01-Module-1 (TR).ppt

MODULUL 1 PROCESAREA PRODUSELOR FERMIERE ȘI

VÂNZAREA DIRECTĂ

http://www.google.it/url?sa=i&rct=j&q=&esrc=s&source=images&cd=&cad=rja&uact=8&docid=XIvc-Ak6Xa7V5M&tbnid=AvCcenu3IxrHJM:&ved=0CAUQjRw&url=http://theorientalistgallery.blogspot.com/2011_09_01_archive.html&ei=bGC-U4y2LMX2O6PhgdgM&bvm=bv.70138588,d.d2k&psig=AFQjCNGxikpoCRjpQgcziV21oS5YwItMOw&ust=1405071712684981

MODULUL 1 INTRODUCERE

Despre procesarea produselor de fermăSe cunoaște deja de multă vreme că una din abordările problemei de declinare a impozitelor asupra activităților fermiere a fost diversificarea activităților la ferme, sau o reimplementare a muncii la ferme ca activitate în afara acesteia. O astfel de diversificare a luat o multitudine de forme, de la întreprinderi noi, servicii agricole contractate și până la activități legate de petrecerea timpului liber, cum ar fi turismul agricultural, cursuri de golf, partide de vânătoare, vânzarea directă a produselor către retaileri sau consumatori, precum și procesarea ulterioară a materiei prime.

Procesarea anumitor produse la fermă este o activitate tradițională a fermierilor în aproape majoritatea țărilor. Fabricarea gemului, untului sau a brânzeturilor, de exemplu, precum și vânzarea directă către vecini sau în sat reprezintă la scară mică o activitate complementară cu agricultura, iar veniturile au reprezentat un surplus la nevoile domestice.

Ideea centrală a sistemelor de procesare a produselor la fermă reprezintă un angajament de cooperare socială, dezvoltare economică locală, dar și relații geografice și sociale între producători și consumatori.

Natura și definiția procesării produselor agricole este complexă. Se știe că fermierii vor controla managementul procesării și activitățile de marketing, chiar dacă au angajați care să facă aceste lucruri în locul lor și ei trebuie să utilizeze materia rimă proprie, deși nu în exclusivitate.

Astfel, conceptul de procesare a produselor agricole va exclude spălarea simplă, ambalarea și vânzarea. Totuși, pasteurizarea și îmbutelierea laptelui a fost considerată o simplă operație de procesare. În mod evident, procesarea produselor lactate reprezintă un proces mult mai avansat.

Scopul fundamental al procesării produselor alimentare a fost acela de a face disponibil produsul alimentar când și unde este nevoie. În vederea protejării siguranței produselor și pentru susținerea mediului, agricultorii trebuie să aplice la HACCP și să respecte legislația adoptată pentru procesarea produselor agricole și pentru procesarea alimentelor în general.

MODULE 1 INTRODUCERE

Vânzarea directăMulți producători au subliniat dificultatea de a localiza piețe de desfacere pentru produsele lor în afara spațiului lor de producție. Dificultățile de a dezvolta o piață unde sunt inițial volume mici de vânzare, va restricționa frecvent activitățile de marketing în limita localității fermei respective.

Vânzarea directă a produselor alimentare este un segment în dezvoltare pe piața Europeană. Vânzarea directă este definită ca vânzarea alimentelor și produselor de fermă direct la consumatori fără a utiliza intermediari. În concluzie, vânzarea directă reprezintă distribuția sau activitatea comercială efectuată de agricultorii locali care folosesc abilitățile de comunicare pentru a transforma experiența de cumpărare într-un proces plăcut și memorabil.

În efectuarea vânzărilor directe, este foarte important să se țină cont de o serie de reguli, să fie realizate produse de calitate superioară și de a stimula comportamentul de cumpărare a consumatorului prin introducerea produselor la vânzare.

Majoritatea producătorilor își dedică timpul pentru ceea ce cunosc ei mai bine, pentru plantarea, creșterea și recoltarea produselor, lăsând partea de procesare și marketing bussines-ului agricol. Totuși, vânzarea directă către consumatori capătă din ce în ce mai mare popularitate pentru unii producători. Există multiple oportunități de vânzare directă disponibile fermierilor, inclusiv vânzarea la marginea drumului și standuri la ferme, piețe alimentare și piețe publice, cumpărarea directă, cooperative, agricultura susținută de comunitate, vânzare directă către restaurante și magazine, turism agricol și recreere la ferme, coșuri cadou, vânzare prin intermediul Internetului.

Reglementările legate de alimente, cum ar fi inspecțiile, gradarea și etichetarea, licențele de fabricație și permisele necesare, reglementările legate de mediu și de modalitățile de lucru, precum și vânzarea directă trebuie să fie aplicate în acest sector în Europa.

MODULUL 1 PARTEA I – NIVELUL 2

DESPRE PROCESAREA PRODUSELOR AGRICOLEDe ce procesăm alimentele?Agricultorii pot vinde direct unele produse, cum ar fi fructele și legumele, fără a le procesa. Ei pot de asemenea, să proceseze aceste produse pentru a produce gemuri, fructe și legume uscate în mod natural, precum și produse lactate și din carne.Industria de procesare a alimentelor se străduiește să întâmpine așteptările consumatorilor legate de siguranța alimentelor, de capacitatea de alterare, de conținutul în nutrienți, de aspect, disponibilitatea într-o mare varietate și puterea de cumpărare. Astăzi, industria alimentară în Europa este complet diferită: 3% din populație produce trei sferturi din alimentele unei regiuni. Restul este importat din toată lumea. Schimbările demografice au atras după sine o cerință în creștere pentru mâncărurile accesibile, dar și pentru cele variate, calitative nutrițional și accesibile din punct de vedere al prețului.Totuși, cererile populației Europene legate de alimentele procesate la ferme sunt în creștere deoarece acestea sunt considerate mult mai naturale și organice.Există ferme care au întreprinderi profesionale separate, cu investiții în sisteme de procesare specifice, care contribuie substanțial la întreținerea fermelor și la venitul acestora. Astfel de activități au permis fermierilor să se apropie de piața de vânzare și să adauge valoare produselor prin adăugarea valorii materiei prime, pentru care au avut presiune prin producerea excesivă la nivel European. Întrebările pe care s-au pus la finalul cercetării au fost ”care au fost stabilimentele ce au avut o viziune profesională pentru procesarea la fermă și dacă au beneficiar de sustenabilitate pe termen lung”. În această direcție, a fost important să înțelegem cum și unde au fost poziționate în piață.

MODULUL 1 PARTEA I – NIVELUL 2 Ce reprezintă procesarea alimentelor și procesarea la ferme?“Procesarea alimentelor” reprezintă tratamentul unei substanțe alimentare pentru a-și schimba proprietățile cu scopul conservării, îmbunătățirii calității sau pentru a-i îmbunătăți funcțiile. De exemplu, brânzeturile, înghețata, hamburgerii, sosul de spaghete, aripile de pui, pâinea, siropul de arțar și gemul sunt toate alimente procesate.

Procesarea alimentelor reprezintă o oportunitate de afaceri pentru fermieri și antreprenori deoarece contribuie la economia fermei, creează locuri de muncă și permite accesul consumatorilor la alimente sănătoase.

Reglementările Europene și naționale legate de siguranța alimentelor cer ca toate operațiunile legate de procesarea alimentelor, precum și produsele rezultate să aibă anumite standarde. Siguranța alimentelor reprezintă bazele pentru acordarea unei licențe în domeniul alimentar. Inspectorii locali și guvernamentali interpretează și întăresc aceste regulamente pentru a fi de actualitate. Astfel, fermierii care își procesează alimentele la ferme, precum și alți producători de alimentele trebuie să cunoască aceste standarde și trebuie să obțină o licență, iar agențiile guvernamentale au jurisdicție peste licență, produse și operații de procesare.

Caracteristicile de bază ale procesării produselor de fermă:

Produsele procesate sunt în general produse la ferma care le procesează Produsele sunt procesate pe baza metodelor tradiționale Sunt produse care sunt procesate de familia de la fermă Sunt de obicei vândute direct Produsele secundare sunt de obicei reciclate la fermă


Sistemele locale alimentare reprezintă baza pentru relocalizarea alimentelor: ”Localizarea alimentelor pare să manifeste dorințe atât opuse, cât și alternative, care asigură oportunitatea unei relații direct personale între producători și consumatori și care permite oamenilor să își exprime simțul responsabilității față de produsele naturale și față de ei înșiși. Din moment ce multe alimente perisabile nu pot fi stocate proaspete pentru perioade lungi, alimentele procesate sunt o parte importantă pentru un aport susținut de alimente.Din fericire pentru consumator, dar din păcate pentru micii fermieri, procesarea alimentelor este reglementată foarte serios datorită îngrijorării crescute pentru calitatea alimentelor.Siguranța alimentelor și reglementarea procesării sunt complexe, Uniunea Europeană, guvernul și autoritățile locale având diferite niveluri de supraveghere în funcție de tipul de procesare (de exemplu, uscarea, conservarea, înghețarea, etc.), alimentele ce trebuie procesate (de exemplu carnea, legumele/fructele, aciditatea scăzută, etc.) și vânzarea/distribuția.În timp ce oportunitățile pentru procesarea locală a alimentelor poate fi limitată datorită costurilor și scalelor economice, în unele cazuri produsele de fermă pot fi procesate local la scară mică.

MODULUL 1 PARTEA I – LEVEL 2

Schimbarea regulilor în cadrul procesării la ferme și cererii de produse ”verzi”

Lipsa utilizării pesticidelor periculoase, lipsa utilizării antibioticelor sau promoterilor creșterii în creșterea animalelor, în conformitate cu standardele mediului și a bunăstării animalelor Eliminarea subvențiilor pentru dezvoltarea agro-industrială – suportul public pentru fermieri trebuie să fie legat de respectarea strictă a legislației privind siguranța mediului și a alimentelor Suportul specific pentru agricultura organică și extinsă, inclusiv infrastructura pentru procesarea locală (sacrificare animale mici și facilități de procesare)Suportul metodelor de pescuit care cauzează cea mai mică distrugere a nivelului mediului înconjurător și utilizarea măsurilor de precauție pentru a preveni supra-exploatareaPolitici de taxe pentru suportul utilizării de produse sănătoase (de exemplu, fructe și legume)Scăderea utilizării de produse nesănătoase (de exemplu cele cu mari cantități de zahăr, cereale rafinate sau grăsimi saturate)Descurajarea agriculturii intensive, de ”fabrică”, inclusiv activitățile piscicole prin intermediul unei legislații stricte legate de mediu, bunăstarea animalelor și siguranța alimentelor (principiul complianței eco-condiționale)Suportul specific al funcțiilor non-marketing a practicilor agricole, cum ar fi serviciile verzi sau albastreToți producătorii agricoli consideră că principalii factori care îi motivează pe consumatori să le cumpere produsele sunt:

GustulÎncrederea în producătorCalitatea tradițională și artizanalăFaptul că produsele sunt sănătose și sigure


Contribuția procesării produselor agricole la sustenabilitate – mediul înconjurător

Utilizare energetică mai mică - transport mai puțin - refrigerare mai puțină datorită procesării imediate - mai puține materiale de împachetare

Mai puțină poluare - producția mult mai responsabilă a produselor ce urmează a fi procesate - pesticide mai puține, - mai puține medicamente și aditivi veterinari

- produșii secundari reciclați în mare parte la fermă- pentru furaje

- pentru îngrășământ

Contribuția procesării produselor agricole la sustenabilitate – tradiție și sănătate

Utilizarea laptelui neprocesat - gust specific, - valoare biologică mai mare a produselor

Utilizarea mai puțină sau deloc a aditivilor

MODULUL 1 PART EA I – NIVELUL 2

Contribuția procesării produselor agricole la sustenabilitate - social și demografic

Mai multe locuri de muncă în zonele rurale Venit mai mare (șanse mai mari ca fermele mici să reziste) Contact direct - producător - consumator Influență asupra dezvoltării turismului

Probleme principale și obstacole în procesarea produselor la ferme

Strategii de marketing și litigii în vânzarea produselor agricoleMonitorizareLegislație și schimbarea legislațieiCondiții care nu se pot adapta la unități miciInsuficienta cunoaștere a procesării în siguranță a produselor animaliereImagine proastă a produselor neprelucrate și a produselor de fermă în generalNeexistența unei definiții clare a produselor de fermăInvestiții mariMuncă pe tot parcursul unei zilePrețuri mici ale produselor în relație cu cantitatea de muncă și cu investițiile


Ce ar trebui făcut pentru a păstra și chiar a dezvolta procesarea alimentelor la ferme?

