INTERPRETAREA INTERVIULUI

Prezentarea intervievatorului

Mă numesc ……………și sunt studentă la Universitatea ” Alexandru Ioan Cuza”

Iași în anul III la Facultatea de Filosofie și Științe Social Politice, Specializarea Asistență

Socială.

Prezentarea generală a temei

Doresc să realizez un interviu de tip ”povestea vieții”, deoarece fiecare om,

indiferent cât de important sau interesant ne pare, ascunde o poveste din viața sa, de care

este sau nu conștient. Frânturi din viață, amintiri, povesti. Fiecăruia dintre noi ne plac

povestile, să le ascultam sau să le spunem. Unii sunt fascinati de posibilitatea de a le trăi,

alții de a le spune și cei mai mulți de a le asculta. Poveștile se ascund în faptele aparent

banale de viața. Acestea se ascund în marile realizări ale vieții. Poveștile se ascund...dar

nu pentru totdeauna.

În vederea realizării interviului de tip povestea vieții, am avut în vedere

următoarele aspecte: în primul rând mi-am concentrat atenția asupra etapelor importante

din viața persoanei intervievate, fiind trecută de a doua tinerețe, aceasta are o experianță

bogată și am fost interesată să aflu dacă persoana vârstnică s-a preocupat de-a lungul

vieții de sănătatea ei.

1. INFORMAȚII DESPRE INTERVIU

1

Data realizării: 03.12.2011

Locul interviului: Piatra Neamț, județul Neamț

Realizător interviu: student Darandoi Elena-Roxana

Durata interviului: 1 h/2 minute.

Locație interviu: locuința persoanei intevievate

Alte informații: interviul de tip povestea vieții realizat pentru disciplina

”Asistența Socială A Persoanelor Vârstnice” – Profesor coordonator: Șoitu

Daniela

Informații despre respondent

Nume/Prenume: Ș.E.

Gen: Feminin

Vârsta: 67 ani

Locul nașterii: Sat Negrești, județ Neamț.

Domiciliu: oraș Piatra Neamț, județ Neamț

Status marital: Văduvă

Religie: Creștin-Ortodox

Etnie: Română

Pregătirea școlară: Școală Profesională – Specializarea Țesător de război

Meserie/Profesie: croitor/țesător de război

Ocupație: Pensionară

Aproape zilnic ascult câte o poveste despre oameni obișnuiți ale căror trăiri devin

emoționante din cauza zbuciumului prin care trec sau au trecut. Venim pe lume gata să ne

construim povestea vieții și aflăm pe parcurs că deja avem o poveste în spate pe care am

adus-o cu noi. Poate fi povestea mamei, a strămoșilor sau a unei vieți anterioare, însă nu-i

putem nega prezența.

Există oameni care nu-și scriu povestea cu condeiul trăirilor, ci privesc înclinați

cum altcineva le-o scrie, ba chiar le-o dictează și nu se arată deloc deranjați de faptul că

viața lor e pusă pe pilon automat. Însă există oameni care nu se mulțumesc să fie

spectatori inconștienți, ci vor cu orice preț să obțină rolul de protagonist, de personaj

principal în propria lor viață.

2

Fiecare om are câte o poveste de viață, am putea spune că aceasta este construită

din capitole, deoarece cu fiecare pas pe care îl faci spre depășirea propriilor tale limite ai

mai adăugat un capitol la povestea vieții tale, ai mai pus o cărămidă la construirea

fundației ființei tale. Cu fiecare act de voință aparent minor, cu fiecare încercare însoțită

de plâns sau de umor ai mai obținut o mică victorie și dacă cu fiecare căzătură sau cu

fiecare lovitură îți mai depășești o frică, de fiecare dată când te ridici afli ceva nou despre

tine descoperind puterea care zace înăuntrul tău.

Plecând de la importanța pe care o are viața fiecărui om, am realizat un interviu de

tip povestea vieții.

Primul pas pentru realizarea interviului a fost să găsesc o persoană de vârsta a

treia cu o poveste interesantă de viață și care să aibă disponibilitate să-mi povestească

despre etapele cele mai importante din viața ei, despre experințele care iau marcat viața și

dacă s-a preocupat pe parcursul vieții de sănătatea ei.

După ce am căutat o perioadă lungă de timp o persoană potrivită și doritoare să-și

spună povestea vieții, într-un final am găsito. Este o femei simplă, născută în mediu rural,

care nu a avut prea multe posibilități materiale, dar care a dorit să-și depășească condiția

de femeie de la țară, astfel ea a ales să plece din satul natal ca să urmeze o școală, reușind

prin propiile forțe să devină o persoană independentă. Dacă aceasta nu ar fi plecat din

satul natal, ar fi trebuit să muncească pământul toată viața pentru a supraviețui.

De multe ori aripile iau fost tăiate, însă ea n-a încetat să creadă nicio clipă că

aripile sunt înăuntrul său și nu în afara sa.

Persoana intervievată este o persoană de vârsta a treia, care îmi este vecină de

bloc și care a acceptat din prima provocarea de-a discuta cu mine aspectele importante

din viața ei, chiar mi-a mărturisit în interviu că se simte onorată să-mi spună povestea

vieții ei.

În cele ce umează voi face o scurtă prezentare a persoanei intervievate, Doamna

Ș.E. este o pensionară în vârstă de 67 de ani, este văduvă de aproximativ 19 ani și

locuiește la bloc împreună cu unul dintre nepoții ei, în orașul Piatra Neamț județul Neamț.

Doamna Ș.E. a ieșit la pensie anticipată (datorită grupei) la vârsta de 52 de ani,

deoarece a fost dată o lege privind pensionarea persoanele care lucrau într-un mediu

toxic, mai exact vârstnica lucra într-o secție de croitorie la bobinaj.

După ce am mers și am discutat cu doamna Ș.E. dacă este de acord să-mi ofere un

3

interviu, am stabilit cu acesta o întrevedere cu scopul de a o pune la curent cu ceea ce se

va întâmpla la interviu, mai exact că va fi înregistrată cu un reportofon, că o voi lasa să

vorbească liber despre viața ei și dacă va fi nevoie îi voi pune unele întrebări ajutătoare.

La o săptămână după ce a avut loc întrevederea, unde am pus la punct detaliile

importante pentru interviu, m-am întâlnit din nou cu doamna Ș.E. și i-am luat interviul

propriu zis. Acesta a durat aproximativ 1 ora și 10 minute, pe parcursul interviului nu au

au fost probleme, pensionara a vorbit deschis despre viața ei, în special despre

experiențele care au marcato și despre problemele de sănătate pe care le are.

Pe parcursul interviului am observat că vârstnica a trecut de la o stare la alta, de la

bucurie la melancolie și invers, este o persoană care și-a luat viața în mâini de la vârsta de

17 ani, atunci când a început să muncească, astfel a devenit independentă.

Vârstnica are o experiență de viață bogată, a fost marcată de obstacolele care i-au

ieșit în cale, dar a reușit să treacă peste ele, chiar ea afirma ”numai cu ajutorul lui

Dumnezeu, am reușit să trec peste toate”, de unde putem evidenția faptul că prin credință

și dragoste față de Dumnezeu, a reușit să fie o persoană care și-a îndeplinit rolul pe

pământ, fiind demnă de tot respectul.

În discuțiile de pe parcursul interviului , am observat că vârstnica mi-a povestit tot

felul de întâmplări deosebite, care mi-au captat atenția într-un mod plăcut, astfel nu a

intervenit monotonia, discuțiile au fost normale, evenimentele și experiențele descrise, au

fost spuse exact ca o poveste de viață.

Doamna Ș.E. a avut un comportament normal, nu s-a simțit stingherita, nu a fost

deranjată sau intimidată de faptul că interviul a fost înregistrat, a adoptat un limbaj

obișnuit, din când în când a mai folosit regionalisme, acele momente aș putea spune că au

fost de amuzament.

