesti oameni, §i te-ai intors; hai la mama ta ! Am sa-ti iau apararea, si ea are sa te ierte. Mamele totdeauna iarta !

Suspinind Inca, dar mai incurajata, sirena se ridica, alu-nee& pe deasupra gardului si, urmata de Ionick strabatu

plidure de alge, pima ce, intr-un lumini*, se vazu palatul

324

de cletar in care locuise °data. Atunci, cuprinsa de sfiala, de teams, se ascunse in spatele baiatului.

Ferestrele acelui peat de cletar erau deschise, §i suro-rile, cu bonete albe pe cap, cu §orturi in fata, deretecau prin casa. Cind vazura un strain din lumea uscatului, in- data aruncara maturile, scoasera bonetele, lasind sa le atime parul in quvite bogate, §i pusera mina pe harpe.

— Mama ! striga una din ele. Vino, ca avem oaspeti ! Inainte de a se arata in prag, mama sirenelor nu za-

bovi decit ca sa se dichiseasca in grabs. Era cam gre- oaie, Isi traise buns parte din viata, dar se straduia Inca sa pard gratioasa. La repezeala Iii pusese cercei mari de aur, ca ni§te toarte, gasiti fara indoiala pe o corabie nau- fragiata, i§i dresese cu sulimanuri obrazul, i§i intarise cu creionul sprincenele cam decolorate, adaugase ceva rimel pe genele napirlite §i iii desenase un zbenghi in mijlocul obrazului, iar *ortul de bucatarie Inlocuise cu un capot de matase.

Ionics pa§i spre intrarea palatului, calcind pe ni*e lespezi rotunde, frumos orinduite, care alcatuiau o alee printre cochilii ornamentale, avind infatiprea florilor in rabaturi. Frumoasa gospodarie, dar lespezile erau cam te-poase *i se cam mivau, narava§e, cind puneai pasul. Abia mai pe urma vazu musafirul ea nu erau decit calcani, aliniati pe nisip, in ordine militareasca.

In acest timp, sirenele tot cintau chicoteau la fereas-tra. Ochii fiindu-le la strain, fiindca urmareau sa-1 vra- jeasca, dupla naravul for pe care orice navigator 11 cu-noWe, abia mai tirziu vazura ca in spatele for pawa, spasita §i inlacrimata, sora for mai mica, $i, fara nici un fel de vorba, cea mai frumoasa. Atunci lasara harpele se incruntara deodata, la fel cum facea mama lor, proptita cu miinile In lolduri in up palatului.

325

- Buna ziva, doamna ! zise Ionica, privind cam chiori fata cu sulimanuri.

— Buna ziva, straine ! raspunse mama sirenelor, clipind cu grade din genele rimelate si leganinduii cerceii de aur. Nadajduiesc ca daca ai venit la not n-ai sa mai pleci ni-ciodata !

— Ba am sa plec, si cit mai curind, deoarece am treaba ! La aceasta vorba, cam aspra §i neateptata, sirenele de

la fereastra pusera iara§i mina pe harpe. Ionica era insa prea indirjit ca sa se poata bucura de muzica for ferme-cata.

— Domniwarelor ! grai, respingind incercarea de vraja. Lasati muzica deocamdata. Am de vorbit cu mama voastra.

Si, apucind-o de mina pe Sirena cea Mica, o erase in rata.

— Recunosc ca e vinovata, macar in parte ! incepu apoi, luind glasul a§ezat §i sigur al avocatului. Dar nu ma mira de loc 6,-1 a vrut sa plece de-acasa.

Aici Ionica tuO. §i se uita iar chiori§ la fata sulemenith, dupa care relua, cu dreptate :

—

Cel ce ii parasete pe ai sai merita, desigur, pedeapsa. Dar cine urmare§te sa urce o treapta, in locul intunericului vrind lumina locul mortii viata, trebuie inteles, chiar daca n-a avut §tiinta §i taria sa mearga pins la capat. De cc folos sinteti voi in acest fund de ape ? Ea a simtit stir- piciunea soartei voastre, vrut sail saute alta, intre oamenii care *tiu sa se straduiasca spre a da vietii un in.- teles si a face lumea for mai frumoasa. A, nu, sa nu credeti ca s-a dus acolo ca sa trindaveasca §i puna podoabe, cum vad ca se gasesc chiar §i la voi, sub apa.

Mama sirenelor i§i duce mina la cerceii cu toarte §i paru putin ru§inata. Iar Ionica zise mai departe :

— Nimeni n-a sfatuit-o, nimeni nu i-a spus cum arata adevaratii oameni la fatd. S-a dus numai din dragoste,

326

nimerit intr-un castel, intr-o lume fdtarnica. Vai ! Cit a suferit ea pentru dragostea ei nerasplatita si Deinteleasii, n-o sa va dati seams voi niciodata ! Acum, ca s-a intors, fii intelegatoare, doamnd ! Domniwarelor, nu fiti pizmaw,

primiti-o acasa ! Din ochii rimelati ai mamei se prelinse pe obraz o la-

crima neagra... tiuse baiatul ce spusese mai adineaori mamele totdeauna iarta !

- Frumos si drept ai vorbit, straine ! Vorbe sa le scrii, ca sa nu le uiti niciodata !

Pe urrnd sirena mama grai catre cea mai mica din fiicele sale :

— Te cdie*ti ? — Da !... Imi pare rdu ca n-am intilnit oamenii de care

spune baiatul ! — Fagaduieti ca, daca o sa se mai inece o corabie cu

printi, o sa stai inchisa in casa ? — Din toata inima mea zbuciumata I - Fagaduieti ca n-ai ss to mai gindei de loc la acel

print care ti-a sucit capul ? Sirena cea Mica 4i lasa ochii in jos, ochii in care un giu-

vaergiu poet amestecase safirul cu smaragdul, si din ei se prelinse o lacrima

— Mama !... suspina ea, jalnic. Ionica, tulburat de lacrimd, cum nu-1 tulburase harpa,

isi feri ochii. — Despre asta sa numai vorbim, doamnd ! ii zise inte-

legator sirenei mame. far Sirenei Mici ii zise, hotarit, deli n-avea curaj s-o

priveascd : Sa stiff insa ca nu merita. ! Un om adevdrat nu te-ar

fi facut sa suferi astfel ! Stapina casei nu mai lungi judeeata.

Atunci vino in bartele mele, fata mamei !

327

Asa se sfir§i, cu bine, povestea trista a Micii Sirene, dar poate ea tristetea ei n-avea sa se sfir*easca niciodata !...

Bineinteles ca Ionia fu poftit in cask s',1 prinzeasca, bu-catele fiind tocmai gata. El multumi §i i§i ceru iertare ca trebuie sa plece neintirziat mai departe.

— Dar unde to duci cu atita graba ? intreba gazda. - Trebuie sa salvez un om de la moarte si sa-i redau

libertatea. - E prizonierul sirenelor ? Baiatul zimbi : - Asta ar fi floare la ureche ! Apoi se posomori deodata. Cu toatele socotira ca-i potrivit i frumos sa-1 petreaca

pins la hotarul lor, care se afla la jumatate de mils dis-tanta. Lasind deci masa, i§i luara harpele §i pornira in-tr-un cortegiu care minuna pe toate vietuitoarele apelor, cum ar fi minunat pe orice scafandru, daca s-ar fi aflat vreunul aproape.

Calutii de mare nefiind deprin0 la calarie prin acea parte, un calcan buiestra fu adus de la grajduri §i i se pusera haturi de alge. Sirena cea Mica, pastrind Inca infa-t4area paminteasca, pe care avea s-o lepede numai cind se facea miez de noapte, i§i incalta condurii, singurul lucru adus cu sine din lumea uscatului, se urea pe spinarea te- poasa i lua haturile in mina-i mica, prelunga alb5. Ionica se urea linga dinsa, ca era un calcan care ar fi putut duce patru oameni deodata, §i porni alaiul pe carare de margean, presarata cu perle din cele mai albe.

Era vrednic la drum buiestra§ul, dar lass ca Sirena cea Mica it mina stra*nic ! Sirenele celelalte mergeau ino-tifid pe margini, ciupind coardele harpelor cu degetele sidefate §i impletindu-§i printre sunetele de coarda glasu-rile for primejdios de suave. Se auzea cintarea pima' de-parte, i toata suflarea oceanului venea s-o asculte, cu-

328

rioasa i fermecata. Rechinul incremenise, eu ochii dati peste cap, cu gura cascata. Caracatita i. i miFa bratele dupa muzica §i izbutea chiar sa fie gratioasa, ca algele care dansau impletindu-se unele cu altele. Galena nu mai pufaia zgomotoasa, ci, cit era ea de mare, se lasese pe un pat de stints albastra asculta melodia, Wind ritmul din coadA. Cit despre vietatile mai marunte aterinele, barbunii, scrumbiile, chefalii, heringli in cirduri, care raspindeau in apa toate culorile cunoscute privirii omene.5ti in anotim-puri veacuri, ba Inca §i altele — insoteau alai.ul ca nWe trene acvatice.

Aar merserli bung: bucata de vreme, pina ce insotitorii incepura sa se lase in urm2i, unul cite unul, alaiul sa se rareasca. Dupa un timp eamasera nurnai sirenele, dar cin-tarea lor era scum mai nesigura, mai ovaitoare, i ele isi aruncau una alteia priviri in care s-ar fi putut citi spaima de moarte. Locurile, chiar, nu mai erau ea la pornire ; mar-gcanul 1.0 pierdea treptat culoarea ro§ie, a§a de straluci-toare, flindea in ea se amesteca — de la o clips la alto — mort — negrul i cenu§iul. Algele apareau mai rare *it mai palide, pina ce nu se mai vazu nici una vie, ci rnaldare cazute la pamint intrate in putrezire, ca finui nestrins: la vreme. Calcanul incepu sa smuceasca de friu, dind semne de nemulturnire, dupa citiva pa§i, se opri de la sine. Tot atunci se oprira sirenele contenira cintarea Doar cite una mai ciupea, din cind in cind, o coardil de harps, care suna stinghera in lini§tea pogorita deodata pe toata urea oceanului.

Ce era mai departe nu se vedea bine, cad apa, !Ana atunci 'impede i strabatuta lesne de intreaga lumina a soarelui, devenea cenu0e. Parea un logy parasit, at m:ortii §i a Mcerii, fiindci nimic nu mica intr-acolo ; nu se mai auzea, nu se mai zarea, nu se mai simtea Liinta planta vie.

329

- De-aici not ne intoarcem ! zise sirena mama. Daca to vrei sa mergi negre§it mai departe, atunci ocole§te acest loc de spaima !

— Nu pot sa ocolesc ! Sint in mare intirziere. — Vai, vai, strainule ! Nu-ti va fi bine ! Sirena cea Mica i§i lua de brat ocrotitorul, cu multa §i

calda prietenie. — Nu to duce ! Te a5teapta pieirea ! — Dar ce se intimpla pe-aici ? intreba Ionica, nedume-

rit cu indreptatire. — Nu se §tie ! Au venit ni§te duhuri rele — duhuri, ca

de vazut nu-i vede nimeni — cu o casa facuta din fiare, §i n-am aflat ce pun la cale. Dar de cind au venit, totul in jur se usuca §i moare. Dac-or sa mai stea .mult, moartea o sa ajunga ping . la not sa ne mutam mai incolo.

