TOMA,OMUL-LUPPovestea adevirati

a unui ucigag Pociit

Traducere de Andrei Drigulinescu

Prm$*6

Ce desparte lumina de intuneric? Bucuria de

tristefe? Viafa de moarte? Binele de riu? Ele par

potrivnice gi departe unele de altele, dar in esen-

[i sunt separate doar de un fir foarte subfire, de

un cuvAnt, de o atingere, de o clipi...

O astfel de clipd s-a dovedit hotdrAtoare pentru

viala lui Toma, personajul central al acestei is-

torisiri ce se aPropie de hotarele fantasticului 9i

totugi este intru totul adevdratd. Bineinfeles, nu

s-a petrecut nicidecum din intAmplare, ci a fost

o clipi sub semnul Sfintelor PaEti, care inseam-

nd ,,trecere," ,,c6l6totie." Pagtile erau numele pe

care poporul evreu il dddea ieqirii lor din robia

egipteand, in vremea in care se indreptau sPre

PdnnAntul Figdduinlei, spre libertate, spre bu-

curie. Acest soi de cilXtorie a fost cel petrecut

si in sufletul birbatului care s-a incredinfat pesine cu totul in mAinile lui ,,Moise,, cel duhovni-cesc, Iisus Hristos, gi a fost cdliluzit cdtre un locin care numai El poate sd poarte de grijd de su-fletul omului.

Sufletul lui, curdfit prin cel mai scump mir - ade-viratele lacrimi de pocdinfd - gi luminat de in-demnuri lduntrice sincere, a fost cdlduzit pe ca-lea intoarcerii cdtre Pdmdntul Figdduinfei celduhovnicesc. El a fdcut asemenea roade vredni-ce de pociinfd, incAt a devenit ca ,,o cetate aflatdpe vArf de munte." /Matei S, a4lToma fostul de-finut, fostul ucigag o fiari cu chip de om, teroa-rea intregii comunitdfi, a fost luminat ca un altSaul, /cf. Faptele Apostolilor 9, *gl prefilcAndu-seintr-o predici vie a iubirii lui Hristo+ fiind chiarsocotit sfAnt in |inutul sdu de obArgie!

Cine s-ar fi agteptat la aqa ceva gi cine ar fi cute-zat s-o ndddjduiascd? ,,Cele ce sunt cu neputinfdla oameni sunt cu putinld la Dumnezeu,,, fLtJcat8, z/ Care a spus: ,,via!d qi moarte fi-am pus Euastdzi inainte... Alege viafa." /Deuteronom 3c., ag/

6

Istorisirea care urmeaz6,, pe mdsuri ce se desfd-

goari in chip viu inaintea ochilor nogtri, ne va in-cAnta cu simplitate4 adevdrul gi insuflelirea ei 9i .

s-ar putea spune ci se pot face chiar unele para-

lele, asemdnAndu-se izbitor cu istoria proroculuiDavid, cu cea a desfrAnatei care I-a uns picioarele

Domnului sau a tAlharului de Pe cruce/ a vame-

Eului, a SfAntului Apostol Pavel gi a Sfintei MariaEgipteanca. Dar ce poate fi mai firesc? Cici sufle-

tul omului este acelagi; Hristos este acelaqi; poc6-

infa este aceeagi!

Cartea il absoarbe pe cititor pAnd la ultima pagi-nn. tqi va refine cu greu lacrimilg mai cu seamidaci gi el a avut parte de o astfel de intoarcerela Hristos. lnsi dacd nrr, ne rugim si facd aceas-

ta in viitor, cici atAta vreme cAt in lume va exis-

ta pdcatul, oamenii vor avea nevoie de pocdinfi.Maranatha; Doamne, vino!

Egumenul Ilarion - Nea Skiti,SfAntul Munte Athos

Pagtile anului zooo

-=={

Capieo&rx& tHwaffietre&

,,Aceqtia mi impresuraseri in ziua necazului,dar Domnul a fost aiutorul meu."

/z Regi zz,rgl

La inceputul secolului al nouisprezecelea, ininfricoqdtoarele temnife din Siberia, in oraqul

Tobolsk din preajma Munfilor Urali, unul dintreprizonieri se deosebea din mu\imea osAndililor

la ani grei de inchisoare printr-o cruzime 9i o do-

rinfd de rdzbunare fdrd asemdnare: Toma Rizkov.

Definutul acesta era un tAndr blond de staturd uri-

aqd, de vreo doudzeci gi patru de ani, cu ochi albag-

tri adAnci care aruncau fldciri de ur6 qi de rdutate

qi fintuiau in log plini de gtoaz6', pe oricine l-ar fiprivit. Avea buze asPre, uscate, de un rogu aprins,

iar statura sa atletici qi herculean[, precum gi bra-

fele sale de o,tel ii mdrturiseau puterea uimitoare.

