SUSAN DOYLE

Tot ce \mi

dorescTraducerea [i adaptarea \n limba român` de

CORNELIA ALEXOI-SHILI

ALCRIS

giannijollys

Capitolul 1

Mattie Bennett se a[ez` pe un bu[tean de la marginea

râului, \ngândurat` [i obosit`, gândindu-se cu seriozitate la

problemele care se iviser`, cu duiumul \n ultimul timp,

parc` anume pentru a i se confirma proverbul c` un necaz

nu vine niciodat` singur.

Erau o mul]ime de greut`]i \n via]a ei acum, dar una

dintre ele era, cu siguran]`, cea mai presant` [i trebuia

rezolvat` urgent, \n mod categoric, \[i spuse Mattie,

sim]indu-se dintr-o dat` mult mai b`trân` decât era \n

realitate. Asta poate pentru c` r`m`sese f`r` niciun sprijin

[i era nevoit`, pentru prima dat` de când se [tia, s` ia

hot`râri atât de complicate [i atât de importante, \n acela[i

giannijollys

timp.Parc` mai ieri fusese o simpl` feti]` f`r` griji, vesel`,

fericit` [i mul]umit` de fiecare zi . Din locul \n care st`tea, Mattie vedea toat` valea. Admir`

a[adar arbu[tii care str`juiau apa cristalin`, pân` ce aceastase pierdea departe, la Art's Crossing.

Dac` \ntorcea capul \n cealalt` parte, d`dea cu ochii deun alt râu [erpuitor care curgea lini[tit la vale, pân` se-ncruci[a cu o alt` ap`, mai pu]in adânc`, la WagtailPoint, unde \ncepea canalul \ngust dintre stânci.

Aceasta era priveli[tea \n care-[i petrecuse copil`ria.Acestea erau locurile preferate de joac`, ale ei [i ale frateluiei.

Amândoi erau pasiona]i de \ntrecerile cu barca, dar el sedovedise \ntotdeauna mai puternic decât ea. Nu va uita\ns` niciodat` emo]ia pe care o tr`ia ori de câte ori se l`saupurta]i de curent, pân` ajungeau \n apele lini[tite de laPoint.

Cu doi ani mai mare decât ea, \nalt [i bine cl`dit, frateleei \nvingea \ntotdeauna, \n orice [i-ar fi propus, ceea ce of`cuse mereu s` simt` cât de greu era pentru o fat` s`\nving` superioritatea masculin` [i s` regrete c` nu sen`scuse b`iat.

Fusese necesar s` treac` vreo câ]iva ani pân` s`

6 SUSAN DOYLE

\n]eleag` faptul c` lumea apar]inea b`rba]ilor [i dac` vroiais` te r`zboie[ti cu ei trebuia s` fii capabil` s`-i \nvingi peteren propriu, folosind arme egale cu ale lor.

De[i sem`na, \n general, cu mama sa, Mattie mo[tenisemândria tat`lui s`u, care era unul dintre cei mai respecta]ipastori din regiune, dar avea \n acela[i timp o serie\ntreag` de afaceri prospere.

Mattie nu [i-o mai amintea pe mama sa, dar vecinii careo cunoscuser` \i spuneau adeseori cât de mult mo[tenisedin tr`s`turile ei.

,,Aceea[i feminitate eterat` [i aceea[i gra]ie", spuneauei. ,,E exact ca mama ei, doar c` are ochii tat`lui."

Când Nick fusese trimis la [coal`, Mattie \ncepuse s` sesimt` singur` f`r` el, realizând abia atunci cât deplictisitoare era proprietatea lor, dac` era lipsit` decompania fratelui ei.

|n ceea ce-l privea pe Lex Bennett, acesta fusese foarterezervat cu copiii [i cât timp tr`ise so]ia lui, se obi[nuise s`nu se prea ocupe de ei. Totu[i, Mattie sim]ise, \nc` de pevremea când era foarte mic`, interesul mult mai mare pecare-l avea tat`l ei pentru Nick, ceea ce o f`cu s`-lsuspecteze, instinctiv, c` [i-ar fi dorit ca [i ea s` fi fost b`iat.

Problema aceasta, a[adar, intervenise foarte devreme \nvia]a ei : b`ie]ii… B`rba]ii… Cât de diferit [i de important

TOT CE |MI DORESC 7

era s` fii b`iat \n lumea asta. Ideea aceasta crescuse odat`cu ea [i acum via]a \i dovedea \nc` o dat` cât de avantajosar fi fost dac` nu s-ar fi n`scut fat`. B`rba]ii avuseser` grij`\ntotdeauna s`-i arate inferioritatea sexului ei. Nu aveainicio [ans` s` izbânde[ti aici, \n vest, fiind \n inferioritate.Trebuia s` fii indestructibil, pentru c` dac` nu erai, luptacelorlal]i pentru supravie]uire te scotea repede din joc [i tedistrugea.

Lex Bennett [tiuse \ntotdeauna asta, \[i spuse Mattie [ifusese de nedoborât, pân` cu pu]in timp \n urm`, cândavusese atacul de cord, dup` care acum \ncerca s` serestabileasc`.

La \nceput veniser` dou` surori s` aib` grij` de el, una\n timpul zilei, iar cealalt` \n timpul nop]ii. Pe m`sur` cepericolul trecuse, \ns`, acestea renun]ar` s` mai vin` [i \nlocul lor sosi o sor` de vârst` mijlocie, care locuia foarteaproape de Baradoo. Era o persoan` foarte afectuoas`,care cuno[tea familia Bennett dintotdeauna [i al c`reinume real era Alison Marchant. Domni[oara AlisonMarchant. |n acord cu modul ei de a fi, domni[oara Alisonle propuse tuturor s`-i spun` simplu, ,,m`tu[a Allie".

Lex Bennett refuzase categoric, dup` ce \[i mai revenipu]in din boal`, s` p`r`seasc` proprietatea sa de la TwinRivers [i s` mearg` la spital. Chiar [i atât de bolnav, reu[ise

8 SUSAN DOYLE

s`-[i impun` punctul de vedere [i dorin]a i se \mplini f`r`crâcnire, pentru c` nu accepta nici acum un alt punct devedere. Când \i intra ceva \n cap, \ncerca s` te l`mureasc`pân` \n pânzele albe c` are dreptate [i sfâr[eai prin a ceda,obosit de atâta contrazicere. Nu d`duse \ns` niciodat`gre[, ceea ce atr`sese dup` sine respectul [i pre]uireacelorlal]i, iar \n momentul de fa]` toat` lumea regretasitua]ia \n care ajunsese.

,,E o situa]ie dificil` [i pentru fat`, pentru Mattie",comentau ei la berea de fiecare sear`, când se strângeau \nunicul bar din Baradoo. De altfel, ori de câte ori se dusese\n ora[, dup` boala tat`lui ei, putuse observa comp`timirea\n ochii lor, ceea ce o determinase de fiecare dat` s`-[i\ntoarc` privirile \n alt` parte.

N-avea nevoie de mil`. Fusese \ntotdeauna la fel demândr` [i de \nc`p`]ânat` ca tat`l ei. Aceast` mândrie eramasca ei de protec]ie pentru furtunile din afar`, darnimeni nu trebuia s` [tie asta, \n afar` de ea.

Mattie oft`, dând deoparte cu piciorul frunzele c`zutepe p`mânt, lâng` vârful pantofilor ei. Ar fi avut nevoie aicide o pereche de pantofi mai simpli, potrivi]i pentru via]a la]ar`, se gândi ea, amuzat` pu]in de faptul c` b`teadrumurile ingrate cu pantofii ei de piele fin`, atât descumpi, \ncât chiar [i \n Sydney doar una din zece femei

TOT CE |MI DORESC 9

[i-ar putea permite s`-i cumpere. N-avea \ns` o perechemai comod`, iar \n regiune nu se g`sea nimic pe gustul ei.Chiar dac` se retr`sese la ]ar`, Mattie continua s` fie foarteatent` cu ceea ce se \mbr`ca sau \nc`l]a.

Pentru unii, poate era ciudat v`zând-o escaladândstâncile din jur sau plimbându-se prin iarba \nalt` de lamarginea râurilor \n ]inute atât de deosebite, dar nusuporta s` se vad` neglijent` sau cu articole de\mbr`c`minte ieftine [i de proast` calitate, cum nu putearenun]a la machiaj [i s`-[i \ngrijeasc` manichiura, nicim`car aici, unde avea \n fiecare zi foarte mult de lucru \ngospod`rie.

Pe lâng` casa principal`, proprietatea avea o serie\ntreag` de dependin]e [i Mattie se ocupa de buna stare atuturor, chiar dac` mai avea câteva ajutoare.

Lex Bennett \[i construise \n timp o proprietate destulde dotat`, fiind interesat mai ales s` aib` toate celenecesare pentru munca agricol`, care \i asigura de altfelprosperitatea. Se \ngrijise la fel de mult de p`mânturilefertile de pe valea râului, cât [i de livezile de pomi de pedeal.

De asemenea, aveau un num`r apreciabil de cai, capre[i oi, toate f`când parte dintr-o afacere care-l adusese peLex Bennett \n fruntea proprietarilor din regiune.

10 SUSAN DOYLE

Amenajase de asemenea o mic` pist` de aterizarepentru avioane de mici dimensiuni, destinat` prietenilorcare de]ineau astfel de obiecte zbur`toare, pentru a leu[ura aterizarea, \n cazul \n care veneau s`-l vad`.

Nick avusese [i el un astfel de avion, bine\n]eles, daracum c` nu mai era nimeni nu se mai preocupa de astfelde lucruri \n familia Bennett. Nu avionul fusese cel care-lomorâse pe Nick. Era un pilot mult prea bun.

|n orice caz, construirea unei piste de aterizare, \ntreacele dealuri, fu v`zut ca un fapt extrem de deosebit [i LexBennett se bucur` [i de ast` dat` de aprecierea tuturor,pentru ini]iativa pe care o avusese.

Privit` din avion, valea ap`rea ca un volan verde [ideosebit de atr`g`tor, care \nconjura casa, reflect` Mattie,uitându-se \n jur.

Privi apoi \ndelung, râul care-i d`duse atâtea umilin]e \ncopil`ria sa.

Trebuia s` fie puternic`.Nu se mai avea decât pe ea.Cine ar fi crezut c` un b`iat atât de rezistent, cum fusese

\ntotdeauna fratele s`u, va fi r`pus de un simplu virus?Pneumonia pe care o contactase nu r`spunsese la niciunuldin tratamentele care-i fuseser` aplicate. Nick se b`tuse dinr`sputeri [i cu boala, a[a cum se b`tuse \ntotdeauna, cu

TOT CE |MI DORESC 11

tot, dar de ast` dat`… pierduse, se gândi Mattie,plesnindu-[i palmele uimit` \n fa]a acestei ironii atât deextraordinare a sor]ii.

Ar fi dat orice, acum, s`-l aib` pe Nick lâng` ea.Ce sim]ise tat`l ei \n fa]a acestei pierderi putea doar s`

b`nuiasc`, pentru c` Lex nu era genul de om care-[iexterioriza sentimentele. Erau \ns` destule semne careputeau vorbi despre suferin]a lui, pe care o \ndura cu atâtademnitate. Obrajii i se trseser` brusc, p`rul, pân` atuncigrizonant, \i devenise alb de-a binelea, iar mersul i se\ngreunase. Pentru Mattie nu avusese niciun cuvânt deconsolare sau de \mb`rb`tare. Probabil \[i amintea de câteori, \n copil`ria ei, plânsese când fusese \nvins` de Nick [inu [tia cât de mult \l iubise, cu toate acestea, \ntotdeauna.Adev`rul era c` moartea nu f`cuse decât s-o fac` s` simt` [imai mult cât de puternic` fusese leg`tura dintre ei. L-ar fil`sat acum s-o \nving` \n toate, cu bucurie, numai s`-l vad`din nou \n via]`.

Nici ea nu-i spusese tat`lui ei niciun cuvânt deconsolare. Nu [tiuse ce-ar fi putut s`-i spun` \ntr-oasemenea situa]ie. Doar o singur` dat`, când venise vorbadespre Nick, \i pusese o mân` pe um`r, ca [i cum ar fi vruts`-l \ncurajeze, dar Lex se retr`sese imediat.

Ochii lui d`dur`, pentru o clip`, la iveal`, marea lui

12 SUSAN DOYLE

suferin]`, dar privirile \i devenir`, imediat dup` aceea denep`truns, iar expresia lui o f`cu s` \n]eleag` c` n-aveanevoie de manifest`rile ei de simpatie. Pentru el era doaro str`in`, nu fiica sa, carne din carnea lui.

S`racul Lex, se gândi ea… {i biata Mattie…Pe de o parte, \l \n]elegea foarte bine… Prezen]a ei [i

modul ei de a fi \i amintea prea mult de so]ia pe care opierduse [i, \n mod sigur, de moartea unicului lui fiu, opierdere \nc` [i mai tragic`.

Pentru niciun motiv din lume, se gândi Mattie, nu-[iputea imagina c` l-ar putea \nlocui prin ceva pe Nick.Deziluzia pricinuit` de moartea unui fiu care fusese unexemplar uman atât de extraordinar [i care p`ruse\ntotdeauna perfect, s-ar fi instalat desigur \n sufletuloricui, cu aceea[i pregnan]`.

Dup` ce terminase [coala, la Angel Hall, una dintre celemai elitiste institu]ii de educa]ie pentru fete, Mattie nu maiavusese nimic din imaginea de b`ie]oi care o caracterizase\nainte. Apoi, cei doi ani petrecu]i la [coala de modele, lafel de exclusivist`, a domni[oarei Mottram, o schimbaser`[i mai mult, f`când din ea ceea ce era ast`zi. Pe vremeaaceea, Nick tr`ia \nc` [i ea luase decizia de a se facemanechin \ntr-un moment total nebunesc, când avuseseambi]ia de a demonstra c` putea avea [i ea o putere

TOT CE |MI DORESC 13

special`. Da, fragil` cum era, g`sise totu[i modalitatea princare putea avea o oarecare putere asupra b`rba]ilor,aducându-i \n starea de a se ruga de ea.