Doamna Ș.E. a vorbit cu o anumită continuitate, fără să omită vreun aspect

important din viață, astfel mai întâi aceasta a dorit să-și facă o scurtă prezentare a

copilăriei, punând accent pe elementele importante ce făceau parte din mediu natal, mai

apoi mi-a povestit despre plecarea din satul natal și despre dificultățile pe care le-a

întâmpinat, dar peste care a reușit să treacă, iar în final mi-a detaliat despre perioada

bătrâneții.

Vârstnica și-a spus povestea într-o manieră pozitivă, pe tot parcursul interviului a

făcut referire în mod constant la memebrii cei mai apropiați din familia ei, chiar ea îmi

4

mărturisea că nepoții și copii sunt cele mai importante realizări pe care le are în viață și

că îi mulțumește lui Dumnezeu pentru ceea ce a realizat până în prezent.

Pe parcursul inteviului, am observat că vârstnica pune accent în special pe viața

religioasă și pe tradițiile din familie.

În afară de natura ei predominant relațională, povestea doamnei Ș.E. este pozitivă

în ceea ce privește imaginea ei de sine, oamenii din jur și lumea. Evenimentele negative

prezentate apar de rareori, chiar și așa ele capată o atitudine pozitivă, deoarece mereu

încearcă să facă corelație cu viața religioasă. În cele din urmă, chiar când vorbește despre

viața ei actuală, cu probleme de sănătate și cu dificultăți materiale, vârstnica nu se plânge,

chiar ea afirma ”cu ajutorul lui Dumnezeu sper să trec mai departe”.

Există o excepție care iese în evidență, care de fapt întărește natura benevolentă a

edificării poveștii vieții sale. Evenimetul cel mai neplăcut din viața vârstnicei este

pierderea partenerului de viață, odată cu această lucru vârstnica se schimbă ca persoană,

astfel își modifică rolurile sociale.

Povestea vârstnicei sugerează trei teme, care apar în fiecare stadiu al vieții. În

urma analizării interviului, am încercat prin informațiile obținute, să denumesc fiecare

temă.

Prima temă Apartenența la copilărie. Vârstnica vorbește la începutul interviului

despre copilăria ei, astfel ea menționează ”am avut o copilărie frumoasă”, imediat face

referire la părinții ei ”părinții noștri ne-au crescut într-un mod frumos, cu multă credință

și respect pentru semeni noștrii ”. După ce face afirmațiile legate de copilărie și părinții

ei, începe să decrie elemente ce țin de mediul natal ” îmi aduc aminte că aveam o grădină

foarte frumoasă unde aveam legume, vara puneam ceapă, usturoi...pliveam straturile,

prășeam porumbul”.

Oferă o imagine de ansamblu a spațiului natal ”noi acolo acasă, în primii ani de

viață nu aveam condiții bune, nu aveam lumină, nici apă curentă...trebuia să mergeam la

fântână după apă, la pârâu, toaletele le aveam în gradină...dar obișnuindu-ne cu această

viață am crescut căliți”, putem remarca că pe măsură ce își descrie copilărie vorbește la

plural ”noi”. Familia pentru vârstnica a reprezentat un spațiu de protecție și sprijin.

Părinții au reprezentat pentru domna Ș.E. niște modele importante în viață și în

prezent are întipărită în minte imaginea părinților, ea afirma ”imaginea părinților o am

mereu în memorie, deoarece ei au fost ghid pentru viața mea”.

5

Face și o mică referire la bunicile ei ”bunica de pe mamă era extraordinar de

bună, tot timpul ne ocrotea, ne dădea din puținul ei și nouă, bunica de pe tată era bună, ne

iubea”.

Doamna Ș.E. a ținut să-mi povestească despre două persoane care i-au marcat

copilăria ” aveam o învățătoare foarte bună care mă iubea foarte mult, ea mă învățat

primele litere și ce înseamnă să citești și să înveți” și ”am avut un diriginte sever, în

schimb era un foarte bun pedagog care a știut să ne apropie și să ne dea o învățătură bună,

fiind foarte bun cu noi ne-a făcut să vream să mergem la școală și să învățăm foarte

bine”.

Pe măsură ce își povestește viața, vârstnica privește ceea ce i s-a întâmplat ca

fiind un proces normal de dezvoltare. A avut o copilărie normală, a mers la școală, a făcut

activitățile specifice vârstei ”mergeam cu săniile pe câmp, ne dădeam pe derdeluș”,

”mergeam la scăldat, mergeam cu vracile, făceam mingi din cârpe”, a făcut mici

năzdrvănii ca orice copil ”, mă jucam de-a v-ați ascunselea împreună cu frații mei, ne-am

urcat pe sobă și am dărâmat prichiciu la sobă”.

A doua temă Plecarea de acasă și începerea unei noi vieți. Vârstnica continuă să

vorbească despre plecarea ei din satul natal și începerea unei noi vieți. Aceasta a dorit să

plece din satul natal pentru a merge mai departe la școală și pentru a deveni

independentă. Ea spune odată cu venirea la oraș au apărut problemele ”după ce am plecat

de acasă mi-a fost foarte greu fără părinți ” și ”mi-a fost foarte greu să mă acomodez,

fiind crescută la țară, am stat cu chirie nu aveam bani suficienți”,

După finalizarea studiilor Ș.E. a înâmpinat dificultăți în găsirea unui loc de muncă

”am întâmpinat dificultăți nu m-am putut angaja...noroc că mama avea o cunoștiință”,

reușind într-un final să se angajeze la o secție de croitorie, astfel a devenit indepndentă,

nemaiprimind sprijin din partea părinților. Apoi povestește despre un eveniment

important din viața ei, și anume că și-a cunoscut partenerul de viață ” la un moment dat o

colegă de-a mea mi-a făcut cunoștiință cu un băiat...pe parcurs ne-am îndrăgit...iar mai

apoi ne-am căsătorit”, spune de acesta că i-a fost mereu alături. Dupa aceea descrie

momentele triste din viața ei apariția problemelor de sănătate ”oboseala s-a adunat și m-

am îmbolnăvit...a fost nevoie să mi se scoată un rinichi”, a reușit să treacă peste aceste

probleme cu ajutorul soțului pe care îl descrie ca fiind ”un om deosebit de bun”

A treia temă Adaptarea la vârsta a treia. Vârstnica spune că se simte foarte bine

în etapa în care se află ”eu deocamdată nu ma simt chiar bătrână, deși am vârsta de 67

6

ani”. Face o scurtă descriere despre activitățile pe care le desfășoară spune că merge la

cumpărături, îi place să iasă la plimbare, se comportă asemănător ca în tinerețe.

Abordează subiecte despre pensionare, consideră că ” pensionarii uneori sunt

marginalizați din cauza vârstei lor”, vorbește despre politicile sociale cei privesc pe

bătrâni, la un moment dat dă sfaturi ”pe bătrânii care nu se pot îngriji singuri acasă, care

nu au copii, familie care să-i ajute, i-și sfătui să meargă în căminele de bătrâni, deoarece

am văzut la televizor că sunt bine îngrijiți”.

Își readuce aminte de pierderea părinților și a soțului și afirmă că numai cu

ajutorul lui Dumnezeu reușește să treacă peste toate.

Vârstnica își expune planurile de viitor ”dacă mai trăiesc aș vrea să merg la

băiatul meu și să mai vizitez odată Grecia , deoarece mi-a plăcut foarte mult”

Prezentând și ultima temă, interviul i-a sfârșit, spre final vârstnica își exprimă

recunoștiința pentru toate cele care i-au fost date de Dumnezeu.

Prezentarea conținutului poveștii vârstnice, așa cum a fost desprinsă din interviu,

a delimitat personalitatea sa pozitivă și rațională.

În interviu au fost descrise etapele vieții omenești, vârstnica a putut face corelaţia

general-uman, adică și-a identificat momentele comune, obligatorii ale firului vieţii

omeneşti, în general, ca şi vieţuirea personală, unică, a acelui moment.

Analizând interviul, am observat că a făcut referire la faptul că toţi ne naştem,

creştem, iubim, ne maturizăm, îmbătrânim, devenim înțelepți, dar în mod foarte personal.