— N-am incotro ! zise Ionia Dar nu va fie teama : nu pier eu, cu una, cu cloud. Ramineti cu bine !

— Mergi cu bine ! cintara sirenele. Cea mai mica dintre ele ii arunca baiatului o ultima pri-

vire din ochii in care tristetea avea sa ramind intiparita de-a pururi, lard sa le tulbure totu§i. lumina...

- Mergi cu bine ! zise §i ea, fluturindu-§i mina, intr-un chip mai vorbitor decit orice melodie.

Iar Ionica i§i continua drumul, intr-o pustietate care abia acum se putea numi, pe drept cuvint, lumea tacerii.

Pierisera toate culorile, se stingea §i lumina soarelui, apa era tot mai opaca, mai cenu§ie. Cochilii moarte, pe§ti pu-treziti de mult, sau pe cale de putrezire, raspindeau duhoa-rea cimpurilor de batalie, cind nimeni nu stringe mortii, iar corbii n-au avut t'imp termine.

Deodata, in apa viscoasa se deslui o umbra greoaie, care taia drumul, §i-ndata dintr-acolo se auzi printre unde un clopot de .alarma tipator, nelini§tit — brutal dupa atit de dulcea cintare a sirenelor. Ionica insa, necunoscind altceva

330

deeit datoria, merse inainte, nefiindu-i ingacluitA alta cale. Lumini ti*nira din apa cenu§ie, raze de reflector care se oprira pe el nu-1 mai slabira.

„Trebuie sa fie oameni ! se gindi el, cu multa mirare, vazind reflectoarele, dupa ce auzise clopotul de alarms. Numai oamenii au asemenea scule !"

i numaidecit, cu toate Ca lumina it orbea, lovindu-1 drept in pupile, desluO. o magaoaie de otel, ca o casa cu pereti nituiti, cu ferestre rotunde, holbate, de part-ar fi fost ochi de ciclop, sprijinita de fundul sterp al oceanului pe patru stilpi ruginiti. i peretii erau mincati de apa

rugina curgea pe ei Oroind, dar probabil aveau des-tula grosime ca sa mai in mult Limp. Vii, oricit ar fi sapat saratura aici, pe fier se mai putea deslui un inscris li- tere maxi, albe, sa le vezi numaidecit : Cautati-vei de drum ! Iar dedesubt : Accesul strainilor strict oprit !

„Oameni ! Numai oameni ! isi zise Ionica, surprins. Du-hurile din basme nu §tiu sa scrie, si nici nuii pot face asemenea case !"

Nu se gindea sa viziteze pe cei aflati aici, ca sa nu in-tirzie mai mult. Dar n-apuca sa Lea nici zece pa0 pe dru-mul lui pa§nic, cind se simti infacat de cloud brate neva-zute, pe care le simtea insa, cum ar fi fost ale unei caraca-tite. Bratele it tirira ping intre cei patru stilpi, apoi ii tra-sera cu repeziciune in sus...

Casa n-avea intrare decit pe fund, ca o traps, careia ii lipsea capacul, fiind netrebuitor, deoarece apa nu putea sa patrunda, datorita presiunii aerului dinauntru, cum nu poate patrunde intr-un pahar afundat cu gura in jos, chiar data chiar data it tii aka indelung.

astfel, oricit ar fi fost accesul de interzis, oricit ar fi. fost el de strain, Ionica se pomeni inauntrul magaoaiei, unde ramase nauc. Glasul sirenelor se mai auzea, dar pierdut...

aim,. 7_,,arr.„,,111r.: /a/

C e afla intr-o incapere de otel, atit de mare, ca sA se poata mica nestingheriti cinci ini i chiar cinci vie-

tuiau nepunlndu-1 la socoteala pe Ionica, picat pe nepusa masa §i fara voia lui.

in afara acelor ferestre rotunde, prin care puteai sa cer-cetezi oceanul in mice parte, $i-n afara unei u§i blindate, in stinga, cu incuietori strapioe, peretii erau acoperiti cu felurite aparate tablouri de comand'a, ca intr-o centrala automata. Facea deosebire peretele din fata, pe care se vedea un ecran de televizor, de o marime neintilnita prin casele oamenilor, §i in mijlocul lui se m4ca, inconjurat de spatiul albastru, insuO pamintul, w cum Ionica it pri-vise odata de la mari

Plutea in incaperea aceasta de (01, cu aerul apasator, care facea sa-ti pocneasca urechile, un miros acrit de acizi, de alcool, iar fumul de tutun se a§eza straturi-straturi.

In mijloc se vedea o mass cu carti de joc, rav4ite, pnin-tre pahare naclaite i carafe de multe forme, cu bauturi fefurit colorate. Dar ce impovara mai mult masa erau gra-mezi de aur, monezi sa le iei cu Lopata ; dintre ele apa-rea un bulgar de minereu, o fartima de rocs, semanind cu o piatra colturoasa, cam cit pumnul baiatului. Ce cauta acolo obiectul acesta far% valoare, intre atitea mormane de aur, frar fi fast greu explici ; e limpede ca oa- menii nu-1 slabeau din ochi, atribuindu-i, pare-se, multa insemnatate. SA fi fost un talisman aducator de noroc la

332

jocul de cgrti ? Atunci cui apartinea el in clipa de fatg, cui ii apgra §ansa, dacg se afla exact in mijlocul mesei, ca §i cum ar fi apar%inut tuturor ?...

Pe dusumeaua imbracata in covor de material plastic zaceau, in mormane, chibrituri arse, scrum §i mucuri de tiggri aruncate. Prin traps aflata Intr-un colt, se vedea apa si se auzea clipocindr.

Unul din eel cinci statea, nem4oat lingg ecranul televi-zorului, urmgrind cum pamintul se invirteste lin4tit in spatiu. Pindea acolo ceva, cu atentia incordatg, ca intoarse ochii nici la aparitia neasteptatului oaspete.

Trei din ceilalti, aflati la jocul de 611.0 ping atunci, bgrisera asupra lui Ionicg si-1 iscodeau, stringindu-1 in in-trebgri ca in fringhii. Unul singur amasese pe lac, numa-rind monezile probabil castigate si greblindu-le cu mina, ca sg cadg intr-un sac aflat dedesubt. S-ar fi pgrut ca ye-nirea bgiatului nu-1 intereseazg, dar cine ar fi avut ochi sa vada si-ar fi dat seama ca it urmareste pe furls, cu o privire sarcasticg, fard sescape din vedere pietroiul ciu-dat de pe masa...

Bgiatul se pomeni infundat intr-un scaun, cu capul dat pe spate. Un bee puternic, pus in tavan, it fovea drept in ochi, impiedicindu-1 sg mai vada ceva in jur. 0 mina grea it apgsa pe piept, altele pe .umeri, §i intrebari1e curgeau, §uierind, cind intr-o ureche, cind in alts :

- Cine esti ? - Ce cauti aid ? - Cine te-a trimis ? - Pgstrezi leg5tura cu oarnenii de pe- pirtirit - Pentru. cine Iucrezi ? — Mai e cineva cu tine ? - Citi sinteti ?

Ce aveti de gind ?

333

Si tot asa mai departe, ca baiatului ii vijiia capul §i ia- rasi incepuse sa-1 doara, de-i venea sa scoata, ca sa vada calaii ce ginduri nevinovate se aflau in creierul lui.

— Da' mai lasati-ma in pace, oameni buni, sau ce naiba fi, ca m-ati ametit ! duhniti a bautura, ca pot

sa ma si-mbat fara sa fi pus in gura strop de yin ! Aceia rinjira, apoi incepura sa rids, bine dispusi. Vorba

baiatului li se paruse a fi strasnica gluma, si cu ei nu glu-mise nimeni, niciodata. Vazind pe deasupra ca prinsul n-avea asupra-i nimic primejdios, se mai imblinzira, stin-sera becul din tavan, care bietului Ionics ii arsese nu nu-mai ochii, ci chiar si creierul, si-1 slobozira de pe scaunul unde fusese tintuit.

— Acum pot sa plec ? intreba el, bucuros ca .scapase cu-atit.

- Asta nu ! Prea ne crezi prosti ! Ai sa stai cu noi ping...

— Ping cind ? Ei intoarsera capul spre televizor, toti deodata, apoi se

uitard unul la altul, cu priviri tare ciudate. La urma iz-bucnird in ris.

— Pind la sfirsit ! rdspunse, cu un glas spart, col care ramasese tot timpul la mass si ii urmarise pc bdiat mai banuitor decit tovarasii sal.

Ionics se minie cumplit si btu cu piciorul in covor ; dedesubt fieral dusumelei vui :

— Dar voi nu intclegeti ca trebuie sa plot numaklecit ? Vorbeste, data ai cui ! Se asezasera la masa si reince-

purd jocul de carti. Sticlele se goleau in pahare, paha-rele se desertau gilgiind, monedele de our sclipeau, tre-cind de la unul la altul, si fumul de tutun se aseza poste eel vechi, cenusiu, in straturi noi, albdstrii.

- Joci cu noi ? intrebd unul din ei, dind cartea. Baiatul ridica din umeri, naiv

334

— Nu §tiu sa joc carti. • - Nu-i nimic ; inveti acum I — Dar n-am bani ! - Poti sa mizezi altceva. - N-am nimic, decit hainele. — Astea n-au nici o valoare I Cel care-1 poftise 1a joc se intoarse si scoase briceagul

din buzunar. - Poti sa mizezi o ureche ; ti-o pretuiesc zece monezi.

Sau nasul, cincisprezece. Un ochi, cincizeci de monezi. Amindoi ochii, o suta ! Haide, daca ai noroc, poti sa te im-bogate§ti !

Ionics se trase intr-un colt ; isi facea planul cum sa-i imblinzeasca, iar mai tirziu, cind s-or culca toti — ca doar trebuiau sa doarma §i ei noaptea — dea drumul prin traps... De aceea zise, straduindu-se sa nu-i tremure glasul :

— Am sa joc bucuros miino ; astazi dati-mi voie sa ma uit cum jucati voi !

— Bine ! se invoi omul, tragind spre sine un morman de aur pe care-1 c4tigase tocmai atunci. Vino stai linga mine !

— Da, domnule... Iarta-ma, nu §tiu cum te cheama. — Pe mine ma cheama Ha ! Pe el He, pe astalalt Hi !... Baiatul ramase inlemnit ; numai ochii i se mi§cau ne-

dumeriti, speriati, de la unul la altul. Al patrulea se numea Ho, iar ccl de la televizor, Hu.

— Nu va suparati... Nu cumva v-am mai intilnit o data ? Nuinele voastre imi sint foarte cunoscute.

- N-ai de uncle sa ne cunWi ! raspunse Ha, dupa ce deertase pe git un pahar plin.

He, in schimb, rinji intr-un fel care ar fi putut spune multe, Baca tineai seama ca it privise de la inceput altfel decit ceilalti pe nedoritul for musafir.

335

— Ba da, ba da Va cunosc de mult ! starui acesta, farad c.4 observe ce era deosebit In privirea lui He.

se uita iar la fiecare, pe rind... Nu mai intelegea nimie, tncepuse sa-1 doara oapul §i statea ata sa ameteasca.