Fusese o descoperire extrem de excitant` [i care-i puteaoferi posibilitatea s`-l tachineze pe Nick, pentru c` uniidintre cei mai puternici prieteni ai lui erau acum lapicioarele ei.

Totu[i, din fericire, asta n-o f`cuse s`-[i piard` capul.Poate Mattie nu realiza cât de devastator de atractiv`

era. Se mul]umea cu ideea c` era produsul educa]ieicostisitoare de care avusese parte. Ar fi vrut \ns` s` [tie cumo vedea tat`l ei. Probabil modul ei sofisticat de a fi acum \lluase prin surprindere, de vreme ce ridicase acest zidextraordinar \ntre ei doi.

|n capital` se vorbea despre ea ca despre cel maifotogenic manechin, de foarte mul]i ani \ncoace. Aici,modul ei de a fi stingherea acum.

Ea abandonase totul pentru a veni s`-[i \ngrijeasc` tat`l,dar acesta nu vedea \n ea mai mult decât o str`in`, extremde deosebit` de to]i cei din jur. Printr-un acord tacit, \ns`,Mattie r`mase la Twin Rivers [i toate toaletele ei speciale,p`l`riile, m`nu[ile, pantofii [i po[etele fuseser`\mpachetate [i-i fuseser` trimise aici, unde nu le va folosidesigur niciodat`.

14 SUSAN DOYLE

Poate tat`l ei fusese nemul]umit c` se \ntorsese, dar laurma urmei era [i casa ei. Acolo se n`scuse [i acolocopil`rise. Probabil Lex, [tiind ce carier` extraordinar`f`cuse la Sydney se gândise doar la Nick, \n leg`tur` cudrepturile asupra propriet`]ii, [i acum via]a \l punea \ntr-oconjunctur` cu totul [i cu totul nea[teptat`.

Twin Rivers \ns` era pe lista neagr` a prefacerilor dinzon`, \i m`rturisi el [i foarte curând apele vor \nv`lui,probabil, totul. |n acela[i timp, proiectul era beneficpentru zona \n care erau.

Cu inteligen]a lui, Lex \[i d`dea desigur seama de asta[i era pus \ntr-o situa]ie sufleteasc` extrem de dificil`. Eracon[tient de faptul c` nu se putea pune \n balan]` bineleunui singur om \n detrimentul altor sute.

Va trebui s-o ia de la cap`t [i nu-l mai avea pe Nickal`turi de el.

Mattie era sigur` c` ambele probleme fuseser` extremde dureroase pentru tat`l ei, ceea ce-i provocase boala.Uneori totul e prea mult, chiar [i pentru oameni puternicica Lex.

V`zându-l cum st`tea \ntins \n pat, lipsit de for]`, luiMattie i se strângea inima [i se str`duia s` fac` tot ce puteapentru a-l ajuta s` se pun` pe picioare. Nu putea deci s`mearg` acum la el [i s`-i spun` c` Bryn, angajatul lui, era o

TOT CE |MI DORESC 15

lichea [i c` \ncercase s`-i corup` fiica. Bryn era de mult timp \n serviciul lui Lex Bennett, dar

abia acum, de când devenise managerul temporar al firmeivenea \n fiecare zi, iar Mattie era singura persoan` cu care]inea leg`tura, ea fiind intermediar \ntre el [i tat`l ei. Mattielua la cuno[tin]` problemele afacerii [i hot`ra ce anume \itransmitea lui Lex [i ce nu, pentru a nu-i afecta [i mai mults`n`tatea.

Totu[i, devenise de nesuportat s`-i mai vad` privirilelascive sau atingerile insinuante, ori de câte ori era nevoit`s` stea aproape de el, f`când \mpreun` diverse calcule sauurm`rind situa]ia general` \n care se afla proprietatea.

Reflectând la toate acestea, tân`ra se ridic` \ncet [iporni spre Art's Crossing, ab`tut`.

|[i pierduse cu ani \n urm` mama, pe urm` fratele, iartat`l s`u f`cuse de curând un infarct foarte grav, care-lschimbase complet.

Era timpul ca fata simpl` [i firav` s` devin` de fier, \[ispuse Mattie, privind cu ochi cercet`tori priveli[tea din jur,a[teptându-se parc` s` g`seasc` acolo r`spunsul la toateproblemele sale, sau for]a de care avea nevoie s` mearg`\nainte.

Feminitatea sa trebuia s` fie arma care o va ajuta s`\nving`, nu s-o trag` \n jos, \[i spuse ea, La Sydney,

16 SUSAN DOYLE

descoperise puterea acestui atu [i nu f`cuse niciodat`,niciun compromis, de[i nu se avusese decât pe ea [i acolo.

Trebuia s` uite toate durerile [i nepl`cerile din ultimultimp [i s` \nceap` o nou` via]`, continu` ea s` reflecteze,privind cu speran]` pe deasupra v`ii.

Discu]ia pe care o avusese seara trecut` cu Bryn oindispusese atât de mult \ncât sim]ise c` era \ntr-adev`r,timpul s` dovedeasc` faptul c` [i o femeie poate fi tare \ntr-o lume a b`rba]ilor.

– Haide, Mattie, ai putea s` fii pu]in mai dr`gu]` cumine, dac` tot lucr`m \mpreun` pân` se va reface tat`l t`u,\i spuse el, \ncercând s-o \mbr`]i[eze.

– Ia-]i, te rog, mâinile de pe mine, Bryn. Cred c` ai uitatpozi]ia pe care o ai \n firm`.

– Tocmai c` n-am uitat, replic` el. Am o pozi]ieimportant`. Sau nu e[ti de aceea[i p`rere? \ntreb` elinsinuant, retr`gându-[i mâinile, dar r`mânând lâng` ea, \nspatele biroului tat`lui ei. Cred c` sunt omul-cheie la TwinRivers \n acest moment [i pentru \nc` ceva vreme de acum\ncolo, atâta timp cât tat`l t`u nu mai este capabil s` seocupe de afacerile lui. Dac` eu plec, vei duce firma de râp`\n mod sigur [i nu cred c` vrei s`-i provoci tat`lui t`u unastfel de [oc.

– Bestie ce e[ti, scrâ[ni Mattie. |i e[ti indispensabil

TOT CE |MI DORESC 17

acum, tat`lui meu, admit asta, dar crezi c` dup` ce se va\ntoarce la conducerea firmei te va ierta c` ai \ncercat s`-i[antajezi fiica? Controleaz`-]i, a[adar, comportamentul [ivoi uita conversa]ia asta.

– Nu, n-o vei uita, Mattie, dac` \]i pas` ce se va \ntâmplacu tine [i cu firma tat`lui t`u. {i pe mine, dac` vrei s` [tii,nu m` intereseaz` atât de mult viitorul, cât prezentul.

Mattie nu mai avu nici unchef s` continue aceast`discu]ie, a[a c` ie[i din camer`.

Ar putea s` conduc` toat` afacerea f`r` ajutorul acestuiom? se \ntreb` ea. I-ar fi fost imposibil, [i el [tia asta.

Trebuia \ns` s` fac` ceva. Aceast` situa]ie nu mai puteacontinua \n aceste condi]ii. Nu era degeaba fiica lui LexBennett.

Oh, de ce a trebuit s` se \ntâmple asta chiar acum, cândtat`l ei era \n pat?

|i va spune m`tu[ii Allie despre aceast` conversa]ie cuBryn. Chiar dac` nu o va ajuta prea mult, \n mod concret,\i va oferi sprijin moral [i asta nu era deloc pu]in.

Dup` ce lu` aceast` hot`râre, se gr`bi spre cas`.Adev`rul era c` nu vroia s` se gândeasc` la ziua de

mâine f`r` Bryn \n firm`, dar nici la vreo noapte petrecut`cu el.

Nu vroia s` se mai gândeasc` la nimic \n leg`tur` cu

18 SUSAN DOYLE

acest subiect. Ac]ioneaz`!… Te vei gândi dup` aceea, se sf`tui Mattie

pe sine \ns`[i. Exist` o singur` cale.Cum ajunse acas`, se duse direct \n biroul tat`lui ei [i

c`ut` \n registre vreo not` din care s` reias` cât trebuia s`-i pl`teasc` lui Bryn \nainte de a-l anun]a c` renun]` laserviciile lui. Nu se descurc` \ns` prin toate acele note deplat`, strânse acolo cu duiumul [i hot`r\ s`-l pl`teasc` dinbanii ei proprii, pe care-i ob]inuse lucrând ca fotomodel \nSydney [i de care nu se atinsese pân` atunci.

Se felicita, acum, o dat` \n plus, c` absolvise {coala defotomodele, \n ciuda protestelor tat`lui ei. Sentimentul c`putea practica o meserie din care s` câ[tige foarte bine eradeosebit de reconfortant [i o f`cea s` se simt` \n sfâr[itputernic`.

Având ace[ti bani, nu era necesar s` intre \n contultat`lui ei, riscând s`-l nemul]umeasc` [i s`-l enerveze,dup` o boal` atât de grav`.

Deschise a[adar sertarul [i scoase de acolo un cec, pecare-l semn` hot`rât: Matilda F.Bennett.

Tot ce trebuia s` mai fac` acum era s` a[tepte pân`disear` când va veni Bryn, sau s`-l sune la casa lui deserviciu, pentru a-l anun]a s` vin` s`-[i ridice banii care i secuveneau.

TOT CE |MI DORESC 19

Dup` asta, tân`ra scutur` din cap pentru a alunga toateaceste probleme [i se duse s` fac` un du[.

Apa era destul de rece, dar atingerea ei \i f`cu la fel debine ca o mângâiere.

Dup` ce se sp`l` cu un s`pun fran]uzesc parfumat, \[ipuse o rochie verde, model Claudine, care-i punea \neviden]` formele. Asta o f`cu s` stea mai bine cu moralul [is` zâmbeasc` u[or imaginii din oglind`.

Nu exista nimic mai bun pe lume ca o rochie frumoas`pentru a te sim]i bine, se gândi ea \n timp ce-[i \nc`l]`pantofii fini, din piele de crocodil.

Dup` ce \[i aplic` un machiaj discret arunc` \nc` oprivire critic` \n oglind`, \[i aranj` p`rul [i se declar`mul]umit`.

Era gata.Gata pentru ce? se \ntreb` imediat, sim]indu-se ca [i

cum s-ar fi preg`tit pentru ghilotin`.Se duse apoi \n biroul tat`lui ei [i se a[ez` la masa de

lucru. Puse mâna pe telefon [i form` num`rul.– Bryn sunt. Care-i problema? se auzi de la cap`tul

cel`lalt al firului.Decis` s` abordeze problema \ntr-un mod cât mai

profesional, \[i expuse decizia pe un ton rece [i egal. – A[adar, dac` vei veni aici dup` ora ceaiului, \]i voi da

20 SUSAN DOYLE

cecul [i vei putea pleca mâine, spuse Mattie foarte sigur`pe ea.

Urm` o pauz` lung`, dup` care Bryn vorbi din nou:– Tat`l t`u [tie ceva din toate astea?– Nu. {i, pentru moment, nici nu trebuie s`-i vorbesc

despre astfel de probleme. Sper c` nu te-ai gândit c` m`po]i for]a s`-]i cad \n bra]e, dat` fiind situa]ia dificil` \n carem` aflu. Comportarea ta n-a f`cut decât s`-mi arate cenemernic e[ti. Astfel, cu cât vei pleca mai repede de aici, vafi cu atât mai bine.

– E[ti pu]in cam repezit`, dulcea]`, nu crezi? spuse elamuzat [i conciliant \n acela[i timp. Cum te vei descurcaf`r` mine? Tare a[ vrea s` [tiu.

– O s` m` descurc, nu-]i face griji. Nimeni nu este dene\nlocuit, Bryn.

– Cine o s` te ajute? Pirrett? izbucni el \n râs.– Da. Pirrett. E deja de doi ani \n firm` [i e onest [i

inteligent. E un adev`rat gentleman, ceea ce n-a[ puteaspune despre tine.

– Ambele tractoare sunt stricate [i combina trebuie\nlocuit`. Vroiam s` m` ocup de toate astea la \nceputuls`pt`mânii viitoare, dar probabil nu te intereseaz` ce se va\ntâmpla cu recolta, ad`ug` el, insinuant.

Mattie prinse receptorul, nervoas`, cu ambele mâini.

TOT CE |MI DORESC 21

Bine\n]eles c` trebuia s` fie \n timp cu toate lucr`rileagricole [i nu-l putea bate la cap pe Lex cu toate astea \ntr-o perioad` atât de critic` pentru el.

– Nu mi-ai vorbit niciodat` despre aceste problemepân` acum, spuse ea, suspicioas`.

– De ce trebuia s`-]i men]ionez aceste dificult`]i? Edepartamentul meu, la urma urmei, [i m` priveau numaipe mine. M` ocup [i de oi, dup` cum [tii [i nu ]i-am vorbitnici despre astea. |n plus, tat`l t`u mi-a dat mân` liber`, a[ac` nu v`d de ce a[ fi plictisit o fat` tân`r` [i frumoas` cutreburi atât de anoste. De la tine vreau un singur lucru [idac` vei continua s` m` refuzi, se va alege praful de toat`afacerea. Ai cuvântul meu.

Mattie se \nfurie [i mai tare. Creatura asta nesuferit`\ncerca s`-i pun` pistolul la tâmpl`. |i va spune franc \n fa]`ce gânde[te despre el.

– Favoarea pe care o vei avea din partea mea e s` m`dispensez de tine pentru totdeauna. Te a[tept cu un cec.Po]i s` vii s`-l iei sau nu, cum vei dori, \ns` \ncepând demâine nu mai vreau s` calci pe– aici. Voi suporta toateconsecin]ele. Asta-i tot, spuse ea [i trânti receptorul.

|[i puse capul pe bra]ele sprijinite de birou. Va trebui s`conduc` toat` afacerea tat`lui ei ajutat` doar de bietul DanPirrett, care nu [tia nimic despre ma[inile agricole.