Astfel ea cunoșcându-și propriile probleme, le-a abordat corect și în plus a devenit

înțelegătoare cu problemele celor din jur, conștientizându-și propiile greșeli

2. REFLECTAREA TEORIILOR GERONTOLOGICE

7

În interviu vârstnica mi-a oferit cele mai multe detalii despre perioada în care se

află, aceasta consideră bătrânețea o etapă firească în viața fiecărui om, mărturisindu-mi că

deocamdată nu se simte bătrână și că este o perioadă bună din viața ei.

Plecând de la cele menționate mai sus am fost interesată să înțeleg contextul în

care trăiește și se manifestă persoana vârstnică, să obțin explicații referiotare la modul de

adaptare al bătrânei odată cu trecerea anilor.

Fiecare om pe parcursul vieții îndeplinște diferite roluri, de aceea se spune că

rolul este asociat cu o vârstă anume sau cu un anumit stadiu al vieții.

Premisa de la care se porneşte este aceea că vârsta afectează nu doar expectanţele

de rol, ci și maniera în care ceilalţi aşteaptă ca alţii să exercite aceste (Hooyman şi Kiyak,

1996, p.67).

Acceptarea schimbărilor tipice de rol, în perioada vârstei a treia, este dată de

măsura în care fiecare se adaptează la procesul de îmbătrânire. Normele vârstei sunt

presupoziţii cu privire la capacităţile şi limitele unui individ într-un anumit stadiu al

dezvoltării sale. Normele pot fi exprimate formal, prin politici sociale şi legi (ex.:

stabilirea vârstei de pensionare şi a posibilităţii de a continua activitatea economică după

această etapă), dar pot opera şi la nivel informal (prin opţiuni ale fiecărui individ, atunci

când are de luat o decizie cu privire la angajarea unei persoane dintre candidaţi mai tineri

şi adulţi de peste 50 de ani). (Cătălin Luca și Daniela Șoitu, 2011, p. 11)

În cele ce urmează voi încerca să fac reflectarea teoriilor gerontologice prin

prisma informațiilor primite de la persoana vârstnică.

Teoria rolurilor

Se consideră că înaintarea în vârstă este mai legată de pierderea unor roluri decât

de achiziţionarea unora noi: rolul de soţ/soţie este pierdut prin decesul partenerului, rolul

de persoană activă pe piaţa muncii se pierde o dată cu pensionarea. Deşi unii caută să

revină la un rol avut anterior – prin recăsătorire sau prin identificarea unui alt loc de

muncă – majoritatea persoanelor de vârsta a treia nu se înscriu în această tendinţă. O altă

dimensiune este cea a pierderii din consistenţa rolurilor – ambiguitatea acestora se

amplifică, pe fondul modificării expectanţelor şi a solicitărilor. Astfel, unele roluri, cum

este cel de mamă, de tată, îşi pierd din conţinut. Societatea noastră se află într-o oarecare

8

confuzie în privinţa rolurilor persoanelor de vârsta a treia: pe de o parte acestea sunt

asociate cu cele ale vârstei adulte – dinamism, activitate - pe de altă parte cu cele ale unor

persoane marcate de neputinţă. În absenţa unor expectanţe clare de rol, a unor norme care

să dimensioneze conformarea sau abaterea de la standarde, a unor modele, persoanele de

vârsta a treia nu se simt încurajate să realizeze noi roluri sau nu le găsesc adecvate lor.

( Cătălin Luca și Daniela Șoitu, 2011, p.12)

Fiecare persoana se exprima în viața sociala prin ceea ce se numeste rol social. La

acesta se adauga implicatia de statut social. Conceptul de rol social se referă la ansamblul

comportamentelor pe care ceilalți le așteapta de la un individ, iar cel de statut,la ceea ce

un individ asteaptă de la ceilalți în funcție de poziția sa socială.( Șchiopu Ursula, 1981, p.

23)

Persoana intervievată se încadrează în teoria rolurilor, deoarece și-a pierdut rolul

de persoană activă pe piaţa muncii o dată cu pensionarea după 35 de ani de muncă în

domeniul bobinajului a fost enorm de greu până m-am obișnuit să stau acasă, să nu mă

mai trezesc dimineața, să plec, să vin.

Doamna Ș.E. odată cu decesul soțului își schimbă rolul din soție în văduvă de 19

ani de când a decedat, îi simt lipsa ca în prima zi când ne-am despărțit , acesta este

afectată în urma pierderii soțului, ea considera rolul de soție unul dintre cele mai

importante, s-a obișnui greu cu ideea pierderii acestuia. Nu s-a gândit niciodată să se

recăsătorească eu dedicându-mă total copiilor și nepoților, nu am mai vrut să-mi refac

viața din nou, deși am rămas văduvă la vârsta de 48 ani.

Vârstnica a reușit să treacă peste faptul că și-a schimbat rolul de soție peste

decesul soțului, am trecut cu bine având copii și nepoții alături de mine.

În urma pierderii rolului de soție, vârstnica încearcă să înlocuiască acest rol cu

altele, astfel unul din rolurile principale este de bunică mă ocup de creșterea nepotului,

care stă cu mine acasă, acest rol îi aduce satisfacții sufletești, îndeplinește acest rol cu

multă iubire și bucurie.

Pe lângă rolul de bunică, îndeplinește și rolul de mamă sunt foarte mândră de

copii mei, am o fată și un băiat, își îndeplinește foarte bine acest rol, vorbește foarte

frumos despre copii ei pe parcursul interviului. Fiind o persoană credincioasă și-a crescut

copii în spiritul religiei și le-a insuflat acestora dragostea pentru Dumnezeu i-am învățat

și pe copii mei să fie cu credință în Dumnezeu. Se declară o fire calmă, cu credință în

Dumnezeu, iubitoare de copii, de nepoți, astfel își pune în evidență în același timp rolul

9

de mamă și de bunică, chiar vârstnica afirmă sunt mulțumită ca bunică, ca mamă și

sufletește, cu credință în Dumnezeu.

În concluzie consider că persoana vârstnică se încadrează în teoria rolurilor

deoarece ea îndeplinește atât rolul de pensionară, de mamă, de bunică, de văduvă, toate

acestea sunt evidențiate prin punctele prezentate mai sus.

Teoria activității

Aceasta este strâns legată de teoria rolurilor, care a fost numităși teoria implicită a

îmbătrânirii. Teoria subliniază existența unei relații strâne între activitatea și

satisfacția vieții, consideră că, deși individul se confruntă, în procesul de îmbătrânire

cu schimbări anatomo-fiziologice și de sănătate, nevoile psiho-sociale rămân, în

esență, aceleași cu cele din perioada adultă. ( Carmen Gabriela Mândrilă, 2008, p. 55)

Vârstnica se încadrează în teoria activității, pe parcursul interviului este

evidențiat faptul că este o persoană activă, ea considerând bătrânețea ca oricare altă

etapă.

Vârstnica locuiește doar cu nepotul ei, ea își desfășoară toate activitățile singură,

nu are nevoie de nici un ajutor după cum afirmă chiar ea mă servesc singură, îmi fac

toate treburile și cumpărăturile singură și curățenia la fel , sănătatea ei în limitele

normale ale vârstei îi perminte să desfășoare aproape orice activitate ce ține de

locuința proprie. Datorită timpului liber pe care îl are și datorită faptului că îi place să

fie mereu o persoană activă vine în sprijinul ficei ei o mai ajut și pe fata mea la

treabă, la cumpărături, la orice.

Persoana vârstnică afirmă sunt o persoană activă, deoarece nu am nevoie de ajutor

în gospodărie, îmi fac toate treburile singură, mă servesc singură, nu am nevoie de

nici un ajutor, din aceste afirmații putem observa că vârstnica duce o viață apoape

normală, vârsta și sănătatea nu o împedică să fie activă, mulți vârstnici și-ar dori să

fie la fel ca ea, însă datorită schimbărilor biologice multe funcții le sunt afectate.

10

Vârstnica face referire în interviu la faptul că deși este o persoană activă, uneori

mai primește și ajutor din parte nepotului cu care locuiește sunt independentă, în mare

parte eu îmi fac treburile, uneori nepoțelul mă mai ajută când are timp liber, chiar dacă

primește uneori ajutor ea rămâne tot o persoană activă, deoarece starea de sănătate îi

permite în cea mai mare parte a timpului să fie activă. De multe ori pe parcursul

inteviului susține cu tărie pot să mă descurc singură și să îmi fac treburile, de unde putem

trage concluzia că este un argument puternic care susține teoria activității.