Pesemne voi sinteti !... Dar a recut bap mult timp - Terming cu balivernele ! racni He, cel care In timt

'put cereetarii de adineaori ramasese la masa, munarin♦ du-§i banii i urmarind'u-1 pe prizonier cu privirea ciudata.

.Pierd use tocmai atunci o gramada de aur, de aceea era furios. Abia acum vazu baiatul ca se uita atit de cruci§, incit to mirai cum privirile nu-i strapung nasul. Da, cu siguranta, 11 mai vazuse o data, macar pe el, daca nu *i pe ceilalti, insa nu §tia : sa fi fost sub muntele de bronz, cum 11 indemna sa creada numele lui, intr-o silaba, sau in alts parte ?

- P1eacd de-aici racni •mai furios He, care pierduse Inca o data.

Ionics gasi ca-i prevazator sä nu-1 mai cerceteze si s5 nu-1 iscodeasca. Dupd ce se uita Inca o data pe fur4 la trapa, socotindu-ii pa§ii mi§carile pe care urma sa le faca la timpul potrivit, se duse spre cel de la televizor, pe numele aflat adineaori, Hu.

Acesta continua sa urmareasca rotirea pamintului, ne-slabind din ochi nici oceanele, nici continentele. Din cind in cind, invirtind de o pirghie a aparatului, axa planetei se deplasa, asa cg, In rotirea lui, pamintul iii afata par-tile altfel ascunse celui ce prive§te din acela§i loc — si deci nici o farimita a lui nu .putea sa diming neobservatift.

— Ce fad aici ? Intreba Ionia Hu raspunse scurt, Med sa7si la milli din televizor — Pindesc ! - Ce pinde*ti ? - Asta nu-i treaba to I

3S6

Se miniase acum Hu, si cind racnise, lui Ionics i se pa-ruse a fi vazut in gura lui limba impartita in trei fisii, sau poate chiar in cinci... Desigur ca avea naluciri. Ori-cum, nu mai indraznea sa puns alts intrebare in aceste conditiuni. i pins sa se dezmeticeasca, pins treaca minia lui Hu, care continua sa urmareasca rotirea pamin- tului cu niste ochi tare ciudati, cam zgiiti, cam verzui dar fun verde cum nu se mai vazuse la nici un om pins acum baiatul se apuca sä-1 cerceteze pe furls. Era imbracat in-tr-un combinezon cenusiu, dintr-o tesatura greoaie, care nu putea fi nici ling, nici bumbac, nici matase, ci mai de-graba plumb. i cizmele din picioare pareau a fi tot de plumb, asijderi manusile si casca din cap, care ii acoperea si ceafa, si obrazul. Toti erau imbracati in acela§i chip, dar pareau deprinsi, dovada ca se miseau nestingheriti,

— Ei ce fac ? intreba Ionics. - Pindesc ! - Ce pindesc ? Vad ca beau si isi incearca norocul la

carti ! Pindim cu rindul ! ii lamuri Hu. Cit nu esti in post,

poti sa faci ce doresti. — Bag de seams ca aveti mult our ! — Nu-i our obisnuit... E singe... Il asam sä se inchege,

ii punem adaosuri, ca sa devina lucios si dur, si-apoi batem monezi, cu efigii.

— alchimisti Z 'Hu se burzului - Ce sintem noi nu trebuie sä §tii to ! Ca sa nu-1 supere mai mult, Ionia nu strtrui asupra

formulei for de a se imbogati, si intreba, ca urmare a altei nedumeriri :

— Dar ce nevoie aveti de bani ? Pe-aici nu stint :prava- Iii nu puteti cumpara nimic !

— Ne cump5r5m pe noi.

337,

— -Cuum ? ! Lui Ionica ii venea sa rida, dar Hu, cu ochii in televizor,

11 lamuri cit se poate de serios §i de senin : . Ne-am pretuit pe fiecare, prin buns intelegere, la

zece mii de monezi. Hu manevra pirghia, schimbind axa pamintului, apoi

continua : - Cind unul stringe zece mii de monezi, poate sa cum-

pere pe oricare din noi. - cel cumparat ce face cu banii ? Ca doar ii re-

yin lui ! — Bincinteles ! Cumpara pe altul... Bunaoara eu, acum,

sint vindut lui He, dar 11 am cumparat pe Hi ! Fara sa-§i intrerupa pinda, Hu adauga, mai incet : - Ambitia mea este sa-1 cumpar pe He ! El e cel mai

norocos ! N-a putut sa-1 cumpere nimeni pina azi ! mereu-! He ne are cumparati pe toti.

Baiatul scutura din oap, se ciupi de brat, dar raminea tot nauc.

— Nu intelegi ? continua Hu, simtindu-1 nedumerit. Ca sa-ti spun drept, nu inteleg nimic !...

— Atunci nu mai intreba, ca tot n-ai sa intelegi. Vol ave%i altfel de minte, oamenii de pe pamint !

Si dupa aceste vorbe, spuse cu dispretul eel mai vadit, Hu ramase atent la televizor, uncle it chema datoria lui, de ncinteles altcuiva decit celor cinci...

Intre timp, la masa jocul de carti continua, din ce In ce mai aprins. He, aka de norocos mai inainte, pierdea partial dupd partida, la rind, pina ce din purcoiul de our aflat in fata §i in sacul de sub masa nu mai Tamase nimic.

— vind pe Ho ! striga el atunci. Cine da zece mii ? - Eu, raspunse lini§tit Ha, care c4tiga .cel mai mull. He 1§i primi monezile le miza pe toate, numaidecit. — Carte ! ceru el, inabu*it.

338

I se dadu o carte, o privi pe fur4, cugetd, sovai, apoi mai ceru

— Carte ! Cartea noun, adaugatd celor pe care le avea in mlini,

facea mai mult d'ecit ar fi trebuit. He pall. — Am pierdut ! Cine-1 cumpard pe Hu ? De la televizor Hu tragea cu urechea, Vara s5-§i pdrd-

seasca postul, pamintul se invirtea, nevinovat si ne§tiu-tor in fata lui. Ionics se uita inspre trapd, din ce in ce mai

facinduii planul cum sa scape dintre ace§ti ne-buni, ca sail vada de drum, fiindca intirziase destul.

5i in timp ce la masa jocul continua, la fel de aprins, la televizor pamintul se vedea cu o claritate nea§teptata. iatul privi iara*i continentele §i oceanele defilind, cum le ttia de mult. Uneori Hu, vrind sa cerceteze vreun ama-nunt, invirtea alta manivela, §i atunci pamintul se apropia, marindu-se, i conturul lui disparea in afara ecranului,

desigur, continua sa se invirteasca, dupd legi de mi-lenii, nerasturnate.

Ionics avu astfel prilejul sa vada de aproape multe locuri pe unde umblase — §i muntii Himalaia, riul Duero din Spania, .5i Sfinxul, §i piramidele, care se deslu.5eau piatra cu piatra. Venird chiar si muntii Carpati in fats — Ceahlaul intr-o parte, Caraimanul in alta —si riurile coborind -sere Dundre Siretul, Oltul, Prutul si Argo- §ul, ba descoperi ping si Dimbovita, de*i pe linga cele-lalte era mai firava. 5i, alunecindu-i ochii und'e ea intra in Bucureti, marginita de blocuri viu colorate, descoperi intre celelalte cladiri, galben, blocul lor... Acolo it a.5tepta tatal, mama, sora si fratele. Vazu §coala, nu prea de- parte — numai geamuri sclipind in soare ; putinul cit minea pentru ziduri se infat4a intr-o dulce lumina al-bastra. Si oricit de incercat se socotea el astazi, in ochi ii venird lacrimi.

339

„Trebuie sa scap, negre0.t, §i cit mai degraba ! I i zise In gind, tragind cu coada ochiului la traps. Oamenii mun- cesc, mamele fac mincare.i deretica odaile, merg la coals, invata, eu imi pierd timpul cu n4te nebuni, in loc sa-mi indeplinesc datoria §i sa ma intorc repede acasa.”

Un zgomot nou ii atrase privirea spre pamintul care se rotea mai departe, marit §i mai mult, gata pares sa rup5 cadrul sa: se rostogoleasca in odaia blindata. Era un riciit ca de §oarece... Vazu New Yorkul, cu zgirie norii, §i

dadu seama ca ei scoteau zgomotul, frecindu-se de sticla ecranului...

Vazu §i statuia Libertatii, indata, tinind sus facia. „Cam twit facuta ! se gindea baiatul. Dar simbolul merits sa fie luat in consideratie !"

Si dupa ce trecu Oceanul Atlantic, impinzit de vapoare care duceau oameni cele ce le trebuiesc oamenilor, de la un continent la altul, aparu iar Europa, premergind Asia, inainte de a veni alte oceane. Se vedeau pretutin-deni ora.5e, cu parcuri, §osele asfaltate, cal ferate, uzine, fabrici, i Ionics se gindea Ca nimic nu fusese pe lume din toate acestea, atunci cind ajunsese el la muntele de bronz, §i pe oamenii d'e acolo ii chema Ha, He, Hi, Ho, Hu, ca pe cei care acum jucau carti, la masa, miiindu-se unii pe altii.

Gindind astfel, Ionics tot tragea cu ochii la traps... 0 lovitura de pumn, data cu atita salbaticie in masa,

ca gramezile de our se rava§ira, scotind sunete alarmate, 11 facu sa tresara. He &arise in picioare privea ratacit la jucatorii din fats. T1 pierduse tocmai atunci pe Hi, nu mai avea sa mizeze decit pe Ho, fiindca aurul irosise de mult... Citigase totdeauna pins ast5zi, .5i nu intelegea, in furia §i in deznadejdea lui, cum se schimbase riorocul deodata.

340

Tu imi porti ghinion. ! raeni, died cu ochii spanchii de Ionics, incremenit linga televizor. Da, numai to ! De mult IYni porti pica ! De mult vrei sa ma rapui !

Glasul ii cre§tea intr-una, cum cretea furia in singele lui ; ochii i se facura roii *i se sucira mai mult spre mij-locul nasului.

— Nu §tiu ce vrei sa spui ! biigui baiatul. Deodata He se lini ti. - mizez §i pe Ho ! zise, rinjind. Acum am sa c4tig ! Datul §i cintaritul cartilor tinu mult de rindul acesta.

Incordarea jucatorilor crescuse atit, pina a-i face sa uite de tot ce se intimpla in jur, sa uite chiar §i prezenta ba-iatului strain.

Constatind ca nu-1 mai bagau in seams, Ionics se apro-pie de masa, curios sa priveasca mai de aproape monezile acelea, obtinute pe tai atit de ciudate. Ba puse chiar mina pe ele, fara sa stirneased protestul vreunuia dintre jucatori, le cintari in palms, le suci, le cerceta pe o parte §i pe alta... Moned'e ca oricare allele, decit ca erau calde, ca i cum singele din ele ar fi avut Inca viata.

— Carte ! scri§ni He, fard sa-1 vada. Toti erau cu ochii la fata lui incordata. Ionicd puse monedele la loc §i mai ramase cu o singura

curiozitate : ce rost avea pe masa, intre grameziIe de aur, bucatica aceea de rocs, pastrata acolo in chip cu totul inex-plicabil ?

Intinse deci mina baiatul, cu ginduri nevinovate. Miq earea lui, nici macar dusa pind la eapilt, ii Lieu sa tI neasca in sus pe toti patru. Uitinduli jocul, toti patru erau In picioare aruncau priviri groaznice.