Păstrarea standardelor de siguranță a alimentelor prin utilizarea metodelor tradiționale de procesareProducerea alimentelor fără utilizarea aditivilor chimici, pesticidelor și fără detergenți ce pot dăuna mediuluiPăstrarea gustului tradițional al mâncării prin intermediul conceptului modern de igienă Înțelegerea relațiilor dintre beneficii și potențialele pericole ale consumului alimentelor preparate prin metode tradiționale de procesare Definirea clară a ceea ce înseamnă metode tradiționale prin intermediul legislației, cu scopul de a proteja și distinge clar produsele procesate la fermă față de alte metode de procesare a alimentelorDefinirea diferențelor dintre procesarea la fermă și cea industrială prin acordarea de prețuri corecteDefinirea valorii biologice a produselor procesate la fermă în relație cu cele procesate pe cale industrială (lapte crud versus lapte pasteurizat, metode de conservare naturală versus aditivi chimici)Efectuarea de cercetare pentru adaptarea facilităților și a tehnologiei în vederea scăderii timpului de lucruUn transfer mai bun al rezultatelor cercetării în practică pentru procesarea produselor la ferme


Calitatea și aspectele legate de siguranță a produselor de fermă și procesarea organică/cu inputuri mici

‘Calitatea alimentelor cu input scăzut’ (QLIF) este un proiect coordonat de către UE. Este un concept nou în procesarea produselor de fermă și în procesarea alimentelor organice și cu input scăzutStandardele procesării produselor de fermă și a celor organice interzic în general utilizarea produselor chimice sintetice, a conservaților în cantitate mare sau a altor aditivi alimentari care sunt larg răspândiți în procesarea alimentelor convenționale. Totuși, acestea sunt discuții frecvente despre rațiunile de bază, principiile și criteriile utilizate pentru a permite anumite metode de procesare și aditivi și a interzice altele.Consumatorii de alimente de input scăzut și organice au anumite așteptări specifice legate de caracteristicile calității produselor procesate. Produsele organice procesate trebuie să fie sustenabile și să îndeplinească așteptările consumatorilor pe cât de mult posibil. Piața de extindere a acestui tip de produse organice, așa cum este definită de reglementările UE (EEC) 2092/91 (din 2009, înlocuită de Reglementarea CE 834/2007 și reglementările de implementare 889/2008) este caracterizată de o cerere crescută de alimente procesate, inclusiv cele gata de a fi consumate, posibil chiar cu un termen de valabilitate mai mare.Comparativ cu sectorul alimentelor convenționale, cei care procesează alimente organice pot doar să utilizeze un număr mic de aditivi și conservanți, permiși de Reglementarea UE 2092/91 (din 2009, listată în Reglementarea CE 889/2008). Acest lucru se datorează faptului că mulți dintre consumatori se așteaptă ca produsele organice sunt ”minim procesate” și sunt utilizați foarte puțini aditivi, lucru vizibil și din numărul E-urilor existente.


Totuși, atunci când ne uităm la standardele de procesare a alimentelor, observăm că există o diversitate mare în rațiunile și principiile are stau la baza acestui fenomen. Ca rezultat, aceste standarde pot diferi semnificativ între anumite sectoare comerciale, între țările Europene și potențialele piețe de export.În dezvoltarea generală a standardelor și a Reglementării UE 2092/91, procesatorii de alimente nu au fost implicați foarte mult, deși aceștia sunt cei mai afectați de toate restricțiile impuse.Atunci când ne aruncăm o privire de ansamblu asupra dezvoltării ulterioare a alimentelor procesate organic, este important ca mulți dintre procesatorii principali să fie implicați și să își poată exprima opinia referitoare la modalitatea în care problemele de procesare trebuie să fie luate în considerare în viitor și la ce nivel de reglementare.Vânzarea directă și prelucrarea cu valoare adăugată a produselor crude sunt două dintre cele mai bune strategii de dezvoltare pentru agricultori în vederea îmbunătățirii profitului lor net. Produsele cu valoare adăugată pot deschide noi piețe de desfacere, să obțină aprecierea publicului larg pentru ferme și alimente procesate local, și, de asemenea, pot extinde piața acestor produse.Utilizările secundare permise în mai multe țări și reglementările noi, mult mai bine definite, adoptate de UE, au lărgit opțiunile producătorilor referitoare la procesarea produselor, cum ar fi: carne, păsări de curte, gemuri și dulcețuri, produse de panificație, produse lactate, băuturi, produse uscate, sosuri, produse sezoniere și alte produse alimentare de specialitate.


VÂNZAREA DIRECTĂ

Vânzarea directă și piețele din apropierea fermelor

Vânzarea directă implică strategii de marketing în cadrul cărora fermierul sau producătorul își vinde produsele direct către consumatori. Indiferent de forma de vânzare directă, este un efort considerabil să stabilești un contact personal între cel care produce alimentul și acela care îl consumă, iar rezultatul final este scurtarea căii care aduce alimentele în piață.Consumatorii cer produse proaspete, autohtone, împreună cu un potențial crescut de a crește venitul fermei respective, fenomen care a condus la o creștere impresionantă a vânzărilor directe a produselor de ferme. Vânzarea directă a devenit o modalitate extrem de eficientă pentru ca fermele mici și mijlocii să obțină sustenabilitate economică.Vânzarea directă reprezintă o strategie de marketing care permite fermierilor să contracareze efectele adverse ale productivității și lipsa de balanță a puterii în lanțul internațional agro-industrial alimentar. Schimbările ce apar în societatea civilă, îndeosebi cele legate de consumatori, cu atenție mare asupra nutriției și la riscurile sanitare ale alimentelor, reprezintă toate elemente care cresc cererea de produse ce garantează prospețimea, siguranța și procesarea limitată.Contactul direct între producători și consumatori reprezintă un instrument pentru a obține informații despre originea și caracteristicile produselor, precum și pentru a controla calitatea și prospețimea.


Un aspect este legat de prețurile materiilor prime de la fermă. Prețul de fermă este de cele mai multe ori doar o fracțiune din prețul de vânzare al alimentului. Prețurile pentru produsele vândute direct consumatorilor pot fi substanțial mai mari decât prețurile tipice de vânzare.Un alt motiv este acela că producătorii pun foarte mare valoare pe relația pe care o au cu consumatorii, la fel ca și pe oportunitatea de a primi feedback imediat asupra produselor lor. Consumatorii pun valoare pe prospețime, calitatea produselor, împreună cu oportunitatea de a susține producătorii locali.În ceea ce îi privește pe fermieri, vânzarea directă poate fi interpretată ca o strategie de diversificare, ce poate conduce la profit mai mare și la venituri mai bune.Există elemente esențiale pe care vânzătorii direcți trebuie să le dezvolte și utilizeze pentru a-și promova afacerea. Acestea sunt:

Cărți de vizităListe de prețuriMateriale informative despre produse care evidențiază sortimentele crescute și asigură unele informații de bază despre cum sunt crescute produseleCantitatea și calitateaDetalii despre preparare și/sau rețetewebsite


Orice informație scrisă care este dată consumatorilor trebuie să conțină numele firmei, informații despre contact și logo. Acest lucru menține identitatea afacerii în mintea consumatorilor. Vânzarea directă către consumatori reprezintă o oportunitate perfectă pentru micii producători. Permite eliminarea intermediarilor și vânzarea directă către consumatori, crescând astfel posibilitatea de a primi un feedback mult mai bun.Vânzarea directă reprezintă, de asemenea, o modalitate forte bună de a vinde produse speciale sau produse cu un volum mult prea mic pentru a fi comercializate pe canale convenționale. Asigură oportunitatea de a obține feedback-ul cumpărătorului sau de a experimenta și alte produse.Avantajul cel mai mare este acela că scurtează distanța și favorizează relația față în față dintre producători și consumatori. Din acest motiv, reprezintă o structură alternativă la lanțurile globalizate de alimentare care distribuie produse industrializate și nediferențiate.Trebuie să fie înțelese și cererile, dacă vă propuneți să vindeți următoarele produse direct către consumatori:

Păsări de curte – pui sau curcanOuăProduse lactateCartofiProduse din carneProduse procesate din carneAlimente procesatePeșteLegume pentru procesareMiereProduse non-alimentare reglementateProduse de panificațieProduse organice


Avantajele vânzării directeVânzarea directă reprezintă distribuția sau activitatea comercială efectuată de fermierii locali care utilizează aptitudini de comunicare ce fac experiența de cumpărare plăcută și memorabilă.Cheia vânzării directe este avantajul reciproc, în care atât consumatorul, cât și producătorul sunt câștigați.Vânzarea locală directă ajută fermierii mai întâi să minimizeze costurile de transport. Vânzarea directă către consumatori este o oportunitate pentru fermieri să crească partea lor de preț și să elimine unii mediatori din distribuirea acestor produse. Vânzarea directă permite fermierilor / producătorilor să evite cheltuielile generale mari, să reducă costurile de publicitate și să conducă cu flexibilitate afacerea de producție. Având în vedere caracteristicile sezoniere și teritoriale ale vânzării directe, alte economii ale costurilor pot apărea din reducerea cheltuielilor de depozitare și împachetare.Ca surplus în scăderea costurilor de producție, vânzarea directă permite fermierilor să evite intermediarii în lanțul de distribuție.Absența intermediarilor rezultă în economisirea mai sus menționată care, în schimb, conduce la o calitate a produselor mai mare prin intermediul unor canale directe în general mai puțin costisitoare pentru consumatori comparativ cu cele oferite de lanțurile alimentare tradiționale.


Decizia finală în favoarea cumpărării directe este afectată de asemenea de costurile de tranzacție care pot compensa economiile mai sus menționate. Vânzarea directă la ferme implică asigurarea constantă de produse de calitate într-un mediu curat și plăcut pentru clienți.Vânzarea directă către consumatori poate fi foarte avantajoasă atât pentru fermele mici, cât și pentru producătorii de fructe și legume. Vânzarea directă permite fermierilor să vândă continuu la calitate înaltă, acest lucru conducând la câștiguri financiare. Mai mult, este important ca acești fermieri să îmbunătățească opinia consumatorilor despre producătorii de alimente, prin vânzarea de bunuri de calitate.