Un alt argument care susține teoria activității este faptul că persoana intervievată

are o viață activă și cu cei apropiați am prietenii mei, avem activități împreună, câteodată

luamă masa împreună, ne sfătuim împreună, faptul că socializează sau că desfășoară

diferite activități, îi aduce satisfacții sufletești, astfel acestea o ajută pentru o mai bună

adaptare în societate.

Vârstnica vrea să fie la curent cu toate noutățile din comunitate, astfel putem

deduce că este o persoană activă îmi place să mă uit la televizor în special la știri, mă mai

uit câteodată și al telenovele, de obicei majoritatea bătrânilor își ocupă timpul cu acest

gen de activități.

În concluzie vârstnica se încadrează în teoria activității deoarece ea desfășoară

multe activității, astfel este satisfăcută prin ele și se adaptează mai ușor la viața socială.

În concluzie în urma celor prezentate mai sus consider că am adus argumente

importante și puncte esențiale care să susțină cele două teorii, teoria activității și teoria

rolurilor. În ceea ce privește teoria rolurilor am evidențiat care sunt rolurile pe care

persoana vârstnică le îndeplinește (pensionară, mamă, bunică), aceasta se declară

mulțumită de acestea. În ceea ce privește teoria activității am arătat faptul că vârstnica

este o persoană activă, activitățile pe care le desfășoară îi aduc satisfacții, astfel se poate

adapta mai ușor la viața socială.

3. REFLECTAREA PREOCUPĂRII PENTRU SĂNĂTATE

11

Sănătatea reprezintă un concept complex cu câteva aspecte ce cuprind

dimensiunea emotionala, intelectuală, fizică, socială si spirituala. Sănatatea înseamnă

mult mai mult decat absența bolii. Ea este un proces ce contribuie la bunăstare și

echilibru.

Vârstnica s-a preocupat de-a lungul vieții pentru sănătatea ei, fiind născută și

crescută la țară, a avut o stare de sănătate bună în copilărie, deoarce condițiile climatice,

hrana și diferitele tratamente naturiste, au fost elementele de bază în menținerea unei stări

de sănătate bună, odată cu părăsirea mediului natal și cu dobândirea unui loc de muncă,

au apărut modifică ale stării de sănătate, deși bătrâna s-a preocupat pentru sănătatea ei, iar

în final ajunsă la bătrânețe încearcă să-și mențină un echilibru asupra stării de sănătate.

Doamna Ș.E. spune că în copilărie deși nu avea condiții bune acasă nu aveam

lumină, nici apă curentă...trebuia să mergeam la fântână după apă, la pârâu, toaletele le

aveam în gradină, ceea ce i-a făcut să crească căliți.

Părinții în copilărie se preocupau de sănătatea lui Ș.E., astfel îi ofereau mâncare

naturală, fructele și legumele erau din recolta proprie. Tot părinții se preocupau de

sănătatea lui Ș.E. în cazul când aceasta se îmbolnăvea câteodată...răceam sau mă durea

capu, mama mă trata de dureri de cap cu cartofi stropiți cu oțet și ne lega la cap, când mă

durea o mâna sau un picior îmi punea foaie de varză, îmi făcea frecție cu oțet, nu luam

pastile ca acuma sau injecții, de remarcat faptul că tratamentele naturiste în trecut aveau

mai mare efect decât cele medicamentoase.

Părăsind mediul natal, în viața lui Ș.E. au apărut o serie de schimbări, și-a găsit

un serviciu stabil, și-a întemeiat o familie și a făcut doi copii.

În urma acestor schimbări starea de sănătate a suferit un dezechilibru, datorită

efortului depus pentru creșterea copiilor și pentru serviciul solicitant, doamna Ș.E. s-a

îmbolnăvit. Ea mărtrisește în interviulucram și câte 16 ore altădată, acasă aveam grijă de

copii, oboseala s-a adunat și m-am îmbolnăvit...a fost nevoie să mi se scoată un

rinichi...am fost operată, am stat internată...timp de o lună de zile nu îmi reveneam îmi

era tot mai rău tot mai rău, pentru a-și restabili starea de sănătate vârstnica în afară de

internarea în spital, a fost nevoită să meargă pentru investigații suplimentare la Clinică în

Iași . Soțul a fost cel care s-a preocupat în acea perioadă de readucerea echilibrului stării

de sănătate.

12

Doamna Ș.E. spune datorită serviciului am avut și probleme de sănătate cu ochii,

la un moment dat nu mai vedeam bine, ea a mers la medic pentru ca starea de sănătate să

se agreveze, ajungându-se la pierderea totală a văzului.

Chiar dacă doamna Ș.E. s-a preocupat în permanență de sănătatea ei, supărările

din cauza pierderii soțului și a părinților, au făcut-o să se îmbolnăvească mai tare, i-a

apărut parkinsonul care nu este o boală vindecabilă, totuși fac tratamnet de

amelionare, iau medicamente precum Selegos, Bilobil, mai iau și medicamente pentru

inimă. În urma aparițiilor acestor boli aceasta se preocupă să ia regulat mai mult

tratament medicamentos, mai puțin naturist, sufăr și de o cocartroză accentuată la

picioare, trebuie să fac injecții, mai fac fizioterapie, mai utilizez și unele alifii .

În prezent bătrâna ia medicamente să-i amelioreze cât de cât durerile, aceasta

spune ”mă supără tensiunea arterială și parkinsonul care v-am spus că nu se vindecă”,

încearcă să aibă control asupra sănătății, deși suferă de aceste boli, asta nu o împedică

să nu fie o persoană activă.

Bătrâna se preocupă și de problema pe care o a în ceea ce privește tensiunea

arterială, aceasta afirmă îmi controlez tensiunea în fiecare zi, am fost la medicul

cardiolog mi-a schimbat tratamnetul, iau Tertensiv, Prestarium, Aspenter. Bătrâna

este conștientă de problemele pe care le are, dorește să aibă o viață cât mai aproape de

normal, de aceea se preocupă în permanență de sănătatea ei. Acesata spune că

problemele ei nu necesită internare însă afirmă trebuie să merg la control din 3 în 3

luni, contează și regimul alimentar trebuie să nu mănâc sărat, cu grăsimi,nu beau

cafea, alcool, trebuie să mănânc carne albă, carne de pui, legume și fructe foarte

multe, dacă nu țin regim degeaba fac tratamentul.

Bâtrâna mi-a spus că este preocupată și de igiena apartamentului ei, deși are o

pensie mică, din aceasta alocă o sumă mică pentru produsele de igienă, dorește să

trăiască într-un mediu curat și prienlic pentru orice persoană.

În trecut bătâna s-a preocupat pentru sănătatea ei am mers în stațiuni când eram

tânără împreună cu soțul meu tot la tratamente, am beneficiat prin intermediu

serviciului meu, acum la bătrânețe este dezamagită că nu a reușit să meragă în nici o

stațiune, deoarece statul nu îi oferă posibilitatea aceasta, este nemulțumită de sistemul

sanitar din România.

Doamna Ș.E. a fost nevoită să se preocupe și de sănătatea mamei ei, după

pierderea tatălui, afirmă ea mama a rămas singură și s-a îmbolnăvit, bătrâna și-a luat

13

mama acasă și a avut grijă de aceasta. A fost nevoită să o ducă la spital, deoarece avea în

permanență nevoie de asistență medicală, Ș.E. a fost un important sprijin pentru mama ei,

oferindu-i o atenție permanentă, deoarece avea mai multe probleme de sănătate.

Vârstnica de-a lungul vieții a reușit să treacă peste problemele de sănătate prin

credință și rugăciune, pe toata durata interviului de multe ori repetă ”cu ajutorul bunului

Dumnezeu am mers mai departe”, este o femei care a reușit să treacă peste durerile

provocate de boli, având aproape familia și fiind optimistă.