— la mina! r5cni imul — Ha, poate. - inapoi ! adauga furios altul. He ocoli masa, se apropie i§i infipse degetele, ca nice

gheare, in grumazul baiatului.

- Va sä zicd pentru asta mi-ai luat urma vent dupa mine ping in fundul oceanului !

Ce se mai intimplase in clipele urmatoare, Ionica n-a-yea saii poata aminti limpede niciodata, fiindca, strins de git, se inabu*ea, aproape piarda cuno§tinta §i sa le- §ine. Auzea zgomot de zavoare, simtea ca-1 imbrincesc idea mila, §i-apoi se dezmetici dintr-o bu§itura. Il aruncasera intr-o tainita, pe blindata, de bund seama, fiindca auzea cum se inchid la loc zavoarele deschise mai adi-neaori. Auzea si apele oceanului frematind alai* i-auzea chiar i ce vorbeau alaturi cei cinci oameni, ca §i cind glasul for ar fi avut insu*irea sa strabata cu uvrinta otelul. Dar nu ! — razbeau pins la el glasurile §i zgomotele de acolo numai datorita rasuflatorii. Era o rasuflatoare rotunda, cu zabrele, in up aceea, astfel venea 0.-un pic de lumina.

Ionica statea lungit pe podeaua de fier, cum cazuse, in fundul celulei ; 49.tepla sa se dezmeticeasca mai bine, ca sa is pe urma o hotarire. Si iata ca deodata i i veni la ure- che un glas de alaturi, §i intretaiat de suspine :

— Vai, baiete ! Cin' vina in ajutor, daca m-au rapus pe mine ? !

— Dar tine a5ti to ? intreba Ionica, plin de uimire. Vedea alaturi o fiinta omeneasca, ghemuita La peretele

umed, cu dire de saratura, numai ca n-o putea desluO. in putina lumina. intrebarii lui, faptura aceea ii raspunse cu glasul atit de stins, ca ti se rupea inima :

— Eu sint... sou, ca sa nu vorbesc greit, am fost Ma-tup cea Buna !

— Da, to !... Dar cum ai ajuns aid ? §opti baiatul, indurerat vada in starea aceasta.

Era numai o umbra biata batrina, cad din ea mai tra-iau numai ochii, o ultima licarire de flacara, glasul stins,

342

inecat in durere si lacrimi. Restul, alcatuirea ei teasca, parts nici nu fusese vreodata.

- Du§manii ! §uiera ea, cu o ura pe atit de na-prasnicg, pe cit ii era de §ters glasul. Du§manii mei §i ai oame-nilor, de toata vista. Eram istovita si m-a doborit somnul in gradina fermecata, pe unde ai trecut §i tu, data n-al uitat-o. Asa a fost, Mi-au luat piatra, In care a stat puterea mea sa ma lupt cu raul si cu moartea !

Monica tresari - Ce piatra ? - Piatra din inima pamintului. - Aceea care-i acum pe masa ? — Da ! Ea are putere nemasurata ; poate tamadui bo-

lile, poate infringe firea vrajma§a, poate aduce lumii orice binefacere. Dar fiindca a ajuns in mlini pacatoase, mare primejdie ii pind'e§te pe oameni ! Daca n-o pastrezi cum trebuie §i nu-i cuno§ti taina, raspinde§te in jur aburi ne-vazuti, care incheaga singele si rod carnea pima la oase. Iar daca se intimpla s-o scapi pe jos §i sä se loveasc5, atunci praful se alege de tot pamintul §i de tot ce-i su-flare vie pe lumea noastra.

— Au s-o pastreze cu grija ! zise Ionics,- spre a o linisti pe batrina, spre a se linisti pe el insusi, fiindca simtea spaima incretindu-i pielea, cum ar fi umblat pe ea mii de paianjeni, cu mii de picioare scirboase. Or fi ei cam ne-buni, dupa cite mi-am dat seama, dar pins la urma au sa se dezmeticeasca. Sint oameni, ce naiba !

— Nuu !... luat trup de om, dar sint dumanii omenirii de cind veacurile ! Capcaunul, cu bunica-su cu taica-su, pe care i-a sculat din morti si i-a intinerit in rautate, folosind piatra mea din inima pamintului, cu pu-terea ei nemasuratii. Si zmeului rapus de mine, asemenea i-a dat viata, iar dupa ce s-au unit toti patru, au luat cu

343

ei, sub chip de orn, si pe cel de mutt riipus bralaur cu *apte capete !

- Visez ! zise Ionic deodata. Matu§ico, mi-e tare mild de tine, dar sa lasam basmele ! De unde sa aiba capcaunii, zmeii §i balaurii televizor, aparat de radio i toate insta- 1a file se vad in odaia cealalta ?

— Le-au luat de la oameni ! Sint Oreti si inderni-natici —Si cind pureed la rele, puterea for n-are capat ! Pot sa zboare la cer §i sa coboare cu stelele p-ina in fun-dul iadului. Ce sa te mire ca trec prin ziduri ca duhurile §i cotrobaie unde le place, ca la ei acasii ? I

— Nu se poate ! protests Inca o data baiatul. Sint oa-meni ! Nu-i mai tineam minte cum arata la fatii, dar nu-mele for nu 1-am uitat nici pins astazi ! I-am intilnit chiar eu, la muntele de bronz, in vremuri foarte indepartate !

— Nu-s numele for cele drepte ! le-au luat pe aces- tea, cum nu se mai ob4nuiesc astazi, ariume ca sa nu fie asemuiti din intimplare cu vreun om aflat in viata !

- Visez... visez ! biigui Ionics, baiabaninduii Nu pot sa cred nici o iota din ce-mi spui dumneata, ma-tusa". Iarta-ma" !

- Ah, baiatule ! Rau ai sa te caiesti, daca nu ma crezi ,dteapta ! Au nu ti-am dat eu sfaturi bunt ? Lucruwa-rele mele nu ti-ar fi fost de folds, daca nu 1i ]e-ar fi rapit Capcaunul ?

- Ei, Capcaunul acela a camas departe ! Cine stic pe unde i-or fi albind oasele ? !

- E alaturi ! Auzi-1 cum latra ! Ionica se ridica si privi pe rasuflatoarea cu gratii. He

se afla 'chiar in fata lui §i tocmai racnea saIbatic : — Carte !

" Nu, era peste putinta sa-1 reeunoasca., fiindca avea doi ochi, deli spanchii, pe tits vreme Ciipcaunul §tie ori- eine cum arata la fats ! Dar ce voise el sa spuna mai adi-

344

neaori, precum ca baiatul ii tine calea §i-1 urmareste, vrind rapuna ? Ionic& i§i duse mina la gura, ca opreascri

un tipat de groaza §i, parasind locul de observatie, inge-nunche linga nefericita lui tovara§a.

- Matu§ico, mi se pare ca ai dreptate ! Si daca-i a§a, acum inteleg in ce primejdie se afla lumea intreaga ! Dar crezi ca nu-i nici o scapare ? invata-ma ce-as putea face ?

— Apoi, dragul matu§ii, scaparea ar fi una singura, daca te simti in stare !

- Spune ! — Roaga-te sa-ti dea drumul la ei in odaie §i-au sa

te asculte, fiindca nu te cred in putere. - Daca al pe care-1 banuiesc eu e cu adevarat Cap-

caunul, atunci cu siguranta se teme de mine ! - Te ura§te, dar nu se teme ; e prey sigur de sine !...

Fagaduie§te-le ca ai sa fii supus §i ascultator, orice ti-ar porunci vreunul... Iar pe urma, cautii clips bunk cind or fi cu ochii aiurea, §i pune mina pe piatra in care le sta harul raului. De-atunci inainte ii ai pe to%i cinci in in-treaga to stapinire. Rapune-i, iar piatra din inima pamin-tului sa le-o duci oamenilor, ca eu, intr-o clips, doua, mi-am mintuit zilele...

Nu-§i sfir§i vorbele buna batrina, cind de dincolo se auzi un urlet care facea sa tremure otelul celulei :

— Am pierdut, lua-v-ar dracu' ! Ionic& se duse iara§i la rasuflatoare §i privi masa uncle

jucau cei patru. He i§i mica ratacit ochii spanchii, de La unul la altul. Ii pierduse pe Ho, ultimul sau bun ; ultima carte fusese proasta !

- Domnule He ! it chema baiatul, de dupa d'upa aceea, dindu-§i seama ca alesese un mo-

ment foarte nepotrivit, inlemni. Ciudat insa, in loc sa se infurie mai rau, He 10 indrepta ochii spre u§a blindata, iar pe chipul lui rAsari, strimb, un xis de triumf.

345

— Mizez baiatul ! Zece mii ! indata se repezi la uvs, trase zavoarele complicate, it

smuci pe Ionics afara si, dupa ce inchise celula la loc, 1.1 aduse in fats celorlalti.

— E micut, dar voinic ! Cine da zece mii ? Ceilalti taceau, tinindu-si ochii in pamint. Ha, distiO-

torul, prinse toarne monezile in sacul lui, aflat sub masa.

„Care-o fi bunicul, care tatal ? se intreba in acest timp Ionics, spionindu-i pe furls. Dar zmeul ? i balaurul cu sapte capete ?..."

Dupla ce sa-i recunosti, sub infatiprea omeneasca si cu numele de imprumut ?

— Noua mii ! striga He, scazind pretul la care nu se aratase cumparator.

Nimeni nu raspunse. — Opt mii !... apte mii !... Hei, lua-v-ar dracu' Inca

o data ! Nu da nimeni .sapte mii pe .el ? Nici vase ? Nici cinci ?

Atunci Ha, care-si pusese bine aurul, raspunse linistit : — Ba am da si mai molt. Dar n-ai dreptul sa-1 vinzi ! — De ce ? — Fiindca nu-i al tau ! Nu 1-ai cumpgrat. - E al nostru, al tuturor ! adauga Hu, cu ochii la te-

levizor. Trebuie sa-1 impartim pe din cinci. — Fie si asa ! se invoi He. Joc partea mea : doua mii !

Pune doua mii pe masa ! Ha n-ar fi vrut sa mai joace, dar e o regula intre car-

-Mori — fie c-ar fi ei oameni, zmei, balauri sau cap-auni — sa nu refuzi revansa dupa ce cistigi. Deci scoas2 din sac suma, o pose pe masa si imparti cartile, cu ges-t uri indeminatice.

— Cu doua mii am sa cistig tot ce-am pierdut ! rinji He. Am sa va cumpar pe top. Carte !...

346 •

Cartea nu era bung ; pierdu. Dar nu putea sa se dea Snvins. ..s.1

- Vreau sa mai joc I , - Ce mizezi ? — 0 ureche ! Ha strimba din buze — Cu o ureche nu poti sa to refaci. Prea putin ! A

merge pe un ochi, ca sal-ti fac hatir ! — Fie ! incuviinta He, 'Wind. Ha scoase briceagul, se apleca spre invins, cu o sin-.

gura mi§care, dovedind tot atita pricepere ca la datul cartilor, ii desprinse un ochi de la locul lui. Ochiul, insin- gerat parca Inca viu, zacea acum pe masa, uitindu-se la frintura de roca, piatra cu insu§iri miraculoase, atit de binefacatoare atit de primejdioasa, aflata intre mone- zile de aur, puse alaturi cincizeci de monezi, cit era pretuit.