Alte avantaje al vânzării directe sunt:

Crește veniturile fermierilor și reduce cererile de ajutoare sociale în zonele ruraleCrește dezvoltarea piețelor în zonele rurale la nivel de lanțuri alimentare și serviciiVânzările la ferme contribuie la crearea locală de locuri de muncăCrește valoarea adăugată a produselorDiferențiază și mărește distribuția produselorAjută la orientarea în piață a fermierilorÎmbunătățește poziția de negociere a fermierilorCrește încrederea consumatorilor și afectează opinia publică despre producția de alimenteRespectă cererile legate de mediu și protecția animalelorPromovează dezvoltarea turismului ruralPoate reduce nevoia și costurile de transport


În final, vânzarea directă a produselor către consumatori este o formă de diversificare în care resursele de muncă de la nivelul fermelor sunt orientate către activități diferite față de producția tradițională agricolă.În ceea ce privește consumatorii, vânzarea directă oferă în primul rând șansa de a achiziționa produse de calitate înaltă la prețuri rezonabile. Clienții beneficiază de asemenea de conveniențe și atenția personală pe care o primesc de la vânzarea directă. Totuși, există și dezavantaje ale vânzării directe.Cei care vând direct ajung greu să obțină noi clienți și pot pierde mult timp pe interacțiunea cu clienții pentru a vinde. Fără utilizarea unui punct de vânzare, trebuie luat în considerare cu atenție depozitarea și logistica de distribuție.Multe țări preferă ca economiile rurale în viitor trebuie să rămână la nivelul de producție agricolă și în silvicultură, prin intermediul de procesări continue, servicii, comerț și o infrastructură mai bună. Una dintre posibilități pentru diversificarea activităților este de a pune la punct un sistem bun de vânzări directe.Cealaltă posibilitate este de a produce specialități locale (diversificarea produselor) pentru a crește valoarea adăugată. Efectele pe care aceste măsuri le au asupra societății rurale și a economiei le confirmă rolul integrativ. În orice program de dezvoltare rurală va fi o nevoie clară de a controla dezvoltarea de noi piețe la nivel de ferme în relație cu infrastructura asociată și cu serviciile, dacă se prevede obținerea de beneficii maxime în cadrul producției agricole.Acest fenomen poate include creșterea serviciilor de extindere și îmbunătățirea de rețele de distribuție și drumuri de acces. Trebuie notat, de asemenea, că servirea directă a piețelor de la nivelul fermelor poate fi

o legătură directă cu sistemul de transport.


Legătura dintre vânzarea directă rurală și vânzarea directăVânzarea directă asigură o legătură dintre consumatorii urbani și producătorii de alimente din mediul rural. Contribuie de asemenea, la economia rurală, asigurând canale de distribuție alternative.Din ce în ce mai puțină populație locuiește sau chiar vizitează o fermă. Prin adăugarea unei componente recreaționale la consumul de alimente, multe din fermele cu vânzare directă atrag populația de la oraș către comunitățile de ferme unde experimentează atmosfera de acolo și cheltuiesc suplimentar pe mâncare, specialități și alte servicii. Acest fenomen reprezintă o susținere pentru comunitate. Diversificarea activităților de la ferme contribuie la bunăstarea populației din zonele rurale. Aceste activități contribuie la creșterea numărului de locuri de muncă și la dezvoltarea producției și realizarea de locuri de muncă complementare sau noi în comerț și turism. Astfel de activități pot contribui la cooperarea între multe alte sectoare ale economiei.


Tipurile de vânzare directă întâlnite la fermeConcepte generale ale vânzării directe:

Vânzarea directă reprezintă acțiunea de vânzare a produselor direct către consumatori într-o zonă care nu este amenajată pentru vânzare (de exemplu acasă sau la serviciu). Aceste produse pot fi găsite sau nu într-o locație de vânzare specifică. Există diferite tactici de vânzare pentru toate produsele, inclusiv vânzări cu demonstrații, petreceri acasă, cataloage, internet, prin telefon sau din ușă în ușă. În general metodele de vânzare directă includ:Vânzare directă la persoane – aranjamente de întâlniri individuale cu clienții pentru a face prezentări, demonstrații de produse sau să aranjeze testări de produse sau fitinguriVânzările din ușă în ușă – mersul la case private sau la companii cu întâlniri prestabilite sau chiar neanunțați pentru a lăsa cataloage și a oferi produse sau a face demonstrații de produsePrezentări în case – organizarea de petreceri și întruniri în casa cuiva pentru a prezenta produse (adesea numite ”party plan”)Cumpărături online – utilizarea de site-uri web și liste de emailuri pentru a construi rețele de clienți și a oferi servicii onlineVânzări la târguri – ridicarea de chioșcuri sau tarabe la anumite evenimente pentru a genera relații noi, pentru a promova și vinde produseRețea de marketing – recrutarea altor vânzători într-o rețea pentru a mări vânzarea de produse, cu obținerea de procente din vânzările acestora


Modelele de vânzări directe la ferme includ:

Activități la ferme: Marginea drumului / poarta fermei Magazinul fermei / piațaAlege cu mâna ta (Pick-Your Own) Agricultura susținută de comunitate (On-Farm Pick-Up) Conduse de grupuri de fermieri sau de comercianți locali

Activități în afara fermelor:Piețele fermierilorAsociații și cooperativele fermelorCluburi municipaleAgro-turismCoșuri cadou și comenzi via emailEvenimente anuale, cum ar fi festivaluri locale specializate în alimente organice sau alte produseComerț online Vânzări directe la restauranteLivrări la magazine de specialitate și la restauranteInternet – Comenzi directe onlineE-comerț


Reglementări pentru vânzarea directă

Reglementările UE și cele naționale privind alimentele și igiena se aplică industriei alimentare pe tot parcursul ei și include și fermierii și crescătorii care se ocupă cu vânzarea directă.Reglementările și cerințele pe care fermierii trebuie să le urmeze dacă doresc să vândă produse agricole și alimente direct către consumatori reprezintă elemente importante în vânzarea directă.

Acestea includ:

Reglementări legate de alimenteLegislație legată de producție și marketingInspecțieGradare și etichetarePermise și licențeCereri legate de mediuCereri legate de muncă

MODULE 1 PART I – LEVEL 2

Vânzarea directă de produse specifice necesită legislație și reglementări suplimentare

Etichetarea alimentelor neprocesateEtichetarea alimentelor procesateCertificări organiceEtichete ecoCușerHalal


Următorul test are 10 întrebări, fiecare dintre ele cu patru răspunsuri din care unul e corect, bazat pe informațiile prezentate în PARTEA I – NIVELUL 2 a acestui modul

1.Care din următoarele poate fi aliment procesat?a)Gemb)Untc)Brânzăd)Lapte UHT

2. Care din următoarele nu reprezintă caracteristici de bază ale alimentelor procesate?

a)Produsele procesate în principal pe baza metodelor tradiționaleb)În principal din munca de familie la fermăc)Produse prelucrate, în special în conformitate cu metodele tradiționaled) În principal vânzări directe


Următorul test are 10 întrebări, fiecare dintre ele cu patru răspunsuri din care unul e corect, bazat pe informațiile prezentate în PARTEA I – NIVELUL 2 a acestui modul.

3.Care din următoarele nu reprezintă expectanțele consumatorilor pentru alimentele procesate? a)Prețurileb)Siguranța alimentelorc)Nutriențid)Convenabil

4. Care din următoarele nu reprezintă o contribuție la sustenabilitate a alimentelor procesate la ferme – din punct de vedere social și demografic?

a)Venit mai bun (șansă mai mare ca ferme mici să reziste)b)Poluare mai micăc)Ocuparea forței de muncă mai mare în mediu rurald)Contact direct


Următorul test are 10 întrebări, fiecare dintre ele cu patru răspunsuri din care unul e corect, bazat pe informațiile prezentate în PARTEA I – NIVELUL 2 a acestui modul.

5. Ce reprezintă vânzarea directă la ferme?

a)Vânzarea de produse procesate direct către consumatori în piețeb)Este un tip de management al lanțului de aprovizionarec)Distribuția de alimente procesate în piețed)Reprezintă o strategie de marketing în care fermierul sau producătorul își vinde produsul direct către consumator

6.Care sunt dezavantajele vânzării directe la ferme?

a)Este greu să atragi clienți noi și se poate pierde mult timp pentru interacțiunea cu clientul pentru efectuarea vânzăriib)Vânzarea la ferme contribuie la crearea de noi locuri de muncăc)Crește valoarea adăugată a produsuluid)Îmbunătățește poziția fermierului la ”târguială”



7. Care din următoarele nu reprezintă o activitate de vânzare de fermă directă?

a)e- comerțul b)Vânzarea pe drum/la poarta fermeic)Magazinele/piețele de la fermăd)Alege cu mâna ta/Pick-Your Own

8. Care din următoarele nu reprezintă vânzare directă?

a)Vânzarea pe drum/la poarta fermeib)Pick-Your Own/Alege cu mâna tac)Coșuri cadou și comenzi via emaild)Piețele fermelor



9. Care din următoarele nu reprezintă o reglementare sau o cerință pe care fermierii trebuie să o îndeplinească dacă vor să vândă direct către consumatori produse agricole sau alimentare?

a)Reglementările legate de alimenteb)Strategia logisticăc)Inspecțiad)Cereri legate de mediu 10. Care din următoarele nu necesită reglementări și legislație suplimentară pentru vânzarea directă la ferme?

a)Etichetareab)Certificarea organicăc)Etichetele ecod)Halale)Gătitul

MODULUL 1 PARTEA II – NIVELUL 3

PROCESAREA ALIMENTELOR LA FERME

Astăzi Europa este marcată de tensiuni puternice și creative. Este vorba de global versus local. Pe de o parte, vedem o Europă care se mișcă greu spre o unitate politică mai puternică; care operează deja ca o Piață Comună unică, cu libertate pentru schimburi și pentru forța de muncă și la nivelul căreia companiile mari Europene sau naționale sunt în competiție pentru o parte din Piața masivă. Pe de altă parte, vedem națiunile Europene, regiuni și localități, mult diversificate în istorie, cultură, limbaj și resurse, în care oamenii sunt mândri de diversitate și de ceea ce le face localitatea specială și care conține o multitudine de economii locale și milioane de întreprinderi mici.Multe din afacerile alimentare sunt implicate într-un aspect al procesării alimentelor. Acesta poate fi simpla procesare necesară a face alimentele disponibile pentru vânzarea directă către consumatori sau poate implica un proces complex pe scară largă și aspecte de manufactură.A deține sau a controla în vreun fel funcțiile de procesare permite fermierilor să crească lanțul de distribuție a alimentelor. Procesarea reprezintă primul pas în crearea unui lanț de distribuție controlat de către fermier și integrat.Procesarea produselor la ferme reprezintă o oportunitate pentru fermieri, care pot:Să-și îmbunătățească viabilitatea fermeiSă contribuie la construirea economiei agricoleSă creeze locuri de muncăSă acorde consumatorilor acces la alimente sănătoase , proaspete, locale


Agricultura cu valoare adăugată și procesarea la ferme Agricultura cu valoare adăugată se referă în mod general la procesele de fabricație care cresc valoarea materiilor prime agricole. Agricultura cu valoare adăugată se poate referi și la creșterea valorii economice a unei materii prime printr-un proces particular de producție, de exemplu un produs organic, sau prin intermediul unor produse de marcă la nivel regional, care au ca rol creșterea poftei consumatorilor și dorința de a cheltui mai mult pe un produs față de cât ar fi cheltuit pe unul similar, dar nediferențiat.Acest concept a câștigat teren în dezbaterile legate de politicile micilor ferme, ca răspuns la preocuparea că valoarea produselor de fermă va continua să scadă.Agricultura cu valoare adăugată poate fi un mijloc prin care fermierii pot captura o mare ”felie” din alimentația consumatorilor.Acest concept include vânzarea directă: deținerea de către fermier a facilităților de procesare și producerea de alimente cu o valoare intrinsecă mai mare (cum ar fi identitatea boabelor conservate, produse organice, carne de vită fără hormoni, carne de pui fără conservanți, etc), pentru care cumpărătorii sunt dispuși să plătească un preț mult mai mare decât pe mărfurile tradiționale.Agricultura cu valoare adăugată este privită de unii ca o strategie importantă de dezvoltare rurală. Se desfășoară la scară mică, se referă la procesarea de alimente organice, producția de culturi non-tradiționale, agro-turism și bio-energii; aceste sunt doar câteva exemple de proiecte diferite de adăugare a valorii care au condus la crearea de noi locuri de muncă în unele zone rurale.