Era condamnat la inchisoare pe viafi pentru ocrimd pe care cu niciun chip nu voise sX admi-td cd o fdptuise. intr-adevdr, pirerea cea mai rds-pAnditd in inchisoare gi in intreaga regiune eracd fusese sivArqitd o eroare judiciard, din pricinamdrturiei mincinoase a dugmanilor sdi. Oameniicredeau aceasta fiindcd, in fiecare zi, Toma aritamAnie gi indignare fald de sentinfa s4 strigAndcAteodatd in toiul unei crize inspdimAntdtoare:

- Sunt nevinovat! Sunt nevinovat! N-am fdcutnimic rdu! Dafi-mi drumul! Dafi-mi drumul sdplec de aici!

$i apol cu furie de fiard sdlbatic5, igi lovea capulde perefii celulei pAnd cAnd sAngera. in aseme-nea clipe, ochii lui se asemdnau cu cei ai unuianimal hdituit gi fdcea spume la gurd, precum unlup turbat gata sd-gi sfAgie prada in buc6!i.

in starea aceea, Toma devenea atAt de sdlbatic, in-cAt p5rea un tigru plin de cruzime, scHpat dincugca sa de fier. Dar gi cAnd se mai potolea, rds-pAndea urd fafi de tofi cei dimprejur, o adundtu-rd sufocanti qi mizeri.

Pe mdsuri ce trecea timpul, Toma se inchidea insine tot mai mult, aga incAt ardta ca un lup incol-

fit gi bdtut. Din aceastd pricind, ceila$i delinufi iid[durd porecla de,,Toma Omul-Lup." Aqaii spu-

neau ca si il necijeasci.

Toate aceste hdrfuieli gi nenumdratele certuri iiinrdutdfiri relafiile cu ceila$i definuli 9i condam-

na!i, dar gi cu gardienii. Toma scrAEnea din dinlicu furie, igi incleEta pumnii qi gdtilia, prevestind

astfel iminenta izbucnire a mAniei sale.

Viafa lui Toma in puqciriile din Tobolsk era unmartiriu gi un iad de neindurat. Pe de o parte

h6rluielile riuticioase ale definulilor, iar pe de

alti parte bitiile nemiloase ale gardienilor, ca

si-l facd ,,s6-i vind mintea la cap" qi si-l ,'linig-teascd," il aduceau pe Toma la disperare gi-l fd-

ceau si-gi doreascd fie sd evadeze dinacest infern

de cogmar, fie sd pund capit vielii sale chinuite.

Nu era ceva neobi,snuit s6-l auzi pe Toma vorbind

cu sine insugi gi spunAnd, privind silbatic 9i cu

buzele tremurAnd:

-Osdmirdzb,.u,*tOsimdrdzbunpetolicriminalii

l1

care me fin inchis aici, fiindc5 sunt cu totul nevi-novat! Nevinovat!!!

ln chipul acesta s-au scurs trei ani intregi de su-ferinfe de nedescris. Apoi, intr-o inspdimAntitoa-re noapte de toamnS, pe o ploaie torenliald, cutunete gi fulgere, sirenele inchisorii au urlat, che-mAnd prizonierii sd scoatd apa care, in urma pu-hoiului inundase bardcile cele mizerabile qi in-tunecate. in vremea aceea, Toma Rizkov a gdsitcel mai bun prilej ca si evadeze! Gardienii o lu-ard pe urmele lui in pddure, unde credeau cd fu-gise, cu toate ci acolo nu locuiau decAt cele maifioroase silbdticiuni.

Zorii zllei urmdtoare mijir6, luminate de un soa-re bolndvicios, rece, ingdduind gdrzllor sd desco-pere cumplitele lucruri petrecute in noaptea ace-ea: Toma reugise in cele din urmi sd scape dupice ucisese cu brutalitate doi gardieni, despicAn-du-le leasta in doud! Cadavrele victimelor au fostgdsite in inima pddurii prin care se furigase Toma.

Autoritd{ile militare din Tobolsk au trimis tru-pe insofite de cAini de vAndtoare sd-l caute pe

tucigagul fugar. To{i oamenii dimprejur erau tul-

burafi de groaznica crimX gi gi-au luat mdsurile

necesare pentru a se proteja. Autoritdlile au dat

tuturor de qtire despre trdsdturile chipului gi tru-pului acestuia, cu firava speran!5 de a gdsi pri-zonierul evadat sau ascunzdtoarea lui, dar totulir fost \n zadar. Cu toate cX recompensa oferitd

pcntru prinderea acestui infricoqdtor criminal a

.rtins incredibita sumi de o mie de ruble de ar-

ginf nimeni n-a putut mXcar sd afle dacd era inciirr viald sau dach fusese sfAgiat de gacalii sSlbatici

rlin pddurea in care fugise.

CiAliva ldrani care au citit inscriplia ,,Cdutat de

polilie" s-au lins pe bu'ze, visAnd la fabuloasa

r;isplatd, gi au spus:

Pe SfAntul Serghie, ce picat! Ai putea sd jurir:d pdmAntul s-a deschis 9i l-a inghifit pe Toma,

Omul-Lupl