— Carte ! zise He, tremurind. Inspaimintat de toate cite se petreceau aici, Ionica se

uita la el icni. Singurul ochi care-1 mai avea He acum crescuse deodata si, alunecind singer de la locul lui, ajunse in mijlocul fruntii, unde se adinci.

„E Capc5unul, intr-adevar !" iii zise in sine baiatul. Era Capcaunul, w cum il intilnise de mai multe on pe

drum, astfel se incredinta pe deplin ca Matu*a cea Build nu-1 in.5elase, cum nici nu s-ar fi potrivit firii ei. Dar atunci era dator urmeze cit mai curind' intreg sfatul, sa intre in stapinirea pietrei miraculoase i sa scape ome-nirea de primejdie, inainte de a fi prea tirziu !

— Inca una ! striga He, cu singurul ochi atintit in car- tile slinoase insingerate.

In clipa urmatoare scri§ni, cum nu pot sa scri§neasca decit doua pietre de moara frecate una de alta :

— Am pierdut !

347

Ha aduna linistit banii, ii WO in sac, lua apoi si ochiul si incepu sa-1 cintareasca, trecindu-1 dintr-o mina in alts.

— Mai mizez ! se auzi glasul lui He, stins. Ce ?

— Pe mine ! - Intreg ? starui Ha. — Cum ma vezi ! Zece mii I — Nu. Fars un ochi valorezi mai putin ! - Inteleg ! scad'em pretul lui, cincizeci de monezi ! - Gresqti ! se impotrivi Ha, linistit. Cincizeci de mo-

nezi pentru un ochi scos ! Cit e Inca in cap, valoreaza mai mull.

- Cat dai ? suiera He. — Cinci mii - Noua ! — base ! Nici un ban mai mult ! — Opt ! — Nu! — apte ! Ha nu voia sa se invoiasca nici la acest pret scazut

Atunci He se apleca spre el, cu singuru-i ochi zvicnind, si-i zise furios, printre din%i :

- Imi esti bunic, dar fara mine ai fi zacut si astazi In tintirim ! Eu ti-am redat viata ! As fi in drept sa fac cu tine orice-mi trece prin gind !

Pe urma se intoarse spre ceilalti patru si le vorbi cam la fel, luindu-i pe rind. Aqa avu Ionics prilejul sä afle identitatea for adevarata : Ho era tatal, Hi zmeul, iar Hu, de paza la televizor, balaurul cu sapte capete deci in privinta lui nu se iwlase : mai avea si acum limba despicata

„Aim sa VA' yin eu de hac !" se gindea baiatul, cu ochii cind la piatra de pe masa, cind la traps.

348

— Din clips cind ne-ai redat viata raspunse Ha, ne- intimidat de vorbele furioase ale Capeaunului ne-ai redat toate drepturile si toate puterile de altadata ! Asa ea, rogu-te, tad chitic !

— Macar joaca ! se ruga He, umil. Las pretul la case mii !

Mai mult din sila, Ha se invoi si scoase din sac base mii de monezi, pe care He le nurnara, asupra for ochiul nesatios.

— Cu astea ma refac ! zise apoi, mul%umit. Am sa va cumpar pe toti, si am sä vd scot ochii, nu cite unul, ci pe amindoi ! Carte !

De data asta chibzui mult, cuprins de calduri, cu ochiul jucind temator in orbita cascata, cu obrazul ud, cu mii-nile tremurind, ping ce se hotari, dar parca nu pe deplin.

— C... carte ! ceru, sovaind. i pierdu.

- Vreau sa mai joc ! biigui. - Ce-ai vrea sa mai mizezi ? intreba Ha, rinjind bat-

jocoritor pe scaunul lui. - Orice ! — Dar nu mai ai nimic. Ai pierdut tot ! He se ridica si privi in jur. — Am pierdut tot ? — Da ! Nu mai ai nimic ! continua Ha, multumit. Toata

puterea to e in miinile mele acum, si pot sa fac cu tine ce-mi trece prin gind !

Ochiul invinsului se opri la piatra de pe masa, asupra careia isi pierduse drepturile — si incepu sa creased in mijlocul fruntii, de credeai ca o sa plesneasca numaidecit. Cre -tea i scinteia, facindu-se tot mai vinat in mijloc, iar In Orli tot mai singeriu, pina ce He izbucni in ris.

- Totul e pierdut ! striga el, hohotind.

349

acest ris, it auzise chiar de curind, un ris care-i zgil is umerii §i intregul trup, de unde prin picioare se ducea in podeaua de fier, facea afara sa freamate oceanul pustiu. !Wiese inaintea tuturora ce avea Cdpea-unul de gind.

— Nu ! striga el, cu toata puterea trupului sdu plapind. Nu !... Nu !... NU !

imbrincindu-1 pe primul din fats se repezi sa puna mina pe piatra miraculoasa. Patru brate it cuprinsera de-°data% Ha §i Ho, de§i nu-i cuno§teau gindurile, it tineau sa nu le scape.

— Nu ! striga neintrerupt bdiatul, cu un glas tot mai puternic, pornit tot mai din adinc. Nu ! Nu ! NU !

Era atit de ndprasnic strigatul lui, §i atit de ingrozit, de Indurerat in ace 14 timp, ca He ramase descumpanit.

Cu trupul zdrobit in strinsoarea bratelor, intr-o incor-dare cum nu se poate sa fi cunoscut cmeva ping atunci, Ionic se zbatea sa scape §i sa puna mina pe piatra. In locul lui insa se pregatea s-o inhate He, care isi revenise si intindea gheara pe masa. Ceilalti pared nu banuiau ce-o sa se intimple mai departe... Hu pindea netulburat tele- vizorul, pe ecran pdmintul se Invirtea lini§tit.

— Nu !... Nu !... NU ! racni Ionica, vazind ca mina Capcaunului se apropiase de piatra.

Ochii ii erau plini de lacrimi, inima ii batea, insinge-ratrt. Nu-i mai era fried, nici groaza. Doud simtdminte se amestecau in sufletul lui acum, oroarea si durerea, amin-doud dind poste margini. Oroarea de absurd, de distru-gore, de carnagiu, §i durerea, o durere duioasa, adincri, atotcuprinzatoare, durere pentru oameni si pentru tot ceea ce infaptuiserd ei, de la epoca pietrei, ping astdzi... Atita putere ii d'adeau aceste simtaminte, incit, smucindu-se, izbuti sa se smulgd din bratele care-1 %ineau strins §i

350

se repeada spre masa. Dar, vai, era prea tirziu ! He, Cap-ca'unul, luase piatra o juca in mina, hohotind.

La o parte, racni el, vazindu-1 pe Ionica in fata. — Nu ! raspunse baiatul. Ia inima mea si joac-o ! - N-o primesc ceilalti ! Totul este pierdut ! La o parte ! Da, era pierdut totul, fiiridca baiatul mai mult nu putea

sä faca ; n-avea atita tarie in trupul lui slabut, sa se im- potriveasca. Plingind, deznadajduit, mai spuse o data : ,

— Nu ! Nu putea lumea sa piara din voia unui Capca'un ! Atita

indidire renascu in el acest gind, ca Ionica se arunca asu- pra vrajmawlui cuprinse bratul, gindind sa-i smulga piatra, cu orice chip, cu puterile de sfirO.t.

— Nu ! Nu ! Nu ! striga, neintrerupt. Ceilalti, in acest timp care fusese prea scurt spre a le

ingadui sa se dezmeticeasca, se uitau unul la altul, nedumeriti.

Mai .avea o jumatate de palma baiatul sa atinga piatra care i-ar fi dat puteri not 1-ar fi facut cu totul de nein-vins, cind Capcaunul, §tiind ce-1 ateapta, i§i smuci bratul §i...

— Nu ! racni Ionica o ultima data. Piatra din inima pamintului zbura prin aer si, cu un

pocnet asurzitor, se lovi in peretele de otel al odaii blinclate...

Fu singurul zgomoi, la inceput. Altceva, o citime de clipa, nu se intimpla nimic. Restu] celor de MO ramase-sera fiecare _unde-1 prinsese acel moment, parca fara sa inteleaga ca el insemna sfiQitul tuturOra, de neintors §i definitiv.

351

Urma alts citime de clips, cit cea dintii, in care peretii ramaserd nemi§cati, nirnic nu se intimpld in odaia blin-data. Dar pe ecranul televizorului se vilzu o jerbd t4nind din pdmint ; ea se lati sus, ca o ciupercd doldora de venin,

apoi se prabu§i. Pamintul se rupse atunci, se vazu des-lu§it, in cloud bucati in va-zduh, pind ce o avalan0 de fd-rimituri izbi in ecran —si acesta plesni. Plesni scurt, mai lesne §i mai simplu decit s-ar fi crezut. Atunci apa oceanului navali, peretii se frinsera, piriind, §i totul se

Iar Ionics, dupa ce virtejurile de apa it pur-tard intr-o parte 0-n ails, izbindu-1, rasucindu-1, intin-zind de el, apoi stilcindu-1, dar neizbutind sa-1 zdrobeascd, se pomeni zburind in sus, cu o durere grea §i egala in tot trupul, i cu o mai grea durere in sufletul lui atit de chinuit. Fiindca, iiidadu seama indata, intr-o in.- treaga lume fdrimatd §i moarta, ramasese el singur viu.

— Dar nu se poate ! gemu el, zburind in vazduh. Nu se poate ! E un vis !... Treziti-ma ! E un vis groaznic ! Nu mai pot sd-1 indur. Treziti-ma o data !...

Cine sa-1 audd §i dea ajutor in acel haos ?...

Nu-i era groaza, ci numai o suferint5 sfisietoare ii ranea inima, din ce in ce mai adinc, amenini,ind sa

i-o sugrume, ceea ce ar fi fost singura lui mingiiere. Dar cu cit devenea mai Brea suferinta, si mai fara capat, cu atit isi simtea inima mai intreaga si ochii mai vii.

Cu obrazul scaldat in lacrimi plutea singur in mijlocul acestui dezastru, in acest teas de sfirsit. Farime ale pa-mintului zburau pe linga el, bucati de continente, fara" le mai recunosti de unde s-au rupt. Astrii pe cer isi schim-basera mersul, fugeau speriati spre alte galaxii. Si chiar soarele se clatina, nelinistit — poate si el in cautarea altui drum, a unui univers mai indepartat, mai sigur si mai

— Nu se poate ! gemea baiatul. E numai un vis, un vis groaznic !

Zburau in jurul lui frinturi din ceea ce oamenii izbuti-sera sä faca prin stradania mintii for si a bratelor, in mii de veacuri. 0 cladire de beton, uriasa, ramasa intreaga, trecu prin fata, dar se farimita dintr-o data, ceva mai departe, si din ea se imprastiara in spatiu, in virtejuri care parca n-aveau sa se termine niciodata, carti ferfe-riitite, cu copertele smulse, unele arse — si cum zburau

li se rupeau paginile, vintul le lua si le ducea departe, sa nu se mai gaseasca, sa nu se mai adune niciodata. Un timp vazduhul fu plin numai de pagini, miliarde, si ele cuprindeau tot ce gindise omul, tot ce socotise, tot ce vi-

353

sage 5i realizase, de la nasterea lui Pierdutd gindirea omeneasca, pentru totdeauna, in haos !...