Ce reprezintă procesarea alimentelor?Majoritatea alimentelor produse la ferme, cum ar fi fructe, legume sau alte produse animale pot fi vândute direct consumatorilor sau altor piețe.

Siguranța produselor reprezintă principala problemă a procesării alimentelor și a procesării la ferme. Este acea noțiune de împărțire a responsabilității atât în procesare, cât și în prepararea alimentelor care este fundamentală pentru asigurarea faptului că alimentele sunt atât nutritive, cât și fără contaminanți care pot cauza enterocolite. Alimentele sigure pot da consumatorilor satisfacție maximă.

Procesarea la ferme

Aproape toate alimentele trebuie să fie procesate într-un fel, înainte de a fi consumate. Chiar și legumele proaspete din grădină trebuie să fie spălate și curățate.

Există numeroase niveluri în procesarea alimentelor:

1. Etape preliminare

Culegerea recoltei, sacrificarea de animale sau vânătoarea, pescuitulTăierea, curățarea, împachetarea și refrigerarea acestor alimente crude le face bune de utilizat pentru consumator în timp ce le menține conținutul proaspăt și previne (sau încetinește) creșterea microbilor

MODULUL1 PARTEA II – NIVELUL 3

2. Procesarea secundară:

Procesarea secundară merge un pas mai departe în crearea unei întreg sortiment de produse alimentare, de la legume conservate și înghețate până la mese complete, pâine coaptă, brânzeturi, lapte, batoane de ciocolată, biscuiți, preparate convenționale de carne și o mare varietate de alte produse.

Principalele metode de procesare secundară includ:

Încălzirea: Pasteurizarea include încălzirea la temperaturi de cel puțin 72°C pentru 15 secunde pentru a ucide majoritatea patogenilor din alimente și apoi răcirea rapidă la 5°C. Totuși, alimentele nu sunt complet sterilizate; este necesară și refrigerarea , iar termenul de valabilitate este limitat.

Sterilizarea implică încălzirea la o temperatură de cel puțin 120°C sau mai mult timp de câteva secunde, care ucide majoritatea microbilor și inactivează enzimele; procesul de încălzire este urmat de răcirea rapidă.

Sterilizarea crește semnificativ termenul de valabilitate și reduce necesitatea de refrigerare atât timp cât pachetul rămâne nedeschis.

Răcirea: Refrigerarea și înghețarea mențin alimentele la o temperatură controlată, scăzută pentru a menține enzimele inactive și să inhibe creșterea microbilor. Pentru a rămâne eficiente, răcirea și înghețarea trebuie să fie menținute constante pe perioada transportului, vânzării și depozitării acasă până la puțin timp după preparare și consum. Faptul că alimentele se pot strica la temperatura mediului, conduce la faptul ca menținerea unei temperaturi optime să fie un fenomen critic.

MODULE 1 PART II – LEVEL 3

Uscarea: Aceasta produce alimente stabile prin reducerea conținutului în apă, care, în schimb , nu permite microbilor mediul necesar pentru reproducere.

Produsele alimentare pentru care se folosește această tehnică sunt: lapte praf și supe, paste, carne, pește, fulgi de cartofi, cereale, etc. La ferme, pot fi utilizate diferite metode de uscare pentru a usca natural fructele și legumele prin utilizarea soarelui și a întunericului.

Afumarea: Această metodă are rol atât pentru uscarea alimentelor, cât și pentru adăugarea de arome suplimentare. Această metodă este utilizată în special pentru produsele de carne și pește.

Fermentarea: Acesta este procesul prin care microbii produc alcool sau acid, care acționează ca agenți de conservare. Exemple tipice în acest sens sunt: iaurtul, berea, vinul, berea, salamul și unele lactate.

Aditivii alimentari. Aditivii alimentari joacă de asemenea, un rol cheie în procesarea alimentelor. Sarea este unul din cei mai cunoscuți aditivi alimentari naturali care se folosesc la legume sau carne sau produse de pește.

Totuși, unii aditivi artificiali fac mâncarea acidă și o protejează contra degradării; antioxidanții previn fenomenul de râncezire al grăsimilor și uleiurilor, emulsificatorii și stabilizatorii produc amestecuri stabile de ingrediente, care, precum uleiul și apa, ar fi separate altfel.


Avantajele procesării la ferme

“Procesarea alimentelor” reprezintă tratamentul unei substanțe alimentare pentru a-i schimba proprietățile cu intenția de a le prezerva, de a-i îmbunătăți calitatea sau de a-i face calitățile și mai utile.

“Procesarea la ferme” este procesarea alimentelor realizată la ferme cu produse de la ferme.

Procesarea alimentelor la ferme este o importantă oportunitate de piață și are multe avantaje pentru că:

Cresc veniturile prin eliminarea intermediarilorCresc profitabilitatea și viabilitatea fermeiExtind accesul consumatorilor la produse proaspeteContribuie la construirea agriculturii localeCreează locuri de muncăContribuie la bucătăria și cultura comunitățiiContribuie la calitatea vieții și la taxeConservă energie

Mediul de reglementare pentru procesarea alimentelor la fermă este complex, confuz și consumă multă energie. Dar consumatorii au dreptul de a aștepta o alimentație sănătoasă.

MODULUL 1 PARTEA II –NIVELUL 3

Cumpărarea directă de la ferme nu ar trebui să fie un compromis în ceea ce privește siguranța alimentelor. Este responsabilitatea fermierului de a cunoaște și a se supune reglementărilor. În același timp, guvernul are responsabilitatea de a proteja aprovizionarea cu alimente prin dezvoltarea de sisteme de siguranță alimentară inovatoare și eficiente din punctul de vedere al costurilor, tehnologiilor și serviciilor și prin suportul diferitelor piețe de desfacere. Greșelile în siguranța alimentelor poate deveni o tragedie pentru toți foarte ușor.

Fermierii trebui să își întărească sistemul regional de alimentație prin creșterea oportunităților și prin diminuarea barierelor către vânzările directe la fermă. Acest lucru include o transparență mai mare la toate nivelurile de jurisdicție. Nici granițele politice, nici reglementările complexe nu ar trebui să creeze obstacole pentru fermieri sau consumatori.

Politicile și reglementările de procesare a produselor la ferme trebuie să fie destinate să contribuie la antreprenoriatul rural și să conducă la realizarea unei economii rurale. Aceste politici și reglementări trebuie să încurajeze diversitatea și competiția în piața de procesare a alimentelor fără a compromite siguranța publică.

Chiar dacă sunt animale vii, lactate sau alte produse, procesările de alimente pe loturi mici sunt vitale pentru agricultură și pentru distincția bucătăriei locale. Recunoaștem că reglementările vor seta parametrii finali pentru procesarea în siguranță a alimentelor. Accesul la piață nu ar trebui să depindă de unde și cum este procesat alimentul, ci doar dacă este sigur.


Tipuri de sisteme de procesare la fermeUn număr de opțiuni de procesare au aplicabilitate mare pentru scalele de procesare sustenabile la nivel de comunitate

Aceste includ: alimente procesate “gata făcute" (de exemplu gata de gătit sau gata de mâncat), conservare sau îmbuteliere, procesarea cărnii și împachetarea tipică.

Alimentele procesate gata făcute sunt foarte potrivite piețelor locale, implică în mod tipic mai puțin capital investit în echipamentul de producție decât orice alte produse procesate și conduc la prețuri mai mari.Este un potențial bun de a pune la conserve sau a îmbutelia alimente cu aciditate mare, deși cele mai bune oportunități par a fi pentru alimente conservate sau îmbuteliate cum ar fi supele, tocanele sau sosurile.Procesarea adaptată la ferme sau în afara lor de cantități mici de pui are de asemenea un potențial mare.În general, profitabilitatea firmelor de procesare industrială a alimentelor crește în progresie lineară cu mărimea firmei. Din acest motiv, există un nivel mare de consolidare și o integrare verticală în sectorul de procesare a alimentelor. Fără îndoială, există dovezi că procesarea la ferme în cantități mici poate fi viabilă din punct de vedere economic deoarece procesatorii vor fi capabili să își mențină

costurile prin utilizarea muncii familiei la fermă și a facilităților bucătăriei locale.Totuși, procesatorii la scală mică ce doresc să își crească vânzările produselor cu valoare adăugată conduc la dificultăți neașteptate. Aceasta se datorează faptului că sunt prea mari să fie procesate manual, dar nu suficient de mari pentru a putea capta scalele economice.


Excepția principală de la acest lucru este procesarea de produse alimentare ”gata-făcute”, care pot fi chiar profitabile pe scară medie.

Procesarea controlată de fermieri

În mod tradițional, fermierii primesc venituri de pe piața de prelucrare a mărfurilor. Aceasta se întâmplă deoarece trebuie să își aprovizioneze ferma cu materie primă la cel mai mic preț posibil pentru a putea intra în competiție pe piața de alimente procesate.Una din strategiile pentru a face acest lucru este procesarea controlată direct de fermier. Un număr mare de fermieri din Europa și-au realizat cooperative proprii de procesare de succes pentru a obține piețe sigure și prețuri mai bune. Unele din aceste cooperative de procesare sunt foarte mari.Alți fermieri s-au rezumat la procesarea la ferme pe scală mică. În unele cazuri, fermierii individuali s-au unit pentru a cumpăra în comun echipamentul de procesare, depozitare, spălare și facilitățile de gradare.

Potențialul pentru diverse facilități de procesare

Nevoile pentru facilitățile de procesare ale cărnii la diverse niveluri, potențialul pentru facilitățile mobile de procesare, cererea mare de procesare organică și utilizarea mixtă de bucătării în comun sunt în creștere. Evaluări extensive ale acestor tipuri au fost realizate în Europa.