În concluzie problemele de sănătate pe care le are bătrâna nu sunt datorate numai

înaintării în vârstă, deși apar transformări de natură biologică și psihologică, a fost

important ca vârstnica să se ocupe de sănătatea ei. Factorii care i-au afectat echilibru

stării de sănătate sunt datorați locului de muncă, din această cauză vârstnica a fost nevoită

să acorde o importanță deosebită sănătății, mergând la investigații și urmând tratament

regulat.

3. REFLECTAREA NEVOILOR ȘI RESURSELOR SOCIALE

A ajuta persoanele în vârstă înseamnă, pentru persoana care acordă ajutor, a fi

atent la trebuințele, nevoile lor.

Nevoia nu este doar ceea ce-mi lipsește ci, și mai ales, ceva sper care tind...

Nevoia nu este ceea ce animă profund persoana spre un anume obiectiv, o anume

persoană sau spre o anumită activitate. Nevoia este o manifestare a dorinței de a fi.

( Luminița Iacob, 2001, p. 123)

Orice persoană trebuie să-și satisfacă nevoile fiziologice, deoarece acestea sunt

fundamentele. Ca și în cazul doamnei Ș.E. este important ca aceste nevoi să fie

satisfăcute, astfel vor apărea consecințe negative asupra sănătății.

Abraham Maslow a pus aceste nevoi la baza piramidei, deoarece sunt foarte

importante, ele trebuiesc măcar satisfăcute parțial.

14

Doamna Ș.E. ca oricare altă persoană are nevoie de securitate ecomică, aceasta

menționează în cadrul interviului, că înceară să-și împartă pensia în așa fel încât să-i

ajungă de hrană și medicamente, dar și pentru datorii care sunt la fel de importante.

Bătrâna are nevoie de informații cu privire la comunitatea socială, dorește să fie la

curent cu toate noutățile, nu dorește să fie ruptă de realitate, aceasta menționează în

interviu îmi place să mă uit la televizor în special la știri, mă mai uit câteodată și al

telenovele.

Ș.E. este o persoană care își satisface nevoia de apartenență la un grup, ea afirmă

am prietenii mei, avem activități împreună, câteodată luamă masa împreună, ne sfătuim

împreună, vărstnica este foarte încântată de viața pe care o are.

Nevoile de afecțiune și cele de ascultare îi sunt satisfăcutte de către copii, nepoți,

rude, având o legtură puternică cu aceștia, vârstnica afirmă în intreviu că se simte iubită,

protejată.

Bătrâna fiind o persoană activă, având o stare de sănătate care îi permite acest

lucru, are dorința de-ași satisface nevoia de a se simți utilă, aceasta spune în interviu o

mai ajut și pe fata mea la treabă, la cumpărături, la orice.

În concluzie toate nevoile trebuiesc satisfăcute, pentru ca persoana vârstnică să

poată avea o viață normală, indiferent de problemele de sănătate pe care le are. Familia și

prietenii trebuie să ofere sprijin necondiționat bătrânei.

15

ANEXA

INTERVIU - POVESTEA VIEȚII

PERSOANĂ VÂRSTNICĂ

1. V-ar face plăcere să-mi povestiți mai multe despre dumneavoastră?

Aș vrea să-ți povestesc mai întâi despre copilăria mea...sunt născută la sat din doi

părinți țărani, mai am încă o soră și un frate. Noi fiind crescuți la țară am avut o copilărie

frumoasă, părinții noștri ne-au crescut într-un mod frumos, cu multă credință și respect

pentru semeni noștrii. În primii ani de viață eram ocrotiți de către părinții noștrii,

crescând mai măricei am început să ne ajutăm părinții la treburile casei, fratele meu fiind

mai mare și băiat ajuta pe tata, mergând cu el la pădure și aducea lemne, venea acasă le

tăia le pregătea, eu cu sora mea fiind fete o ajutam pe mama la câmp si la treburile

gospodărești...îmi aduc aminte că aveam o grădină foarte frumoasă unde aveam legume,

vara puneam ceapă, usturoi...pliveam straturile, prășeam porumbul. După ce s-a făcut

colectivizarea mama ne lua de multe ori cu ea pe câmp, după ce veneam de la școală, la

cules de in, la seceratul grâului și al ovăzului, deoarece pe atunci nu erau combine ca

acuma să se facă recoltarea mecanizată.

Noi acolo acasă, în primii ani de viață nu aveam condiții bune, nu aveam lumină,

nici apă curentă...trebuia să mergeam la fântână după apă, la pârâu, toaletele le aveam în

gradină...dar obișnuindu-ne cu această viață am crescut căliți.

În copilăria mea deși am fost crescută la sat, nu mă îmbolnăveam prea des,

deoarece părinții mei aveau animale, aveau păsări, oi, porci, mâncarea era foarte

sănătoasă, chiar și cartofii și fasolele de pe câmp pe atunci nu erau stropiți cu

îngrasăminte chimice, se puneau îngrășimite organice, mâncarea era naturală, de aceea nu

prea am fost bolnavă. Când mă îmbolnăveam câteodată...răceam sau mă durea capu,

mama mă trata de dureri de cap cu cartofi stropiți cu oțet și ne lega la cap, când mă durea

o mâna sau un picior îmi punea foaie de varză, îmi făcea frecție cu oțet nu luam pastile ca

acuma sau injecții.

16

Crescând mai mare am mers la școală, în clasele I-IV aveam o învățătoare foarte

bună care mă iubea foarte mult, ea mă învățat primele litere și ce înseamnă să citești și să

înveți. După aceea am terminat clasa a IV, am intrat în clasa a-V-a am avut un diriginte

sever, în schimb era un foarte bun pedagog care a știut să ne apropie și să ne dea o

învățătură bună, fiind foarte bun cu noi ne-a făcut să vream să mergem la școală și să

învățăm foarte bine.

2. Ce activități desfășurați în copilărie?

În timpul liber de exemplu iarna mergeam cu săniile pe câmp, ne dădeam pe

derdeluș, ne strângeam mai mulți copii, la sate pe atunci erau foarte mulți copii și ne

jucam între noi, vara la școală când eram sau chiar în vacanță mergeam cu domnul

diriginte strângeam frunze de dud, creșteam viermi de mătase la școală...domnul

diriginte ne arăta cum să așezăm frunzele pentru viermii de mătase, era o activitate

foarte froasă, care ne plăcea foarte mult. În restul timpului mergeam la scăldat,

mergeam cu vracile, făceam mingi din cârpe, că nu erau ca acuma.

3. Ce ați putea să-mi spuneți despre părinții dumneavoastră?

Părinții mei deși au fost țărani, au fost foarte buni, ne-au crescut cu dragoste...cu

multă multă...credință și răbdare. Ei ne-au învățat obiceiurile care erau la sate, de

exemplu când era vremea sărbătorilor de iarnă...la noi pe atunci nu se făcea brad, în

schimb mergeam la Biserică, ne rugam...mai târziu când am crescut făceam brad de

Cărciun, dar nu puteam ca acuma globuri și steluțe...puneam vârf,nuci, mere poletite,

făceam steluțe din hârtie, noi copii...ce pot să spun era o bucurie enormă pentru noi

Crăciunul. De Anul nou băieții mergeau cu ursu, cu capra, aveau urături frumoase,

tradiționale și noi îi așteptam acasă.

4. Ce ați putea să-mi spuneți despre bunicii dumneavoastră?

Bunicii mei erau tot țărani...pe bunici nu i-am cunoscut, murind amândoi în

război, dar pe bunicuțe mele da, bunica de pe mamă era extraordinar de bună, tot timpul

ne ocrotea, ne dădea din puținul ei și nouă...în special dulceața de cireșe amare, cealaltă

bunica de pe tată era bună, ne iubea, dar nu prea mult, nu eram așa de apopiată de ea, nu

prea o vizitam des ca pe bunica de pe mamă.

17

5. De la cine ați moștenit calitațile pe care le aveți?

Eu mă consider o femeie bună, blândă, îmi ocrotesc copii și nepoții, toate acestea

au fost moștenite de la mama și tatăl meu.

Calitațile fizice le-am moștenit de la tata, semăn foarte bine cu el fizic, dar

caracterul îl am de la mama mea.