Ionica tremura, cu trupul aprins, zgiltiit de friguri, cu obrazul inghetat si plin de lacrimi.

— Nu mai pot indura ! Treziti-ma °data ! . 0 locomotive care inca fluiera si scotea abur,

bezmetic rotile farimate, trecu, ducind dupd ea va-goane care se rupeau in bucati unul dupd altul. Dintr-un vagon curgea grIu, pentru care trudise plugarul. Dintr-al-tul seceri, sape, tirnacoape, topoare, unelte amestecate, pentru care trudise muncitorul in fabried... Restul vagoa-nelor se pierdura departe.

Un vapor alb, ca un steag de pace, si imens, un trans-atlantic, se prefacu in bucati si din el incepurd sa curga automobile proaspat iesite din uzina, cele mai puternice, cele mai elegante, in culorile cele mai frumoase, si lus-truite de-ti luau ochii, ca diamantele. Dar autostrdzile pe care sa alerge ele zburasera in aer, iar oamenii, care sa le mine, merging la treaba sau la desfatare, de mult erau prefacuti in cenusa si se cerneau printre stele speriate.

— Mama ! suspina baiatul. Ajuta-ma sa ma trezesc ! A.5a nu se mai poate !

Zburau in jur turbine si masini electrice, care ar fi tre-buit sa lumineze lumea toata, si-acum Isi cautau in vaz-duh locul unde sa se topeasca. Zburau strunguri, motoare, batoze, seceratori, combine, compresoare, macarale uriase, camioane, autobuze, cisterne, stropitori care spala strdzile si uda parcurile, laminoare, furnale, cosuri de fabrica — uncle Intregi, altele farimate — masini de tiparit, de legat, rotative cit niste uzine, dintre sulurile carora con-tinuau Inca sa curga jurnale, risipindu-se, pentru nimeni, A n aer...

Un avion cazind pe-o aripa explode deodata si arunca in jur maldare de scrisori, care se impra§tiara ca o ploaie

354

de confetii, la un bal tragic. Pluteau fluturind carti postale, reviste ilustrate, vestile si urarile trimise de unii oameni altor oameni, peste continente, mdri si oceane. Trebuiau sa ajunga in citeva ceasuri acolo unde crau asteptate cu emotie si cu nerabdare... Dar unde sa mai ajunga, cine sa le mai astepte ? Pierdute continentele, marile si oceanele, pierduti oamenii

Si Ionica plingea zbuciumat si amarnic : — Sint istovit ! Treziti-ma, aduceti-ma la viata ! Trecura zgirie norii, ciocnindu-se in aer, rasucindu-se

cu temeliile in sus, lepadindu-si geamurile in cioburi. Trecu o facia de fier, purtata de o mina care nu se lega- de nimic — numai facia si Abia o clipa mai tirziu aparu si statuia, cu capul incununat de lauri. Laurii in-semnau glorie, flacara libertate. Pentru cine libertate ? Pentru cine glorie ?

Trecu, rupt de masivul gigantic, virful Everest, pe care flutura Inca un steag, caruia nu i se mai desluseau culo-rile. Trecu piramida lui Keops, ridicatd cu total, de la baza ; dar cind se rasuci pe o parte, Incepu sa se ndruie, sa curga, piatra cu piatra... Si gindindu-se la truda oarne-nilor care le urcasera acolo, una cite una, folosind numai bratele, Ionica plingea cu lacrimi nesecate, iar lacrimile ii ardeau obrajii :

— Dar nu se poate ! Treziti-ma odata ! 0 alta cladire venea, ridicata de suflul gigantic ; baiatul

o recunoscu dupa fotografii : era Luvrul, fostul palat al regilor Frantei. Palatul se frinse cind ajunse in fata, zi-durile cazura de o parte si de alta. Tablouri in rame au-rite, unele mici cit Palma, altele cit peretii, statul de bronz, de marmura, cazura, fracturate, in spaliu. Ramase o pinza care veni asa de aproape, ca baiatul izbuti s-o vada pina la cel mai mic detaliu. Era Mona Lisa, si privea haosul, Cu aceiasi ochi neincrezatori, cu acelasi zimbet ironic.

355

Tu ai §tiut totul ? Ai banuit ce-o sa vina ? Femeia enigmatica zimbi dintr-o data altfel, un zimbet

cald care ii insufletea fa a nemi§cata de patru veacuri. — Nu to teme ! opti ea, cu vocea duioasa. E numai un

vis rat', baiatule — tiu, dar ce folos ca nu vine nimeni sa ma trezeasca ? Femeia continua sa-i surida cind o lug ducind-o

de-a rostogolul. intii se rupse rams, pe urma se sfi.ie pima, in care fluturara o vreme, ca ni§te flamuri ale deznadejdii fart intoarcere...

ii cind nu mai fu nimic din tot ce facusera oamenii, pa-mintul incepu sa se adune la loc, farima cu farima, con-tinentele de o parte, de alta marile i oceanele, dar altfel awate, i cu alte forme, nu ca in vechea geografie. Era lara§i rotund pamintul i se invirtea pe vechea lui orbits In jurul soarelui care ii dadea iar lumina §i caldura. Dar nimic nu mai ramasese viu ; toata intinderea lui dezo- lanth' era stearpa pustie...

— Groaznic vis ! biiguia baiatul, Se pomeni singur, spre amurgul zilei, la poalele unui

munte a carui creasta se pierdea pe cer, cenu§ie. Il re-cuno§tea parca... Da, 11 mai vazuse, dar din alt unghi, si din departure. Privi dintr-acolo, unde fusese altadata, si tot cind soarele se pregatea sa apuna. Era muntele de bronz acela, iar acesta muntele de piatra. Muntele de fier nu se vedea, fiind prea departe...

Mult timp privi baiatul muntii i pustiul. Era viu singur pe lume... In vis ! — dar fiindca nu izbutise sa se trezeasca, nu-i raminea sa fact decit ceea ce i-ar fi spus Intreaga lui fiinta Baca imprejurarea ar fi fost adeva-rata... Incet, cu miFari cumpanite, grele, pa*i cu capul In piept pins la poalele povirni§ului, unde se vedeau stinci

pietre, ingramadite haotic §i neatinse de nimeni. Cum-pani iar in gind, o vreme — tine *tie cat de indelungata ?...

356

Soarele cobora peste muntele de bronz, care se inrwa. rasfringindu-si culoarea asupra pustiului. Atunci baiatul alese o piatra, o privi, cercetindu-i forma, o cintari in mina, o puse deoparte... Cumpani iarasi, alese alts piatra, mai alungita §i din rocs mai tare. Dupa ce o cercetA si pe aceasta, se intoarse §i ingenunche linga prima, pe care incepu s-o ciopleasca, rabdator, cu piatra din mina, ca la inceputul atit de indepartat al veacurilor...

Curn se impleteau amanuntele in acea inadmisibild realitate ar fi fost greu sa-si dea seama baiatul ; dar

probabil ciopli toata noaptea. De mult apusese soarele poste muntele de bronz, facindu-1 sa arda ca o flacara. Cazuse intunericul, se ivise lung — o alta, mai mare si mai rw;ie, cu altfel de munti, colorati in albastru ; se ivird Fi stele dupa aceea, asezate aitcum decit le stia Ionica, alcatui.nd not constelatii.

Neschimbat raminea ritmul in care el cioplea piatra ; it simtea in inima si-n artere, de unde se rdsfringea sub tim-ple — si fiecare loviturd in piatra era o loviturd si-n teasta in dureratd.

Pe urmd se facu ziud, dar soarele nu se vazu, fiincica se ridicau nori in fata. Ei se intinserd, plumbuind cerul, si cind nu mai ramase nici un petecut albastru, incepu sa ningd de sus, vestindu-se poate din nou acea era alba, care s-a numit glaciald, si-a chinuit rau primii oameni.

Ningea cu fulgi grei si mai mari ca niciodatd, iar bdiatul nu avea pe trup decit o legdtura, in jurul soldurilor, alit cit ramasese dintr-o camasa facuta zdreantd. Ii era frig, stia insa ca n-are decit sa rabde, ca nu poate primi ajutor de la nimeni, si tot ce-i trebuie pentru viata de azi Inc: o e nevoit sa facd numai cu puterile sale. isi, in visul din care nu-1 trezea nimeni, se simtea impacat cu soarta lui viitoare, intocmai ca primul om al celeilalte istorii. Numai ca fata de acela, nestiutorul, el purta cu sine amintirile,

358

astfel cd, in limp cc ciuplea piatra, cu rabdare, din uchi ii curgeau lacrimi ritmate, calme, egale...

Ciopli mult piatra acuc21, cu miinile si cu inima, lovind in ea, lovituri care raspundeau in teasta, cu tot atita pu-tere, in timp ce de sus ningea intr-una.

Nimic nu-1 mai mica, nimic nu-1 facea sa tresara, dupa ce razbatuse prin atitea milenii, si acum se intorcea la pri-mul. Nu-1 mind nici sa auda glasuri, in ninsoarea si-n pus-tietatea aceea ; desigur ca erau glasuri din amintire, fiindca in jur nu se vedea si nu putea fi nimeni.

— A fost un cosmar ! zicea unul. 0 descarcare nervoa.sa, elplicabila dupd atitea zile de boala.

— Dar plinge ! zicea altul. Se poate sa plinga fara cu-nostinta de sine ?

— Probabil are cunostinta de sine, si poate chiar foarte vie, insii not nu i-o stim, si in afara de el n-o poate sti nim en i.

- Respiratia e egala, observa in continuare glasul care vorbise al doilea. Temperatura Duna. Poate pulsul putin prea tare. Ii auzi inima ?

— Da... E clipa cind isi revine. A lost ultima Acum se face bine...

- Treziti-ma ! biigui bdiatul, agatindu-se istovit de rea- litatea pe care citeva clipe o simtise sau o bilnuise in preajma.

Dar glasurile se stinserA, in ninsoare : ramase doar piatra, lovita intr-una, si timpla repetind loviturile... Cu ninsoa-rea, in schimb, se intimpla ceva greu de lamurit, oricita silinta ti-ai fi dat sa-i patrunzi firea si toanele. De la o vreme fulgii se Indesira, contopindu-se unii cu altii, ping ce se prefacura intr-o pined alba, usor cenusie, frinta in patru colturi, alcatuind patru pereti in jurul locului unde Ionica cioplea piatra, cu aceleasi miscari cumpanite si fara oprire. Apoi, cind prinsera putere, sa nu-i mai poata clinti nici

359

vijelia, peretii se frin.serd sus Si se unira, dind na#ere unui tavan prin care nu mai patrundea nici un fulg din restul ninsorii. Doar intr-o parte, unul din ciudatii pastra o rupturd, ca o fereastra, pe unde patrundea lumina §i se vedea cum ninge mai departe afara.

Numai aceasta neintrecuta ciudatenie it mai mira putin pe Ionica, facindu-1 sa se uite curios in jur sa lase piatra din mina. Voia natura sa-1 apere de la sine ? Ii facea ada-post tocmai cind el se gindea in ce grota sa se infunde, a-teptind trecerea iernii ?... Din cite §tia, niciodata nu fu-sese natura atit de blinda cu oamenii.