Legile procesării organice

Reglementările UE statuează faptul ca următoarele operațiuni să fie certificate legal ca fiind organice: Creșterea sau producția de produse primare agricole poate fi pusă pe piață ca fiind organicăÎmpachetarea sau etichetarea a produselor agricole neprocesate care urmează a fi puse pe piață ca organiceProcesarea, împachetarea sau etichetarea de produse organice intenționate pentru consumul uman și compuse esențial dintr-unul sau mai multe ingrediente de origine agricolăImportul de produse organice din afara UE care sunt intenționate pentru consumul uman (chiar dacă sunt produse neprocesate agricole sau produse compuse dintr-unul sau mai multe ingrediente de origine agricolă

Exemple de astfel de activități:Comercianții, vânzătorii cu amănuntul, vânzătorii en-gros, distribuitorii și cei care împachetează (fabricile de furaje pentru animale, producătorii de semințe) care descompun, împachetează, despachetează și etichetează sau procesează în orice alt fel materialele de origine organică fără a fi urmăriți de consumatorii finaliComercianții de cereale sau vânzătorii en-gros de produse ecologice vrac care sunt scoase din containerele lor și depozitate la sediul titularului sau în spații special destinate pentru produsele organiceProducătorii care pot împacheta sau procesa produsele la scală mică la fermele lorTransportatorii de lapteDeținătorii de branduri care aprovizionează cu ingrediente pe contractori să proceseze în numele lor Cei care împachetează fructele ecologice, legume și alte alimente


Asigurarea calității și siguranței în procesareProcesatorii de alimente se bazează pe sistemele moderne de management al calității pentru a asigura calitatea și siguranța produselor lor

Cele 3 sisteme cheie sunt:

Bunele practici de fabricație (GAP): Acestea implică condițiile de procesare și procedurile care s-au dovedit a asigura calitate și siguranță, bazându-se pe experiența îndelungată Analiza la întâmplare a punctelor critice de control (HACCP): În timp ce programele tradiționale de asigurare a calității se focusează pe calitatea produsului finit, HACCP, o nouă tehnică proactivă utilizată în industria alimentară se focusează mai degrabă pe prevenirea defectelor în procesul de producție decât pe identificarea lor Standardele de asigurare a calității. Aderența la standardele stabilite de Organizația Internațională a Standardelor (ISO 9000) și de Standardele Europene (ES 29000) asigură că procesarea alimentelor, cateringul și alte industrii legate de alimente sunt conforme cu procedurile scrise și bine documentate

Eficiența acestor programe este controlată cu regularitate de experți independenți, pentru a putea susține încrederea în procedurile de asigurare a calității ale producătorilor

Calitatea mediului: Ca surplus la asigurarea calității și siguranței, procesatorii de alimente se străduiesc constant să minimizeze impactul procesării și produselor lor asupra mediului. Acesta include eforturi continue de a reduce emisiile de aer, apă și reziduuri solide și de a reduce impactul asupra mediului al împachetatului, prin utilizarea de materiale reciclabile și prin reducerea greutății ambalajelor.


Înainte și după procesare: Calitatea produselor alimentare este dependentă de calitatea materiei prime și de calitatea transportului, depozitării și vânzării către consumatori. Mai mult, sistemul de management al calității procesatorilor de alimente (de exemplu ISO 9000), implică lucratul cu distribuitorii (fermieri individuali și vânzători en-gros de materii prime), transportatorii, vânzătorii en-gros și vânzătorii cu amănuntul pentru a asigura calitatea procedurilor la fiecare nivel.

În mod normal, procesatorii își pun la curent furnizorii cu cererile specifice ale materiei prime și asigură asistență tehnică pentru a se asigura că aceasta corespunde cu specificațiile. Mai mult, auditul calității și inspecțiile materiei prime până la momentul livrării ajută, de asemenea, la întrunirea specificațiilor. Procesatorii asigură și asistență tehnică și realizează audite ale transportatorilor, vânzătorilor en-gros și a celor cu amănuntul, pentru a asigura că specificațiile de temperatură, umezeală și alte condiții sunt întrunite și că sunt observate termenele de valabilitate.

Calitatea produselor depinde de asemenea, de implementarea unor protocoale acceptate pentru recoltare, depozitare și, acolo unde este cazul, pentru procesarea produselor agricole. Recoltarea trebuie să fie conformă cu reglementările specifice pentru produse agro-chimice și cu respectarea perioadelor specifice medicinii veterinare. Produsul alimentar trebuie să fie stocat în condiții corespunzătoare de temperatură și umiditate în spații amenajate special pentru acest scop. Operațiunile care implică animale, așa cum ar fi tunsul și sacrificarea, trebuie să fie în concordanță cu standardele sanitare pentru animale.


Recoltarea, procesarea la ferme și depozitareaCalitatea produselor depinde, de asmenea, de implementarea de protocoale acceptabile pentru:

recoltare depozitare și acolo unde este potrivit pentru procesarea produselor la ferme.

Recoltarea trebuie să fie conformă cu reglementările legate de intervalele de pre-recoltare pentru produse agricole și perioadele în care se adminstrează medicația veterinară.Produsul alimentar trebuie să fie depozitat în condiții potrivite de temperatură și umiditate, în spații destinate și rezervate acestui scop.Operațiunile care implică animale, cum ar fi tunsul și sacrificarea, trebuie să fie conforme cu standardele de sănătate a animalelor.Bunele practici legate de recoltare și de procesarea produselor și de depozitare vor include și pe acelea de recoltare a produselor în perioadele potrivite, cu respectarea intervalelor de pre-recoltare și de abținere; asigurarea manipulării curate și sigure pentru procesarea produselor la ferme.Pentru spălarea lor se recomandă utilizarea detergenților și a apei curate; depozitarea produselor alimentare în condiții de mediu potrivite și igienic; împachetarea produselor pentru transport de la fermă în containere curate; utilizarea de metode de pre-sacrificare și sacrificare care sunt umane și potrivite pentru fiecare specie, cu atenția pentru supraveghere, antrenare și mentenanța potrivită a echipamentelor.


Protejarea alimentelor prin împachetare

Împachetarea produselor este o parte importantă a păstrării alimentelor și a siguranței acestora. Asigură faptul că alimentele ajung la consumatori în condiții sigure. Ambalajul nu este doar o simplă cutie; este de fapt un sistem desemnat să păstreze siguranța și calitatea produsului alimentar pe timpul transportului, în depozitele en-gros, în magazine și acasă.

Acest lucru este realizat prin:Maximizarea perioadei de stat pe raft prin acționarea ca o barieră împotriva vaporilor de apă, a aerului și a microbilor. Similar, ambalajul reține umezeala și gazele care păstrează prospețimea și siguranța.Tipărirea de informații importante pe etichetă (numele firmei, datele de expirare, ingrediente, cererile de refrigerare sau gătire, rețete, etc.) pentru putea ajuta consumatorii să își păstreze produsele în siguranță acasă.Asigură dovada că produsul este intact și nu a fost alterat.Previne pierderea aromelor și protejează împotriva mirosurilor din surse externe.Coduri de bare pe ambalaje cu identificarea datei și locației fabricii care efectuează procesarea, pentru a monitoriza produsul atât pentru controlul inventarului cât și pentru identificarea potențialelor pericole.


Recomandările pe termen lung pentru procesarea produselor la ferme Pentru creșterea oportunităților de procesare a produselor la ferme, trebuie să ne focusăm pe schimbările în gândirea legată de siguranța alimentelor, iar schimbările ce trebuie făcute la nivel de fermă și European sunt:

Asigurarea diversității în procesarea alimentelor și gradarea operațiilorDiversificarea reglementărilor legate de siguranța alimentelor pentru a se acomoda cu diversitatea procedurilor, produselor, metodelor de producție și facilităților de producțieCreșterea accesului inspectorilor și a celor specializați în procesarea produselor de fermă, în unități mobile de procesare, operațiuni sezoniere și operațiuni miciInovații pentru plasament la scală foarte mică, soluții tehnologice înalte pentru siguranța alimentelorProiectarea de sisteme portabile pentru siguranța alimentelor utilizabile la ferme și în piețeSiguranța alimentelor verziReducerea amprentei ecologice a siguranței alimentelorDezvoltarea de standarde pentru siguranța alimentelorAsigurarea de sisteme de siguranță a alimentelor cu zero poluareCerințe pentru sisteme de siguranță a alimentelor pentru a proteja solul și a reduce eroziuneaCerințe pentru sisteme de siguranță a alimentelor pentru conservarea energiei


Vânzarea directăÎn ziua de astăzi, majoritatea alimentelor sunt transportate de la poarta fermei la consumator prin intermediului unui sistem eficient care beneficiază de avantajele unei economii de scară și de o specializare pentru menținerea unor costuri de procesare și distribuție scăzute.Bazele vânzărilor directe la ferme este relația de încredere care se dezvoltă între producători și consumatori. Vânzarea directă la ferme îi permite producătorului să își asume responsabilitatea și recompensele în urma livrării de produse agricole direct către consumatori printr-o varietate de canale de marketing cu ar fi piețele sau vânzarea la poarta fermelor.Vânzarea directă la ferme necesită o implicare mai mare în marketingul vânzării produsului către consumator față de producția agricolă convențională primară. Deosebit față de metodele tradiționale de vânzare a produselor, așa cum ar fi vânzarea en-gros într-o piață, vânzarea directă la ferme permite un mai mare control al producătorului asupra producției și vânzării produsului, inclusiv a abilității de a face el prețul.Majoritatea producătorilor își dedică timpul pentru ceea ce știu să facă mai bine, să planteze, să crească și să recolteze, lăsând procesarea și marketingul afacerilor agricole. Totuși, vânzarea directă către consumatori a crescut în popularitate în rândul anumitor producători. Vânzarea directă asigură o legătură între consumatorii urbani și cei rurali. Contribuie de asemenea, la economia rurală, prin asigurarea de canale de marketing alternative. Din ce în ce mai puțin din populația actuală locuiește sau chiar vizitează o fermă.Există mai multe motive care sunt luate în calcul pentru interesul crescut în vânzarea directă: lipsa de satisfacție legată de prețurile materiilor prime agricolePrețul de fermă este adesea doar o fracțiune din prețul de vânzare cu amănuntulPrețurile produselor vândute direct către consumatori pot fi substanțial mai mari față de prețurile tipice de vânzareUn alt motiv este faptul că producătorii pun preț pe relația pe care o dezvoltă cu consumatorii, la fel ca și pe oportunitatea de primi un feedback imediat asupra produsului lorConsumatorii valorează prospețimea și calitatea produselor, împreună cu oportunitatea de a susține producătorii locali


Obiceiuri ale consumatorilor care afectează vânzarea directă la ferme

Preferințele consumatorilor și trendurile pieței sunt în schimbare continuă datorită schimbării cererii pentru produse naturale și organice. Consumatorii doresc să știe de unde le provin alimentele, cum sunt crescute și să îi cunoască pe oamenii care le produc. Un mare număr de consumatori preocupați de sănătate doresc să caute și să plătească suplimentar pentru alimentele lor pe care le consideră proaspete, nutritive și sănătoase.Alții sunt interesați să încerce produse din bucătăria regională – alimente locale care sunt culese și preparate proaspăt. Acest trend se reflectă în serviciile alimentare ca o solicitare în creștere pentru produse de modă veche cu un iz gourmet.