22 SUSAN DOYLE

– B`rba]ii, strig` ea, cu mâinile ridicate spre cer. |iur`sc pe cei mai mul]i dintre ei!…

– Adev`rat? coment`, admirativ, o voce profund`, \n\ntuneric, de partea cealalt` a u[ii. Poate… Tocmai ai f`cuto concediere, nu-i a[a?

TOT CE |MI DORESC 23

Capitolul 2

Mattie puse la loc telefonul pe peretele de lâng` masa

de lucru [i se \ntoarse spre locul de unde se auzise

intrusul. Se sim]ea obosit` [i disperat`.

Nu [tia \nc` \n ce mod va reu[i s` se descurce f`r` Bryn,

dar acum chiar trebuia s-o fac`.Va vedea ea cum. Ar fi

preferat acum s` stea singur`, s`-[i adune gândurile [i s`

vad` cum va reu[i s` fac` primii pa[i.

Nu [tia \nc` cine i se adresase din \ntuneric, dar va

descoperi imediat, \[i spuse ea, \n aceea[i dispozi]ie

curajoas` [i hot`rât` de mai-nainte. De vreme ce optase

pentru o atitudine constructiv`, trebuia s` se ]in` de asta.

Vocea nou-venitului nu sem`na cu a niciunuia dintre

angaja]ii tat`lui ei, astfel c` Mattie se gândi, f`r` a se ridicade pe scaun, c` era probabil unul dintre cunoscu]ii lui Lex,care venise s`-l vad` [i-l c`ut` la birou, fiind un faptcunoscut c` tat`l ei \[i petrecea cea mai mare parte atimpului aici, ocupându-se de problemele firmei pân`târziu \n noapte.

Nu aprinsese lumina când intrase \n birou [i \ntre timp\ntunericul se l`sase de-a binelea, a[a c` nu se putea z`rinimic \n jur. |n primul moment se gândi s` mearg` s`aprind` lumina [i s` deschid` u[a, pentru a vedea cine seaventurase pân` acolo la acea or` [i de ce. |n urm`torulmoment \ns` se sim]i prea sfâr[it` pentru a mai putea facevreo mi[care, astfel c` r`mase pe locul unde era.

F`r` s` ezite prea mult, b`rbatul intr` \n birou, aprinselumina [i \nchise din nou u[a \n urma lui.

Era un b`rbat \nalt, cu un mers deosebit de agil pentrustatura lui. Avea ni[te umeri atât de largi, \ncât Mattie semir` c` nu se lovi nicio clip` de mobila din`untru.

Cu ochii \nc` plini de lacrimi, d`du s` se ridice [i trase\ncet scaunul \ntr-o parte, dar str`inul o cuprinse de umericu hot`râre [i o puse la loc \n scaunul tat`lui ei,ordonându-i:

– Stai jos. M` \ntorc imediat.Mattie se conform` [i, \ntr-adev`r, b`rbatul se \ntoarse

TOT CE |MI DORESC 25

foarte repede, ]inând \ntr-o mân` o can` de metal, plin` cuap`, acel gen de recipient numit pannikin, despre careMattie [tia c` era folosit de b`[tina[i \n c`l`toriile lor.

Fata lu` cu mâini tremurânde cana [i b`u \ncet apa rece[i proasp`t`. Ochii i se umplur` de lacrimi. Nu mai b`useo astfel de ap` de pe vremea \n care colindase dealurile, cufratele s`u. Se opreau \ntotdeauna la izvorul de lamarginea p`durii s`-[i potoleasc` setea dup` drumulanevoios. Amintirea o f`cu s` plâng` de-a binelea, darb`rbatul nu mai spuse nimic.

Mattie \l privi pe deasupra c`nii, pe care continu` s-o]in` foarte aproape de buze.

O impresionase vocea lui atât de profund`, de o c`ldur`aparte, chiar [i atunci când \i ordonase s` se a[eze. Dealtfel, se gândi ea, nici n-ar fi fost potrivit` o altfel de vocecu o asemenea statur`. Ceea ce era \ns` extrem de ciudat,\[i spuse ea continuând s`-l analizeze printre lacrimi, erafaptul c` p`rea un om educat, care \n plus era obi[nuit s`dea ordine.

Cum [i de ce ap`ruse aici? se \ntreb` ea, privindu-i\mbr`c`mintea uzat`, p`l`ria decolorat` de soare [icizmele pr`fuite.

B`rbatul era \ntr-adev`r o… o apari]ie cât se putea destranie. Avea \ns` o statur` magnific`, observ` Mattie, care

26 SUSAN DOYLE

ie[ea \n relief \n ciuda hainelor ponosite.C`ma[a kaki, croit` \n stilul vechilor bo[imani, era

deschis` pân` la jum`tatea pieptului, l`sând s` se vad`pielea bronzat` acoperit` de un p`r castaniu [i des.

Privirile tinerei se \ntoarser` repede spre fa]a lui, deunde o fixau adânc [i amuza]i doi ochi alba[tri, incredibilde mari.

– E mai bine, acum? \ntreb` el, cu un zâmbet protector.Mattie trase aer adânc \n piept:– Da, mult mai bine. |mi pare r`u c` ai nimerit \ntr-un

moment atât de tensionat. Mul]umesc pentru ap`, spuseea [i-i d`du cana \napoi.

– N-ai pentru ce, r`spunse el, luându-[i \napoipannikinul [i continuând s-o priveasc` \n acela[i mod,cercet`tor. Era oricum apa ta, ad`ug` el, \nsemnând c` oluase de la izvorul de pe p`mânturile lor.

Mattie \l analiz` din nou din cap pân`-n picioare, larândul ei. Era o apari]ie absolut fantastic` [i nu-[i credea\nc` ochilor. Barba lui deas`, lung` [i neagr`, \i d`dea oalur` aproape fioroas`, mai ales c` p`rul l`]os \i curgea \ndezordine pe lâng` gât.

– E[ti fiica lui Lex Bennett? \ntreb` el, \n sfâr[it.– Da, r`spunse Mattie coborând cu picioarele pe

p`mânt [i amintindu-[i cine era, dar mai ales, pozi]ia

TOT CE |MI DORESC 27

ingrat` \n care se afla \n acel moment. Te rog, ia loc. Vreis`-l vezi pe tat`l meu? M` tem c` nu e posibil. E foartebolnav.

– Da. Am dedus asta, spuse el a[ezându-se.Probabil auzise toat` conversa]ia pe care o avusese la

telefon cu Bryn, se gândi Mattie.B`rbatul acceptase invita]ia [i acum \[i \ntinse picioarele

lui lungi, punându-le unul peste altul, \n partea opus` ascaunului ei.

– Te deranjeaz` dac` fumez, domni[oar`… ```…Bennett?

Mattie d`du din cap \n sensul c` nu, \ntrebându-se \nc`o dat` ce se ascundea \n spatele acelor ve[minte ordinare,de vreme ce comportamentul b`rbatului n-avea nimic \ncomun cu ele.

– |l cuno[ti pe tat`l meu? \ntreb` ea pe un tonprofesional, \ncercând s`-[i restabileasc` pozi]ia \n fa]aacestui om venit de cine [tie unde.

– Toat` lumea \l cunoa[te – sau m`car a auzit – de el. Eun fel de legend` prin p`r]ile astea. E unul dintre cei maibuni \n industria agricol`.

– {i tu ai vreo leg`tur` cu industria asta? \ntreb` ea,curioas`.

– S-ar putea spune c` da, zâmbi el, sco]ând la iveal` un

28 SUSAN DOYLE

[irag perfect de din]i albi [i puternici [i \ncepând s`-[iruleze o ]igar`, cu foaia [i tutunul pe care le luase dintr-un buzunar interior al c`m`[ii. De[i nu fac parte, catat`l t`u, din crema acestei industrii.

Era ceva \n gesturile [i \n mâinile lui puternice care-iaminteau de Nick, ceea ce o f`cu s` se simt` atras` de el,\ntr-un mod extrem de straniu. |l privi cu luare-aminte…Era ceva foarte agresiv \n toat` persoana lui.

Str`inul \[i termin` ]igara, ud` u[or cu limba foi]a [i rul`totul o clip` \ntre degete, dup` care \[i c`ut` chibriturile \nbuzunarul pantalonilor. F`cea totul cu o dexteritate atât demare, \ncât p`rea c` \nv`]ase de mult` vreme acestegesturi. Erau mi[c`ri de o masculinitate foarte accentuat`,ceea ce-i aduse din nou aminte de fratele ei.

Aceea[i siguran]`, aceea[i for]` a degetelor, aceea[ilentoare \n modul cum \[i duse la gur` ]igara [i d`du, u[or,fumul pe n`ri.

Gândul la Nick \i strânse inima de durere, mai ales c` oderanja c`-i venise \n leg`tur` cu acest om atât de ciudat.

– Ce anume vroiai s` vorbe[ti cu tat`l meu? \ntreb` eacu unul dintre cele mai cuceritoare surâsuri \nv`]ate la[coala domni[oarei Mottram.

B`rbatul o privi cu insisten]`, mângâindu-[i barbadeas`, parc` surprins de masca rigid` care ap`ruse pe fa]a

TOT CE |MI DORESC 29

ei.– Sunt \n trecere pe-aici [i vroiam s`-i cer permisiunea

s` \nnoptez la ferma lui [i, \n plus, s` cer o cea[c` de ceaicald mâine diminea]`, care s` m` mai \ntremeze pu]in [i s`-mi dea puteri s`-mi continuu drumul. E o tradi]ie \nAustralia ca orice pelegrin s` fie ajutat, atunci cândpopose[te undeva. Sper c` nu voi fi nici eu refuzat.

– Bine. Vei putea avea un pat \n camera b`rba]ilor carese ocup` de proprietate [i dac` te vei \ntoarce peste ojum`tate de or`, vei putea cina la buc`t`rie. Du-te [i\ntreab` de Charlie Doherty. Se va ocupa el de toate astea.

– Mul]umesc, domni[oar` Bennett, r`spunse el [iMattie avu impresia c` i se relaxar` to]i mu[chii, dup` ceprimi r`spunsul afirmativ din partea ei, ca [i cum ar fisupus-o unui test [i se bucur`, acum, c` nu fusesedezam`git.

Mattie se ridic` [i se apropie de u[`. B`rbatul i-o lu`\ns` \nainte [i s`ri s`-i deschid`.

– E o problem`, \ns`. A[ vrea s` dorm cu Matilda. Aml`sat-o afar`, lâng` bagajele mele, dar nu sunt obi[nuit s`dorm f`r` ea.

– Pardon? replic` Mattie ofensat`, privindu-l peb`rbatul de lâng` ea cu un repro[ demn de o domni[oar`b`trân` mai mult, decât de o fat` care tocmai venise din

30 SUSAN DOYLE

lumea plin` de glume mai mult sau mai pu]in deochiate, amodei.

– Ce-am spus c` v-a]i sup`rat a[a? \ntreb` el, amuzat.– Ai folosit numele meu \ntr-un context dubios. – Ce nume? Matilda? E[ti Matilda Bennett?Mattie \ncuviin]`, furioas`, dar \[i ridic`, \n acela[i timp

capul cu mândrie. Era s`tul` de propunerile de o noapteale b`rba]ilor [i dac` acest vagabond \[i va permite s` râd`de ea \l va ucide.

– Relaxeaz`-te, domni[oar`, spuse el [i spre marea eisurpriz`, nu râse. Nici m`car nu zâmbi. |mi pare r`u,domni[oar` Bennett, continu` el. Am auzit discu]ia de latelefon [i \mi dau seama c` n-ai avut o zi tocmai bun`, darasta nu \nseamn` s` fii suspicioas` cu toat` lumea. Matildae arcul meu cu s`ge]i. Sper c` nu e nicio sup`rare c` mi-amporeclit arcul cu acest nume. E o modalitate tradi]ional`.|ntr-un fel, botezându-[i arcul cu un nume de femeie, unvagabond se simte mai pu]in singur \n drumurile lui, nu[tiai asta?

Neprimind niciun r`spuns, str`inul ad`ug`:– M` voi \ntoarce \ntr-o jum`tate de or`, pentru cin`,

spuse el [i disp`ru \n \ntuneric. Pu]in z`p`cit` de toat` situa]ia, Mattie se \ndrept` spre

locul unde era buc`t`ria.

TOT CE |MI DORESC 31

***

De[i Lex cump`ra \ntotdeauna cele mai noi utilajepentru afacerile lui, partea din cas` \n care era buc`t`ria nuse bucurase de aceea[i aten]ie din partea capului familieiBennett. Acoperi[ul era stricat de mult` vreme [i cândploua, fire sub]iri de ap` se strecurau pe peretele de lâng`u[a buc`t`riei. Probabil gândul c` nu mai avea o so]ie cares` aib` grij` de toate cele necesare \n aceast` \nc`pere \lf`cuse s`-[i piard` interesul pentru confortul casnic, segândi Mattie, intrând s` verifice dac` se putea \ncropi ocin` mai deosebit` pentru acea sear`.

Cele dou` fete care o ajutau \n gospod`rie, Lucy [iNellie, erau \ntotdeauna foarte vesele, de[i calitatea munciilor l`sa destul de mult de dorit. |n plus, nu veneau \nfiecare zi, iar Mattie trebuia, atunci, s` se mul]umeasc` darcu ajutorul dat de Charles, care locuia acolo permanent,dar care, desigur, n-o putea ajuta la g`tit, de[i nu de pu]ineori \i f`cea rost de cele necesare prepar`rii hranei, \ntr-untimp record.

De asemenea, pân` la sosirea ei, aducea din ora[ cina

32 SUSAN DOYLE

pentru tat`l ei [i sp`la vasele diminea]a, dovedindu-sefoarte eficient [i \nlocuind cu destul succes o femeie \ncas`.