Ce vent pe urmd nu-i mai stirni nici cea mai mica uimire. Era ciudat, dar simplu, *i el privea intimplarile ca fiind foarte firesc sa vina. Pornise poate in altd calatorie, nu

cum, nu *tia unde. Fapt e ca se pomeni intre cei patru pereti, cunoscuti prey bine, unde Napoleon Bonaparte i0 petrecea exilul. Dc buns seama, imparatul era acum la cd-

lasase sa se odihneasca in patul lui de .fier, de asemeni cunoscut bine. Erau acolo ladita cu luminari §i sfe,5nice, si masa unde exilatul i§i scria memoriile.

Ionica se freca la ochi ; avea obrazul ud. De unde ? Plinsese, dar de ce, pentru cine ?...

Peretii se micard, clatinindu-se, venind unul spre altul schimbindu-*i culoarea, pins ce din alba se facu cenus:ie. Baiatul se riffled intr-un cot, privind cu nedumerire. Se

: aici era celula inchisorii. Ajunsese deci sa-1 sal-veze pe omul acela de omenie, si totu0 nu-1 vedea aldturi, nu se vedea nimeni, nu se auzeau pe coridorul celu- lelor...

Dar unde erau gratiile fereastra de sus, cu zabrele ? In local lor, o usa alba, ca in casele oamenilor, §i-o fereas-tra larga, f4ra gratii de inchisoare. Inca buimac, lonica sari in mijlocul incaperii.

360

Se afla in camera de spital, singur, iar in jur nu mica nimic. Mara ningea, cu fulgi cit pumnul; se deslu*eau troiene grele, de inaltimea omului. incolo strada raminea pustie §i intr-o deplina tacere.

Cum privea astfel Ionics pe fereastra unabrita de o nin- soare ittit de deasa, cum nu mai vilzuse niciodata ni- caierea, zari limpede o fetita, .singura, mergind cuminte grin mijlocul strazii, printre troiene, cu o scufita ro*ie in cap, Cu un co§ulet in mina. Era ea, aka cum o tia din pa- dure, numai ca i§i pusese imbracaminte de iarna, se ducea, desigur, la bunicuta, cu demincare. Scufita Ro0e4 intocmai ea, cum o *tiu toti copiii i o §tiu, ca n-or fi uitat-o chiar oamenii de virsta matura !

Ionics se freed la ochi, necajit ca nu vede prea bine ; dar nu erau ochii de vina, ci zapada care inceto*.a privirea.

i cum privea el astfel mersul fetitei grin neobi*nuita ninsoare, descaperi trei umbre care-o pindeau, de dupa troiene. Ici lupul, lipit cu burta de o movila, cold vulpea, in doua picioare, iar peste drum corbul, ghemuit linga gardul din fata

Mergea neOutoare biata copila, cowletul in mina, pins ce, deodata, trei bulgari de zapada o izbira, tintiti bine — unul In spate, altul in umar, iar al treilea in cap, zburindu-i scufia roie i dind-o de-a dura, ca pe un ghem mic de lina. Ca cum acesta ar fi fost semnul de intelegere spre a incolti copila, cele trei jivine sarira de dupa named §i se napustira cu alti bulgari in mina.

Acum, cind it cunoatem i ii §tim firea, e cineva sa creada ca Ionics ar fi putut sa stea pe loc, cu mlinile in buzunare ? Cum dcschise dulapul unde-§i amintea sa aiba hainele, cum le trase pe dinsul, ar fi greu sla se spuna. Dar Intr-o clips tisni pe incheinduii din mers paltona§ul care flutura in urma.

0 infirmiera sari de pe scaun prinse de mina.

24 — 0 lume Intreagl

361

- Unde fugi ?... Nici nu te-ai facut bine ca lumea, si gata cu nebuniile !

Oricit era el de grabit, baiatul avu Limp sd se mire : — esti vie ? — Dar cum ai vrea sa fiu ? In pat, numaidecit, ping nu

"Nine sora sera, ca p-orma nu ma mai spald toata Dundrea ! Si... si ma vezi ? intrebd el, privind-o ca pc o stafie.

- doar n-oi fi orbit ! — Asta o s-o lamurim noi, mai pe urma ! Si renuntind' sd cugete asupra ciudateniei, Ionicd se

smulse din mina infirmierei, dupd care tisni spre iesire. Mai erau si alti oameni vii — surori, doctori, infirmiere,

ivindu-se ici-colo, pe coridoare, pe scars. Unii ii priveau buimaci, altii incercau sä-i taie drumul. Bdiatul se strecura printre ei, alunecind pe linga ziduri, minat de un singur gind, ca Scufita Rosie se afld in ghearele celor trei dihanii.

Pe poarta tocmai intrau oameni ; o femeie, un barbat, Inca unul — cu pachete in mina, chiar si cu flori, de*i in

plind lama. Portarul sedea in ghereta lui Vasa sd treaca in voie ; era, se vede, zi de primire, d'ar din cauza ninsorii nu se inghesuia multd lume.

— 'Tel ! inapoi ! Unde fugi, baietane ? Chiar la el striga ! Si eine ? ! Ionica se poticni, incit

trebui sa se apuce cu mlinile de tiara care marginea ghe-reta de la intrare. Portarul, cu pOrul cdrunt si cu mustata surd ! Daduse la o parte gemuletul st i§i scosese capul in ninsoare.

— Unde te duci ? Cine dat vote ? — ai scOpat ? Iarta-ma ca n-am putut sa viu la

Nreme ! — Vorbesti cam in dodii, copile ! — Las' cä te lamuresc mai pe urmil ! zise grabit

In clipa cind smucea poarta din rasputeri, st cu amindoud miinile.

362

Cit pe-aci sa dea peste o femeie, imbrobodita de nu i se mai vedeau decit ochii, cu genele albe, datorita ninsorii. Dupd ea venea o fetita, apoi un fldcau, iar in urma un om adus de umeri. Pareau ca sint impreund — o familie — si toti aveau pachete in miini.

Femeia scapa pachetul si sccase un strigat de uimire. Cine auda, in graba .aceea ninsoarea care cadea intr-una ? !

Salvatorul se si afla intre troiene, gata sd se repeada asupra fiarelor, desi avea in trup o slabiciune care ii dadea ameteala. Dar, on se intimplase o minune, on nu mai vedea el bine. Corbul, lupul i cu vulpea erau doar trei copii de scoala, nu dintre cei cu deprinderi prea bune, zun-bagii toti deopotriva, ca altfel nici n-ar fi lost impreuna. Aveau si ghiozdane, numai ca le lasasera linga gard, si ninsoarea cadea pe ele in voie ; purtau chiar si numar la mineca, dar Ionics nu avu ragaz sa vada ce scoald-i aceea pe care a fac ei de rusine.

Unul, eel mai mic de statura, avea palton negru, *i cum pe el nu se vedea nimic de alts culoare, n-ar fi lost grcu sa-1 asemuiesti chiar si acum cu corbel col inchis la pone, mai ales ca isi misca bratele intocmai ca pe niste aripi.

Ce to bagi ? croncani el, hiriit — on din niiguseala, on fiindca avea vocea in schimbare.

Ionica it si insfacase de guler cu puteri de necrezut la un copil ridicat d'upd boala, si-1 repezise peste troiene.

Fata, care nu era chiar copila, avind citiva ani mai multi decit Scufita Rosie din padure, cazuse in zapada, si cei-lalti doi continuau s-o bombardeze cu bulgari, vrednici nevoie mare. Probabil se socoteau viteji facind astfel de batalie, cind n-avea tine le intoarce, la zece bulgari, macar unul !

— Nu vrt e ru§ine ? racni Ionia napustindu-se intre dinsii si imbrincindu-i la nimereala.

363

Unul purta paiton sur i cdciuld fumurie, u§or sa-1 ase-muie§ti cu lupul, prim ninsoare, de La etajul al doilea, §i dupa atitea vise ciudate, inlAntuite alandala. Urmatorul barem, a.$a cum era imbrdcat, in scurta ro§cat-maronie, mai avind la git i guler de bland, ba chiar bland de vulpe, semana intrutotul cu vicleana cumdtra cunoscuta prea bine.

Toti trei, imbrinciti cit colo, se ridicau de jos, cuprin§i de minie, se pregateau sa inceapa in alt fel bdtalia. Lui Tonics insd nu-i era aminte de ei acuma ; el se repezise in ajutorul fetei, pe care zurbagiii o bombardasera fard crezind poate ca acesta e cel mai bun mijloc de a-.5i arata Nirbatia §i de a se face luati in seams de fete *i de lume.

Fata 1 i aduna de pe jos eartile care zburaserd cit cold §i le punea in... Tata cum to poate in*ela depdrtarea ! Avea ghiozdan de coald, nu cowletul cu de-ale gurii. Scufita, ro0e, era ins aidoma cu cea pe care o purta fetita de-a-tunci, din padure. adieu' o lua de jog, o scutura de zd-pada §i i-o intinse fetei, pe cind aceasta, inlacrimata, i§i inchidea ghiozdanul.

- Multumesc din toata inima ! zise ea, indreptinduii ochii recunoscatori asupra salvatorului.

Erau ochi negri, a§a de negri, cum Ionics• nu mai vazuse pind acum, sau poate pareau, fiind prea mult alb in jur, albul zapezii, stralucitor nesfir§it.

Abia pe urma vazu pe obrazul fetei o dird singerie. Dadu scoata Batista, dar nu *tia unde-i.

- Te-au lovit, mi§eii zise el, cu m ila, §i cu minie. Fata nu mai parea speriata Si, trecindu-i spaima, in su-

fletul ei se na§tea ciuda ca n-avusese putere sa le rds-punda derbedeilor dupa cum se cuvine.

— M-au lovit cu un bulgdre de gheata ! se auzi vocea ei, tremurata i argintie. Inteleg jaaca, chiar bataia cu zapada, la urma urmelor — dar ei trei, eu una ?

Si cu gheata ? ad Riga Ionica. Asta-i barbarie !

364

Deodatd, fata facu ochii mari i i*i duse mina la gura. — Pazea ! Uite-i ca yin ! Sa to tii bine ! Luptam im-

preund ! Se *i aplecase sA facd bulgari cu miinile. Cei trei insa, dati de ru*ine, nu urmareau lupta en 25-

pada — a*a de placutd copiilor — ci rAzbunarea i lupta cu pumnii.

Ionica ie*i in fata fetei, socotind ca ea nu-i potrivitd pentru asemenea incdierare.

— Fugi ! ii strigii, in timp sufleca minecile *I stringea pumnii.

Toate acestea, cite s-au spus ping acum, se petrecu-sera cu mare iuteald, intre cloud* zburaturi de ninsoare.

— Nu fug ! zise fata. Dacd m-ai aparat, rdmin alAturi de tine !

Si, venind linga Ionicd, dAdu sa-*i sumeatd ea mine- cile, de*i se *tia mai plapindd decit agresorii si nu nutrea speranta izbinzii. Viteazd si hotarita copild !

Cei trei se napustird ; Ionica primi un pumn, slobozi doud, dete *i fata unul... Prima repriza se sfir*ise Lira ru*ine. Ce-avea sa fie la a doua nu mai puteai spune. 135- iatul nostru isi scutura capul, lepede ameteala lovise in falcd, *i de loc in gluma...