Consumatorii sunt preocupați de:

Conveniență – mâncăruri cu gust bun ce pot fi consumate la drumFamilie – doresc activități de familie la care poate participa toată lumeaComunitate – susțin afacerile localeEchilibru – doresc un echilibru între lucru și familieAutenticitate – caută lucrurile simple în viațăSiguranță – doresc să aibă de-a face cu oameni pe care îi cunosc și în care au încredere

MODULUL 1 PARTEA II – NIVEL 3

Pe măsură ce consumatorii caută conveniențe, sănătate, savoare și distracție, noi vedem nașterea de noi piețeIndiviziFamilii amestecateCorecția sănătății, de exemplu pierderea în greutateEtnic, de exemplu, asiatic, italianOrganicStudențiProprietari de case de vacanță/căutători de distracție

Tendințele actuale demonstrează faptul că majoritatea consumatorilor rămân la metode de comerț tradiționale indirecte. Deși comoditatea este cheia, în anii recenți, trendurile au demonstrat că unii factori au scăzut încrederea consumatorilor în bunurile de consum produse în masă. Motivul pentru această lipsă de încredere a inclus lipsa de transparență în lanțul de distribuție, numărul în creștere al scandalurilor legate de alimente (condimente periculoase, cazul de ardei toxic, carne de pasăre poluată cu dioxină, BSE) și noile tehnologii care alarmează consumatorii.

Ca răspuns, consumatorii de azi caută alimente care:Sunt sigure pentru consum și nu sunt dăunătoare sănătățiiSunt de origine cunoscută, iar producătorul este autenticConsumarea lor este plăcutăIar producția lor se potrivește aspectelor în creștere legate de mediu și bunăstarea animalelor

Atât trendurile naționale, cât și cele internaționale demonstrează că se asociază aceste preferințe cu produsele regionale și organice –bio (caracter tradițional și de țară).


Participarea la aceste activități necesită o setare bună a pieței și la a fi dispus pentru construirea unei relații puternice cu consumatorii care doresc să cumpere direct de la un fermier. Primul pas este acela de a înțelege piața și aptitudinile necesare pentru pornirea și menținerea unei astfel de piețe.

Începeți prin a vă pune următoarele întrebări:Vreau sau pot să produc acele produse de care consumatorul este interesat a le cumpăra printr-un sistem de vânzare directă a fermă?Familia și/sau angajații mei sunt interesați să aibă contact direct cu consumatorul pe proprietatea fermei?Este ferma localizată lângă o bază populată sau lângă o piață suficientă să suporte operațiunile de vânzare directă?Înțeleg tipul de consumatori pe care trebuie să îi atrag către vânzarea directă?Care sunt regulile și reglementările locale care se aplică în momentul în care ferma depășește pasul de producție agricolă și trece spre vânzarea directă?Care sunt strategiile de servicii pe care le pot utiliza pentru a construi loialitatea consumatorului?Am interese și aptitudini în aria de vânzări cu amănuntul sau aranjament al mărfurilor?Cum îmi voi crea o imagine prin pancarte, semne, și peisaj? Care vreau sa fie această imagine?Care este planul de management al riscului și planul de raportare a incidentelor pentru a face față situațiilor neprevăzute, cum ar fi: foc, stricarea produselor și/sau furt?Înțeleg importanța dezvoltării unei afaceri profitabile pentru a asigura: finanțare. Resurse umane, responsabilitate socială, producție/operațiuni, desfacerea de piață?


Tipurile de vânzări directe la ferme

Vânzarea directă tradițională reprezintă o metodă eficientă de a dezvolta o afacere flexibilă și cu puține cheltuieli. Vânzarea directă implică o persoană de vânzări independentă care vinde produse sau servicii clienților, cel mai frecvent acasă la client sau la locul acestuia de muncă. Metodele de vânzare directă tradițională includ vânzarea din ușă în ușă, petreceri cu vânzare și rețele de piețe.În multe țări, fermierii își vând produsele în mod direct, multe din aceste țări având reglementările proprii și practici legate de vânzarea directă. Fermierii au multe opțiuni în dezvoltarea unei forme directe de vânzare/ își pot vinde produsele în propriul magazin, prin intermediului unui catalog și/sau de a le trimite la restaurante și magazine. Canalele directe de vânzare, pe lângă cele deja menționate includ: vânzările direct la fermă, standuri și piețe locale unde își vând propriile produse în sezon. În anii recenți, din ce în ce mai multe piețe ecologice joacă un rol important în segmentul de vânzări directe.Vânzarea directă către clienți este cel mai întâlnită în cazul fructelor. Acest tip de operațiune este cunoscută ca ”u-pick”, în care clientul își culege și transportă fructele. O altă versiune a vânzărilor directe este atunci când fermierii utilizează magazine mobile pentru a-și vinde produsele, astfel ei transportă produsele către clienți în oraș. Producătorii care își conduc direct marketingul de fermă au oportunitatea de a alege tipul de operațiuni pe care doresc să o realizeze bazat de amestecul de produse, aptitudinile lor și accesul în piață.

Cele mai populare tipuri de vânzări la ferme includ: Activități la fermă, cum ar fi standuri la marginea drumului, piețe la ferme/magazine, operațiuni prin care clienții își culeg singuri produsele și agricultura susținută de comunitate.Activitățile în afara fermei, cum ar fi cea de a fi vânzător la una sau mai multe piețe, vânzarea prin internet cu comandă online și vânzarea directă la magazinele de specialitate și restaurante


Strategiile de vânzare directe pot varia foarte mult. Canalele potrivite vor depinde de dorințele, nevoile și caracteristicile pieței. Este importantă cercetarea de piață și încercarea de numeroase canale înainte de a determina cea mai bună abordare. Utilizarea de canale de vânzare multiple poate reduce riscul, să crească câștigurile și să realizeze vânzarea de produse care sunt altfel greu de vândut. Pe măsură ce interesul pentru alimentele produse local este în continuă creștere, vânzarea directă va deveni o strategie valabilă.

Tipurile de vânzări directe la fermă includ:

1.Piețele fermierilor: O piață a fermierilor reprezintă adunarea mai multor producători în mod regulat pentru a vinde o varietate de fructe, legume și alte produse cu valoare adăugată direct către consumatori. Piețele fermierilor se țin de obicei la sfârșit de săptămână în zonele metropolitane și în multe orașe, care pot necesita și deplasarea acolo.Piețele asigură un mediu potrivit pentru fermieri și pentru producătorii de alimente de a vinde direct către consumatori produsele de la ferme și alte produse artizanale.Fie că sunt organice, bio-dinamice sau sisteme de producție convenționale, produsul proaspăt disponibil la aceste piețe continuă să atragă un public loial și entuziast.Un stand constant la o piață nu necesită o investiție prea mare. Necesită o masă, un adăpost, ambalaje și semne pentru identificarea numelui, produselor și prețurilor.


Costurile pot include prețul standului, al echipamentului, ambalajului, asigurările pentru vânzarea în locuri publice, mâna de lucru pentru vânzare, transportul și depozitarea. Costurile de publicitate sunt de obicei scăzute deoarece sunt făcute en-gros de cei care participă și de obicei sunt incluse în taxa aferentă standului.Este necesară o mișcare continuă. Oamenii sunt atrași de activitateLuați în calcul oferirea de mostre din produs pentru a fi încercateO semnalare bună este esențială. Faceți etichete clare, prețuri și informații despre produsePoze și informații cu ferma, fermierii și familia sunt interesante pentru mulți clienți.


2. Cooperativele și asociațiile de fermieri: Cooperativele și asociațiile sunt organizații care sunt deținute și conduse de un grup de oameni cu nevoi similare. O cooperativă poate fi stabilită de un grup de oameni care produc același produs, ca și cale pentru a-și vinde produsele la un preț mult mai scăzut. Poate, de asemenea, să însemne că în urma unui volum mai mare, cooperativele pot ajunge în piețe în care altfel este greu de ajuns de unul singur. O cooperativă poate, de asemenea, să împacheteze, depoziteze și livreze un produs.

3. Magazinele de la ferme / piețe: Tipurile de magazine/piețe de fermă variază de la cele sezoniere la cele cu funcționare pe tot parcursul anului, și oferă consumatorilor alternativă la supermaketuri. Succesul depinde adesea de buna cercetare a piețelor locale, produse și modalități de a dezvolta loialitatea clienților. Pentru a fi considerat un magazin de fermă, trebuie să aibă ca țintă vânzarea de produse proaspete și/sau alimente locale care sunt crescute, culese sau produse la fermă sau aproape de locul unde este localizat magazinul.

4. Standurile de la ferme: Există numeroase modalități de a opera un stand de fermă, de la unul simplu, cu autoservire până la cele elaborate de pe marginea drumurilor. Standurile cu autoservire necesită indicații foarte simple și clare pentru a fi urmate de către consumatori, o cutie unde să fie lăsați banii, de preferat închisă. Unele elemente cheie pentru succesul în marketing cu aceste metode sunt: refrigerare (pentru păstrarea proaspătă a produselor), clar scrise, care atrag privirea, acces facil de la drumul principal și o parcare amplă.

5. Vânzarea la poarta fermei: O abordare de bază pentru vânzarea directă la ferme care implică o investiție minimă; vânzarea la marginea drumului sau la poarta fermei poate fi simplă sau complexă (o tarabă așezată la capătul aleii care duce la fermă)

MODULUL 1 PARTEA II –NIVELUL 3

6. Culege cu mâna ta/ U-Pick marketing: Acest tip era foarte popular în anii 1970; fiind unic și diferit. La fel ca și magazinele de la ferme, se poate permite clienților să își culeagă produsul singuri. Magazinele de ferme și cele la care își pot culege singuri produsele aduc clienții la poarta fermei, economisesc forța de muncă și costurile de transport și elimină intermediarii.Un număr de factori determină viabilitatea acestui tip, inclusiv:LocațieAcces și facilități de parcareCompetiție localăClădiri potriviteO aprovizionare constantă a produselor locale sezoniere și care pot ajunge în piațăTrebuie să colaborați cu autoritățile locale pentru a vă asigura că un magazin de fermă se supune reglementărilor. Permisiunile pentru planificare pot necesita pentru o clădire nouă sau o schimbare a utilizării pentru a permite premisele pentru un magazin de fermă.Culturile care sunt potrivite pentru acest tip de vânzare sunt cele care se recoltează ușor și cele pentru care faptul că sunt coapte este ușor de determinat. Fructele mici, legumele, etc., sunt cele mai bune exemple.Această modalitate este o metodă bună de a reduce cheltuielile de recoltare, dar este posibil să fie nevoie de mult timp pentru a conduce publicul efectiv / de la tranzacțiile de vânzare și instrucțiunile de recoltare până la managementul în câmp pentru o recoltare corespunzătoare.


7. Agricultura susținută de comunitate (culesul la ferme): Agricultura susținută de comunitate este un sistem de marketing în care clienții cumpără ”părți” din recolta unei ferme. Plătesc o sumă la începutul sezonului, asigurând ferma cu un anume capital. În schimb, fiecare client primește o alocare săptămânală a produselor. Produsele pot fi livrate la clienți acasă, sau la un loc prestabilit sau luate direct de la fermă. Doar unii fermieri care are o bună înțelegere a programului de producție poate apela la acest tip de vânzare.

În teorie, cei implicați în acest tip de comerț împart riscurile producției pe toată perioada sezonului.În practică, totuși, fermierul trebuie să asigure o livrare constantă a produselor dacă doresc să își păstreze clienții și sezonul următor.

În termeni de bază, agricultura susținută de comunitate presupune o comunitate de indivizi care asigură un suport unor operațiuni la ferme în așa fel încât ferma să devină, fie legal sau spiritual, ferma comunității, cu crescători și consumatori care își asigură suport reciproc și împart riscurile și beneficiile producției de alimente.