De când se \ntorsese acas`, Mattie \[i exersaseimagina]ia, \ncercând s` diversifice meniurile, atât cât eraposibil cu pu]inele ingrediente pe care le avea acolo.

Pe vremea când st`tuse la Sydney, nu era o problem`pentru ea s` ia cina sau prânzul acas`, pentru c` \[icump`ra \ntotdeauna produse semipreparate. Aici, \ns`,camionul cu provizii venea doar o dat` pe s`pt`mân` [icum frigiderul nu era tocmai \n cea mai bun` stare, nu depu]ine ori se \ntâmpla s` nu aib` cine [tie ce de mâncare\n cas`. Salvarea o constituiau, de fiecare dat`, puii crescu]i\n gospod`rie, la care se ad`ugau zarzavaturile din gr`dinafermei.

Mattie nu \ncet` s` se mire cum fusese posibil ca tat`ls`u, care era un pionier \n aprovizionarea propriet`]ii cutot ceea ce era necesar pentru bunul mers al agriculturii,se mul]umea ca \n ceea ce privea buc`t`ria cu strictulnecesar [i uneori nici cu acesta. P`rea mul]umit c` avea unacoperi[ de-aupra capului [i un pat \n care s` doarm`, iarrestul nu-l mai interesa atât de mult.

Cele dou` surori medicale care-l \ngrijiser` pe tat`l ei la\nceput erau foarte punctuale [i con[tiincioase, dar c`zuse

TOT CE |MI DORESC 33

\n sarcina lui Mattie s` g`teasc` [i pentru ele. |n plus, ledusese \ntotdeauna mâncarea \n sufragerie, traversând cut`vile toat` casa.

A fost o mare u[urare pentru ea când cele dou`plecaser` [i \n locul lor venise m`tu[a Allie. Era o fiin]`deosebit de cald` [i devenise ca o mam` pentru Mattie [imâncau \mpreun` la buc`t`rie. Spre deosebire de celedou` surori mai tinere, m`tu[a Allie o ajuta la g`tit [i-i ar`t`cum s` foloseasc` mai eficient soba lor veche de g`tit, pebaz` de kerosen. Cu tot ajutorul ei, \ns`, treburile numerseser` de fiecare dat` strun` [i fuseser` situa]ii \n caremâncarea nu-i reu[ise, din cauza cuptorului.

Probabil a[a se va \ntâmpla [i disear`, \[i spuse Mattie,sup`rat` pe toat` aceast` situa]ie, acuzând din nou \n gânddezinteresul tat`lui ei pentru utilarea buc`t`riei cu celenecesare pentru a reu[i m`car s` \ncropeasc` o cin`, sauun prânz normal.

|n mod sigur, se va \ntâmpla un dezastru [i \n ast` sear`,se gândi Mattie.

Morcovii erau aproape strica]i, varza la fel, iar cartofii se\nmuiaser` [i prinseser` un miros nepl`cut. |n plus, untulera rânced, iar laptele praf pentru budinc` se f`cusecocoloa[e.

Când scoase budinca din cuptor, Mattie oft`, disperat`.

34 SUSAN DOYLE

Era aproape la fel de verde ca rochia sa.– Ah, m`tu[` Allie, spuse Mattie v`zând-o pe b`trâna

doamn` \ntorcându-se cu t`vile din camera tat`lui s`u.Budinca arat` \nfior`tor [i e preferata tatei.

– N-are importan]`, draga mea, spuse m`tu[a Allie\mp`ciuitor. |i vom da partea care arat` mai bine, iar noivom mânca restul.

– Are importan]`, scânci Mattie ca un copil. Va veni lacin` [i un tân`r care colind` ]ara pe jos. Nu vreau s` vad`toate aceste probleme.

– Unul care colind` ]ara pe jos? repet` m`tu[a Allie.Draga mea, dar acest om sunt sigur` c` va fi foarte fericitcu ceea ce va primi. Calul de dar nu se caut` la din]i [i elprobabil [tie asta, ad`ug` ea, surâzând cu c`ldur`.

– Acesta e unul dintre cei care se uit` cu aten]ie la totceea ce se \ntâmpl` \n jurul lui, cred. |l vom servi \n sala demese a b`rba]ilor [i noi vom mânca aici, spuse Mattie,extrem de sup`rat`.

– Iubito, preg`te[te cea[ca de lapte [i un pahar de ap`pentru medicamente [i du-i-le tat`lui t`u, mai târziu. Eu \iduc chiar acum cina [i, te rog, nu-]i mai face niciun fel deprobleme. Va fi totul cât se poate de bine.

Mattie oft` [i \ncepu s` taie pâinea pentru cin`. Tare arfi vrut s` fie [i ea la fel de convins` de acest fapt.

TOT CE |MI DORESC 35

Imediat dup` aceea, se auzi un cioc`nit scurt \n u[` [istr`inul intr` \n buc`t`rie, cu non[alan]a pe care Mattie i-oobservase \nc` din primul moment.

Tân`ra observ` imediat c` \[i schimbase c`ma[a [ipantalonii, ar`tând acum deosebit de \ngrijit. Cizmele eraulustruite [i toat` \nf`]i[area lui era total deosebit` de cumfusese \nainte.

Dând cu ochii de tava din mâinile m`tu[ii Allie, b`rbatulse repezi s-o ajute:

– Unde dori]i s` punem asta? \ntreb` el cu o polite]edeosebit` \n glas, ceea ce, desigur, o \ncânt` pân` pestepoate pe inimoasa sor` medical`.

– Mul]umesc, tinere, pe bufet va fi foarte bine, spuse eazâmbind, dup` care se uit` spre Mattie ca [i cum ar fi vruts-o \ntrebe: Cum s` fie acest tân`r un vagabond?

Pentru domni[oara Mottram eticheta era extrem deimportant`, iar acest tân`r se dovedea a fi un as \ndomeniu, observ` Mattie. Dac` l-ar fi v`zut \n acestemomente l-ar fi dat desigur de exemplu, \[i spuse tân`ra,care, la fel ca profesoara ei, era deosebit de atent` la acestedetalii.

Trecur` cu to]ii \n sala de mese a b`rba]ilor, undem`tu[a Allie transferase, pe nesim]ite platourile [i str`inulajut` cele dou` femei s` se a[eze, dup` care se a[ez` [i el.

36 SUSAN DOYLE

F`cu asta \ntr-un mod atât de firesc, \ncât gesturile p`rur`a fi parte din natura sa.

– M` tem c` nu [tiu cum te nume[ti, spuse Mattie [i a[vrea s` te prezint m`tu[ii Allie, spuse ea, \ncercând s` aflemai multe despre b`rbatul care ap`ruse atât de nea[teptat\n via]a lor.

Acesta se ridic` \n picioare [i \nclin` politicos din cap, \ndirec]ia b`trânei doamne:

– Sunt foarte \ncântat s` v` cunosc. E de-ajuns dac`-mispune]i Gib. Doar Gibm spuse el [i se a[ez` s`-[i m`nâncesupa, zâmbindu-le cu amabilitate celor dou` femei care-i]ineau companie.

Dup` ce lu` dou`-trei linguri, Mattie renun]` s` maim`nânce, ru[inat`. Supa nu avea niciun gust. Obrajii i se\nro[ir` [i tot ce [i-ar fi dorit \n acel moment era s` beaceva. Nu f`cu \ns` niciun comentariu.

,,Nu l`sa inconfortul t`u s` se vad`, atunci când e[ti \ncompania cuiva. Acest sentiment poate fi transmis foarteu[or, ceea ce e un semn de desconsiderare pentru ceilal]i.Nu uita asta," \i sunar` \n urechi sfaturile m`tu[ii sale.

Zâmbi, deci, [i \ncepu din nou s` m`nânce, ca [i cum arfi avut \n fa]` cele mai delicioase bucate.

Când fu servit` \ns` budinca, umilin]a ei atinse cel mai\nalt grad. Cum cea mai bun` parte fusese dus` tat`lui s`u,

TOT CE |MI DORESC 37

ceea ce r`m`sese pentru ei era doar o amestec`tur` dealuat crud, cu fructe.

|n ciuda acestui fapt, fata continu` s` se comporte cudemnitate, surâzându-i amabil, str`inului. La un momentdat, totu[i, surâsul lui amuzat fu prea mult pentru Mattie:

– Haide, râzi, explod` ea, Râzi, dac` ai chef! Nu e[tinevoit s` m`nânci oroarea asta! {i nici dumneata, m`tu[`Allie! {tiu c` nu sunt \n stare s` g`tesc nimic. Nu-mi places` g`tesc! Ur`sc s` stau la buc`t`rie, m-a]i auzit? Ur`sc s`m` ocup de astfel de lucruri! Mai ales \n condi]iile atât devitrege de aici.

Lacrimile \ncepur` s`-i invadeze obrajii \nro[i]i [i nureu[i cu niciun chip s` le opreasc`.

M`tu[a Allie r`mase cu gura c`scat` [i o privea\ncremenit`. Nu se a[teptase, nici pe departe, la o astfel deatitudine din partea unei fete trecut` prin atâtea [coli deelit`.

Mattie \ns` fu pe punctul s` se ridice de la mas`, s` fug`oriunde vedea cu ochii [i chiar ar fi f`cut asta, dac` n-ar fiauzit vocea poruncitoare dar extrem de cald` [i de\n]eleg`toare a omului din fa]a ei:

– A[az`-te la loc, domni[oar` Bennett. Nu trebuie s` faciatâta caz pentru cele \ntâmplate. P`streaz`-]i calmul, terog, nu e un dezastru chiar atât de mare, coment` el, cu

38 SUSAN DOYLE

\n]elegere.Mattie se a[ez`, supus`. F`r` s` crâcneasc`.Se supuse… Pur [i simplu…

TOT CE |MI DORESC 39

Capitolul 3

Cu capul plecat, tân`ra gazd` se conform` ordinului,

l`sându-se pe spate \n scaun [i c`utându-[i instinctiv

batista.

Nimeni n-ar fi putut face altfel \n fa]a unui ton atât de

\nc`rcat de semnifica]ii, chiar dac` venea din partea cuiva

care fusese invitat \n circumstan]e mai mult decât stranii [i

care venise la cin` doar \n c`ma[`.

– Nu e nicio problem` cu ceea ce ai g`tit, spuse Gib

privind-o calm. Nu e bun cuptorul. O s` ]i-l repar.

– Nu, nu e nevoie, replic` Mattie, furioas` \nc` pe

b`rbatul care o f`cuse s` stea locului, \n momentul \n care

ar fi dat orice s` fie singur`.

– Ba da, r`spunse Gib, amuzat. Pelegrinii sunt bucuro[is` fac` un serviciu celor care i-au oferit g`zduire, a[a c` terog nu-mi r`ni inima, ad`ug` el cu o voce plin` de c`ldur`,dup` care se \ntoarse spre m`tu[a Allie.

– Domni[oara Bennett a avut o problem` care asup`rat-o foarte mult, cu vreo dou` ore \n urm`, [i \nc` nu[i-a revenit. Poate o cea[c` de ceai fierbinte sau o cafea ova mai \nzdr`veni ni]el.

– Bine\n]eles, Gib, voi face câte o cea[c` de cafea pentrunoi to]i, spuse aceasta [i se ridic` imediat.

Mattie se uit` cu uimire dup` ea. Niciodat` n-o maiv`zuse pe m`tu[a Allie atât de afectuoas` cu un str`in.

Dup` câteva minute, b`trâna doamn` se \ntoarse cu otav` pe care pusese ce[tile cu cafea fierbinte.

B`ur` licoarea \n lini[te, ca [i cum tot ce fusese de spusse spusese, apoi, \n timp ce Mattie [i m`tu[a Allie sp`lar`vasele, Gib se ocup` de cuptor.

Nu mult dup` aceea, \l auzir` declarând satisf`cut:– Am reu[it s` fac o parte din treab`. Ceea ce a mai

r`mas voi face mâine diminea]`.M`tu[a Allie \l privi cu c`ldur`. Spre surprinderea lui

Mattie, femeia se ar`tase, \nc` de la \nceput, extrem depl`cut surprins` de alura str`inului [i \l tratase cu un fel deafec]iune pe care o ar`]i de obicei prietenilor, nu unui om

TOT CE |MI DORESC 41

care abia ]i-a trecut pragul, se gândi Mattie, enervat`.– Ce lucru minunat s-a \ntâmplat c` ai poposit aici!…

Putem s`-l rug`m pe Bryn s` continue, dac` tu trebuie s`pleci. {i el e foarte priceput, nu-i a[a, Mattie? spuse m`tu[aAllie cu blânde]e.

Fata se \ntoarse spre ea, \ncercând s`-[i p`streze calmul,de[i realiza acum ce gre[eal` f`cuse.

– Bryn nu va mai veni, \ncepând de mâine pe-aici. Amuitat s`-]i spun. A plecat.

– Cum a plecat? Dumnezeule mare, nu ne poate faceuna ca asta!… Cum o s` ne descurc`m f`r` el, acum c`tat`l t`u e atât de bolnav? Nu poate fi adev`rat! E absolutindispensabil aici, \n aceast` perioad`. De ce a trebuit s`-ifac` asta lui Lex? Ce l-a nemul]umit? \ntreb` femeia, \nculmea disper`rii.

– Ne vom descurca f`r` el. Nu trebuie s`-i spui tat`luimeu, \ns`, nimic despre asta, spuse Mattie, regretând acumdin tot sufletul gestul ei.

Urm`rile puteau fi, \ntr-adev`r, deosebit de grave, segândi ea, pierzându-[i cu totul \ncrederea \n posibilitateade a conduce de una singur` toat` afacerea, acum, \npragul unor lucr`ri agricole de mare \nsemn`tate.