6. Ce sentimente aveți atunci când vă aduceți aminte de părinții și bunicii

dumneavostră?

Am nostalgia timpurilor trecute...acum că părinții și bunicii sunt decedați, în

schimb îmi aduc cu drag aminte de ei și aș vrea să mai fie lângă mine și să mă

povățuiască chiar și la această vârstă. De aceea eu sunt alături de copii și nepoții mei

și îi iubesc din tot sufletul.

7. V-a plăcut că v-ați născut la țară?

Mi-a plăcut să cresc și să mă nasc la țară, deoarece și acum la vârsta acesta când

merg în vizită la țară, merg cu mult drag, îmi pare bine că nu m-am născut la oraș,

sunt foarte atașată de locurile natale, deși am mai mulți ani trăiți la oraș...în schimb

acolo sunt rădăcinile și îmi iubesc satul natal.

8. Ce imagine ați păstrat referitoare la părinții dumnevoastră?

Îmi amintesc de părinții mei foarte bine...imaginea părinților o am mereu în

memorie, deoarece ei au fost ghid pentru viața mea...ce pot să mai spun simt lipsa

părinților foarte mult, chiar dacă am o vârstă înaintată, dar totuși orice vârstă ai avea,

ai nevoie poate câteodată de un sfat din partea părinților tăi...pe care eu nu îl mai pot

avea pentru că ei nu mai sunt în viață.

Acum aș vrea să-ți povestesc una dintre amintirile din copilărie mea...care mă

leagă de copilărie...rămânâd acasă într-o zi cu sora mea ,eu am început să fac curat

prin casă....în schimb ea nu mă lasa să fac curat...căuta joacă cu minte, văzând așa am

dato afară din casă și am închis ușile...ea tot striga pe afară că mă spune lu mama...că

o să certe...eu atunci m-am enervat, am descuiat ușa și în același timp am spart

18

geamul de la ușă...am ieșit afară am prinso și am traso bine de păr...apoi m-am liniștit,

în schimb apoi am stat cu frica în sân că nu știam ce o să se întâmple că am spart

geamul, trebuia să vină mama acasă și găsea geamul spart, când a ajuns acasă mama

m-a certat un pic și mi-a spus să nu se mai întâmple.

Altă dată mă jucam de-a v-ați ascunselea împreună cu frații mei, ne-am urcat pe

sobă și am dărâmat prichiciu la sobă, cu toate că eram copii nu foarte obraznici am

făcut și noi obraznicii, năzdravănii care îmi aduc cu drag aminte pentru că sunt din

copilăria mea.

Altă amintire foarte frumoasă este cum mama ne încălzea apă, că neavând baie și

apă curentă, aveam o balie din lemn, ne încălzea mama apa și faceam baie...eu și sora

mea, fiind copii vroiam să luam balia să ne bălăcim în apa cu săpun și să aruncăm

apa.

9. Ce ați putea să-mi povestiți despre perioada când erați la școală?

Eu am îndragit foarte mult școala nu eram un elev eminent...dar totuși eram

printre primi din clasă...în schimb fraților mei nu le-au plăcut școala, ei au doar 4 clase și

au fost mulțumiți, eu eram singura din familie care învățam bine...am terminat școala

primară cu bine acolo și mai apoi am plecat la școală în oraș.

Fiind acolo în sat eram obișnuiți...îmi plăcea foarte mult să merg la Biserică,

făceam parte din corul Bisericii, mergeam duminică de duminică. Părinții mei mi-au

insuflat dragostea față de Biserică și de Dumnezeu, chiar și acum la acesată vârstă merg

duminică de duminică la Biserică, am credință și nădejde în Dumnezeu.

Acasă todeauna noi trebuia să ne așezăm la masă toți odată, nu exista...când ne

așezam la masă să nu ne spunem rugăciunea și să nu ne facem Sf. Cruce...mai apoi

mâncăm, așa fiind obișnuită din copilărie fac și acum acasă la mine procedez la fel.

Acum aș vrea să-ți mai povestesc despre plecarea mea din satul natal la școală în

oraș...fiind la o vârstă fragedă...la doar 14 ani, am venit în oraș și am dat examen la școală

de meserii, am făcut meseria de țesător în războaie, așa se numea meseria...venind în oraș

mi-a fost foarte greu să mă acomodez, fiind crescută la țară, am stat cu chirie nu aveam

bani suficienți...dar cu timpul m-am acomodat și am reușit să termin cu bine cei 3 ani de

școală de meserii.

19

10. Au fost de acord părinți dumneavoastră să plecați de acasă?

Părinții mei văzând că îmi place să învăț au fost de acord să plec de acasă să învăț

la oraș, binențeles au făcut multe sacrificii pentru mine, stând la gazdă trebuiau să-mi

aducă de mâncare, bani...datorită lor am rămas la oraș și sunt mulțumită de viața mea

și alegerile făcute. Eu am fost singura dintre frați care am mers mai departe și nu am

rămas în mediul natal, lor nu le-a plăcut cartea, ei și acuma în prezent sunt pensionari,

se ocupă de gospodărie la țară.

Pe perioada școlii, mă duceam acasă în fiecare sâmbătă la sfârșit de săptâmână,

îmi ajutam părinții în gospodărie, mă duceam cu mama pe câmp...era o deosebită

plăcere să mă întorc în satul natal.

În primul an după ce am plecat de acasă mi-a fost foarte greu fără părinți,

deoarece nu eram obișnuită fără ei, când eram acasă mama mam se ocupa de mine,

mă ocrotea..fiind singură mi-a fost greu dar m-am obișnuit.

Eu singură mi-am ales să urmez școala de meserii specializarea țesător la război,

tatăl meu vroia să mă dea la liceul de construcții, însă ceea ce am ales eu a fost foarte

bine deoarece am făcut cu drag meseria mea. După ce am terminat școala am început

să-mi găsesc un loc de muncă, deși eram copil aveam doar 17 ani, eu vroiam să mă

angajez ca muncitoare la Fabrica Opt Martie, care se ocupa cu tricotaje, toate colegele

mele erau angajate acolo...am întâmpinat dificultăți nu m-am putut angaja...noroc că

mama avea o cunoștiință acolo și am reușit până la urmă să mă angajez. Am fost dată

la o secție de bobinaj era un zgomot foarte mare...la început am fost ucenică...dar

fiind ascultătoare am avansat și am lucrat timp de 35 de ani.

Uneori mergeam cu colegele mele de la muncă la plimbare în parc, la filme, la

gradina zoologică, ne duceam în drumeții și la un moment dat o colegă de-a mea mi-a

făcut cunoștiință cu un băiat...pe parcurs ne-am îndrăgit...iar mai apoi ne-am căsătorit.

După ce m-am căsătorit ne-am mutat amândoi, am scăpat de chirie...mai apoi

după 2 ani de la căsătorie a apărut primul copil o fetită, iar mai apoi după 2 ani a

apărut și băiețelul, erau lumina ochilor mei...îmi era foarte greu nu aveam cu cine să îi

las...pe atunci nu exista ca acuma prenatalul...stateai acasă numai două luni...după

aceea trebuia să pleci la muncă din nou...nu erau creșe și cămine ca acuma, am avut

20

noroc că am adus o fata și avea grijă de ei...dar trebuia să muncesc nu pentru 4 cât

eram ci încă pentru unu, mă mai ajutau și părinții cu produse pentru copii. Eu și soțul

mergeam la sfârșitul de săptămână și îmi ajutam părinții, soțul meu mergea la cosit

iarba, eu și copii strângeam iarba, făceam căpițe cu mama și tata era foarte frumos.

După vreo 5 ani de la căsătorie lucrând în mediul toxic în bobonaj, materialele

erau pe atunci vopsite chimic, lucram altă dată program prelungit...lucram și câte 16

ore altădată, acasă aveam grijă de copii, oboseala s-a adunat și m-am îmbolnăvit...a

fost nevoie să mi se scoată un rinichi...am fost operată, am stat internată...timp de o

lună de zile nu îmi reveneam îmi era tot mai rău tot mai rău...după o perioadă am

început să-mi revin, timp de 1 an de zile am stat în concediu medical, făcând

tratament mi-a revenit, am început iar munca, am lucrat timp de 3 ani, după vreo 3 ani

iar m-a simțit rău și am fost pensionată pe caz de boală gradul 1, apoi mi-a dat gradul

2, după aceea am revenit la muncă...făceam jumate de normă 4 ore, iar după 1 an de

zile mi-am revenit și munceam normă întreagă.