Membrii sau acționarii fermei sau grădinei pun un fel de gaj pentru a acoperi costurile anticipate ale operațiunilor de la ferme și salariile celor care lucrează. În schimb, primesc părți din recolta fermei pe tot parcursul sezonului și satisfacția câștigată de a reconecta pământurile. Membrii împart de asemenea, și riscurile, incluzând recoltele slabe datorate timpului nefavorabil sau dăunătorilor.


8. Vânzările către restaurante, cantine sau magazine de vânzare cu: Această abordare necesită cercetare și angajament dar permite producătorilor să își pună în valoare produsele. Promovează de asemenea produsele domestice și locale în locuri precum aprozare, restaurante, evenimente și atracții locale.Restaurantele care caută să dobândească distincția într-o afacere competitivă capitalizează cu interes alimentele locale și organice.Vânzarea produselor către cantine, cum ar fi școli, locuri de luat masa pentru corporații, spitale și instituiții corecționale poate fi o piață bună pentru ferme. Atenția publică pentru obezitatea în rândurile copiilor și adulților a atras atenția către soluțiile de mediu cum ar fi aducerea de alimente mult mai sănătoase în școli și în cantine. Fermele locale au avantajul de a livra alimente proaspete și cu gust bun, care au condus spre creșterea consumului de fructe proaspete și legume. Programele de livrare pentru cantinele din școli includ educația legată de agricultură și nutriție în curriculum sau activitățile școlare, cum ar fi realizarea unei grădini a școlii. Vânzările la magazine și restaurante sunt realizate prin rețele de distribuitori en-gros, dar un fermieri organizat cu o capacitate mare de livrare a produselor poate să realizeze relații directe cu acești clienți.


9. e-comerțul, internet, comenzi direct online: Utilizarea internetului și a comenzilor online este în creștere. Este necesară o cercetare de fundal și dezvoltare. Poate construi loialitatea clienților pentru produse și nu este limitată de timp, spațiu sau areal geografic.

Dezvoltarea recentă a instrumentelor de internet a facilitat lansarea de mijloace electronice de vânzări directe, numite marketingul prin internet. Această formă de vânzări asigură o nouă oportunitate de a dezvolta tipare directe de vânzare. Este de asemenea important de menționat noile rețele de vânzare prin internet direct de la ferme, care sunt active deja în multe țări europene.

Vânzarea prin intermediul Internetului și cu ajutorul cataloagelor este o metodă bună de a ajunge la o audiență restrânsă. Siteurile web sunt utile pentru a da informații despre fermă și de a facilita vânzările odată ce clientul este deja familiar cu produsele. Vânzarea prin comenzi pe email este cel mai bine utilizată pentru produse cu termen de valabilitate mare și care pot fi ușor ambalate pentru transport. Totuși, există o oportunitate pentru a vinde plante, flori proaspete, produse din carne și legume și fructe.

Această metodă de marketing necesită atenție către o bună organizare, menținerea unei baze de date de clienți, cataloage, precum și primirea, completarea, ambalarea și trimiterea comenzilor. Vânzarea prin intermediul unui anumit catalog sau prin intermediul unei companii pe Internet poate scuti efort și timp organizatori, dar prețul pe care îl cereți pentru produs poate fi mai mic și numele fermei poate să nu acompanieze produsul.

MODULUL 1 PARTEA II – NIVELUL 3 10. Coșuri cadou: Această metodă de marketing poate fi o linie colaterală unui magazin de fermă sau să opereze independent. Din moment ce atât coșurile cadou, cât și vânzările prin comenzi online sunt construite pe afaceri repetate, pot trece ani până la constituirea unui venit substanțial. Începeți încet prin oferirea de coșuri cadou sau vânzări online în plus față de piețele existente de desfacere. Coșurile cadou se vând mai bine dacă sunt aranjate atractiv. Adesea prețul nu este atât de important, comparativ cu calitatea și unicitatea. Produsele ce pot fi comandate online sunt de obicei neperisabile și pot fi ușor de ambalat și trimis. Ambele opțiuni necesită produse de calitate înaltă, ambalare și service.

11. Agroturismul: Cunoscut de asemenea, ca ”distracție la fermă”, agroturismul a devenind o modalitate populară de a atrage clienții și de a mări veniturile fermei. Turiștii de azi sunt considerați ”căutători de știință” și mulți vizitează locurile aproape de casă. Caută experiențe autentice ale vieții la fermă. Moștenirea culturală și eco-turismul sunt sectoare în creștere ale industriei turismului. Toate aceste trenduri conduc la succesul activităților de agroturism. Există numeroase căi de a include activitățile turistice la fermă, inclusiv recoltarea de către clienți a produselor, călărit, cazare și mic dejun, demonstrarea echipamentelor și tehnicilor de la fermă și festivalul de recoltare regional. Surprinzător, există persoane care sunt dispuse să plătească pentru activități care ar părea ridicole cu ani în urmă, cum ar fi mulsul vacilor și plivitul.

MODULUL 1 PARTEA II – NIVELUL 3 Reguli generale și legislații pentru vânzările directe la fermeVânzarea directă la ferme merge dincolo de producția primară și vânzarea en-gros și este numită adesea agricultură cu valoare adăugată. Înainte de a investi într-o aventură de vânzări, trebuie să se țină cont de cele mai bune practici de management, regulile și reglementările la care trebuie să aderați.

Considerații cheie care pot afecta vânzarea directă la ferme includ:Certificarea: Acest criteriu desemnează ceea ce este o piață de fermă și pentru acordarea certificării trebuia să fie eligibil pentru vânzarea la o piață de legume și fructe proaspete culese din zona definită ca ”locală” pentru acea piață.

Etichetarea: Toate alimentele procesate vândute en-gros sau en-detail trebuie să aibă etichete pe ambalaje. Aceasta include și alimentele procesate vândute la piețe, pe Internet, către restaurante și aprozare. Aceasta include toate alimentele preambalate, tăiate, puse în conserve, coapte sau congelate.

Certificarea organică: Agricultura organică este definită ca sistemul de management de producție ecologic care promovează și acoperă bio-diversitatea, ciclurile biologice și activitatea biologică a solului. Este bazată pe utilizarea minimă a materiilor prime din afara fermei și pe practicile de management care refac, mențin și includ armonia ecologică.

Etichetele eco: Ca adaos la ”Certificarea organică”, există numeroase etichete eco pentru promovarea produselor de fermă. O etichetă eco este un sigiliu sau logo care face o anumită afirmație despre produse. Există două tipuri de etichete eco. Etichete bazate pe producție care reflectă faptul că un întâmpină cerințe ecologice semnificative în procesul de producție. Etichetele bazate pe loc indică faptul că produsul a fost crescut într-o regiune geografică specifică. Etichetele eco nu asigură întotdeauna un preț mai mare pentru produse premium, dar pot aduce o mai bună distribuție în piață.


Kosher: Cuvântul kosher este o adaptare a cuvântului evreiesc care înseamnă ”potrivit”. Un produs este certificat astfel atunci când este produs în concordanță cu Legile Evreiești. Certificarea Kosher este aplicabilă pentru alimente, băuturi și ustensile.Alimentele Kosher trebuie să fie certificate de consiliile locale sau naționale kosher, și trebuie să afișeze logoul certificării pe eticheta produsului.

Unele dintre legile care se aplică alimentelor Kosher includ:

Fără crustaceeAnimale rumegătoare cu copite despicateEchipamentul utilizat pentru un produs lactat sau produs de carne trebuie să fie curățat cu atenție înainte de a fi reutilizatAnimalele și găinile trebuie să fie sacrificate după un ritualDoar peștii care au și înotătoare și solzi sunt kosherProducția alimentară trebuie să fie verificată de agenția de monitorizare kosher sau de un rabin evreu ultra-ortodox. Inspecțiile sunt în general repetate lunar.


Halal : Este un cuvânt arab care înseamnă ”în acord cu legea sau permis”. Reprezintă standardele de dietă admise și utilizate de musulmani. Alimentele care sunt trimise în țări musulmane sau intenționate pentru Musulmani trebuie să obțină certificare Halal. Taxele pentru aceste servicii variază în funcție de o multitudine de factori, incluzând tipul de produs și informarea de piață despre certificarea acestui produs.

Toate alimentele sunt considerate Halal, cu excepția:

Suine/porcine sau produse de porc Animale impropriu sacrificate sau moarte înainte de sacrificareAnimale ucise în numele oricui altcuiva în afară de DumnezeuAlcoolul și produsele toxiceAnimale carnivore, păsări sau animale de pradă sau terestre (șerpi, șopârle)Sânge și produse de sângeAlimente contaminate cu oricare din cele de mai susAlimente care conțin ingrediente cum ar fi gelatină, enzime, emulsificatori, etc.


Siguranța alimentelor, serviciilor și procesării, reglementările UE despre igiena alimentelor: Reglementările legate de siguranța alimentelor se vor aplica operațiunilor dvs dacă procesarea și servirea alimentelor (cum ar fi degustările la fermă sau vânzarea de produse coapte și/sau conservate) se face la fermă. Diferite sectoare pot avea cerințe diferite. Dacă intenționați să serviți sau să procesați alimente crude, aveți nevoie de trainingul de bază pentru igiena alimentelor și de un certificat. Supervizorii vor cere un nivel înalt de trening și un certificat intermediar.Tot personalul care este implicat în procesarea alimentelor va avea nevoie de HACCP (Analiza Hazardului și a Punctelor Critice de Control). Aceasta este o abordare preventivă legată de siguranța alimentelor bazată pe înțelegere și păstrarea bună a înregistrărilor

Reglementările UE despre igiena alimentelor se aplică afacerilor cu alimente pe tot lanțul de aprovizionare și îi include și pe fermieri și crescători. Datoriile sub auspiciul reglementărilor vor depinde de mărimea și tipul afacerii, dar majoritatea problemelor legate de alimente trebuie să fie înregistrate la autoritățile locale.Premisele afacerilor cu produse de carne, ouă, lapte și produse lactate și/sau pește și produse de pește trebuie să fie aprobate de autoritățile locale. Cereri specifice de igienă pentru producția de lapte și ouă există încă, dar în general fermierii și crescătorii trebuie să aibă practici de igienă corespunzătoare și proceduri de management pentru a controla eventualele probleme legate de siguranța alimentelor. Procedurile primare nu necesită sistemul HACCP.


Reglementările legale ale vânzărilor directe: În reglementările CE 852/2004/EC și 853/2004/EC, sunt prezentate condițiile de igienă de producție și distribuție. Aceste reglementări asigură statelor membre oportunitatea de a-și crea reglementările proprii ce privesc alimentele produse și distribuie local, în acord cu principiile UE de tradiție și flexibilitate.

Reglementarea UE nr 1151/2012 legată de schemele de calitate pentru produsele agricole și alimentare a intrat în funcție în 3 Ianuarie 2013. Articolul 55 deleagă Comisa să prezinte un raport Parlamentului European și Consiliului despre o nouă schemă de etichetare pentru vânzările directe la ferme pentru a asista marketingul producătorilor, până în 4 Ianuarie 2014. Acest raport trebuie să fie focusat pe abilitatea fermierilor de a adăuga valoarea fructelor și legumelor prin intermediul unei noi etichetări și să ia în calcul și alte criterii, cum ar fi posibilitățile de a reduce emisiile de dioxid de carbon și deșeuri prin producții scurte și lanțuri de distribuție. În final, raportul trebuie, dacă este necesar, să fie acompaniat de propuneri legislative potrivite pentru crearea unei scheme de etichetare a produselor locale și acre se vând direct la ferme. Acest raport va examina implicarea economică și de mediu pentru acest fenomen și va discuta posibilitățile pentru a introduce un sistem de etichetare la nivel european.