Gib r`mase la locul \n care era când \ncepu discu]ia [i leprivi cu cea mai mare aten]ie, f`r` a face \ns` nicio mi[care,

42 SUSAN DOYLE

astfel c` cele dou` uitaser` cu totul de el.– A trebuit s` plece, m`tu[` Allie… Nu mai putea

r`mâne aici.– Ah, atunci de-asta ai fost atât de sup`rat`, iubito. {tii,

\ns`, cât de greu ne va fi f`r` el.– L-am dat afar`, m`tu[` Allie.– I-ai spus s` plece? |n situa]ia noastr`? }i-ai pierdut

min]ile? Vrei s`-]i ucizi tat`l sau ce-a fost \n mintea ta?\ntreb` m`tu[a Allie, disperat`.

Mattie nu fu \n stare s` scoat` niciun cuvânt. Era de-acum sigur` c` nu procedase corect. Trebuia s` secomporte cu mai mult` diploma]ie, cum putuse fi atât deproast`, s` reac]ioneze atât de violent, \n situa]ia disperat`\n care se g`sea familia ei? Dac` s-ar fi str`duit pu]in maimult, ar fi g`sit, desigur, o solu]ie s` scape de avansurile lui[i s` continue totul ca [i cum nu s-ar fi \ntâmplat nimic.

Acum, \ns`, nu mai putea da \napoi, oricât de dificil \i vafi f`r` Bryn.

Atunci, Gib se apropie de ele [i interveni \n discu]ie, cucalm [i mult tact:

– Domni[oara Bennett a avut dreptate s` fac` asta,crede]i-m`. N-a avut alternativ`. Ave]i cuvântul meu. Amauzit, \ntâmpl`tor discu]ia cu Bryn. Lucrurile erau extremde grave pentru demnitatea ei [i n-ar fi putut tolera asta

TOT CE |MI DORESC 43

sub niciun motiv, preciz` el. Cuvântul lui? \[i spuse Mattie. De ce ar crede m`tu[a

Allie \n cuvântul unuia ca el?– Vrei s` spui c` Bryn…? p`ru s` \n]eleag`, uimit`,

femeia.– Vreau s` spun c` i-a f`cut o propunere necuviincioas`,

profitând de situa]ia existent` aici, \n acest moment,r`spunse b`rbatul, ca [i cum cineva \l rugase s` ia ap`rareatinerei fete.

– Ah, da… atunci… desigur… murmur` nemul]umit`,m`rtu[a Allie, uitându-se perplex` când la el, când laMattie. Dar ce ne facem, totu[i? Tu n-ai condus niciodat`firma asistat` doar de Pirrett, nu-i a[a, draga mea? {i tat`lt`u mi-a spus \ntotdeauna c` Dan Pirrett nu se pricepe latractoare [i la toate ma[in`riile alea agricole.

Era cât se putea de adev`rat [i Mattie continu` s` tac`,]inându-[i capul plecat. Nu [tia ce s` zic`, disperaream`tu[ii Allie era cât se putea de \ntemeiat`.

– Peste cât timp \[i va putea relua Lex Bennett munca?\ntreb` Gib, pe un ton din care se putea deduce c`-i veniseo idee ce le-ar putea ajuta.

– E greu de spus, replic` b`trâna doamn`. {ases`pt`mâni… Opt s`pt`mâni… depinde de mul]i factori.Eu fac tot ce-mi st` \n putin]` s`-l ajut s`-[i revin` cât mai

44 SUSAN DOYLE

repede.– Bine… Voi putea r`mâne eu aici, opt s`pt`mâni,

spuse el [i le scrut` pe amândou` cu foarte mult` aten]ie,pentru a le prinde, parc`, cea mai mic` [i mai fin` reac]ie.

Mattie f`cu ochii mari, surprins`, m`surându-l din cappân`-n picioare. Pe urm`, izbucni \n râs [i spuse cu ironie:

– Cum crezi c` po]i face tu asta? Tu, unul care umbl` decolo-colo cum poate avea habar de ce se \ntâmpl` \ntr-oferm` agricol`? Cred c` ]i-ai pierdut min]ile sau nu e[ticon[tient ce \nseamn`, de fapt, s` te \nhami la o astfel detreab`. Nu e o munc` pentru un novice, pentru un…Un… un…

– Vagabond. Sau, mai bine, pelegrin… Acesta ecuvântul cel mai potrivit. Nu m` gândesc atât la tine,domni[oar`, cât la tat`l t`u, [i cred c` la el ar trebui s` negândim cu to]ii \n acest moment, replic` Gib cu mareseriozitate, privind-o ]int` pe Mattie, f`r` niciun fel deresentiment, \ns`.

– Da, cred c` e o idee bun`, interveni m`tu[a Allie,surâzând pentru prima dat` de la aflarea teribilei ve[ti.

– Cred c` sunte]i interesa]i s` pune]i aici unele lucruripe picioare, iar eu nu sunt chiar atât de nepriceput. Dac`m` voi bucura de sprijinul vostru, s-ar putea chiar s`reu[esc s` fac ceva destul de \nsemnat pe-aici…

TOT CE |MI DORESC 45

– Da, Gib, te vom sprijini cu tot ce va fi nevoie,r`spunse m`tu[a Allie, bucuroas` s`-l vad` pe Lex ie[it dinimpas.

– A[ vrea \ns` s`-l v`d mai \ntâi pe domnul Lex Bennett,spuse Gib foarte hot`rât, uitându-se când la una, când lacealalt`.

– Cât timp ai vrea s` vorbe[ti cu el? \ntreb` m`tu[a Allie,pe un ton profesional.

– Zece minute. Nu cred c` am nevoie de mai mult,replic` b`rbatul cu calm, \ncercând s` surâd`, pentru a maidestinde atmosfera.

– Nu-i vei spune lucruri care s`-l nelini[teasc`, nu-i a[a?\ntreb` \ngrijorat` m`tu[a Allie, cu ochii m`ri]i, ca [i cumar fi vrut s` dea [i mai mare importan]` rug`min]ii ei.

– Nu, dimpotriv`, r`spunse Gib calm.– Foarte bine. Atunci voi merge eu mai \ntâi la el [i tu

vei intra dup` câteva minute.Gib se uit` o clip` spre Mattie, care p`rea atât de

neajutorat` \n acel moment, dup` care se \ntoarse din nouspre m`tu[a Allie:

– Minunat. V` voi da timp s`-l preg`ti]i, replic` el [i ie[idin \nc`pere, nu \nainte de a-i arunca \nc` o dat` lui Mattieo privire fugar`.

Mattie a[tept` ca u[a s` se \nchid` \n urma lui, dup`

46 SUSAN DOYLE

care spuse \n [oapt`, dar destul de alarmat`:– M`tu[` Allie, sper c` n-ai vorbit serios. Nu [tim nimic

despre el. Poate fi un ho] sau un criminal. Poate fi orice.Habar n-avem de unde a venit [i unde se duce, cum putemda ferma pe mâna unui astfel de om?

– Nu fi prostu]`, Mattie. Ajunge s`-l prive[ti cu aten]iepentru a-]i da seama c` po]i avea \ncredere \n el. Sunt sor`medical`, iubito, crede-m`, am destul` experien]` cuoamenii.

Mattie \ncerc` s`-[i st`pâneasc` furia \n fa]a acestuir`spuns bazat doar pe intui]ie [i pe nimic altceva.

– Uit`-te la hainele lui, m`tu[` Allie.– Nu e un argument, pentru mine. Cu cât \naint`m \n

vârst`, hainele pe care le-mbr`c`m nu mai prezint` oimportan]` atât de mare, pentru c` \ncep s` ne procupelucruri mult mai profunde. Poate e greu acum, pentru otân`r` manechin, cum e[ti tu, s` \n]eleag` toate acestea,dar, \n timp, sunt convins` c`-mi vei da dreptate. E unadev`r incontestabil.

– Dar ai v`zut ce barb` mare are, cine [tie ce se ascunde\n acest fapt?

– Când cineva e foarte bolnav, replic` m`tu[a Allie,renun]` s` se mai b`rbiereasc`, pentru c` orice atingere afe]ei \i face r`u.

TOT CE |MI DORESC 47

– Bine, accept, atunci, dac` dumneata crezi c` e binea[a [i dac` te \ncrezi \n manierele [i \n tonul lui autoritar,r`spunse Mattie, având impresia c` tot universul conspir`acum \mpotriva sa. Nu uita \ns` c` cei mai mul]i oamenicare aleg calea pe care a ales-o el o fac sau pentru a sc`pade vreo pedeaps` sau pentru c` au un caracter foarte slab[i nu fac fa]` unei vie]i organizate.

– Nu v`d niciun fel de sl`biciune \n caracterul lui.– Crede-m`, m`tu[`, [tiu ce vorbesc. Altfel de ce s-a

oferit s` r`mân`?– Dac` are un motiv, nu \nseamn` c` nu poate fi unul

bun. Ai auzit ce– a spus. Vrea s`-l ajute pe Lex. Dumnezeuni l-a trimis. {i eu \l iubesc pe Lex [i nu vreau s` i se\ntâmple nimic r`u. A suferit destul.

Mattie o privi cu ochii m`ri]i. Gândul c` o femeie \liubea pe tat`l ei, \n modul cum aceast` femeie \l iubea, nu-i trecuse prin minte pân` acum.

– Tat`l meu [tie c`-l iube[ti?– Da, draga mea [i ceea ce este extraordinar, e c` [i el

m` iube[te. |l iubesc de ani de zile, Mattie, dar n-am pututvorbi despre asta, \nainte de a-mi spune el ce simte pentrumine. Acum, tot ce a[tept`m e ca el s` se fac` bine, dinnou.

Lex n-o iubise niciodat` pe ea, se gândi Mattie, dar o

48 SUSAN DOYLE

iubea pe aceast` femeie.Era dezolat`, dar nu trebuia s` arate asta. Tat`l s`u o

iubea pe m`tu[a Allie [i avea nevoie de ea, iar ei nu trebuias`-i pese, chiar dac` sperase c` dup` moartea lui Nickrela]ia lor se va schimba \n bine.

O rela]ie \nsemna dragoste, nu doar s` tr`ie[ti \n acela[iloc, [i ea nu sim]ise niciodat` dragoste din partea tat`lui ei.

Ah, de ce sim]ea atâta durere v`zând c` Lex s-a ata[at dealt` femeie când, oricum, era obi[nuit` deja cu r`ceala luifa]` de ea. Trecuser` o mul]ime de ani de când avusesepentru ea vreun semn de afec]iune. Nu, nu trebuia s` fieinvidioas`. Trebuia s` se bucure pentru el, \ntr-adev`r.Allie \l iubea [i-i oferea echilibru.

A[adar, spuse cu fa]a toat` numai zâmbet:– Sunt foarte, foarte fericit` pentru voi. Dumnezeu s` v`

binecuvânteze pe amândoi, m`tu[` Allie.Dup` ce o \mbr`]i[` pe femeia care-i oferise o surpriz`

atât de mare \n acea sear`, Mattie ie[i din buc`t`rie [i sea[ez` pe un fotoliu, \n sufragerie.

Nimeni nu-[i putea \nchipui de cât efort avusese nevoiepentru aceast` \mbr`]i[are, dar reu[i s` se comporte cât decât normal.

Acum se sim]ea mai singur` ca niciodat`. Pentru un moment, se \ntreb` ce c`uta ea la Twin

TOT CE |MI DORESC 49

Rivers, de vreme ce era atât de pu]in iubit` acolo, darrealiz` \n acela[i timp c` nu putea pleca, deocamdat`, \nalt` parte. Era Mattie Bennett, fiica lui Lex Bennett [itrebuia s` r`mân` acolo atâta timp cât tat`l s`u era bolnav.

Totu[i, putea lipsi câte o perioad` de aici, \[i spuse ea,imediat.

S` se \ntoarc` la Sydney? Nu [tia dac` era bine. Nu mai[tia nimic, \n momentul de fa]`. Totul era atât de confuz \nmintea ei [i n-avea pe nimeni cu care s` se sf`tuiasc`, saucu care s` \mpart` aceast` povar` a nesiguran]ei.

S` re\nceap` s` pozeze? Nici asta nu [tia dac` era cazuls` fac`.

Vroia o rela]ie serioas` cu un b`rbat, iar b`rba]ii dinSydney nu erau capabili de a[a ceva, dup` câte reu[ise s`-[i dea seama, \n timpul petrecut acolo.

Vroia o dragoste profund`, ca cea a m`tu[ii Allie pentrutat`l s`u, care s` reziste peste ani, \n ciuda tuturordificult`]ilor care se pot ivi.

M`tu[a Allie fusese una dintre cele mai devotate [i maigeneroase prietene ale mamei sale, femeia pe care Lex oalesese \n locul ei. Dragostea acestei femei nu ceruse nimic\n schimb, niciodat`.

Nu se c`s`torise niciodat`, iar acum Lex se \ntorcea la ea[i recuno[tea c` avea nevoie de ea.

50 SUSAN DOYLE

Nu, nu putea face sau spune nimic ce ar putea s-osupere pe acest` femeie minunat`, iar dac` ea dorea ca Gibs` r`mân`, va fi de acord.

Era acum mai calm` [i trebuia s` recunoasc` faptul c`ceea ce o enervase cel mai mult era for]a cu care o dominaacest b`rbat.

Nu mai \ntâlnise niciodat` pe cineva de genul acesta.Omul acesta o f`cea s` i se supun`, chiar \mpotriva voin]eiei, ca [i cum vorbele lui ar hipnotiza-o.

Ce anume \l f`cea s` aib` aceast` putere asupra ei? se\ntreb` Mattie, \nchizând ochii [i \ncercând s` p`trund`misterul care-l \nv`luia pe str`inul care o r`v`[ea astfel.

A[adar, b`rbatul hot`râse s` se opreasc` pentru o vremedin drumurile \n care era \nso]it doar de ,,Matilda" sa [i s`r`mân` s`-l ajute pe Lex.

O astfel de hot`râre dovedea o mare \ncredere \n for]eleproprii, se gândi Mattie.

Niciun alt b`rbat n-ar fi putut lua atât de u[or o astfel dehot`râre.