10. În perioada cât ați fost bolnavă cine a avut grijă de dumneavoastră și de

copii ?

În perioada aia copii mei erau mici, soțul a dus copii la mama la țară când am fost

operată, mama a avut grijă de ei cât eram în spital, după aceea i-am adus acasă, cât

am fost în spital...am fost trimisă pentru verificări la Clinică în Iași, pe atunci soțul

avea grijă de copii, a fost un om deosebit când am venit acasă din spital se ocupa de

întreaga casă, spăla rufele, pentru că nu aveam mașină de spălat, eu eram bolnavă

avea grijă și de mine, a fost o perioadă foarte gream deoarece trebuia să meargă și la

servici...am avut mare noroc că soțul mi-a fost alături, a fost un om deosebit de

bun...numai cu ajutorul lui am reușit să trec peste boală.

Datorită serviciului am avut și probleme de sănătate cu ochii, la un moment dat nu

mai vedeam bine, am fost la medic și mi-a dat ochelari de distanță, dar și de

apropiere, dar cu ajutorul bunului Dumnezeu am mers mai departe, a fost bine că

mi-am luat ochelari și acum port când citesc, când mă uit la tv.

11. Îi simțiți lipsa soțului?

O bună întrebare...soțul meu fiind un om deosebit și pentru mine și pentru

copii...are de acum 19 ani de când a decedat, îi simt lipsa ca în prima zi când ne-am

21

despărțit...foarte dureros, dar asta e cursul vieții și nu avem ce face mergem mai

departe.

12. Pe parcursul vieții ce schimbări de sănătate ați mai avut?

După ce soțul meu a decedat, supărările au fost foarte mari și după 3 ani de la

decesul soțului a decedat și tatăl meu, m-am îmbolnăvit de parkinson, nu este o boală

vindecabilă, totuși fac tratamnet de amelionare, iau medicamente precum Selegos,

Bilobil, mai iau și medicamente pentru inimă. Bolile mele fiind destul de accentuate

iau mai mult tratament medicamentos, mai puțin naturist, sufăr și de o cocartroză

accentuată la picioare, trebuie să fac injecții, mai fac fizioterapie, mai utilizez și unele

alifii.

13. Puteți să-mi povestiți mai multe despre copii dumneavoastră?

Sunt foarte mândră de copii mei, fata mea are doi băieți, iar băiatul are un singur

copil mai exact un băiat...băiatul meu este plecat în Grecia la muncă cu nora mea, am

fost și eu în vizită la ei de două ori cu nepoțelul meu, eu mă ocup de creșterea

nepotului, care stă cu mine acasă, acesta este în clasa a 11 a la liceu, copii fetei unul

este fotbalist, iar celălant a terminat facultatea.

14. Când erați tânără v-ați făcut planuri pentru bătrânețe?

Da binențeles îmi făceam planuri cu soțul meu, acesta îmi spunea că o să ieșim

amândoi la pensie și că o să mergem în stațiuni, că o să ne plimbăm și o să ne

odihnim, că o să fie foarte bine, numai că nu am avut norocul acesta să fim împreună

pentru tot restul vieții...eu dedicându-mă total copiilor și nepoților nu am mai vrut

să-mi refac viața din nou, deși am rămas văduvă la vârsta de 48 ani.

15. Ce părere aveți despre bătrânețe?

Despre bătrânețe ce pot să-ți spun...eu deocamdată nu ma simt chiar bătrână, deși

am vârsta de 67 ani, mă servesc singură, îmi fac toate treburile și cumpărăturile

singură și curățenia la fel, chiar o mai ajut și pe fata mea la treabă, la cumpărături, la

orice. În rest mă văd cu prietenele mele, discut cu ele, vin în vizită, ne plimbăm

câteodată mergem la petreceri...până acuma nu a fost grea bătrânețea.

15. V-ați pregătit sufletește pentru perioada de pensionare?

22

Nu, pentru că nu mă gândeam că o să ies mai devreme la pensie decât mă

așteptam, deoarece am lucrat în mediu toxic, s-a dat o lege care ne-a scos mai

devreme...a fot cea mai mare bucurie când am aflat că ies la pensie, în schimb după ce

am rămas acasă rupând legătura cu colectivul unde am lucrat 35 de ani, a fost enorm

de greu până m-am obișnuit să stau acasă, să nu mă mai trezesc dimineața, să plec, să

vin...dar începutul a fost greu mai apoi m-am obișnuit. Am fost activă, am muncit și

am avut grijă de copii. În prezent mă consider tot o persoană activă, deoarece nu am

nevoie de ajutor în gospodărie, îmi fac toate treburile singură, mă servesc singură, nu

am nevoie de nici un ajutor.

16. Ce probleme de sănătate aveți în prezent?

În prezent mă supără tensiunea arterială și parkinsonul care v-am spus că nu se

vindecă, totuși iau medicamente măcar îmi amelioreză cât de cât durerile...am avut

câteva săptămâni în care m-am simțit foarte rău din cauza tensiunii arteriale, acum

îmi controlez tensiunea în fiecare zi, am fost la medicul cardiolog mi-a schimbat

tratamnetul, iau tertensiv, prestarium, aspenter, pentru parkinson iau bilobil și

selegos. Problemele mele de sănătate nu necesită internare în spital, doar că trebuie să

merg la control din 3 în 3 luni, contează și regimul alimentar trebuie să nu mănâc

sărat, cu grăsimi,nu beau cafea, alcool, trebuie să mănânc carne albă, carne de pui,

legume și fructe foarte multe, dacă nu țin regim degeaba fac tratamentul.

17. Vă ajunge pensia pe care o aveți, pentru a vă asigura nevoile de baza ( hrană,

medicamente).

După cum știi, pensionarii în țara noastră au pensiile mici, am noroc că mă mai

ajută băiatul meu care este plecat, stând la bloc sunt foarte cheltuieli, trebuie să

plătesc gazele, apa, întreținere și toatele celelante datorii, cu o pensie de 800 ron,

după 35 de ani de muncă, fiind în industria ușoară salariile au fost mici, la fel și

pensia...nu îmi ajunge să descurc, după ce îmi iau medicamentele și plătesc toate

datoriile îmi iau și tot ce am nevoie în casă pentru igienă apartamentului.

18. Vă ajută cineva la treburile din gospodărie?

Sunt independentă, în mare parte eu îmi fac treburile, uneori nepoțelul mă mai

ajută când are timp liber, îl mai trimit la cumpărături, dar în rest mă descurc singură.

23

19. V-ați gândit să duceți la un cămin de bătrâni?

Nici vorbă, deocamdată pot să mă descurc singură și să îmi fac treburile, deși știu

că acolo există personal calificat și aș fi foarte bine îngrijită, dar nu este necesar să

plec din locuința mea, eu sunt o persoană activă și mă servesc singură,îmi fac toate

treburile. Nu cred că aș putea merge, deoarece eu am prietenii mei, avem activități

împreună, câteodată luamă masa împreună, ne sfătuim împreună, nu cred că aș putea

să mă acomodez deoarece eu mi-am format o viața a mea acasă.

20. Ați putea să vă descrieți în câteva cuvinte?

Sunt o fire calmă, cu credință în Dumnezeu, iubitoare de copii, de nepoți, sunt

activă, îmi place mult să merg la cumpărături, îmi place să mă uit la televizor în

special la știri, mă mai uit câteodată și al telenovele, fac plimbări.

20. Considerați că bătrânii sunt o categorie de persoane marginalizate?

În mare parte da, vedeți dumneavoastră unii tineri când văd un bătrân râd de el, în

general pensionarii uneori sunt marginalizați din cauza vârstei lor, vedeți dumneavoastră

în școli nu se mai face educație, degeaba se spune că este important cei 7 ani de acasă

care ții dau părinții, după ce pleci de acasă ar trebui ca tânăr să te educi singur, deoarece

știind că vei merge în societate și vei trăi alături și de vârstnici, de adulți, dar și de alți

tineri.