Alte probleme legate de vânzarea directă sunt:Înregistrarea patentelor, a mărcii, copyrightulResursele umaneReglementările piețeiSistemul de taxeZonarea/legileSemnăturileSănătatea publică


Principiile după care se ghidează fermierii care lucrează cu vânzarea directă

Cunoașterea reglementărilor despre siguranța alimentelor pe care le vândStabilirea unei legături cu inspectorii și agențiile pentru siguranța alimentelorSă fie puși la curent cu noutățile despre siguranța alimentelor și schimbările de politici în domeniuSă știe cine are jurisdicție asupra siguranței alimentelor în fiecare piață în care își vând produseleSă fie proactivi pentru alinierea la aceste regulamenteSă dezvolte regimuri de siguranță a alimentelor pentru ferme și procesareSă învețe practicile de siguranță pe toți membrii familiei, angajați și cliențiSă promoveze siguranța alimentelor la piețele unde își vând produseleSă păstreze registre cu licențele de siguranță, permise și certificateSă fie pregătiți pentru inspecții oricând

MODULUL 1 PARTEA II – NIVELUL 3 TEST Următorul test are 10 întrebări, fiecare cu 4 răspunsuri, din care numai unul este corect și se bazează pe informațiile prezentate în PARTEA II – NIVELUL 3 al acestui modul.

1.Care din următoarele nu este un avantaj al procesării la ferme?

a)Îmbunătățește viabilitatea fermeib)Construiește economia agricolă a fermeic)Crește emigraread)Creează locuri de muncă

2. Care sunt principalele metode ale procesării secundare a alimentelor? e)Încălzireaf)Uscareag)Fermentareah)Toate

MODULUL 1 PARTEA II – NIVELUL 3 TEST

Următorul test are 10 întrebări, fiecare cu 4 răspunsuri, din care numai unul este corect și se bazează pe informațiile prezentate în PARTEA II – NIVELUL 3 al acestui modul.

3.Care din următoarele nu reprezintă reglementare UE ca alimentul să fie certificat ca organic? a)Creșterea sau producția de produse agricole primare care pot fi certificate ca organiceb)Ambalarea sau etichetarea de produse agricole neprocesate care pot fi puse pe piață ca organicec)Procesarea de produse GMO, ambalarea sau etichetarea pot fi considerate ca organiced)Procesarea, ambalarea sau etichetarea de produse organice intenționate pentru consumul uman și compuse esențial de unul sau mai multe ingrediente de origine agricolă

4.Care din următoarele nu afectează direct calitatea produsului la procesarea la ferme? a)Recoltareab)Gătitulc)Depozitaread)Procesarea potrivită a produselor la ferme



5. Care din următoarele nu este un motiv pentru interesul crescut în vânzarea directă la ferme? a) Nesatisfacția legată de prețurile materiilor primeb) prețul de fermă este adesea doar o parte din prețul de vânzare al produsuluic) creșterea în populațied) Oportunitatea de a primi feedback imediat asupra produselor lor

6. Care din următoarele produse se găsesc pe scară largă în operațiunile de vânzare directe? a)Carnea de puib)Legumec)Fructed)Miere



7.Care afirmație nu este adevărată legată de piețele de ferme de succes? a) Ar trebui să fie localizate în centrele orașelorb) Integritate bună (vânzare de produse locale)c) Curățenie legată atât de produs, cât și de vânzătord) Atragerea clientului cu o comportare prietenoasă. Să faceți contact vizual și să zâmbiți

8. Care din următoarele nu este o metodă de vânzare directă? a)Magazinele de la fermeb)Pick-your-own/ Culege cu mâna tac)Vânzarea pe marginea drumuluid)Mall-ul



9. Care nu este o considerație de bază care afectează vânzarea directă?

a)Certificareab)Logisticac)Etichetaread)Etichetarea eco

10Care din următoarele este aliment Halal? a)Suine/porci și produsele lor, b)Carne de animale moarte înainte de sacrificarec)Carne de miel ucis în numele lui Dumnezeud)Sânge și produse de sânge

MODULUL 1 GLOSAR

Cost de publicitate: O categorie inclusă în contabilitatea finală care reprezintă costurile asociate promovării industriei, entității, brandului, numelui produsului sau a produselor specifice sau servicii pentru a stimula dorința de a cumpăra

Agroturism: Este definit mult mai îngust, implică orice operațiune bazată pe agricultură are aduce vizitatori la o fermă.

Vânzarea directă: Vânzarea către un consumator a unui produs sau serviciu, direct, departe de orice locație dedicată vânzării, pusă în piață de reprezentanți de vânzări care au denumirea de consultanți, distribuitori șa

Divertismentul la fermă: Un tip de agricultură înalt focusat pe consumator, care poate oferi opțiuni adiționale pentru diversitate și adaugă o stabilitate la veniturile fermei

E-comerțul: Vânzarea de produse sau servicii cu ajutorul rețelelor IT, cum ar fi Internetul

Etichete eco: Sisteme de etichetare pentru alimente și produse

Marketingul de fermă: O zonă de piață unde se vând produse direct de fermieri către consumatori

GAP: Bune practici agricole

Coșuri cadou: Un coș care este trimis cumpărătorului acasă sau la locul de muncă

MODULE 1 GLOSSARY HACCP: Analiza Hazardului și a Punctelor Critice de Control

Halal: Orice obiect sau acțiune în care te poți angaja în acord cu legile islamice

Kosher: Produse care sunt conforme cu regulile kashrut (legile alimentare evreiești)

Legislația de etichetare a alimentelor : Ambalarea și etichetarea alimentelor este subiectul unor reglementări în majoritatea, atât pentru prevenția publicității false, cât și pentru a promova siguranța alimentelor

Marketing de rețea : Model de afacere unde este nevoie de o rețea de distribuție

Procesarea la ferme: Practica de a lua culturile de la ferme sau animalele pe care le creșteți și a le procesa într-un produs nou diferit

Certificare organică: Procesul de certificare pentru producătorii de alimente organice și alte produse organice agricole

Culege cu mâna ta/U-pick: Operațiuni de la ferme, ca un fel de vânzare directă, în care consumatorii își culeg singuri produsele

Siguranța produselor: Abilitatea unui produs de a fi în siguranță pentru utilizare, lucru determinat atunci când produsul este evaluat d upă un set de reguli stabilite.

QLIF: Alimente cu puțin adaos extern

Agricultura cu valoare adăugată: Procesul de producție care crește valoarea materiei prime agricole

MODULUL 1 LEGĂTURI UTILE

Legături utileAnonim, 2006. The handbook of regulations for direct farm marketing “ the gren book”. Fifth edition, Washington State Department og Agriculture small farm & direct marketing program. Anonim, 2008. Green Food Policy for Europe. Strengthening European food culture (As adopted at the EGP Council, Montreuil, Paris, 9th-12 October 2008)Anonim, 2013. Food safety at farmers markets. 2013 Market Season Information & Guidelines, Oregon Department of Agriculture.Anonim, 2013. Report on the case for a local farming and direct sales labelling scheme from The Commission to the European Parliament and The council. Brussels, 6.12.2013.Aguglia, L., Santis, F.D., and Salvoni, C., 2010. Direct Selling: a Marketing Strategy to Shorten Distances between Production and Consumption. Paper prepared for presentation at the 113th EAAE Seminar “A resilient European food industry and food chain in a challenging world”, Chania, Crete, Greece.Born, H. and Fanatico, A., 2009. A Guide to On-Farm Processing for Organic Producers. An Overview and Four Example Enterprises: ATTRA—The National Sustainable Agriculture Information Service. Hanf, J.H., 2014. Processor driven integration of small-scale farmers into value chains in Eastern Europe and Central Asia: A synthesis paper. Food and Agricultural Organization of United Nations.Moya, K., 2013. Short Food Supply Chains and Local Food Systems in the EU. A State of Play of their Socio-Economic Characteristics. European Commission Report EUR 25911.Myers, G.S., 2009 .Making on-farm processing available economic option in Maryland. Developing Policy and Technical Support Systems to AccommodateSmall-Scale Food Processing in Maryland, University of Maryland ExtensionWestern Maryland Research and Education Center.Pugh, C.J., 2003. Liability Concerns for Farmers Involved in Direct Marketing of Farm Products. Agricultural Law Research and Education Center Pennsylvania State University, Dickinson School of Law. Tome, B., 2014. Report on the case for a local farming and direct sales labelling scheme Advisory group on beekeeping. Brussels, 25 February 2014 .Zurnacı, N., 2012. Kırsal turizmde; girişimcilik ve örgütlenme. KMÜ Sosyal ve Ekonomi̇k Araştırmalar Dergi̇si 14 (23): 65-70

MODULUL 1 LEGĂTURI UTILE

http://www.nofa.org/policy/regulations.php http://www.agriculture.ny.gov/FS/industry/sanitary.html https://www.gov.uk/farm-shops-and-farmers-marketshttp://www1.agric.gov.ab.ca/$department/deptdocs.nsf/all/agdex3482https://www.agric.wa.gov.au/market-development-access/direct-selling-channels-small-producers https://www.business.qld.gov.au/business/running/marketing/direct-marketing/direct-selling http://www.omafra.gov.on.ca/english/busdev/facts/11-011.htm#directfarmhttp://en.wikipedia.org/wiki/Value-added_agriculturehttp://ftp.cordis.europa.eu/pub/food/docs/oresnik.pdfhttp://www.agmrc.org/business_development/operating_a_business/operations/food-processing/ http://www.fao.org/prods/gap/home/principles_8_en.htmhttp://www.macaulay.ac.uk/livestocksystems/nafplio/proceedings/revellpaper.htmhttp://www.soilassociation.org/farmersgrowers/technicalinformation/onfarmprocessinghttps://www.extension.umd.edu/newfarmer/beginning-farmer-topics/farm-food-processinghttp://www.eufic.org/article/en/food-safety-quality/farm-to-fork/rid/farm-to-fork-food-processing/http://www.uvm.edu/farmtransfer/LegalGuideIX.pdfhttp://www.uvm.edu/farmtransfer/LegalGuideIX.pdf http://www.macaulay.ac.uk/livestocksystems/nafplio/proceedings/revellpaper.htmhttp://ucanr.org/sites/Grown_in_Marin/files/83624.pdfwww.intechopen.com

http://www.nofa.org/policy/regulations.php

http://www.agriculture.ny.gov/FS/industry/sanitary.html

https://www.gov.uk/farm-shops-and-farmers-markets

http://www1.agric.gov.ab.ca/$department/deptdocs.nsf/all/agdex3482

https://www.agric.wa.gov.au/market-development-access/direct-selling-channels-small-producers

https://www.business.qld.gov.au/business/running/marketing/direct-marketing/direct-selling

http://www.omafra.gov.on.ca/english/busdev/facts/11-011.htm

MODULUL 1 NIVELUL 3 - CERTIFICAT

01-Module-1 (TR).ppt

Documents

Transcript of 01-Module-1 (TR).ppt