O f`cuse \ns` unul \mbr`cat ca de circ, \[i spuse ea,gândindu-se cât de surprinz`toare putea fi uneori via]a.F`r` s` [tie exact de ce, \i displ`cea profund arogan]azacestui str`in.

Subiectul medita]iei sale se \ntoarse, intrând pe u[a din

TOT CE |MI DORESC 51

spatele casei. |n timp ce travers` \nc`perea, tocmai \[i punea la loc, \n

buzunarul de la [old, portofelul.Mattie avu timp s` constate c` era genul acela negru,

din piele de porc, dar foarte bine \ngrijit, cu toate capetele\n perfect` stare.

– Individul acela Bryn a[tepta \n birou, \n momentul \ncare am trecut pe acolo, venind spre tine. I-am spus c`-l voipl`ti eu mâine diminea]`. |mi po]i l`sa cecul dup` ce-l voivedea pe tat`l t`u. Nu cred c` trebuie s`-l mai vezi pe acestb`rbat.

– Mul]umesc, se pomeni r`spunzând neajutorat`tân`ra, de[i \ncepu s` fiarb`, pe din`untru, din cauzaimpertinen]ei acestui om care [i \ncepuse s` ia decizii \nnumele ei. Era totu[i extrem de curioas` s` [tie care a fostreac]ia lui Bryn, \n fa]a acestui om.

– |i voi da eu cecul mai târziu.– De ce s` faci asta? Sunt sigur` c`-l vei pl`ti mult mai

mult decât merit`.– Da, mult mai mult. Nu vreau s` spun` c` a lucrat la

Bennett pe nimic.– Voi veni cu tine. Un b`rbat refuzat e deosebit de

vindicativ, \ntotdeauna. Va trebui s` vedem mai \ntâiregistrele tat`lui t`u. Dar asta dup` ce voi vorbi cu el. |mi

52 SUSAN DOYLE

ar`]i tu unde e camera lui sau o a[tept pe m`tu[a ta?– |]i voi ar`ta eu camera.Spera c` tat`l s`u, \n ciuda dorin]ei m`tu[ii Allie, \i va

ar`ta u[a acestui om. Va fi o lec]ie folositoare, \[i spuseMattie [i-i f`cu semn s-o urmeze.

Lucrurile nu pot merge pe o cale atât de gre[it`, segândi ea, \n timp ce-i ar`t` b`rbatului unde era dormitorultat`lui ei.

B`tu u[or la u[` [i intr`.Mattie se duse pe verand`.Dup` câteva minute, Gib [i m`tu[a Allie ie[ir` din

camera lui Lex.Gib avea o fa]` extrem de serioas`, dar femeia zâmbea

mul]umit`. Z`rind-o pe Mattie, se apropie, l`sându-l pe Gib \n hol.– Totul va fi foarte bine, draga mea. I-am vorbit tat`lui

t`u despre plecarea lui Bryn.A spus s`-i oferim lui Gib una dintre camerele de

oaspe]i [i s` avem grij` s`-i asigur`m mesele. {i a maispus… ezit`, ea, pentru o clip`, s` cooper`m cu Gib [i s`-i ascult`m toate instruc]iunile. Tat`l t`u e foartemul]umit c` Gib va r`mâne aici \n aceast` perioad`.

Mattie \ncepu s` tremure din tot corpul, iar fa]a \ideveni p`mântie. Ochii \i sc`p`rar` fulgere. Cum era

TOT CE |MI DORESC 53

posibil ca acest nimeni s`-i poat` determina pe to]i s`cread` \n el? se \ntreb` ea, cu nervozitate extrem`.

– A[ putea s`-l v`d [i eu pe tata? ceru tân`ra.– |mi pare r`u, iubito. A spus c` vrea s` te vad` mâine

diminea]`. E obosit acum, dar e lini[tit cu privire la mersulfermei. Gib l-a \ncurajat [i acum e relaxat [i prive[te f`r`team` \n viitor. Mattie scoase un oftat atât de u[or \ncât \isc`p` cu siguran]` m`tu[ii Allie, dar nu-i sc`p` lui Gib, careo privea din hol cu cea mai mare aten]ie.

Dup` câteva momente, b`rbatul se apropie [i-i spuse\ncet:

– Vino \n biroul tat`lui t`u, domni[oar` Bennett. Avemcâteva probleme de rezolvat [i ar fi mai bine dac` nu vatrebui s` te plictisesc cu ele mâine diminea]`.

Dup` ce spuse acestea, Gib o prinse de bra] [i nu-i d`dudrumul pân` nu ajunser` \n birou. Mattie \ncercase s` seopun`, dar \n zadar.

B`rbatul aprinse lumina [i-i ordon` \n stilul luicaracteristic:

– Stai jos [i relaxeaz`-te. Spre deosebire de Bryn, eusunt imun la alura ta sofisticat`, spuse el [i deschise biletulde pe masa de scris, adresat lui ,,Bryn, J.E":

O Matild` e destul pentru orice b`rbat [i eu o am, deja,pe a mea, spuse Gib.

54 SUSAN DOYLE

Capitolul 4

A doua zi diminea]`, Mattie se trezi mai devreme ca de

obicei.

F`cu un du[, se \mbr`c` [i f`cu pu]in` ordine \n camera

sa, dup` care cobor\ la buc`t`rie. Nu era nimeni acolo [i

nici nu exista vreun semn c` ar fi fost.

Se hot`r\ s`-l caute pe Gib \n camera care-i fusese

rezervat`. Trebuia s` fi aprins focul la buc`t`rie pentru

preg`tirea prânzului [i el spusese cu o sear` \nainte c` va

termina de reparat soba \n diminea]a aceasta.

B`tu u[or \n u[` dar nu-i r`spunse nimeni, a[a c` se

decise s` intre pentru a vedea ce se \ntâmplase c` b`rbatul

nu se trezise \nc`.

Totul, \n camer`, \ns`, p`rea neatins.Mattie se \ntoarse la buc`t`rie.Dup` câteva minute veni [i Charles, aducând laptele [i

– spre surpriza lui Mattie – câteva buc`]i de carne de vi]el,proaspete [i apetisante.

B`rba]ii australieni preferau carnea la micul dejun [i,desigur, Gib nu f`cea excep]ie de la aceast` regul` [i-iceruse lui Charles s` aduc` ni[te carne.

|nainte de a pleca, Mattie \l rug` pe Charles s` aprind`focul, pentru a fi sigur` c` nu risca nicio \ntâmplarenepl`cut`.

Dup` ce b`rbatul ie[i, tân`ra preg`ti carnea pentrugr`tar [i o puse la foc.

Deodat`, auzi ni[te pa[i [i-[i \ntoarse capul spre u[`.Gib?Era atât de schimbat, \ncât nu-i venea s`-[i cread`

ochilor.|[i d`duse barba jos [i ar`ta cu vreo zece ani mai tân`r,

astfel c` p`rea s` aib` treizeci de ani, \n loc de patruzeci. Brusc, Mattie se gândi c` omul acesta auzise de boala

tat`lui s`u, poate chiar de moartea lui Nick, [i venise aicicu gândul s` se c`p`tuiasc`.

Un vân`tor de [anse, \[i spuse ea, privind cu ochii \nc`m`ri]i de surpriz` b`rbatul elegant din fa]a ei.

56 SUSAN DOYLE

Da… Acum parc` reu[ea s` vad` prin el.Când \i \ntâlni privirea, \ns`, un sentiment de inconfort

puse st`pânire pe toat` fiin]a ei. Gib \[i fix` ochii \n ai ei,atât de adânc, \ncât tân`ra avu impresia c`-i citise toategândurile.

Furioas`, ad`ug` dou` ou` la friptura care tocmai serumenise [i o strig` pe m`tu[a Allie cu o voce seac`,profesional`.

Femeia intr` zâmbind, dar nu se ar`t` la fel de surprins`de schimbarea lui Gib, de[i observ` [i ea diferen]a:

– Ah, Gib, \]i st` foarte bine a[a, de ce ]i-ai l`sat, \nainte,barb`?

– Din comoditate. N-am purtat \ntotdeauna barb`.Mattie \l privi lung. Ceea ce vroia s` spun`, probabil, era

c` nu fusese \ntotdeauna un simplu vagabond, \[i spuse ea.De altfel, avea mâinile destul de fine [i unghiile foarte

\ngrijite. {tia \ns` c` o serie \ntreag` dintre cei care aleg s`colinde ]ara f`r` niciun scop precis, aveau studiiuniversitare [i maniere deosebit de elegante.

Pofta de mâncare a lui Gib se dovedi foarte mare, astfelc` b`rbatul \nfulec` repede dou` fleici de carne [i dou`ou` ochiuri, plus câteva felii mari de pâine cu marmelad`,dup` care b`u trei ce[ti de ceai negru [i fierbinte, dup`obiceiul bo[imanilor.

TOT CE |MI DORESC 57

Pe urm`, se ridic` de la mas` [i o privi pe Mattie cur`ceal`.

– M` \ntreb dac` po]i s`-mi faci un pachet cu mâncarepentru prânz. Plec s` inspectez p`mânturile, \mpreun` cuPirrett [i Thomas.

– Da, \]i voi preg`ti ceva, r`spunse Mattie cu aceea[ir`ceal`. Peste o or` [i un sfert va fi totul gata.

– Mul]umesc. Altceva, acum… Exist` vreo hart` apropriet`]ii, pe care s-o pot vedea?

– Da, pe perete, \n biroul tat`lui meu.– M` voi \ntoarce \n cincizeci de minute. Mul]umesc

pentru micul dejun. Friptura a fost perfect`.Nu dorise s` coopereze cu acest str`in, \n ciuda celor

spuse de Lex, dar exista un magnetism atât de special laacest b`rbat, \ncât te f`cea s`-i execu]i imediat fiecaredorin]`.

Schimbarea lui Gib nu fusese doar fizic`. F`r` barb`,ar`ta mult mai tân`r, dar [i mult mai periculos. Nu maiavea nimic din \ng`duin]a [i din c`ldura de dinainte.

Pentru prima dat` dup` ani de zile, Mattie \[i dori camama ei s` fi fost cu ea. Ar fi fost destul s-o priveasc` acum\n ochii ei mari, alba[tri [i calmi, pentru a se lini[ti.

Lucy [i Nellie venir` [i ele \n buc`t`rie, salutând-ovoioase.

58 SUSAN DOYLE

|n concep]ia lor, via]a era f`cut` s` te bucuri de ea,astfel c` nu le puteai vedea niciodat` triste. Molipsindu-sede starea lor de spirit pentru un moment, Mattie le zâmbipu]in mai relaxat` [i le ar`t` ce au de f`cut \n diminea]aaceea.

|l auzi apoi pe Charles dereticând prin fa]a u[ii [i seduse la el, preocupat` de ceea ce-i va pune lui Gib \npachet pentru prânz.

– Charles, spuse ea, aproape rug`toare. Crezi c` po]i s`mai faci rost de ni[te carne pentru prânzul lui Gib?

– Da, doamn`, r`spunse el imediat. Voi aduce [i pentrumicul dejun de mâine. Gib pare s` nu m`nânce altceva, a[ac` voi avea grij` s` existe rezerve de carne \n cas`.

– Mul]umesc, spuse Mattie, \ntrebându-se dac` Gib \ihipnotizase pe to]i, c` nimeni nu se mai gândea la altcevadecât la ceea ce dorea sau nu dorea el.

– Cu pl`cere, doamn`, r`spunse Charles, preg`tindu-sede plecare. Pe curând, ad`ug` el, \ndep`rtându-se.

– La revedere, Charles, [i mul]umesc \nc` o dat`,r`spunse Mattie.

Deodat`, privirile \i fur` atrase de agita]ia care se vedeala padoc.

Un grup de b`rba]i \ncercau s` ridice pe picioare un calcare se \nc`p`]âna s` stea a[ezat. Mattie \[i duse mâna

TOT CE |MI DORESC 59

deasupra ochilor, pentru a-i ap`ra de soare [i pentru avedea astfel mai bine.

Era calul n`r`va[ pe care tat`l s`u \ncercase de atâtea oris`-l c`l`reasc`, dar se dovedise imposibil [i renun]ase s`-lmai foloseasc`.

Gib vroia acum acest cal, \[i spuse ea, enervat`.Va trebui s` aib` o discu]ie dur` cu el pe acest` tem`, se

gândi fata.Charles se \ntoarse cu carnea, Mattie o preg`ti, iar când

Gib veni din nou \n buc`t`rie, pachetul pe care-l ceruse eragata.

– Mul]umesc, spuse el, luând cu nepasare mâncarea\mpachetat` cu grij` de Mattie.

Când ajunse aproape de u[`, se \ntoarse spre tân`ra fat`care r`m`sese \n picioare, privindu-l cu nemul]umire.

– Mi-au fost de mare folos h`r]ile alea, mul]umesc.Mattie continu` s` stea \ncremenit`.– S-a \ntâmplat ceva? \ntreb` el. Pari cam frustrat`.– Sunt … sunt foarte bine, mul]umesc, r`spunse ea,

incapabil` de a rosti altceva.– Bine, atunci. Ai grij` de tine [i… o zi lini[tit`.Phiu! f`cu Mattie \n sinea ei. O zi lini[tit`? Nu va avea

nici ea, dar nici el o zi lini[tit`.

60 SUSAN DOYLE

***

Mattie \[i piept`n` p`rul \n fa]a oglinzii de la m`su]a detoalet` din camera ei.

Ura s` fie neglijent` [i, \n plus, trebuia s`-[i protejezepielea de vremea cald` din acea regiune, a[a c` \[i rezerv`câteva minute special pentru asta.

|n timp ce-[i masa fa]a, realiz` c` forfota obi[nuit` dincas` de la acea or` \ncetase brusc.

Se uit` pe fereastr`, curioas` [i observ` c` aproape totpersonalul era strâns la padoc.