Nici statul nu ne oferă prea multe oportunități, de exemplu noi cei care avem

pensiile mici, am vrea câteodată să mergem într-o stațiune, la tratemente, pensiile de abia

ne ajung pentru strictul necesar din gospodărie și medicamente, da păi pentru tratamente,

statul ar trebui să aibă grijă mai mare de bătrâni...că oricum nu trăim prea mult, din cauza

pensiilor mici nu ne putem buicura de tratamente și odihnă. Eu am mers în stațiuni când

eram tânără împreună cu soțul meu tot la tratamente, am beneficiat prin intermediu

serviciului meu, acuma la vârsta a treia nu am fost deloc în stațiune. Păcat că statul acum

nu ne oferă posibilități mai multe de a merge în stațiuni, ca să ne bucurăm și noi.

24

21. Ce sfaturi le-ați da bătrânilor care nu se pot îngriji singuri acasă?

Pe bătrânii care nu se pot îngriji singuri acasă, care nu au copii, familie care să-i

ajute, i-și sfătui să meargă în căminele de bătrâni, deoarece am văzut la televizor că

sunt bine îngrijiți, au mâncare, sunt bine îngriți, au medic, asistență socială, au

condiții bune ca și acasă numai că nu sunt în gospodăria lor, ar trebui să meragă la

acolo, să nu stea singuri neajutorați, să nu se poată îngriji, decad psihic, ar fi cel mai

bine pentru ei să meargă în cămine. Dacă aceștia stau acasă sistemul sanitar nu le

oferă pre multe posibilități și nu se ocupă prea mult de îngrijirea lor, deoarece nu le

pot trimite acasă un medic acasă sau un asistent social, sistemul nostru din România

nu oferă mai nimic, de aceea este bine ca bătrânii singuri să meargă la cămine.

22. V-ați gândit vreodată să vă reîntoarceți în mediul natal?

M-am gândit, dacă ar fi trăi soțul meu m-aș fi întors în satul natal, părinții nu mai

trăiesc, eu acuma sunt bolnavă, singură nu aș putea, deoarece nu există spital aproape

sau o clinică, nu pot să îți faci tratament sau să mă duc să-mi iau rețetă, din această

cauză nu m-aș putea întoarce în satul natal, însă vara merg stau câteva zile, îngrijesc

casa. Chiar la casa natală nefiind condiții necesare pentru a te îngriji ca sănătate, după

ce tata a decedat mama a rămas singură și s-a îmbolnăvit, vâzând așa sora mea a luato

la ea acasă, a ținuto câțiva ani, după aceea am luato și eu la mine acasă deoarece era

nevoie să o duc la spital, la medici, avea în permaneță nevoie de asistență medicală,

am avut grijă de ea până și-a dat sfârșitul. Mama avea probleme cu inima, își rupsese

un picior, era și vârsta, a decedat la 90 de ani și 4 luni, a avut nevoie de sprijin din

partea noastră, ea s-a demoralizat după ce tata a decedat, nu mai era mama pe care o

aveam noi înainte, a trebui să o ocrotim și să o ținem pe lângă noi.

Ce aș putea să-ți ma spun despre mine...după decesul soțului și al părinților mei,

am trecut cu bine având copii și nepoții alături de mine, de exemplu de sărbătorile

religioase, de Paște facem ouăle împreună, cozonaci, mergem la Înviere deoarece

religia în familia noastră predomină, i-am învățat și pe copii mei să fie cu credință în

Dumnezeu, numai așa reușim să trecem peste toate, la fel și de sărbătorile de Crăciun

luam masa împreună, îl așteptăm pe Moș, pe colindători, suntem o familie unită, deși

sunt singură între ei, mă iubesc foarte mult și suntem foarte uniți unii de alții la

bucurii, dar și al necazuri.

25

Nu regret nimic din ce am făcut până acum, sunt mulțumită ca bunică, ca mamă și

sufletește, cu credință în Dumnezeu, nu voi regreta niciodată ce am trăit până acum și

de acum înainte sper să fiu la fel de puternică ca până acum, să pot merge mai departe

să-mi ajut copii și nepoții prin munca mea.

Cu ajutorul lui Dumnezeu sper să trec mai departe peste bolile pe care le am și să

trăiesc o viață cât de cât decentă.

23. Care au fost exepriențele care v-au marcat viața?

Cele pozitive sunt nașterea copiilor și nepoțiilor mei, cele mai nefericite din viața

mea au fost decesul soțului și al părinților mei, pe acestea nu le pot uita niciodată cât

voi trăi.

24. V-ați făcut planuri de viitor?

Planuri de viitor am m-aș ruga la Dumnezeu și Măicuța Domnului dacă trăiesc, să

merg la băiatul meu și să mai vizitez odată Grecia , deoarece mi-a plăcut foarte mult, ,

să-mi dea Dumnezeu sănătate să am grijă de nepoți și să îi îndrum, să fie sănătoși și

să-și realizeze și ei visurile pe care le au.

25. Cum v-ați dori să fiți peste câțiva ani?

Mi-aș dori să fiu sănătoasă, măcar cât sunt acuma, mă rog bunului Dumnezeu, să

mă pot îngriji singură în continuare, fără ajutorul copiilor mei.

26. Există ceva ce am omis din poveastea vieții dumneavoastră?

Cred, că nu, în general ți-am povestit despre toate aspectele importante din viața

mea și sper cu ajutorul duhovnicului meu să merg mai departe și să fiu sănătoasă și

împlinită ca și până acum.

27. Credeți că ați oferit o imagine corectă în ceea vă privește?

Eu cred că da, sunt o persoană deschisă, prietenoasă, îmi place să povestesc

despre experianța vieții mele celor mai tineri ca mine, chiar dacă este povestea unei

femeii simple de la țară care a pus familia mai presus de orice. Sunt o fire luptătoare sper

să pot merge mai departe și să-mi ajut copii, nepoții și să pot trece peste problemele de

sănătate pe care le am.

26

28. Care sunt sentimentele dumneavoastră vizavi de interviu și de aspectele pe

care le-am abordat?

Vorbind cu dumneavoastră mi-ați reamintit de bucuria copilăriei, de frumusețea

tinereții mele, de greutățile pe care le-am avut în viața mea și îmi dau seama că sunt un

om împlinit. Aducându-mi aminte de copilăria mea m-au copleșit sentimentele de tristețe,

de melancolie, nostalgie, mi-am adus aminte și de părinții mei și de mediul natal. Apoi

vorbind despre tinerețea mea mi-am adus aminte cum mi-am întâlnit jumătatea, alături de

care mi-am întemeiat o familie și cu care am fost fericită ani de zile, iar acum vorbind și

despre bătrânețea mea, am fost onorată că ai avut încredere în mine că mi-ai luat acest

interviu și îți doresc din suflet să fii sănătoasă, să-ți îndeplinești visele și mult succes în

continuare.

Mulțumesc pentru interviul acordat!

27

CULORI

TEORIA

ROLURILOR

TEORIA

ACTIVITĂȚII

SĂNĂTATE

Bibliografie

Iacob Luminița, Vârsta a treia- cunoaștere și intervenție, Proiectul Tempus, Iași, 2001;

Gârleanu Șoitu Daniela prefață Miftode Vasile, Vârsta a treia, Editura Institutul

European, Iași, 2006,

Lieblich Amia, Tuval Mashiach, Cercetare narativă, Editura Polirom, Iași 2006;

Luca Cătălin. Șoitu Daniela, Medologie de lucru în asistența psihosocială a persoanelor

vârstnice, Alternative Sociale, Iași, 2011;

Mândrilă Carmen Gabriela, Procesul de îmbătrânire din perspectiva asistenței sociale,

Editura Universității Alexandru Ioan Cuza, Iași, 2008;

Șchipou Ursula, Psihologia vârstelor, Editura Didactică și Pedagogică, București 1981;

28