…………………………………………. ……………………

2. Compunerea după un plan de idei Ca să scrii mai ușor o compunere, mai întâi, ar fi bine să notezi pe o foaie tot ce-ți apare în minte în acel moment: cuvinte, expresii, imagini, întâmplări. Întâmplările și personajele pot fi adevărate sau nu, tu vei decide acest lucru. Notează-ți principalele momente ale acțiunii, pe scurt. Îmbină totul formulând cât mai frumos. Trebuie să scrii din suflet pentru a-i impresiona pe cei care o vor asculta sau citi!

1. Scrie o compunere despre sfârșitul anotimpului toamna. Te poți folosi de următorul plan de idei sau îți poți face propriul plan.

Plan

1. Introducere În ce lună a anului ne aflăm?

2. Cuprins Cum se zăreşte soarele? Cum este cerul? Cum este vremea? Cum sunt pomii, florile, grădina? Ce poţi spune despre cântecul păsărilor? Ce fac animalele pădurii? Ce fac oamenii?

3. Încheiere

Ce anotimp se apropie?

Indicații: Poți începe compunerea cu descrierea unui peisaj sau a unui copac căruia i-au căzut frunzele. Unde te afli? În casă? În parc? Într-un autobuz? Pe o bancă? Ce vezi pe cer? E diferit de celelalte anotimpuri? Ce schimbări se petrec în natură? Ce flori de toamnă cunoști? Care-ți place cel mai mult? Cum e iarba? Ce fac viețuitoarele? Dar oamenii? Pune întrebări, exclamă! Miră-te! Ce sentimente îți dă anotimpul toamna?: Îți pare rău de frunzele care cad, de iarba care se usucă? Dar de păsările care au plecat în țările calde? Ai observat ce se petrece în livezi? Îți plac fructele? Îți place mustul? Ai desenat sau pictat peisaje de toamnă? Ce culori ai folosit? Care este anotimpul tău preferat? Poți încheia compunerea cu câteva versuri compuse de tine, adresate toamnei! Curaj! VEI REUȘI!

………………………………. ………………..

………………………………………..………………………………………..

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

MODEL

PE ARIPI DE TOAMNĂ

Ce bine mă simt! Sunt atât de fericită, de emoţionată, de nerăbdătoare! Azi e ziua cea mare, ziua pentru care mama m-a pregătit luni întregi! Spun fiecărui om pe care-l întâlnesc ce urmează să mi se întâmple, iar oamenii mă privesc, îmi zâmbesc ca atunci când te desparţi de cineva drag, dar ştii că peste puţin îl vei revedea.

Un fior îmi cuprinde întreg corpul. Oare mi-e frig sau...- Eşti aici? auzi glasul cristalin al zânei.- Aici! Te aşteptam să-mi iau rămas-bun, Toamnă!

Zâna Toamna se arătă în toată splendoarea. Era îmbrăcată în mătăsuri fine, cusute cu fir de aur şi brodate cu aramă. Pantofii îi erau foiţe de frunze şi când păşea culorile i se schimbau. Erau când roşii, când galbeni, când maro, când portocalii. Părul lung îi era împletit cu crizanteme, iar coroniţa de pe frunte răspândea un parfum dulce de struguri copţi, mere zemoase şi gutui pufoase. Doar când clipea din genele-i lungisimţeam acel fior, ca şi când s-ar fi pornit dintr-o dată un vânt.- Dragă Toamnă, am glăsuit cu inima gata-gata să-mi sară din piept, eşti

atât de frumoasă şi de bogată! Şi, pe deasupra, eşti şi darnică! Văd că oamenii sunt încântaţi de sosirea ta şi se grăbesc să strângă darurile aduse de tine.

Zâna surâse, cu o umbră de tristeţe parcă.- Ai dreptate, oamenii se bucură de sosirea mea. Doar păsările nu. Ele

părăsesc bogăţia şi se îndreaptă spre alte tărâmuri. Cât de mult mi-aş dori să le aud cântecele!

Parcă auzind dorinţa zânei, un stol de păsări o înconjură cântându-i cel mai frumos cântec pe care îl ştiau. Apoi se înălţară în văzduh. M-am alăturat lor, căci mămica mă chema, şi am plecat spre tărâmuri încă necunoscute mie.

O ultimă privire în urmă! Pe obrazul Toamnei se prelinge o lacrimă. Plouă...