Cobor\ \n grab` [i ie[i \n curte, apoi \ncerc` s` sestrecoare neobservat` pân` aproape de grupul care priveacu aten]ie m`rit` ceva destul de neobi[nuit, dup` toateaparen]ele.

Pe m`sur` ce se apropie, \[i d`du seama ce se \ntâmpla[i se ascunse dup` un copac, dup` care se c`]`r` pe unbalot de lucern` din apropiere, pentru a vedea [i mai binespectacolul care avea loc.

Gib mângâia calul n`r`va[ pe care nu reu[ise nimeni s`-l st`pâneasc` pân` atunci, vorbindu-i cu acela[i glas

TOT CE |MI DORESC 61

atr`g`tor care-i f`cea pe to]i din jur s` i se supun`.– Cum \l cheam`? \ntreb` Gib grupul care privea uimit

curajul b`rbatului care-i cucerise pe to]i.– Survio! strig` Charles. – Survio, repet` Gib, pe un ton afectuos, ca de

\ndr`gostit. Calul \i privi lini[tit, cu capul \ntors \ntr-o parte.Apoi, cu o vitez` fulger`toare Gib \l \nc`lec`.N`r`va[ul \ncerc` s`-l doboare, ridicându-se pe

picioarele din spate, dar c`l`re]ul se dovedi foarte abil.Apoi, Gib d`du pinteni calului [i-i strig` lui Charles:

– Deschide poarta!Toate privirile erau a]intite spre Gib [i Survio, calul care

fusese \nvins [i care ]â[ni acum afar`, supus comenziibravului c`l`re].

Nimeni nu reu[i \nc` s` rup` t`cerea care se l`sase \nurma lor.

|n cele din urm`, Blue Darcy spuse:– {i-a g`sit, na[ul, Survio!Dup` câteva minute, Gib [i calul s`u se \ntoarser` \n

padoc. Ar`ta extrem de obosit. Animalul, de asemenea.Gib \i privi surâzând scurt, dup` care le spuse, stând

mândru \n [a:– V-a]i distrat destul!… Acum, la munc`.

62 SUSAN DOYLE

Grupul nu prea p`rea dornic s` se despart` de noul lorortac, dar, \n acela[i timp, fiecare din ei \[i dorea s`-i fac`\n voie lui Gib.

Charles r`mase mai \n urm`, iar când Gib se apropie,dându-se jos de pe cal, \i strig`:

– E[ti grozav, Gib, eram sigur c` tu o s` reu[e[ti!– E[ti un b`trân tare [mecher, Charles, spuse Gib,

b`tându-l pe um`r.Mattie se d`du jos de pe balotul de lucern` pe care se

urcase ca s` vad` mai bine [i se \ndrept` \ncet spre cas`.Trecu prin sufragerie [i urc` \n dormitorul ei, unde \[i

piept`n` din nou p`rul, \[i pudr` pu]in fa]a, \[i aplic` unstrat sub]ire de ruj, de culoarea piersicii [i se duse s`-[ivad` tat`l.

|l g`si sub un munte de pilote, aranjate profesional deAllie, cu ochii \nchi[i.

Când \[i \ntoarse capul [i se uit` la ea, Mattie spuse\ncet, a[ezându-se pe scaunul de lâng` pat:

– Bun`, tat`…– Mattie… E totul \n regul`? \ntreb` el [i abia atunci

fata realiz` cu adev`rat cât era de bolnav.– Da, \l asigur` ea.– Bryn a plecat. V` descurca]i f`r` el?– Da, tat`, a plecat azi-diminea]`, dar nu e nicio

TOT CE |MI DORESC 63

problem`.– Da. Mai bine c` a plecat. Nu ai de ce s` te temi c` vei

mai p`]i ce ai p`]it cu Bryn, cu b`rbatul care l-a \nlocuit. Ealt aluat. Cum \l cheam`? Are un nume destul de ridicol…

– Gib…– Da, Gib… Vei face tot ce va spune el, de acum \ncolo,

m-ai auzit? \i spuse el, privind-o drept \n ochi.– Da, tat`, dar s` nu te gânde[ti c`…– Nu m` mai gândesc la nimic. M-am gândit toat`

noaptea, \nainte de a fi sigur c`-]i pot spune asta. Acum,du-te, Mattie. S` faci tot ce ]i-am cerut [i nu mai comenta.Dumnezeu [tie de ce le place atât de mult femeilor s`comenteze [i s` tot comenteze.

Mattie se ridic`… Chiar [i atât de bolnav fiind, tat`l eir`mânea la fel de dezinteresat de ea. Nu avea chef denimeni, cu excep]ia m`tu[ii Allie [i, probabil, a lui Gib.

– Da, tat`, am \n]eles… N-am vrut s` comentez. Amvrut doar s`-]i spun ceva, dar n-are importan]`. Tot ceconteaz` e s` te faci bine, spuse ea [i se \ndrept` \ncet spreu[`.

– {i… Mattie, ad`ug` el.– Da, tat`, r`spunse ea, \ntorcându-se brusc.– Dac` Gib are nevoie de haine, c`m`[i sau costume,

sau orice de felul `sta, d`-i, te rog, din hainele r`mase de

64 SUSAN DOYLE

la Nick.Mattie sim]i c` intr` \n agonie… Era \ntr-adev`r tat`l ei,

cel care-i vorbise?– Oh, Nick… Da… Vrei s` fac asta? S`-i dau hainele lui

Nick? Replic` ea, \nnebunit` de durere.– Da, pentru numele lui Dumnezeu, m-ai auzit bine.

Mai avem lucrurile lui Nick, nu-i a[a?– Da, tat`, nu-]i face griji, spuse ea [i ie[i din \nc`pere.Nu trebuia s` plâng`. Via]a trebuia s` continue, cu bune

[i cu rele. Se duse direct \n camera pe care o ocupase Nick[i se a[ez` pe un scaun, \ncercând s` nu se gândeasc` lanimic. Trebuia s` fie practic`.

Nu era timp pentru suferin]`.Nu [tiu cât timp r`mase acolo, nici de ce se dusese, dar

nici m`car nu se gândise la hainele lui Nick.Ziua \i p`ru interminabil`.|ncerc` s`-i scrie o scrisoare fetei care-i fusese coleg` de

apartament la Sydney, dar nu reu[i s` se concentreze [irenun]`.

Se duse apoi \n buc`t`rie, unde carnea era dejapreg`tit` pentru a fi pus` la frigare. Mattie cur`]`zarzavaturile [i \ncerc` s` se relaxeze pu]in, vorbind cuLucy [i Nellie care lucrau [i râdeau cu poft`, \n acela[itimp. Via]a lor simpl` era lipsit` de griji [i cele dou` femei

TOT CE |MI DORESC 65

erau, \n permanen]`, foarte vesele.Dup` asta, tân`ra domni[oar` Bennett se retrase,

pentru a face un du[.Se \ntoarse apoi \n buc`t`rie [i supraveghe legumele

pentru cin`, când Gib intr` [i el \n`untru.– Cina va fi gata \n câteva minute, spuse ea,

aruncându-i o privire discret`.Se p`rea c` muncise destul de mult ast`zi, pentru c`

cizmele \i erau pr`fuite, iar p`rul i se lipise de cap, ca dup`o transpira]ie abundent`.

– Nu-i nici o problem`, domni[oar` Bennett, spuse el.N-am venit pentru mâncare. Am venit s` v`d dac` arculmeu cu s`ge]i e la locul unde l-am pus.

– Ai c`ma[a murdar`, n-ai putut s-o schimbi?– Nu. Pe cealalt` am sp`lat-o, replic` el, venind foarte

aproape de ea.Mattie \ncepu s` se simt` nervoas`. Sosul alb, pentru

sup`, cerea o aten]ie deosebit` [i nu putea face nimic cunamila asta \n spatele ei.

B`rbatul \ncepu apoi s-o scuture pe um`r [i pe bra]e:– {tii c` ai fire de lucern` pe haine? \ntreb` el, pe ton

de conversa]ie.Cum putuse fi atât de proast`? se \ntreb` ea. |[i f`cuse

du[, dar pe urm` se \mbr`case la repezeal` cu acelea[i

66 SUSAN DOYLE

haine, f`r` a le controla, cel pu]in.– Ce-ai f`cut? Te-ai trântit \n lucern`? spuse el amuzat.

Asta nu prea se potrive[te cu sofisticata domni[oar`Bennett.

– Da, e adev`rat. Nu [tiu cum au ajuns pe hainele mele,\ncerc` ea s` mint`, dar obrajii \i luaser` foc.

– Ba, [tii, spuse el, prinzând-o de b`rbie [i for]ând-o s`se uite \n ochii lui. {i [tiu [i eu. Te-ai ascuns s` vezi ce sepetrece, azi-diminea]`, nu-i a[a? Ai crezut c` m` voi pr`bu[ide pe cal [i nu vroiai s` pierzi spectacolul? spuse el râzând.

– R`spund \n fa]a tat`lui meu pentru tot ceea ce sepetrece pe mo[ie, r`spunse ea, rece, apoi ad`ug` brusc [i\n mod surprinz`tor pân` [i pentru ea \ns`[i:

– Po]i s`-mi spui Mattie, a[a cum \mi spune toat` lumea.B`rbatul o privi lung [i extrem de serios, iar când vorbi,

tonul lui fu la fel de grav ca privirea cu care o m`sura:– Mul]umesc, Mattie. |mi place foarte mult s`-]i spun pe

numele mic… a[a cum face toat` lumea.

TOT CE |MI DORESC 67

Capitolul 5

Cina fusese reu[it` \n seara aceea, iar m`tu[a Allie

fusese prima care remarcase acest lucru.

– Draga mea, dar e o cin` pe cinste, chiar e[ti o foarte

bun` buc`t`reas`, zâmbi ea cu c`ldur`.

– Doar pentru c` acum am un cuptor mai bun,

r`spunse Mattie, zâmbind la rândul ei, fericit`.

– |n weekend \]i voi aduce unul nou. Am ceva treab`

prin regiune [i cu aceast` ocazie voi cump`ra [i cuptorul.

Vreau s` [tiu mai multe despre terenurile care sunt irigate

[i care nu, prin p`r]ile astea. Râul seac` aici peste var`,

Mattie?

– Nu, niciodat`. Are un debit mai mic de multe ori, dar

nu s-a \ntâmplat niciodat` s` r`mân` f`r` ap`.– Vreau s` aplic [i aici un sistem de irigare pe care l-am

v`zut \n State.– Dar ce Dumnezeu ai c`utat \n State? \ntreb` Mattie,

surprins` dar [i dornic` s` afle câteva lucruri \n plusdespre el.

– |]i vine s` crezi, sau nu, sunt licen]iat. Sunt inginer deprofesie, iar apele [i podurile au fost pasiunea meadintotdeauna.

– A, \n]eleg, spuse Mattie \ncet.De fapt, nu era o surpriz` chiar atât de mare pentru ea.

Se vedea cât de colo c` era un om educat. Ce se\ntâmplase, \ns`, c` ajunsese astfel? Femei? Fraud`? Crim`?O c`s`torie nefericit`? Bigamie? Toate erau posibile,reflect` ea, privind cu coada ochiului spre b`rbatul careprezenta atâtea necunoscute pentru ea.

Mattie \l privi pe Gib cu insisten]`.– Am ceva pe nas? \ntreb` el râzând. Ori poate mi-a

crescut barba prea repede? ad`ug` el.– Poftim? Ai spus ceva?– Nu. {i nici tu. Dar m` priveai atât de straniu, \ncât m`

\ntrebam dac` mi-au crescut dou` capete.– Oh, iart`-m`. Eram foarte departe de aici. Am un sac

de probleme [i m` fur` gândurile câteodat`.

TOT CE |MI DORESC 69

Re\ncepur` s` m`nânce amândoi \n t`cere, iar m`tu[aAllie se ridic` pentru a-i duce cina lui Lex.

– A[ putea s` te v`d mai târziu, pentru câteva minute?\ntreb` Mattie, gândindu-se c` era \ntr-adev`r mai bine s`-i ofere câteva haine din garderoba lui Nick, dar nu vroias`-i fac` propunerea de fa]` cu m`tu[a Allie, care se auzea\ntorcându-se.

Nu vroia s`-l ofenseze.– E ceva personal, continu` ea \ncet \ntrebându-se dac`

a f`cut bine abordând acest subiect.– Bine. Vino \n birou, dup` ce m`nânci. Te voi a[tepta

acolo.

***

|n momentul când Mattie intr` \n birou, Gib tocmaistudia h`r]ile de pe perete, dar imediat ce o v`zu \i oferi unscaun, ca [i cum ar fi fost biroul lui propriu, observ`Mattie.

Era acel gen de persoan` care lua ini]iativa, indiferentunde se afla, se gândi Mattie uitându-se lung la b`rbatulcare p`rea atât de sigur pe el.

70 SUSAN DOYLE

Se a[ez` \n fa]a ei pe un alt scaun [i-[i scoase dinbuzunar tutunul [i foi]ele pentru ]igarete.

– Ce anume vroiai s`-mi spui? \ntreb` Gib calm,f`cându-[i ]igara cu dexteritatea care o uimea pe tân`ra fat`atât de mult, ori de câte ori \l vedea.

– Vroiam s` te \ntreb dac`… dac` ai nevoie de ni[tehaine, spuse ea, continuând s`-i observe mi[c`rile.

– Ceva din garderoba fratelui t`u?Fata \ncuviin]`.– Mul]umesc, Mattie. Mi-a propus asta [i tat`l t`u, dar

nu e necesar. Mi-a p`rut foarte r`u când am auzit ce s-a\ntâmplat cu fratele t`u. |ntotdeauna, cei mai buni dintrenoi dispar primii. A[a e [i \n timp de pace [i \n timp der`zboi, coment` el cu un glas straniu.

Mattie sim]i cum lacrimile \ncep s`-i curg` pe obraji.Fusese o remarc` frumoas` [i extrem de adev`rat`.

|n plus, p`rea c` fusese f`cut` din toat` inima. Nickfusese \ntr-adev`r un b`rbat inteligent [i dinamic, iarmoartea lui \i p`rea, chiar [i acum, incredibil`.