Dar la a doua repriza, mai grea, bineinteles, decit prima, fiindcd bdtau*ii adunaserd in ci multa minie, ce sa vezi ? !... Erau gata cu pumnii, cind schimbara brusc pla- nul, se napustira la gard, isi luard ghiozdanele, pe-aci ti-e drumul ! 0 clipd numai, *i se topird in ninsoare, de nu le rdmaserd nici macar urmele.

Veneau din spate, cu o falcd in cer una in pamint, sera de pe coridor, doctorul, portarul, mai era cineva... Ei, asta-i ! SA' fi fost Andrei, picat cu zapada din ceruri ? I1 imela oare privirea ? Ba chiar Andrei, ne- tiind ce sa facd, sa-1 certe sau minglie. Tincuta plin-

365

gea in poarta spitalului... Alaturi, mama isi fringea pumnii :

— Ionica, Ionica, ai sa-mi rupi inima ! Tatal, in spate, mormaia cu jumatate de gura : - Adica sa se fi uitat cum o bat derbedeii si sa nu dea

ajutor bietei copile ? Pe copila o ducea sora, de mina, sa-i pansezc obrazul

care singera intr-una...

Putin timp dupa aceea, certat de toti cum se cuvine, Ionica se afla in patul lui, cu cearceafuri albe, cu perna moale sub capatii si Inca spumega de minie. Se aprin- sese lumina in tavan, ardea si lampa de pe noptiera, iar odaia alba stralucea ea in zi cu soare, facindu-te sa uiti lama de-afara.

De o parte a patului sedea mama, de cealalta tatal ; Andrei si Tincuta pe linga ei, mai la picioare.

Baiatul privca nauc la toti ; era greu sa-si vina in fire... Intra doctorul, tinar, cu o seringd in mina. Abia acum

11 vedea baiatul mai bine. — Ce-mi faceti ? Tot strep-to-micind ? — Nu ! Vitamina. Acul patrunse in piele. Nu doare, dar tot ti-e tearnd !...

Ionica se incrunta, cautindu-si o amintire : — Mi-ati facut si injectii contra turbdrii ? Rise doctorul tinar — Nu ! Dar o sa-ti facem, daca mai fugi din spital si to

lei la bataie ! Desi ii vedea atit de tinar, mania se ridica, privindu-1

ca pe o minune : — Va multumesc ca 1-ati facut bine (

Nu eu 1-am facut bine !,

366

— N-am vazut cu ochii mei ? zise mama. Daca nu dum-neavoastra, d-apoi cine ?

— Spitalul... Si medicina !... Si.... — A*a. e ! incuviinta Ionics. Am trecut odata printr-o

padure... Mama it privi cu ingrijorare : — Dragul mamei, iar incepi sa vorbe*ti de padurea

aceea ? Medi doctorul *i ramasera cei cinci — toata familia. — Mama ! vorbi Ionics, dupd un timp, aratind o grija

care it urmarea de multa vreme. Am lasat pe masa mea o sticla...

— Of, batu-te-ar norocul, ca mare spaima ne-ai mai facut ! Crezusem ca to-ai otravit din nebagare de seamy !

— Am dat-o la analiza, adauga Andrei, cu un surfs. Baiatul facu ochii maxi : - Si.... cc era ? - Apa de la robinet ! Ionics strimba din coltul gurii ; ii venea greu sa admita

ca, intr-un fel, pe undeva, un plc, se lasase cam pacalit. — $tiam eu, dar omul ping nu incearca nu poate sa

creada pc deplin. Am fost bolnav mult timp ? — Aproape trei saptamini ! zise mama oftind. - Tot nu se *tie ce-am avut ? — Cum sa nu se *tie ? ! Meningita... Dar to-au ingrijit

bine, *i s-a dus ! - Va sa zica a*a !... murmurs baiatul, uimit. Si aste

trei saptamini am fost tot timpul... Cum sa spun... N-am stiut nimic ?

— Ba ai *tiut, ca veneam sa to vad, *i de multe on ai vorbit.

cu sir ?

367

- Foarte deslu.5it ; nunti.i civid cre*tea febra spuneai cite uncle... Ce visai si tu. Dar acum, hai sä nu ne mai gindim 1

— Ce ciudat ! murmur:a iara§i baiatul, privind intr-un trecut atit de invalm4it. Nu pot de loc sa fac deosebire intre clipele cind vorbeam cu inteles, cele cind aveam inehipuiri...

Apoi se uita la tcti, pe rind. - Prin urmare, a fost un vis !... Ce bine c5 sinteti aici !

edeau in jurul patului toti patru, cu miinile intre ale 1W. miinile lui mid le stringeau pe toate, ca §i cum s-ar fi temut ca il vor

Ii curgeau iar lacrimi din ochi, si nu le putea stavili. Mama scoase batista, le §terse cu gestul el blind, si de- odata — izbucni in plins.

- Ce-oti avea de v-ati pus pe bocit ? mormai tatal, ursuz.

Dar si ochii lui erau uzi, si ochii Tincutii, si ai lui An-drei, degeaba s-ar fi prefacut !

Baiatul of La : - Dac-ati sti prin ce vise am trecut ! Numai sa va po-

vestesc si v-ati ingrozi ! - Nici sa nu poveste§ti ! zise mama. Cit a fost mi-e

destul ! — De ce ? protesta Andrei.

De cc ? protesta si Tincuta. Ai sa ne povesteti toate, cind ai sa vii acasa !

Ionica scutura capul : - Nu pot... Apoi se insenina, §i in coltul gurii lui se ivi un zimbet

incert, putin enigmatic : — Poate are sa povesteasca alteineva in locul meu,

daca o intelege, daca o simti, macar in parte, ce s-a intim-

368

plat cu mine, si-o - avea clestula putere sa mearga ping la capat.

I.ka se des(hise, intra sora, iar dupe ea fata diri zapadii, tare alba. is Ltd.

— Poftim, daca vrei multumesti, el este ! Fata inainta fare sfiala, si, ajunsa la picioarele patului,

se arata in toata lumina care scalda camera alba. — Am pansat-o, zise sora. Avea o zgirietura destul de

adinca. Dar n-o sa se cunoasca de loc cind o fi mare. Nu-ti fie teams, fetico ; o sa ramii tot frumoasa !

Pe obrazul fetei se vedea un bandaj ingust, lipit cu in-deminare, si nu puteai sti ce-i mai alb — bandajul sau pielea obrazului. Numal ca obrazul se imbujora dintr-o data.

- Dup5 cum vedeti adauga sora — am si gatit-o putin, sa n-ajunga ciufulita acasa.

In parul fetei — r5vasit adineaori, acum pieptanat cu

grip o garoafa alba zimbea tuturora, cu toate petalele, dar nu stiai tine zimbeste cu mai multi caldura — ga-roafa sau parul ?

— Iii multumesc, vorbi fata, adresindu-se lui Ionica. Mi-ar parea rau sa to fi certat pentru mine !

— Nu m-a certat nimeni ! minti haiatul, socotind s5 is numai asupra lui r5spunderea intimplarii.

*i se tot uita la fata cu floarea, intrebindu-se daca n-o mai vgzuse aiurea.

- Cind erai mica, nu-ti spuneau Marioara ? — Ba da ! raspunse ea, cu multi mirare. Acasa imi mai

spun asa si acuma. Dar eu as urea sa ma (theme Maria. — Te inteleg foarte bine ! — In ce class esti ? intreba fata. —

Intr-a saptea.

— Ca si mine ! Si ce-ai sa urmezi, dupe ce termini §coala ?

369

— As urea sa merg la arhitecturd. Acum fata rise de-a binelea, aratindu-si dintii a:;a de

albi, ca nu *tiai daca-i mai alba floarea. — Si eu la fel ! Ti place desenul ? Ionica ridica din umeri, apoi incuviintd, insa cu stin-

jenire : — S-ar parea ca da... - Ba ii place foarte mult ! interveni Tincuta, respin-

gindu-i modestia. Stie toata lumea. Apoi ii place pictura, i muzica, *i poezia... - Toate astea sint trebuitoare la arhitecturd, zise fata

cu floarea. — Dar mai'mult decit toate complecta Andrei, care

*tia el ce spune — are inchipuire ! Acum Ionica incuviinta Lod sfiala : - Ce-i drept, cu inchipuirea stau foarte bine !

i incepu sa rida, spre mirarea tuturora. — Ma duc ! zise atunci fata, socotind sa nu tulbure mai

mult aceasta adunare de familie. Baiatul ar fi vrut ca ea sa mai stea, dar nu era cuviin-

cios sa spuna. Se ridica putin din pema, i facu semn cu mina :

— Maria ! Se cuvenea sa adauge vorbd, mai cu caldurd, ca doar

]uptasera impreuna ! — Cind termin *coala, am sa te caut, Maria ! Ea rise, aratinduii iar dintii, in paguba florii — Sint multe Marii pe lume ! — Am sa te cu nose dupd felul pdrului ! Ea i*i scutura parul blond, facindu-1 sa joace pe umeri. - Multe fete au pdrul ca mine ! - Dupa ochi ; ai ochi negri, ii *tiu ! - ochi negri sint destui, ca n-ai putea nici sa-i nu-

meri.

370

— Dar nu ca al tal, ce mar ! Fata se dune, nemaiavind ce sa adauge, daca vedea la

acest baiat atita hotarire. Din usa se mai intoarse si le zimbi tuturora. Toti ii zimbira.

Dar Ionica statea ginditor, cu capul in perna. — Mama, ce floare avea in par ? — Garoafa ! raspunse Tincuta, in locul mamei. 0 ga-

roafa alba. Ii statea foarte bine ! — Da... murmurs baiatul cu ochii in afara odaii. Cind

esti tinara si i1i place viata, e frumos sa-ti pui o floare in par ! E ca o minune !

Apoi se incorda, spre nelinistea mamei, adauga, in soapta, cu gindul departe, in urma :

— Ei n-o sa-i puns nimeni streangul de git ! N-o s-o arda nimeni pe rug !

- Ionica, nu mai vorbi asa, ca ma sperii ! suspinA mama.

Baiatul o privi, la inceput ca din departare, si aspru ; pe urma chipul lui se indulci, dar nu dintr-o data. pindu-si atunci el obrazul de mina mamei, zise blind, ca un copil supus, dar hotarit, ca un om care a infruntat din greu viata :

— Mama, mie sa-mi spui Ion, incepind de astazi ! — Bine, Ionica ! raspunse mama, zimbind.

toti zimbeau multumiti, cum zimbeste si cel ce a scris acestea, bucuros ca a dus truda lui la sfirsit.

«...Da, semanau tact, Gavroche cu Mitrut de la "Plevn CuSi Viriarte • — 5i chiar cu Illuta, Inca leniscut ast-iz 4

-4NNON4., 4

I tOc, I Cu flaciiandrul acest -? palid ;de sub poartd. ,Era ei aceeasi tinerete inaltat5., aceeasi c4ruixe cald_a

aceasi dragoste de viatA. Cu cjt...fe era mil draga \,viata, cu atit se temeau mai putin de moarte, primindA)

cu pieptul inatnte Si cu zimbetul pe fa- t5.4 Dar, se ginde lonstca in ateasta clipa_de bucurie indoliata, ca sa nu-ti

fie .(rica de rnoarte trebuie sa lubesti.mn at intl.; viata intelegi fara- Iibertate.>)

EDITt1)1A TINERETULUV