– Atunci, nu vrei nimic, Gib? Poate o jachet`…– Nu, mul]umesc. Inten]ionez s`-mi aduc aici ni[te

lucruri din cele pe care le am deja la adresa mea de baz`…Te-ai gândit, probabil c` am o… baz`, nu-i a[a? surâse el.

Mattie \i surâse la rândul ei. |n acest moment, Gib \i

TOT CE |MI DORESC 71

pl`cea foarte mult. Fa]a lui avea o luminozitate aparte [iochii \i sclipeau inteligen]i [i calzi.

– Mattie… spuse el, cercetându-[i ]igara… Amobservat c` oferta pe care mi-a f`cut-o tat`l t`u cu privire lahainele lui Nick te-a sup`rat. Nu trebuie… N-a f`cut-opentru c` l-a uitat sau pentru c`-l doare mai pu]in. B`rba]iipur [i simplu, v`d uneori lucrurile din alt unghi. Sunt multmai practici… |n]elegi ce vreau s`-]i spun? Tat`l t`u e unom foarte deosebit.

– Da, mul]umesc, Gib. Da, cred c` \n]eleg… Doar c` edureros c` nu mi-a vorbit niciodat` de Nick pân` acum, dela moartea lui \ncoace. M` \ntreb de ce? {i eu l-am iubit lafel de mult.

– Da… Aproape to]i b`rba]ii fac a[a… Alung` gândulcare-i pot r`ni, sau care le men]in durerea \n suflet…

– |n]eleg, spuse ea cu ochii \n lacrimi. |mi spuneam c`e egoist [i c` n-are nevoie de nimeni…

– Ba da, are… Dar oamenii puternici de calibrul tat`luit`u prefer` genul de femeie puternic`, de la ]ar`. O astfelde femeie le d` suportul moral. Dar prezen]a ta aici \iofer`, de asemenea, o stare de confort psihic. Chiar dac` ospune, chiar dac` nu, replic` el.

– Da, sunt bucuroas` acum c` am r`mas aici [i suntbucuroas` [i c` tata o are pe m`tu[a Allie. {tii?… Se vor

72 SUSAN DOYLE

c`s`tori imediat ce tata se va face bine, spuse Mattiebucuroas`.

– Adev`rat? De cât timp [tii asta, Mattie?– M`tu[a Allie mi-a spus azi-noapte.– {i tu ce vei face, atunci?– M` voi \ntoarce la Sydney, unde b`rba]ii sunt

superficiali [i nu sunt interesa]i de fotomodele la modulserios, pentru c` nu suport` independen]a lor, nu-i a[a?Nimeni nu st` cu o astfel de fat` mai mult de o s`pt`mân`sau dou`. Când pleac`, pleac` pentru alta mult maib`trân` [i mult mai gras`, dar \n public le place s` ias` totcu tân`ra [i [armanta Roselle. Acesta e numele meuprofesional, Roselle. N-ai auzit de ea, sunt sigur`, dar \nSydney numele acesta e pe buzele tuturor b`rba]ilor. {iasta doar pentru c` are picioare lungi, p`r blond [i pome]i\nal]i care prind bine lumina [i o fac extrem de fotogenic`.B`rba]ii se \nghesuie s-o caute pentru a fi cu ea. B`rba]iputernici sau mai pu]in puternici, b`rba]i cu iahturi [i casecu piscin`, cu ma[ini de curse, cu buzunarele pline de bani[i conturi incredibile \n banc`. M` crezi, Gib? To]i o vor peRoselle…Dar nimeni n-are nevoie de ea. O vor doarpentru c`…

– |nceteaz`, Mattie! \i ceru Gib.– Pentru c`…

TOT CE |MI DORESC 73

B`rbatul se ridic` de pe scaun [i o scutur` cu putere,privind-o furios [i acuzator \n ochi, nu f`r` oarecare mil`,\ns`.

– Taci odat` din gur`, Mattie, ai auzit? N-am niciun chefs` te aud vorbind despre toate astea.

– O vor dar n-au nevoie de ea, continu` Mattie, [optind\ndurerat`, ca pentru ea \ns`[i.

– Am spus s`-]i ]ii gura! strig` el, dar o strânse cu puterela piept, mângâind-o cu delicate]e.

Fata \ncepu dintr-o dat` s` plâng`-n hohote, udându-ic`ma[a cu lacrimile ei grele [i fierbin]i.

Plângea cum nu mai plânsese de pe vremea când, feti]`fiind, \[i julea genunchii [i se speria foarte tare la vedereasângelui care se prelingea pe pielea fin`.

B`rbatul continu` s-o mângâie pe cap u[or, [optindu-ifraze lini[titoare [i când Mattie \ncet` s` mai plâng`, \i oferigrijuliu batista lui.

Când se retrase \n sfâr[it de la pieptul lui, tân`ra privit`cut` pata mare de pe c`ma[a lui alb`.

Mattie \[i [terse ochii [i nasul, dup` care [opti ceva ce arfi f`cut-o pe m`tu[a Allie s` fie foarte mândr` de instruireape care i-o f`cuse:

– Iart`-m`, te rog. Te-am umplut tot de lacrimi [i nicim`car nu-]i cunosc numele, coment` ea.

74 SUSAN DOYLE

Realiz` imediat \ns`, cât de ridicol sunaser` cuvintele ei[i \ncepu s` râd`.

Gib zâmbi [i el [i atmosfera se relax` treptat…– Dar, \ntr-adev`r… A[ vrea s` [tiu cum te cheam`…

Care e numele t`u? \ntreb` ea, plin` de curiozitate.– Fortune…– Noroc? Chiar a[a te cheam`?Mattie f`cu ochii mari de surpriz`. – Nu, Domni[oara Curioas`… Fiecare dintre noi poate

s`-[i aleag`, la un moment dat, un nume care s`-i ajute. Eo alegere simbolic`. Nimic fraudulos. Alegându-mi acestnume, provoc [ansa s` m` ajute s` dep`[esc aceast`perioad` \n timp util, pentru a-l ajuta pe tat`l t`u s` ias`din situa]ia dificil` \n care se afl`. Tradi]ia australian` aremulte exemple de reu[it`, astfel.

Pentru Mattie, fu suficient pentru a se declaramul]umit`.

Oricum, bunele maniere o \mpiedicau s` mai insiste \nacest sens, mai ales c` expresia lui deveni, dintr-o dat`, cade ghea]`.

Plec` a[adar la culcare, dar nu reu[i s` adoarm` pân`târziu, gândindu-se la motivele care-l aduseser` pe Gib \nsitua]ia \n care era.

Un b`rbat frumos, educat, puternic, de o inteligen]`

TOT CE |MI DORESC 75

p`trunz`toare, \ntr-o situa]ie atât de jalnic`.P`rea incredibil, iar faptul c` era atât de neobi[nuit o

f`cu s` reflecteze din nou la motivele care-l aduseser` aici.|n diminea]a urm`toare, Mattie se trezi din nou foarte

devreme. Dormise destul de bine [i se sim]ea relaxat`, ca [i cum

lacrimile din seara precedent` \i [terseser` cea mai mareparte a durerii pe care o sim]ise \n suflet \n ultimele luni.

Nu-[i f`cea deloc probleme c` avusese criza de plânsdin bra]ele lui Gib. Poate pentru c` era doar o persoan`care azi era aici [i mâine \n alt` parte, astfel \ncâtconfesiunea ei nu putea avea niciun fel de importan]`pentru el.

|ntr-o zi va pleca [i drumurile lor nu se vor mai \ntâlniniciodat`, iar seara de ieri va fi dat` uit`rii. O simpl`\ntâmplare printre atâtea altele.

Se d`du jos din pat, \[i puse papucii [i se duse s` fac`un du[.

Apoi se \mbr`c` \ntr-o rochie sub]ire de var` deculoarea smaraldului [i se \nc`l]` cu ni[te sandale cu[ireturi pe glezn`. |[i puse, totu[i, [i o jachet`, pentru c`era deja sfâr[itul verii [i zilele nu mai erau atât de fierbin]i,iar \n diminea]a aceea era cu adev`rat rece. Astfel, ie[i dincas` [i se \ndrept` direct spre \nc`perea unde era centrala,

76 SUSAN DOYLE

pentru a da drumul la c`ldur`.F`cuse asta de multe ori de când tat`l ei era bolnav, nu

\nainte \ns` de a-i fi promis c` se poate descurca, \n aceast`privin]`, la fel de bine ca un b`rbat.

Nick \i explicase \nainte modul cum func]iona centrala,dar, de[i nu \n]elesese nimic din ceea ce-i spusese el,reu[ise s` re]in` ce anume avea de f`cut pentru a o puteadeschide sau \nchide.

,,F` \ntotdeauna cum ]i-am ar`tat eu, Mattie [i nu veiavea niciun fel de probleme", \i spusese fratele ei [i a[a a [ifost, pân` atunci.

Centrala era a[ezat` la subsol, \ntr-o c`m`ru]` cu cimentpe jos, [i era format` dintr-o serie \ntreag` de bateriia[ezate pe perete, plus un bidon mare, cu ulei, care erapus \n partea cealalt` a camerei.

De[i nu-i fusese u[or s` \nve]e ce avea de f`cut, Mattienu mai \ntâmpina acum niciun fel de greut`]i cu privire laceea ce avea de f`cut, pentru ceea ce o interesa pe ea.

Tot ce trebuia s` fac` era s` fie atent` la stabilireaparametrilor, a[a cum o sf`tuise Nick. Dup` ce f`cu asta, se\ndrept` spre butonul declan[ator, dar când s`-lr`suceasc`, o mân` puternic` o prinse de bra], iar o altar`suci butonul.

– Treaba asta nu-i pentru o fat`, Mattie, \i spuse Gib,

TOT CE |MI DORESC 77

apropiindu-[i gura de urechea ei.Nu-l auzise când intrase [i tân`ra era \nc` sub imperiul

[ocului surprizei, a[a \ncât nu-i r`spunse.– De ce Dumnezeu nu l-ai rugat pe Dan Pirrett s` fac`

asta?– Dar am f`cut eu singur` toate astea, tot timpul de

când tat`l meu a c`zut la pat, spuse Mattie cu mândrie. – De-acum \ncolo treaba asta \mi va reveni mie, spuse

Gib. Nu-mi place s` v`d c` o femeie se ocup` de a[a ceva,când sunt o mul]ime de b`rba]i \n casa asta.

– Nu, mul]umesc. Nu-mi vei cere s` nu mai deschidcentrala doar pentru c` sunt fat`, Gib. E foarte importantpentru mine c` pot face asta.

– Nu pot s`-]i dau dreptate, Mattie, când sunt o serie-ntreag` de alte lucruri pe care le po]i face, \ntr-adev`r, extrem de bine. De ce insi[ti s`-]i adaugi treabaasta atât de anost` pe lista ta de preocup`ri?

– Pentru c`… E dificil s`-]i explic, dar… Pentru c`,astfel, pot s`-l ajut pe tat`l meu… ca [i cum a[ fi b`iat…Nu cred c` m` place, pentru c` sunt fat`. Cred c` din cauzaasta n-a fost niciodat` foarte apropiat de mine.

Gib o privi ca [i cum r`spunsul ei l-ar fi n`ucit complet,dup` care \[i trecu mâinile prin p`r, gânditor.

– Mattie, replic` el, ferm. Problema ta e c` ai prea mult`

78 SUSAN DOYLE

imagina]ie. Nu cred c` Lex Bennett e tipul de om care s`-[i fi pierdut vremea, to]i ace[ti ani, gândindu-se la cevace oricum n-ar fi putut schimba.

– Da, n-ar fi putut schimba, dar sunt sigur` c` vroia \nc`un fiu, nu o fiic`, Gib. Prezen]a mea l-a enervat\ntotdeauna. Poate i-ar fi pl`cut mai mult dac` a[ fi fost maib`ie]oas`.

Gib \ncepu s` râd`.– Crezi c` i-ar fi pl`cut mai mult dac` erai acel gen de

femeie cu barb`, p`r pe picioare [i aproape doi metri\n`l]ime? Nu cred, Mattie.

– Oricum, Gib, trebuie s` continuu eu s` m` ocup decentral`. Tata ar putea fi nemul]umit s` aud` c` ai [iproblema asta pe cap, când deja ai destule. Te rog…

– Bine, spuse Gib, devenind dintr-o dat` foarte serios.Dar promite-mi c` vei fi o fat` bun` [i m` vei anun]aimediat ce se va ivi vreo problem`.

Pe urm`, ie[ir` amândoi, Gib \ndreptându-se sprepadoc, iar ea spre cas`.

Dup` câ]iva pa[i \ns`, \l auzi strigând-o:– Mattie!…– Da, Gib? se \ntoarse ea, imediat. – Nu trebuie s`-]i faci nicio problem` c` e[ti atât de

feminin`. Dac` eram fat`, mi-a[ fi dorit s` fiu ca tine [i a[ fi

TOT CE |MI DORESC 79

fost fericit` c` sunt a[a.Dup` asta, Gib \[i v`zu de drum, dar remarca lui nu avu

darul s-o consoleze. Ba, dimportiv`. |ncepu s` se simt`foarte mic` [i neajutorat`.

|[i propuse \ns` s` se ocupe de treburile casei [i s` nuse mai gândeasc` la nimic.

Cur`]` argint`ria [i m`tu[a Allie veni s-o ajute.|ntr-adev`r, femeia aceasta era extraordinar`. Tat`l ei

putea fi fericit. Se putea bizui pe ea din toate punctele devedere.

– A t`iat Ben oaia, Mattie? {tii ceva despre asta? \i\ntrerupse gândurile b`trâna doamn`.

– Da. Disear` vom avea friptur` cu cartofi. E[ti deacord?

– Ah, bine\n]eles. Ador cartofii la fel de mult capiersicile. Mmmm, \[i linse ea, buzele.

Când se comporta